liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 346 Marți 12  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (75).


Vineri 20 ianuarie 1967. Pt. azi am fost mai mult nepregătit decît pregătit. La rusă a mers ușor. La română a lipsit Neculai (Hlinski), iar noi băieții – la ruga laborantei Andrioaie – am dus la școala veche un aparat de fizică pt prof Becher. Apoi am rămas la ed fizică cu a XI-a F. Am făcut și eu sărituri și exerciții cu băieții. Apoi am jucat baschet cu cei din F (patru la patru) și-am cîștigat… În continuare am stat la ora noastră. Am jucat mereu, am făcut exerciții muncindu-mă să le fac corect. Cînd să fac ”bolta la perete” am căzut cu fundu-ntr-un cui și m-am lovit bine. După asta am făcut și alte exerciții, dar după ce-am stat o oră-n bancă nu mai puteam de durere – mergeam șchiop. Pe lîngă asta am făcut febră musculară pe întreg corpul. La engleză Pop a întîrziat, apoi a venit și-a pus-o pe Hlinski să citească dintr-o cărticică despre Tom Jones. La cor nu era aproape nimeni. Am mers la babă (L.D.: diriginta…) să văd dacă se face cor și m-a luat tare că ”să nu întreb, să stau în sală”. Văzînd că sîntem puțini, ne-a dat drumul acasă.

Azi mi-a adus Simota Dorin Mihai, Str. Lenin nr 1 – nouă reviste VAILLANT în l franceză care aveau adrese de pretutindeni. Am selecționat cîteva care ar fi vrut să corespondeze în limba engleză. Am luat adrese din Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Tahiti, Ecosse, Algeria ș.a.

La ora 4 am plecat la școală la plenara org UTC pe liceul nr 2. A fost Fedorciuc și alții. Noi am stat în față.  La urmă am plecat cu Toader în oraș. Mi-am lichidat cec-ul: 30 + 5 lei dobînda = 35.

Am mers acasă, am citit la fizică și geografie, am învățat-o pe Nicoleta zilele săptămînii. Seara am stat și-am compus o scrisoare tip în l engleză pe care o voi copia și o voi trimite în mai multe țări. Toader vrea să corespondeze și el. Ne-am culcat la ora 11.

Sîmbătă 21 ianuarie 1967. Ne-am sculat la 7.

La școală totul a mers simplu, dar ceea ce-i mai tragic e că s-au anunțat modificări în structura anului școlar și în organizarea examenelor de bacalaureat și admitere. E vorba să vie o comisie de la Liceul unu și-s mort! Sigur Botez își va băga coada aici. Magopăț se teme și el că nu-i pregătit. Am hotărît: dacă nu luăm maturitatea, mergem la școala de marină…

În fine, acasă domnu Nicu mi-a spus așa: tu să fii bine pregătit și dacă te pică faci cerere de examinare în alt oraș. Buuuuun!

După masă, cum am ajuns acasă, ne-am pus amîndoi pe treabă – de scris scrisori și-am reușit să  scriem în total 9. Eu 5 și Toader 4. Eu am scris în: Cehoslovacia, Germania D., Franța, Algeria și Brazilia. Toader a scris în: Cehoslovacia, Franța, Cuba și Ungaria. Apoi pe la 3.15 am mers la poștă. Am cumpărat 5 vederi cu ”Biserica Bogdan Vodă” din Rădăuți și am pus cîte una în fiecare plic. La poștă era un chefliu care l-a servit pe Toader c-o țigară, dar Toader l-a refuzat. Atunci mi-a pus în fața mea două țigări și le-am luat. Apoi i-am completat un mandat telegrafic și a fost f mulțumit. Drept recunoștință, respectivul Furtună Apollo mi-a băgat 5 lei în buzunar  și nu i-am refuzat.

Am dat trei scrisori (Franța, Germania și Cehoslovacia) simplu – par avion, iar în Algeria și Brazilia recomandat par avion. În Algeria 4 lei și în Brazilia 9 lei.

Acasă i-am scris lui Mircea și buniței. (timbre false formate din alte două timbre identice, dar ștampilate în locuri diferite, tăiate cu foarfeca și lipite cu…. atenție). Toader a fost de la 4 30 la 7 30 la film cu Natalia. Eu am stat acasă. Meci de handbal România URSS: 21 – 19 (după prelungiri). România – cupa de bronz! Seara m-am jucat mult cu Toader, Nicoleta și Mariana. Ne-am culcat la 11 ca să dormim bine și să ne sculăm tîrziu.

Duminică 22 ianuarie 1967. Ne-am sculat înainte de 9 c-o febră grozavă la toți mușchii. Aseară prin somn Toader mi-a dat doi pumni în nas…

Pînă la 11 am scris în Jurnal. La ora 13.30, după ce-am luat masa, am ieșit în oraș pentru a-l întîlni pe T0. Și – norocul meu – l-am întîlnit. Am vorbit cu el mergînd prin centru. Cică data trecută (18 dec) a fost plecat. Eu: ”Credeam că v-ați supărat…”. El: ”Da de unde…. Tocmai pe dumneavoastră tovarășe Druguș… Ne vedem mîine la 5.30 p.m.” Acasă am mai trecut timpul cu cititul și cu joaca; Nicoleta-i sora noastră și ne purtăm cu ea ca cu o soră… La 5 am ieșit amîndoi în oraș. Toader s-a întîlnit cu Natalia. Telucu a intrat pe vechiul fir – cu Doina Hlinski (Pe chestia asta-i fraier și naiv. Acum și mai mult n-o pot suferi pe această ființă). Eu am fost la întîlnire cu T0. M-a întrebat de G. Mariana and Capitan with Lidia A. The next meeting at January 30 la 14.15. Azi am primit o vedere de la Teodora (Hanuseac) ?!

Luni 23 ianuarie 1967.   La ed. fizică n-am prea avut chef de lucrat. Am fost lovit la o mînă și-am stat mai mult deoparte. Gozec și Gavril au lipsit și era pustiu… La matematică a predat, am înțeles foarte bine, am lucrat un exercțiu și-am obținut un ”foarte bine” de la profesoară. La ora de dirig., babușca ne-a ținut o teorie despre noua structură a anului școlar și sarcinile ce ne revin. Le-a avertizat pe fete de golanii din oraș care vor… ”plată”.

Înainte de ora de engleză a venit mama și f f supărată de notele mele m-a certat grozav și chiar a plîns. A citit toate prostiile mele din trim. I pe care eu am binevoit a le scrie în Jurnal și pe care l-am lăsat acasă. Și-a pus mîinile-n cap. Mama era foarte pornită împotriva mea și chiar mi-a interzis să mai port corespondență… După ora de engleză s-a mai îmbunat și-am vorbit în liniște. Am mers acasă, am încercat să mănînc, dar n-am fost în stare. Eram prea fericit de scrisorile primite din Scoția (pe 10 I 67) și din Cuba (20 ian). Scoțianul, ochelarist, 1,80, blond, ochi albaștri, corespondează cu un bucureștean din iunie. Mi-a pus în plic o monedă de six pence în schimbul celei de 25 de bani trimisă de mine. Scrisoarea din Cuba e de la Maura. În plic mi-a pus o monedă de un centavos și una de cinci centavos, plus un portmoneu pentru bani – verde – foarte simpatic. După ce-am vorbit cu mama acasă, m-am îmbrăcat și-am mers în oraș. Mai demult, tov. Albu Dumitru – locotenent la miliție i-a telefonat tatei propunîndu-i să iau ore (de engleză) împreună cu Dorina Albu. Acum am mers la Albu, am discutat despre asta și-am aflat că Dorina a și luat o oră de la el. Apoi am mers la Pop. Deja avea elevi la ore. În urma discuțiilor a hotărît să mă primească și pe mine pentru a nu face o nedreptate. În privința banilor nici n-a vrut să spună nimic. O condiție: mă pregătește numai pentru facultate și… mormînt!

Acasă m-am mai delectat cu scrisorile, am învățat la fizică și altele. Toader are azi meditație la matematică (l-a mirosit Bondor că pute-a fum…). Seara am învățat prima lecție la l engleză, vol I (iar am luat-o de la capăt). Seara, pe lîngă alte ocupații am învățat să stau în mîini și să fac bolta la perete. După ora 8 am mai citit, apoi am scris în Jurnal.

Azi a fost o zi caldă – a început să se topească zăpada. După asta prevăd că va fi iar viscol și ningău.

Trebuie să mai scriu în Scoția, Cuba și Moldova Sovietică. După ce voi răspunde ăstora, voi mai scrie un set de scrisori în alte țări. Mă voi interesa de reviste de la Pop și de la vecinul meu Simota. Ne-am culcat după 11. În pat am făcut ”procitanie” (re/citire) la biologie (Zăicescu spunea: ”Lime, măi, ăsta ce-i, vreo prostie?).

Marți 24 ianuarie 1967. Azi tata a împlinit 44 de ani.  Azi se sărbătorește Unirea Țărilor Române. La limba latină ne-a pocnit c-un extempral din lecția de zi: l-am dat pe 4. În ora de fizică a ascultat și predat. La română, idem. La istorie și socialism a predat. Azi dimineață am fost la meditația de limba engleză. Ni s-a făcut rezumatul din lecția ”Unemployment”. Pop: ”Druguș, clean the blackboard!”. Doina Hlinski scria și ținea buretele în mînă. Cînd mă duc să mi-l dea, îi dă drumul jos. O oafă, nu proastă, dar înfumurată și căreia-i place să-și bată joc. În situația în care sînt acum nu mai pot reacționa deloc… Toată ziua am fost închis în mine, tăcut și întunecat. Dacă pînă azi am mai ”ciripit” cîte ceva, azi am luat-o iar de la capăt ca-n prima zi a trim. II. Fetele au observat schimbarea mea față de primul trimestru și mi-au spus. Ele pun întristarea mea pe seama cuiva… (eu nu știu cine). După ore am venit cu Nenati Lucia pînă în oraș. Mi-a promis o adresă din Londra.

Miercuri 25 ianuarie 1967. Ieri am fost pe la Dorin Simota și mi-a arătat o mulțime de vederi, mi-a mai dat două adrese și altele.

Azi la școală am făcut pocinogul la limba română și limba rusă. Am dat extemporal (”Proza lui Arghezi” și ”V.I.Lenin” de Maiakovski). După ore, diriginta ne-a ținut pînă la 1.30 și ne-a lămurit asupra unor lucruri. Duminică – adunare cu părinții. Am citit în ziar articolul despre profesorii din Rădăuți, criticați pentru faptul că dau ore… Mă tem să nu se răzgîndească Pop cu mine…

După masă Teddy a fost la film, eu am învățat ceva, iar seara am scris cinci scrisori. Am răspuns în Cuba (Maura) și în Anglia. Apoi am scris în Italia (152) (153), Franța și Tahiti (149). Mîine cînd le voi da la poștă sigur mă va stoarce de vreo 20 de lei. Pînă am terminat de scris scrisorile și pagina de jurnal s-a făcut 11.30 Îmi mențin starea de melancolie la școală.

Joi 26 ianuarie 1967. Azi m-a ascultat la română. A ascultat din Arghezi toată ora. Mie mi-a căzut poezia ”Epilog” – analiză literară. Nicolae Hlinski: ”Druguș, ai 6.50. Decît să-ți iau 50 de sutimi, mai bine ți le dau. 7!”

După amiază am fost la poștă și am dat scrisorile. În Italia, Franța și Anglia, simplu par avion 2,30 lei. Cuba, simplu, par-avion – 5,50 lei; iar în Tahiti (Australia) am plătit 8,60 lei . Vreo 23 de lei.

Dupăamiază Toader s-a dus la film, iar eu am rămas acasă și-am învățat singur. A văzut un film cu ȚărileSudului, un documentar foarte interesant pe care mi l-a relatat și mie – despre papuașii din Noua Guinee.

Seara ne muncim să facem sport. Vrem să stăm în mîini și să facem bolta la perete. Reușim în parte. În timpul liber ne mai jucăm cu Nicoleta – ”sora” mea și ”soția” lui Toader.

Azi a fost o zi călduță.

Vineri 27 ianuarie 1967. Azi la ora de educație fizică am lucrat ”din greu”. Storoș, profesorul de educație fizică a făcut trînta. Noi cei patru băieți am luptat doi cîte doi. Eu cu Halip și Gavril cu Victor. Eu am fost mai sîrguincios și-am cîștigat prin tuș. Gavril a cîștigat cu 3-0. În ora următoare aveam psihologia. L-am văzut pe profesor ieșind pe poarta școlii și n-am mai avut grija lui. În clasă se făcea gălăgie, dar nu le-am spus nimic. Așa voi face și de acum înainte.  Ce să-mi bat eu capul pentru ei? Dar pe la jumătatea orei a venit Economul și-a dat extemporal (felurile judecăților). La engleză ne-a predat Fielding. După masă, Toader a vrut să meargă la concertul cu Dan Spătaru, dar s-a întors pe la 7 fierbînd de draci că n-a putut intra. Azi Toader a împlinit 18 ani. Pentru prima dată și-a servit colegii și profesorii cu bomboane. Seara ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 27 ianuarie 1967. Azi am avut inspecție la geografie (inspectorul Burdujan). Ora de fizică a predat-o în laborator. Pe la 19 a venit un ”oarecare” tovarăș de la regiunea UTC și a început să culeagă informații despre cînd ținem adunările ș.a. Ne-a pus pe roate și-am început să umblăm ca sfîrleaza. Diriginta a reușit să facă în așa fel încît să nu vină Mihalache ăla la adunare. Dar, după ce ne-a citit darea de seamă a hotărît ca totuși să participe. Adunarea faimoasă s-a ținut de la ora 14. A participat Mihalache și Diriginta. A lipsit Albu, și-am ales-o în prezidiu pe Broască. De la început adunarea a ieșit rău. N-am anunțat ordinea de zi, nici cine participă și în general n-am făcut adunarea statutar. Darea de seamă a fost ”Școala – principal factor de civilizație și educație”. Materialul a fost superficial și – cum zicea Mihalache – e bun de prezentat profesorilor. Deșteapta de Vîntu a copiat un articol din Gazeta Învățămîntului. Discuțiile au lîncezit mult și se mai înviorau cînd intervenea Mihalache. Diriginta părea supărată (de-a dracului ce-i, n-a schimbat nici o vorbă cu mine de-a lungul trimestrului). În sf., pe la 3.20, după ce s-a epuizat firul discuțiilor am declarat adunarea închisă. Dar a vorbit mai apoi Mihalache care m-a făcut de două parale că nu știu să țin o adunare… ș.a. După asta m-a luat în cancelarie pe mine și pe Gemănaru și ne-a teoretisit …. pînă la patru.

Acasă, după ce-am halit, pînă la 4.45 am scris în Jurnal. T1 a fost la film și cînd a venit el eu am plecat. – Unde? – La Magopăț, zic. M-am dus la ore la Pop. A venit și Albu Dorina. (de la 5 la 7). Ne-a făcut o introducere, ne-a acomodat, ne-a dat subiectele pentru admitere. Apoi: 1. Citește el. 2. Citim și traducerea noi. 3. Ne dă rezumatul. 4. Ne dă vreo 5 exerciții pentru acasă (f mult de scris).

Seara am jucat șeptica și am citit din Limba engleză vol. I. Pop mi-a dat un dicționar de pronunțare. Ne-am culcat la 11.

Duminică 29 ianuarie 1967. Ne-am sculat pe la 8.30. A venit mama lui Toader pe-aici. Azi e ședința cu părinții la școală. De la mine n-a venit nimeni. Pînă la amiază n-am prea învățat. Am copiat lecția la engleză, apoi am ieșit în oraș pe la 12. Am halit două gogoașe. Am fost pe la Telucu și i-am dat un bilet de la Toader pentru Natalia. Apoi am fost la Dorina Albu acasă și i-am dus lecția la limba engleză.

După amiază, de la 4 la 6 Toader  a fost la film. Toader le-a văzut pe-amîndouă (”Omul din Rio” și ”Stan și Bran”), iar eu niciunul. Toader: ”Mă cleiosule, stai și le dormi prin casă…”.

Pe la 5.30 a venit Lucia Hasna și-l căuta pe Toader (Mi-a zis să-i spun lui Taoder să vină la întîlnire cu Natalia la 6.30 în Grădina de vară. Toader s-a dus, iar eu mi-am făcut toate temele date de Pop. Am scris 12 pagini.

Azi e o zi frumoasă. A mai nins din cînd în cînd. Toader a venit pe la 9.30 și mult după asta ne-am culcat.

Luni 30 ianuarie 1967. M-am sculat la 5, am citit o dată la chimie și de cîteva ori la engleză. La educație fizică am lucrat cu spor și-am făcut aproape toate exercițiile bine. La chimie n-am ce face și mă anunț. Mă ascultă și le-ncurc. Aproape nu-mi consideră răspunsul: 5! La diriginție, baba a început un ciclu de lecții despre ”Întemeiaerae familiei” și alte prostii care – practic – nu ne privesc pe noi. Azi la 2 și 15 trebuia să mă întîlnesc cu T0, dar am uitat și m-am trezit pe la 3. Era prea tîrziu. La 4 Toader s-a dus la meditație (mat.). Eu am fost pe la Telucu, apoi prin oraș.

Astă seară Teddy a primit cadou de la Natalia  două cărțului de poezii prin Andrișan Rodica. A cumpărat o carte de la librărie f interesantă: ”Omul și rasele lui”. A venit Dorin S. pe aici și-am vorbit cu el despre corespondențe (i-am dat un prototip în limba engleză). Știe și el ”șmecheria” cu timbrele. Seara m-am culcat după 10.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 345 Luni 11 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (74).


Acest calup de însemnări zilnice încheie seria dedicată trimestrelor II din anii de liceu (1963 – 1967). Este vorba, așadar, de ultimul trimestru II, cel corespunzător clasei a XI-a, ultimul an de liceu. În treacăt fie spus, promoția mea a încheiat un ciclu istoric din învățământul românesc, fiind ultima promoție care a terminat ciclul preuniversitar de 11 clase. Totodată, tot promoția noastră a experimentat studiile universitare de patru ani (față de promoțiile anterioare care făceau facultatea în cinci ani – cu referire strictă la specializările umanist-teoretice). Reamintesc celor care n-au abandonat urmărirea însemnărilor mele din cei patru ani de liceu că va urma seria de patru trimestre III din anii mei de liceu, iar finalul acestui ”Jurnal….”  va fi dat (după un Intermezzo III) de suma vacanțelor de … licean prostuț.

Luni 9 ianuarie 1967. Dimineața m-am sculat …de cu noapte. M-am ”trezit” la 4.30 după cîteva ore de… nesomn. M-am îmbrăcat, mi-am pus de toate în valiză. Mama mi-a dat 110 lei (mai aveam 8 ai mei). Cursa m-a luat de la poartă. Am mers într-o aglomerație enormă. Șoferul nu putea închide ușa din cauza mea… În sf. am ajuns la Rădăuți, am mers la gazdă (aici mă aștepta o singură felicitare, de la Mircea). Mi-am aranjat totul, apoi am stat pînă pe la 9 cînd, deodată, apare Telucu și stă și el cu mine pînă iau dejunul. Apoi ieșim în oraș. Am umblat lela și-am degerat de frig. Eram plictisiți și fără chef… Pe la 1 ne-am dus la Autogară și l-am așteptat pe Teddy (L.D.: Teddy= Toader = T1). Acesta nu era hotărît unde să meargă. Eu vorbisem cu gazda și mi-a promis că-l primește cu condiția să spunem că nu plătim nimic. Asta nu-i greu… Telucu a rămas surprins cînd a văzut că Toader intră cu mine. S-a dumirit el pe urmă. Am aranjat (lucrurile) cîte-un pic, am halit de-amiază și apoi ne-am ușchit tustrei în oraș. Am mers la film la ”Unirea”: ”Coliba unchiului Tom” (”Unkle Tom hete”). Era să intru pe blat, dar m-a văzut și… rîzînd, mi-a rupt biletul. Eu eram deja sigur c-o păcălisem. Filmul nu l-au făcut după carte, ci… au făcut după colibă. Tiii! Ce pute! ( J ) Seara, tot timpul am fost prin oraș. Mi-am pus blacheuri, am dat scrisorile și restul timpului am umblat lela cu T1. T2 a început să aibă dificultăți cu Haiuță – n-are aviz epidemiologic. Pe la 7-8 am fost la internat și-am făcut un haios pe-acolo împreună cu T1 și T2.  T2 a fumat în dormitor și numai ce-a pus țigara deoparte și vine Haiuță: ”Cine-a fumat?”. Nimeni nu știa nimic. A scris patru elevi de la Liceul 2 și mie mi-a spus: ”Druguș, să faci bine să nu mai vii pe la internat. Nici nu știi ce se-ntîmplă. Fumează unul și zice că tu”. Haiuță nu vroia să-l primească pe Toader la internat (lipsă aviz) cu toate rugile acestuia…

Marți 10 ianuarie 1967. M-am sculat la 7 și la opt făr-un sfert am ajuns la școală.

Frig și viscolește.

Prima zi de școală din acest trimestru am petrecut-o în tristețe și monotonie. La l. latină am stat cu H.N. în ultima bancă, iar restul orelor cu G.M. (Gavril Magopăț) în prima. În ora de latină a venit diriginta și ne-a spus notele: ”Druguș! Cu mare greu am reușit să scot un 9 la purtare pentru tine… Ai multe medii de 6, deși ai putea să ai cel puțin de la 7 în sus.”. La latină a predat. De asemenea, la română, istorie și socialism. Toți profesorii au mulțumit celor care i-au felicitat. De la engleză au plecat toți și-am plecat și eu. Pînă la 5 am scris și-am învățat. De la 5.15 la 6.45 am umblat prin oraș. Am cumpărat o coală de celofan pt catalog și ”Cuvîntarea lui Ceaușescu la plenară”. Atît eu cît și T1 am cumpărat ”Frumusețea comportării”. Faină carte. Seara a fost Giovanni pe-aici. Dirigintele Zăicescu n-a obiectat cînd a auzit că T1 stă cu mine. Pe la 10 s-a stins lumina și s-a reaprins peste 10 minute. Pînă la 10.30 am scris ”sumarul” zilei de azi.

Miercuri 11 I 1967. Toți profesorii susțin că va trebui să terminăm toată materia trimestrul ăsta pentru a rămîne timp pentru recapitulare și sistematizare. Se va preda mereu și se va asculta rar și mulți din puține întrebări.

Ne-am sculat tot la 7. Afară – un ger grozav.

La geogr., mat., biologie și rusă s-a predat. La română l-a ascultat pe colegul de bancă Gozec (7). Apoi s-au făcut înscrierile pentru olimpiada de limba română.

  • Druguș, tu nu te înscrii nicăieri?
  • Nu știu. O să văd.
  • Da la română nu te-nscrii?
  • Nu mă-nscriu! Am rostit eu răspicat.
  • Nu te-nscrii, stai jos! Zice Hlinski înroșindu-se. În cazuri de astea el ține cont…

De la 1 la 3 am stat cu alți secretari de clasă și-au alcătuit planurile de muncă pe trim II (cu Glozeanu). Am scos 35 de lei de la CEC. Seara ne-am culcat pe la 10, cu condiția să ne sculăm la 5. Telucu mi-a adus albumul (?!). Sora lui Tanța…

Joi 12 I 1967. Dimineața ne-a sculat Nicoleta la 5 și într-adevăr, pînă la 7 am învățat, fiind bine pregătiți pentru azi.  Azi am scris o c.p. acasă. La socialism am avut oră liberă. Croitoru a corectat niște teze de la f.f. Azi a început să se asculte. Am luat notițe și am ascultat cu atenție la toate obiectele. La engleză mi-am luat inima-n dinți și și m-am mutat cu Mafteian în banca doua de lîngă ușă. (D.M.: ”Fiți atenți, parcă-i mai înaltă banca doua). (L.D.: Probabil D.M. înseamnă Dobroghiu Maria). Pop m-a pus să spun How I spent my winter holliday and I told it so well. Apoi a predat Iluminismul și gramatica.

Pe drumul spre casă am vorbit cu el: m-a încurajat să nu mă delăs în muncă, se mai iau și rezultate proaste…

Azi a venit o anchetă la gazdă pt. a lua declarații în legătură cu vecinul lor maiorul. Noi am dispărut pentru cîteva ore. Am văzut filmul ”Faust XX”. Seara am stat pînă tîrziu și am învățat (De citit: ”O mie și una de nopți”, vol. I pg 287 – 288………)

Vineri 13 I 1967. Ne-am sculat la 5 și cu somnul în ochi am terminat de învățat.

La educație fizică am lucrat cu toată pasiunea. Trim. ăsta vom lucra la aparate și asta mă bucură mult. Îmi place grozav să lucrez. Ora asta, după obișnuitele exerciții de încălzire am făcut ex. de rostogolire și – cel mai frumos – saltul leului. Cînd am făcut un ”cilindru” era să-mi rup șira spinării, dar nu m-am descurajat. La psihologie Economul ne-a spus o mulțime de ”povești” cu întemeierea familiei, taxa de celibat ș.a. La engleză n-am mai activat. De la cor m-am cerut și – cam strîmbînd din nas – m-a învoit. Am vrut să merg la miliție dar ne-a amînat pe mîine dimineață.

După ore, ne-am pus pe învățat. Pe la vreo 6 au trecut cei de la internat cu rîndul în drum spre baie. Nici una, nici două, ne-am îmbrăcat și i-am ajuns. Am făcut o baie foarte bună, după care ne-am simțit foarte bine. Seara am ascultat meciul România – Canada: 25 – 3, după care ne-am culcat pe la orele 10.

Sîmbătă 14 I 1967. Ne-am sculat la 5 și, iar picînd de somn, am citit pînă la 7. La 7.30 am fost la Miliție, la Evidența Populației și-am luat cîte o fișă pentru mutație. La școală am făcut azi pocinogul la istorie și limba rusă. La istorie știam pe-un 8 dar m-a ascultat la urmă ”cauzele înfrîngerii” și le-am îmbolmojit. ”Anemic, Druguș! 5”. La rusă m-am descurcat binișor și mi-a pus 7. Azi am dat la sediul UTC o hîrtie asupra situației uteciștilor din clasă. Am venit la ora 2 acasă. ”Ai mei” au tăiat un porc și era aici o adevărată clacă de pregătire a lui. Toader s-a dus la film de la 2-30 la 4 și de la 4 la 6, însoțit. Eu m-am culcat la 2.30 și m-am sculat la 5.30 foarte sătul de somn.

Azi a fost f cald pînă pe la 6 cînd a început să ningă și să viscolească.

Am fost prin oraș și m-am întîlnit cu Telucu. Am așteptat cu el la spital, în viscol, dar degeaba (vroia să vorbească cu Doina Hlinski). Toader a scris în albumul lui N (atalia). A fost Rodica și Constanța pe-aici. Ne-am culcat pe la 10…

Duminică 15 ianuarie 1967. … și ne-am sculat la 8.30, umflați de somn. În cameră e cam ”umbră”. După ce-am halit, am învățat amîndoi la biologie. I-am trimis lui Mircea o felicitare cu ocazia zilei lui (18 ianuarie).

Afară a ieșit soarele, dar e frig și viscolește grozav. Pînă la 1 am reușit să-mi notez cîte-un pic în Jurnal pentru 13, 14 și 15 ianuarie. De-acum mă voi rezuma la o pagină (de caiet dictando) pe zi. După amiază a venit Telucu pe la noi. Am stat cu el și cu domnu Nicu de povești Acesta din urmă are darul povestitului și ne spune o mulțime…

Seara la 8.30 am ascultat meciul de handbal România – URSS. Meci cu emoții. Noi am condus pînă la 5-4. După aia am fost conduși mereu cu două puncte diferență ca la urmă să egalăm și să cîștigăm în flueratul arbitrului și bucuria noastră generală.

Afară e viscol și furtună. N-am ieșit nicăieri și nu ne pare rău. Seara ne-am culcat pe la 10 (Dragă doamne, am terminat de învățat).

Luni 16 I 1967. Dimineață a fost mama lui Toader pe-aici, chemată de Zaiciu pt a se dumiri de consimțămîntul părinților privind plecarea lui de la internat.  Am fost pe la miliție – închis.

La ed. fizică am mers numai în haină. Am fost la miliție. Am plătit cîte trei lei (trebuia să venim la 1.30 să le ridicăm). La sport am lucrat cu sîrg aceleași exerciții. La dirig. s-a vorbit despre situația clasei noastre (8 căzuti – 77,77% promovați). Eu am 9 și 9 la purtare… La dirig. ne-a vorbit și despre viitoarele noastre examene și profesiuni. Mi-a trăsnit prin cap să merg la limbi orientale (chineza și engleza). După ora de ed fizică m-a durut capul și aveam o situație de-mi venea să plîng de mila mea (letargie…). Telucu mi-a propus să joc un rol de ”unealtă” prntru Lucia Hasna, dar am refuzat. La biologie, Zăicescu: ”Măi Druguș, Gherazim a învățat, da tu măi…” (Toader  a dat declarație). Azi am fost la filmul chinez ”Partizani în cîmpie”. Am învățat la patru obiecte din șase. Seara am ascultat vreo două ore povestiri din război…

Marți 17 I 67. Afară-i frig, a viscolit, și mi-i cam frig pe la șapcă; mă tem să nu capăt o sinuzită. Aseară m-am culcat aproape de ora 11. Azi cei ce-au fost chemați la recrutare pe data de 24 I au fost chemați de la a doua oră și au lipsit toată ziua de la școală. Toată ziua am fost bosumflat și vai de capul meu. Fiind supărat, mă încruntam  și-mi făceam ”draci” ceea ce a dus la o adevărată durere de cap. La latină, știam ceva (Gozec nu mi-a adus traducerea și cuvintele și-am învățat singur). La gramatică nu m-am descurcat și mi-a pus 5. La socialism mă agață. Aici comunistul nostru nu mi-a mai făcut dreptate. Pe cît am știut acum, altădată punea 8-9. Azi mi-a pus 6. La istorie a ascultat pe cine s-a anunțat. La engleză am luat Daniel Defoe. Mîine mergem la Comisariat. Am fost la film: ”Călătorul cu bagaje” sovietic. Am scos 20 de lei Am dat 6 lei la loz (în plic). Au ieșit (for the first time) vreo patru de 6 lei dar s-au anihilat cu cele NE-cîștigătoare.

Miercuri 18 I 1967. Azi Mircea a împlinit 19 ani. Ne-am sculat la 6.30. A venit Gozec pe la noi și-am plecat tustrei la comisariatul de pe Str. Ștefan cel Mare nr.20. De aici am plecat și ne-au făcut radioscopie la Spitalul TBC, apoi am venit și ne-au făcut examenele medicale (luat sînge, ORL, înălțime 1,76, greutate 68, perimetru toracic 90. Ni s-au făcut fișe în care ni s-au trecut rezultatele. Pînă la 2 ne-a mai ținut colonelul și Ciorpan o cuvîntare. Am fost la Gavril (două vinuri). Tot timpul la Clubul recruților s-au jucat cărți și s-a fumat. După masă m-a durut capul; din toată afacerea asta ne-am ales cu Adeverința de recrutare  nr 239 947. După masă mi-am făcut tema la engleză. Seara am fost la internat și-am luat un caiet de la H.N. și T2. Seara mi-am călcat pantalonii (amîndoi) apoi eu am stat și-am scris la l română și în Jurnal. O nouă cunoștință – Simota Dorin – vecin pe V.I. Lenin, are multe corespondențe în străinătate.

Joi 19 I 1967. Dacă aseară m-am culcat la ora 0, azi dimineață m-am sculat la 6, avînd în total numai șase ore de somn. Dimineața am reușit să învăț bine la engleză about D.D. and R.C. (L.D.: Daniel Defoe și Robinson Crusoe).

La școală. În ora de fizică – lucrare de laborator. Am ajutat la cîteva experiențe. Azi am avut o stare de deprimare la școală că s-au mirat toți. N.L (Nenati Lucia), văzîndu-mă așa tăcut, m-a și luat la întrebări: (”De ce ești așa tăcut; parcă ești într-a opta…; Unde-ai făcut revelionu? Erau și fete și băieți? Ție foame?). La toate aceste întrebări, mai mult sau mai puțin serioase am răspuns ca un școlar în clasa I-a prin da sau nu, sau… poziția mutului. Prin pauze îmi găseam cîte un colț neumblat și stăteam singur, fără să mă gîndesc la ceva anumit. Văzîndu-mă, alde Doina H. și M. Gînsac au schimbat zîmbete… La istorie ne-a predat ”Unirea Țărilor Române”. La chimie ne-a scuzat pe băieți; la engleză nu m-am mișcat din bancă și nici n-am scos o vorbă. La finea orei, Albu m-a întrebat, fără ură: ”Druguș, de ce ești supărat?”. Pentru a nu da loc la explicații am plecat fără să scot o vorbă..

Acasă mă aștepta o c.p de la mama. Printre altele îmi scrie că am primit o scrisoare din Scoția, și mi-o va aduce în curînd… Considerînd că nu-i mult de învățat pe mîine am amers cu Toader la film, de la 4 la 6, la Unirea: ”Nu sînt copaci pe stradă” (”No trees on the streeet”). Nu mi-a prea plăcut. Aseară i-am făcut o traducere la engleză pentru Rodica Pîrghie.

Seara, în timp ce luam cina, am ascultat meciul de handbal cu Cehoslovacia. Prea multe prostii și aiureli (patru de 7m ratați) au dus la următorul scor: 19 – 17 pt Cehoslovacia, ceea ce a dus la descalificarea echipei noastre (Futu-i!). Seara am scris și citit cîte ceva, rămînînd ca toată materia pt mîine s-o învăț chiar mîine. Fain program, n-am ce zice în trim. II (De-acum nu mai merg la film).          (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 344. Duminică 10 decembrie 2017. Intermezzo II – 2. Istoria ca poveste cu geometrie variabilă și cu final(itate) incert(ă) (3)


 

Articolul profesorului Al. Zub, ”Istoria ca lectură a lumii” m-a încântat sub aspectul detașării autorului de mult clamata ”obiectivitate” a istoricului (mereu susțin că ”obiective” sunt doar obiectele, subiecții sunt, fatalmente, subiectivi). Departe de mine gândul că aș vrea să  sugerez, în cele ce urmează, că profesorul Zub a scris acest articol ca o ”preluare” a argumentelor mele formulate în dialogul de la Bacău. Nici vorbă despre așa ceva! Dar reamintesc aici că unele critici/ opinii formulate de mine la adresa ideilor unor personalități bine cunoscute nu vizează afirmarea vreunei presupuse superiorități din partea mea în raport cu aceștia, ci doar dorința mea de dialog și de autolămurire. Cu regretul că dialogul nu (prea) apare, voi continua seria monologurilor mele cu privire la ideile diverșilor autori formulând puncte de vedere care pot constitui puncte de plecare în viitoare dezbateri intelectuale oneste.

Articolul semnat de Alexandru Zub, ”Istoria ca lectură a lumii” poate constitui, cred, o bună bază de discuție pe tema ”Ce, cât și cum predăm istoria în învățământul preuniversitar?”. Sper ca redacția revistei ”Expres cultural” să continue să acorde spațiu dialogului pe această temă, contribuind la necesara reformare a școlii românești. Conținutul articolului este o posibilă excelentă prefață la un viitor manual de istorie: unul care să stimuleze gândirea și imaginația elevilor și nu să oblige la memorarea unor adevăruri în gravă contrazicere cu realitatea care a fost. (Spre ex. păstrarea sintagmei ”Revoluția română” pentru lovitura militară de stat din dec. 89, este, după părerea mea, la fel de nocivă ca și păstrarea sintagmei ”Revoluția de eliberare națională antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944 condusă de Partidul Comunist Român”). Totuși, unele afirmații din articol ar merita o serie de lămuriri și precizări ulterioare, lipsa lor diminuând mult din valoarea transformatoare a articolului.

Deși, repet, articolul profesorului Zub m-a încântat, nu voi ezita să formulez rezerve sau chiar opinii contrare, acolo unde acestea vor apărea. În primul rând, articolul m-a cucerit prin faptul că afirmă, negru pe alb, că ”Marile ambiții scientiste ale pozitivismului au cedat locul unei atitudini mai cuminți, în sensul că nu se mai așteaptă de la istoriografie nici exhaustivitatea informației, nici sinteza atotcuprinzătoare, nici adevărul fără rest. Disciplină socială marcată de un subiectivism inerent și debitoare ale altor discipline, aceasta nu mai promite lecții infailibile și nu-și mai arogă misiuni profetice”. Cu alte cuvinte, istoria nu poate clama calitatea de știință, tocmai ca urmare a predominării viziunilor personale, subiective, multiple, schimbătoare, relative, interesate etc. despre evenimentele trecute. Dar, ca în povestea cu doamna care era ”doar puțin gravidă”, și profesorul Zub încearcă să păstreze ceva din pretinsa științificitate a istoriografiei și a istoriei în general. Cu alte cuvinte, istoria este măcar puțin… ”și știință”. Scrie acad. Zub: ”Nici numai delectantă, nici doar civică, istoria se vrea știință, o știință sui generis, atentă la  schimbare și noutate, una dispusă a căuta în același timp elemente durabile, permanențe”. Chiar și cu aceste precizări în stil diplomatic, statutul de ”știință” pentru istorie/ istoriografie nu poate fi păstrat, fie și cu atributul de ”un fel de știință” sau ”știință originală/ sui generis”. Ca și toate presupusele ”științe sociale” (care nu sunt științe, ci simple discipline formate din culegeri de opinii pe teme umane date, opinii valabile doar contextual și temporar), nici istoria nu poate clama pozitivitatea specifică disciplinelor care lucrează cu aparatură, cu exactități neinterpretabile și cu legi greu de contestat. În acest spirit al libertății de a-ți spune punctul de vedere, argumentele și dovezile de susținere a punctului de vedere scrie profesorul Zub în articol: ”Nu o istorie unică, maiestuoasă, inflexibilă, definitivă, ci mai multe istorii, avînd fiecare legitimitatea ei.”. Cu alte cuvinte, este mai cuminte să scrii ”O istorie sinceră a poporului român” sau ”O istorie a românilor” decât să pretinzi, sentențios și megaloman că ai scris ”Istoria românilor”.

Citândul pe Pierre Chanu (care pleda ca fiecare istoric ”să dea lectura sa proprie asupra lumii”), autorul articolului își justifică nu doar alegerea titlului, ci își argumentează propria sa poziție, aceea ca – prin ”lectură proprie” – fiecare istoric ”duce mai departe efortul cognitiv”. Suma viziunilor – ca esență a actului de scriere a istoriilor – face ca acestea să fie, adesea, opere colective cu un mare număr de autori. Totuși, care dintre variatele și multiplele istorii deja existente sau posibile de scris ar trebui să facă obiectul studiului elevilor? Și tot aici ar trebui dat răspunsul la întrebarea: ”care ar trebui să fie criteriile pe baza cărora să fie selectată acea ”lectură a realității” care să fie deopotrivă veridică, verosimilă și utilă?”. Probabil ar trebui consultată și societataea civilă, nu doar experții pe anumite segmente de cunoaștere istorică. Cei care știu că nu vor rezista focului încrucișat al experților și ai societății civile se vor retrage din competiție, la fel ca în cazul a doi indivizi care se acuză reciproc de boală mintală. Cel sănătos la cap va accepta să meargă la un psihiatru, în timp ce cel nesigur pe sănătatea sa va refuza să fie consultat și se va retrage din dispută sau va fi obligat să se retragă. Parafrazându-l pe Lev Tolstoi cu a sa poveste moralizatoare ”Cât pământ îi trebuie unui om?”, formulez și eu întrebarea: ”De câtă istorie are nevoie un elev, mai exact un viitor cetățean?”. Și răspunsurile la această întrebare de ordin cantitativ trebuie să fie dezbătute public și argumentate. Ar fi un merit al celor de la ”Expres cultural” dacă vor obține și opiniile profesorului Zub la întrebările de mai sus.

În încheiere, invoc un dialog – pe F.B. – cu profesorul Adrian Cioroianu pe care l-am caracterizat (într-o nevinovată postare) drept un ”amator de istorie”. Spre dezamăgirea mea, profesorul s-a supărat și ne-am ”desprietenit”. Epitetul de ”amator” (iubitor) l-am reținut de la marele Gr. Moisil, deschizător de drumuri în logica matematică. La întrebarea unei ziariste dacă se consideră expert sau doar amator în acest nou domeniu, profesorul Moisil a dat un răspuns celebru: ”Drrrrăguță, eu sînt doar amatoooohhr, dar maaaahhre amatooohhr”. În fine, ”amatorul” Cioroianu va rămâne în istoria/ amintirea contemporanilor prin emisiunea sa la TVR2, emisiune care se încheie cu un frumos îndemn la lectură: ”… pentru că istoria este cea mai frumoasă poveste”. Într-adevăr, profesorii de istorie trebuie să fie foarte buni povestitori, respectând astfel și etimologia cuvântului ”istorie”: grecescul ”historia” înseamnă ”povestire, narațiune”.

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 343. Sâmbătă 9 decembrie 2017. Intermezzo II – 2. Istoria ca poveste cu geometrie variabilă și cu final(itate) incert(ă) (2)


b). Un al doilea argument al meu legat de rolul nefast al modului actual în care se predă ”Istoria” (la noi, dar și aiurea, în lume) este de ordin pragmatic, respectiv legat de consecințele în planul coeziunii sociale a unui popor/ a unei națiuni/ a unei populații organizate statal. Schimbarea tot mai frecventă și mai radicală a criteriilor de evaluare a faptelor/ evenimentelor istorice (pozitive sau negative, bune sau rele, rele dar favorabile, bune dar nefavorabile etc.) vor genera mereu în mințile tinerilor/ oamenilor un blocaj mental față de orice afirmație legată de ”adevărul istoric”. Mai mult, în locul coeziunii dezirabile vor apărea multiple tabere antagoniste constituite fie din interese economico-financiare, fie din setea de a spune adevărul cu orice preț.

Modul actual în care se descriu evenimentele este, în general, unul care favorizează populismul, minciuna, dezinformarea. Se subliniază mereu faptele de eroism ale popoarelor/ mulțimilor/ maselor/ claselor, în timp ce realitatea este, adesea, cu totul alta: victoriile sau împlinirea unor idealuri sunt arareori rodul gândirii și luptei poporului, ci – în proporții majore – al contextelor/ conjuncturilor sau al intuițiilor/ inteligențelor unor lideri dedicați împlinirii unor idealuri. Chiar mărețul ideal al creării României Mari în anul 1918 este, în principal, rezultanta disputelor dintre marile puteri ale epocii și mai puțin al impunerii de către popor, cu arma în mână, a unui ideal abstract, conștientizat doar de pătura mai pregătită a populației. Schimbările majore din Europa sovietică și sovietizată din 1989 nu pot fi puse pe seama luptei popoarelor pentru descătușarea față de neoimperialismul bolșevic, ci voluntarismului lui Gorbaciov și a speranței sale că o liberalizare a regimului va duce la consolidarea idealurilor leniniste. În ultimii ani, la nivel planetar se duce o luptă pentru cucerirea minților oamenilor. Arma principală: dezinformarea, adică propaganda subtilă, mai credibilă decât lozincile grosiere și tranșante. ”Fake news” și ”false news” sunt promovate nu doar de mass media, ci și de manualele școlare care mai mult vor să îndoctrineze decât să informeze și să pregătească minți deschise pentru o lume deschisă. Mințile giruetă s-au orientat rapid și – după ce au excelat în promovarea corectitudinii politice, a globalizării, a democratizării lumii acum servesc cu sârg naționalismele fascistoide, localismul și regionalismul, populismul iliberal și ”demorația” autoritară. Evident, cine va câștiga în mod clar lupta dintre aceste două trenduri globale, acela va scrie Istoria! Și o va scrie radical diferit decât dacă victoria ar fi aparținut celorlalți.

  1. c) Sub raport cantitativ elevii sunt obligați să memoreze cifre, date, nume proprii sau localități lipsite de relevanță pentru înțelegerea mersului evenimentelor, la care se adaugă tendința de hiperbolizare a ”personajelor pozitive” (ai noștri) și de aneantizare a oricăror merite/ calități pozitive ale ”personajelor negative” (ceilalți/ dușmanii). Hitler este prezentat ca un criminal dement, în timp ce alți criminali (Stalin, de ex.) sunt prezentați acum, în patria populistului Putin, drept eroi, personalități marcante ale poporului etc., etc. (uitându-se de alianța hitleristo-stalinistă de la începutul războiului mondial numărul doi). După acest model maniheist și cu mari distanțări față de realitatea vremurilor descrise se fac și azi aprecieri la adresa liderilor lumii. În loc să ofere tinerilor motivațiile personajelor istorice marcante care au rămas în istorie, respectiv ”ce-i mâna pe ei în luptă”, care erau interesele clare ale acțiunilor de atac sau de apărare ale unor state sau colectivități umane, de alianță a conducătorului A cu conducătorul X, apoi cu conducătorul Y, deși X și Y erau în tabere opuse, manualele contemporane de ”Istorie” sunt pline de fraze patriotarde, sforăitoare – ceea ce numeam noi, elevii, barbologie. Bref, evenimentele istorice sunt, de fapt, doar rezultantele unor palelograme ale forțelor/ intereselor unor grupuri de oameni și ale liderilor acestor grupuri.

Rândurile de mai sus au fost scrise nu doar în urma discuțiilor mele cu acad. Al Zub, ci după citirea unui articol semnat de Al. Zub în revista ieșeană ”Expres cultural” (nr 8/ sept 2017 p. 3. Vezi articolul integral la adresa: http://exprescultural.ro/ ). Despre acest articol – în episodul următor. Anticipez puțin conținutul acestui articol, amintind titlul: ”Istoria ca lectură a lumii”. Deja titlul spune multe, respectiv sugerează că autorul se detașează de clamarea adevărului ”obiectiv” promovat de ”cei mai onești oameni din lume”: istoricii propagandiști.

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 342. Vineri 8 decembrie 2017. Intermezzo II – 2. Istoria ca poveste cu geometrie variabilă și cu final(itate) incert(ă) (1)


Cu câțiva ani în urmă (vreo cinci-șase), am avut privilegiul să-l întâlnesc la Bacău, în cadrul Universității ”George Bacovia” din Bacău, unde fusese invitat să țină o prelegere, pe academicianul Alexandru Zub de la Iași. A fost mai mult decât o întâlnire, fiind pentru mine o nesperată șansă de a dialoga direct (și doar în doi) cu o somitate în domeniul Istoriei. Dl profesor a avut gentilețea de a-mi oferi, în finalul discuției, un pachet cu câteva dintre cărțile domniei sale, gest pentru care îi mulțumesc și acum. Dar discuția nu a fost deloc una confortabilă sau convențională. Era perioada în care scriam intens pe FB despre rolul nefast al disciplinei școlare numită ”Istorie” în educarea tinerilor. Supralicitând puțin, imaginați-vă cum ar arăta un manual de Istorie a ultimilor 30 de ani scris de pe pozițiile forțelor politice care au guvernat țara. Pentru că moartea regelui Mihai este un eveniment recent, amintesc aici că prntru Traian Băsescu regele Mihai a fost un trădător de țară care a pactizat cu ruso-americanii, în timp ce pentru Emil Constantinescu regele Mihai era un erou național căruia i-a promis că-l va readuce la tron imediat ce va câștiga mandatul de președinte al Românei. Le încadrez pe amândouă la capitolul gargară electorală, dar aceste aprecieri au rămas, probabil și în mințile unor tineri. Cât despre manuale este bine de știut că orie prim pas al unei noi guvernări este rescriere Istoriei. Cei care au citit atent ”Jurnalul unui elev prostuț” au reținut probabil faptul că imediat după venirea lui Ceaușescu la putere Istoria a fost scoasă de la examenul de bacalaureat și reintrodusă abia după ce a fost rescrisă. I-am mărturisit – franc și frust – această convingere a mea (că Istoria trebuie să fie radical reconsiderată ca materie de studiu) marelui istoric de la care așteptam câteva lămuriri/ explicații.

Argumentele mele în favoarea scoaterii Istoriei din curriculum (mă refeream la forma și cantitatea în care se predă aproape dintotdeauna și actualmente, la noi, această discutabilă disciplină) erau, în linii mari, următoarele (desigur, în discuția cu acad. Al. Zub, aceste argumente au fost mult sintetizate):

  1. am acuzat ”neseriozitatea” unei discipline școlare/ academice care pretinde să se considere și să fie considerată, ostentativ și obstinat, ”știință”. Cunoașterea științifică presupune experiment, repetabilitate, rigoare, exactitate, reguli imuabile, adevăruri imbatabile și argumente irefutabile (evident, toate astea sunt valabile pentru un anumit nivel al cunoașterii, nivel ce va fi depășit și/ sau parțial anulat de noile informații oferite de cercetare, în primul rând în așa numitele științe ”exacte”). Niciunul dintre aceste elemente definitorii nu sunt respectate de presupusa ”știință” a Istoriei. Trebuie să ai un mare ”curaj” să afirmi în fața unui auditoriu că îi oferi acestuia adevăruri verificate și verificabile, imposibil de contestat. Mai mult, este realmente greu să pretinzi că ai afirmat adevărul INTEGRAL în legătură cu un eveniment din trecut. În primul rînd, incompletitudinea permanentă a ”adevărului istoric” provine din complexitatea cvasiinfinită a generării, desfășurării și a consecințelor potențiale și reale ale unui eveniment oarecare. Cercurile concentrice (vezi metafora pietrei aruncate într-o apă/ baltă) care definesc și explică un eveniment frizează infinitul: idei dominante aflate în competiție cu idei subversive, condiții meteo imprevizibile sau greu previzibile, calitatea umană a personajelor istorice, starea de sănătate (mentală) a actorilor principali, dar și a celor din preajma lor, poziții geoclimatice și geostrategice, vecinătăți imediate și îndepărtate, puteri economice/ financiare ale forțelor aflate în competiție pentru declanșarea/ împiedicarea producerii unei eveniment, nivelurile (nu nivelele!) de inteligență, imaginație, intuiție, inspirație ale decidenților etc. etc. Necunoscând sau neluând în analiză TOTALITATEA acestor cercuri concentrice de factori cauzali și conjuncturali ești împiedicat, pur și simplu, să pretinzi că ai formulat un adevăr integral, clar și exprimat pe înțelesul tuturor celor care chiar vor să cunoască trecutul, mai mult sau mai puțin îndepărtat. Se spune că timpul (trecerea timpului, adică trecutul) clarifică evenimentele și face posibilă spunerea adevărului. Fals! Este cunoscută butada în care – întrebat fiind despre importanța și semnificațiile Revoluției franceze pentru omenire – Mao Tse Dun a declarata că ”este un eveniment prea recent pentru a-l putea înțelege pe deplin”. Mai relativistă, dar mai sinceră este zicerea italiană conform căreia: ”si non e verro, e ben trovato”, adică ”Chiar dacă nu este adevărat, este util/ de ajutor”. Aparatul conceptual al acestei discipline (Istoria) este, mereu, masiv dictat ideologic și politic, dincolo de adevăruri și credințe. Glumița că, după 1990, asistăm la ”sfîrșitul/ moartea istoriei” (americanul Fukuyama), completată apoi cu altă trăsnaie ”glumeață”: ”moartea ideologiilor” (americanul Daniell Bell), s-a dovedit utilă (”ben trovato”) pentru o scurtă perioadă istorică (dar agreată zgomotos ca fiind ”perfect” adevărată de către mulți istorici). Aceste ”snoave științifice” ar merita un Premiu Ignobil pentru Istorie,  consfințindu-se prin aceasta că nu tot ce este scris sub denumirea de Istorie (în cazul de mai sus era vorba despre Istoria ideologiilor) chiar merită validat ca fiind contribuție ”științifică” la  corpus ul de ”adevăruri istorice” care alcătuiesc, adesea, întrgul eșafodaj al acestei discipline. Pe scurt, ideologizarea Istoriei este inevitabilă în condițiile în care există INTERESE concurente și adesea contradictorii sau chiar conflictuale între tabere mari de oameni, manipulate cel mai bine cu ”adevăruri istorice” presupuse a fi perene. Neseriozitatea pretenției de ”științificitate” a disciplinei de studiu (adesea propagandistic dezvoltată și susținută) este ușor de probat prin modul cum au fost definite/ caracterizate/ denumite acte istorice majore din istoria unui popor după cum bate vântul… istoriei foarte recente. Cel mai bun exemplu, în opinia mea, era definirea – în decursul ultimilor 50 de ani – a actului de la 23 august 1944, definire mereu schimbată și contrazisă de către istorici și politicieni deopotrivă. În fapt, aici avem de-a face doar cu hermeneutică istorică, nu cu Istorie. Istoria, ca disciplină școlară ar trebui doar să consemneze faptul în sine și să ofere cititorilor o sumă de interpretări posibile sau deja efectuate, plus accesul neîngrădit la documente. Aș spune chiar: Arhivistică și Arheologie, da!, Istorie – ba! Se spune că istoria este scrisă de învingători (în războaie sau în alegeri), dar tocmai acest lucru nu se spune în manuale, lecțiile din cărțile de Istorie mustind de sublinierea ”veridicității absolute” a celor relatate/ descrise. Se probează astfel eternul adevăr că Istoria ne învață că nimeni nu învață niciodată nimic din istorie, ci doar manipulează cu interpretări ad hoc, interesate și bine fardate. Voi încheia acest prim argument al meu împotriva modului cum este predată Istoria și a conținutului informațional al lecțiilor de la disciplina Istorie cu o altă butadă de pe vremea comunismului sovietic ”biruitor” (”biruitor”, adică unul care a impus noi biruri unor noi colectivități umane nevinovate, sau vinovate doar pentru faptul de a fi în zona de interes a neoimperialismului bolșevic rus). Întrebare către Radio Erevan: ”Se pot face predicții pentru viitor?”. Răspuns: ”Da, se pot face. Nu avem probleme cu acest aspect. Probleme sunt doar în privința trecutului, care se schimbă mereu”. Și eu, naivul de mine, scriam, într-unul din episoadele anterioare (Intermezzo I) că trecutul are această nesuferită calitate, aceea că nu mai poate fi schimbat…     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 341. Joi 7 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț  (Intermezzo II – 1)


 

Fiind vorba despre un serial infinit dedicat cunoașterii unei ”probleme” de dimensiuni infinite (inteligența & prostia omenească/ românească), inserarea a cca o sută de episoade dedicate vieții de elev din primii 3 ani ai dictaturii ceaușiste (sigur, și un an de dictatură dejistă) poate fi clasificată mai mult la partea de prostie decât la cea de inteligență. De aceea simt nevoia să readuc în discuție esența oricărui regim totalitar: supravegherea și autosupravegherea populației și clamarea democrației, a asigurării binelui  pentru fiecare cetățean. Evident, prostia se afla de ambele părți: cetățeanul obișnuit se lăsa prostit (metoda ”convingere prin constrîngere”) pentru a supraviețui acceptabil, iar sistemul dominator acumula prostie du Citește mai mult din acest articol

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 340. Miercuri 6 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (73).


Joi 10 martie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea la 6. Fiindu-mi somn, nu m-am sculat de la început. Cînd a venit Prandea a doua oară a văzut că noi trei (eu, Costică și Cezar) încă dormeam. Mie nu mi-a zis absolut nimic și s-a repezit la Cezar și Costică făcînd gălăgie. Toader mi-a șoptit: ”Te protejează!”. Mă mir și eu, de unde și pînă unde această protecție de care eu n-am nevoie. Totuși, cînd o să pot o să profit de ea, dar tot am să rîd de Prandea.

Aseară Haiuță a venit și el prin dormitoare. Deodată a venit la noi în dormitor și s-a ascuns după dulapul de lîngă ușă. De data asta însă băieții au comunicat imediat și au aflat toți că pedagogul este în dormitor. Totuși, ne-am distrat cu Costică care s-a făcut că nu știe nimic și răspundea la întrebările noastre. A venit apoi Beldianu Gh. (XI) și a stricat și mai mult. A început să întrebe dacă fumăm, dacă avem țigări, care pedagog îi mai bun, că el nu-l are la inimă pe Haiuță ș.a.  Cînd a ieșit el din dormitor a ieșit și pedagogul, după care am rîs bine. Din fericire, n-a fost nici o ”victimă”, ca data trecută.

În ora de meditații de dimineață n-am învățat la nimic. Am scris prin jurnal și-am discutat cu Halip N.

Dimineața părea a fi cald dar era înnourat și ne-am îmbrăcat ca-n mijlocul lui ianuarie.

Prima oră am avut l română (nepregătit). După ce-a ascultat cîțiva elevi, profesoara a încheiat mediile. Cînd a ajuns la mine m-a întrebat dacă am vreun extemporal în D. I-am spus că nu și m-a încheiat cu 7. A doua oră – istoria (complet nepregătit). L. m-a întrebat dacă am notă la istorie și am dat din mînă că nu. (Ce rău sînt!). Profesoara a început să asculte de la începutul catalogului și n-a mai ajuns pînă la ”noi” (L.D.: adică la mine și la Lia). În a doua jumătate a orei a predat India, China și Japonia.

În pauza mare ne-am adunat toți băieții și-am discutat despre extemporalele la fizică și geometrie. La primul e amenințat Gozec, la celălalt Magopăț. Le-am promis la amîndoi că voi sta în orele respective în bancă cu ei și le voi arăta… După asta Gavril ne-a făcut cinste cu cîte-o gogoașă (fără Halip). A treia oră – rusa. Pentru azi am avut de scris două exerciții + trei stofe pe de rost din ”Calea ferată” de Nekrasov. La început a ascultat pe cîteva, apoi a început să încheie mediile, iar nouă ne-a dat ca temă în clasă să învățăm și următoarele patru strofe. M-am gîndit că dacă tot nu le știu pe primele trei ce rost mai are să le învăț pe ultimele…Așa că mi-am făcut rost de-o carte de limba franceză să exersez cu ajutorul lui Halip. Lia stătea cu Cupșan (lîngă mine).. Deodată profesoara mă strigă și începe să-mi pună întrebări din rezumatul poeziei. Mi-am adus aminte din clasă cîte ceva și-a mers. Cînd mi-a spus să spun primele trei strofe mi-a venit să zîmbesc și-am spus că nu le-am învățat. Profesoara, îngăduitoare, mă așează jos și-mi spune să le învăț ca să-mi poată pune notă (parcă nu-mi putea pune și-așa!). Eu am început să învăț de zor și-am reușit să învăț două strofe. A ascultat-o apoi pe Nichiforiuc, care a zis foarte simplu că nici ea n-a învățat. Profesoara – nedreaptă în cazul ăsta – a zis: ”n-am ce-ți face. Azi îți dau 3. Cu Druguș e altă situație. Cînd era în D îmi dădea răspunsuri foarte bune împreună cu Gherasim și Zaharia. Așa că lui i se permite”. Mie mi-a venit să rîd cînd am văzut astfel de protecție. Eu unul n-am acceptat gestul ei, ca și în cazul tov prof Pop. (Nici o diferență între ”bun” și ”rău”: cine învață – 10, cine nu – 3). După 20 de minute m-a examinat și-am știut cele două strofe – restul a spus dînsa. După asta a ridicat catalogul oblic – să nu se vadă – și după cum au zărit unii mi-a pus 9 sau 10 și m-a încheiat cu media 8 (Ce pleașcă!!!).

Azi n-a fost minut să nu mă uit la L. Și reciproc.

Profesorul Zăicescu a predat prima jumătate a orei despre bolile date de microbi, apoi a pus două eleve să citească din cărți. Halip N. l-a iscălit pe Atănăsoae C. Pe-o carte, ca să-l certe Zăicescu… La sfîrșit a stat diriginta în clasă și-a făcut niște situații.

Azi am terminat orele la 12 și-am venit la internat cu băieții din D. Am luat masa la 12.15, m-am sculat sătul de la masă, dar după asta, vaaaai….!

Azi a fost înnourat și de la 12 la 5 a plouat mereu cam încetinel, dar a înnoroit bine pămîntul.

După ce-am luat masa, pedagogul a luat aparatul lui Gherasim și-am mers toți trei afară-n ploaie de-am făcut vreo patru poze, una mai caraghioasă ca alta. În meditație am scris un pic în Jurnal apoi pedagogul (pe la 4) m-a pus să fac recensămîntul ”populației” din cl XI-a. Cînd am ajuns la Caunii Anton (șeful) acesta a refuzat să-mi răspundă, dar nici eu nu m-am lăsat călcat în picioare. (Mai tîrziu am aflat că-i născut la 8 XI-a 1945!).

De la 4.30 am făcut bilet de voie și împreună cu alți șapte elevi de la internat am mers la Casa de Cultură. Aici împreună cu Toader, Gușul Ghe și Rusu Anton am plecat în oraș. Aici Gușul ne-a cumpărat o franzelă și ne-a ogoit pe toți. Am sosit la Casa de Cultură la 5 fără 10 pentru a prinde începutul spectacolului (la 5). Aici ne-am întîlnit cu Fetcu R (X B) și Popescu F. (X D) cu care-am mai conversat vreo jumate de oră, apoi am reușit să intrăm în coridor (aici am făcut presiuni asupra sexului opus) și m-am distrat foarte bine cu prietenii (Costică L., Tănase Gh., Magopăț Gavril,  ș.a.). La 6 s-a dat drumul în sală. Cu toate că erau trei controlori la ușă am intrat cu presiune și cu biletul în pumn (nu mi l-a mai rupt). Am găsit locul meu liber și mi l-am ocupat. Toader a avut nr 1, eu 2, Magopăț 3, Felicia 4, Cezar 5 ș.a.m.d. Pînă cînd a început spectacolul a cîntat un pic de muzică, iar eu am avut discuții destul de vioie cu Geta Nichiforiuc ș.a.. Aceasta m-a caracterizat ca fiind ”un excepțional cavaler” (vorbe!!!). Am discutat despre dans. ”Fără să dansezi nu știi că ești tînăr”. Am mai citit dintr-o revistă de la Teleagă Viorica (Despre… căsătorie). În sfîrșit spectacolul a început pe la 6.30. . Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bîrlad a prezentat comedia în 3 acte de Mircea Ștefănescu, ”Vis de secătură”. A avut destule momente vesele și fraze cu subînțelesuri. Pot să zic că mi-a plăcut și m-am distrat foarte bine de cei 3 lei (mai ales că nici n-am dat biletul).

Toate au mai fost cum au fost dar nu mi-a plăcut deloc că am rămas flămînzi. Am ajuns la internat la 9 făr-un sfert. Ne-am mai învîrtit un pic pe-afară și prin meditație și s-a făcut 9. Pedagogul m-a trimis să deschid dormitoarele și să aprind luminilor. De cînd a pățit-o Prandea cu comutatorul general s-a pus lacăt și cheie la el.

În dormitor am vorbit destule despre mîncare și tare-mi mai cînta o doină în stomac.

Seara a fost înnourat. Str 23 august este desfundată.

Astăzi la ora 2 și ceva ne-am strîns cu toții în sala mare a Consiliului Sindical Raional unde toți uteciștii au primit noul carnet roșu de UTC. La început, ni s-a vorbit despre importanța acestui eveniment și cum să păstrăm aceste carnete. A urmat înmînarea festivă a carnetelor. Pe mine m-a strigat pe la mijloc. Mi l-a înmînat tov secretar Fasulă. Nr. 1265423 Data 4 III 1966.

Vineri 11 martie 1966. Dimineața ne-a sculat tot Haiuță. Eu m-am trezit înainte de 6 și m-am și îmbrăcat. Venit în meditație am mai citit o dată la fizică, o dată la geometrie, iar apoi de mai multe ori la limba latină. Aș vrea să mă asculte odată, dar cu 5 lecții ce pot face?

Dimineața era înnourat șu probabil astă noapte a plouat. La școală Magopăț a lipsit primele trei ore. A venit la geam și de la ora de rusă s-a cărat. De la geometrie și rusă au fugit Gozec și Halip așa încît în ora a cincea am rămas singurul băiat din clasă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara ne-a dictat lectura suplimentară pentru vacanță, apoi ne-a controlat lectura suplimentară și pe trimestrul acesta. Eu aveam un caiet împrumutat de la Costică Lungu, dar n-a controlat pe rîndul nostru deoarece erau cîteva guralive care au spus că n-aveau caiete. Norocul meu. În ora de fizică, la rugămintea lui Gozec, m-am dus cu el în prima bancă. La începutul orei profesoara a pus absențele și mi-a pus nota din teză: doar 5!. Apoi am dat un extemporal de jumate de oră. S-a dat pe numere. Eu am fost nr 2.  (lîngă ușă). Mi-a dat o problemă și apoi de transformat rezultatul ei în sist C.G.S., ce este intensitatea, interacțiunea dintre polii magnetici și prima lege a electrolizei. La problemă am făcut bine, dar mi-a ieșit un rezultat cam aiurea. Teoria am lucrat-o toată. I-am mai spus cîte ceva și lui Gozec și după ce-am terminat extemporalul l-am învățat celelalte formule de la mine și le-a știut. A știut și celelalte chestiuni de teorie și a luat 7. Cu extemporalul – care-i bun – îi va ieși media 6. Restul orei  a ascultat pe cei căzuți și unii s-au mai îndreptat. Pentru mîine ne-a dat trei probleme prea simple…

În pauză, drept răsplată, Gozec a făcut o cinste c-o spirală și-o eugenie (…). Ora treia am avut latina. Of, latina!… În pauză m-am mai uitat la cuvinte și pe la conjugări. Cînd a venit profa în clasă i-am spus că trebuie să fiu ascultat. După ce-a ascultat-o pe Geta Nichiforiuc, i-a dat media și a predat lecția nouă în ultimul sfert de oră profesoara m-a strigat la răspuns: ”Băiete, poftește afară”. Cu toate că nu m-am prea sinchisit de latină, totuși am făcut față destul de binișor. M-a întrebat cît am mai învățat și cînd i-am arătat cele 28 de pagini (dintr-o sută) mi-a garantat că nu-mi încheie media pe trim I. : M-a întrebat numai din declinări și traduceri ușoare. Fetele ziceau c-am mișcat eu pe-un 5. De fapt nici n-am pretenții la mai mult. Acum îmi va fi mult mai greu să învăț în vacanță materia pe două trimestre. După latină am avut geometria. La această oră a apărut Magopăț și-au dispărut Halip și Gozec. Am crezut că ne va da extemporal și m-am instalat cu Magopăț în ultima bancă. Hrișcă însă avea alte gînduri. Atunci m-am mutat în prima bancă de lîngă ușă. A adus primele extemporale (Gozec 4, Magopăț 4, Halip 5, B.M. între 4 și 5. Eu știam de-atunci că aveam 10 și acum mi l-a trecut în catalog. Mi-a corectat teza și am 9. Media 9! Magopăț avea un singur 4 în extemporal și teza 4. El a învățat pentru azi toate formulele la geometrie și trig. și era hotărît să se îndrepte. L-a ascultat și la tablă s-a mai încurcat la o formulă. A venit în bancă asudat tot și-a stat tot timpul cu mîna-n sus, să-l asculte. A mai dat trei răspunsuri bune (eu l-am informat…) și i-a pus 6. Media 5!. Cînd s-a terminat ora, a și plecat: ”Noroc, mă!”. Și ne-a strîns mîiinile. La ora de rusă am fost singur. De la ora de matematică am fost foarte vesel.

În pauză am întrebat-o pe L. dacă-i iese media la matematică și mi-a spus că se miră că n-a ascultat-o. Ne-am hîrjonit puțin.

În ora de rusă a venit diriginta și a calculat situația la învățătură și aceasta e destul de proastă: 20 căzuți (opt la un singur obiect). Apoi noi ne-am ocupat cu altceva și ea a lucrat mai departe. Ca să nu stau degeaba, am scos jurnalul și-am început să mai notez cîte ceva pentru ziua de ieri. Nenati a văzut caietul și mi-a trimis un bilețel (ce scrii? Poezii?). Am făcut apoi un schimb de bilețele. Și ea ține un astfel de jurnal dar nu scrie zilnic, ci atunci cînd apare ceva mai important. Lia era poștărița pentru bilețelele noastre… Eu am întrerupt primul acest schimb de scrisorele.

După ce-am luat masa, am vrut să merg cu colegii din D la film, dar …. din lipsă de finanțe… De la 2.30 la 3.15 am ieșit în oraș și-am făcut plimbări de unul singur. Am ajuns în capătul străzii 1 mai apoi m-am întors pe lîngă  Cinema 7 N (prima la stînga) Am mers înainte și-am ieșit pe Sttrada Speranței. Casa cu numărul 8 este una impunătoare, solidă și frumoasă. Obosit după astea m-am odihnit în parc apoi m-am dus la internat.

Aici nici nu m-am atins de cărțile de școală. Ce naiba? În ultima zi să mă mai asculte? Am ami scris ceva prin Jurnal. La 5 am făcut o plimbare pe asfalt cu colegii din D. Pînă la 6.30 am mai studiat presa și la 6.30 s-a dat masa pentru a se putea merge la baie. Din același motiv, n-am mers nici aici. După ce-am luat masa m-am sfătuit cu Cezar, Costică și Halip s-o tulim de la meditație (Unde-ați fost: – La baie! – Apoi? – ???) După ce-am colindat un pic, Halip ne-a părăsit și pînă la 8 am umblat singuri. Am fost din nou pe Strada Școlii Noi, ne-am întors pe ”Speranței” și-am ieșit de la cinema ”7 N”. Am mers prin oraș și-am poposit prin parc. Cînd au trecut băieții de la baie, l-am acostat pe Toader care a stat cu noi pînă la 9.  După 8 am fost cu toții pe la blocurile de pe strada Bogdan Vodă (Popescu F, X D). După asta am trecut prin fața internatului și am luat-o iar la asfalt. Pe drum am vorbit despre excursia ce se organizează la Iași și băieții m-au determinat să merg și eu. Dacă ei au găsit 40 de lei, eu n-am? La 9 ne-am reîntors la internat. Aici am observat că Prandea a observat numai lipsa lui Toader, iar pe-a noastră a trecut-o cu vederea. În seara asta Haiuță a scos fotografiile lui Toader. M-am dus cu el și cu Toader în cabinet unde ni le-a arătat. M-am stricat de rîs cînd l-am văzut pe Haiuță în atîtea poziții (ocnaș, cerșetor, mexican, popă). Au ieșit și de-ale mele cîteva, dar nu le voi scoate. Seara am convenit cu toții  ca, fiind ultima seară, să nu se mai facă ce s-a făcut la sfîrșitul primului trimestru, și ne-am culcat cu toții fără nicio grijă pe la ora 10. În alte dormitoare, s-a dansat, s-a cîntat, iar Dan Lorin Vasilovici (cl XI-a) i-a distrat cu acordeonul (L.D.: în videoclipul următor, de la minutul 15, colegii îl pot revedea pe Lorin după mai bine de jumătate de secol de schimbări ”revoluționare”: https://youtu.be/01cR-pa6M0w ). Unii au jucat cărți în meditație.

Azi a sosit din ”vilegiatură” Lungu Arcadie care a fugit de la școală c-o săptămînă-n urmă și-a călătorit pe la Ilișești.

Zilele astea a sosit un control la internat și totul strălucește de curățenie. La spălătorie este apă din belșug, robinetele stricate au fost reparate, iar pe coridor s-au pus becuri noi. Se cunoaște că știu ăștia de frică. Pînă acum au plătit cîteva amenzi pe chestii din astea. Și la bucătărie se simte prezența controlului.

Sîmbătă 12 martie 1966. Dimineață ne-a sculat Prandea la 6. M-am sculat imediat, mi-am periat hainele, mi-am periat papucii, m-am spălat, apoi mi-am făcut bagajul. Plapuma și perna le-am dus în sala de valize, iar pătura, cearșafurile și cutia le-am predat la administrație. Mi-am aranjat toate lucrurile în valiză și în servietă, apoi (m-)am suit în meditație. După ce ne-a dat masa am mers cu toții la rînd. (L.D.: adică la locul de încolonare a elevilor de unde se pleca ”organizat” spre liceu). Mai erau unii cu gențile goale sau cu cîte un caiet-două prin buzunare, dar ca mine …. nu era nimeni! Nu mi-am luat paltonul și fularul, am pus mîinile-n buzunar și-am mers la școală. Pînă să sune, am discutat cu băieții și-am încercat să împrumut 40 de lei de la Gozec și Magopăț. Diriginta a venit însă în clasă și a spus că se mai pot trimite și mîine bani pt excursie. Am vorbit cu Sadigurski Rony (cl X C) să-i trimit banii acasă la ea.

Prima oră – istorie. Pentru azi nu am deschis nici măcar o carte și nici la școală n-am citit nimic. Aproape toată ora s-a făcut ascultare. Cînd eram eu mai fericit și mă gîndeam la naiba, numai ce mă anunță fetele din prima bancă că mi-a pus dată în catalog, deci mă va asculta. Am reușit să citesc lecția de două ori. M-a scos la ascultat împreună cu Omelcenco și Melexina. La început ne-a întrebat despre o Triplă Alianță, dar cînd am trecut la partea geografică ne-am încurcat cu totul. Apoi a mai mers… Am stat chiar lîngă Lia și i-am suflat cît am putut. Am avut prilejul să stau foarte aproape de ea și mi-a plăcut. Eu m-am mai informat de la Voroniuc Maria din carte și chiar am citit din carte. M-a și pufnit rîsul, m-am oprit, profesoara s-a uitat la mine, iar eu am continuat. Cu ceea ce-am mai știut din urmă mi-a pus 7, iar ei 6. Să nu te pregătești deloc la un obiect și să iei 7 așa ușor, vesel și dispus, e ceva… În restul orei a predat despre ”Internaționala a II-a” și a început să încheie mediile, dar n-a mai terminat și s-a terminat și cu ora asta. Mai am încă trei. A doua oră a fost limba lui Cezar. Profesoara a ascultat un pic, apoi a încheiat mediile și a predat un pic. Eu am rămas neîncheiat… Nici în ora asta, baba nu mi-a adresat nici un cuvînt. Ora următoare am avut chimia. Eram mai mult ca sigur că nu mă va mai asculta și totuși chiar la începutul orei Repca m-a poftit în prima bancă să dau extemporal împreună cu alte colege periclitate. Mie mi-a dat carbonatul de calciu și cu cît am scris am făcut pe-un 4. S-a dus media 7. Restul orei a predat magneziul. Mi-a pus și mie vreo două întrebări și le-am răspuns. Ora patra și ultima a fost fizica. S-a făcut în laboratorul de fizică. La început, profesoara m-a rugat pe mine și pe Gozec să reparăm un glob (bec) dar n-am reușit. Am mers la loc (lîngă Lia) și profesoara ne-a spus extemporalele apoi a încheiat mediile. În extemporal am 9. Gozec care a făcut totul are numai 5. Mie mi-a dat media 6 din cauza notelor de la Teleagă (un 5) și a tezei (5). Profesoara a zis: ”Cum nuami 6? Mi se pare că numai la fizică ai atît”. Eu: ”Daaa…”. Ea: ”dacă făceai problema în teză…”. Gozec are 5, Magopăț 5, Halip 6, iar Lia … 4. După ora de fizică, diriginta ne-a chemat în clasă, ne-a ținut un pic de teorie pentru vacanță și ne-a anunțat că excursia se va face după 21 III. M-am despărțit de Gavril, mi-am luat șapca și-am fost liber (Lia s-a uitat în urma mea…).

Pînă la internat am ținut-o într-o fugă și-am prins masa de 12.15. După asta m-am mai învîrtit prin internat și-am plecat apoi la școală să-mi caut bani de drum. Aici am întrebat pe aproape toate fetele și băieții dintr-a X-a D, dar, cu părere de rău… n-au. I-am cerut lui Victor și el m-a servit imediat cu 8 lei (adică tot ce a avut – a sacrificat un film). Din punctul ăsta de vedere îl admir pe Gozec. Îi place să facă bine (ca și mie). Am trecut prin parc și deodată am zărit-o pe Lia. Era cu Ilarica Pascaru și Lucia Nenati. Am luat-o anumit înainte (100 – 200 m). Am luat-o apoi pe Speranței și-am mers înainte pînă la brutărie. Aici m-am oprit și am așteptat să apară ”ele” la orizont. Lia a zăbovit puțin, apoi a intrat în curte. Eu mi-am continuat drumul pe lunga stradă a ”Speranței” mele. Am lăsat într-o parte strada Izvoarelor, apoi cea a Școlii Noi, apoi Ion Grămadă,  ca apoi să dau în C. Dobrogeanu-Gherea. De aici am mers tot înainte și-am ieșit în Calea prieteniei. M-am dus pe la autogară să-mi caut bilet.  (L.D.: În textul manuscrisului este desenată ”harta” străzilor amintite mai sus). La autogară m-am întîlnit c-un tractorist de la Rupturi (comuna Grămești) care mi-a scos bilet, și mi-a completat el 1,50 lei. M-am întîlnit apoi cu Toader care mi-a adus o bucurie. Mircea e în Rădăuți. I-a dat lui cei 40 de lei (trebuiau 30). După asta m-am pornit să-l caut pe Mircea (mai bine nu m-aș fi pornit). După atîta umblătură atîta îmi mai trebuia. Cred că pe puțin azi am umblat 10 km. prin oraș. L-am căutat la internat, am fost la el la gazdă, pe la butelii, prin parc, prin oraș – nimic. Supărat că nu-l găsesc m-am hotărît să mă duc la internat. În fața raionului de partid mi-a ieșit Mircea în cale; tocmai venea de la internat. Mi-a spus c-a venit abia ieri de la Pașcani, a reușit și l-a încadrat, își va începe practica de luni. Mi-a povestit aventurile  sale prin Pașcani, gară și altele…. Am cumpărat trei pîini apoi am mers la internat; ajungîndu-ne foamea pe-amîndoi am scos o pîine și-am mîncat-o aproape toată cu zahăr.

Pe la 5 ne-am luat bagajele (valiza și servieta) și ne-am deplasat la autogară. Mircea mi-a suit valiza sus pe cursă, iar eu mi-am ocupat un loc mai în spate.

La 5.30 am părăsit Răduțiul. Parcă am plecat fără să vreau, pe neașteptate. În alți ani mă gîndeam la plecarea acasă cu o săptămînă înainte. Acum, numai în cursă mi-am trezit gîndurile. Pînă acasă m-am gîndit mereu la tot felul de situații prevăzute de mine pentru viitor.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 339. Marți 5 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (72).


Marți 8 martie 1966. 8 Martie – Ziua femeii.

Dimineață nu s-a mai făcut înviorare pentru că a fost Prandea care ne-a sculat la 6. De la 6.30 la 7.30 am mai citit la limba română (din maculator) și la geometrie (ceva formule).

Dimineața cînd am plecat la școală, cerul era înnourat și ca de obicei în ultimele zile tot mi-am luat paltonul.

La școală am găsit caietul de teză la matematică. Tot a avut grijă profesoara de mine…

Pe tablă era scris frumos și mașcat: 8 Martie – La mulți ani! Inscripția a stat tot timpul pe tablă. În clasă erau discuții însuflețite în jurul celor cumpărate drept cadouri pentru profesoare. Majoritatea nu erau de acord că se cumpărase pentru dirigintă o poșetă micuță de 95 de lei.

Prima oră am avut româna. Fetele au cerut și părerea tovarășei profesoare Scurtu în privința aceasta: dînsa a fost însă de acord cu acest cadou. La sfîrșitul orei a primit și ea o lalea și o felicitare. În prima jumătate a orei a făcut ascultare. După cum îmi promisese mai demult, astăzi m-a ascultat. Am vorbit despre ”Lupta  pentru libertate socială în poezia lui Coșbuc”. Am vorbit despre poeziile ”In opressores” și ”Noi vrem pămînt”. La urmă mi-a pus și o întrebare suplimentară: concepția lui Coșbuc despre istorie.  Ideea o reținusem, dar n-am știut să mă exprim și asta a stricat mult. Cînd m-a așezat toți ziceua: zece! Zece!. Eu unul mă așteptam la 8, cînd am auzit că mi-a pus 7. În a doua jumătate a orei de limba română profesoara a împărțit tezele și s-a făcut corectarea lor. Este un singur 10, mai mulți de 9 și 8. H.N. are 7, B.M. – 5. Cu toate că subiectul a fost ușor și mult prelucrat în clasă au fost și 4-5 note de 4.

În pauză m-am întîlnit cu Simeria Virgil care mi-a spus că s-a mutat de la internat.

Ora doua am avut rusa. Profesoara a întîrziat un pic. Încă din pauză fetele au tăbărît pe capul meu și m-au rugat să ofer eu cadoul profesoarei de rusă. Cu puțină emoție am făcut-o și pe asta și i-am înmînat profesoarei ”un mic cadou din partea clasei a X-a E” compus dintr-o lalea și o felicitare. Profesoara a fost bucuroasă: a ascultat numai pe cei care s-au anunțat: Vlonga, Gozec, Grijincu și a pus note bune. A predat apoi poezia ”Jeleznaia doroga” (Drum de fier/ Calea ferată).

În pauza mare Magopăț a făcut o mulțime de fotografii în clasă cu un aparat foarte bun: Zorki-4. Vlonga mă invita să facem una împreună dar i-am răspuns că ”mi-e rușine cu ea în poză”.

Ora următoare am avut diriginția. Fetele i-au dat cadoul + o floare. Diriginta s-a bucurat foarte mult. Ca de ziua ei diriginta ne-a servit și ea cu ceva. A dat la fiecare cîte o bomboană cu cacao (fondantă) și o prăjitură. În clasă domnea o atmosferă de veselie. La rugămintea noastră diriginta a făcut cu noi două fotografii. Prima ne-a făcut-o Magopăț. Diriginta a spus că băieții să stea în față căci ”la noi în clasă tare-s scumpi”. Diriginta m-a adus în prima bancă, iar ea a stat în picioare lîngă mine. A doua fotografie am făcut-o eu. Am fixat mult și cred c-am prins ceva. După asta atmosfera de bucurie s-a întețit, deoarece diriginta ne-a adus picup ul și-a cîntat două romanțe foarte frumoase și apoi cîteva spicuiri din ”sfatul medicului”. Azi am simțit într-adevăr că a fost sărbătoare. Am ”oferit” cadouri și am fost vesel. După ora de diriginție am avut trigonometria. Eu m-am instalat în prima bancă și am dat teza. Hrișcă mi-a dictat o problemă de geometrie (să se afle volumul și Aria laterală a unei prisme cu baza un pătrat cînd se cunoaște înălțimea = diag.4/2). La trigonometrie mi-a dat două exerciții foarte ușoare. Cu ajutorul lui Gozec am aflat formula volumului, am aplicat apoi teorema lui Pitagora de vreo două ori și mi-a ieșit ceva. Terminînd și la geometrie am dat teza în jumătate de oră. Ceilalți au dat extemporal la trigonometrie. La rugămintea lui Gozec, i-am făcut exercițiul și i l-am pasat pe-o fițuică. În restul orei s-a făcut ascultare. Albu a luat un 6. Cînd a ieșit Hrișcă din clasă Magopăț a tras o cruce și l-a auzit… După ora asta ar fi trebuit să avem cor, dar diriginta ne-a făcut un bine și ne-a lăsat liberi. A vrut să ne scape și de ALA, dar n-a putut. În ora asta s-au dus fete pe-acasă. (B.) M. a stat în bancă la mine, asta nu înainte de a-și cere voie și de a încuviința eu. După asta mi-am făcut o scurtă analiză a discuției și m-am simțit foarte prost. Dar prost în adevăratul sens al cuvîntului. Nu știu cui se datorește asta, dar în mare parte și muțeniei mele. M(elexina) are și un alt nume – Lia (după cum mi-a spus Ilarica Pascaru). L. mă privea foarte galeș și eu eram în al nouălea cer. Eram fericit. La un moment dat, L. și-a pus capul pe umărul lui Pascaru și s-a uitat lung la mine. În poziția asta nu m-am simțit deloc bine. M-am uitat și eu la ea, dar foarte scurt. Mi-a apărut ca foarte foarte drăguță. Băieții vorbeau cam multe, cum era obiceiul lui Magopăț și Gozec, iar eu am ieșit afară. Deoarece era gălăgie a venit Kamil pînă în clasă și ne-a făcut observații. Atunci m-am uitat foarte insistent la ea și am făcut schimb de priviri. În toată ora n-am făcut altceva decît să vorbesc și să rîd (asta mai puțin).

După ora asta am luat o hotărîre: deoarece sunt așa bleg nu voi mai vorbi cu ea. Doar o voi privi și admira în tăcere – îmi place foarte mult.

Încă din pauza de după ora liberă a venit Zăicescu în clasă și ne-a dat la fiecare cîte un manual de ALA pe care ni le-a luat apoi la finea orei. În ora asta a predat prima lecție de ALA în cadrul orelor de naturale. Ne-a predat tot timpul despre arma bacteriologică. În timpul dictării, Zaiciu a vîrît foarte multe nume din clasă în exemple: ”Măi Cupșan, măi, să înveți, că dacă nu, ai să mori, măi, măi. Măi Cupșan, măi, dacă dă microbu-n tine te-a luat dracu, măi” (ș.a.). După ce a terminat de dictat mai erau 20 min pînă să sune. Ne-a dat, totuși, drumul acasă mai devreme. Eu am mers cu Gozec, Teleagă Viorica și Grijincu Ica. De unde și pînă unde am început să vorbim despre băuturi și m-am mirat foarte mult cînd am auzit părerile lui Ica: îi place foarte mult vinul, pălinca și altele. De la linia ferată ne-am despărțit și-am mers o bucată cu Gozec. Acesta mi-a desfășurat niște planuri foarte aventuroase și destul de plăcute (El și Magopăț vor să se joace cu Ica. M-a invitat și pe mine și am acceptat.)

La internat, am mîncat la 14.15. După asta am mers cu Toader în grădină unde a făcut cîteva fotografii. Am făcut și eu una cu un bolovan în mînă deasupra capului lui Pitic. În meditație a trebuit să mătur o bucată de meditație. Pînă la 5 am scris în jurnal. Cînd mai erau cîteva minute pînă la 5 pedagogul a luat aparatul lui Gherasim, m-a așezat lîngă geam cu caietul de însemnări (chiar acesta în care scriu) în față și mi-a făcut o fotografie. De la 5 am pornit-o de unul singur prin oraș. Pe la Goraș m-am întîlnit cu Toader și-am venit la internat ca apoi, mînați de foame, să mergem la alimentara. De aici am plecat în oraș, cu toate că trecuse de 5.30 (eu am spus că mi-a venit fratele, Toader că trebuie să meargă la repetiție). Am mers mult pînă am ajuns pe str. 1 Mai. Nu știu prin ce farmec mi-am închipuit că str. Speranței ar trebui să fie pe-aproape. Am zărit-o chiar de pe partea stîngă a străzii. Ne-am întors pe partea dreaptă și-am văzut că nu era o stradă prea arătoasă; totuși avea și case mai răsărite. Nu e departe de biserica evreiască. Am venit înapoi, prin oraș,, discutînd foarte veseli de parcă lumea era a noastră. Am făcut ce-am făcut și la 6.30 am intrat foarte cuminți în meditație cu o oră întîrziere. Totuși, Haiuță n-a zis nimic și nu ne-a pus absențe. Chiar la 6.30 a sunat masa. După ce-am mîncat laptele cu macaroane am mers cu prietenii mei din nou prin oraș.

Azi s-au făcut pregătiri intense la bucătărie. Seara are loc aici în sala de mese un banchet închinat zilei femeii la care participă profesori de la Liceul 1. Noi am fost pe asfalt, am mai venit pe la internat apoi am cîrnit-o spre fostul stadion. Aici, după ce ne-am agățat de-o ”cioară” și ”de-a lui Sfichi”, Costică n-are ce face și aprinde o țigară chiar acolo. A făcut destulă luminație. Ca să rîd de el am strigat: ”mă, dă-mi și mie un fum!” după care mă uit să văd dacă nu m-a auzit cineva. Cînd mă uit înspre Liceul 1 îl văd pe Viforeanu cam la 100 m în spatele nostru. Instant am luat-o la fugă sărind șanțurile și gropile. Am luat-o pe strada Mărășești și-am ieșit apoi rîzînd în V.I. Lenin. Cînd am ajuns la internat toți băieții erau strînși în jurul lui Mafteian (fluier) și-a lui Atănăsoaie C. (baterie și solo). Cînd ne pregăteam să aplaudăm a apărut directul Botez în cadrul ușii și ne-am împrăștiat imediat. După ce a plecat (Botez), Atănăsoaie a umblat cu șapca prin meditație și a cules ceva mărunțiș. Mi-a spus c-a strîns 4 lei.  De la 7.30 la 8.30 am scris încontinuu în jurnal. Pedagogul mi-a cerut un caiet de 10 lei și i l-am dat pe acela învelit în negru (mîine îmi dă 10 lei). Mai tîrziu, a venit la mine și m-a întrebat cum am scris pe prima pagină, dacă scriu regulat în jurnal și mi-am dat seama că vrea și el să-și facă așa ceva. La începutul caietului va face un rezumat al întîmplărilor de pînă acum. M-am simțit măgulit că pedagogul a luat exemplu de la mine. Eu unul am de gînd să-mi continuu acest jurnal pînă în ultimele clipe. Mi-am pus întrebarea dacă în armată voi putea scrie atît, dar pînă atunci mai e. La 8.30 s-a dat drumul la dormitoare. După ce s-a stins lumina băieții noștri mai căscau gura pe geam uitîndu-se la mesele întinse din ”Sala de mese”. Rînd pe rînd au venit aproape toți profesorii. Noi am adormit în ritmul muzicii de la banchet și cu gîndul la… bucate. S-a nimerit că în seara asta am avut macaroane și…. am cam înghițit în sec.

Pînă să adormim, în dormitor a fost o polemică ascuțită între elevii Liceului 1 și cei ai Liceului 2. Cu toate c-ar fi trebuit să recunoaștem niște merite (ale unor profesori) noi i-am ponegrit, dar numai pentru a apăra onoarea școlii noastre. Pînă la urmă ne-am domolit. Babii a avut pentru seara asta o sticlă de ”operativ” (L.D.: nume de cod pentru ”aperitiv”) și-a golit-o în dormitorul 9 (s-au distrat oamenii).

Miercuri 9 martie 1966. Încă de aseară a început să bureze și azi dimineață pămîntul era un pic jilav iar cerul complet acoperit. Haiuță ne-a sculat la făr-un sfert și-am făcut o înviorare sănătoasă. Dimineață am învățat numai la limba latină și știu vreo 7 lecții. Azi a fost înnourat dar în timpul amiezii a ieșit un pic soarele și a încălzit foarte mult.

La școală merg tot cu foștii colegi din D.

Prima oră – latina. Profesoara a ascultat pe elevele care s-au anunțat. Cu toate astea nu le-a dat la toate note de trecere. După ce a terminat de ascultat n-a predat mai departe deoarece nu s-a știut pe de rost fragmentul dat pentru azi. M-a întrebat și pe mine, dar i-am spus că nu cunosc cuvintele și n-am putut să învăț. Pentru asta profesoara m-a mustrat: ”Șezi aici, băiete, și de cînd ai venit nu faci nimic”. A doua oră – româna. La început profesoara a ascultat acele eleve căzute și fără note. Azi Magopăț și Gozec au lipsit și am fost numai eu cu Halip singurii viri din clasă (dar a fost mult mai multă liniște). În a doua jumătate a orei, profesoara a predat poezia ”Doina” de George Coșbuc. Ora a treia am avut fizica. Am fost la secretariat și-am adus cerneală roșie și toc, iar profesoara ne-a adus tezele. Notele sînt destul de mici și rele. H.N. – 5, Gozec – 5, Magopăț – 5, B.M. – 4 (profesoara a șfichiuit-o iar: ”Decît să trimiți anumite persoane să mă înduplece să te trec, mai bine te-ai apuca și-ai învăța”. Mai tîrziu c-o oră am aflat că acele ”persoane anumite” nu era(u) decît… diriginta. Dar de profesoara Ciobanu nu se poate apropia nimeni. Eu, care sînt acum la sfîrșitul catalogului a trebuit să aștept mult pînă să aflu rezultatul, dar cînd a ajuns, în sfîrșit, la mine mi-a zis că teza mea e în clasa X F și n-a corectat-o încă. În restul orei am făcut trei probleme pe care urmează să ni le dea în extemporal. După ora asta a urmat educația fizică pe care-am făcut-o cu profesoara Băncescu în clasă. Ne-a adus pick-up-ul și o placă cu ”Coana Chirița” de V. Alecsandri. Cei care au ascultat s-au mai distrat dar eu am fost azi f f f supărat. Încă din ora de română m-am uitat la L. și mi s-a părut că rîde. Eu eram supărat. Ea m-a întrebat dacă am notă la fizică și am discutat puțin cu ea. Totuși toată ziua am fost supărat și încruntat. Chiar adcă am schimbat cîteva priviri cu ea, am rămas tot trist. La sfîrșitul orei ea s-a uitat lung la mine, dar prostul de mine am ieșit afară.

Azi am aflat că Nenate urmează cursurile de limba engleză pentru începători la Casa de Cultură – cu Pop.

În ora de economie am stat jumătate de oră liberi după care a sosit și Economul. Nu ne-a adus extemporalele după cum ne așteptam. A fost foarte nervos, a ascultat șapte fete și a pus șase de 2!!! Asta a fost ultima oră de economie din acest trimestru – oră la care n-am mai învățat: era recapitulare. După ora asta – tot așa supărat – m-am mutat în D și-am făcut ora de engleză. Pop a făcut numai ascultare. La sf orei m-a dat exemplu că învăț bine la engleză și mi-a mai pus un 10. Din senin! De fapt eu am răspuns de mai multe ori. După aceste ore am suferit de o foame grozavă pe care abia am potolit-o un pic la amsă

De la 3 la 3.45 am umblat prin oraș cu prietenii (Toader, Cezar și Costică). Ziua era caldă  în timpul amiezii și ne făcea plăcere să stăm cît mai mult pe-afară. Pe la 4.30 a venit Haiuță și l-a luat pe Toader cu aparatul, au mers în curte și-au făcut vreo opt fotografii ”la secret” (I. Haiuță – ocnaș: îmbrăcat într-o pijama vărgată; II. Haiuță cerșetor: Haiuță îmbrăcat în niște haine peticite, numai zdrențe; III. Haiuță mexican – îmbrăcat cu-n țol vărgat și c-o pălărie mare; IV. Haiuță popă – îmbrăcat cu același țol + o cruce-n mînă). Cam aceleași le-a făcut și Gherasim, care, mai apoi, mi-a spus și mie ”secretul”.

La 5 cînd s-a dat pauză, am coborît cu Toader și fără să ne sfătuim, dar călăuziți de același gînd, am ieșit din curtea internatului și-am luat-o spre cazarmă, pe asfalt. Acum Toader a avut chef de vorbă și mi-a povestit o mulțime de întîmplări aventuroase din viața unui frate de-al lui (Lazăr). Deoarece faptele erau cam deocheate (bătăi, nesupunere, pușcărie ș.a.) Toader m-a rugat foarte mult să rămînă între noi, drept pentru care nu amintesc niciuna dintre ele, cu toate c-ar merita. Mergînd așa ne-am trezit la 2 km de Rădăuți și ceasul ne arăta 5.30. De-acu nu mai avea niciun rost să ne grăbim: tot eram absenți. Deci am venit iar lent. De data asta am mai povestit și eu căte ceva. Pe la 6 am trecut pe la internat: în meditație era numai Caunii Anton – șef. Eu nici n-am intrat prin meditație: l-am așteptat jos pe Toader și-am decis să ne distrăm pînă la 7. Pentru noi asta e o săptămînă de vacanță: de fapt acum sîntem mai liberi și mai fericiți. Am luat-o ușurel prin oraș; am ajuns pe str 1 Mai și ne-am întors; am văzut un pic la televizor (L.D.: probabil în vreo vitrină), am stat prin parc fără griji, liberi ca păsările cerului. La 7 am venit la internat. Aici am aflat că nu ne-a pus absenți (ce noroc!) și ne-am întîlnit cu Cezar și Costică care n-au dat nici ei pe la internat de la ora 5 și ne-au povestit din isprăvile lor. După ce-am luat masa ne-am grupat iar toți patru și-am luat-o pe asfalt. Năpădiți de-o mare bucurie și veselie am cîntat, am fluierat și nu vroiam să știm de nimeni. Așa se face-n ultimele zile ale trimestrului. Am ajuns la piatra de kilometraj Rădăuți 2 km. Și ne-am întors tot atît de veseli. După cît văd eu, pe cît de supărat și încruntat am stat la școală, (poate din cauza ei?) pe atît de voios și bucuros sînt în a doua jumătate a zilei. Șto delati? Vsoakomu svoia doroga! Fiștecare cu-ale sale! (Ce să-i faci? Fiecare cu drumul lui!”). De la 8 la 8.30 am scris în jurnal apoi am citit pe la limba latină.

Azi am văzut-o pe profesoara Grămadă prin oraș, dar… nu ne-am salutat.

O bucurie foarte mare: concursul cultural artistic s-a amînat pe 3 aprilie!

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 338. Luni 4 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (71).


Duminică 6 martie 1966. După cîte îmi aduc aminte azi Rodica Ruscior împlinește 19 ani.

Dimineața m-am trezit pe la vreo 5.30 și pînă la 7.30 cînd a venit Haiuță să ne scoale am dormitat și-am visat visuri dictate de mine așa cum aș vrea eu să se întîmple. Cum am deschis ochii, imaginația mi-a dispărut și m-am trezit la realitate. A fost și tata pe la mine prin dormitor și mi-a spus să vin la Casa de Cultură pe la 2 – 2.30. M-am dus în meditație, dar n-am scos nici o carte. Am vrut să învăț la economie, dar m-am hotărît să risc. Am băgat economia la loc și-am scos engleza. Pînă la 10.30 am învățat la engleză, dar bine!, iar de la 10.30 la 12 am tradus mult din ”Moscow News” și-a înțeles mai multe. Pedagogul a avut azi chef de glume și a glumit cu mine și cu Toader pe seama ”gagicilor” noastre. La 12 am luat masa după care ne-am suit cu toții la dormitoare. Eu am făcut o baie bună pe tot corpul, mi-am ras puful de pe mustață, m-am schimbat și-am început să împachetez lenjeria murdară în plasă. La ora 2 am terminat cu toate astea m-am îmbrăcat și m-am dus la Casa de Cultură. Aici am întrebat cînd ies sindicaliștii. Acesta m-a îndrumat să merg prin față, că ei sînt în pauză. Am avut noroc și l-am întîlnit pe tata pe scări. Mi-a spus că s-a întîlnit cu diriginta, i-a dat consimțămîntul pentru transferul meu și au mai discutat cîte ceva despre mine. Mi-a mai dat 15 lei (pentru mîncare). De data asta tata a fost mai darnic. Avînd în vedere că încă pot să prind filmul de la ”Unirea” am plecat lăsîndu-i plasa cu bagaje la el. Mi-am cumpărat de 5 lei napolitane și eugenii. M-am grăbit spre film, dar toată graba a fost în zadar. Mai erau vreo 5 minute pînă la începere, sala era plină și coada la bilete era lungă. M-am lăsat păgubaș și m-am hotărît să mă duc la Gigi. Prin oraș m-am întîlnit cu Ion Beldianu, clasa IX-a. L-am convins să vină cu mine la spital pentru ca apoi să mergem împreună la meci. Am mers acolo și mergînd prin coridoare și uși multe am găsit salonul 2 (la parter). El stătea în pat iar în jurul lui era plin de vizitatori: Cezar, Truță Simionesi, un prieten și o rudă de-a lui. Ei au plecat și le-am luat noi locul. Am stat mult și-am discutat cu el și cu vecinul de pat. Am povestit mai multe, apoi am jucat cu Beldianu o 21-a. Am rîs de un băiat de 19 ani căruia îi ziceau ”recrutul”. Dormea tot timpul, nu vorbea cu nimeni, doar surorii îi zicea să-i dea mai repede injecția. Am ieșit de la el pe la trei și-un sfert. M-am dus cu Beldianu la stadion, dar am fost și-am așteptat degeaba. Ne-am întors încet-încet înapoi. Pe stradă ne-am întîlnit cu Gozec Victor și-am mers cu el pînă la linia ferată. De aici am venit singur pînă la internat. Am ieșit pe teren. Băieții jucau mingea. Cînd s-au mai adunat fotbaliști am făcut două echipe și am jucat pînă la 6 făr-un sfert. La pantoful drept mi s-a dezlipit talpa în față. După ce-am jucat, ruptura s-a mai extins. N-am avut chef de joc. Stăteam mai mult cu mîinile în buzunare și mai fugeam cînd și cînd. Cu toate acestea, după ce-am jucat acest ”meci” m-au durut picioarele. Am venit apoi la 6 în meditație. Pedagog de serviciu: Prandea Aristide. De la 6 la 7.15 – cînd s-a dat pauza – am scris în jurnal pentru ziua de sîmbătă, iar de la 7.15 la 8.30 am scris pentru azi. Cum s-ar zice n-am scos nici o carte să învăț pentru mîine. Și am teză la fizică… În timp ce scriam jurnalul Halip N. m-a bătut la cap cu ”Ziua femeii” (aluzie la B.M.). Și-a dat seama că îmi place de ea. Mi-a sugerat să-i cumpăr un slip cu mînecă scurtă… La dormitoare lumina a stat aprinsă pînă la 9.30 (pedagogul e foarte punctual). În acest timp am avut mai multe distracții… Am avut o ciocnire cu Andriciuc (cl IX Lic 1) și pentru că nu vroia să tacă l-am cam muștruluit. După ora 8 m-am dat pe lîngă Arcadie Lungu și-am ospătat bine (a fost omul acasă).

Azi ziua n-a fost chiar atît de călduroasă ca-n alte dăți; totuși a fost plăcut.

Luni 7 martie 1966. Gîndurile și propunerile noastre cu privire la programul de înviorare s-au înfăptuit azi dimineață. Haiuță ne-a sculat la făr-un sfert și după ce-am luat ceva haine pe noi am mers pe teren unde fiecare dormitor cu șeful lui a făcut înviorarea. Noi am făcut exerciții bune cu Babii. Pentru început am făcut înconjurul terenului de două ori. Am făcut apoi cîteva exerciții de respirație după care am făcut exercițiile de la școală urmate de tracțiuni la bară (doar 6 am făcut). Directorul Florea a avut (iar) grijă să ne spălăm toți la pompă. Am venit în meditație înviorat și cu mintea limpede. Pînă aproape de 7 am scris în Jurnal. În jumătatea de oră care mi-a răams am citit o dată ”Electroliza” și o dată ”Energia și puterea curentului electric”. Fără să mă uit la probleme și cu doar atîta învățătură voi da azi teză. Parcă niciodată n-am fost așa de nepregătit.

Dimineața a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul era acoperit și vremea era destul de rece.

Înainte de prima oră am vrut s-o aștept pe profesoara Ciobanu la ușa cancelariei. A ieșit însă profesoara Bondor și am rugat-o să-mi aducă caietul de teză la matematică. Mi-a promis că dacă nu va uita mi-l va aduce mîine. M-am dus apoi în clasa IX-a A cu caietul de teză. S-au găsit și cîteva miștocare: ”Dați tezăăă?…” dar nu m-am sinchisit. Am stat în prima bancă de lîngă ușă într-o bancă cu un băiețel foarte isteț (Alexandru Sencovici). A mai dat cu mine și o fată dintr-a X-a F. Ne-a dat la amîndoi același subiect: ”Energia și puterea curentului electric” și cîte-o problemă diferită de a celuilalt. Partea teoretică am mai tras-o de coadă, dar la problemă – tufă! Dacă știam măcar formula vitezei și totul ar fi fost în regulă, dar nici pe aceea n-am învățat-o… Am observat că o fată se uita la mine… Eu am privit-o și-am observat că era foarte drăguță și avea ochi frumoși. Mai tîrziu am aflat că o chema Luța. Profesoara mi-a semnat teza și s-a uitat dacă nu aveam cartea de fizică în bancă. Pe la jumătatea orei am terminat cu teza și cred c-am făcut-o pe-un 4 sau 5.  Prima oră am avut  latina și nu m-a pus absent. Ora a doua am avut economie politică. Ca de obicei în ultima săptămînă n-am mai citit și la economie. Am avut noroc că-s la sfîrșitul catalogului și nu m-a ascultat. De fapt, absolut nimeni nu știa lecția și la toți cei cinci ascultați le-a pus 4. A predat apoi lecția veche și a început un pic din cea nouă.

Cînd am ieșit pe coridor mă aștepta o bucurie: a venit Mircea. M-a întrebat cum mă simt în noua mea calitate de umanist, note și… alte fete. Mi-a spus că a venit să se intereseze de serviciul de taxator. A rîs de mine cînd a auzit povestea cu al doilea pachet de la bunița care era de fapt tot primul. Mi-a spus că tata e mulțumit de mine, după cum m-a lăudat diriginta: bun, modest, …. viitor ambasador!! Am mai povestit diferite întîmplări și astfel a trecut pauza mare. Cînd a plecat mi-a spus că poate ne mai întîlnim azi.

Ora următoare am avut muzica. Pentru început, s-a făcut jumătate de oră de diriginție cu analize și altele. Cei care nu fac cor au fost ascultați și s-au încheiat mediile fiind ultima oră de muzică din trimestrul II. Diriginta a scris ceva la catedră și a pus-o pe Nenati Lucia să citească despre compozitori germani (din manual). Eu m-am îndeletnicit un pic cu chimia, cînd deodată s-au terminat compozitorii germani și au venit cei englezi și americani. Diriginta m-a pus pe mine să citesc zicînd că nu oricine poate citi englezește. Am citit frumos primele nume dar cînd am ajuns la un oarecare Purcell m-am gîndit că nu poate fi englez și-am pronunțat ”purcel”. Clasa și diriginta au izbucnit în rîs. De fapt se citea ”parsl”și diriginta m-a corectat. La sfîrșitul orei Lucia Nenati a venit la mine și m-a rugat să-i spun cum se citește ”Foote”. Mi-am dat seama ce vrea și i-am zis: ”Lasă că știi și tu” (a rîs și ea înroșindu-se).

În pauză m-am întîlnit pe scări cu vecinul de pat al lui Gigi. Ne-am salutat. Azi, după ora de fizică am luat o mutră supărată pe care am menținut-o aproape în toate orele. Nu m-am uitat în stînga decît de puține ori. Astăzi ea (B.M.) a venit îmbrăcată cu un pulover alb, de lînă. Mi-a restituit cei trei lei, cu mulțumiri.

Ora a patra am avut chimia pe care o-ndrăgesc ca sarea-n ochi. Cred că de asta e vinovată și profesoara Luța prin felul ei de a fi. A întrebat cine n-a dat extemporal la chimie și am fost singurul. Mi-am dat seama că mă ascultă și-am început să citesc cîte ceva și să fiu atent la tablă. Spre sfîrșitul orei a început să mă întrebe și pe mine. Din fericire am știut primele întrebări. Mi-a pus însă și niște întrebări aiurea: cu cine se combină NaOH și să-i scriu ”ecvații”. Le-am încurcat un pic la ultima reacție. Mi-a pus 6, dar după cum am văzut că notează ea de obicei și comparînd cunoștințele mele am fost bucuros și de-atît. Pt data viitoare ne-a dat de învățat metalele alcaline și alcalino-pămîntene (două capitole). După cîte văd, asta-i mai pretențioasă la materie și mai zgîrcită la note și explică mai bine decît Luța (din a X-a D). După ora de chimie am avut educație fizică. Deoarece sala a fost ocupată, a trebuit să stăm în clasă cu profesoara. În ora asta ne-a făcut mediile iar noi ne-am distrat cu ce-am vrut. Pe mine m-a încheiat cu 8. Profesoara a fost bună cu noi și ne-a promis cam multe. După ora asta pe care o pot considera liberă am avut limba engleză. Ca de obicei, Pop a întîrziat un pic, timp în care am mai citit sau tradus cîte vreo propoziție celor care mă rugau. Azi s-a făcut toată ora ascultare. La început Pop ne-a făcut atenți asupra cîtorva fapte (cum salutăm pe stradă și alte norme de comportament în societate). A ascultat-o pe Albu Dorina (f ușor) și i-a pus 10. Pe alții mai slabi i-a ascultat la exerciții (ceva mai greu). După cum am mai spus, nu sînt de acord cu sistemul de notare a lui Pop. Pe elevii pe care-i consideră buni îi ascultă puțin și ușor, pe cînd pe restul îi bîzîie pentru fiecare greșeală. Mi se pare că se fac unele deosebiri între unii care-s membri de comitet (Gherasim, Albu) și alții care nu-s. El ne spune că este exigent, dar nu-mi place o astfel de exigență.

După ce-am luat masa la cantină l-am luat pe Toader și-am făcut cu el o plimbare pînă pe la cinematograful ”Unirea” și înapoi. Clasa X-a D are un secret în legătură cu ”Ziua femeii”. Oricît l-am tras de limbă pe Toader, nu mi-a spus. Am ajuns la 3.30 la internat. Începusem să scriu în jurnal cînd a venit Mircea la mine. Am ieșit pe coridor și-am discutat. Mi-a spus toate întîmplările lui de azi. Cu mare greu l-au încadrat taxator. A dat și un examen scris (cele patru operații). Ceea ce-i mai prost e că i-a dat trimitere la policlinica din Pașcani să-și facă acolo examenul medical, care-i destul de serios. Unii l-au speriat că acolo îl pică. Acum se pune problema banilor de drum. Am plecat cu el în oraș să împrumutăm bani. Mai întîi ne-am dus la autogară. Aici Mircea a încercat să împrumute de la Amariei, de la Truță și Hărăluță Cojocaru dar nimeni n-avea. Eu m-am întîlnit cu Stelu Ruscior. Am vorbit cu el ca două vechi cunoștințe (Rodica vine în vacanță pe 22 martie  66. Negăsind nicăieri nimic am venit cu elș la internat. Aici – ultima speranță – l-am rugat pe Toader să mă împrumute cu 50 de lei. Cu anumite condiții (pînă vineri) mi-a împrumutat 40 de lei. Cu banii mei de cursă i-am făcut lui Mircea de-un dus și-un întors. El mai avea 8 lei pe care i-a ținut pentru mîncare și treaba e făcută. Am mers cu el pînă în oraș, am intrat la librărie și am scos cei 23 de lei pe care-i țineam pentru vederi. Am luat o mapă cu 10 vederi de la Vatra Moldoviței care mă costă 16 lei. Restul de 7 lei i-am dat lui Mircea să-mi cumpere – dacă poate – vederi din Pașcani. Am venit apoi iar cu el la internat și i-am dat cartea de l română să-și omoare timpul citind. Ne-am despărțit pe la 6.30. Mircea avea de gînd să tranșeze ceva cu controlorii de la trenul de 7 sau să meargă cinstit cu cel de 8. Cînd m-am întors în meditații l-am surprins pe Halip Neculai că-mi citea din jurnal. M-am supărat foc și l-am certat urît. De la 6.30 la n7 și de la 8 la 9 fără 20 am scris în jurnal. Despre învățat nu pot zice prea multe. Cu toate că e ultima săptămînă am f mult de învățat și eu mă sinchisesc cam puțin. În curînd vor apărea și faimoasele rezultate.

Zilele sînt mai mult sau mai puțin frumoase. Primăvara a venit încă din februarie. Pe la 1 martie apăruseră deja ghioceii și brîndușele.

Spre seară am mai citit o dată la trigonometrie. În dormitor i-am zis lui Cezar că le știu secretul clasei. Am început să-i zic că vor cumpăra o floare naturală apoi, fără să-și dea seama, a continuat el: ”și-o vom pune în cancelarie dimineața la ora 7. În glastră vom pune cîte o felicitare pentru fiecare profesoară”. Cam ăsta era secretul pe care l-am obținut – din curiozitate – atît de ușor. Tot așa am făcut și cu Toader de mi-a spus că primește bursa. Pînă să mă culc am făcut o baie bună și exerciții (flotări). (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 337. Duminică 3 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (70).


Vineri 4 martie 1966. Aseară a trebuit să dorm tot cu Horodincă. Fiind obosit am dormit greu și nu m-am mai trezit în sforăiala lui. Azi dimineață aș fi vrut să mă trezesc înainte de 6 dar pedagogul ne-a sculat la 6 și 10. În ora de meditație de la 6.30 la 7.30 am reușit să-mi învăț formulele la geometrie și eram pregătit să dau azi teză la matematică. Cînd învățam așa, deoadată a început să ne cheme pedagogul Țopa la el la cabinet. Și lucru curios, cam pe toți din d. 8. Cînd am intrat acolo Țopa a început să întrebe: la ce oră am venit în dormitor? (la 11), dacă nu dormea cineva la ora aceea (nu), cînd a venit Costică Lungu în dormitor (nu știu). A venit și o întrebare suplimentară: dacă fumez (l-am asigurat că nu) și am fost liber. După ce am luat masa, ne-am încolonat și am pornit spre școală. Mi-am adus aminte că mi-am uitat caietul de limba română și m-am întors de mi l-am luat. Am dat să plec, dar mi-a ieșit Haiuță înainte și m-a luat deoparte. M-a întrebat dacă poate să aibă încredere în mine și l-am asigurat că da. Atunci mi-a spus cum stă problema. Astă noapte s-a furat de la Terzea Gh. (cl IX) din d.8 100 de lei. După toate cercetările, bănuiala a căzut pe Costică Lungu și el nu știe de asta. Pedagogul m-a rugat pe mine să-l urmărersc și să observ dacă nu merge pe undeva să schimbe suta. Dacă l-aș fi surprins nu s-ar fi întîmplat nimic: doar i-aș fi dat înapoi suta băiatului.

Prima oră am avut limba română. Prof. a ascultat jumătate de oră după care ne-a dictat ”Lupta de eliberare națională oglindită în poeziile lui G. Coșbuc”. Nu știu de ce nu m-a ascultat nici azi: și doar mi-a promis că mă ascultă. Ora doua am avut fizica. La început a ascultat cîteva eleve (printre care și B.M.) M. a mai știut cîte ceva, dar destul de vag și doar a întrebat-o ce-i mai ușor. La una din întrebările la care s-a împotmolit s-a găsit o deșteaptă să-i sufle. Profesoara s-a enervat și a trimis-o la loc: 4! După asta i-a ținut o teorie de 5-10 minute că de ce trimite anumite persoane s-o înduplece, că ea nu face lucruri din astea și că pe elevii care procedează așa îi ascultă mai sever să nu-i scape. M. a tăcut la început. Restul orei a fost ”only angry” (doar supărată). Ciobănița a predat un capitol nou: electromagnetismul.

În pauză l-am urmărit pe Costică să văd dacă nu iese cu banii să-i schimbe la cofetar. Dar a stat tot timpul în clasă. Azi am dus la bibliotecă ”Tartarin” de care m-am plictisit și-am luat o carte pentru vacanță. I-am spus bibliotecarei că vreau să dau la engleză și să-mi împrumute ”Moromeții” lui Marin Preda în limba engleză (”The Morometes”). Am luat cartea – care-i destul de groasă – și mi-am pus în plan s-o citesc în vacanță. Propozițiile sînt foarte simple și traducerea e destul de lesnicioasă. Peste umărul meu urmărea și Nenati. Am văzut că știe și ea să citească în engleză… Nenati a anunțat apoi în toată clasa că dirigintele ne sfătuiește să cumpărăm cadouri pentru 8 martie și deci să strîngem bani. Pînă acum s-au strîns aproape 100 de lei. Băieții au dat toți.

Următoarea oră am avut l latină. După ce-a pus absențele, profesoara a ”ordonat” să strîngem toate cărțile și caietele de pe masă și să scoatem două foi de hîrtie. Eu am rămas pasiv pe cînd ceilalți aveau emoții. Profesoara mi-a spus că dacă vreau pot să dau și eu. Aș fi vrut eu să dau dar nu știu decît primele trei lecții… Așa că am scos fizica și am învățat pentru teză. Extemporalul a durat pînă la jumătatea orei, după care a predat lecția doua din ”Cicero”.

Vrînd să dau teză la matematică am așteptat-o pe Bondor la ușă să-mi dea caietul de teză. După vreo 15 min. a apărut și ea în cadrul ușii de la clasa X D. M-am îndreptat spre ea, dar deodată intervine Simeria care-mi încurcă toate socotelile de n-am mai avut cum să cer caietul. Tare-mi era ciudă pe Saima. A X-a D a dat extemporal la economie.

După ora de latină trebuia s-avem geometrie dar azi a lipsit Hrișcă și n-a venit nici un profesor să suplinească, iar noi ne-am făcut de cap. Fiecare a făcut ce-a vrut. Cu cartea în față B.M. a plîns toată ora probabil în urma 4-lui primit și a criticii făcute de profesoara de fizică. A udat toată cartea de rusă plus ”her little handkerchief” (batistuța). I looked at her with gloomy eyes but what can I do? Nothing! (M-am uitat la ea cu ochi triști dar ce puteam face? Nimic!). Eu am corectat exercițiile mele cu ajutorul lui Albu și Voroniuc. Apoi m-am uitat la ea (B.M.) și m-am tot gîndit…   La limba rusă a ascultat prima jumătate a orei și a pus multe note rele. Cu toate că B.M. încă plîngea a scos-o la examinat. Aici a mișcat destul de bine. Profesoara – foarte bună și binevoitoare – a întrebat-o dacă vine de la sat (da, de la Liteni) și a înțeles-o că-i vine greu cu povestirea. (Probabil au ajuns persoanele acelea și pe la profesoara de limba rusă). În restul orei a predat ”Jeleznaia doroga” (”Calea ferata”). După ce-a scos cuvintele noi, m-am anunțat și-am citit și tradus lecția. A mers bine.

După această oră ar fi trebuit să fim liberi, dar a venit Fasolă și ne-a oprit pe toți UTC iștii din D și E pentru a ne schimba carnetele de UTM. Am așteptat cam mult (cam ½ oră) pînă ce-a venit Fasolă și ne-a adunat pe toți în a X-a D. Aici, ca să treacă timpul, a început să ne întrebe de evenimentele din țară, din Vietnam, situația informărilor politice. Toate astea au durat pînă la ora două cînd a venit un tovarăș și o tovarășă care ne-au schimbat carnetele. Noi am dat carnetele vechi + 3 lei, iar ei nu ne-au dat nimic. În timpul acesta am fost foarte vesel și spiritual. Eu am rămas singurul în clasă (fetele din D, băieții din D, fetele din E și noi din E). Halip m-a rugat să-i plătesc și lui carnetul. Cînd l-a întrebat tovarășa dacă a plătit el a zis că da. Eu am avut 25 de lei și-am plătit numai pentru mine. Au rămas ăia cu 3 lei în minus. Dacă-s căscați…

Am plecat cu Costică la internat și pe la 3 am ajuns aici. Masa ne aștepta încărcată. Felul doi ne-a dat din belșug (piftele). La internat pedagogul (Haiuță și-a făcut numai apariția și a dispărut).

Aseară, neavînd ce face mai bun am început să mă smulg de păr. Cînd m-am uitat în oglindă, m-am speriat. În partea stîngă mi-am făcut o ”lună” mare (de cca 5cm pătrați) care de-abia o acopeream cu păr (și totuși se vede). Aș vrea să mă tund zero, dar acum e urît. Poate în vacanță. De la 3.30 pînă la 5 am scris mereu în jurnal. M-am obișnuit ca în această o oră și jumătate să-mi scriu jurnalul. Încep să-nvăț de-abia pe la 5.30. Mîine vreau să dau teză la fizică. Totuși, pînă la 7 nici n-am deschis cartea și caietul de fizică. Am mai învățat la chimie un pic. La istorie – o privire generală.

În pauza de 8 i-am lămurit și pe ceilalți ”gașcăi” să vină cu mine la plimbare. Am mers iar pe asfalt, destul de departe, discutînd ”d-ale noastre”. Eu am mers cu Costică și Cezar, vorbind doar despre fete. Costică a povestit din aventurile lui, iar noi – mai puțin – dintr-ale noastre. Costică mi-a spus că a auzit că B.M. a fost exmatriculată din Liteni și numai ăsta-i motivul transferării. (Mi-a făcut inima rea). Toader și Simeria au avut discuții separate.

În dormitor am venit iar cu tot calabalîcul în 11. Toată seara am fost bine dispus și mi s-a auzit glasul pînă după ora 10.30. Am dormit cu geamul deschis și am făcut multă gimnastică.

Sîmbătă 5 martie 1966. Aseară, la propunerea lui Haiuță am fost cu toții de acord ca dimineața să se facă deșteptarea la fără 15 și să se facă înviorarea pe teren – fiecare dormitor separat. Fiecare venea cu propuneri și sugestii cum să ne organizăm programul și altele. Azi dimineață ne-a sculat Prandea și toate planurile au căzut la pămînt.

De la 6.30 la 7.30 am învățat numai la fizică, dar numai o lecție: ”Electroliza și legile ei”, sperînd în … noroc.

Azi era vorba să se elibereze aproape toate dormitoarele, dar s-a mai redus și a rămas să se elibereze doar dormitoarele 5 și 11. Prandea ne-a trimis să ne luăm bagajele, dar în dormitor ne-am hotărît să nu ne supunem hotărîrii. Nimeni n-a luat nimic din dormitor, iar noi – nervoși – am venit iar în meditație. Pînă seara, prin intervenția lui Lungu Dragoș pe la direcțiune, s-a hotărît să nu se mai elibereze. Altfel, ne zborșeam urît…

Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ba chiar de-aseară mi-am dat seama că azi va fi frumos. Cerul a fost toată ziua senin și soarele a luminat cu putere. De încălzit mai puțin deoarece a bătut un vînticel răcoros. Cu toate astea nu mi-am luat paltonul și mi-am lăsat și flaneaua.

Prima oră am avut istoria. L-a ascultat pe Halip. Acesta a știut destul de bine, dar i-a pus numai 5. M-a anunțat că am 9 în teza la istorie, iar 7-le din extemporal mi l-a trecut drept răspuns oral. Bucuria mea! M-a întrebat ce dată era, iar eu m-am căutat prin buzunare să văd dacă-l am la mine (extemporalul). Profesoara a rîs de mine: ”ce, extemporalul se ține în buzunar?”. Iar eu nu m-am simțit prea bine. A ascultat destul de mulți și a întrebat și din urmă, iar notele au fost f. mici. A predat apoi S.U.A. Ora a doua am avut latina. Au fost ascultate mai multe eleve, apoi a predat o lecție nouă. Nu știu de ce dar, regulat, în fiecare oră de latină îmi vine să casc. A devenit un reflex condiționat: oră de latină = căscat.

În pauza mare mi-am mai lăsat banii pe la ”covrigar” și-am discutat cu Toader. Duzinski i-a pierdut mănușile și acum îi trimite un bilețel în care-i promite că i le va plăti. Eu unul cred că ăsta-i numai un banc și că odată va apărea cu mănușile.

După asta am avut ora de chimie. B.M. m-a întrebat dacă am notă și dacă voi ieși la ascultat. În acest timp am privit-o cu atenție. În fiecare oră mă uit insistent înspre ea, iar ea observă asta de fiecare dată. Închide ochii și-i îndreaptă în jos. I-am răspuns la întrebare doar dînd din cap: da, da. A ascultat vreo două eleve apoi a predat mai departe (coda = coadă). La sfîrșitul orei mi-a pus și mie o întrebare. Am îngăimat un răspuns pe jumătate bun. Astăzi Toader trebuia să dea a doua oară teza la matematică, dar profesoara a uitat și n-a mai dat. Pentru ora de fizică m-am preătit intens. Am mai citit o dată electroliza și atît. N-am făcut nici o problemă. Cînd a sunat mi-am luat caietul de teză și m-am dus în prima bancă. Dar – deziluzie! Cînd i-am spus profesoarei că vreau să dau teză mi-a spus: ”Nu, mai bine o să dai luni în clasa IX-a A. Nu știți? Se mai umblă cu bilețele, cu fițuici”. N-am avut încotro și m-am dus la loc. A ascultat-o pe Puha (7) apoi a trecut mai departe și ne-a predat formulele de la intensitatea cîmpului magnetic. Pe la mijlocul orei a venit Pop în clasă și i-a chemat pe cei care n-au schimbat carnetele de UTM. I-am împrumutat (cu această ocazie) 3 lei lui Popescu Felicia și văzînd că nici M. n-avea i-am zis să-i dea și ei trei lei. M. s-a înroșit. Halip: ”Mă, gașcăule”.

De obicei, sîmbăta aveam pînă la ora 12. A intervenit însă (alt)ceva. De la 12 la 13 am recuperat ora de economie politică pierdută. După cum ne așteptam cu toții, Economul a dat extemporal. Ne-a dat cîteva puncte din lecția ”Felurile de monopol și profitul de monopol” Am știut destul de bine. Cînd mai erau 20 min pînă să sune, Croitoru ne-a spus să învățăm singuri din carte căci el trebuie să plece undeva și ne-a dat drumul acasă.

Eu am mers cu Gozec și Magopăț prin oraș, apoi am mers la internat. Mi-am propus să o urmăresc pe B.M să văd pe unde vine Str. Speranței , dar n-am reușit.

Pînă să se dea masa am mers cu Toader, pedagogul Haiuță și alți cîțiva de am făcut o mulțime de fotografii în grădină. La început am făcut cîteva cu Haiuță prin nucul din fundul grădinii. Eu am plecat apoi la masă și cînd am revenit ei continuau șirul fotografiilor ”artistice”. La urmă, Haiuță a făcut una care a pus capac la toate. Și-a făcut mustăți și barbă cu cremă neagră, s-a dezbrăcat la maieu și-a încins mijlocul cu cureaua cu ținte a lui Costică bătută-n pioneze în care și-a prins cuțitul și-un omoplat de animal. Noi, pe de lături, ne făceam că-l pocnim. Eu am făcut una sărind din copac și cred că m-a prins. (L.D. Fotografia chiar a fost bună și o am și acum în format mic). Terminînd clișeul, Toader și după el și noi am mers în oraș, iar de aici la film la ”Unirea”. Halip N. mi-a dat un leu (pt carnetul de UTC). Eu am stat cu Cezar. Toader s-a dus cu cîteva rînduri mai în față cu anumite gînduri. Vroia s-o cheme și pe Tanța la începerea filmului. Dar la sfîrșitul filmului l-am văzut singur… După jurnal am văzut filmul prod. RFG-Austria ”Ultima cavalcadă din Santa Cruz”. Toți aceia care l-au văzut înainte spuneau că-i foarte bun, dar eu nu-s de aceeași părere. Aproape toate personajele mor în situații proaste și chiar idioate. Eroul principal, dintr-un personaj pozitiv la început s-a transformat într-o bestie pe parcursul filmului. După ce-am ieșit de la film am făcut cu Toader și Cezar cîteva plimbări prin oraș. Aducînd vorba despre Tanța (Ungureanu Constanța) Toader s-a ambiționat, a ajuns-o din urmă și s-a plimbat cu ea pînă pe la vreo 6.30. Eu cu Cezar m-am dus la internat, am stat un timp în dormitor discutînd aiureli. Făcîndu-mi-se foame m-am gîndit să sacrific cîțiva lei pentru încăpătorul meu stomac. Alimentara era însă închisă, iar eu cu Cezar am luat-o tot înainte. Cînd am ajuns prin dreptul hipodromului ne-am abătut din drum și-am luat-o ușurel pe hipodrom. Fără să ne dăm seama am făcut înconjurul hipodromului într-un sfert de oră. Se făcuse 5.20 iar noi am ajuns iar pe la alimentară. Știind că Haiuță-i de serviciu și nu ne pune absențe am întîrziat fără grijă. Am intrat în alimentara spre a ne înfăptui gîndul dictat de stomac. La straturile din fața cazărmii lucrau cîteva grupe de răcani (soldați de-o zi). Unul din sergenții care conduceau treburile pe-acolo mi-a făcut semn să vin la el. Mi-a dat 30 de lei să-i fac cumpărături, dar separat (1 leu – bomboane, 2 lei biscuiți, 4 pachete de ”Mărășești”, unul de ”Naționale”, 3 lei bomboane,  2 lei biscuiți și tot așa). Un soldat mi-a dat 25 de lei să-i cumpăr două kg. de zahăr cubic. L-am chemat și pe Cezar să mă ajute să fac cumpărăturile și am intrat înăuntru. Zahăr nu era și am băgat cei 25 de lei în buzunar. După ce-am făcut cumpărăturile m-am dus la sergent și le-am împărțit. Mi-a mulțumit. Mi-am luat și eu o jumate de franzelă și m-am dus la internat unde-am halit-o cu slănină împreună cu Cezar și Toader. Am trecut și prin meditație (erau doar cîțiva băieți). M-am dus la Alimentara să-mi mai cumpăr ceva. Soldații erau în același loc, iar sergentul – același. Deodată văd că-mi face iar semn și mă cheamă la el. M-am dus rîzînd la el: ce-i? o nouă comandă de cumpărături? Dar el a început să mă întrebe de bani: cît mi-a dat și ce-am cumpărat. Pe loc mi-am adus aminte de cei 25 de lei. I-am restituit soldatului cerîndu-mi scuze și rugîndu-l să nu se supere. Acesta era un tip slăbuț și cam negru; după figură se vedea de la distanță că era orășean (spre deosebire de ceilalți). Acesta m-a oprit și a vrut să-mi dea 5 lei zicîndu-mi ”și de altă dată să fii mai atent”. N-am vrut să primesc și am simțit în mine o bucurie lăuntrică c-am putut să fac un bine cuiva fără să am nevoie de răsplată. După asta m-am dus în treaba mea. Azi am fost foarte darnic cu oricine, făcîndu-mi – prin asta – o plăcere. Dădeam cu bucurie orice, gîndindu-mă cît e de rău cînd n-ai și ceilalți nu-s așa darnici.

Azi am fost cam trist și de la o vreme am devenit pesimist. Îmi imaginez că în curînd voi fi în vîrstă fără să simt plăcerile tinereții și mă gîndeam că mă lupt degeaba pentru existență. Știu eu cine să fie vinovat de asta?…

Azi cînd am fost în sala de valize am găsit o pereche de chei introduse în broasca unei valize. Am deschis-o și-am văzut că era a lui Tătar Mihai (din cl IX). Am încuiat-o și-am băgat cheile în buzunar. La 7 s-a întîmplat că eram la valize cînd a venit și Tătar. Săracul băiat s-a speriat c-a pierdut cheile. I le-am înapoiat și mi-a mulțumit  f frumos. Seara la meditație a fost tot Haiuță. După ce-am luat cafeaua, ne-am adunat iar vechii prieteni și-am pornit-o în afara orașului. Mă simt foarte bine cînd sînt cu colegii mei (foști). De la incidentul de la Casa de Cultură mă simt mai atașat de Cezar și de cînd am plecat la umană îi caut mereu pe Toader și Costică (zis ”Steaua”). Cu toate că știam c-o să sune meditația la 7.30 am mai stat pe drumuri pînă la 8. Întorcîndu-ne la internat, n-am îndrăznit să intrăm în meditație și-am stat pe coridor. Am jucat ”mustața” apoi ne-am așezat pe scări și-am început să citim din poeziile lui Coșbuc. S-a întîmplat că a ieșit pedagogul pe coridor și am sfeclit-o. Haiuță însă a dat numai din cap și ne-a trimis în meditație. E bun el cînd e bun dar face și prostii. De ex. ier a pedepsit o serie de elevi care vorbeau, inventînd tot soiul de cazne. Iată lista ”sinistraților” de a căror soartă s-a distrat toată meditația în frunte cu pedagogul. Buliga Vasile și Teleagă Gavril au stat cu mîinile în sus apoi au trebuit să stea pe vine. Juravle (cl IX) a trebuit să țină un scaun în mîini. Beldian Ion (cl IX) a trebuit să stea cu o mînă întinsă în lateral. Dohotaru Gh. (cl IX) a trebuit să stea în puterea mîinilor pe un scaun în poziție de flotări. Rusu Gh. (cl IX) a stat cu un picior în mînă. Pe Cazacu Gigel (cl VII) l-a pus să stea cu capu-n jos și cu mîinile prinse de masă (duse printre picioare). Lungu Arcadie a fost chiar comic. L-a pus să stea ghemuit, picior peste picior – și nu-i deloc ușor. Seara, Haiuță a făcut ce-a făcut și a adus fotografiile făcute azi. Am scos-o și eu pe aceea în care săream din copac (4 lei). Dacă mă prindea mai jos ieșeam mai bine. Pedagogul și-a scos vreo 7 fotografii foarte comice și în poziții bătăioase.

Seara s-a dat drumul la dormitoare la 8.30. Băieții mi-au spus că m-a căutat tata pe la ora 3, dar eu eram la film. Știam că va veni aici să doarmă și să mănînce la cantină și l-am așteptat. Cînd au venit toți sindicaliștii de la conferință m-am dus în sala de mese și m-am întîlnit cu el. Am schimbat cîteva vorbe și mi-a spus că vom mai vorbi în dormitor. Pînă ce a venit el sus eu am stat cu băieții în dormitor. Cînd a venit sus, Haiuță l-a văzut și mi-a spus că dacă vrea să doarmă singur se poate să intre în izolator. I-am spus, dar a rămas în dormitorul 5. Mi-a dat ultimul număr de la Moscow News + 10 lei (să am pentru mîncare). La ruga unui coleg de-al său, m-am zbătut și am reușit să fac rost de-un șah. Mă culcasem deja cînd a venit Cutaș și m-a chemat jos la izolator, la tata. Se instalase aici împreună cu Vidvițki și altcineva. Am discutat mult și aici (mi-a văzut ”luna”), mi-a dat un vocabular (amintire de la sindicat) și o plasă pe care va trebui să i-o dau mîine plină. M-am culcat pe la vreo 11.  (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!