liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 296. Luni 23 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (29).


Luni 21 noiembrie 1966. Noaptea a căzut bruma, iar aerul e grozav de rece, fiind senin. La l rusă am citit ziarul toată ora. Habar n-am ce s-a discutat în clasă. Și nici nu mă interesează. Cine-i vinovat de asta? Profesoara! Fără pic de interes pentru noi își face numai datoria și nu știe să antreneze clasa la lecție, așa cum procedează prof. Savin – tipul/ idealul profesorului model. La ed fizică am mers numai eu cu H.N (Halip Nicolae). Am sărit și am făcut exerciții la saltea. Cu Gozec nu vorbesc. Atîta i-am spus cînd l-am văzut că citea un dox în ora de matematică. ”Gozec! Ce citești?” El: ”Un dox. Colecția ”Femei celebre” ” Eu: ”Tu nu știi că nu-i voie?”. N-a zis nimic. Aș vrea să-mi pun în funcție împuternicirea dată de T0, dar nu știu dacă aceasta e valabilă și la școală. În fine, ”Gozec e un element rău ce trebuie pus la punct” – pe tăcute și pe neobservate. La ora educativă (ora sexuală) dirig. a vorbit despre ”Petrecerea timpului liber”. Ne-a sfătuit și ea – ca și Zăicescu anul trecut – să ne ținem un jurnal intim și să purtăm corespondență (poate știe ceva de mine….).

După ore, am încercat cu T1 la gazda de la bloc, dar nu era acasă și ne-am lăsat păgubași.

La masă, la internat, Țopa ne-a dat la toți de la Liceul nr 2 cîte o plăcintă-n plus: ”Na-vă, mă! Poate-ți mai face o scrisoare la Zori Noi”, iar Lucreția de colo: ”Vezi că au muște-n ele!”.

După masă am ieșit cu T1 pînă-n oraș; ne-am întîlnit cu Haiuță pe drum. Ne face el un pic de morală, că umblăm cu capul gol, apoi eu îl întreb (de chichi): ”Tov. pedagog, ce faceți cu mine, mă mai dați afară, sau ce faceți?”. El: ”Tu stai bine așa cum stai! Tov. director nu ți-a zis nimic? Ia și plătește și pe decembrie și poți sta pînă la sfîrșitul trimestrului. Nu știu de ce, dar mi s-au părut așa de false vorbele astea, că m-m înciudat, mi-am făcut socotelile și m-am hotărît: ”Azi plec la gazdă”.

Am fost la internat, am scos valiza, mi-am bucșit-o cu cărți, apoi împreună cu Halip Neculai, căruia-i pare cel mai rău că plec de la internat, am venit pînă la gazdă, am deșertat valiza de cărți și înapoi la internat. Pînă la 5 am stat corect în meditație, ca orice elev intern. Toți băieții îmi ziceau să-i fac ceva lui Hamza (LD: Hamza = Prandea), să-l enervez, dar nu știu cum nici n-aveam chef și nici nu mă lăsa inima să-i fac figuri de astea. Și nu i-am făcut. În pauza de 5 m-am dus la gazdă cu valiza plină de rufe și celelalte haine ale mele. Într-o pauză, mă întreabă Prandea: ”Druguș, tu trebuie să pleci, ai găsit gazdă?”. Eu: ”Da, dom pedagog, dar de cînd trebuie să plec?” El: ”Ordinul era de ieri…” Nu i-am zis nimic, că plec sau nu. În pauză am ieșit cu T2 în oraș. Am vorbit despre ”felul meu de a fi încrezut”. T2: ”Au și dreptul să te caracterizeze așa devreme ce le-ai respins prieteniile…”. T2 a plecat de la ora 19 și n-a venit pînă la ora 23. A stat în parc cu N.(atalia) și au dus tratative; se pare că lucrurile au revenit la normal. Seara, Prandea s-a purtat și a vorbit foarte frumos cu mine. Seara asta dorm pentru ultima dată la internat. Unora cred că le pare rău că plec, după cum și mie îmi pare rău după unii și după colectiv în general.

Marți 22 noiembrie 1966.  Dimineața, mi-am făcut frumos bagajul, am dus așternutul la gazdă pe la 6.30 (încă nu se sculaseră). Azi dimineață i-am spus lui Prandea că plec de la internat (pe un ton foarte supărat și cu o mare părere de rău). El: ”N-am ce-ți face! Eu am făcut tot ce-am putut! Am avut chiar sarcină să o fac și să te rețin în internat, dar tov. Botez a susținut categoric…”.

Da dă-i dracului, ce, o să mă rog de ei? Niciodată! Aveam de gînd să mai fac o scrisoare, dar acum mă gîndesc la șansele pe care le-ar avea o asemenea scrisoare… Am predat ”cazarmamentul” lui Florea și lui Prandea și cu asta am plecat la gazdă. Adresa gazdei: Calea prieteniei, nr 2. De fapt, intrarea e prin V. I. Lenin, vis-a-vis de comisariat. Alături de tov. Velniceru (gazda) mai stă și maiorul de securitate …. cu care gazda nu prea se are bine. Dacă mă întreabă cineva cine sînt spun că sînt o rudă pt a o ajuta pe Mariana (fata lor, în cl. V-a la Mixtă 1). Mai au o fată, Nicoleta – la grădiniță. Tov Velniceru-i maistru zugrav, iar dînsa-i casnică. Dimineața am mîncat cafea și pîine cu unt.

La școală încă n-am spus la nimeni și nici n-am chef să se afle prea degrabă de locuința mea. Prima oră – latina! Deoarece ieri am mai învățat cîte ceva, azi m-am anunțat, împreună cu alte două eleve slabe. Dar de la început nu i-am știut cuvintele. Poezia pe de rost și de tradus am știut – atît și nimic mai mult. Pt azi mi-a dat un chinuit de 5, dar mie îmi trebuie trei de 6! Mă voi anunța mereu. La fizică m-am scuzat pentru că n-am fost data trecută! La română ne-a dat cele patru subiecte pt teză și ne-a dat liniile generale după care trebuie să prelucrăm aceste teme. La istorie m-a ascultat. La lecția de azi i-am știut, dar din urmă m-am încurcat și nu i-am știut anii. Rîdeam și eu și clasa și profesoara de prostiile mele. Pînă la urmă mi-a pus 7. La engleză, Pop a ascultat exercițiile, apoi a scos niște idei generale din ”Romeo și Julieta” și ni le-a dat în românește. I-am dat și eu cîteva răspunsuri bune. Acum sînt cam absent în clasă și mă uit și eu la dracu. Totuși sînt atent la ce se explică în clasă.

După ore am fost pe la internat și m-am interesat de banii pt cantină. Am vorbit cu casierul: m-a învățat să-i aduc o chitanță de la Ciupic cum că nu mă mai pontează și să fac o cerere la direcțiune. El: ”De-acuma nu mai ești Druguș, ești domnul Druguș!”. Prandea mi-a dat informații f amabil.

Apoi m-am dus la gazdă, am mîncat (felul I – supă cu mămăligă, II – pireu cu sos și 2 pîrjoale + mămăligă și gogoșari – m-am săturat.). De la 14.30 m-am pus serios pe învățat. Mi-am aranjat frumos cărțile în dulap și în valiză, rufele în șifonier, apoi am început să citesc cu mare atenție și începînd să-mi fac notițe la obiectele la care pînă acuma nu dădeam nici o importanță! La geologie, geografie și matematică. La l rusă nici prin cap nu mi-a trecut să învăț. O las baltă. Mi se pare că T1 + T2 au fost la film. Pe la 5.30 au trecut înapoi și T1 a fluierat fluierătura convențională. Cînd m-am gîndit și eu să apar la geam, erau plecați. În cameră nu e frig, dar nici prea cald, deși soba e fierbinte.  Pe la 6.30 am plecat în oraș și astfel am mai făcut o pauză. Mi-am cumpărat o pereche de galoși nr 42 = 32,50; perii de pantofi (de dat și de lustruit), o vedere, o lamă, un plic și cam atît. Am o listă întreagă cu ce trebuie să cumpăr. Am scos 70 de lei de pe cec + 30 lei de la fondul clasei. Cînd mergeam prin oraș, m-am întîlnit cu Iulia care zice: ”Bunăseara” – eu însă am trecut f grăbit și fără să mă uit. Au apărur bani noi – socialiști. Au exact dimensiunea unei ruble (am măsurat).

Seara am halit o juma de pește + ceai și-un pahar de vin, după care am stat mult de vorbă cu stăpînul și stăpîna casei. Chestii de meserie (zugrav), de școală ș.a.

După asta am mai citit la l română, am făcut cererea pentru direcțiune și am scris în jurnal pînă la 11.15.

Azi a fost o zi minunat de călduroasă și frumoasaă, cer senin. Peste tot e uscat acum.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 295. Duminică 22 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (28).


Vineri 18 XI 1966. Dimineața, îmi spune Prandea: ”Druguș, am vorbit ieri cu maică-ta ….. ăăăă, eu cu mama ta și …. ăăăă o să vedem. Mă duc astăzi la tov. Viforeanu și o să vedem…”. Cred că ăsta numai mă încurcă. Sper ca Duminică să-i dispar în mod misterios și… adio mamă!

De la 6.30 la 7.30 am transcris în curat scrisoarea + ”Bucharest” + o vedere din park, Casa de cultură și Ruinele Cetății Suceava.

După ce am luat masa, am mers direct la poștă. Recomandata a costat 5 lei (a întrecut greutatea).

Zăicescu se plimba în chip misterios prin fața Liceului 1. Ieri, H.N. a plecat de la școală acasă pentru a aduce o dovadă și astăzi a lipsit de la ore.

În ora de rusă nici n-am știut ce s-a discutat. La română – am scris în jurnal, am rămas puțin în urmă. Ne-a adus extemporalele la chimie – 7! La limba română Pascaru Ilarica a scris: ”Soldații lui Ștefan Gheorghidiu au găsit niște căruțe cu divizii”.  Hlinski: ”Voi ați înțeles greșit democrația. Sînteți niște răsfățați ai veacului. Sînteți o generație în care toți vă pierdeți în anonimat și niciunul nu încearcă să se ridice. Cred că voi o să luați – majoritatea – bacalaureatul, dar mai departe sînt sigur că nu reușiți…”.

Dirig. mi-a corectat materialul pentru adunare: ”E bun, dar ai un scris neciteț…”. La engleză am activat și eu ca niciodată anul ăsta și m-am anunțat din bancă. Din fericire toate propozițiile au fost făcute bine.

La masă m-am întâlnit cu casierul de la Lic 1: ”Ce faci cu ăia de la direcțiune – nu te mai împaci cu ei?” Eu: ”Da nu mai știu! În orice caz cred că mă duc de la 1 XII!”. El: ”Fii atent măi Druguș la ce-ți spun eu, care am experiență! Tu cînd ai făcut scrisoarea aia trebuia să te gîndești la șansele pe care le ai. În cazul ăsta nu ai nici o șansă. Ei au întors-o tot pe-a lor. Nu există perfecțiune socială. În orice regim!”. Am meditat asupra acestor vorbe. Cum o fi oare?

Mîine am teză la geografie – două fițane (tare mă tem că nu merge). În pauza de 8 am făcut bairam mare: chiuituri, strigături, bătăi, cîntat din fluier și altele.

Sîmbătă 19 XI 1966. Dimineața m-am sculat foarte vioi și plin de viață; m-am spălat pe jumătate, mi-am făcut pantofii. Am plecat la școală cu galoșii care-s cam mari. Ca să fiu și eu o zi corect, mi-am luat basca. Ca apoi să ajung la școală și să-mi facă Pop mizerie. Din toți de la internat care aveau bască, deci nu aveau șapcă, se găsește deșteptul să se lege de mine: ”Druguș, unde-ți este chipiul (șapca)? De ce nu vii în uniformă la școală?”. Cînd am văzut-o și pe asta, m-a băgat în draci, am făcut stînga-mprejur și m-am întors la internat. Ceilalți s-au mai rugat și au intrat așa. La internat am stat în meditație și am citit de la Subcarpați pînă la Podișul Moldovei. După asta mă duc la școală și dau teză la geografie. La punctul meu – un mare noroc – mi-a căzut Podișul Moldovei. I-am tras ”barbă” și la urmă am tras și cartea. Totuși e periculos de copiat la asta.

În pauză, Raif Ingrid (cl XI-a F): ”Liviu! Ce ți-a căzut? Ai știut? Cum ai scris?”. Ce s-o mai fi interesînd și asta de mine? She isnt bad!

Azi a fost o vreme cum nu se poate mai urîtă (un cer plumburiu și o ceață scîrboasă a stăruit all the day long). Azi T1 i-a trimis Nataliei cîteva bilețele care au adus șiruri de lacrimi și mari supărări! Ce mai! O tragedie întreagă. Dumneaei și-a luat frîu liber și și-a permis cam multe, ceea ce lui Toader nu i-a plăcut. Tot azi a făcut și T2 o ”boacănă” cu Doina H., lăsînd-o baltă și apucându-se de o fostă prietenă: Manea Dorina (XI-a F).

Azi am pierdut ora de fizică (și tare-mi pare mie rău…). La l rusă a adus tezele: 6! În general sînt note f slabe. S-a făcut corectarea tezei și ne-a dat drumul cu 10 min mai înainte. M-am dus s-o chem pe dirig pentru a veni la adunare și m-am întîlnit cu Zăicescu: ”Vezi măi, v-ați apucat de făcut reclamații și-acuma tot voi ați ieșit prost. Da măi! Lor nu le place critica, și-acuma au prins ură pe voi. Stai acolo la internat pînă la Crăciun și apoi vom mai vedea noi… (Poate are de gînd să mă dea cu Gherasim la vreo gazdă).

De la 1 la 2 am ținut adunarea generală pe luna noiembrie. Trebuia să participe și Gemănaru. N-a mai venit și am început numai în prezența dirigintei. Am citit darea de seamă făcută de mine și apoi au urmat discuțiile. Nu m-am intimidat cum s-ar fi așteptat ”unele”. Cît a stat diriginta, adunarea a mers cum a mers. Dar apoi a plecat și-am rămas singur. S-a vorbit destul de neserios. Și mie-mi venea a rîde din cînd în cînd. N.L mi-a trimis un bilet pe care l-am citit după adunare (Tov secretar (puștiulică). Ar trebui să respecți mai mult fetele din 3 motive). A vorbit Vlonga Aurora (ai simpatii: Grijincu, Pîrghie ș.a.) Băimăceanca n-a fost prea bucuroasă c-am pus-o să vorbească. Pe la urmă, l-am pus și pe Gozec să vorbească deoarece se rîdea în prima bancă. Nici n-a vrut însă să se scoale și mi-a răspuns obraznic. Nu i-am zis aproape nimic, însă o să-l zic dirigintei și să-i scadă nota la purtare. În fine, am terminat și cu adunarea asta care a ținut fix o oră. Toader a avut și el adunare (a participat Zăicescu și dirig.) și s-a terminat mai tîrziu cu vreo 20 de min.

După masă, m-am spălat iar, m-am schimbat, m-am periat, mi-am făcut pantofii, am pus pantalonii la dungă (nici nu mai semănau a pantaloni). T1, T2, M.V., Atănăsoaie au plecat la 3 la școală. Clasa XI-a F are azi adunare generală. Pe la 4 am ieșit și eu în oraș și m-am îndreptat apoi spre Casa de Cultură. Pe la 4.30 tocmai ieșeua cei din F de la adunare. M-am întîlnit cu diriginta și mi s-a spovedit. A spus că i-a plăcut la adunarea de la F. (o adunare cu temă: ”Obișnuința – a doua natură”. D. Hlinski a pregătit un material foarte bun și i-a plăcut f mult cum a vorbit Piecnița. Eu: ”Da, tovarășa dirigintă, e băiat inteligent”. La Casa de cultură m-am întîlnit cu T1 și T2. După îndelungi înghesuieli am reușit să intrăm înăuntru (T2 a făcut 20 lei ciubuc). Am avut și locuri în față (eu cu T1). T2 cu Manea Dorina au stat la balcon. A prezentat de la 6 la 8.30 ”Music Hall Galați”. Un program variat (un harem necorespunzător – ești născut înainte de 23 Aug. 1944, ai făcut liceul la Sf Sava, stai pe Lipscani, te cheamă Brîncoveanu. Eu stau pe bulevardul Muncii!). Au fost trei prezentatori comici, care ne-au distrat mereu. Au avut și ceva cîntece bune: Jula + Miron – the best.

După spectacol T1 a venit la internat, iar eu neștiind de el am mers prin oraș, după care am venit la internat. Prandea: ”Unde-ai fost, Druguș?!” Eu: ”La spectacol”. El: ”De ce n-ai anunțat?” Eu. ”Nu era nimeni aici”. El: ”Nu știu ce-i cu tine, măi Druguș, tu ori le faci intenționat, ori… Nu știu…. Nu știu… A venit tov director pe-aici și mi-a spus că ce s-a hotărît e sfînt. N-am ce-ți face!”. Pagubă-n ciuperci!

Telucu a venit și el pe la vreo 9. A fost cu Ichim (sfetnicul lui de taină) și cu Manea D. pînă la ea acasă. Ca un făcut, au ieșit ca din pămînt Doina H. și Natalia. De nevoie a mîncat și o prăjitură la cofetărie, dar în zadar. L-au urmărit – doar-doar ar intra în vorbă cu ele. El însă nu le-a dat atenție și nici nu s-a uitat.

Mi-a spus Buliga că ar fi vrut Rezuș să se întîlnească cu mine (about letters). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 295. Duminică 22 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (28).


Vineri 18 XI 1966. Dimineața, îmi spune Prandea: ”Druguș, am vorbit ieri cu maică-ta ….. ăăăă, eu cu mama ta și …. ăăăă o să vedem. Mă duc astăzi la tov. Viforeanu și o să vedem…”. Cred că ăsta numai mă încurcă. Sper ca Duminică să-i dispar în mod misterios și… adio mamă!

De la 6.30 la 7.30 am transcris în curat scrisoarea + ”Bucharest” + o vedere din park, Casa de cultură și Ruinele Cetății Suceava.

După ce am luat masa, am mers direct la poștă. Recomandata a costat 5 lei (a întrecut greutatea).

Zăicescu se plimba în chip misterios prin fața Liceului 1. Ieri, H.N. a plecat de la școală acasă pentru a aduce o dovadă și astăzi a lipsit de la ore.

În ora de rusă nici n-am știut ce s-a discutat. La română – am scris în jurnal, am rămas puțin în urmă. Ne-a adus extemporalele la chimie – 7! La limba română Pascaru Ilarica a scris: ”Soldații lui Ștefan Gheorghidiu au găsit niște căruțe cu divizii”.  Hlinski: ”Voi ați înțeles greșit democrația. Sînteți niște răsfățați ai veacului. Sînteți o generație în care toți vă pierdeți în anonimat și niciunul nu încearcă să se ridice. Cred că voi o să luați – majoritatea – bacalaureatul, dar mai departe sînt sigur că nu reușiți…”.

Dirig. mi-a corectat materialul pentru adunare: ”E bun, dar ai un scris neciteț…”. La engleză am activat și eu ca niciodată anul ăsta și m-am anunțat din bancă. Din fericire toate propozițiile au fost făcute bine.

La masă m-am întâlnit cu casierul de la Lic 1: ”Ce faci cu ăia de la direcțiune – nu te mai împaci cu ei?” Eu: ”Da nu mai știu! În orice caz cred că mă duc de la 1 XII!”. El: ”Fii atent măi Druguș la ce-ți spun eu, care am experiență! Tu cînd ai făcut scrisoarea aia trebuia să te gîndești la șansele pe care le ai. În cazul ăsta nu ai nici o șansă. Ei au întors-o tot pe-a lor. Nu există perfecțiune socială. În orice regim!”. Am meditat asupra acestor vorbe. Cum o fi oare?

Mîine am teză la geografie – două fițane (tare mă tem că nu merge). În pauza de 8 am făcut bairam mare: chiuituri, strigături, bătăi, cîntat din fluier și altele.

Sîmbătă 19 XI 1966. Dimineața m-am sculat foarte vioi și plin de viață; m-am spălat pe jumătate, mi-am făcut pantofii. Am plecat la școală cu galoșii care-s cam mari. Ca să fiu și eu o zi corect, mi-am luat basca. Ca apoi să ajung la școală și să-mi facă Pop mizerie. Din toți de la internat care aveau bască, deci nu aveau șapcă, se găsește deșteptul să se lege de mine: ”Druguș, unde-ți este chipiul (șapca)? De ce nu vii în uniformă la școală?”. Cînd am văzut-o și pe asta, m-a băgat în draci, am făcut stînga-mprejur și m-am întors la internat. Ceilalți s-au mai rugat și au intrat așa. La internat am stat în meditație și am citit de la Subcarpați pînă la Podișul Moldovei. După asta mă duc la școală și dau teză la geografie. La punctul meu – un mare noroc – mi-a căzut Podișul Moldovei. I-am tras ”barbă” și la urmă am tras și cartea. Totuși e periculos de copiat la asta.

În pauză, Raif Ingrid (cl XI-a F): ”Liviu! Ce ți-a căzut? Ai știut? Cum ai scris?”. Ce s-o mai fi interesînd și asta de mine? She isnt bad!

Azi a fost o vreme cum nu se poate mai urîtă (un cer plumburiu și o ceață scîrboasă a stăruit all the day long). Azi T1 i-a trimis Nataliei cîteva bilețele care au adus șiruri de lacrimi și mari supărări! Ce mai! O tragedie întreagă. Dumneaei și-a luat frîu liber și și-a permis cam multe, ceea ce lui Toader nu i-a plăcut. Tot azi a făcut și T2 o ”boacănă” cu Doina H., lăsînd-o baltă și apucându-se de o fostă prietenă: Manea Dorina (XI-a F).

Azi am pierdut ora de fizică (și tare-mi pare mie rău…). La l rusă a adus tezele: 6! În general sînt note f slabe. S-a făcut corectarea tezei și ne-a dat drumul cu 10 min mai înainte. M-am dus s-o chem pe dirig pentru a veni la adunare și m-am întîlnit cu Zăicescu: ”Vezi măi, v-ați apucat de făcut reclamații și-acuma tot voi ați ieșit prost. Da măi! Lor nu le place critica, și-acuma au prins ură pe voi. Stai acolo la internat pînă la Crăciun și apoi vom mai vedea noi… (Poate are de gînd să mă dea cu Gherasim la vreo gazdă).

De la 1 la 2 am ținut adunarea generală pe luna noiembrie. Trebuia să participe și Gemănaru. N-a mai venit și am început numai în prezența dirigintei. Am citit darea de seamă făcută de mine și apoi au urmat discuțiile. Nu m-am intimidat cum s-ar fi așteptat ”unele”. Cît a stat diriginta, adunarea a mers cum a mers. Dar apoi a plecat și-am rămas singur. S-a vorbit destul de neserios. Și mie-mi venea a rîde din cînd în cînd. N.L mi-a trimis un bilet pe care l-am citit după adunare (Tov secretar (puștiulică). Ar trebui să respecți mai mult fetele din 3 motive). A vorbit Vlonga Aurora (ai simpatii: Grijincu, Pîrghie ș.a.) Băimăceanca n-a fost prea bucuroasă c-am pus-o să vorbească. Pe la urmă, l-am pus și pe Gozec să vorbească deoarece se rîdea în prima bancă. Nici n-a vrut însă să se scoale și mi-a răspuns obraznic. Nu i-am zis aproape nimic, însă o să-l zic dirigintei și să-i scadă nota la purtare. În fine, am terminat și cu adunarea asta care a ținut fix o oră. Toader a avut și el adunare (a participat Zăicescu și dirig.) și s-a terminat mai tîrziu cu vreo 20 de min.

După masă, m-am spălat iar, m-am schimbat, m-am periat, mi-am făcut pantofii, am pus pantalonii la dungă (nici nu mai semănau a pantaloni). T1, T2, M.V., Atănăsoaie au plecat la 3 la școală. Clasa XI-a F are azi adunare generală. Pe la 4 am ieșit și eu în oraș și m-am îndreptat apoi spre Casa de Cultură. Pe la 4.30 tocmai ieșeua cei din F de la adunare. M-am întîlnit cu diriginta și mi s-a spovedit. A spus că i-a plăcut la adunarea de la F. (o adunare cu temă: ”Obișnuința – a doua natură”. D. Hlinski a pregătit un material foarte bun și i-a plăcut f mult cum a vorbit Piecnița. Eu: ”Da, tovarășa dirigintă, e băiat inteligent”. La Casa de cultură m-am întîlnit cu T1 și T2. După îndelungi înghesuieli am reușit să intrăm înăuntru (T2 a făcut 20 lei ciubuc). Am avut și locuri în față (eu cu T1). T2 cu Manea Dorina au stat la balcon. A prezentat de la 6 la 8.30 ”Music Hall Galați”. Un program variat (un harem necorespunzător – ești născut înainte de 23 Aug. 1944, ai făcut liceul la Sf Sava, stai pe Lipscani, te cheamă Brîncoveanu. Eu stau pe bulevardul Muncii!). Au fost trei prezentatori comici, care ne-au distrat mereu. Au avut și ceva cîntece bune: Jula + Miron – the best.

După spectacol T1 a venit la internat, iar eu neștiind de el am mers prin oraș, după care am venit la internat. Prandea: ”Unde-ai fost, Druguș?!” Eu: ”La spectacol”. El: ”De ce n-ai anunțat?” Eu. ”Nu era nimeni aici”. El: ”Nu știu ce-i cu tine, măi Druguș, tu ori le faci intenționat, ori… Nu știu…. Nu știu… A venit tov director pe-aici și mi-a spus că ce s-a hotărît e sfînt. N-am ce-ți face!”. Pagubă-n ciuperci!

Telucu a venit și el pe la vreo 9. A fost cu Ichim (sfetnicul lui de taină) și cu Manea D. pînă la ea acasă. Ca un făcut, au ieșit ca din pămînt Doina H. și Natalia. De nevoie a mîncat și o prăjitură la cofetărie, dar în zadar. L-au urmărit – doar-doar ar intra în vorbă cu ele. El însă nu le-a dat atenție și nici nu s-a uitat.

Mi-a spus Buliga că ar fi vrut Rezuș să se întîlnească cu mine (about letters). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 294. Sîmbătă 21 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (27).


Miercuri 16 XI 1966. Vremea a rămas parcă invariabilă. Dar căldura de ieri dimineață a topit o mare parte din zăpadă. Pînă la 8, pămîntul și apa stau înghețate.

Azi am teză la l. rusă. Dar am făcut ce-am făcut și n-am citit nici o dată la rusă și două lecții la geografie (Asta n-am mai făcut-o decînd îs. Sînt curios chiar ce rezultat o să am.

Aseară, T2 era încă în sala de mese (încuiat) și a auzit discuția dintre Botez și Prandea. B.: ”Ai luat adresele lui Druguș și Căldare?” P.: ”Le-am luat, dar am uitat exact”. B.: ”Pînă mîine dimineață mi le aduci la secretariat”. P.: ”Știu că Druguș are Grămești, dar mai mult nu știu…”.

În orice caz, eu am scris ieri o kartocikă (c.p.) acasă, să vină careva pînă duminică și să-mi aducă cele necesare. Totodată i-am prevenit ca în cazul în care vor primi scrisoare de la direcțiunea liceului 1 să nu se sperie că nu e nimic grav. Cred că totuși o să se alarmeze.

La geografie profesoara avea de gînd să ne asculte pe toți – dar noi toți ne-am scuzat și nu ne-a ascultat, punîndu-ne să învățăm singuri pt teză în oră. La matematică am dat un ext. (8 exerciții – rău). Azi am luat de la bibliotecă ”Martin Eden” de Jack London (N-avea ”Othelo” de Shakespeare). Ultima oră – a 5-a – am dat teză l al rusă. Ne-a dat exact același subiect ca la clasa F: cinci întrebări din lecții, trei propoziții de tradus și de format propoziții care să conțină unul din cele două cuvinte date. Am ”pompat” un pic. Chiar dacă n-aș fi știut nimic și aș fi avut fițane zdravene puteam face teza de 10. Cu toate că ieri nici n-am pus mîna pe rusă și nici fițuici n-am făcut (mi-a fost lene) am făcut o teză bunișoară (un 6-7). La sf. orei am început să citesc Martin Eden. Profesoara: ”Druguș, o să-ți pară rău că n-ai văzut teza”.

După ore am fost cu T1 prin oraș. La masă, T2  n-a fost și l-am fraierit pe Țopa cu o bucată de pîine și felul I, II și III.

Casierul mi-a spus că a primit ordin de la Botez să nu-mi mai primească banii pt. cantină. Acuma, dac-am plătit pe toată luna pot să mai stau pînă pe 1 dec. În nici un caz mai mult.

M-am întîlnit cu nenea Puiu (LD: rudă și vecin la Grămești) și l-am rugat să-mi ia servieta cu rufe să o ducă acasă. La 2.30 m-am dus cu Toader la Poștă și-am ridicat două pachețele de la Mircea. Într-unul erau ”Texte alese din literatura engleză” vol II și III, iar în celălalt ”A story about a real man” by Boris Polevoy; ”Our Frank and other storuies”, ”The Royal Readers” vol IV și V și ”Dictionaire francaise – anglaise” o lucrare în limba franceză pentru englezi. Dintre toate cel mai mult m-au captivat ”The Royal Reader s” – niște cărți de cultură generală extrem de interesante. Pînă la 5 m-am uitat și am citit din ele. E o bomboană de om Mircea ăsta. Acum parcă mi-a mai venit cheful pentru engleză. La 5 am plecat la cursă și am dat servieta prin Leonte – acasă. (cu ajutorul lui Truță) (L.D.: Truță Cojocaru, un vecin din Grămești) și am stat pînă la 6 în oraș. Pănă la 7 am citit și între 8 și 9 am scris în jurnal. De învățat – mai nimic. Au venit cîteva dulapuri noi la internat.

Dimineața a fost f cald și mereu e mare fleșcăială. Seara a fost Puiu după servietă, dar … degeaba!

Joi 17 XI 1966. Dimineața cînd ieșeam de la masă a fost mama la mine. Mi-a adus un rînd de schimburi, mere și galoșii. Mi-a adus și flaneaua de la bunița. Culoarea alb-albastră  – la gît și la mîneci – și albă pe abdomen. La piept – albastră. Are guler închis pe gît. Considerînd că se murdărește repede, nu mi-a lăsat-o. I-am spus care-i chestia cu internatul – pornind de la scrisoarea la ”Z.N.”. Mama: ”N-ai făcut bine. Și noi am scris o scrisoare la Secția de învățămînt Suceava, în legătură cu Panțir” (LD: Panțir era prof de matematică, la fel ca tatăl meu. Era directorul școlii din Grămești pe atunci, și între el și ai mei au fost relații când bune când tensionate). A mers cu mine pînă la școală și de aici s-a dus la Liceul 1, ca să se întoarcă apoi în pauză la mine.

La socialism a predat toată ora. La română m-a ascultat. Am știut binișor, dar nu i-am citit operele lui Camil Petrescu și mi-a pus 5. Hlinscki, în zeflemea: ”Druguș e un băiat căruia îi place foarte mult literatura și care are idealuri foarte mărețe…”. Am sclintit-o urît cu româna și engleza. Ce-i de făcut? Cine-i vinovatul?

În pauză a venit mama la mine și mi-a spus ce a vorbit cu Botez și Viforeanu: ”Excludem scrisoarea; dar are f multe abateri: lipsă de la meditație, pauzele – în oraș, vorbesc urît cu pedagogii, înjură personalul de serviciu, plus de asta, ținînd cont de angajamentul de anul trecut, acum este instigator, rău, obraznic ș.a. Plus de astea nu are rezultate bune la învățătură”. Mama e tare supărată de asta. Va trebui să-mi caut gazdă.

Am mers la dirigintă și a văzut notele. Rău! 7 la engleză, 3 de 4 la latină – aici e posibilă o corigență… I-a spus de Piecnița, de internat. I-a cerut și lui Zăicescu o părere despre gazdă. A vorbit f rece și m-a îndreptat să vorbesc cu Zaharia E (XI D). Nu-i prea bună. Probabil că o să merg la mătușa lui Pîrghie. A mai fost și în pauza următoare. H.N. a luat un 10 la istorie!

Vremea e mohorîtă și eu îs supărat de supărarea părinților. Mi-au promis că nu-mi mai lasă niciun ban. A venit invitația din URSS – iar dacă rămîn cu rezultatele astea – nici să nu mă gîndesc că voi putea merge!

În ora de chimie am scris în jurnal. După ora asta a venit iar mama la mine. S-a întîlnit cu Prandea care i-a zis: ”Dddoamne ferește, nu va pleca din internat. O trimit pe maică-mea care-i măstușa lui Viforeanu și tot nu va pleca”. Mama s-a mai îmbunat parcă un pic. Prandea i-a mai spus că cel care mă sapă și mă vinde la direcțiune este însuși Țopa M., care de altfel se poartă destul de frumos cu mine. La 2.30, după ce am luat masa, mama a revenit la mine; totuși mi-a lăsat 10 lei. Am dat acasă cărțile de engleză ce nu-mi trebuiesc. Apoi am plecat cu mama la autogară. La barieră am intrat la tov Velniceru, mătușa lui Rodica Pîrghie – despre gazdă. După tratative, iată rezultatul: 350 lei cu tot cu masă, o cameră mare, mobilată –studio, căldură, liniște. Pot să vin de la 1 XII 1966.

De data asta, de la 3.30 la 5.30 am fost la școală la meditație la l. română, apoi am citit vreo 20 de foi din drama ”Bălcescu”.

La masă mi-a dat o pîine cleioasă. Eu am strîns-o în mîini și a rămas un cocoloș de clei. Administratorul Florea a venit la mine ca un leu, mi-a luat-o și a început să strige la mine: ”Ce faci?!? Nu-ți place, las-o așa!”. Eu i-am răspuns pe același ton, răstit: ”Dom Florea, mata ce te bagi? Nu-mi place, fac ce vreau cu ea, o arunc sau o mănînc!”. Florea: ”Las că te aranjez eu la tov director!” Eu: ”Poftim! Sînteți liber!”.

De la 8 la 9 am scris referatul pentru adunare: ”Analiza situației la învățătură de la începutul anului pînă astăzi”. Cu ajutorul lui Telucu am scris două foi (coli albe). De la 9 la 11 am compus o scrisoare și am început s-o traduc. To: Miss Maura Rodriguez Temegro, Independencia 153, Montanzas, Cuba. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 293. Vineri 20 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (26).


Duminică 13 XI 1966. Dimineața, Haiuță ne-a sculat pe la 7.30. La meditație, sau în alte dăți, mă gîndeam la mai multe lucruri printre care: ce mi-ar plăcea mie să fiu, să fac și ce pasiuni am. Acum le sintetizez aici pentru că acum am mai mult timp liber.

… Aș vrea să am o singură cameră, simpatică și fumos aranjată unde să stau singur, să nu-mi umble nimeni. Această cameră să fie într-un oraș mare, unde să fie multe librării și biblioteci. Pe lîngă casă să fie un spațiu verde unde să mă recreez și să meditez. În timpul liber aș face numai sport, baie și plimbări. În cameră mi-aș ține colecțiile mele de vederi, mapele cu corespondență, clasate pe țări și regiuni. Mi-ar plăcea să cunosc toate țările – măcar din vederi și fotografii. Îmi place să am relații de felul ăsta pe la ziare, radio și alte redacții. Iată un vis cu aspirații cam copilăroase, dar pe care aș vrea să-l văd împlinit. Aș vrea să mă las de toate obiceiurile rele și de ”serviciurile rele”. Partea cea mai proastă e că – nu știu de ce – mi-a cam pierit pofta de învățat, dar pentru a-ți realiza pînă și un vis atît de mic trebuie să ai preegătire. În timpul meditației am stat și am terminat de citit ”Romeo și Julieta” de Shakespeare. Într-adevăr, văd și eu marea personalitate a autorului. Am luat de la Șutak adresa unor evrei ce au plecat din Rădăuți și care-s acuma în Israel pentru a-mi da niște adrese să pot coresponda. Îmi înfăptuiesc astfel, o parte din visul meu. Dacă aș avea acea cameră mult dorită, retrasă și neumblată, aș putea scrie în acest jurnal tot ce simt, ce mi se pare mie mai deosebit și altele. Dar în situația în care mă aflu, urmărit la internat și interogat acasă, nu-mi prea vine la îndemînă. Totuși, scriu! Pînă la ora 12 am scris la ”Israel”. Am uitat să spun că în cadrul ”locuinței ideale” să am un aparat de radio care să prindă toate posturile din lume, în toate limbile și un magnetofon sau pick-up pt a asculta melodiile de muzică ușoară.

După masă am mers în dormitor, m-am ras pe față și mustață, apoi am dat capul pe seama lui T2 și m-a luat un pic la spate. După asta, m-am îmbrăcat (maio-ul lui T1, butonii lui T2) am luat cămașa cu butoni. După asta, înainte de ora 1.45 am ieșit tustrei în oraș. Eu am vrut să dau scrisorile la poștă, dar era închis. Am mers cu ei pînă la cinema ”Unirea”. T1 și T2 au intrat la film, iar eu am pornit în sens opus. Am cumpărat timbre de 0,60, am pus cele două scrisori la cutie și m-am întors la internat. M-am întîlnit cu Haiuță: ”mă, de ce umbli cu capul descoperit, dacă te vede directorul nu te tunde zero?”. Eu: ”Nu mă tem, dom pedagog!”. El: ”Bunăăă”. Am venit la internat, am halit, am jucat un pic tenis în sala de valize, apoi am mai scris în jurnal. Afară vremea e tare urîtă și tristă. A început chiar să ploaie… Pînă la 6 am pierdut timpul prin meditație, sala de valize și dormitoare. Atănăsoaie a venit beat cu chef de scandal și cu haleala pierdută. La 7 au venit H.N. și M.V. de la Marginea – haleală.

Golescu a fost ales șeful organizației UTC Rădăuți! (Vicovan, Hrișcă, Atănăsoaie ș.a). Seara: lupte, baie.

Luni 14 XI-a 1966. Dimineața acoperișurile erau albe. De aseară a nins și a plouat mereu făcînd o lapoviță scîrboasă. La masă mă cheamă Pandrea și-mi cere adresa părinților. Eu: ”Pentru ce dom pedagog? Tot cu scrisoarea aia?” Ei: ”Da, și pentru altele; măi, măi, măi!”

La l rusă – recapitulare pentru teză. La ed fizică am făcut-o la maiou. Profesoara mi-a făcut iar observații. Eu: ”De ce nu stați cu noi mai mult?!” (m-a auzit Bănceasca). La diriginție am strîns bani pentru fondul clasei (1,2,3 și 5 lei). Am strîns vreo 30 lei (4 lei lui Ica pentru celofan). La matematică, crezînd că ne dă extemporal m-am mutat în banca treia, rîndul din mijloc, cu Vîntu – la rugămintea fetelor din partea aia. La geologie – am deschis două geamuri cu toatre că afară ningea vîrtos. Zăicescu: ”Lasă măi Druguș răcoreala că te răcorești tu pe la internat!”. Am încercat s-o fac pe-a seriosului, dar nu mi-a mers și-am izbucnit în rîs. M-a întrebat vreo 3-4 întrebări și-am știut mai bine de jumătate (2-3). Zăicescu: ”Măi Druguș, da de ce ai tu nasul roșu, ca la mincinoși? Numai mincinoșii au așa, mă!” Eu: ”Poate de frig, tovarășe profesor!” A rîs și el și clasa. El tot mai face apropo uri d-astea.

Ne-a dat drumul cu 10 min mai devreme și am venit cu Gozec în oraș. O lapoviță tîmpită provoacă indispoziție și o mare udeală. După masă am mîncat o cantitate imensă de sîmburi de la Atănăsoaie. Am făcut pe masă o moviliță impresionantă. În acest timp  (5.30 – 7.00) am citit și la istorie – o lecție de 14 pagini (Mihai Viteazul). La 8, Haiuță era grozav de nervos și s-a apucat să bată. Atănăsoaie a ținut ușa cînd a venit el și s-a ales cu cîteva labe peste cap.

Seara: brînză cu mămăligă. Eu: ”Dom pedagog, nu-mi place mîncarea”. El: ”Măi Druguș, dacă nu-ți place, măcar nu mai spune!”. Într-adevăr, are dreptate.

În dormitor: lupte, baie, gălăgie. Haiuță: Druguș și Piecniță, în lipsa șefului de dormitor, răspundeți de liniște. Am pocnit unul pe coridor, dar nu tare!

Marți 15 XI 1966. Dimineața, totul înghețat bocnă. Cerul senin, de un albastru curat. F frumos. La latină a adus ultimul extemporal – 4. ”Băiete! Da ce-i cu tine? Da ia-ți un ajutor și învață. Vezi, eu mă străduiesc să te ajut dar tu nu vrei deloc!”. La fizică am dat extemporal – pe-un 3-4. N-am știut! La romînă a predat toată ora pe C. Petrescu. La soc. oră liberă – am făcut istorie. Ne-a adus extemporalele. Am 8.  Eu, H.N., Gozec (8) și Gavril 7. În ora de istorie trebuia să stăm în clasă. Eu cu Gozec am plecat prin oraș. Am fost acasă la Gavril (care a lipsit azi), dar m-sa – care vroia să scape de noi – ne-a trombonit că-i grozav de bolnav. Pe la jumătatea orei am sosiy și noi la școală. Era diriginta în clasă. Mi-a ținut o mică morală, ca de la părinte la fiu. I-a criticat pe toți, numai mie nu mi-a spus nimic de cei 3 de 4 de la latină. Azi se merge la sărbătorirea majoratului la Comitetul orășenesc. Trebuie să merg și eu ca șefu clasei. Diriginta a ținut să menționeze că eu anul ăsta am abia 16 ani. La engleză, Pop a întîrziat 10 min și a dat extemporal. Ne-a mutat pe fiecare cîte unul în bancă și pe mine m-a separat în ultima bancă. În asta eu am constatat un act de neîncredere. Ne-a dat despre importanța lui Shakespeare. Am scris tot (pe-un 8-9). Poate îmi voi îndrepta acel 7!

În meditație, de la 15.30 la 16.30 am scris în jurnal. Înainte de ora 5, împreună cu Toader, Bejenaru A., Căldare V., Simeria am mers la Comitetul orășenesc UTC unde s-au adunat tinerii care au împlinit 18 ani și secretarii pe clase. Ne-au ținut un simpozion ”Contemporani cu viitorul” și cu asta basta! Majoritatea au venit șpițați nevoie mare, ca pentru reuniune. La 6 s-a terminat, am mers prin oraș, apoi la internat pînă la 7, am făcut o fițană și am vorbit.  În pauză, T2 a avut ”a meeting” with Doina, iar eu cu T1 am halit o franzelă.

La dormitoare am făcut ”încălzirea” cu Rusu I., apoi o baie. A venit un autobuz cu studenți de la Iași și au dormit în dormitoarele 4 și 7. În seara asta – spre deosebire de alte seri – a fost liniște în dormitoare. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 292. Joi 19 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (25).


Joi 10 Noiembrie 1966. Dimineața a venit tov Botez și așa pe nepusă masă îmi zice că eu o să  plec de la internat cît de curînd și să-mi caut loc. Nu mi-a spus niciun motiv, dar eu îl știu: scrisoarea căre ”Z.N.”. Eu sînt socotit vinovatul, ca instigator și inițiator. N-am obiectat nimic și m-am gîndit chiar să-mi caut o gazdă.

La școală, prima oră extemporal la socialism. Ne-a dat un subiect de ne-a lăsat în coadă: ”Despre adevărul obiectiv, relativ și absolut” și ”Practica – criteriul suprem al adevărului” și fire-ar ai dracului, nici n-am avut de unde copia, cu toate că am avut posibilitatea. Nu știu dacă are pe ce-mi pune 5. La romînă ne-a adus ambele extemporale: la primul am f multe greșeli (filip, contradicțile etc.) – deci 4. La al doilea – 7! Pînă acum am la romînă 8, 7, 7, 4. = 6.50 și nu-mi place deloc. Nu-s mulțumit de mine. La engleză a ascultat despre ”Noua Atlantidă” (Doina H – 10!) după care a predat Shakespeare. M-a întrebat și pe mine, dar nu prea eram în temă…

La internat am vorbit cu Prandea: ”Va trebui să rămîi în internat. Voi face tot posibilul să-l lămuresc pe tov. director. Măi-măi, ce ți-a venit ție-n cap?!”. I-am explicat care-i șopîrla, dar mă-nțelege greu. În orice caz, problema-i rezolvată. La urma urmei mergem la gazdă cu inima deschisă. Eu m-am speriat că se știe de chestia de pe 8 noiembrie. De la 15.30 am fost cu T2 la meditație la limba romînă. Ora era începută și am avut loc în prima bancă, lîngă ”Badea Neculai” (Hlinski). Doina H. a citit un referat despre G. Șincai, după care ni s-a vorbit despre cronicari. La 5 am fost cu T2 în oraș (am dat ochii cu T0 – nu-l cunosc). I-am dat (bani) lui Pîrghie și Tanța Ungureanu să-mi ia niște caiete și o radieră. ”Ce ne dai pentru asta?”  Eu: ”Un pupuleț!”. În Albumul meu a mai completat și Ilarica Pascaru și Telucu cîteva rînduri. Pînă la 7 făr-un sfert am scris în jurnal și m-am uita prin album

La internat e Haiuță de servici. Mîine am un orar destul de ușor și-s pe … verde (liber).

Vineri 11-11-1966. Ieri am primit o scrisoare de la bunița (a cumpărat o flanea de 244 și a trimis-o acasă. (Mai înainte am primit o felicitare de la Eva, Vanea și bunicii – cu ocazia sărbătorii lor). Aseară am citit din ”Romeo și Julieta”. Seara de la 9.30 la 10.30 am făcut lupte cu Gh. și Ilie Rusu. Am asudat și am obosit grozav. Am consumat ”o grămadă” de energie; după asta am făcut multe exerciții urmate de o baie generală și-un somn plăcut.

S-a revenit la vechiul program. Scularea la 6, stingerea la 10 seara. S-a schimbat și orarul la școală: prima oră rusa, apoi romîna. La ed fizică am jucat handbal. La psihologie, Economul a întîrziat 10 min. Eram nervos și am făcut o liniște exemplară. Eu: ”Nenati, ești tare deșteaptă, nu?” La psihologie m-a ascultat la ”Memorie”. Știam lecția foarte bine: 7!. În pauză, T1 mi-a spus ceva trist, atît pentru el cît și pentru noi trei (T1, T2 și eu). L-a chemat Zăicescu în cabinet și l-a făcut de nimica: ”La internat, mergeți în fiecare pauză în oraș. V-ați umplut de pete, măi! Te-ai înhăitat cu Druguș și cu Piecniță, măi!”. A fost Botez la școală și ne-a caracterizat așa cum i-a plăcut lui. Directorul și directoarea l-au tras pe Zăicescu la rost. Acesta, la rîndul lui a fost pe la internat și s-a interesat de soarta noastră. Și cînd mă gîndesc că toate astea sînt numai din cauza pîrlitei ăleia de scrisori la ”Zori Noi”. La internat toți se poartă frumos cu mine, începînd cu pedagogii și terminînd cu (bucătarul) Țopa și bucătăresele. Dar mie mi se pare că-i o liniște prevestitoare de furtună. La amiază am primit o scrisoare de la Liolia (mi-a trimis 7 vederi și o felicitare cu 7 N) și un aviz de primire de la poștă. După masă m-am dus cu T2 la poștă și-am ridicat pachetul de la Mircea. Pe stradă ne-am întîlnit cu secretara de la Liceul 2 care ne-a spus că mereu ne vede în oraș (eram noi trei). Cică să ne mai ferim și noi de profesori.

Mircea mi-a trimis un pachețel format din două cărți și vederi (vreo 10). Cărțile sînt: ”Limba engleză” vol.1 (o carte ff bună și practică) și un ”Manual de limba franceză” (dar acesta e prea greu pentru mine). Pe drum, înspre internat, ne întîlnim cu Haiuță: ”Iar vă plimbați, măi! Nu vedeți că ăștia s-au pus pe pielea voastră? Uite, dom Zăicesu locuiește acolo și vă privește!” Într-adevăr, moșul (prof Zăicescu) vrea să ne speculeze și cred că o să se intereseze îndeaproape de noi. Pe drum am mers c-un moșulică, un inspector cică, cam amețit și mare amator de limbi; am văzut eu: știa din toate cîte ceva. A observat că-s mai calm și m-a sfătuit să mai … și eu ceva; de T2 spune că-i mai iute, dar să se păzească cu women astea, că acuma cu legile noi…

Azi e o zi cam rece, ceru-i alburiu dar soarele te înghiață. Pînă la 4.30 am scris în jurnal. Seara am citit din L engleză vol I. În dormitor am făcut doar cîteva exerciții sumare ținînd cont că azi de la 7.30 la 8 am fost la baie, n-am mai făcut baie în spălătorie.

Sîmbătă 12. XI 1966. Dimineața am citit numai o dată lecția la geografie și-am avut destul. Într-adevăr azi m-a ascultat la geografie – 8. La latină am dat extemporal – pe 3! La rusă m-a prins în ofsaid și-am luat un 6.

După ore, m-am dus cu T2 în oraș. T1 a luat masa și s-a dus la film. După ce am luat și noi masa, am stat în dormitor și am glumit și m-am hîrjonit cu băieții. T2 s-a dus pînă-n oraș iar eu am dormit o oră. La 5 am venit în meditație. Azi trebuia ca la ora 6 să fiu la cercul de engleză și tot la 6 s-a organizat o reuniune tovărășească. M-am ”sculat cu fața la cearșaf” și n-aveam chef de nimic – în consecință m-am horărît să nu mă duc la cerc. S-a dus Atănăsoaie C. la cerc, iar T1, Simeria, H.F., Pitic ș.a. s-au dus la reuniune. Băieți de viață, nu un mocălău ca mine! In this evening, I discussed with Cucoș Ghe (cl 11 Lic 1) about more things. Sinijeac is a ”tool” of our pedagogis. He is wrong with these and told me there are more ”tools” in our internat: Grigorean Constantin. În seara cînd, anul trecut, noi am dormit la unchiu-n gară = penultima zi a anului școlar, tov pedagog Țopa Mihai with Tanța s sister, in d. 4, una la mînă, ș.a. (Sinegeac, Ițcuș ș.a).

Azi i-am scris o scrisoare lui Liolia: o vedere cu teatrul din Galați, Biserica Arbore, Jean Gabin și… mutra mea. Am vorbit azi cu Cupșan E. să-mi facă rost de niște adrese din America – are o cunoștință acolo. Atănăsoaie mi-a spu că la ședința de constituire a cercului s-a făcut și împărțirea funcțiilor. Doina Hlinski – secretar, eu – responsabil cu corespondența.

Seara au venit în dormitoare niște profesori și profesoare + studenți de la Iași și s-au eliberat cîteva dormitoare. Eu: ”Dom pedagog, unde să ne plîngem de chestia asta, ce-i aicea? Hotel? El: ”Nicăieri! Om vedea”. În internat este în ziua de azi o mare discordie și mîncărime. Peste tot unelte și vînzători, oameni fără pic de conștiință și simț de colegialitate. Cucoș s-a lăsat de meseria pe care și așa n-o făcea. Seara am scris în jurnal.

Seni o face pe-a spionului, totu-i pare suspect și-i grozav de fudul de funcția ce i s-a încredimțat. Prin asta nu-și poate aduce decît ura și antipatia tuturor: El e acuma șef de meditație. El strigă să se facă liniște, are cheia și-i vinde pe toți pentru că este mai liber. Fumează și i se permite într-o oarecare măsură pentru a-i spune pe ceilalți fumători.

În dormitor au venit cîțiva ”pribegi” de prin alte dormitoare și au dormit la noi. Eu am dormit singur. Pe la 10 au venit băieții de la reuniune. Cică a fost destul de frumos, au fost foarte mulți (în special fete). Toader – era și clar – n-a venit imediat, ci a mai întîrziat cîteva ore.

T2 i-a trimis lui D.H – maestra sportului – a little letter and gave her a meeting. He told her the hour but he forget to tell the place where they follow to meet – it is a comedy!

Seara am adormit cu greu; nu-mi era somn.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 291. Miercuri 18 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (24).


Marți 8 noiembrie 1966. Începînd de ieri, elevii sovietici au intrat în vacanță.

Într-adevăr, pedagogul n-a intrat prin dormitoare, și bine a făcut. Ne mai prelungim și noi somnul. Aseară am pocnit pe unul pe care-l pășteam de mult și m-a spus lui Prandea. Prandea: ”Druguș, de ce dai la stomac?!” Am ieșit curat, nici n-avea ce să-mi facă. Am observat că ieri Prandea se uita foarte insistent la mine.

La latină a adus extemporalele și a făcut media cu primele. Primul: 3, al doilea 5; în catalog 4. Am doi de patru la latină șoi nu știu cum mi-i voi scoate. La fizică m-a ascultat, mi-a dat o problemă. I-am făcut-o la perfecție; teoria de asemenea: ”Bun! 7!” Mi-a scăzut un punct pentru că am scris atunci pe maculator. În orice caz are pică pe mine (ca de altfel pe băieți în general). Nu-mi pasă mie de persecuția niciunui profesor. La care-nvăț – mă paște; la ceilalți buni – mă cam tîrîi și-i rușinos. La romînă am mai dat un extemporal (”Uzina vie” de al. Sahia). Ne-a adus și pe celelalte. Am 7. Hlinschi: ”Druguș, cu scrisul ăsta mizerabil vei avea insuccese”. În ora de istorie – liber (prof a plecat la hram). Am mers cu toții în laborator unde-am văzut două filme documentare, f interesante: ”Cetatea Neamțului” și ”Cum va fi vremea?”. A fost și clasa a XI-a D. La engleză ne-a dictat toată ora o temă despre ”Noua Atlantidă” a lui Bacon. G.M. (Mariana) îmi închide cartea: ”ce se învață??”. Cealaltă, Inghi (LD. Ingrid) se uită să vadă cum reacționez. (Fleacuri!). Doina mi-a mai dat azi două bilețele pentru Teddy (L.D.: Adică pentru Toader/ T1). Este și aici un ”mecanism” (pt a vedea ce zice Telucu cînd o vede vorbind cu alții). Azi e Sf Mihail și Gavril (hram la Grănicești, Marginea, Frătăuți ș.a.). Azi am primit o felicitare cu ocazia Marelui Octombrie de la tiotea Eva, Vania și bunicii (LD tioea = tanti/ mătușă în l rusă). (Era la Iulia care i-a dat-o lui H.N.). O s-o reclam la direcțiunea liceului 1. Azi Țopa (cucătarul) a vorbit frumos cu mine, i-a dat lui T2 un plus de felul 2 și 3 (musaca și halva). T1 a plecat acasă. Lui H.N. i-a venit hramul de-acasă (plus o juma de vin). Am avut incidente cu Haiuță: ”Druguș, tu vrei numaidecît să cauți gazdă” Eu: ”Se poate!”.

Azi – o zi cam într-o ureche. Cînd înnourat, cînd senin și însorit. Majoritatea timpului – mohorît. Pe la 6.30 a venit și Toader de-acasă, vesel și bine dispus. Ne-a chemat afară și, pe lîngă noi, au mai venit și alții. Am șparlit o cană din bucătărie, am mers în spatele lemnăriei și am avut parte fiecare de cîte-o carte de rachiu de prune. T1 a adus 1 kg. După asta am dat cu cana și cu sticla de pereți, am mîncat bine: carne, prăjituri, mere ș.a. (eu, T1, T2, H.N., Căldare și Bejenaru). A avut un oarecare efect ”termic”. Toader era deja ”făcut” de-acasă. Cînd am suit scările ne-am întîlnit cu Haiuță (poate ne-a simțit). În pauza de 5 am fost cu T2 în oraș și-am cumpărat o felicitare. T2 a scris: ”Tov pedagog, Cu ocazia zilei dvs onomastice permiteți-ne să vă transmitem cele mai cordiale sfelicitări și urări de sănătate. Bucuria și fericirea să vă însoțească la tot pasul. Trio: Druguș, Piecniță, Gherasim”. I-am pus-o pe masă, în meditația aia mare. A citit și a rîs. La masă eram foarte veseli și cu chef de scandal. T2: ”Tov pedagog, permiteți să pocnesc cîțiva?” – ”NU!”. Apoi am început eu să vociferez. Haiuță: ”Druguș, vrei să-ți dau un toc de bătaie?” Eu: ”Gata, dom pedagog. Ne batem?” Pentru vorba asta m-a dat afară. Tot n-aveam chef de măncat. Îndată a venit și Toader. Am mers în meditație și am mîncat din bunătățile aduse de T1. Lucreția m-a chemat să mă duc să mănînc. Eu: ”Lasă doamnă, dacă m-a dat afară, ce să mai mănînc? Scriu la Zori noi”. În pauză, T1 – numaidecît să drink ceva. Am mers la Alimentara și am luat trei sferturi de ”Pitești”. Apoi la 8 ne-am dus la internat și cînd Haiuță ne-a spus să intrăm în meditație, îi zicem: ”Dom pedagog, vrem să vă rugăm ceva. Dacă vreți să ne dați voie să plecăm la o onomastică la o fată. Măcar pînă la 9.30”. – ”Nu, numai pînă la 9” (zice el). ”Bine dom pedagog, noi vă mulțim”. Am mers în oraș, T1 a scos 30 de lei de la CEC, apoi – la ”Rapid”, cîte 200 de drojdie la fiecare. După asta, cîte 100 de ”Moldova”. Am agățat un moș (vreo 30 de ani), beat, cu o bicicletă. ”Sîntem de la țară” – zice T2. Mie vroia să-mi dea palme. T1 cu T2 au intrat la Moldova, au făcut comanda dar pe urmă au anulat-o, căci moșul nostru era lefter. În acest timp eu făceam ture nebunești cu bicicleta moșului. T1 s-a dus cu moșul deoparte, iar eu cu T2 ne-am plimbat cu bicicleta de minune. – cînd pe sus cînd pe jos. I-am rupt dinamul. Mereu rîdeam, eram veseli nevoie mare. Ne mai certam, discutam în contradictoriu – kisses. Pe la 930 am plecat la internat. Pe moș l-am lăsat dracului de pomană. La internat nu erau toți culcați. Am început să ne agățăm de ceilalți. Cineva mi-a dat de mîncare niște mere, eu m-am culcat în pat, cu ciorapii. Mai tîrziu, Saima mi-a spus că eram foarte agresivi. Cu Pitic m-am luat la harță (mie mi se părea că așa-i normal). Cu Bejenaru, de asemenea am avut conflicte. A apărut și Haiuță. T1 și T2 aveau chef să-i vorbească. Acesta însă ne-a înțeles și ne-a trimis frumos la culcare. De fatp, n-ar fi trebuit să acriu aici aceste scene nu prea frumoase, dar oricum, dacă s-au întîmplat, (le scriu ca) să-mi aduc mai tîrziu aminte.

Miercuri 9 noiembrie 1966. Dimineața ne-am sculat cu toții cu durere de cap. T1 și T2 au vărsat pe pernă de te-ngrozeai. Eu am scăpat ”curat”. Ne-am spălat, ne-am curățat, apoi am mers la meditație. T1 a rămas culcat în dormitor (fără să vină la școală – în înțelegere cu Haiuță). Eu cu T2 am mers pe la 7.15 la dom Țopa care ne-a dat moare și castraveți, fără să mai luăm mas. La școală, l-au mirosit fetele pe T2 (…). La romînă am dat extemporal (opera lui Sebastian). M-a prins în ofsaid. La geologie, iar extemporal din lecția de zi: Preacambrianul. Zaiciu m-a mutat din banca mea. În ora de l rusă a venit diriginta care a vorbit despre frumosul în comportare, îmbrăcăminte ș.c.l. Azi am fost destul de bine dispus și glumeam cu toată lumea. Doia H. mi-a dat un ”colet” cu vorbe pt bolnavul de Toader.

Azi a fost o zi senină și rece. La interrnat au fost semnalate cîteva cazuri de icter. Seara s-a dat hrană rece, poma (de apă) s-a încuiat. Peste tot s-a stropit cu dezinfectant. Azi am avut o discuție cu directorul Ciupic care susține că eu trebuiesc să fiu dat afară. Am vorbit tare cu el și s-a mai liniștit. În orice caz ăștia s-au pus pe pielea mea. Haiuță mi-a spus că Botez e tare supărat pe mine și mi-a promis că mă zboară cît de curînd. Asta pentru că am făcut reclamația ceea la Zori Noi.

Eu către director: ”Dom director, da au semnat toți”. El: ”Nu-i nimica. Tu ai fost instigatorul, mă!”; Eu: ”Dom director nu vă băgați în politică că nu vă merge. Dacă nu știți, nu vă băgați!”. Dacă nu-l lua Haiuță de lăngă mine, mai aveam multe de spu. Seara pentru că nu s-a dat masa, pauza a fost de la 7 la 7.30. Mîine vreo 6 clase au teză la geografie – curios! Seara am stat pînă la 9.30, iar în dormitor am făcut gimnastică cu Bejenaru A. Pînă la 10.30. În fiecare seară fac sport și cîte-o baie zdravănă, fricționată. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

 

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 290. Marți 17 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (23).


Duminică 6 noiembrie 1966. Azi am dormit pînă la 6 fără un sfert; după ce am luat masa – tot supărăcios și morocănos – mi-am luat dicționarele de la valiză și am tradus scrisoarea în limba engleză, apoi am trecut-o pe curat. Toate astea mi-au luat timp, nu glumă, mai ales că am scris o scrisoare de 4 pagini în capăt.

La 10 vine cineva și-mi spune că mă cheamă Prandea jos. Mă duc la el  și-mi spune: ia-o pe poarta aia mică apoi ia-o spre Alimentară. Imediat am priceput și m-am dus. Am intrat pe poarta mare și împreună cu Prandea am intrat într-o magazie. Aici ne aștepta T0. S-a scuzat că n-a găsit un mediu mai prielnic, apoi s-a interesat dacă am observat ceva nou. Eu: ”Nimic, nici furat, nici băut, nici nimic”. T0: ”Ceva în legătură cu o ”poștă” pusă unuia de-a IX-a?” Eu: ”Tot nimic”. (LD. Pentru cei care n-au stat prin internate și cazărmi, ”poșta” era o ”glumă” proastă făcută unuia de care vroiai să-ți bați joc. În timp ce dormea cu fața în sus, se introducea o bucată de hârtie între degetul mare și cel următor de la un picior și se dădea foc la hârtie. Toți ”glumeții” se ascundeau sub pături, iar când flacăra îl frigea pe nefericit acesta se trezea urlând și înjurând. Desigur, niciodată, nimeni nu era vinovat… S-au petrecut însă și accidente mai grave, incendii etc., ceea ce explică, parțial, interesul ”organelor” pentru aflarea ”glumeților”). Eu: ”S-au luat măsuri în legătură cu bătăile alea?” T0: ”Da! I-am luat pe la miliție, da-s incorigibili”. I-am spus că alaltăieri au luat caft H.N. și Lungu Dragoș (i-a notat). Mi-a spus să am grijă cum mă port, să nu fie nevoit să afle de la ”alții” de rău despre mine. (He reffered to Adochiței R., I hope).

În pauză m-am dus în oraș cu voia lui Pandrea și am scos fotografiile de la Complex (LD Complex comercial care avea și un mic atelier foto) și am mai dat 8 lei. Am ieșit (în poză) cam bulfos. Cred că așa-s. Prin oraș m-am întîlnit cu T0; nu m-am uitat la el; el s-a uitat un pic la mine; am obs. că are niște ochi mari negri ce exprimă bunătate. Am observat că nu e extremist ca Prandea. La 11 s-a plecat la film. Eu n-am mers. Am scris o c.p. acasă, apoi i-am scris un plic lui Mircea. Masa s-a dat la 1.30 cînd au venit ăia de la film. Eu tot în draci. T1 s-a culcat, iar T2 a stat în meditația cea mare, ascultînd meciurile (de fotbal). Eu i-am scris lui Sveta. Natașei i-am trimis (o vedere cu) ”Casa de Cultură din Rădăuți”, o vedere din Suceava și una din Cluj + o fotografie cu mutra mea. Svetei i-am trimis: o vedere din parcul orașului, una din Galați și una cu ”Pacea” de Ion Jalea (Fondul Păcii) + chipul meu. Azi am scris vreo patru răspunsuri. Pe la 5 am mai schimbat cîteva vorbe cu T2, apoi am mers cu el, l-am sculat pe T1 și apoi m-am dus cu ei în oraș, fără nici un pic de chef. Am mers pînă-n centru, am venit înapoi pe la Lic.2 și la 6 am fost la internat. N-am avut chef de corbă și n-am scos decît vreo trei cuvinte. Le la 6 la 7.30 am scris în jurnal. De la 8 la 8.30 am scris în jurnal. Dar între 7.30 și 8? Asta știm numai eu+T1+T2+M.V.+H.N.+ Munteanu S. Constantin+ Atănăsoaie. A venit M.V. de-acasă, a adus haleală și pentru H.N. Am mers în infirmerie și-am făcut acolo ”hram”. Pîine și lapte cu smîntînă, apoi carne, iar felul trei două sorturi de prăjituri. Dar a fost și-un felul patru. A adus M.V. două sticle de bere și cam cu împroșcătură și haz le-am dat gata. Eu: Atănăsoaie, parola! El: Parola este ”That s fine!”. Eu: ”Parola!”, El: ”Parola!”. Prandea: ”Asta-i bună!” Eu: Sssst, vorba! El zice: Sssst, vorba! (LD: acestea erau ticurile verbale ale pedagogului Prandea (zis Hamza):”Ssst, vorba!” Și ”Asta-i bună!”). În meditație, Șutac  a avut un tranzistor și au avut distracție.

Ziua a fost destul de rece și cu vînt, iar seara – ceașă. În dormitor am redevenit vesel, bătăuș, glumeț, plin de viață și … cu poftă de mîncare.

Luni 7 Noiembrie 1966. Începînd de azi se dă deșteptarea la ora 5.30 și seara se stă numai pînă la ora 9.. Pînă la 7.30 am avut numai bine timp să citesc la limba rusă, chimie și geologie (nu și să învăț). Prima oră: rusa. Profesoara lipsește. Am mers pe jos la cancelarie să chem un profesor, dar n-am mai spus nimănui căci a venit Savin, fosta noastră preofesoară de rusă de anul trecut care a suplinit ora liberă. A ascultat toată ora. Eu n-am scos niciun cuvînt. Am observat și-am remarcat excepționalele calități didactice ale acestei profesoare. De la ea înveți lecția din clasă și îți menține atenția trează. Dacă profesoara asta ar preda româna și engleza – ar fi o minune!. Azi am fost și eu la ora de ed fizică, dar profesoara n-a fost prea bucuroasă. Zicea că-s răsfățat, că îmi fac de cap și că nu mă mai primește la ore. Am fost foarte bine dispus și într-adevăr făceam toate ghidușiile permise și nepermise – făceam însă și exerciții. La chimie m-a ascultat. Am știut, pot spune, foarte bine și ciotul de babă – hristosul ei! – îmi pune numai 6. Toată clasa zicea că merit 8 (și eu tot așa ziceam). La diriginție, baba ne-a pus placa cu ”Ultima oră” și n-a avut treabă cu noi (nici noi cu ea). În pauză mă ia la rost cu biletele – alea 15 pentru documentar. I-am spus că nu le-am vîndut, ea striga la mine să pun bani din pungă. Mi-a venit a rîde de copilăria ei. Pe urmă a zis să dea clasa cîte 50 de bani pentru a face suma respectivă, pentru că biletele nu mai sînt valabile. La geologie mă ascultă, le bolmojesc, spun în general și-mi pune 5. Prof Zăicescu: ”Tu ai început să deviezi măi, tu nu ai capul tău, tu ai lăsat capul acasă, nu mai ești elev bun. Măi Druguș, mie mie rușine, măi!”.

Oare să fi regresat așa de mult încît mă caracterizează toți așa de rău (Zăicescu,Prandea, diriginta, Precul și altele).

La internat, toți m-au luat pe sus cu reclamația aia. Cică a venit notă telefonică la direcțiunea școlii, iar aceasta, la rîndul ei, a trimis acasă să vină părinții. La internat, vîlvă, discuții cu pedagogii (Haiuță), cu Ciupic (dom director) ș.a. Dacă voi avea parte de persecuții din partea direcțiunii și a pedagogilor marg mai departe cu plăngerile la ”Scînteia Tineretului” și la ”Urzica” sau la alte organe.

Pînă la 5 am terminat de citit ”Hamlet”. Pînă la 6 am scris în jurnal. Prandea a anunțat că în mod categoric nu se mai dă plus (LD. Supliment față de porția ”oficială”), deșteptarea se va face la ora 5.30, fără pedagogi. Dacă nu ești la 6 în meditație te încuie în dormitor și ești lăsat fără mîncare și lipsești nemotivat de la școală.

Azi – o zi rece, cu vînt și cu ”cer bacovian”. Seara, la cină s-s stins lumina și s-a făcut scandal. S-a aruncat cu firculițe, cu mămăligă și cu pîine. Pînă la 8 am ”bătut” la baterie cu T2. La 9 s-a dat drumul în dormitoare. După ce am achiziționat tot soiul de haleală de prin toate dormitoarele (pîine cu unt, fructe, carne, pîine, bomboane) punîndu-mi bine burta la respect. Am făcut cu Rusu tradiționalele lupte urmate de exerciții și flotări, după care am făcut o baie f bine venită. Pînă la 10 am tot vorbit. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!

 

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 289. Luni 16 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (22).


Vineri 4 noiembrie 1966. Azi iar n-am fost la ed fizică. Am stat în clasă cu ceilalți trei băieți și N.L. + Mary D. La engleză, tocmai azi cînd eram mai puțin pregătit ca alte dăți, mă agață la ”Renaștere”. M-a scos afară (LD: adică în fața clasei), le-am bălmăjit ca vai de mine și m-am făcut bine de rîs. Doina H. mi-a suflat un pic (mă lipsesc!). Pînă la urmă mi-a pus un 7. M-am hotărît să mănînc engleza, nu alta. Mie nu-mi trebuie notă, ci cunoștințe!

După masă am încercat să mă pregătesc bine pe mîine. La 4.30 am plecat la spectacol la C.R.C. Am strîns bani de pe unde s-a putut, de la internat și de pe drum, fără să mai fac liste. În holul Casei de cultură era o înghesuială nemaipomenită. Cu mare greu am mers la casă, am predat 70 lei pt 14 oameni, rămînîndu-mi în buzunar 10 lei, iar eu am intrat pe gratis.. Dacă știam cum merg treburile, rămîneam cu 80 lei. Telucu a făcut și el vreo 20 de lei. Erau acolo și frații Golescu și au pocnit cîțiva de la noi de la internat și Liceul 2. (H.N. a luat un cap în gură, Lungu Dragoș a luat vreo 20 la plex ș.a.).

La spectacol am stat în picioare în stînga față. A prezentat o echipă din București, cu: Anda Călugăreanu, Ilinca Cerbacev + Ovid Teodorescu, Aurelian Andreescu și Horia Moculescu. A fost un spectacol foarte frumos și foarte mult aplaudat.

Seara, Prandea a împărțit la cei din d.8 sticluțe pt a pune urina pentru analize (icter).

În ultima oră de meditație Grigorean i-a pus apă pe scaun lui Mafteian Vasile care nu știu de ce nu mai simțea… Dar, cînd, în sfîrșit, a simțit s-a supărat grozav  și s-a dus afară trîntind și înjurînd. Căldare Vasile n-are ce face și se ia cu el. S-au pocnit și m-am mirat cum a răbdat M.V. o palmă de la Caldare. A sărit și H.N. și-l băteau pe bietul Caldare dacă nu-i opreau ceilalți. Uitîndu-mă la ei m-am enervat la culme și tremuram de ciudă. După asta lucrurile s-au calmat. În dormitor, ne-am dezbrăcat la maiou și chiloți (eu și Rusu Ilie – cl X Lic 2 – și H.F. (Halip Florea) din cl XI-a B Lic 2. Și-am făcut lupte libere și greco-romane. Am făcut ce-am făcut și mereu îi puneam pe jos. Pe urmă am mers la spălătorie și-am făcut o baie pe cinste, după care am venit așa dezbrăcat în meditație și am scris cuvintele la latină.

Azi n-a mai plouat și n-a mai nins, dar nici prea cald n-a fost. A început să se zbicească pămîntul cîte puțin.

Sîmbătă 5 noiembrie 1966. Dimineața am avut un conflict cu Haiuță. El a pus pe altul în locul meu la masă. Eu am venit și l-am pașaportat pe respectivul cît ai clipi. Haiuță îmi zice să merg la altă masă. Eu, nimic! El: ”O să dăm un telefon lu mămica!” Eu: ”N-aveți decît!”. Atunci, Haiuță trimite pe unul să-l cheme pe tov director Botez. Peste cîteva minute apare Botez. ”Am sfeclit-o!” îmi zic și îmi pregăteam un motiv. Dar nu s-a legat de mine, s-a legat de Zamfirache.

La l latină am dat extemporal format din: versuri din lecția de zi, de tradus, plus două propoziții. Versurile le-am tradus cu oarecari ”emoții”. Nemaiavînd altă soluție am scos fițuica din buzunar și chiar în momentul ăla a venit femeia de serviciu c-un anunț. Cît timp baba a citit anunțul. Eu am pompat cu viteză cosmică cele cîteva rînduri salvatoare, după care i le-am transmis și lui Gavril M. care stătea în fața mea. La rusă a fost o veselie grozavă și de mult n-am mai răs cu atîta poftă.

După ore am venit cu Gozec de la internat, am mîncat la 1. De la 1.30 am mers la Lic 1 și am plătit cantina pe luna noiembrie – 285 lei. Am rămas cu 15 lei de cheltuială. Am luat în primire 15 bilete de un leu pt filmul documentar de la ”Flacăra”, dar n-am plasat decît vreo 4-5.

Azi am primit două scrisori: una de la Mircea în care-mi spune că i-au șutit costumul, canadiana și pantofii, și una de la redacția ziarului ”Zori Noi”, Suceava: Nr. 1394 din 3 XI 1966. Tov. Druguș, Confirmăm primirea scrisorii Dvs. în care ne sesizați despre ”neregulile ce persistă la cantina școlii”. Cele semnalate de Dvs. au fost trimise spre cercetare organelor în drept. Rugăm să continuați a ne scrie despre ce e nou la locul dvs. de muncă. Redactor șef… (semnătura)”. Scrisoarea a făcut mare vîlvă printre semnatarii reclamației mele. Grigorean: ”Asta-i prima generație de-a 11-a care face reclamație și nu-i convine regimul internatului”. Eu aș fi vrut să nu se audă la administrație și să le fi venit deodată o plăcintă bună. Dar s-au găsit cozi de cîine care să le spună celor de la bucătărie. Aceștia știu că reclamația a fost făcută de mine cu H.N. și Atănăsoaie C. (Ha! Ha!).

După masă n-am fost nicăieri. Am stat în dormitor, am făcut o baie sănătoasă și m-am schimbat. Pe la 4 m-am dus în oraș cu T1 și T2. Ne-am plimbat noi o bucată de vreme prin oraș, apoi am oprit în fața unei cofetării. T1 și T2 vroiau să ia un cremșnit. Eu – nu, că mi-e foame și decît un cremșnit mai bine un corn de 2 lei. Toader a încercat să rîdă de mine crezînd că eu pun mai întîi costul, vrînd să arate că-s avar și zgîrcit (?!?!). Am înghițit-o și p-asta, dar după ce am cumpărat cornul m-am dus la ei la cofetărie. Toader (să nu tacă): ”Ți-ai luat și tu pîinea? Dacă-ți luai una neagră te săturai mai bine! În orice caz e mai ieftină ca un cremșnit.”. Atunci n-am mai putut să rabd și aproape dîndu-mi lacrimile i-am replicat: ”Hai, mă Toader, ce mă mai iei și tu așa, de multe ori ți-am spus eu ceva?”. Cu asta am ieșit din cofetărie și-am plecat spre internat. De la chestia asta m-am șucărit bine și, după cum îmi e obiceiul cînd s-îndrăcit, mă închid în mine și tac. Seara am mers cu ei prin dormitoare fără să fiu vorbăreț. T1 și T2 s-au dus prin oraș. T2 a venit peste vreo oră iar T1 a avut întîlnire cu Natalia și a venit după miezul nopții. Eu am stat o bucată așa mut ca lemnul, mi-am scris la rusă, mi-am rînduit cărțile cu meticulozitatea unui om ce n-are chef de nimic. De la 8 la 8.30 am scris (o scrisoare) în l. romînă pentru Natașa (destul de lungă). Am început să citesc ”Ultima oră” de Mihail Sebastian. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 288. Duminică 15 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (21).


Luni 31 X-a 1966. Am socotit că azi-mîine trebuie să primesc: o scrisoare de la Liolia, una de la Sveta, una de la Babii și ră răspunsul (avizul de răspuns – A.R.) de la ”Zori Noi”. M-am sculat abia la 6, mi-am lustruit pantofii, m-am periat și aranjat și pînă la 7.15 am scris în jurnal. Cînd să mai înveți?

Începînd de azi, Telucu a intrat în cele trei zile de ”concediu”. La rusă, ora va trecut ușor și fără să mă obosesc prea mult. La ed fizică, iar nu m-am dus; de data asta au rămas destul de mulți în clasă. T2 a fost și el și a vorbit cu N.L. (about Țucu Aga). În timpul orei ”libere” am învățat f bine la chimie. La ora de chimie m-a ascultat la urmă și mi-a dat o problemă (n-a mers greu, dar nici ușor) dar nu mi-a pus notă. În ora de diriginție n-a venit diriginta și n-a fost prea liniște. Totuși, m-am străduit: am stat la catedră și am notat pe cei gălăgioși. De la catedră îmi chemam ”subalternii” și le dădeam sarcini. (Lui Albu i-am dat carnetul lui Agarofinei și talonul de mutare a lui Ursaciuc, iar lui Vîntu i-am dat să-mi facă o listă cu toți uteciștii din clasă (20). La sf. orei a venit Economul care ne-a vorbit f frumos despre morală, politețe (față de sine, față de alții și față de societate). Trebuie să respectăm mai mult pe cineva care se află pe o treaptă inferioară în ierarhia societății. Respectarea cuiva ce se află pe o treaptă superioară în ierarhia socială înseamnă lingușire. La matematică m-a ascultat primul, i-am făcut vreo 4-5 exerciții și mi-a pus numai 8. Totuși sînt ferm convins că știu cel mai bine la matematică din clasă. Nu mi-ar fi ciudă de altceva, dar sînt note mai mari. Restul orei m-am distrat. La geologie, Zaiciu a predat lecția, m-a pus și-am citit-o o dată, iar apoi a făcut lista cu cei care merg la biologie. Dintre cele trei obiecte la alegere (biologia, filozofia și istoria) iată procentajul: filozofie – niciunul; istorie – 7 (cei patru băieți și trei fete care cred că vor abandona).

Toată ziua a fost un ”cer de plumb, cu nori de plumb și funerar veșmînt”. După masă a nins mereu și s-a așternut zăpada pe acoperișuri. Pe pămînt e noroi mare. Azi i-a venit mama lui Telucu și T2 a avut de dus tratative. De la 15.30 la 17 am scris și am învățat numai la engleză. Conform presupunerilor mele, azi am primit avizul de la ”Zori Noi” și după amiază scrisoare de la Sveta.Mi-a trimis vederi, artiste, o felicitare cu ocazia zilei de 7N și fotografia Tamarei – sora sa – seamănă foarte bine cu Sveta. Data viitoare o voi primi și pe-a ei. Intră în vacanță pe 6 noiembrie. Născută la 10 II 1951. Adresa Dorinei i-a dat-o lui Mirko Lidia, Pentru Babii mi-a dat adresa altei fete: Rapeșko Vera.

Pînă la 7 m-am ocupat cu scrisorile, am scrsi în jurnal ș-a. În dormitor am mai avut mici discuții cu T2. Haiuță iar ne face observații și ne amenință că ne mută în d.4 pt că facem gălăgie. Pe timpul cît tov T2 e în ”concediu” eu sînt ”poștă” între T1 și Natalia.

Marți 1 noiembrie 1966. Astă-noapte a nins mereu: Azi, de asemenea. S-a așternut binișor pe alocuri. Totuși, pe drum e noroi. E un frig ca-n toiul iernii și eu-s singurul de la internat care merge cu capul descoperit. Dimineață, un fenomen curios: ne-a servit Haiuță la 7.30. Am scris la Radio Moscova (dublu exemplar) și n-am mai avut timp să învăț (la latină, socialism și istorie n-am citit deloc). La latină, H.N. presimțea că mă ascultă. Cînd suna eu imi scriam cuvintele. Azi baba ne-a agățat pe mine și pe Gozec. M-a adus în prima bancă. La cuvinte am mai mișcat, dar la text am stat ca mutul. Gozec – 5, eu – 4 (mult!). La fizică a predat toată ora. Este ziua lui Burciu și ”Agarofinei”. Lui Ichim din F i-au făcut un cadou și i-au cîntat mulți ani trăiască. Este un obicei frumos care nu există în alte clase. La romînă am dat un extemporal  de 20 min.: ”Analiza literară a poeziei ”Rapsodii de toamnă” de Topîrceanu”. După extemporal, m-a pus să citesc lucrarea de acasă (în timpul extemporalului profesorul m-a fixat mult, ceea ce ar putea însemna: a) are o părere deosebită despre mine; b) nu știe ce părere să-și dea. După ce-am citit-i n-a fost prea mulțumit, apoi mi-a făcut o analiză și o morală (blajină) zicîndu-mi că nu trebuie să știi multe în viață, dar dacă știi un pic și știi și să te orientezi, să vorbești și să scrii frumos sigur vei reuși. La urmă mi-a criticat scrisul urît și mi-a frecat părul, apoi mi-a dat trei palme după gît – n-a pus notă. La engl l-a asc. pe Mafteianu apoi a scris pe tablă un articol dintr-un ziar în limba engleză despre Robin Hood.

Se pare că am început să mă împac iar bine cu Telucu. La internat am făcut-o cu T2 pe-a casierilor, strîngînd bani pentru bilete de spectacol (5 lei în loc de 4). Mafteian a strîns banii pentru bilete și a plecat la Casa de cultură (34 oameni). Afară-i întunecat și frig. În internat, și mai ales în meditația noastră, se obișnuiește să se facă o ”glumă”. Cineva îi toarnă la unul ce stă pe scaun apă prin spate. Efectul nu este imediat și făptașul se îndepărtează. Cînd apa pătrunde pînă la piele păcălitul sare în sus în rîsetul general. Au pățit-o mulți așa. Mai ales cei care dormeau au produs un rîs grozav.

Miercuri 2 noiembrie 1966. Astănoapte a nins vîrtos și s-a așternut zăpada de trei degete. E lunecuș și prin curte s-au făcut cărări. Ora doua (în pauză) a venit mama la mine și mi-a adus palton, căciulă, fular, mănuși și schimburi (+ texte alese din literatura ebgleză). La matematică a lipsit prof. și am făcut l. rusă în loc . La biologie, Zaiciu ne-a povestit din viața sa (cum a învățat). La urma orei a ascultat, dar, deși n-am notă, a trecut peste mine și i-a luat pe alții. Azi Pop a împărțit ”Listele de evidență” la toți secretarii și ne-a însărcinat să adunăm cotizația pe două luni (oct. și nov.) și să facem planurile de muncă pe trimestre. La 12 am plecat la internat cu H.N. Aici, i-am găsit pe T2, M.V. și Atănăsoaie care au făcut azi ”Regina”. Apoi am plecat în oraș, am cumpărat timbre + doi artiști – Rosana Podesta și Jean Gabin, am pus scrisorile pentru R.M. (Later on H.N. met with Lia. Nothing interesting). Azi N.L. a vrut să arate că-i rea și nu mi-a dat cotizația. Scîrț, Mariță! Prin asta dovedește o mare prostie.  Mama mă aștepta la internat )I told her my great secret: să plec de la internat). Mi-a lăsat 315 lei ( minus 285 lei plata internatului). A vorbit cu ambii pedagogi. Haiuță a vorbit foarte frumos și amabil (n-a suflat nimic din cele ce știa), ca apoi mama să vorbească cu Prandea care i-a spus cîte-n lună și stele (Ex. ”disciplina la el lasă mult de dorit”, ”Piecniță cel mai rău din internat și din școală” ș.a.).

După masă am ”topit” la valiză (cu T1) franzela și o juma de pachet de margarină. În pauza de 8 am stat cu T1 și T2 de vorbă cu dom Țopa la oblon (LD. ”Oblon era orificiul/ ferestruica prin care se transfera mîncarea din cazanele de la bucătărie în sala de mese).

Vremea s-a mai ameliorat.

Joi 3 noiembrie 1966. La soc. n-am avut grijă – am notă. La fizică ne-a adus extemporalele. Pentru o singură greșeală – 7. M-am dus la profesoară: ”Why?” Ea: ”aicea… așa…., buuuun, buuuun așaaaa. Ai o greșeală. Cît ai?” Eu: ”7!” Ea: ”Ai destul” (am destul, tuți așa și pe dincolo de deșteaptă!”. Mi-a făcut nebuna niște nervi cu al ei ”ai destul” că-mi venea s-o mănînc.

Am încercat să strîng bani pentru concertul de muzică ușoară: poate ”sare leul”…. Am strîns abia 10 le (două bilete). T2 îmi face o serioasă concurență. La istorie am dat extemporal: Lupta de la Războieni, ultimele conflicte cu turcii și trei ani din urmă. Am știut bine. Sper la un 8. La engleză a fost directoarea în asistență. A pus-o pe D.H. să citească un articol de ziar și să-l traducă.

Vremea s-a mai încălzit. Pe majoritatea terenului zăpada a dispărut lăsînd urme…

T2 a intrat în discordanță de idei cu Doina H. din cauza Lidiei Atițoae.

După masă am stat la internat și am citit ”Hamlet” de Shakespeare. Pînă la 4.30 am citit ”Hamlet”.

Am plecat în oraș și am umblat cu o viteză uimitoare. Planificîndu-mi bine timpul am reușit să fac multe treburi (chiar dacă în unele locuri a trebuit să și aștept). Mi-am luat o mapă cu plicuri ”Doina”, două vederi, 10 timbre, 3 c.p., mi-am pus blacheuri, mi-am făcut 3 fotografii ¾ (5,65 + 2+ 6+1+8 = 25). Am luat din banii cotizațiilor și biletelor. Am venit la internat aproape în fugă.

Peste oraș domină o ceață foarte densă de nu vezi la doi pați.

La internat am scris o c.p la Cartea prin poștă și am scris în jurnal. Din ce în ce am mai puțin timp liber și nu-mi rămîne prea mult pentru jurnal. De aceea, mi se pare, uneori, chiar plicticoasă această treabă. În ciuda timpului puțin, a ”plictiselii”, a ”spionilor” și curioșilor pe care-i urăsc și care-și mai vîră nasu pe unde nu trebuie continui să scriu, să port corespondență, să suțin relații, să dau, să primesc ș.a.

Din Hamlet: ”To be or not to be, this is the question”  și ”Ferice de noi că nu sîntem prea fericiți” (Guildenstern).   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!