liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive lunare: August 2017

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 248. Marți 4 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (15)


Ultimul dintre cele patru aspecte ale praxeologiei prezentate de T.K. în ”Tratat despre lucrul bine făcut” este organizarea. Paradoxal, autorul nu abordează acest aspect într-un capitol distinct (așa cum a făcut cu primele trei aspecte), ci ”topește” discuția despre organizare întru-un capitol intitulat ”Principiile cooperării”. Deduc de aici că esența organizării, pentru T.K., este cooperarea (firesc, pentru un regim politic care promova asiduu ideea de cooperare și critica acerb ideea de concurare/ competiție). După cum am arătat în alte articole, cooperarea și concurența sunt mereu împreună; doar noi le tratăm separat. Sigur, ideea că viitorul urma să aparțină comunismului – modelul suprem de cooperare ”frățească” între oameni – a sucombat între timp, dar viziunea postmodernă și logica terțului inclus demonstrează că cele două forme de acțiuni umane: cooperarea și concurența chiar conviețuiesc și sunt de nedespărțit. Nu cunosc cine este autorul propunerii, dar eu am preluat-o ca fiind pozitivă și benefică: existența co-oncurenței adică prezența simultană atât a cooperării cât și a concurenței. Acest lucru este cel mai vizibil în sporturile pe echipe: cele două echipe concurează, dar în interiorul fiecăreia dintre ele are loc cooperarea.

Spre finalul lucrării, autorul abordează o chestiune cu adevărat importantă: de ce facem ceea ce facem? De ce acționăm astfel și nu altfel? Apoi: de ce unii sunt mai inventivi, mai cooperanți, mai insistenți în acțiunile lor decât alții? Sigur, nu putea lipsi răspunsul că ”nevoia se află la baza tuturor acțiunilor umane”. Merită reținut acest pasaj explicativ: ”Trecînd la fondul chestiunii, declarăm că noțiunea-cheie a dinamicii progresului, în felul nostru de a o înțelege, este cea de situație coercitivă. Tot așa se pare că a considerat, urmându-l pe spaniolul Cerioli, cercetătorul polonez Jakub Gorski scriind cele ce urmează în cartea sa ”Consiliul statului” apărută în 1597: ”Căci după cum îmbelșugarea peste măsură afundă pe om în lene și ticăloșie, tot așa lipsurile îl fac simțitor, iscusit și vajnic (…) oamenii care sălășluiesc pe meleaguri sterpe sînt mai harnici” (cf ed, 1892). Oamenii croiesc drumuri noi atunci cînd nu pot ieși din impas decît pe o cale nouă”. Este un excelent răspuns la întrebarea (care a circulat în secolul trecut); de ce Germania și Japonia – țări fără resurse multe – aveau  cele mai dinamice și dezvoltate economii? Totodată, experiența noastră din dictatură (una bazată pe lipsuri) a obligat oamenii să devină creativi, descurcăreți, inteligenți. (desigur, asta ca formă de supraviețuire, nu ca formă de progres).

În încheierea discuțiilor despre praxeologia lui Kotarbinski, nu pot să nu remarc un lucru: deși teoretician al lucrului bine făcut, autorul nu se putea lăuda că a făcut cel mai bun lucru scriind o carte de 400 de pagini, plus cca 120 de pagini de anexe (cuprinzând articole publicate de autor după apariția cărții, în 1955). Articolele, prin natura lor, sunt mult mai concise, mai clare și mai ușor de urmărit. Să scrii cca 400 de pagini pentru a descrie patru principii praxeologice mi se pare exagerat. La fel consideră și traducătorul/ prefațatorul român, care îi reproșa lui Kotarbinski căderea în banale exemplificări, adesea extrem de simple, alteori valabile doar pentru cunoscători (de șah, de exemplu). În condițiile de astăzi, cititorul este avid de texte scurte, pline de miez și de utilitate pentru el. Chiar și cu criticile aduse, Kotarbinski are meritul de a fi promovat praxeologia într-o țară comunistă, știut fiind că adevărații aplicanți ai praxeologiei în economie sunt membrii Școlii austriece.

Liviu Druguș   Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 247. Luni 4 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (14)


Instrumentalizarea acțiunilor în vederea sporirii eficienței actanților este a treia componentă a gândirii și acțiunii praxeologice. Lucrurile au evoluat mult de la scrierea acestui Tratat și ar fi aproape neelegant să acuz pe cineva că nu a scris în 1955 despre instrumente care și-au făcut apariția (la nivel de cunoaștere comună chiar) mult mai târziu (calculatorul, internetul, miniaturizarea, telefonia mobilă, neuroștiințele). Dar cu atât mai mult a reduce instrumentalizarea doar la unelte și mașini mi se pare o autolimitare și o scădere pentru demersul praxeologic. În opinia mea, primul instrument ce trebuie utilizat în eficientizarea acțiunilor umane este creierul uman/ rațiunea/ gândirea. Al doilea instrument fundamental în eficientizarea acțiunilor oamenilor este mâna omului, cea care instrumentalizează acțiunea și o deosebește de alte unelte. În fine, al treilea instrument de care actanții se servesc (fie în atingerea propriilor lor scopuri, fie ale altora persoane) este OMUL însuși, în integralitatea sa și a funcțiilor sale specifice. În cadrul Metodologiei Scop Mijloc am considerat mereu că omul este principalul mijloc pentru atingerea scopurilor sale. Într-o excelentă emisiune a lui Robert Șerban de la Timișoara (”Piper pe limbă” – TVR3), un medic cardiolog (prof. Lucian P. Petrescu) a afirmat – oarecum surprinzător pentru multă lume – că memoria creierului uman este cu mult mai mare decât a oricărui supercomputer din lume. Iau această afirmație cum grano salis, dar ceva adevăr tot este: oamenii nu folosesc toate capacitățile mentale pe care le au (similar, oarecum, cu faptul că majoritatea dintre noi nu utilizăm TOATE funcțiile și facilitățile telefoanelor mobile, tot mai sofisticate și performante. Faptul că au apărut memoriile electronice a făcut ca pregătirea noastră pentru memorare să fie și mai slabă decât până acum. În schimb, generațiile anterioare au avut preocupări foarte serioase pentru a antrena capacitatea noastră de memorare – fără îndoială, un fapt care poate duce la o îmbunătățire substanțială a deciziilor de acțiune luate de oameni.

Un aspect pozitiv în prezentarea acestui aspect al eficientizării (instrumentalizarea) de către T.K. este faptul că și instituțiile sunt considerate instrumente, ceea ce este un mare pas înspre considerarea că TOT ceea ce este de natură să ajute la atingerea unui SCOP are calitatea de MIJLOC/ instrument. Reamintesc aici că, practic, gama mijloacelor este cvasiinfinită. Finite sunt doar posibilitățile noastre actuale de a accesa acele mijloace și de a le utiliza în folosul oamenilor. În opinia mea este scandalos faptul că lumea inginerească nu a reușit să găsească instrumentele necesare pentru convertirea energiei Soarelui într-o sursă cvasiinepuizabilă de energie (se știe, și Soarele se va stinge, dar mai sunt niște miliarde de ani până atunci). O posibilă explicație a acestei aparent inexplicabile delăsări/ întârzieri în rezolvarea problemei energiei la scara umanității este, în primul rând, faptul că oamenii gândesc și acționează în marea majoritate a cazurilor (pe termen foarte scurt și scurt). A investi pentru rezolvarea problemei energiei pentru generațiile viitoare nu este în pattern ul nostru de gândire. În context, T.K. precizează că există o frână împotriva investirii în tehnologii noi: șansa de a le cumpăra ulterior, ieftin. Mai poate fi o explicație: având surse cvasiinfinite de energie, oamenii ar canaliza o bună parte a acesteia împotriva semenilor, în scopuri de dominație. Dar asta va fi o altă temă în acest serial. Revin asupra faptului că toate manualele de Economie/ Economics/ Economică încep cu o mare minciună: resursele sunt rare/ puține/ limitate.

Liviu Druguș     Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 246. Duminică 3 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (13)


Motto 1: ”- La ce lucrați acum, maestre? – Îmi pregătesc niște replici spontane” (Mark Twain)

Motto 2: ”Măsoară-ți forțele (eforturile/ mijloacele – LD) cu scopurile” (Adam Mickiewicz)

Motto 3: ”Un scop fără un plan este doar o dorință” (Antoine de Saint-Exupery)

Motto 4: ”Un plan bun astăzi e mai util decât un plan perfect mâine” (George S. Patton)

Pregătirea acțiunilor este cea de-a doua structură de bază a actului praxeologic. Gând în gând cu Mark Twain (vezi Motto), T.K. scrie: ”secretul unei bune improvizații este o bună pregătire. (…) ideile fericite îi vin în minte celui ce posedă pregătirea generală pentru ele.” (p. 219). În ton cu aceste ziceri adaug și eu una din viața sportivă: ”norocul ține cu cei pregătiți”. Dar ce înțelege T.K prin pregătire este ceva mai complex decât în sens obișnuit. El are în vedere crearea condițiilor pentru ca o acțiune odată demarată să poată să-și atingă scopul. El invocă aici verbul englezesc ”to fit” (a potrivi, a acorda, a armoniza) pe care el îl traduce prin ”stare de deplină pregătire”. Luat (oarecum) pe nepregătite, la un prim curs (de vară) pe teme de management, la care au fost invitați să predea vârfuri de nivel mondial ale acestui domeniu, la întrebarea spontană adresată tuturor cursanților ”dați o definiție ad hoc a managementului” am răspuns (surprinzându-mă și pe mine!): ”Management is fitting and matching ends and means”. Cu alte cuvinte, am sintetizat întreaga Metodologie Scop Mijloc. În mod firesc, pregătirea acțiunii este concordantă și implicit presupusă de ceea ce numim planificare/ proiectare/ programare. Scrie T.K.: Mai presus de orice, un plan trebuie să aibă un scop, adică trebuie să fie potrivit scopului cu care a fost elaborat” (p. 225). Fără un plan în minte, un individ sau o țară acționează haotic, aiuristic și pompieristic, doar-doar câteva dintre aceste acțiuni se vor potrivi ideii de ”bine” așteptat de oameni. Am mai scris despre ”pățania” mea în anul 1990: am scris un articol intitulat ”Mai planificăm?” iritat fiind de faptul că la aproape toate acțiunile derulate nu se vedea o finalitate și o coerență care să asigure susținerea și crearea de modele de urmat. Distrugerea (planificată?) sistemului de irigații era o astfel de acțiune, ale cărei finalități absconse vor fi descifrate poate peste alte zeci de ani. Ca replică la articol, un ziarist de tip nou (adică provenind din fosta securitate) m-a certat public pentru că aș fi rămas tributar ideii de planificare socialistă. Cu siguranță, noul ”ziarist” nu a citit decât titlul, pentru că în articol făceam o pledoarie în favoarea lucrului bine făcut, cu asumarea responsabilităților pentru orice acțiune (prost) făcută. Ideea de plan este intimă organizării, economizării, managementului, praxeologiei, logicii etc. A educa fără a avea în minte rezultatele dorite și mijloacele necesare pentru aceasta, adică fără un plan coerent în minte, este, vorba poetului, ”vânare de vânt”.

 

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 245. Sâmbătă 2 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (12)


Motto: ”Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă. Grija de a economisi este rădăcina tuturor virtuţilorGeorge Bernard Shaw

Motto: ”Economia, dacă n-are nici o pată, e o virtute, o virtute socială îndeosebi; dar este în primul rând şi o virtute individuală. Într-adevăr, acel care economiseşte se lipseşte de una şi de alta, se stăpâneşte, se opreşte în faţa povârnişului plăcerilor fără măsură; face astfel un act de prevedere şi de tărie sufletească” (H. Marion)

Cele patru elemente structurale ale praxeologiei (economizare, pregătire, instrumentalizare și organizare) sunt detaliate de Kotarbinski pentru a fi mai bine/ clar înțelese și aplicate. Câteva aspecte abordate de autor ar merita aduse în atenția celor dornici de înțelegere (i-am putea numi intelectuali). Așadar, astăzi, câteva cuvinte despre economizare (minimizarea efortului/ consumului/ costului). TK pune pe primul plan în procesul de economizare minimizarea intervenției. Evident, asta ne dorim cu toții: să facem mai nimic și să avem aproape tot! Din punct de vedere organizatoric, acest lucru este posibil: ”un bun organizator nu face nimic, el vede însă totul” (p. 188).  Există în viețile indivizilor și ale colectivităților/ societăților umane fapte care stârnesc admirația semenilor pentru simplitatea, economicitatea și eficiența soluțiilor găsite. Am fi tentați să spunem că asta este esența legii progresului. Să nu ne grăbim cu aprecierea. Sunt fapte simple, eficiente și foarte economicoase dar dare produc mult rău omenirii. Aș spune că mai cunoscute sunt faptele negative care se supun acestul principiu al intervenției minimizate decât faptele pozitive. Exemple: gazarea în proporții de masă (Auschwitz/ Osweciem), apoi utilizarea gazelor chimice de luptă (formal, interzise), blietzkrieg (reeditat în varianta ”democratică” în Crimeea, cu posibilitatea repetării scenariului în Țările Baltice). Exemplele pe care le-am dat mai demonstrează un lucru trist: pentru oameni, oamenii nu contează. Ceea ce contează sunt doar teritoriile și impunerea unei noi ordini pentru oamenii din acele teritorii. Printre exemplele date de T.K. pentru a sublinia posibilitatea nonacțiunii generatoare de efecte pozitive așteptate amintesc: neutralitatea, amenințarea, simularea, crearea faptului împlinit (Beatus possidens! Fericit cel ce deține!), defensiva, bluful/ cacealmaua (”Uneori este importantă doar simpla demonstrare că ești gata de acțiune. Ea este suficientă pentru a produce același efect ca și acțiunea” p. 203). Exemple recente sunt destule: înainte de anexarea Crimeii, oficiali și neoficiali ruși au amenințat că pentru Rusia arma nucleară este o opțiune reală; Coreea de Nord lansează rachete dorind să atragă SUA într-un război final (care pe care). Tot ca exemple de economizare, dar care pot avea efecte similare acțiunii, TK amintește: pedepsele cu suspendare, gesturile reflexe/ automate/ mașinale. În fine, ca exemplu de realizare a principiului economizării în justiție se amintește faptul că trebuie pornit de la scopul urmărit (nu neapărat răzbunarea pentru o faptă nelegală): ”pedeapsa trebuie să fie economică, adică niciodată mai grea decît este nevoie pentru realizarea unui anumit scop” (cf. John MacCunn, ”Formarea caracterului”).

Economisirea nu înseamnă zgârcenie, limitarea nesănătoasă a consumului prezent pentru un ipotetic viitor fericit, ci este echilibru, armonie, gândire logică, evaluarea corectă a consecințelor consumului sau neconsumului de resurse, etc.

Liviu Druguș     Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 244. Vineri 1 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (11)


Kotarbinski insista să nu amestecăm teoria organizării (așa cum era ea cunoscută în Polonia anului 1955, când a apărut ”Tratatul despre lucrul bine făcut”) cu praxeologia. Eu am pus semnul egal între teoria organizării și teoria managementului, deoarece o organizare oarecare nu se face ca un lucru în sine, ci are un scop acțional precis. (Reamintesc aici că, asistent fiind la Catedra de Organizare a Facultății de Științe Economice din Iași, în anul de grație 1972-1973 am propus studenților ca în loc de ”organizare” să vorbim despre ”management”, unul bazat și pe o bună organizare, desigur). Similar eforturilor gnoseologice și epistemologice făcute de von Mises în ”Acțiunea Umană” și de Kotarbinski în ”Tratat despre lucrul bine făcut”, am fost preocupat, în toată activitatea mea didactică și de cercetare, de ”delimitări/ lămuriri conceptuale”. Fără clarificările conceptuale bine stabilite ab initio, fiecare cititor va traduce textul citit în funcțiile de definițiile pe care le are deja în minte. De la ”războiul definițiilor” pornește orice schimbare de paradigmă, de concepție, de viziune. Confuziile și neînțelegerile pornesc de la aceste ”mici” aspecte cum ar fi definirile termenilor utilizați. Acest lucru se întâmplă frecvent atunci când folosim cuvinte ca: stânga, dreapta, liberalism, libertarianism, comunism, socialism, bolșevism (în teoria politicului) sau eficiență, eficacitate, efectivitate, eficacitate, economicitate, economizare, economisire și chiar mult prea uzitatul economie (în teoria economicului) respectiv concepte ca moral/itate, etic/itate, principiu/ principialitate, datorie, obligație, liber arbitru, comportament uman (în teoria eticului). Despre moduri alternative de organizare (numite, convențional, capitalism, socialism etc.) a vorbit (bine), cu doi ani în urmă Horia Roman Patapievici într-un discurs ținut enoriașilor unei biserici din România: https://www.facebook.com/patapievici/videos/10153387905535845/ O explicație a conceptului de valoare și a modului în care se formează aceasta (făcută de HRP) este similară celei pe care am descris-o în episodul de ieri, dar cu unele nuanțe. Esențialmente, teoria expusă de HRP este una libertariană adică este acel produs al școlii austriece/ vieneze bazat pe praxeologie (el îl numește pe von Mises liberal, ceea ce nu este întru totul exact, austriaco-americanul fiind un libertarian de dreapta).

Pentru Kotarbinski, praxeologia are drept esență un set de reguli menite să asigure eficiența. Iată câteva dintre aceste: 1) minimizarea eforturilor/ cheltuielilor ceea ce va face acțiunea mai economicoasă și mai productivă; 2) orice acțiune trebuie riguros pregătită; 3) instrumentalizarea acțiunii (traduc: adecvarea mijloacelor/ instrumentelor/ uneltelor apte să ajute la atingerea scopului); 4) abia acum apare ideea de organizare, respectiv ”integrarea unor acțiuni particulare în unitatea actului compus acordând o atenție specială actelor compuse ale mai multor subiecți” (eu am numit acest aspect drept continuumul micro-macro-mondo, respectiv armonizarea acțiunilor individuale cu cele societale și globale). Pentru mine, organizarea/ armonizarea, praxeologia și managementul una sunt! (”Tres unum sunt”). În încheiere, iată cum am descris/ prezentat/ predat eu conceptul de organizare: etimologic, acest cuvânt vine din grecescul ”org” care sugerează armonie, întreg armonios, concordanță, vibrație înaltă. Familia de cuvinte a cuvântului ”organizare” este compusă din: orgă, orgie, orgasm, organ, organism, organigramă, organizație. Toate trimit la armonie (cvasi)perfectă!

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 243. Joi 31 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (10)


Amintesc aici că o teorie completă asupra comportamentului uman nu poate exista în afara Teoriei valorii (Axiologia). Mises definește valoarea ca raport trilateral (adică o relata, de unde și ideea de relativ/itate) dintre om și două obiecte. Eu am definit valoarea ca fiind rezultanta raporturilor dintre scopurile și mijloacele posibile ale unor potențiali actanți. O acțiune este valoroasă doar dacă rezultanta obținută este maximum sau aproape de maximum, în comparație cu o alta care este mai puțin preferabilă. De exemplu, valoarea unei opere de artă este rezultanta dintre scopurile a ”n” persoane de a avea acea operă în proprietate și mijloacele aruncate în acest joc de toate persoanele interesate. Fie că este exprimată în unități monetare sau doar în aprecieri/ elogii valoarea este o rezultantă a raporturilor dintrte scopurile și mijloacele tuturor celor implicați. La fel se întâmplă în cazul formării prețurilor pe o piață (aproape) liberă. Ezoterismul și fascinația pe care o poartă (încă) conceptul de valoare vor dispărea (din păcate pentru unii) din cauza empirismului și banalității conceptelor de ”scop” și de ”mijloc”. O primă încercare a mea de prezentare a acestei noi viziuni a fost publicată în anul 1995 în săptămânalul ”Literatura și arta” care apare la Chișinău.

Fiind încă în faza în care vreau să prezint (respectiv să recomand citirea unor) aspecte importante ale teoriei acțiunii umane (eficiente sau nu), subliniez că ”Acțiunea umană” a lui von Mises merită citită ca pe o poveste postmodernă despre sensul vieții umane în era eliberării tot mai vizibile a omului de ”acțiunile”/ muncile înrobitoare, distrugătoare de sănătate și de umanitate. Cu atât mai utilă va fi această carte în perioada în care mașinile și automatele vor prelua și mai mult din sarcinile asumate de oameni pentru a supraviețui (bine). În Era informației, acțiunea umană va însemna în special gândire bazată pe cunoașterea mai largă a consecințelor/ implicațiilor fiecăreia dintre acțiunile umane. Cu alte cuvinte acțiunea umană tinde să se contopească tot mai mult cu gândirea umană, fie aceasta asistată de memorii și device-uri electronice tot mai sofisticate. Un posibil stimulent (mai bun) pentru a citi cartea lui Mises poate fi și următoarea prezentare a cărții sale : http://magazin.anacronic.ro/produs/biblia-economica-omului-civilizat-un-comentariu-la-actiunea-umana-de-ludwig-von-mises/

Acțiunea umană nu poate fi bine realizată în afara unor cadre conceptuale care au fost deja elaborate și care sunt mereu îmbunătățite. Mă refer la noțiunile de plan/ proiect/ program și cele de metodă/ metodologie. În fond, pentru a ne planifica pașii unei acțiuni ducătoare la succes avem nevoie nu doar de scheme și formule inginerești/ matematice, ci de o metodologie, în cel mai larg sens al cuvântului. Tocmai de aceea mi-am intitulat, la începutul anilor 90, teoria mea despre comportamentul uman (continuumul politic-economic-etic) Metodologia Scop Mijloc. Metodologia vizează atât metodele ajungerii la scopuri cât și clarificări conceptuale/ epistemologice care să ajute oamenii să acumuleze experiențe și să-și perfecționeze în mod continuu activitatea. Uneori, am prezentat această teorie sub denumirea metaforică de ”continuumul doxa-praxis”, adică opinii depre necontenita acumulare de doxa (înțelepciune) în urma fiecărui praxis (practici) în vederea creșterii eficienței acțiunii umane.

Informația devine tot mai mult mijlocul principal al multor acțiuni umane, dar și scopul tot mai multor acțiuni umane este obținerea de informație. Nu întâmplător serviciile de informații ale statelor au – peste tot – influență tot mai mare asupra acțiunilor politicului, iar profesioniști ai acestor servicii ajung cu ușurință la conducerea statelor/ guvernelor/ țărilor.

 

Liviu Druguș  Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 242. Miercuri 30 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (9)


Dacă ar fi să ordonez importanța/ succesiunea termenilor care compun cele trei variante ale titlului acestui calup de episoade destinate activității umane cu rost, atunci pe primul plan ar trebui să avem o înțelegere bună/ corectă/ completă a conceptului de acțiune/ activitate/ muncă/ efort. Nu întâmplător, dată fiind importanța crucială a acestei dimensiuni umane, în jurul ei s-au construit multe teorii/ filosofii/ sociologii/ economii politice/ etici/ sisteme social-politice/ ideologii și chiar religii. În funcție de poziționarea asupra acțiunii umane au rezultat sisteme economice (aparent) diferite (am spus că sunt aparent diferite deoarece așa numitul socialism bolșevic s-a transformat rapid într-un capitalism monopolist (de stat), într-un sistem care nu putea funcționa decât în regim de dictatură. Pe tema acțiunii au scris anticii (Aristotel îndeosebi) apoi modernii și în final postmodernii. Modernitatea a culminat prin apariția teoriei generale a acțiunii umane (Praxeologia) (vezi: http://mises.ro/45/) deși Praxeologia pretinde a fi doar teoria acținii EFICIENTE, nu a oricărei acțiuni. Teoreticianul cel mai cunoscut al acestei școli de gândire a fost evreul austriac (venit din Galiția) Ludwig von Mises (1881-1973) ajuns în SUA în 1940, unde a devenit profesor de economie la Universitatea din New York. Era perioada programului președintelui F.D. Roosevelt, „The New Deal„. Von Mises a căzut în dizgrație academică publicând cartea „Human Action” (Acțiunea umană), carte apărută în 1949, în care sublinia, printre altele, relația dintre politica monetară și inflație, condamnând intervenția statului în economie, pledând pentru piața liberă. În această lucrare, el susține că socialismul preconizat de Roosevelt e sortit eșecului. „Numai consumatorul determină ce trebuie produs, la ce nivel de calitate și în ce cantitate. Patronii capitaliști își pot conserva și dezvolta averea numai dacă pot să răspundă cerințelor cumpărătorilor”, susținea Mises. Dar, Mises a avut precursori importanți, printre care ar trebui menționat belgianul Georges Hostelet, citat de Kotarbinski în lucrarea sa ”Tratat despre lucrul bine făcut”: ”A acționa – sau cel puțin a acționa deliberat – înseamnă a schimba realitatea într-un chip mai mult sau mai puțin conștient; înseamnă a tinde către un anumit scop, în condiții date, cu ajutorul unor mijloace adecvate, pentru a ajunge la condiții corespunzând scopului urmărit; înseamnă a introduce în realitate factori care au drept consecință trecerea de la un ansamblu de condiții inițiale care trebuie definite, la un anumit ansamblu de condiții finale. De aceea, acțiunea pe care urmează s-o efectuăm trebuie definită din trei puncte de vedere: 1) stabilirea scopului urmărit; 2) determinarea condițiilor calității; 3) determinarea unor mijloace adaptate atît scopului urmărit cît și realității existente. Nu există dorință deliberată  care să nu conțină dorința de a cunoaște ceva real și de a inventa mijlocele necesare. Scopul, condițiile și mijloacele, iată trei elemente ale activității practice, dealtfel ca și ale celei științifice” (Extras din articolul ”Apercu sur les positions de problemes de l action, în: Revue Philosphique, t. 113, Paris, 1932, p. 249; Apud, Kotarbinski, op. cit., p. 37).  Consider utilă și instructivă prezentarea făcută teoriei generale a comportamentului/ acțiunii umane la adresa: http://suhaci.com/teoria-valorii-aplicata-economie-si-actiunii-umane-general/ .

Dacă Ludvig von Mises este numărul 1 în materie de Teorie a acțiunii umane în planul economicului, atunci Talcott Parsons poate fi considerat numărul 1 în materie de Teorie a acțiunii uamne în planul socialului. Toate sunt, până la urmă, circumscrise – explicit sau implicit – trinomului ”Scop-Mijloc-Adecvare Scop/Mijloc”. Esența teoriei acțiunii umane este una axiologică, deoarece a acționa înseamnă a alege (o alternativă de acțiune din mai multe posibile), iar alegerea este intim legată de valoare. Despre o nouă viziune axiologică – în episodul următor.

Liviu Druguș   Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 241. Marți 29 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (8)


Motto:  „Simplitatea rămâne cel mai sofisticat lucru”   (Leoardo da Vinci)

Andrei MARGA, în TRIBUNA nr 357/ 16-37 iulie 2017, p. 24, citându-l/ citindu-l/ parafrazându-l pe Mathew B. Crawford cu cartea sa ”The World Beyond Your Head” (”Lumea din afara capului tău”) scrie:  ”De fapt, trăim ”criză autodeterminării”. De ea se leagă o criză a capacității de evaluare încât, drept urmare, tot mai mulți oameni nu mai pot decide ce este important. Nihilismul actual spune, de altfel, că nu mai avem de a face cu valori, ci doar cu ”informații” despre evenimente”. În acest caz, ar trebui oare să renunțăm la raționalitatea acțiunilor noastre îndreptate spre scopuri precise și utilizând mijloace adecvate? Mai este utilă dimensiunea filosofică în acest haos intdeterminist și greu de cunoscut/ stăpânit? Răspunsul lui Mathew B. Crawford pare a fi unul încurajator: ”filosofarea începe cu întrebarea cum se obține claritatea asupra a ceva” (p. 362, din ediția germană folosită de A.M.). Asta înseamnă o confirmare a utilității demersului filosofic în orice domeniu, și doar lenea gândirii mai poate stopa înclinația firească a fiecăruia spre filosofare/ clarificare. Mai mult, Mathew B. Crawford chiar precizează la ce anume se referă clarificarea prin filosofare: la SCOPURILE pe fiecare dintre noi trebuie să și le precizeze/ definească/ clarifice. Este o invitația la a ”ști ce vrem”, demers pe care l-am catalogat ca fiind unul dintre cele mai dificile deoarece presupune criterii de selecție, cunoașterea multelor alternative pe care le abandonezi alegând doar una dintre ele etc. A-ți alege bine scopurile înseamnă să fii realist, adică să ai o idee clară cu privire la ce este realitatea și cum ajungem să o cunoaștem cu adevărat. Evident, un scriitor realist cum este Mathew B. Crawford (MBC) nu poate ignora MIJLOACELE adecvate, adică acelea care duc la scop cât mai repede și cu consumuri cât mai mici (timpul fiind și el o resursă). Chiar dacă MBC nu folosește cuvântul ”mijloace” preferând consacratul ”resurse” este evident că filosoful american se referă la infinita gamă a mijloacelor, prezente și viitoare, care pot duce la ”realizări durabile”. (O mică observația a iubitorului de cuvinte – filolog – care sunt: realizare face parte din familia de cuvinte real/ realitate), însemnând concretizarea în fapt a unui gând/ ideal/ scop). Revenind la gama mijloacelor/ resurselor, filosoful nu pregetă a o extinde la maximum (eu am numit această gamă ”cvasiinfinită”): ”cultura în care trăim  în societățile moderne ”transformă viața noastră spirituală într-o resursă ușor accesibilă, care poate fi ușor exploatată de alții”. Mă declar încântat că MBC introduce în sfera MIJLOACELOR aspecte (mai mult) inefabile ca: spiritualitatea/ cultura/ practici culturale, atenția, experiența, memoria, mediul înconjurător, tehnologia, învățăturile filosofiei, cunoașterea și învățarea în general, obiectele înconjurătoare, tipare de gândire, forme de viață, adică acea cvasiinfinitate de elemente dintre care le vom extrage pe cele mai adecvate pentru atingerea scopului propus. În ultimă instanță, presupunând că doi (sau mai mulți) competitori își propun unul și același scop, va fi câștigător acela care reușește să implice o gamă cât mai mare (sau cât mai mică!) de mijloace a căror particulară combinare/ îmbinare va fi cea mai eficientă, respectiv cea mai inteligentă. Mai trebuie oare să precizez că acest mod de gândire, pe care eu l-a intitulat Metodologia Scop Mijloc este aplicabil în orice domeniu al acțiunii umane? Amintesc doar câteva: lumea afacerilor (vezi Școala austriacă numită și libertarianism), campaniile electorale, strategiile geopolitice/ militare, educație, alegerea partenerului/ partenerei de viață etc. Singurul lucru mai puțin încântător în privința aplicabilității generalizate a MSM este faptul că buna conștientizare a componentelor acestui mod de gândire presupune și o acumulare de informații/ experiență ceea ce presupune, adesea, timp. De unde și posibilitatea nihilismului.

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 240. Luni 28 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (7)


O întrebare legitimă apare în legătură cu toate aceste teorii despre acțiunea eficientă, inteligentă și oportună, generatoare de bine, de satisfacții sau chiar de fericire: cum pot ele ajuta să ne atingem mai bine scopurile dorite/ propuse fără a genera prea multe efecte negative sau contrarii scopului propus? Povestea celor trei ingineri care doreau să se perfecționeze în Management strategic, dar care nu acceptau să asculte despre strategii manageriale și modul lor de elaborare/ implementare/ urmărire este, cred, simptomatică pentru modul în care are loc procesul educațional la noi, dar și aiurea (mă refer la țările unde libertatea este chiar respectată, inclusiv libertatea de autodistrugere sau de distrugere a unei țări/ națiuni). Dacă vii cu idei preconcepute, dacă doar ceea ce tu știi este adevărat și bun, dacă nu ai exercițiul ascultării cu discernământ și cu atenție, atunci se va întâmpla ca în cazul celor trei ingineri: refuzul teoriei, al explicației, al demonstrației/ argumentației/ al ideilor noi. Un alt inginer, profesor universitar și cercetător în domeniul complexității (probabil pensionar, acum) a prezentat, recent, pe pagina sa de internet o sinteză a Metodologiei Scop Mijloce (sau dacă vreți a unor teorii praxeologice formulate de varii școli de gândire, inclusiv cea a polonezului Kotarbinski), fără a sugera surse, înaintași/ precursori. În treacăt fie spus, la o întâlnire cu prof. Munteanu, la Bacău, i-am prezentat, în cca două ore, pe larg, Metodologia Scop Mijloc. Nu exclud ca prezentarea mea (între patru ochi) să fi fost înregistrată, deoarece prea multe expresii din textul publicat de Fl. M. țin de exprimarea mea orală. În acest text (parte a unei cărți în curs de apariție care se cumpără și în avans) se prezintă, ca o idee nouă, Metodologia Scop Mijloc, cu ușoare adaptări care îi scad dimensiunea științifică și o apropie de cea comercială. Desigur, partea teoretico-explicativă exista, dar și inerentele formule cu care gândirea inginerească este obișnuită, există și ele. Se ajunge, astfel, la o caricaturizare a cunoașterii, complicând ceea ce este simplu, pentru ca apoi să fie explicat și tradus în cuvinte simple, eventual în cadrul unor ore suplimentare, supunând astfel educația zeului comerțului (Mercur/ Hermes). Mathew B. Crawford scrie în 2015 (în cartea sa ”The World Beyond Your Head”): ”forțele comerciale intervin în locurile goale ce s-au impus odată cu slăbirea unei autorități culturale și pretind influență crescândă asupra judecării de către noi a lumii. Întrucât aceste forțe acționează în foarte mare măsură, viața noastră spirituală se supune unei masificări cuprinzătoare – care, în mod paradoxal, are loc sub drapelul libertății individuale” (p. 17). În traducere liberă: pe măsură ce nivelul de cultură scade (și scade!), cresc încercările proștilor de a prosti lumea cu imaginea ”omului de știință” dezinteresat de cele lumești, vânzând cărți nescrise sau nepublicate încă…

Iată o prezentare, de către profesorul Florin Munteanu, a Praxeologiei sau a Metodologiei Scop Mijloc (MSM) drept creație proprie, originală și demnă de premii (eventual bănoase): https://www.condamnatilaschimbare.ro/un-raport-ce-merita-atentie-partea-i-a/

https://www.condamnatilaschimbare.ro/un-raport-ce-merita-atentie-partea-a-ii-a/

Din citirea acestor două părți ale unei prezentări (publice, probabil) și compararea lor cu episoadele din acest serial (vezi, de ex., Episodul  51 din 20 februarie 2017) în care am descris părți ale MSM, cititorii pot decide dacă prof. Munteanu este plagiator, impostor sau doar un ”om de știință” care ar vrea să fie, dar nu are cum.

Liviu Druguș    Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 239. Duminică 27 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (6)


Am făcut (indirect) un elogiu savantului multidisciplinar și transdisciplinar avant la lettre Tadeusz Kotarbinski, cel care, deși nu a fondat Praxeologia, a promovat-o și a prezentat-o sintetic într-un ”Tratat…”. Dacă ar fi să sintetizăm și mai mult cele cuprinse în ”Tratat…” rezultatul ar fi o broșură de 10-20 de pagini. ”Tratatul…” lui T.K. conține o listă luuuuungă de exemple (cam prea lungă, iar exemplele par prea banale pentru a susține ideea de științificitate a cărții) ceea ce scade din ștaiful (filosofic) anunțat. Dacă aș fi solicitat să scriu o sinteză a Metodologiei Scop Mijloc, aceasta nu ar avea decât maximum 10 pagini, dar asta presupunând că cititorii au deja cunoștințe generale de economie, psihologie, sociologie, teleologie, politologie, etică, epistemologie, ontologie, praxeologie, antropologie, logică etc., pentru a se poziționa rapid în cadrul schemelor triadice propuse de mine. În caz contrar, cartea ar putea avea multe sute de pagini, extrăgând din disciplinele deja amintite aspectele care fac trimitere la acțiunea umană. Acesta este motivul pentru care atât eu cât și Kotarbinski la vremea lui am propus introducerea în gimnazii, licee și universități a unui ciclu de lecții care să se dezvolte crescător ca dificultate și amploare până la cele mai avansate forme de educație. În ce mă privește, realizez riscul major ca, la clasele mici, prezentarea teoriei acțiunii eficiente, a lucrului bine făcut adică, să degenereze în mici povestioare care să creeze iluzia cunoașterii întregului corp al MSM. Din experiența mea, la predarea acesteia la facultăți există riscul de a bagateliza întregul construct prin faptul că totul se va învârti în jurul câtorva cuvinte: scop, mijloc, adecvare, acțiune, finalitate, eficacitate, eficiență etc. Mai grav este faptul că evoluția dispersată a disciplinelor numite umaniste/ sociale a dus la definiri diferite și chiar contradictorii a unor termeni fundamentali. Exemplific: în multe texte scrise în limba engleză termeni diferiți (efficacy, efficiency) au fost traduși la noi prin același cuvânt: eficiență. Iar dicționarele au luat act de noile sensuri și au oficializat confuzia. În loc să educe masele pentru a avea o limbă și o comunicare clară, dicționarele preiau ce spun masele în numele ”intrării în uzul larg” a unui cuvânt sau altul. Iau exemplul cuvântului efficacy/ efficacite tradus la noi, de regulă prin eficiență (cee ce este, cred eu, greșit). Dar ce înseamnă (pentru dicționare) cuvântul eficacitate?  (https://dexonline.ro/definitie/eficacitate) Iată unul dintre sensurile descrise de dicționar: EFICACITÁTE s. f. calitatea de a fi eficace; eficiență. (< fr. efficacité, lat. efficacitas) Așadar, eficace înseamnă (pentru dicționar) și eficiență. Doar Dicționarul Scriban (1939) limitează sensul la cel corect: ”Calitatea de a fi eficace, de a avea efect”. Opiniile de pe net au și ele darul să deruteze: http://a-man-apart.com/eficacitate-vs-eficienta/ Cică eficiența înseamnă ”care produce efect”, dar imediat atrage atenția că eficiența diferă de eficacitate. (”Eficacitatea presupune sa faci lucruri care te apropie de obiectivele tale, in timp ce eficiența inseamna sa indeplinesti o sarcina, importanta sau nu, in cel mai rapid si economic mod posibil.”). Dacă vrem să aflăm ce înseamnă eficiență, DEX ul ne trimite la eficacitate! Dar tot netul ne oferă și alte opinii prin care se acreditează alte sensuri, care complică lucrurile: https://www.accedio.ro/uploaded_img/accedio/ro/Newsletter/Eficienta_vs_Eficacitate.pdf  . În acest noian de sensuri am încercat să definesc conceptele de mai sus cu ajutorul terminologiei MSM. Astfel: Eficace/ eficacitate = o acțiune care își atinge scopul; Eficiență = o acțiune care atinge scopul (efectul) propus/ dorit cu un consum minim posibil de mijloace, adică scop/ mijloace; Efectivitate = acțiune care produce efectele dorite din cadrul unui scop propus.

Liviu Druguș    Pe mâine!