liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive lunare: Martie 2013

Mutaţii ideologico-politice majore ale mutanţilor partidici minori din mioriticul meleag


O scrisoare găsită la 1 aprilie 2013

Mutaţii ideologico-politice majore ale mutanţilor partidici minori din mioriticul meleag

Istorie recentă. Beatificaţi de atâta putere delegată şi propagată direct de şi dinspre popor, politicaştrii manolici români aflați temporar la conducerea țării își propun să reconstruiască și să redefinească molohul uselist. Ei vor să unifice monopolul naţionalismului (de la național-liberali – PNL) cu monopolul socialismului (de la social-democraţi – PSD) și cu monopolul conservării trecutului naționalist-socialist ceaușist (de la PC). Noua construcţie politico-manolică stângace va consfinţi şi va proba irefutabil sorgintea şi esenţa bolşevică a feseniştilor comunişti postdecembrişti români cu faţadă umană care populează azi toate partidele patriei.  Se pregătește, astfel, revenirea la partidul-patrie (sau partidul-popor) care a mai fost în România cu aproape un sfert de secol în urmă (PCR). Acesta a fost desfiinţat printr-o eroare dintr-o voită greşeală comisă de cel mai longeviv preşedinte român postdecembrist, oltenițeanul care a blagoslovit execuția național-comunistului N.C., oltean din Scornicești, cu acuza gravă că ”a încălcat mărețele idealuri ale socialismului și comunismului”.

Motivaţie. Deoarece mai multe oligopuluri nu înseamnă un monopol, gânditorii ideologici din primele trei partide cel mai iubite de electorii români veseli şi amanţi de consensuri unanime au hotărât azi, 1 aprilie 2013, să contopească cele două chintesenţe ideologice (naţionalismul şi socialismul) într-una singură, naţional-socialistă. Unirea – deziderat istoric milenar al tuturor românilor din Dacia – se va produce la nivel de esenţa a cincea ideologică, ştiut fiind că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici și se consumă in Crescento. Noul născut va fi botezat de cei trei Naşi care uselesc 70 la sută dintre voinţele noastre cele mai populare.

Minuta ședinței de constituire. Primul Naş (Viorel) a zis: eu propun ca uselimea românească, majoritar socialistă, să se numească național-socialistă, noul prunc fiind menit a se numi Partidul Național Socialist Român. Motivaţie: primul cuvânt din denumirea unui partid devoalează adevărata esenţă a acelei organizaţii. Aşadar, partidul numit Social Democrat pune socialismul pe primul loc între priorităţi. Al doilea Naş (în ordinea micimii) (Crinel) a zis: eu propun ca noua amestecătură uselistă, mult și înalt naţionalistă, să se denumească Partidul Naţional Socialist Român. Motivaţie: primul cuvânt din denumirea unui partid devoalează adevărata esenţă a acelei organizaţii. Aşadar, partidul Naţional Liberal pune naţionalismul pe primul loc între priorităţi. Al treilea Naş (Felix cel Ferice) a zis: eu propun ca amalgamul naţional-socialist să nu mai fie contaminat de alte cuvinte, noi conservatorii români rezervându-ne rolul de conservant al noului ghiveci politic rezultat prin reîncălzirea la foc mic a partidului unic care a mai fost. Motivaţie: primul cuvânt din denumirea unui partid devoalează adevărata esenţă a acelei organizaţii. Aşadar, partidul Conservator pune pe primul loc între priorităţi conservarea partidului care a fost înainte de tămbălăul din decembrie (PCR) şi care va mai fi pentru încă multă vreme (partidul și tămbălăul). Consider că numele de Partidul Naţional-Socialist este unul foarte potrivit pentru aceste vremuri foarte tulburi şi foarte interbelice. Mai ales că numele acesta are un înaintaş  european admirabil, care a jucat – tot  pe partea stângă – la echipa Nibelungilor saxoni. Din păcate, naşul lor – cel cu mustața pătrată – a întinat măreţele idealuri ale naţional-socialismului, drept pentru care frații și urmaşii lor ideologici răsăriteni au fost nevoiţi sa-şi schimbe numele, zicându-şi – simplu și firesc – comunişti. În concluzie, eu fiind Naşul cel mai matur şi mai conservator dintre voi, voi vota cum am propus eu. Ca să nu mai fie discuţii! În încheiere, vă rog să se consemneze în minută că partidul nostru național-socialist nu va fi pe deplin victorios fără vadimiştii lui Tudor şi fără gigeii lui Becali. Să ne gândim și la diaconescianul Partid al Poporului la modul cel mai serios. Dacă nu-l luăm noi, se va topi în partidul Mișcarea populară.  Va trebui sa-i convocaţi și pe ei, de urgenţă, pentru a serba, cu toţii împreună, naşterea celui mai mare partid din întreaga istorie a dacilor, un partid mai mare decât întregul din care face parte. Sigla partidului nostru național-socialist va trebui să renunțe la însemnele binecunoscute, respectiv la trandafirii roșii socialiști (PSD), la săgeata galbenă național-liberală agresiv îndreptată înspre dreapta și împotriva Dreptei (PNL) și la balanța albastră conservatoare (PC), deși tare ne-ar fi plăcut ca lumea să confunde culorile alianței noastre cu cele ale tricolorului românesc. Prin urmare, propun ca sigla național-socialiștilor români să fie o balanță albastră dezechilibrată, cu o Viorea roș-violetă în talgerul ascendent și cu un Crin galben ofilit în talgerul descendent. Prin apelul la două flori binecunoscute sperăm să atragem în partidul unic și pe verzii ecologiști dar și pe maghiarii români cu al lor nufăr imaculat. Poporul român, în imensa sa înțelepciune, va putea supranumi național-socialismul românesc drept Partida Florilor (viorea, crin, nufăr etc.) cu posibilitatea ca și alte flori îndrăgite de românii verzi să intre în această partidă etno-botanico-ideologică.

Aceasta este minuta şedinţei constitutive a celui mai mare partid românesc – Partidul Naţional-Socialist, minută semnată de cei trei năşei-ciobănei care pasc/ păstoresc trei turme de miei (mioare & cârlani). Orice asemănare cu nazional-socialismul german (nazism) nu este deloc întâmplătoare, mica deosebire ţinând doar de specificul naţional al limbii germane. Semnatarii se angajează să nu recunoască în veci şi-n pururi această evidentă asemănare, conform modelului: „Himler zice: nu-s fascist, Goebles zice: nu-s nazist, iar din groapă, suflet trist, Hitler zice: nu sunt hitlerist!”.

Minută încheiată azi, 1 aprilie 2013.

P:S 1: Apropo, n-ar fi bine ca ziua aceasta, de 1 aprilie,  să fie, de azi încolo, Ziua naţional-socialistă a poporului român veşnic vesel şi ferice?

P.S. 2: Din cauza diferențelor de fus orar acest articol va apărea pe blogul www.liviudrugus.ro la data de 31 martie 2013.

P.S. 3: Nume care nu s-au scris dar care au un cuvânt greu de spus în viitorul politic al național-socialismului românesc: Ion Iliescu, Victor Viorel Ponta, George Crin Laurențiu Antonescu, Dan Voiculescu, Dan Diaconescu, Vadim Tudor, Gigi Becali, Kelemen Hunor.

P.S. 4: Acest pamflet nu vine dintr-o stare de vis, ci previne un posibil coșmar.

Pentru conformitate: Liviu Drugus

 

Anunțuri

Nemernologia – un discurs asupra negativității pozitive a cuceritorului (de bani, piețe sau inimi)


Nemernologia – un discurs asupra negativității pozitive a cuceritorului (de bani, piețe sau inimi)

* machiavelismul văzut, în sfârșit, ca doctrină a întreprinzătorului de succes model
* nemernologia, machiavelismul sau metodologia scop-mijloc = variațiuni pe aceeași temă
* ignorarea regulilor (și/ sau inventarea altora) – legea fundamentală a progresului
* ”nemernic” este un termen prea dur, mai adecvat ar fi ”tupeist” sau ”parșiv”, respectiv titlul cărții ar putea fi ”Mic tratat de parșivologie” sau ”Virtuțile acceptate ale tupeismului”

Steven B Green, Dennis LaValle, Chris Illuminati Nemernologia. Arta de a obține ce vrei indiferent de metode, House of Guides Publishing Group, 2013, 200 p. (Originalul a apărut în 2010 sub numele de a** – hole- ol – ogy. The science behind getting your way and getting away with it). Pentru comenzi: office@houseofguides.ro Recenzia de față are 10 pagini.

Introducere și câteva lămuriri

Titlul cărții șochează și chiar respinge o lectură posibilă din partea persoanelor oneste, civilizate și educate în respectul legii și a regulilor de conduită interumană. Cum adică, nemernicii și-au ridicat nemernicia la rang de artă, de cunoaștere înaltă pentru a se transforma mereu în câștigători? Sau: chiar acolo am ajuns încât să glorificăm nemernicia? Nu cumva relativismul postmodern și-a impus vrerea și în domeniul comportamentului uman, dezhibat de orice reguli și limite? Nu cumva câștigătorii nu fac acum decât să-și motiveze și explice ascensiunea și le rân celorlalți în nas: de ce nu ați vrut voi să fiți câștigători?
La aceste întrebări mă grăbesc să dau un răspuns. Poate traducerea cuvântului ”asshole” nu a fost cea mai inspirată, sau poate traducăturul ar fi trebuit să facă niște precizări de natură traductologică, semantică și lingvistică. Bănuiesc că avem de-a face cu traduceri gen ”Fuck you!” = ”La dracu!”, sau ”Motherfucker = nemernic”. Nu este vorba, de fapt, despre ”nemernicul”/ ”nenorocitul” care fură, ucide, complotează, înșeală, minte etc., ci este vorba despre descurcărețul inteligent, șmecherul plăcut, tupeistul îndrăzneț sau parșivul dulce și agreabil. Pe scurt, este vorba, în esență, despre preamărirea unor calități umane pozitive, dar care bruschează establishmentul moral al locului și timpului nostru. Mesajul cărții este: ”Cine va risca să forțeze barierele acceptabilității semenilor, în limite rezonabile, va câștiga”!
Invidia umană – greu de ascuns sau de înăbușit – a stimulat mereu o pizmă greu stăpânită față de orice succes al unor semeni, în pofida instituirii unor reguli care urmăreau să niveleze comportamentele umane, respectiv rezultatele acțiunilor umane mai îndrăznețe, novatoare sau șocante. Evident, pizma era apoi repede înlocuită cu acceptarea noilor idei și cu elogierea curajoșilor distrugători/ spărgători de norme/ cutume. Așa au apărut noile doctrine, noile sisteme de organizare umană și noile realități. Dar nu doar invidia este motorul schimbării continue a regulilor de comportament uman, ci și nevoia/ sărăcia, dorința firească de afirmare sau spiritul de competiție.
Termenul de ”spargere” este foarte potrivit pentru a descrie acțiunile umane neobișnuite – în răspăr față de ortodoxia comportamentală ”cuminte” promovată de școală, familie și societate – ale indivizilor ”obraznici”, ale nonconformiștilor doritori de afirmare sau doar de negare a unor cutume greu de acceptat. Etica – disciplina care studiază tipologii ale comportamentelor – este serios provocată, iar cei care cred că etic este doar ceea ce crede majoritatea despre acceptabilitatea unor comportamente umane vor avea surpriza să afle că ei sunt doar purtătorii unui dogmatism păgubos și generator de stagnare sau chiar de regres. Nu pot ocoli ocazia de a-mi sublinia – a câta oară?! – mirarea că nu doar în limba română, dar și în alte limbi de (mult mai) largă circulație, expresiile ”a fi imoral” sau ”are un comportament etic” sunt acceptate ca fiind devieri de la normalitatea și acceptabilitatea semenilor, în tim ce aceste expresii semnifică cu totul altceva. ”A fi i-moral/ a- moral înseamnă, stricto sensu, a fi lipsit de comportament, cu alte cuvinte ar sugera că cineva este inertt, eventual mort (doar morții sunt lipsiți de comportament, nu?). În pofida acestei evidențe, cohorte de eticieni, eseiști, filosofi, moraliști etc. susți că a fi imoral înseamnă a avea un comportament dăunător, agresiv, urât etc. De asemenea, ”ne-etic” este folosit pentru a arăta că cineva este rudimentar, grobian, necioplit, necivilizat etc., in timp ce – stricto sensu – neetic înseamnă în afara discursului despre comportamentul uman. Pentru mine, furtul, minciuna, corupția, crima etc. toate acestea sunt fapte etice, adică se supun discursului etic, evaluator și eventual sancționator. În cazul în care spunem că furtul este neetic aceasta înseamnă că eticienii (și pe cale de consecință juriștii care aplică rezultatele discursurilor despre comportamentul uman) nu au cum să se pronunțe în privința comportamentelor zise ”neetice”. La fel, se spune că risipa este o faptă neeconomică, în timp ce eu susțin că este o faptă economică, adică ceva care ține de domeniul consumului de mijloace. În fond, orice consum este o risipă și orice stare de sănătate se degradează din cauza vieții… Sper ca aceste considerații ale mele să fie discutate (argumentat!) de către specialiștii în domeniile amintite mai sus, pentru a-mi aduce și alte argumente în favoarea ideii că este etic, economic, politic, juridic etc. doar ceea ce convine unui grup oarecare să accepte ca fiind favorabil lui. Conform acestei ”norme etice”, în trecutul nu foarte îndepărtat (la curțile regale ale Franței, de ex.) se considera că spălatul corpului dăuna grav sănătății, respectiv era neetic să te speli… În concepția mea, atât spălații (regi) cât și cei nespălați aveau comportamente care se numeau etice din simplul motiv că se încadrau discutării și acceptorii unui mod de conduită sau altul. Tot astfel, autorii loviturilor de stat (din 1989, de exemplu) sunt considerați acum morali, legitimi și legali, deși au încălcat toate regulile în vigoare la acea vreme, deși tot morali erau și pentru regimurile politice înlocuite de aceștia (în sensul că au ales un anumit tip de comportament: revolta, complotul și executarea adversarului ideologic).
Invit cititorii să-și imagineze cum ar arăta lumea de astăzi fără revoltații din coloniile britanice din estul coastelor Americii, fără teribiliștii Beatles, fără teoria relativității einsteiniene, fără exploratorii ținuturilor virgine, fără poezia lui Nichita Stănescu sau fără Windows-ul lui Bill Gates (lista exemplelor de asemenea ”spărgători” de norme fiind extrem de lungă). Toți acești inovatori și inventatori au dovedit curaj, inteligență, spirit critic, capacitate mult peste medie de a schimba cunoscutul și de a se aventura în necunoscut.
Psihologii încearcă și ei să ofere răspunsuri la dilema dacă oamenii se nasc sau devin buni sau răi, evident bunii fiind buni doar pentru unii: http://adevarul.ro/news/societate/ne-nastem-buni-rai 1_514371b000f5182b8510ce74/index.html .
Într-o primă instanță, spărgătorii de reguli au fost negați, criticați, admonestați dar – până la urmă – au fost pe deplin acceptați și adulați. Într-o primă instanță, ei sunt paria societății, fiind numiți nemernici, ticăloși, uzurpatori, golani sau trădători. Dar istoria ne arată că cu cât erau mai jigniți, anatemizați sau persiflați aceștia transformau imediat porecla în renume. Niccolo Machiavelli este unul dintre aceștia. A gândi și a acționa machiavelic este încă taxat ca fiind o netrebnicie, ca o filosofie a trădării și nesimțirii, o nemernicie în sensul cel mai negativ posibil al cuvântului. Iată însă că nemernicia machiavelică (în fond, o teorie a acțiunii umane eficiente, pragmatice și benefice) a fost ridicată la rang de doctrină a acțiunii umane eficiente, la artă a obținerii succesului în viață.

Despre arta de a obține ce vrei indiferent de metode (nemernologie)

Trei autori (nemernici!) americani au găsit de cuviință să înnobileze termenul de nemernic și să-l transforme în prototipul omului de succes, al cuceritorului fără de care omenirea n-ar fi evoluat niciodată. Spui că Soros este un nemernic pentru că a jucat riscant la Bursă și aproape a omorât lira britanică, câștigând averi incredibil de mari? Ei bine, atunci și noi, cei trei autori, suntem niște nemernici pentru că lăudăm virtuțile antreprenoriale ale unui Soros, ale unui Bill Gates etc. Asta spun, în subtext, autorii micului și veselului tratat de nemernologie, o inovație editorială care cred că deja este una de succes. Prețul de librărie al cărții (32,50 lei) spune deja destul de mult în acest sens. Stilul colocvial, bulevardier pe alocuri, atrage și convinge. Da, cititorule, și tu poți fi (dacă nu cumva deja ești) un nemernic, un tupeist parșiv, un antreprenor adică, un asumator rațional și emoțional de riscuri și de pericole pe calea obținerii succesului.
Voi reproduce, în continuare, prezentările făcute de diverse edituri acestei cărți pe care eu unul nu o consider atât de extraordinară prin faptul că nu face altceva decât afirmă deschis niște adevăruri știute de multă vreme. Practic, autorii sunt simpli notificatori ai unor stări de fapt și a consecințelor posibile și probabile ale unor anumite categorii de acțiuni umane. Meritul lor este că ei se substituie cu ușurință manualelor plicticoase, seci și adesea neconvingătoare de antreprenoriat, de praxiologie (teoria acțiunii umane eficiente), de etică, de management sau de economică politică. Iată cîteva dintre aceste precizări (cu citarea sursei!):

Book Description Publication Date: January 1, 2012
Steve Carrell–the Pretend Asshole. Ari Gold–the Hollywood Asshole. Simon Cowell–the Trying-Too-Hard Asshole. Mickey Rourke–the Reformed Asshole. Barney Stintson–the True Asshole. To truly be an asshole is an art form. It requires the perpetrator to be cocky yet quietly confident, snide as well as sincere, sneaky while in your face. Better men than most have failed miserably. That’s why there’s this guide–the first book to walk you through the tricks of the trade and the numerous benefits the attitude reaps.You will find essential information on how to sharpen your prick skills. Whether you’re way too over-the-top and need to tone it down, or are a shy wallflower who needs to turn it up, this book is your crash course in assholeology. You will now be able to get everything you ever wanted–in work, love, and life–by being an asshole. It’s every guy’s handbook on how to be an asshole, without getting a black eye. (Cf. http://www.amazon.com/Assholeology-Science-Behind-Getting-ebook/dp/B0047DWNRE).
Pentru ediția română apare următoarea descriere a cărții, cu păstrarea tonului și stilului nemernicilor autori americani: ”Din fericire pentru tine, Nemernologia face toata treaba murdara. Inauntru vei afla diferenta dintre a fi un un nemernic si a fi un ticalos – una te ajuta sa faci sex, cealalta sa fii dat afara din casa in suturi. Acest ghid iti arata cum sa reusesti, inarmat cu incredere, minte agera si obrazul gros. Fara vrajeala. Dar sa nu crezi ca-i numai munca fara joaca, si-uite-asa pierzi viata toata. Echipa autorilor nemernici Steven B. Green, Dennis Lavalle si Chris Illuminati te vor mentine inspirat si amuzat cu povesti ale tipilor scoliti in nemernologie si citate celebre ale unor nemernici si mai mari. Este tot ce ti-ai putea dori de la o carte pe care s-ar putea chiar s-o citesti. Bravo lor! Sfidarea sistemului este a doua natura a nemernicilor. Sunt maestrii absoluti in arta de-a freca menta, de-a se distra tot timpul si de-a si-o trage oricand si oriunde, chiar daca opinia generala este ca sunt niste parsivi notorii. Au invatat sa-si foloseasca la capacitate maxima talentele cu care au fost binecuvantati”. (Cf. http://librarie.carturesti.ro/nemernologia-293418). Iată o altă descriere, oferita de librăria Boema: DESCRIERE
Nemernologia – Arta de a obtine ce vrei indiferent de metode – Steven B. Green, Dennis LaValle, Chris Illuminati. NEMERNICII sunt de toate formele şi mărimile.

Apar în toate mediile, regiunile, rasele sau religiile.

Te înconjoară peste tot.

Îi întâlneşti tot timpul.

…sfidarea sistemului este a doua natură a nemernici lor. Sunt maeştrii absoluţi în arta de-a freca menta, de-a se distra tot timpul şi de-a şi-o trage oricând şi oriunde, chiar dacă opinia generală este că sunt nişte parşivi notorii.

Au învăţat să-şi folosească la capacitate maximă talentele cu care au fost binecuvântaţi.

Nemernicia este mai mult decât o simplă ştiinţă, este o artă. Te poţi considera norocos că eşti în faţa unui curs intensiv despre cum să obţii adaptarea completă la acest stil de viaţă. Te va transforma în ceva ce încă nici nu reuşeşti să-ţi imaginezi.

Vei afla diferenţa dintre a fi un nemernic şi a fi un ticălos – una te ajută să faci sex, şi să promovezi în carieră, cealaltă să fii dat afară din casă în şuturi şi alergat pe stradă.

Acest ghid îţi arată cum să reuşeşti orice, oricând şi oriunde, înarmat cu încredere, minte ageră şi obrazul gros. Fără vrăjeală.

Nemernicii au bătut sistemul. Poţi fie să-ţi trăieşti viaţa dormind, fie să fii bărbat şi să preiei controlul. Tu decizi. Cartea e la tine. Alege cu înţelepciune!

Vrei neapărat mărirea aia?

Cauţi să faci sex?

Vrei să fii buricul pământului?

Se poate întâmpla. Un nemernic ştie să adopte o poziţie, să obţină ce-şi doreşte, şi să plece cu fata – toate astea fără să se obosească. Dar dacă tu crezi că e uşor, mai încearcă. Din fericire pentru tine, Nemernologia face toată treaba murdară.

Înăuntru vei afla diferenţa dintre a fi un un nemernic şi a fi un ticălos – una te ajută să faci sex, cealaltă să fii dat afară din casă în şuturi. Acest ghid îţi arată cum să reuşeşti, înarmat cu încredere, minte ageră şi obrazul gros. Fără vrăjeală. Dar să nu crezi că-i numai muncă fără joacă, şi-uite-aşa pierzi viaţa toată.

Fragment din carte:
…nemernicii sunt de toate formele şi mărimile. Apar în toate mediile, regiunile, rasele sau religiile. Te înconjoară peste tot. Nemernicii sunt şi în familia ta, în reţeaua de fotbal online, în apartamentul de deasupra (şi asta nu pentru că urli tu în fiecare noapte înainte de culcare „Nemernicule, nu mai ţopăi atâta în toată casa!”)

Îi întâlneşti tot timpul. Gândeşte-te doar la pupincuristul de la muncă de la tine care este avansat în fiecare an deşi este mult mai ineficient chiar şi decât amărâtul de om de serviciu din tura de noapte care mai are doar o mână funcţională. Aproape că nu face nimic pentru locşorul comod şi poziţia din companie inscripţionată pe cartea de vizită.

Şi, totuşi, nu ştii cum se-ntâmplă, dar participă la fiecare şedinţă importantă, la fiecare întâlnire a consiliului director şi este primul invitat la toate evenimentele organizate de companie.

Este prietenul de pe Facebook care postează sute de poze din excursii prin locuri pe care nici nu ştii unde să le cauţi pe hartă sau să le scrii corect pe Google. Se duce în vacanţe de vis, nemeritate, pe spinarea prietenilor, colegilor de serviciu şi a multor altora.

Niciodată nu întoarce favorurile, dar lumea nu pare să fie deranjată de asta. La sală, este individul care găseşte o cale să flirteze, să i-o tragă şi apoi să-i dea papucii fiecărei femei de la cursurile de ciclism de seara şi, totuşi, să rămână în continuare un tovarăş de treabă. Un exemplu esenţial de onestitate, 100% nemernic.

Dar ghici ce? Bravo lor! Sfidarea sistemului este a doua natură a nemernicilor. Sunt maeştrii absoluţi în arta de-a freca menta, de-a se distra tot timpul şi de-a şi-o trage oricând şi oriunde, chiar dacă opinia generală este că sunt nişte parşivi notorii. Au învăţat să-şi folosească la capacitate maximă talentele cu care au fost binecuvântaţi.

CUPRINS:

Prefaţă

Partea I
Definiţia Nemernicului

Capitolul 1 – Ce este acela un Nemernic?

Capitolul 2 – Evoluţia Nemernicului

Capitolul 3 – Cele zece principii ale nemerniciei

Partea a II-a
Transformarea în Nemernic

Capitolul 4 – Ce tip de Nemernic eşti?

Capitolul 5 – Poartă-te ca un Nemernic

Capitolul 6 – Nemernicul la serviciu

Capitolul 7 – Nemernicul pe teren

Capitolul 8 – Nemernicul şi sexul opus

Partea a III-a
Efectele

Capitolul 9 – Eşti un Nemernic… Ce urmează?

Partea a IV-a
Ghid de recunoaştere a fraţilor tăi întru nemernicie

Anexa A
Ghidul de „hidratare” al Nemernicului

Anexa B
Nemernicul şi mişmaşurile

Întrebări nemernice frecvente

Nemernicul în străinătate
Nemernicia este mai mult decat o simpla stiinta, este o arta. Te poti considera norocos ca esti in fata unui curs intensiv despre cum sa obtii adaptarea completa la acest stil de viata. Te va transforma in ceva ce inca nici nu reusesti sa-ti imaginezi. Nemernicii au batut sistemul. Poti fie sa-ti traiesti viata in somn, fie sa fii barbat si sa preiei controlul. Tu decizi. Cartea e la tine. Alege cu intelepciune” (http://www.librariaboema.ro/carte/nemernologia-arta-de-a-obtine-ce-vrei-indiferent-de-metode–i34306)
Mă alătur celor trei autori în demersul lor de a discerne între a fi nemernic (recte parșiv, tupeist, obraznic, îndrăzneț etc.) și a fi idiot, două noțiuni tangente, mai ales dacă nemernicia este încă văzută ca ceva negativ, reprobabil.
De reținut că nemernicii vizează îndeosebi rezultate pozitive (în pofida mijloacelor taxate ca fiind negative și neagreate). Ei aplică mereu dictonul machiavelic pozitiv ”scopul scuză mijloacele” și au la purtător mentalitatea promovată de anticii romani ”divide et impera”. Mai mult, nemernicul nu este pedepsit, distrus, omorât, ci , date fiind talentele sale reale și invidiate, el reușește să fie agreat, plăcut chiar. Nemernicii sunt oameni carismatici, plăcuți, joviali cărora cu greu le poți reproșa îndrăzneala (aș adăuga aici o zicală – referitoare la cuceritorii de inimi – care spune că ”femeile sunt dispuse să ierte excesul de îndrăzneală al bărbaților, dar nu și lipsa îndrăznelii”). Nemernicii fac parte din categoria pupincuriștilor aparent inofensivi care se mențin, în pofida unor deficiențe, în lista oamenilor de încredere ai managerului, fiind promovați pentru merite pe care doar șefii lor le decelează. Iată descrierea (una dintre ele) făcută de autori acestor tipi ce vor ieși mereu în față: ”Sfidarea sistemului este a doua natură a nemernicilor. Sunt maeștri absoluți în arta de a freca menta, de a se distra tot timpul și de a și-o trage oricând și oriunde, chiar dacă opinia generală este că sunt niște parșivi notorii. Au învățat să-și folosească la capacitate maximă talentele cu care au fost binecuvântați” (p. 14). Sintetizând, a-și spune că dacă nu ești remarcat, nu exiști! Nemernicii sunt memorabili și memorați, fiind mereu în mintea celor care nu pot fi ca ei (bărbații ultracuminți și femeile care știu ce vor). Pentru cei trei autori, ”nemernicii sunt inovatori, puternici și faimoși” (p. 16). Dintre nemernicii contemporani nouă, notoriu pentru publicul român, este amintit (în carte), printre alții: Bill Gates, iar dintre nemernicii care au făcut istorie sunt amintiți: Marc Antoniu, Carol cel Mare, Ginghis Han, Henric al VIII-lea, Thomas Edison, Winston Churchill, etc. Marele nemernic W. Churchill pune accentul pe atitudine, calitate care face diferența dintre oamenii obișnuiți și oamenii de acțiune: ”Atitudinea este un lucru atât de mic, dar care face o diferență colosală” (p. 31).
Spre deosebire de nemernici, ”idioții sunt distructivi: ei nu-și calculează fiecare acțiune și consecințele acestora. Idioții se gândesc la o singură persoană: ei înșiși. Idioții mint, înșeală, fură, economisesc pentru a obține exact ceea ce vor din orice situație. Nimeni nu se dă în vânt după ei, nici măcar mamele lor” (pp 15 – 16). Dintre idioții/ proștii amintiți în carte, cel mai notoriu este, pentru românii care l-au urmărit la TV, americanul bogat și îngâmfat, Donald Trump.
Pe parcursul lucrării, autorii insistă în a atrage atenția că limita/ granița dintre nemernic(ie) și idiot(ie) este foarte subțire și adesea penetrabilă dintr-o zonă în cealaltă. Aș risca o forțare a acestei distincții (adesea vagi) dintre nemernic și idiot, spunând că nemernicul este un idiot plăcut, agreabil și, adesea, altruist, fiind chiar foarte agreat, în timp ce idiotul este un nemernic posac, egoist și izolat, autist chiar. Conform titlului cărții, nemernicia este o virtute rară, a cărei valoare este dată tocmai de raritate, de ridicare deasupra majorității care aplică tăcută și ”corectă politic” regulile sugerate de ideologii conformității și ai omogenității cenușii generalizate.
Multe nu ar fi de spus despre conținutul lucrării celor trei nemernici americani. Aș reține totuși ca utilă lista de rețete de băuturi (cocktailuri) cu explicații realmente utile și pe care altfel nu le-ai ști decât dacă experimentezi asiduu și constant…

Concluzii

Sintetizând, aș conchide că nemernicia/ tupeismul/ obrăznicia/ parșivenia/ ticăloșia reprezintă un stil de viață, cu plusuri și minusuri, cu bune și rele, unul axat pe inițiativă, curaj, risc, tupeu, agresivitate, (auto)cunoaștere, inteligență, intuiție, bună și corectă informare și comunicare, un explorator al situațiilor inedite, nemernicul fiind un spirit speculativ, un bun cercetător și găsitor de soluții, un fin psiholog și un abil politician, un economist avizat și un (self)manager de succes, un moralist desăvârșit și un bun înotător în ape tulburate chiar de el însuși. Pe scurt, nemernicii de succes sunt buni utilizatori ai Metodologiei Scop Mijloc (chiar și în cazul în care n-au auzit nici de mine și nici de Machiavelli). Chiar dacă scopurile lor sunt relativ diverse (bani, carieră, vizibilitate, femei/ bărbați), mijloacele utilizate de ei sun în mare măsură aceleași. La rîndul său, teoria despre nemernicie și nemernici numită Nemernologie este un discurs etic aplicat, o sistematizare a ideilor la scopurile general umnane și la mijloacele folosite pentru atingerea lor. Măsura în care acest discurs este aplicabil tuturor oamenilor este un lucru discutabil. Dacă fiecare dintre noi ar fi (la fel de) nemernici ca la cartea acestor trei autori, atunci riscăm să experimentăm schimbări pe care nimeni nu le-ar mai putea suporta. Aș caracteriza această situație a aplicabilității generalizate a Nemernologiei la viața cotidiană a fiecăruia cu o sintagmă la modă: ”Teoretic se poate. Practic, suntem la nivel teoretic”. Oricum, pentru cunoscătorii Metodologiei Scop Mijloc se observă cu ușurință că structura cărții este una care respectă conținutul acestei metodologii generale a acțiunii umane: partea I-a a cărții vorbește îndeosebi despre scopuri, partea a II-a despre mijloacele ce pot fi utilizate pentru aceasta, iar partea a III-a discută posibilele adecvări dintre scopurile propuse și mijloacele utilizate de nemernici. Pe scurt, avem de-a face cu o carte de antreprenoriat (nerecomandată cardiacilor, pudibonzilor, rușinoșilor, alintaților, și celor care nu suportă toate cuvintele limbii române actuale – îi includ aici pe acei sensibili care nu reușesc să citească excelentele articole cu caracter educațional și edcativ ale scriitoarei bloggerițe Lorena Lupu: http://www.lorenalupu.wordpress.com ). Calitățile promordiale ale antreprenorului/ nemernicului sunt, conform acestei cărți: obrazul gros, siguranța de sine și capacitatea de a spune nu. Nemernicii sunt conform războinicilor adevărați descriși de Sun Tzu: ”Războinicii victorioși întâi câștigă și apoi se duc la război, în timp ce războinicii învinși se duc întâi la război și apoi caută o cale să câștige” (p. 81). Îmi permit și eu o completare a acestui aforism: dă-te învins, și vei învinge!, filosofie (geo)politică pe care – se spune – au aplicat-o rușii sovietici pentru a-și păstra imperiul tot mai greu de păstrat cu ideologii de împrumut: plecăm, pentru a rămâne! (vezi mai multe despre această strategie a nemerniciei duse dincolo de artă lecturând 22 de pagini de text despre care fiecare va avea câte o părere, exact ca și despre sfaturile date de către cei autori americani: http://unguruldambovitean.wordpress.com/2013/03/16/dati-mai-departe-sa-se-stie-cum-am-fost-manipulati-si-mintiti/). După atîtea exemple de nemernicie autentică, nu-mi rămâne decât să formulez și eu un îndemn: Nemernici români, acționați! Acum sau niciodată! E vremea nemernicilor acum, nu a idioților!
Nemernicii adevărați se recunosc ușor: ei rămân mereu în echilibru interior și exterior, privesc mereu înainte și țintesc la sigur. În final, un sfat personal extras din nemernicia mea: practicați sporturi care presupun multă mișcare, învățați tehnici de energizare (Qi Qong) și de relaxare, citiți mult (dar bine!), puneți înțelegerea înaintea memorării și nu luați de bune sfaturile oricui (inclusiv ale mele) decât după o matură chibzuință. Spor în toate!

Liviu Druguș, Miroslava, Iași, 17 martie 2013
http://www.liviudrugus.ro
http://www.liviudrugus.wordpress.ro
http://www.facebook.com/liviu.drugus
liviu.drugus@ugb.ro
Lecturi suplimentare ajutătoare:
Ghidul mincinosului desăvârşit. Cum să minţi credibil (text preluat din adevărul.ro din luna martie 2013)
Unele minciuni sunt nevinovate, altele necesare. Unii ascund adevărul din obişnuinţă, alţii de plăcere. Dar să minţi convingător, fără să clipeşti, nu este un lucru uşor. Ai nevoie de o poveste bine gândită, de un ton ferm şi de consecvenţă.
Să fii capabil să-i manipulezi pe cei din jur a fost cândva – iar în unele cazuri este şi acum – o abilitate esenţială supravieţuirii, spun antropogii. Psihologul Robert Feldman, de la Universitatea din Massachusetts, SUA, a publicat în 1999 un studiu care spunea că de cea mai mare popularitate într-un grup se bucură copiii care ştiu să mintă foarte bine.
Uneori, adevărul poate fi prea dureros pentru a fi spus. Alteori, ducem cu noi secrete ce nu pot fi spuse sub niciun chip. Indiferent din ce motiv, cu toţii spunem lucruri neadevărate la un moment dat. Unii mai rar, alţii mai des. „O minciună reuşită presupune multă muncă“, spune psihologul Michael Lewis pentru publicaţia „Psychology Today“. Iată cum se construieşte o minciună credibilă:
Ocoleşte adevărul. Aceasta este cea mai convingătoare minciună. Atât de convingătoare, încât chiar şi tu poţi ajunge să crezi că nu ai spus o minciună adevărată. Încearcă să eviţi adevărul aşa cum magicienii distrag atenţia publicului de la trucurile lor. Desigur, nu întotdeauna putem ieşi dintr-o situaţie doar ocolind adevărul.
Nu te baza pe spontaneitate. O minciună este mai credibilă dacă este bine gândită. Încearcă să anticipezi situaţiile în care trebuie/vrei să minţi, precum şi întrebările interlocutorului. Nu aştepta să fii interogat pentru a construi o poveste. Mincinoşii care îşi construiesc înainte povestea sunt mai credibili decât cei care o inventează pe loc, potrivit unui studiu realizat de psihologul Bill Flanagan.
Nu fi ezitant. Dacă ai decis că trebuie să ascunzi adevărul, mergi până la capăt. Tonul ar trebui să fie ferm şi vocea fără modulaţii, iar pauzele lungi între cuvinte ar trebui evitate, la fel şi vorbirea precipitată sau excesiv de afectată.
Fii consecvent. „Unul dintre lucrurile pe care oamenii le fac greşit este că dau informaţii diferite persoanelor cu care intră în contact, iar aceştia pot să vorbească între ei şi să compare datele“, spune psihologul Michael Lewis. Odată ce ai creat povestea, nu-i schimba datele de la un interlocutor la altul. Încearcă să fii constant.
Atenţie la limbajul corpului! Există multe gesturi care trădează mincinoşii, dar foarte cunoscute oamenilor sunt acelea că evită contactul vizual, că au tendinţa de a duce mâna la nas şi că gesticulează mult. „Mincinoşii credibili reuşesc să-şi controleze bine semnalele nonverbale“, mai spune psihologul american Robert Feldman. Tusea şi dresul vocii te pot deconspira şi ele dacă le pui în practică prea des.
Contraatacă. Nu întotdeauna reuşim să spunem minciuni credibile, dar şi în acest caz putem recurge la o strategie pentru a ieşi din încurcătură: contraatacul. „Vedem adesea politicieni care răspund agresiv acuzaţiilor. Ceea ce ăncearcă ei să facă este să distragă interlocutorului atenţia de la subiect, acesta fiind nevoit să se adune pentru a combate atacul“, explică Stan Walters, autor al cărţii „Adevărul despre minciuni: metode simple de a gestiona decepţiile
Cf http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ghidul-mincinosului-desavarsit-minti-credibil-1_513cc33300f5182b85eefc26/index.html

Dragos Paul Aligica – un antiexemplu de editorialist-analist si de formator de opinie


Dragos Paul Aligica – un antiexemplu de editorialist-analist si de formator de opinie

Liviu Drugus

In Revista 22 a aparut la sfarsitul lunii februarie un articol editorial semnat de Dragos Paul Aligica (vezi: http://www.revista22.ro/despre-campania-anticrestinism-antistiinta-antiistorie-antibunsimt-22848.html). Reproduc mai jos acest articol, apoi il reiau cu insertiile generate de comentariile mele  marcate cu LD la inceputul si sfarsitul interventiei. Din pacate, sublinierea pe care am facut-o in textul Word nu este preluata ca atare de wordpress, vaduvind cititorul de un sprijin in lecturarea mai rapida si mai clara a cvasirecenziei mele. Pana la urma, cei interesati vor izbandi sa lectureze textul impanat cu observatiile si comentariile mele. Orice feedback este binevenit!

Revista 22 Editie scrisa
26.02.2013
Despre campania anticreştinism, antiştiinţă, antiistorie, antibun-simţ
de Dragos Paul Aligica
5953 vizualizari | 52 comentarii
Valul uneia dintre cele mai nesimţite şi obscurantiste campanii imaginable în istoria contemporană a atins spaţiul virtual populat de limba şi cultura română.
De ceva vreme, suntem bom¬bar¬daţi pe Internet cu o furibundă campanie anticreştină. E ceva de inspiraţie occidentală. Îmbracă, în special, o for¬mă anticatolică, dar, în realitate, când ajunge pe plaiurile noastre, nu dis¬cri¬minează doctrinar sau confesional, căci purtătorii ei sunt incapabili de astfel de nuanţe conceptuale şi is¬torice. La o pri¬vi¬re mai atentă, nu este însă o cam¬panie doar anticreştină. E o cam¬panie antiştiinţă, antiistorie, an¬tibun-simţ.

O chestiune de cultură generală, nu de religie
Mostră. Ţi se arată două sim¬boluri: crucea şi svastica. Sub ele scrie:
„Unul dintre acestea este sim¬bolul celei mai mari organizaţii criminale din istorie, care a co¬mis genocide şi a oprimat prin abuz psihologic şi ameninţări pe cei ce gândeau altfel. Timp de mulţi ani, milioane de oameni, inclusiv evrei, homosexuali, bol¬navi etc., au fost masacraţi. Ce¬lălalt este simbolul nazismului“.
După care urmează o salvă de co¬mentarii de tipul: „Creştinismul, cu braţele sale înarmate, mi¬sio¬narismul şi inchiziţia, au ucis, în cei 2.000 de ani, mult mai mulţi oameni decât celălalt mons¬tru, nazismul“.
Prima reacţie în faţa acestui asalt la adresa bunului simţ este să spui: cineva trebuie să le explice acestor indivizi că această chestie pe care o distribuie e o im¬be¬ci¬li¬tate. Produsă fie de nişte im¬be¬cili, fie de nişte canalii de pro¬pagandişti care ştiu bine ce fac. Şi că cei care o dau mai departe nu fac decât să participe în ca¬litate de „idioţi utili“ la o imensă bătaie de joc, în primul rând faţă de ei înşişi.
Indiferent dacă eşti religios sau nu, aici e vorba de cultură ge¬ne¬rală, noţiuni elementare de is¬torie şi de bun-simţ. Nu e vorba de religie, e vorba de altceva. Dar ce aşteptări avem? La şcoală nu mai ai ocazia să înveţi istorie. Spiritul ştiinţific este pentru mulţi o dogmă – predată ca atare -, nu un principiu de gândire. Iar bunul simţ e prima victimă în fa¬ţa ignoranţei, dogmatismului şi pro¬pagandei.
Bun. Acestea fiind spuse şi lăsând la o parte reacţiile imediate, tre¬buie să clarificăm totuşi natura pro¬blemei. Ce poţi face în faţa unor asemenea afirmaţii? Te miri. Dar şi mai tare te miri să vezi că sunt indivizi care o iau de bună şi sunt gata să polemizeze în sus¬ţinerea ei, făcând apel la ştiinţele istorice.
Să o privim deci ca pe o pro¬blemă de istorie. De competenţă epistemică.
Ai, aşadar, două poziţii. Una este a acestor indivizi. Pe de altă parte, sunt mii şi zeci de mii de lucrări de istorie: antică, me¬dievală, modernă şi contemporană. Plus lucrări de me¬todologia şi epis¬temologia istoriei şi gândirii istorice.
Te duci la bi¬bli¬o¬tecă şi deschizi un manual de is¬torie medievală. Medieval Eu¬rope de C. Warren Hollister. Ale¬gere nu chiar la întâmplare, pen¬tru că e ediţia a opta a unuia din¬tre cele mai utilizate manuale în universităţile americane. Deci ce¬va ce se afirmă şi e acceptat ca legitim şi justificat în chiar epi¬centrul corectitudinii politice – intelectualmente locul cel mai ostil din univers creştinismului, religiei şi formelor de moralitate social-tradiţionale. Deci, ediţia a opta, repet, a unuia dintre cele mai răspândite manuale în care se tratează factual, istorico-şti¬inţific problema noastră de in¬teres. Scris de un istoric, me¬die¬valist respectat, considerat unul dintre cei mai buni din lume.
Ce spune omul la pagina 427, în concluzia unei lungi discuţii des¬pre Papalitate, Biserică, Im¬periu:
„Trecând peste zgomotul şi pra¬ful ridicat în jurul disputelor vremii, rămâne faptul că Bi¬se¬rica a sponsorizat naşterea uni¬versităţilor, un număr mare de şcoli şi spitale, aziluri pentru bolnavi, handicapaţi şi refugiaţi, orfelinate pentru copii. Sub di¬rectivele papalităţii, dreptul şi doctrina au fost rafinate şi dez¬voltate şi au apărut sisteme teo¬logice care au pus pe baze ra¬ţionale şi raţionaliste explorarea misterelor existenţei şi creaţiei. În aceste moduri şi nenumărate altele asemănătoare, Biserica Me¬¬dievală a servit, modelat şi formatat Civilizaţia Europei Oc¬cidentale.
Lucrurile stau exact invers de¬cât susţine o întreagă mitologie: Biserica a ajutat raţionalismul mai mult decât l-a subminat, a subminat autocraţia şi ab¬so¬lu¬tismul mai mult decât le-a sus¬ţinut, a afirmat demnitatea uma¬nă mai mult decât a încălcat-o. Impactul Creştinătăţii medievale asupra lumii moderne este prea profund şi complex ca să poată fi măsurat. Oricum nu poate să fie doar o simplă coincidenţă fap¬tul că civilizaţia care a trans¬format faţa globului terestru s-a născut şi a crescut în sânul unei societăţi care a avut cel mai ela¬borat, integrat şi rafinat sistem de gândire şi practică religioasă pe care umanitatea le-a cunos¬cut vreodată.“
Bun. Deci am afirmaţii ca cea de mai sus şi altele asemenea făcute de sute de savanţi, istorici, so¬ciologi, economişti, politologi de-a lungul timpului. Şi am afir¬maţii ca cea de şi mai sus făcute de o reţea globală de pro¬pa¬gandişti imberbi, plecaţi de acasă cu pluta, cu sau fără conştiinţa a ceea ce fac, de ce fac şi pe unde au ajuns. Pe cine să cred?
Întrebare retorică, evident. Aş încheia discuţia aici, căci mare lucru nu ar mai fi de spus pe această linie. E o chestie de sim¬plu bun-simţ în faţa evidenţei istorice sau, dacă asta e inac¬cesibilă gradului nostru de edu¬caţie şi cultură, e o chestie cla¬sată din simplu respect în faţa acelor minţi care s-au ocupat se¬rios şi profesionist de inter¬pre¬tarea trecutului şi care ne spun că trebuie să fim foarte atenţi când ne aventurăm să facem ast¬fel de afirmaţii.

Câteva note
N-avem ce discuta sau polemiza. Nu există temă de polemică. Abe¬raţiile se clasează ca atare şi se execută, nu se discută. Mitologie şi propagandă în faţa ştiinţei şi istoriei. Punct.
Totuşi, să mai adăugăm câteva no¬te într-un alt registru:
1. E interesant că exact aceiaşi in¬divizi se dau mari susţinători ai ştiinţei în faţa obscurantismului re¬ligiei. Dacă i-ai vedea cât caz fac de evoluţionism ai jura că au deschis în viaţa lor un manual de biologie. Poate. Să se uite la poze. La partea cu anatomia organelor reproductive. Pentru că iată-i în faţa testului. Istoria e o ştiinţă. Ra¬finată, venerabilă şi profundă. Are metodele ei de stabilire a fap¬telor şi o vastă şi sofisticată tra¬diţie de analiză şi interpretare a evidenţei istorice. Ce fac în faţa istoriei aceşti indivizi?! O calcă în picioare cu lozincile, pro¬pa¬ganda şi atitudinea lor obscu¬rantistă şi obscenă.
2. E interesant că exact aceiaşi indivizi ce se dau mari susţinători ai libertăţii de conştiinţă şi mari luptători pentru cauza uma¬nis¬mului fac ce fac şi îşi aleg ca ţinte exact ceea ce e facil şi lipsit de pericol. Nu-i vezi făcând pe eroii şi deştepţii în vreo moschee fun¬damentalistă islamică. Sau luând cu asalt vreo teocraţie maho¬me¬dană. Sau confruntând verde în faţă un mare dictator. Nu. Ţintele lor sunt grupuri şi instituţii re¬lativ benigne din Occident, care nici nu vor, nici nu pot să răs¬pundă cu violenţă. Laşitatea aces¬tor indivizi este dezgustătoare.
3. Remarcaţi. Zic indivizii ăştia: „Creştinismul, cu braţele sale înar¬mate, misionarismul şi in¬chi¬ziţia, au ucis în cei 2.000 de ani mult mai mulţi oameni decât celălalt monstru, nazismul.“ In¬teresant. Despre comunism ni¬mic, nimic… Oare cum se face că nu iese la socoteală deloc, de fie¬care dată când se face un astfel de inventar, barbaria organelor co¬muniste faţă de homosexuali, evrei, bolnavi etc.? Sunt şi astea bine documentate, nu? Profesorul Tismăneanu tocmai a scris pe această temă o lucrare receptată stelar în mediile academice şi in¬telectuale. A prezentat meticulos simetria comunism-nazism ca for¬me ale răului în istorie. E ac¬cident că el însuşi e ţinta ata¬curilor venite exact de la cei ce împărtăşesc profilul ideologic al indivizilor mai sus pomeniţi? Nu cred.
4. Pe măsură ce valul de ob¬scu¬rantism corect politic, anti¬ştiin¬ţific şi antiistoric de sorginte oc¬cidentală prinde rădăcini în ţări precum România, devine şi mai evident cât de mult lipsesc din peisajul intelectual al României istoricii şi oamenii de ştiinţă. E o discuţie separată, dar să notăm aici că România, dacă va su¬pra¬vieţui marilor mutaţii istorice ce urmează în acest secol, va su¬pra¬vieţui doar pe doi piloni: (1) co¬munitatea oamenilor de ştiinţă – singura care va putea să menţină România racordată la dinamica economică şi tehnologic-politică a mileniului trei şi (2) comu¬ni¬tatea istoricilor şi a oamenilor de cultură – singurii care vor putea asigura rebranduirea şi via¬bili¬ta¬tea identitară a „românismului“. În jurul acestor doi piloni ar trebui să se regrupeze mediile eco¬nomice, politice şi structurile de siguranţă naţională. Restul e demagogie şi aflare în treabă.

O dublă presiune
Ne aflăm în faţa unei presiuni du¬ble. Prima, din afară, din Occi¬dent, doctrinele de factură corect politică. Ele vin şi nivelează to¬tul, istorie, tradiţie, ştiinţă, în funcţie de priorităţile lor politice şi ideologice. A doua, de la baza socială şi culturală a însăşi na¬ţiunii: o deteriorare rapidă fără precedent. Parlamentul şi sis¬te¬mul de educaţie actuale din Ro¬mânia sunt evidenţa incon¬tes¬ta¬bilă. Să mergi prea departe în se¬colul XXI, grupat, ca naţiune, fă¬ră a putea răspunde acestor forţe şi fără a avea capacitatea de a le ţine sub control e imposibil.
În fine, am dat într-o discuţie de sine stătătoare. Să ne oprim aici. Mai sus, doar nişte gânduri răz¬le¬ţe, provocate de momentul în ca¬re valul uneia dintre cele mai ne¬simţite şi obscurantiste cam¬pa¬nii imaginable în istoria con¬tem¬po¬rană a atins spaţiul virtual po¬pu¬lat de limba şi cultura română. //
Cuvinte cheie: dicriminare, confesional, religie, crestinism, ortodoxism, catolicism,anglicanism, protestantism

Dragos Paul Aligica – un antiexemplu de editorialist-analist si de formator de opinie

Liviu Drugus
http://www.liviudrugus.ro
http://www.liviudrugus.wordpress.com
http://www.facebook.com/liviu.drugus
Precizare LD: Dupa ce am postat, mai sus, articolul lui Dragos Paul Aligica (DPA) preluat de pe net, voi comenta, intercaland aceste comentarii in textul autorului DPA, marcand inceputul comentariului cu initialele numelui meu urmat de doua puncte, si incheind comentariul cu doua puncte urmate de initialele numelui meu. Textul comentariilor mele va fi subliniat pentru a detasa cat mai bine afirmatiile autorului articolului de comentariile mele. Voi comenta pe marginea ideilor prezentate in articol, a argumentarilor, a arhitecturii articolului, a continutului de ansamblu, precum si a concluziilor si a posibilelor consecinte ale promovarii de catre Revista 22 a unor asemenea editoriale. Ca si in celelalte alte zeci de (cvasi)recenzii la articole sau carti aparute in limba romana semnate de mine, (cvasi)recenzii) publicate pe blogul meu http://www.liviudrugus.wordpress.com, sper, in continuare, ca acest mod de recenzare/ prezentare/ comentare sa primeasca evaluari critice ale celor care se considera indrituiti sa o faca. Regret ca sunt nevoit sa scriu fara diacritice (lipsa diacriticelor ingreuneaza lectura), dar ”stiinta” scriitorilor de programe inca nu a gasit solutia sa transpuna scrisul cu diacritice si pentru cei care au softuri (mai) vechi… Titlul articolului vrea sa sugereze ca DPA este un bun crestin, un bun roman, un om de ”stiinta”, un om de cultura, un cunoscator al trecutului (istoric), un om de bun-simt si … un bun editorialist. Rezervele mele au aparut chiar de la inceput, iar unele comentarii mi-au confirmat aceste rezerve, determinandu-ma sa fac o analiza de ansamblu a articolului. Voi scrie, din nou, ca si pana acum, cuvantul ”stiinta” intre ghilimele, mai ales cand se face referire la ”stiintele socio-umane”, cu precadere la ”stiinta” numita istorie… In loc de o autocaracterizare, pe pagina sa de Facebook (www.facebook.com/pauldragos.aligica/info ) DPA listeaza aprecieri negative la adresa articolelor sale (masochism intelectual? bravada ieftina? Marketing negativ cu expectatii pozitive? Toate la un loc?). Le includ aici, in continuare, pentru a nu mai consuma timpul cititorilor cu intrarea pe pagina respectiva, dar si pentru eventualitatea ca, in viitor, DPA sa renunte la acest teribilism infantil si sa afiseze, cu sinceritate si buna credinta, crezul sau de viata/ cariera etc. Lista lunga de articole si lucrari publicate in tara si strainatate, calitatea sa de cercetator principal la Univ George Mason (vezi http://dragos-paul-aligica.ro/) nu au darul sa ma impresioneze (cel putin pana in momentul in care le voi citi).

About Paul Dragos
CE SPUN CITITORII DESPRE MINE:

Anonim:
Băşcălie ieftină, omiterea nuanţelor, lipsa îndoielilor, apetit pentru sentinţe definitive. Toate acestea fără a avea nici cea mai mică pregătire în domeniul despre care se face vorbire.

Kiril:
Imi pare rau sa constat ca acest baiat, cu aer civilizat, ma refer la d.Aligica, este un om de rand, un om fara credinta, fara identitate. In secolul XIX, secolul formarii statului national, nu oricine avea dreptul de a vorbi despre mersul lumii. Si asta pentru ca erau o groaza de smecheri care nu apartineau comunitatii, alogenii, dar care voiau sa foloseasca ruralitatea romaneasca pentru a spolia resursele Principatelor, ale romanilor in general. La adapostul unui nume autentic romanesc, prin asta inteleg numele romanilor din Principate, Transilvania, Basarabia, Bucovina, Timoc, sunt indivizi care se legitimeaza ca fiind indreptatiti sa spuna apasat care este starea Romaniei.
Sunt convins ca domnul Aligica este roman, probabil arman (sau istroroman ori meglenoroman), ma refer la nume, dar modul in care se exprima, si nu ma refer doar la acest articol, exprima un tip de instrainare evident. Daca tot este un om descatusat de matrice, un americanizat, ar fi bine sa rennunte la “insomniile pe care i le da evolutia Romaniei. Mai bine sa se face agent de vanzari de praz.

Gheorghe:
Da tipul asta care a scris articolul ce „om de stiinta” e? ce pregatire are? Mi se pare penibil. toate editorialele lui sunt pline de falistati. care e agenda lui?

Gabriela:
Am mare admiratie pentru cartile despre liberalism pe care le-am citit cu mullta placere, dar acum simt nevoia sa fac o rectificare . Cartea [pornografica] la care face referire dl Aligica se numeste pisicuta in cizmulite si are ca eroina o prostituata care se retrage din exercitiu functiunii pe la 21 de ani….

Ion:
Ma intreb daca sunteti “agent” al serviciilor prost instruit sau un ofiter bine documentat?

Roxana-clara:
Neoconu’ Aligica traduce de fapt dintr’o singura sursa si „impodobeste” traducerea cu cateva considerente personale bazate pe vasta lui expertiza in…ce? In climatologie? In glaciologie? Nu. In sociologie – nu pare. In Economie? Nici atat. Omul e doar analist politic!

Anonim:
Aligica nu e, de fapt, ziarist ci agent de influenta american.

Flo:
Nici Dan Diaconescu in colaborare cu Vadim Tudor n-ar fi reusit sa scrie asemenea aberatii. Dragi ziaristi aveti un viitor stralucit la Libertatea.

Matei:
Domnule Aligica, in acest moment singurul lucru care imi insulta inteligenta este articolul dumneavoastra. Efectiv ori nu stiti despre ce vorbiti ori prezentati informatiile voit in mod deformat.

Anonim:
Un om lipsit de valoare. Colegii de facultate pot confirma ca a fost exmatriculat si trimis in productie. Se poate verifica faptul ca a fost dat afara pentru ca nu se tinea decat de chefuri, femei si scandaluri. Un asemena om nu are credibilitate.

Ioan:
Stupefiant articolul! Eu tot nu vad nici o idee pertinenta. Aligica ar trebui sa ia cursul de Econimia 01 si mai departe si apoi sa isi revizuiasca aberatiile sale pe teme economice (…). Ma surprinde ca pretinde ca cerceteaza (economia!) la GMU dar nu are pagina de web acolo. Singura concluzie pertinenta este ca ca domul este republican sau afiliat la tea-party

Danon:
Vorbind despre metoda stiintifica, domnule Aligica… rationamentul dumneavoastra este complet gresit din punctul de vedere al logicii formale.

Dl C.ostel:
Citat din dl Aligica ”vedem cum noile generatii imbratiseaza – cu acelasi abandon stupid ca si tineretul occidental – temele progresist-stagiste” Ce sa zic, deci sunt stupid! Va multumesc dl Aligica pentru aceasta apreciere. (sunteti orientat spre ”argumente”, sunteti altfel decat cei care va ataca la persoana…)

Florian:
Dl. Aligica nu este in afara; dinsul este clar impotriva oricarei atitudini normale cetatenesti

Horia_m:
Articolul lui DP Aligica nu face onoare redactiei hotnews! Mi se pare trist ca curentul acesta conservator si lipsit de o argumentatie completa, prinde si la jurnalisti de la hotnews. Problema unei prese care tine ocupat permanent poporul cu prostii, in loc sa stimuleze reforma de mentalitati, demult scadenta!

Teodor G.:
Constat ca aici nu apar decat comentariile favorabile autorului articolului. Asta mi se pare ca spune totul despre Dl. Aligica.

Dan123:
Nu poti decat sa te amuzi la cele scrise aici si sa-i cauti alta slujba acestui pseudo-jurnalist

Bolsevicul:
De mult n-am mai citit nişte rânduri atât de patetice. După ce şi-au zdrobit duşmanii interni, ciracii d-lui Băsescu au rămas fără obiect al muncii. Sfânta lor mânie proletară nu mai are, deocamdată, împotriva cui să se desfăşoare, opoziţia fiind pusă cu botul pe labe. Ca să nu-şi iasă din mână, până una-alta, trebuia găsită o supapă de eliberare a surplusului de spirit combativ al portocaliilor fanatici.

Bibishte:
Nu inteleg ce se doreste prin asemenea articole.

Inchei aici scurtele referiri la autorul articolului din Revista 22 si trec la comentarea articolului prin insertii in text. Aceste insertii vor fi completate cu cateva concluzii :LD

Despre campania anticreştinism, antiştiinţă, antiistorie, antibun-simţ
Revista 22 Editie scrisa
26.02.2013

de Dragos Paul Aligica

5953 vizualizari | 52 comentarii

Valul uneia dintre cele mai nesimţite şi obscurantiste campanii imaginable în istoria contemporană a atins spaţiul virtual populat de limba şi cultura română.

LD: Mostra descrisa mai jos (o glumitza ideologica atee sau anticrestina) care a circulat si pe FB nu-i permite niciunui autor sa o descrie ca fiind un val al unei campanii nesimtite si obsurantiste din istoria contemporana care a atins (cata impertinenta!) spatiul virtual populat (??!!) de limba si cultura romana… O asemenea caracterizare miroase a limba de lemn stalinist, chiar daca DPA nu a ”beneficiat” de scoala comunista din Romania. Mirarea mea referitoare la cum pot avea unii tineri limbajul unei epoci pe care n-au trait-o decat la gradinita si scoala primara are, totusi, un raspuns posibil: profesorii din liceu si facultate erau, in proportii care imi scapa, fostii sefi de promotii, activisti dedicati sau pur si simplu neinteresati sa se mai schimbe. Am constatat, la inceput cu surprindere, ca multi dintre acestia si-au pastrat limbajul, cuvintele de baza si atitudinea vehementa fata de oricine ar avea o alta opinie. Cred ca ideologiile de varii culori, nuante, consecinte, forme de vehiculare, numar de aderenti etc. pur si simplu exista si trebuie considerate ca atare, eventual combatute cu argumentele ideologiei celui care le critica. Chiar daca articolul de fata ar vrea sa se desprinda de dialogul ideologic (firesc in lumea civilizata) si sa devina ”popular” (adica pe intelesul tuturor, inclusiv al celor cu diplome cumparate, cu doctorate falsificate si cu pretentii academice inalte), tot nu consider oportun limbajul virulent de tip Scanteia anilor 50 (am gasit pe FB un articol editorial din Scanteia cu ocazia mortii lui Stalin: citit detasat, cu intonatie si cu mimarea patosului celui care l-a scris ar iesi o buna comedie…). Asadar, acuza aruncata pe net de un glumetz posibil ateu, posibil anticrestin, nu justifica clasarea acesteia ca fiind ”o campanie inimaginabila in istoria contemporana”. O asemenea descriere seamana mult cu limbajul tabloizat al TV urilor care anunta coduri galbene pentru vanturi ce abia clatina copacii… Invocarea culturii romane in imediata apropiere a agresiunii ”nesimtite si obscurantiste” vizeaza sensibilul suflet al romanilor impartiali, simtitori si degraba sifonabili in materie de eul lor national destul de confuz dar, prea adesea, racnit si urlat pentru varii interese electorale. Chiar daca Revista 22 are o anumita pozitionare fata de fortele partidice romane, un editorial ca cel semnat de DPA are darul de a alunga multi posibili votanti spre alte zone ideologice. Cat priveste sintagma ”limba si cultura romana care populeaza spatiul virtual” o consider nefericita, neinspirata si de un populism ieftin, demn de publicatia ”Tricolorul”. :LD

DPA: De ceva vreme, suntem bom¬bar¬daţi pe Internet cu o furibundă campanie anticreştină. E ceva de inspiraţie occidentală. Îmbracă, în special, o for¬mă anticatolică, dar, în realitate, când ajunge pe plaiurile noastre, nu dis¬cri¬minează doctrinar sau confesional, căci purtătorii ei sunt incapabili de astfel de nuanţe conceptuale şi is¬torice. La o pri¬vi¬re mai atentă, nu este însă o cam¬panie doar anticreştină. E o cam¬panie antiştiinţă, antiistorie, an¬tibun-simţ.
LD: Limbajul apocaliptic, specific ideologiilor deficitare dar doritoare de afirmare si de impunere, socheaza din nou: bombardament, campanie, furibund, anti- etc. Obiectul criticii DPA-iste este vag, daca nu chiar vid. Localizarea spatio-temporala a ”campaniei furibunde” este la fel de vaga. Cand a inceput aceasta campanie? Raspuns precis: ”de ceva vreme”. De unde vine aceasta furibunda unda anticrestina? Raspuns precis: ”din Occident”. Care este tinta atacului furibund? Raspuns precis: crestinismul (indeosebi catolicismul), ”stiinta” , istoria si bunul simt. Ce calitati de speriat detin acesti atacatori apocaliptici? Răspuns precis: purtatorii campaniei sunt niste ”incapabili de… nuante conceptuale si istorice”. Cu alte cuvinte, niste incapabili arunca o petarda fumigena si un editorialist de la o gazeta cu pretentii ”culturale” fine, ii trateaza ca fiind mai periculosi decat razboiul atomic, terorismul fundamentalistilor islamici sau ploaia de meteoriti. Pericolul este unul extrem de grav, suntem avertizati, devreme ce glumitza cu crucea si svastica vizeaza intreg crestinismul, toata stiinta, indeosebi marea stiinta a povestilor si povestirilor istorice, ca sa nu mai spunem despre atacul la bunul simt. Si toate astea devin de un interes extrem indeosebi ”cand (campania) ajunge pe plaiurile noastre”. Care plaiuri? Evident, plaiurile noastre romanesti virtuale, internetice… Asadar, atacatorii sunt niste necunoscuti, dar niste necunoscuti incapabili, capabili sa distruga valorile noastre cele mai de pret de pe plaiurile noastre virtuale. :LD.

O chestiune de cultură generală, nu de religie
Mostră. Ţi se arată două sim¬boluri: crucea şi svastica. Sub ele scrie:
„Unul dintre acestea este sim¬bolul celei mai mari organizaţii criminale din istorie, care a co¬mis genocide şi a oprimat prin abuz psihologic şi ameninţări pe cei ce gândeau altfel. Timp de mulţi ani, milioane de oameni, inclusiv evrei, homosexuali, bol¬navi etc., au fost masacraţi. Ce¬lălalt este simbolul nazismului“. După care urmează o salvă de co¬mentarii de tipul: „Creştinismul, cu braţele sale înarmate, mi¬sio¬narismul şi inchiziţia, au ucis, în cei 2.000 de ani, mult mai mulţi oameni decât celălalt mons¬tru, nazismul“.

LD: Aceasta mostra-glumitza se vrea a fi proba irefutabila a existentei unei strategii globale/ a unui scenariu mondial ce vizeaza distrugerea crestinismului ca doctrina, acuzandu-l a fi mai criminal decat socialismul national german. Despre fratele geaman al acestuia, socialismul international sovietic nu se aminteste nimic… Oare nu cumva….??? Dar sa nu ma las prada tentatiilor scenaristice nicolaesciene si sa vedem cum a reactionat bunul simt al bunului editorialist 22-an. Iata si luarea vigilenta de atitudine:LD. :

Prima reacţie în faţa acestui asalt la adresa bunului simţ este să spui: cineva trebuie să le explice acestor indivizi că această chestie pe care o distribuie e o im¬be¬ci¬li¬tate. Produsă fie de nişte im¬be¬cili, fie de nişte canalii de pro¬pagandişti care ştiu bine ce fac. Şi că cei care o dau mai departe nu fac decât să participe în ca¬litate de „idioţi utili“ la o imensă bătaie de joc, în primul rând faţă de ei înşişi.

LD: Dupa bombardamentul furibund, iata ca vine si asaltul (perfect logic si firesc in ordine militara…). Tinta asaltului: bunul-simt al romanilor! (autorul se face a nu observa ca acest atribut uman numit bun simt este pe cale de disparitie, iar asaltul nu prea mai are obiect…). Dar, in lipsa unor contra-atacuri pe masura atacurilor incapabililor, trebuie sa apara un Spirit, o Constiinta, o Persoana cu har si cu potential combativ pe masura incapabililor obraznici si care atacă bunul-simt de pe plaiurile noastre mioritico-virtuale. Ca acest Spirit inalt este insusi DPA, orice cititor, oricat de incapabil ar fi, tot pricepe. Zice Inaltul Spirit: ”Cineva trebuie sa le explice acestor indivizi ca aceasta chestie pe care o distribuie e o imbecilitate”. Lucrurile se clarifica intrucatva: Occidentul, aflat la originea bombardamentului informational asupra plaiului nostru strabun geto-daco-celtic, este compus, de fapt, din ”cativa indivizi”… Or fi ei putini, dar, vorba ideologului sovietic, ”astia trebuie omorati de mici”. Si cine se apuca sa tina piept ditamai Occidentului compus din cativa indivizi? Raspuns precis: cineva! Sublinierea prin repetitie tine de un rictus nervos verbal in fata imaginii dusmanului feroce: ”acestor indivizi ca aceasta chestie”. Cu ce ne bombardeaza, asadar, Occidentul format din cativa indivizi? Raspuns precis: cu o ”chestie”. Dar nu cu vreo chestie desteapta, forjata indelung in laboratoare secrete, ci cu o chestie imbecila, produsa de imbecili sau, alternativ, de ”canaliile de propagandisti care stiu bine ce fac”. In buna traditie dialectica, DPA ne ofera chipul dusmanului ideologic, la alegere: a) niste indivizi imbecili care nu stiu ce fac sau b) niste canalii de propagandisti care stiu ce fac. Asadar, adanca filosofie si introspectie aligiciana ne ofera cu exactitate nivelul de periculozitate si gradul de risc al atacatorilor furibunzi: niste unii care nu stiu ce fac sau niste unii care stiu ce fac. Spre deosebire de agresorii identificati ca fiind fie prosti fie destepti, Inaltul Spirit isi etaleaza clasa culturala aleasa prin folosirea cuvintelor care descriu dusmanul de clasa (politica): imbecili, idioti, canalii, propagandisti, indivizi ca-și bat joc de ei insisi (eufemism pentru idioti si imbecili). Cu putina imaginatie am putea vizualiza virtual dialogul dintre doctorul in economie si sociologie DPA si imbecilii care au alte opinii decat ale domniei sale: – Tu esti idiot! – Ba tu! – Ba tu! Si tot asa asimptotic spre infinit….Un gand necurat mi se strecoara in minte: oare nu cumva DPA este platit de Universitatea George Mason nu in calitate de subiect cercetator, ci in aceea de obiect cercetat? Parca intuind necuratu-mi gand, DPA se grabeste sa ne impresioneze cu calitatea sa de cercetator-analist-jurnalist-editorialist-economist insirand un sirag de perle academice, dintre acelea pe care Mariana Codrut le culege de prin manuscrisele veleitarilor amatori de eterne glorii culturale. Cititi cu atentie paragraful de mai jos: fiecare propozitie contine perle de o valoare inestimabila: LD
DPA: Indiferent dacă eşti religios sau nu, aici e vorba de cultură ge¬ne¬rală, noţiuni elementare de is¬torie şi de bun-simţ. Nu e vorba de religie, e vorba de altceva. Dar ce aşteptări avem? La şcoală nu mai ai ocazia să înveţi istorie. Spiritul ştiinţific este pentru mulţi o dogmă – predată ca atare -, nu un principiu de gândire. Iar bunul simţ e prima victimă în fa¬ţa ignoranţei, dogmatismului şi pro¬pagandei.
LD: Ca intr-o piesa de muzica preclasica, unde dupa bubuiturile tunetelor ce anuntau furtuna de vara, in scurt timp instrumentele sugerau liniste, un cer insorit si o natura vesela, tot asa dupa anuntata apocalipsa a bombardamentelor si asalturilor unor imbecili idioti sau a unor propagandisti canalii, apare calmul olimpian din varful caruia Inaltul Spirit ne povatuieste si ne explica ce e cu aceste presupuse bombardamente, asalturi si atacuri. De fapt, in ofensiva anticrestina/ anticatolica nici ”nu e vorba de religie, e vorba de altceva”. Daca nu cumva Inaltul Spirit este cu mult mai subtil decat pare, religia nici nu conteaza in ecuatie. Ea este doar un pretext pentru redesenarea sferelor geopolitice de influenta, catolicismul fiind obiectul atacului din partea sferelor protestante (ortodoxia, pare-se, nu prea conteaza in ponderile credinciosilor in totalul mondial). Ehe, dar pentru asta trebuie sa ai cultura generala, iar baza culturii generale, asa cum ne sugereaza DPA, o constituie Istoria. (posibila legatura cu materialismul istoric trebuie exclusa, data fiind orientarea libertara a dlui DPA). Asadar, incultii de cititori (tineri) n-au nicio sansa sa priceapa ceva din peroratiile pe tema pericolului fortelor anticrestine, devreme ce ”La scoala nu mai ai ocazia sa inveti istorie” (intelegand prin asta ca inainte de 89 se invata istorie serioasa). Spiritul stiintific este, in aceste vremuri de criza, dogmatizat si nu lasat la nivel de ”principiu de gandire”. Am acum ocazia sa ma deconspir, sa ma demasc, sa-mi torn cenusa in cap si sa ma las lapidat de oamenii de bine si de bun simt. Recunosc ca printre imbecilii idioti si canaliile care propaga atacuri la adresa ”stiintei”, ma aflu si eu. Am scris in repetate randuri in revista ETC (www.ugb.ro/etc) despre moartea ”stiintei” moderne, disciplinare si fragmentate in exces si nasterea cunoasterii integrale, holistice, complexe, transdisciplinare, postmoderne. ”Stiinta” a murit, traiasca Cunoasterea!”, scriu ori de cate ori am ocazia sa o fac. Cititorii atenti au observat, desigur, ca doar cuvantul ”stiinta” si modul de organizare a acestei activitati imi repugna, nu si ideea de a cunoaste cat mai mult, mai exact si mai predictiv. Printre obiectivele bombardamentului si atacului/ asaltului meu furibund la adresa bunului-simt ”stiintific” se afla doua abordari ”stiintifice” de marca: ”managementul stiintific” si ”socialismul stiintific”. Nu in ultimul rand istoria este, pentru mine, ultima dintre toate disciplinele care ar putea fi considerata ”stiinta” in sens clasic (repetabilitate, predictibilitate etc). Modul in care este rescrisa istoria de fiecare grup invingator si dominator ma scuteste de a mai vorbi despre ”stiintificitatea” istoriei. Ar mai lipsi ca DPA sa clameze nevoia de ”stiintificitate” a religiei, respectiv ca lipsa bunului simt din partea slujitorilor religiei este urmare directa a atacurilor la adresa ”stiintei” in general si a ”stiintei” religiei in special. :LD

DPA: Bun. Acestea fiind spuse şi lăsând la o parte reacţiile imediate, tre¬buie să clarificăm totuşi natura pro¬blemei. Ce poţi face în faţa unor asemenea afirmaţii? Te miri. Dar şi mai tare te miri să vezi că sunt indivizi care o iau de bună şi sunt gata să polemizeze în sus¬ţinerea ei, făcând apel la ştiinţele istorice. LD: Printre acesti indivizi, fara sa ne miram, la loc de frunte se situeaza insusi polemistul DPA, convins ca istoria are raspunsuri la problemele prezentului si viitorului. :LD
DPA: Să o privim deci ca pe o pro¬blemă de istorie. De competenţă epistemică. Ai, aşadar, două poziţii. Una este a acestor indivizi. Pe de altă parte, sunt mii şi zeci de mii de lucrări de istorie: antică, me¬dievală, modernă şi contemporană. Plus lucrări de me¬todologia şi epis¬temologia istoriei şi gândirii istorice. LD: Spiritul cantitativist il bantuie mereu pe autorul articolului. Aflam ca marele razboi este dus de catre cativa indivizi impotriva a zeci de mii de savanti istorici. Presupun ca printre acestia se afla si cei care au scris Istoria Romaniei in perioada ceausista. Nu-ti ramane decat sa iei cartile de istorie de atunci si sa afli adevarul gol golut… :LD
DPA: Te duci la bi¬bli¬o¬tecă şi deschizi un manual de is¬torie medievală. Medieval Eu¬rope de C. Warren Hollister. Ale¬gere nu chiar la întâmplare, pen¬tru că e ediţia a opta a unuia din¬tre cele mai utilizate manuale în universităţile americane. Deci ce¬va ce se afirmă şi e acceptat ca legitim şi justificat în chiar epi¬centrul corectitudinii politice – intelectualmente locul cel mai ostil din univers creştinismului, religiei şi formelor de moralitate social-tradiţionale. Deci, ediţia a opta, repet, a unuia dintre cele mai răspândite manuale în care se tratează factual, istorico-şti¬inţific problema noastră de in¬teres. Scris de un istoric, me¬die¬valist respectat, considerat unul dintre cei mai buni din lume.
Ce spune omul la pagina 427, în concluzia unei lungi discuţii des¬pre Papalitate, Biserică, Im¬periu:
„Trecând peste zgomotul şi pra¬ful ridicat în jurul disputelor vremii, rămâne faptul că Bi¬se¬rica a sponsorizat naşterea uni¬versităţilor, un număr mare de şcoli şi spitale, aziluri pentru bolnavi, handicapaţi şi refugiaţi, orfelinate pentru copii. Sub di¬rectivele papalităţii, dreptul şi doctrina au fost rafinate şi dez¬voltate şi au apărut sisteme teo¬logice care au pus pe baze ra¬ţionale şi raţionaliste explorarea misterelor existenţei şi creaţiei. În aceste moduri şi nenumărate altele asemănătoare, Biserica Me¬¬dievală a servit, modelat şi formatat Civilizaţia Europei Oc¬cidentale.
Lucrurile stau exact invers de¬cât susţine o întreagă mitologie: Biserica a ajutat raţionalismul mai mult decât l-a subminat, a subminat autocraţia şi ab¬so¬lu¬tismul mai mult decât le-a sus¬ţinut, a afirmat demnitatea uma¬nă mai mult decât a încălcat-o. Impactul Creştinătăţii medievale asupra lumii moderne este prea profund şi complex ca să poată fi măsurat. Oricum nu poate să fie doar o simplă coincidenţă fap¬tul că civilizaţia care a trans¬format faţa globului terestru s-a născut şi a crescut în sânul unei societăţi care a avut cel mai ela¬borat, integrat şi rafinat sistem de gândire şi practică religioasă pe care umanitatea le-a cunos¬cut vreodată.“
Bun. Deci am afirmaţii ca cea de mai sus şi altele asemenea făcute de sute de savanţi, istorici, so¬ciologi, economişti, politologi de-a lungul timpului. Şi am afir¬maţii ca cea de şi mai sus făcute de o reţea globală de pro¬pa¬gandişti imberbi, plecaţi de acasă cu pluta, cu sau fără conştiinţa a ceea ce fac, de ce fac şi pe unde au ajuns. Pe cine să cred?
LD: Jocul de-a exemplele (Lenin) pare a fi, pemtru DPA, o joaca preferata de-a argumentarea. Iti alegi manualul care iti convine, extragi citatul care te ajuta si demonstrezi irefutabil ca ai dreptate, ca doar e scris in carti nu? Iar sutele de savanti istorici nu mint… Haida de! Ni se mai dezvaluie, treptat, ca ceea ce cu cateva randuri mai sus erau prezentati ca fiind niste indivizi imbecili sau cativa propagandisti canalii, acum ni se spune ca avem de-a face cu o ”retea globala de propagandisti”. Ar fi culmea ca aceasta retea sa fie compusa doar din cativa indivizi… imberbi si dusi cu pluta (nebuni).
DPA: Întrebare retorică, evident. Aş încheia discuţia aici, căci mare lucru nu ar mai fi de spus pe această linie. E o chestie de sim¬plu bun-simţ în faţa evidenţei istorice sau, dacă asta e inac¬cesibilă gradului nostru de edu¬caţie şi cultură, e o chestie cla¬sată din simplu respect în faţa acelor minţi care s-au ocupat se¬rios şi profesionist de inter¬pre¬tarea trecutului şi care ne spun că trebuie să fim foarte atenţi când ne aventurăm să facem ast¬fel de afirmaţii. LD: Dus pe valuri de pluta acuzatiilor aruncate si neargumentate, DPA scapa porumbelul din gura si scrie clar ca ”istoria este interpretare a trecutului”, iar fata de aceleasi fapte pot fi n+1 interpretari, toate clamand stiintificitatea, rigoarea, adevarul… ”Evidenta istorica” este, pentru DPA, un fapt accesibil doar oamenilor de bun simt, dar unul inaccesibil idiotilor needucati.

Câteva note
N-avem ce discuta sau polemiza. Nu există temă de polemică. Abe¬raţiile se clasează ca atare şi se execută, nu se discută. Mitologie şi propagandă în faţa ştiinţei şi istoriei. Punct. LD: DPA probeaza fara drept de apel/ recurs ca nu este dispus sa polemizeze cu nimeni pe aceasta tema. El are dreptate si punctum! Stilul bolsevic al interzicerii oricarui dialog, infatuarea ca detii adevarul si convingerea ca cei care au alte opinii sunt bieti idioti dusi cu pluta nu-l onoreaza deloc pe editorialistul Revistei 22, dar si pe redactorii acestei reviste cu o notorietate si respectabilitate aflate la cote rezonabile. DPA face stiinta pura iar cei care au alte opinii fac propaganda si mitologie. :LD
DPA: Totuşi, să mai adăugăm câteva no¬te într-un alt registru:
1. E interesant că exact aceiaşi in¬divizi se dau mari susţinători ai ştiinţei în faţa obscurantismului re¬ligiei. Dacă i-ai vedea cât caz fac de evoluţionism ai jura că au deschis în viaţa lor un manual de biologie. Poate. Să se uite la poze. La partea cu anatomia organelor reproductive. Pentru că iată-i în faţa testului. Istoria e o ştiinţă. Ra¬finată, venerabilă şi profundă. Are metodele ei de stabilire a fap¬telor şi o vastă şi sofisticată tra¬diţie de analiză şi interpretare a evidenţei istorice. Ce fac în faţa istoriei aceşti indivizi?! O calcă în picioare cu lozincile, pro¬pa¬ganda şi atitudinea lor obscu¬rantistă şi obscenă. LD Desi promite ca va continua cu cateva remarci ”in alt registru”, DPA recidiveaza: subliniaza din nou ca a bagat in seama niste imbecili care nu cred in ”stiinta” istoriei, a evidentelor istorice pe acesti neterminati le calca in picioare. Cei care au alte opinii decat Inaltul Spirit Stiintific sunt, din nou, etichetati ca obscurantisti si obsceni, desi obscenitatea este chiar in mintea lui DPA care vede (cu ochii mintii) cum oponentii sai se uita la pozele cu organele reproductive, asa ceva fiind, tot in mintea lui DPA, un semn cert al retarditatii…:LD
2. E interesant că exact aceiaşi indivizi ce se dau mari susţinători ai libertăţii de conştiinţă şi mari luptători pentru cauza uma¬nis¬mului fac ce fac şi îşi aleg ca ţinte exact ceea ce e facil şi lipsit de pericol. Nu-i vezi făcând pe eroii şi deştepţii în vreo moschee fun¬damentalistă islamică. Sau luând cu asalt vreo teocraţie maho¬me¬dană. Sau confruntând verde în faţă un mare dictator. Nu. Ţintele lor sunt grupuri şi instituţii re¬lativ benigne din Occident, care nici nu vor, nici nu pot să răs¬pundă cu violenţă. Laşitatea aces¬tor indivizi este dezgustătoare. LD: De te fabula naratur! :LD
3. Remarcaţi. Zic indivizii ăştia: „Creştinismul, cu braţele sale înar¬mate, misionarismul şi in¬chi¬ziţia, au ucis în cei 2.000 de ani mult mai mulţi oameni decât celălalt monstru, nazismul.“ In¬teresant. Despre comunism ni¬mic, nimic… Oare cum se face că nu iese la socoteală deloc, de fie¬care dată când se face un astfel de inventar, barbaria organelor co¬muniste faţă de homosexuali, evrei, bolnavi etc.? Sunt şi astea bine documentate, nu? Profesorul Tismăneanu tocmai a scris pe această temă o lucrare receptată stelar în mediile academice şi in¬telectuale. A prezentat meticulos simetria comunism-nazism ca for¬me ale răului în istorie. E ac¬cident că el însuşi e ţinta ata¬curilor venite exact de la cei ce împărtăşesc profilul ideologic al indivizilor mai sus pomeniţi? Nu cred. LD: Si eu am remarcat lipsa acuzelor la adresa comunismului, dar asta este strategia ideologica a ”dusilor cu pluta” incriminati de DPA si nu-i poti obliga sa se refere la ceea ce crezi tu ca ar trebui sa se refere. Divide et impera, mutarea accentelor dupa propriile interese – acestea fac parte din orice ofensiva strategica bine elaborata. Dar demontarea acesteste strategii nu se face cu trei invective si doua injuraturi… Invocarea profesorului Tismaneanu (cu statut similar, daca nu chiar identic cu al lui DPA – cetatean roman care preda la o universitate americana) imi aminteste de mai multe tentative de dialog cu acesta, toate fiind lasate fara raspuns. O fi oare inapetenta pentru dialog a unor cetateni cu un anumit statut special o parte componenta a fisei postului? Si ca sa nu creada cititorii ca am incercat un dialog cu dl Tismaneanu injurandu-l (cum face DPA cu antistiintificii sai dusmani virtuali din Occident) precizez ca am incercat sa-i sugerez ca este mai plauzibila ipoteza mea ca fascismul si bolsevismul sunt ideologii gemene si, deci, foarte asemanatoare in esenta, ambele fiind doctrine de stanga, in timp ce dl Tismaneanu in cartea sa ”receptata stelar” (?) sustine ca fascismul reprezinta extrema dreapta iar bolsevismul extrema stanga. De aici incolo asteptam argumente si contraargumente, dar a venit doar tacere… :LD
4. Pe măsură ce valul de ob¬scu¬rantism corect politic, anti¬ştiin¬ţific şi antiistoric de sorginte oc¬cidentală prinde rădăcini în ţări precum România, devine şi mai evident cât de mult lipsesc din peisajul intelectual al României istoricii şi oamenii de ştiinţă. E o discuţie separată, dar să notăm aici că România, dacă va su¬pra¬vieţui marilor mutaţii istorice ce urmează în acest secol, va su¬pra¬vieţui doar pe doi piloni: (1) co¬munitatea oamenilor de ştiinţă – singura care va putea să menţină România racordată la dinamica economică şi tehnologic-politică a mileniului trei şi (2) comu¬ni¬tatea istoricilor şi a oamenilor de cultură – singurii care vor putea asigura rebranduirea şi via¬bili¬ta¬tea identitară a „românismului“. În jurul acestor doi piloni ar trebui să se regrupeze mediile eco¬nomice, politice şi structurile de siguranţă naţională. Restul e demagogie şi aflare în treabă. LD: Ipoteza ca glumitza cu crucea si svastica defineste ”valul de obscurantism corect politic, atistiintific si antiistoric de sorginte occidentala” este, cred rizibila si total neconvingatoare. ”Argumentul” ca in Romania lipsesc ”istoricii si oamenii de stiinta” este inca un porumbel scapat din gura Inaltului Spirit Justitiar prin care se face o distinctie intre istorici si ”oamenii de stiinta”. Asa este: una-i una si alta-i alta! Brusc, DPA devine profetic si ipotetic punand sub semnul intrebarii supravietuirea Romaniei ca natiune, pe parcursul acestui secol. Care sunt marile mutatii istorice cu care se va confrunta Romania nu ni se spune. O stie doar DPA. Speranta provine din randul a doua categorii (distincte!) de oameni: oamenii de stiinta, pe de o parte si istoricii (care nu-s oameni de stiinta, desi istoria este o mare ”stiinta”!!!) dublati de oameni de cultura (istoricii neintrand in aceasta categorie). Sintetizand, conform convingerilor intime ale lui DPA, Romania va fi salvata de trei categorii mari de oameni: oamenii de stiinta, oamenii de cultura si istoricii (care nu-s nici de stiinta, nici de cultura, ei fiind doar interpreti ai faptelor trecutului). Fara sa intentioneze, concluzia lui DPA coincide perfect cu convingerea lui Nicolae Ceausescu care repeta ori de cate ori avea ocazia ca doar stiinta si cultura, materialismul dialectic si istoric vor duce Romania pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie. Si uite asa am ajuns sa avansam ipoteza ca fascismul si bolsevismul una sunt, iar DPA si NC una gandeau. :LD

O dublă presiune
Ne aflăm în faţa unei presiuni du¬ble. Prima, din afară, din Occi¬dent, doctrinele de factură corect politică. Ele vin şi nivelează to¬tul, istorie, tradiţie, ştiinţă, în funcţie de priorităţile lor politice şi ideologice. A doua, de la baza socială şi culturală a însăşi na¬ţiunii: o deteriorare rapidă fără precedent. Parlamentul şi sis¬te¬mul de educaţie actuale din Ro¬mânia sunt evidenţa incon¬tes¬ta¬bilă. Să mergi prea departe în se¬colul XXI, grupat, ca naţiune, fă¬ră a putea răspunde acestor forţe şi fără a avea capacitatea de a le ţine sub control e imposibil.
În fine, am dat într-o discuţie de sine stătătoare. Să ne oprim aici. Mai sus, doar nişte gânduri răz¬le¬ţe, provocate de momentul în ca¬re valul uneia dintre cele mai ne¬simţite şi obscurantiste cam¬pa¬nii imaginable în istoria con¬tem¬po¬rană a atins spaţiul virtual po¬pu¬lat de limba şi cultura română. //
LD: Dubla presiune asupra soartei Romaniei ca natiune (dinspre Occident si dinspre Romania insasi) coincide cu dubla presiune asupra Romaniei resimtita de dictatorul roman NC in decembrie 1989: atat din Vest cat si din Est (Romania fiind in Est). Deci, nimic nou sub soare. Doar faptul ca pentru DPA Estul geopolitic nu prezinta niciun pericol. O fi chiar mantuirea care ne va veni de acolo? Pana a vedea de unde ne va veni mantuirea DPA trage semnalul de alarma ca Occidentul demolator de istorie si traditie este ajutat de romanii insisi, neciopliti si needucati, neintelegator si neintersati de propria soarta. Probabil ca un batalion/ regiment de istorici educati la scoala profesorului Daniel Barbu de la UB ar rezolva rapid situatia… :LD
Cuvinte cheie: dicriminare, confesional, religie, crestinism, ortodoxism, catolicism,anglicanism, protestantism

LD: Concluzie. Editorialul este scris in graba, incropit pe un singur exemplu de anticrestinism, lipsa argumentelor fiind compensata de abundenta invectivelor. Articolul incepe furtunos, vindicativ si amenintator, si se termina profetic si pesimist. Mostrele de limbaj de lemn sunt prea frecvente pentru a nu fi remarcate. La cuvintele cheie apar, surprinzator, termeni la care nu s-a facut nici cea mai mica referire in text (Culmea, eu am facut aceste referiri, cititind printre randuri). Asadar, nicaieri in articol nu se vorbeste despre protestantism, anglicanism, ortodoxism. Sau autorul a avut o varianta mai lunga a articolului, fiind nevoit sa taie din motive de volum excesiv, fie a adaugat confesiunile cu pricina sugerand cam dinspre care doctrine crestine vine anticatolicismul…. :LD

Cuvinte cheie: Dragos Paul Aligica, Liviu Drugus, Mariana Codrut, Daniel Barbu, Vladimir Tismaneanu, Nicolae Ceausescu, Lenin, C. Waren Hollister, stalinism, stiinta, istorie, anticatolicism, anticrestinism, fascism, bolsevism, protestantism, ortodoxie

Sat Valea Adanca, Comuna Miroslava, judetul Iasi 9 martie 2013