Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 304. Marți 31 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (37).

Miercuri 7 decembrie 1966. M-am sculat la 6. La geografie – în aer. Totuși, n-am fost stingherit de nimeni și de nimic. La matematică s-au ”corectat” și restul de teze. Și-am stat tot timpul degeaba cu Gozec în prima bancă. Mai făceam bancuri, prostii și mă distram. La l. română s-a făcut corectarea tezei. N. Hl. A ținut o cuvîntare, vorbind foarte frumos despre menirea profesorilor și elevilor în societate, arătînd că nu trebuie să privim lucrurile prin prisma conflictului permanent dintre elev și profesor. Profesorul trebuie să aibă răspunderi  de buna sau slaba pregătire a elevilor săi. E o crimă să ne treacă așa nepregătiți. Altfel, vom fi pacostea societății și a poporului din care ne-am ridicat. După ce ne-a spus mai multe lucruri a făcut corectarea tezei la trei elevi: mie, lui H.N și lui Sfichi. N.Hl.:”Druguș are pretenții de elev bun, nu-i așa?” Eu: ”Nu știu!”. Mi-a arătat o serie de greșeli de ortografie (Rebreanul, L.Română, ș.a.). About me and H.N.: ”Voi nu chiuliți, voi nu sunteți chiulangii, dar aveți o indiferență față de acest obiect… ș.a.”. În pauză, am vrut să merg cu Gavril cu geamul, dar acesta s-a opus: ”Las pe mîine la chimie… te rog frumos”. Și-am stat. Dar, vai! De ce m-am temut, de aceea n-am scăpat. Mă ia Zaiciu împreună cu Burciu R., H.N., ș.a, în banca I-a și ne dă extemporal: ”Evenimentele din paleozoic și viața în precambrian”. Habar n-aveam de asta. Am scris din amintiri și-am copiat un titlu lung de la o planșă de pe perete… Restul orei am stat aiurit. N.L. mi-a dat niște maxime scrise special pentru mine. Una care cred că mi se potrivește: ”Mulți tineri dacă nu au fericirea să găsească o amantă sau o soție foarte remarcabilă ajung aproape în mod necesar la acest egoism trufaș”. Are pretenția să-i scriu și eu, dar nu-i dau nimic. La rusă am stat cu Gozec într-o bancă, apoi m-am mutat cu Magopăț și-am făcut un haios de n-ai treabă. Suflam aiurea la cei de la tablă (Pleșcov = Peșcov). L-a mustrat pe Gozec că suflă și l-a amenințat că-i pune 3.

Magopăț Gavril s-a dus la întîlnire în parc (with me). Eu am halit repede și m-am dus imediat la film. Am văzut la ”Unirea” filmul ”Tunelul”, coproducție româno-sovietică. La 4 m-am întîlnit cu Gavril. (Mi-a promis o cinste și a intrat la film…). Eu am venit acasă și n-am stat mult. Am făcut lista de plată a cotizațiilor, apoi am plecat în oraș. Am vrut să dau pachetele de drojdie prin cineva, dar n-am avut prin cine. Am mers prin oraș pînă la 6 cînd a ieșit Gavril de la film. Cu Nică Rotaru, his friend. (Fădor nu merge la 7 în parcul Al Sahia. Gavril mi-a dat 21 de lei, eu am pus 2 și-am cumpărat două (sticle de) ”Unic”, 40 grade, aperitiv extra, 11, 50 lei. Am venit acasă; ”stăpînii” erau la film de la 6 la 8. Și nu ne-a stingherit nimeni. (Mariana era la film, iar Nicoleta dormea). Am cinstit cu Gavril în ritmul muzicii ușoare de la pick up. Ce mi-a zis Gavril: Botez mă paște, iar eu cu Gozec sîntem urmăriți. Burdujan mă paște: scrisoarea mea a ajuns în discuția comitetului raional de partid. Să mă păzesc ca de foc., nu mai am mult timp. Dacă vreau, mă ajută cu taică-su. Să nu mă las!

Pe la 8 m-a ajuns și-am adormit buștean!

Joi 8 decembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 7, foarte sătul de somn (11 ore în cap) dar puțin mahmur. Mi-am schimbat în grabă cărțile și…. la școală! Gavril cică a dormit neîntors! La soc. a ascultat vreo 8 și a pus note rele. La română a ascultat, apoi a predat ”Frații Jderi”. La fizică a ascultat o elevă și apoi a predat restul orei. Nu știu nimic de ceea ce se discuta în clasă. La istorie ne aduce tezele. Am 7. (Nenati, Vîntu, Broască – 10). Nenati avea o greșeală: 3000 de tunuri  ale lui Albert Kirally, pe cînd ei aveau numai 14. Îi iau caietul și mă duc la profesoară. Eu: ”Tovarășa profesoară, uitați-vă, eu am scris greșit aici și nu m-ați corectat”. Profesoara: ”Da, se poate. Corectez atîtea teze..”. Eu: ”Da, vă cred, dar e o exagerare prea mare…. și mi-ați pus 10…”. Profesoara: ”Păi da, la tine ce-i trei mii de tunuri… te joci cu cifrele… ” Eu: ”Da, dar nu-i caietul meu. I-al lui Nenati”. Profesoara: ”Aaa….!”. Nu mai știa ce să zică. În rîsetul general al clasei m-am distrat și eu pe seama asta….

În pauză am curățit geamul de sticlă și vroiam ca să-l scoatem și să-l ducem la geamgiu. Dar geamul era încleiat în vopsea și nu ieșea… Cu toate eforturile noastre nu vroia să iasă și pace… Pericolul chimiei se apropia vertiginos… Sună! Ce-i de făcut? M.D. (L.D. Cred că era vorba despre Maria Dobroghiu) îmi dă o idee. O aplic! Rup o scîndură de la o bancă și bat în tocul geamului de mamă-mamă! Geamul sare, Gavril îl prinde și în ritmul vertiginos al zăpăcelii dispărem pe ușă, fără să ne mai îmbrăcăm. Mergem la geamgiu – ne tîrguim: 6 lei. (Am luat 8 lei din fondul clasei pt geam). Am lăsat geamul acolo și am mers la ”Liliacul” unde i-am comandat d-șoarei ”o prăjitură de 3 lei și o sută, două cafele mari” și ne-a servit prompt. Am discutat cîte ceva. Gavril: ”Liviu, tu ce stai mereu pe tușă, găsește și tu o duduie”. Eu: ”N-am chef!”. El: ”Nu fi fraier”. Eu: ”Eh!…”). Am luat geamul și-am venit la școală. N-a dat nici extemporal și nici n-a ascultat. (au lipsit 10 azi la chimie). La engleză ne-a predat ”Othello” by W.Sh.

Azi am avut niște discuții tari cu M. Gînsac. Ea: ”Frumosule! Țiganule!”. Eu: ”Mă oafo! Ochelaristo! Măi aia cu bicicleta pe nas! Ieși afară!”. Am ajuns și la alte vorbe tari pe care i le-am adresat cu plăcere. Începe să mă enerveze ființa asta cu ochi negri și destul de inteligentă căreia-i place să-și bată joc de cîte cineva… dar încerc s-o pun la punct.

După ore, s-au luat după mine (Doina + Natalia + Mariana). Mariana: ”O ce galoși are…Dacă aș avea eu așa niște galoși…”. Doina: ”Da ce fular asortat la balon are! Merge acasă să mănînce puiuțul zăhărel adus de mămica lui”. Oafele și proastele dracului! Eu: ”Am deajuns, am văzut cît sînteți de proaste!”. Ce să le mai spun? Numai îmi fac nervi cu ele…

Am mîncat și am pus plăcile în funcție. Numai ce apare T1 + T2. Pentru prima dată a venit Toader la mine. Le plac condițiile mele… Au ascultat muzică pînă la 3.30. T1 s-a dus la internat, iar T2 a rămas cu mine pănă la 4.30 cînd ne-am îmbrăcat și am mers la școală la meditație la l română. I-am spus lui T2 toate poveștile cu trio-ul. Eu am luat măsura cea mai drastică! S-o zic pe Doina lui Hlinski! T2 a zis că o încurcă prea tare respectiva. Eu: ”Nu-i nimic. Așa-i trebuie!”.

Am ajuns bine la meditație. Am ocupat cu T2 ultima bancă, cu Gavril. Trio-ul a ocupat ultima bancă la celălat perete. În față era L.N. + Gozec V. Nu trece mult și sosește un bilet de la M. Gînsac: ”Liviu, afară e frig. Nu ți-e frig numai în șosete?”. Nu am citit eu biletul, ci T2. Nu peste mult timp N. (Natalia Ieșan) trimite un al doilea bilet, care era f voluminos. Cînd l-am văzut m-a apucat rîsul. În acest timp, Hlinski ne vede și se enervează: ”Ieși afară, Ieșan și cu Druguș! Veniți aici să vă faceți ocheade și să vă distrați! Afară! Hai, ce mai stați?!” Am încercat să protestez, dar în zadar. Biletul zăcea între rînduri și – prost de 100 de ori ce-am fost – nu l-am luat. Am ieșit afară și m-am clănțănit un pic cu Natalia. Scîrbit și îndrăcit peste măsură am pornit agale spre casă. Nici nu știam ce să fac. De-acasă vroiam să mă duc la dirigintă, să mă spovedesc ei și să pun la cale pedepsirea adevăraților vinovați. N-am avut curajul să intru și m-am dus pînă la autogară. Pe la Poștă mă întîlnesc cu T0. Mă reține și-mi spune că a vorbit cu directoarea (Mincu), care a avut o părere bună despre mine. Mi-a spus că va vorbi și cu Bejenaru – șeful secției și o să-l pună la punct: ”Uite tov. care-i chestia: eu-s de-acord cu tot ce a făcut elevul care a plecat de la internat…”. Dacă vreau să mai iau legătura cu el îl pot găsi în fiecare zi fix la ora două ieșind  de acolo… după ce semnează condica. Soția sa lucrează la Muzeul Etnologic. Pe la 6 și ceva a venit T2 la mine (cică s-a enervat grozav cînd a văzut c-am plecat). N-a știut să ia el biletul ăla… Și nu le mai avem la mînă… Am fost pînă la școală, dar nu mai erau; le-au cules deja. Am venit înapoi și-am făcut tot soiul de planuri de răzbunare. Deodată, vine Gozec și mă cheamă afară: aici erau Mariana și Natalia. Eu: ”Ce-i Gozec, vrei să-mi spui ceva?” – ”Nu dragă, eu te-an chenat”, se vîră Mariana în vorbă. ”Uite care-i chestia. Dacă te întreabă Hlinski de bilete, spui că ți-am cerut o carte…”. Eu: ”Mă crezi așa prost?”. Ea: ”Las că știu eu cît ești de prost!”. A vorbit destul de urît ceea ce m-a îndrăcit și mai mult. Da ce să fac acum?

Cînd a ieșit de la ora de meditație, Telucu a fost chemat de Doina și Mariana să-mi spună mie să tac din gură și să nu mai zic la nimeni de bilețelele alea”. ”Da, așa am să fac” le-a asigurat T2 și a venit la mine să urzim planul de răzbunare. Doina H. i-a ore de la Pop (marți și joi de la 6 la 7). Mîine îi spunem lui Hlinski toată afacerea, vine și Telucu și documentează (el se are bine cu badea Neculai…).

Seara, T2 a stat pînă la 8. De la amiază n-a mai dat pe la internat. Eu mai am un ”Unic” în valiză. Seara am stat și-am ascultat muzică, apoi pînă după ora 11 mi-am scris în jurnal. Mă plictisesc prostiile astea cu fetele. Astea au să mă determine să iau o hotărîre în această privință.

O zi nu prea rece. S-a așternut zăpadă de un deget. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 303. Luni 30 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (36)

Luni 5 decembrie 1966.

M-am sculat la 7, mi-am spălat galoșii, curățat pantalonii, spălat, mîncat și plecat la școală. N-am pus mîna pe nici o carte și azi nu m-a ascultat la nimic. La rusă am stat cu Gozec în banca-ntîi. Profesoara: ”Druguș, vrei să răspunzi?” Eu: ”Tovarășa profesoară am venit doar mai aproape … de ”catedră” (prof. stătea la catedră…). Ora a trecut pe neobservate și totuși destul de greu.. La educație fizică am făcut în uniforma mea obișnuită. Vorbeam în front. ”- Druguș! Poate vrei să dai și tu odată raportul?”. Eu: ”Dacă este nevoie….”. Deodată strigă la mine: ”- Nu, că nu-i nevoie!”. Pe același ton îi spun răspicat: ”Am spus că dacă este nevoie”. Ea: ”Ești un obraznic! (Mai zi ceva, dacă ai cui). La oră am lucrat cît se poate de corect. Am făcut 11 flotări și a vrut să-mi pună 9. Eu: ”Nu, tovarășa profesoară, fac 12 data viitoare și-mi puneți 10.” Ea: ”Bine”. Apoi am făcut cățărări și alergări.

În pauză, mergînd înapoi spre școală, mă întîlnesc cu mama. Îmi spune că a plătit gazda și că lucrurile au luat o întorsătură neașteptată în privința mea și a plecării mele din internat. Botez – măgarul – s-a dus la șeful secției (de învățămînt) și m-a ponegrit și acolo. Dar pe lîngă toate, îi spune lui Moldovanu (LD: Moldovanu era profesor la Școala din Grămești, coleg cu tata) ca să-i spună tatei ”să se mai îngrijească de băiat, că prea-și face de cap”. M-a amenințat cu eliminarea din școală. Dar eu sînt sigur pe ceva și nu mă tem de nimic. O să-i comunic lui T0. Mama a vorbit iar cu diriginta, care mi-a interzis să merg la internat și să umblu aiurea prin oraș: mă urmărește pas cu pas Liceul 1. Mi-a comunicat să mă păzesc ”că lumea-i cu două fețe și cel mai bun prieten te vinde”. Directoarea i-a spus cam același lucru + faptul că dacă Botez mă va săpa în continuare dînșii mă vor susține. Sînt elevul lor și trebuie să mă apere. (Îmi închipui eu cum se trag sforile acum: alor noștri le place de mine că am lovit în faima și reputația liceului 1 și totodată i-am preamărit pe ei (”La același preț – două feluri de a servi”). Mama mi-a adus și două scrisori la care dealtfel mă cam așteptam: de la Natașa și de la R. Moscova. Ce-mi trimite Natașa? 5 vederi f f frumoase din centrul Moscovei, o insignă cu Vostok 3 și 4, f frumoasă și …. her photography: She is a sympathetic girl. Seamănă foarte bine cu Lia deoarece (ambele) poartă coroană. Corespondează cu copii din Polonia. 28 mai 1960. De la R.M. îmi trimit numai două cîntece și asigurarea că mă vor anunța la timp de acele concursuri care se vor organiza.

În pauza de dinaintea orei de chimie mă roagă Vîntu să-i deschid geamul din dreptul ei. Eu: ”Cu plăcere!” Dar geamul nu cedează din partea de jos. Forțez, cadrul se încrucișează și odată cu el și sticla care se preface în cioburi mici și cade ca o ploaie peste mine. S-a spart un geam. Cine? Nu se știe. Vîntul l-a trîntit. G.M. ”Noroc și fericire…”. Cîteva fete au adunat cioburile iar eu am anunțat că iau 10 lei din fondul clasei să pun oberlichtul la loc. Cînd a venit diriginta în clasă, toți i-am explicat rîzînd: ”Așa era un vînt!” (nici nu se simțea) și cînd l-a trîntit o dată, praf a fost”. Într-adevăr clasa s-a solidarizat cu mine de data asta.

La chimie n-a dat ext. și țîțîia inima în mine că mă ascultă. Dar n-a fost așa. La diriginție ni s-a prelucrat toată ora ”Ordinul Ministerului Învățămîntului nr. 1084 din noiembrie 1966”.: o variantă mai severă a regulamentului. Un act prevestitor de furtună. Se crede că vor veni măsuri drastice împotriva oricăror abateri. La matematică ne-a adus tezele. Am 5!! N.L avea 5 apoi i-a pus 6! (mai bine un 5 chinuit decît un 6 pîrlit). Toată ora am rîs și am făcut glume de care a rîs și profesoara. Bună femeie.  M-a trimis de cîteva ori în cabinet să caut niște teze. La geologie m-a pus pe mine și pe alții să arătăm mulajele la elevi prin clasă. Am făcut schimb cu N.L. și am umblat aproape toată ora c-o tablă de aia. Prof.: ”Druguș, termină odată că te igzaminez”. Eu țineam tabla la cîte-o bancă și fetele-mi arătau să citesc, să știu barem ceva de mă ascultă. Observ că clasa în general și fetele în special țin la mine și mă ajută. Am făcut ce-am făcut și nu m-a mai ascultat.

După masă a venit mama la mine și a stat pînă la 4 făr-un sfert cînd am plecat împreună în oraș. Mi-a adus de-acasă ”Frații Jderi”, ”Nicoară Potcoavă” și ”M. Sadoveanu – o monografie a operei”. Am hotărît să nu-mi iau azi costum. Pe cec-ul cu 360 am pus suta de la Teddy (L.D.: Teddy = T1) + 125 de la mama = 585. Pînă la sf anului să-mi facă de-un costum bun, frumos, scump. Azi mama a întrebat-o pe Doina H. cum merg la engleză. Doina H: ”Eu sînt tot elevă și nu pot să vă spun…”. A întrebat cîteva fete (N.L. ș.a.) ce fac prin ore și m-a pîrît N.L. că mă joc cu oglinda în ora de istorie…

(Azi am predat la sediu ”dosarul” cu planul de muncă trimestrial. Fedorciuc: ”Măi Druguș, măi, tot nu vrei tu să faci cum trebuie. Scris cu creionul, neglijent…”. Eu: ”Dacă-i nevoie-l mai fac o dată…”. El: ”Ei, lasă! Cu condiția ca pe trim II să te pui pe treabă”. )

Am vrut să fac abonament la Moscow News dar a expirat termenul și n-am putut face.

Pe la 9 a fost Victor (Gozec) la mine și mi-a spus că T1 + T2 se plimbau pe la lacuri să-i bată pe ăia. Cică fac parte din gașca lor și o s-o-ncurce. L-a prins Buculei fumînd.

Marți 6 decembrie 1966. Azi e Sf. Nicolai. Telucu i-a scris o felicitare lui Hlinski Nicolaie.

Aseară am stat și am scris în jurnal pînă la ora 11. Pt azi am mai învățat cîte ceva (un exercițiu înainte la l engleză).

Ieri a fost o zi urîtă și nouroasă, dar pămîntul e aproape uscat. Nu mai sînt noroaie mari pe străzi.

Ieri am venit cu Raif Ingrid at home.

Dimineața m-am sculat la 7 și n-am avut timp să mă uit prin cărți. La l latină s-a făcut recapitulare pt teză: traducerea unor texte latinești. În pauză s-au strîns vreo 43 lei (eu am pus 8 lei de la fondul clasei) și cu Magopăț am mers în oraș să cumpărăm cadou pt N. Hlinski. Eu am avut inițiativa în toate cumpărăturile. Am luat o carte ”Împotriva hitlerismului” de NICOLAE Iorga – 12 lei, o pereche de butoni de 18 (noi am zis că-s de 28 – fetele nu se pricep) o felicitare de 2 lei, o coală de celofan de 4 lei și de 55 de bani o bucățică de panglică. Peste tot era aglomerație, ca înainte de sărbători, dar m-am vîrît înainte și am luat eu primul… Cu banii care-au mai rămas am mers la cofetărie și am luat cîte-o cafea neagră (5 lei). Magopăț mi-a dat de grijă că la noapte nu mai dorm…

La școală am aflat că am 3 în extemporal, deci media 6… Cum am ajuns în clasă am început să devin f. ”spiritual”, guraliv și îndrăzneț… Am început să povestesc niște romane de-ale lui Sadoveanu, spunînd fraze aiurite și comice.  Henry de la a XI-a A mi-a dat o revistă de la Pop Mihai – Czechoslovak Youth – in English. It has many addresses from many countries. Vine ora de l română. Broască: ”dă pachetul!”. Îl dau. ”Hm. Cam mic”, glumește el. ”Mic da scump”, comentez eu… Clasa: ”Taci dracului, că ne faci de rîs”. Eu comentam fiece vorbă a lui N. Hl. Și pînă la urmă mă ascultă. Nu eram cine știe ce pregătit, dar cum aveam cel mai prețios chef de vorbă, i-am tras o barbă cu cuvinte pompoase și am luat 8. Nu mă ajută. Apoi a predat ”natura patriei”.

Azi am avut de furcă cu revista aia cehoslovacă. A ajuns pe la N.L. care a început s-o boțească împreună cu Mariana G. Eu: ”Dă-mi-o, te rog…”… A fost un talmeș balmeș din care am uitat aproape tot și nici eu nu știu ce vroiam. În ora de socialism economul a lipsit 30 min. În acest timp eu am făcut liniște, dar tot cu glume și spirite ce produceau ilaritate. Totuși reușeam să țin liniște cînd mă făceam spre ușă și ziceam că-l chem pe profesor. A venit, în sf. și a predat tot restul orei. La istorie, nici vorbă de lecție. Iar am început să comentez: ”Parcă Halip n-ar fi putut cumpăra niște bomboane mai fine…”. Am discutat toată ora cu N.L. (”Fou, tous les moment, courent!/ Fu tu le moma–n cur/  Toate momentele zboară”).

În această oră, Pițigoi (Rodica Pîrghie) cu Geta Broască și Tanța Ungureanu mi-au făcut o poezie cu Lia: ”Domnului ”ȘEF” ”(XI-a E): ”Îți mai aduci aminte ”șefule”/ Cînd te plimbai agale/ Pe strada cu izvoare?// Tu mergeai cu nepăsare/ Și nu știai ce drag te are/? Mai era și o codană/ O timidă fetișcană/ Doar la lecții/ Și era în aparență/ Doar o simplă concurență/ Și un spectator stingher/ Fără să-și de-a seama/ L-a văzut pe domnu El/ Că mergea cu ”domnișoara”/ El atît de luminos/ Ca un strașnic Făt Frumos/ Ea șireată și vicleană/ L-a atras într-o capcană/ Inima i-a ferfenit-o/ Și de garduri i-a izbit-o/ Astfel a luat sfîrșit/ Și chiștocul chinuit de atîta supărare/ Și-a luat coada-ntre picioare”.

La engleză a întîrziat 20 min., a venit, a ascultat trei eleve. Mă încăpățînez să stau în ultima bancă. (Doina H.: ”Ce politicos ești!”; Eu (în gînd): ”Du-te-n Petrea Marinescu”). Eu: ”Telucu, să-ți înveți fetele din clasă să se poarte frumos cu mine…”. Am schimbat cîteva vorbe cu Mariana: Ea: ”Nu fi scîrbos!”.

Acasă: două pahare de vișinată, unul de vin + haleală. Apoi, de la 3 la 10.30 tot timpul am frecat vreo 25 de plăci la pick up ul adus de dna Oltea. Pe la 6 au venit Tanța și Rodica lîngă mine (Rodica cu părinții și Tanța cu Rodica). Am ascultat plăci pînă ne-am plictisit, apoi am jucat table cu Rodica. În acest timp vorbeam: să știi că azi vine diriginta și ne face o vizită. Nu trece un sfert de oră și pică diriginta: ”Ooo! Vă distrați! Muzică, jucați table. Bineee… Bine că l-am găsit acasă. Vin fetele la el. Bun. Bun.” Și s-a dus. După asta s-au dus și fetele și ceilalți musafiri. Eu am mai ascultat muzică, apoi am copiat 6-7 adrese de tineri din dif. țări pt. a purta corespondență. Pînă la ora 12 (ora 0) am scris în jurnal.

Azi, o zi mohorîtă, dar parcă nu urîtă. La ora 0 și 5 min am început să revăd carnețelul cu maxime. Pînă la 12. 30 am stat și-am citit în pat. Nu știu dacă ăsta este rezultatul cafelei negre, dar pînă la ora asta n-am avut somn (și luasem și două vișinate și-un vin care au avut un oarecare efect…). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 302. Duminică 29 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (35).

Sîmbătă 3 decembrie 1966. Dimineața m-am sculat singur la 6 și-am mai învățat ceva la l latină. Gazda a întîrziat cu masa și-am plecat din casă la ora 8 făr-un minut. Totuși, prima oră fiind fizica, am intrat înaintea profesoarei. Am dormit toată ora… La geografie, iar am stat cu Gozec într-o bancă și-am încercat să mai învăț la latină. Prea puțin însă.

În pauză, vine Doina H.: ”Tovarășe Druguș, poftiți pînă la sediu”. După asta vine Gozec și-mi dă o gogoașă. Stau și-o mănînc dar nu-mi ticnește. Vine Nușa Duzinski și mă ia rapid la sediu. Am luat numai cîteva guri, am aruncat gogoașa și-am intrat înghițind. A venit o tov. de la UTC Suceava și s-a interesat cum merg treburile, ce acțiuni s-au făcut. L-a luat pe unul de-a 9-a A și pe Steiger dint-a XI-a C, la întrebări.

În ora de latină m-am anunțat și baba m-a ascultat împreună cu Larionescu și Burciu. Aceasta din urmă a luat 7. Pe mine și Larionescu m-a ascultat mult. – ”Noi mîncăm ca să trăim, nu trăim ca să mîncăm = Edimus ut vivemus non vivimus ut edamus”. Asta trebuia s-o țin minte. Baba m-a prins de cîteva ori trăgînd cu ochiul la clasă și mie mi-a spus rîzînd sub formă de glumă: ”Druguș, Druguș îi fi tu șmecher, dar nici eu nu mă las”. Pînă la urmă ne-a pus 6! ”Ea: ”Eeee! Da tu ai prea mulți de patru, să vedem ce-i face în teză”.

În ora de istorie – ca să-mi reduc din plictiseală – am început să dau cu oglinda în ochii fetelor frumosul soare ce strălucea afară… Pe Albu și pe N.L. le-am necăjit cam mult, ceea ce-a făcut-o pe N.L. să-mi trimită ”carte”. N-am vrut să primesc decît în plic. Mi s-a satisfăcut dorința. Iată ce mi-a scris: ” Dragă eroule…. Te somăm să încetezi cu crimele tale căci dacă în timp de 24 de secunde nu încetezi, în pauză îți va veni sfîrșitul. Fantomas”. În pauză au vrut să se țină de cuvînt și m-au atacat în vreo trei rînduri. Prima dată am strigat după ajutor la profesoara de istorie și m-au lăsat. Apoi au fugit după mine, dar am ieșit lîngă prof Luchian din clasă. În al treilea rînd, cînd veneam de-afară au sărit pe mine, dar am făcut-o pe ”Jean Marais” și le-am împrăștiat imediat. În orice caz, m-am distrat. În ora de l rusă m-am mutat în bancă cu Gherasim în spatele lui N.L. She wrote me some tickets: ”Ai citit Climate? Ți-a plăcut? Ai văzut filmul?”. Answer: ”1. Nu; 2. Nu; 3. Nu.”. She: ”Păcat! Sînt acolo niște maxime care ți se potrivesc ție. Să ți le aduc?” Nu i-am mai răspuns.

Azi diriginta l-a întrebat pe Gherasim dacă eu am fost cel mai rău din internat. ”Nu, tovarășa dirigintă. E din cauza scrisorii”.

Diriginta mi-a luat adresa gazdei și-am mai vorbit fleacuri.

La rusă n-am fost în clasă cu gîndurile și azi s-au luat vreo 5 note rele (Gozec – 3).

După oră am fost cu Gavril pînă-n parc (avea o întîlnire, dar n-a venit). Pentru că l-am însoțit pînă acolo – să dea o ”cinste”. Am mers la ”Doina”. Rom! ”Două romuri mari, vă rog!”. – ”N-avem!”. Atunci am luat banii și am mers la Cofetăria ”Liliacul”: cîte două prăjituri de căciulă. Așa ”cinste” mai zic și eu.

În oraș m-am întîlnit cu T0. S-a îndreptat spre mine, l-am salutat și am intrat în discuție. El: ”Nu trebuia să pleci din internat! Ei n-au voie să te dea afară pt chestia aia. În orice caz, nici tu nu trebuia să faci asta…Dar dac-ai făcut-o trebuia s-mi spui și mie și nu mai plecai… Noi o să încercăm să te readucem în internat…Noi o să discutăm mai mult mîine. Vii la ora 10 în oraș și te plimbi prin fața telefoanelor…”. Eu: ”Bine”.

Am mers la gazdă, am mîncat din fugă și-am mers cu T1 și T2 la filmul polonez ”Cenușa” – două serii – 5 lei. Mai mult m-am plictisit decît mi-a plăcut (Campania napoleoniană). Am stat cu T1 + T2 la sobă și-am discutat. Totuși, filmul n-a fost tare prost. Am ieșit la 5 și am făcut un tur prin oraș. Toader a pus 390 lei la CEC, apoi T2 s-a întîlnit cu cumnatu-său. T1 s-a dus la internat, să lase un bilet de voie cum că-i plecat acasă și la ora 6 are o mică întîlnire cu N. (pt a clarifica lucrurile) și parcă văd că stă toată noaptea cu ea, iarăși.

Eu am venit acasă, am jucat table cu-n ”Aurel”: 3-3. După asta mi-am pus la punct ”Dosarul org. UTC Cl XI-a E” făcîndu-mi planul de muncă pe trim I.

După cină am stat afară pînă la ora 9 și-am scris în jurnal. În timp ce eu eram la film, diriginta mi-a făcut o vizită. S-a interesat de condiții și totodată le-a dat de grijă să mă mai păzească ce și cum merg prin oraș. Seara am ascultat un concurs ”Cine știe, cîștigă” pînă la ora 9.30.

Azi – o zi splendită. Nu-ș de ce mă cam doare capul. T1 presimte că o să se îmbolnăvească.

Duminică 4 decembrie 1966. Dimineața m-am trezit pe la 7 și m-am sculat pe la 8. M-am spălat, schimbat, am mîncat și pe la 9.15 am ieșit în oraș. Am mîncat un cremșnit și-o gogoașă, apoi m-am mai plimbat prin oraș, prin fața telefoanelor.

La ora 10 punct T0 a fost în fața telefoanelor. El: ”Vino în urma mea, la ”noi” ”. Am mers cu el  sus, într-un birou curat, însorit, în spatele clădirii. Am vorbit despre plecarea mea din internat. El: ”Bine-ai făcut că ai plecat. Tu trebuia să te muți mai de mult din mizeria aia. Dar ai fost fraier de ceea ce-ai făcut. Nu trebuia să procedezi așa. Ori mă anunțai pe mine și eu făceam Notă informativă la P. și-i făceam praf, ori tu cu încă vreunul scriați aceleași lucruri, dar nu vă semnați… Îi spui lui Prandea și-ți face legătura cu mine…. Da și ăla-i un bramburit și aiurit – Ungureanu Sorin + Gherasim, băiatul antrenant – cărți și…. la dr Hugo”. Să vreau și eu să mă duc la petrecerile lor. O să fiu introdus cu grijă. Dacă află școala – mă ”scoate” el, dar mă desconspirtă. Mi-a promis c-o să facă în așa fel să-i dea lui Botez peste nas. There are others as I (I hope I know them). Am dat notă informativă cu privire la cele petrecute în internat (sursa a fost eliminată). The next meeting – dum. 18 XII, la ora 11 (telefoane). Smb.: ”ce-am căutat la miliție?”. Eu: ”m-am interesat de mutația la buletin. Știi… m-am mutat la gazdă. Am auzit că ăsta-i de la Miliție și l-am întrebat… E o cunoștință de-a lui taică-meu.”. T0 vorbea f liber și deschis: dă-o-n p…., tu-i în c…. pe mă-sa ș.a.).

Am venit apoi la gazdă.

Azi a fost o zi frumoasă, însorită. Zăpada a dispărut de cîteva zile și a rămas pe drumuri o vîscă apoasă ce strălucește în razele soarelui. Pînă la 12 am scris, cu mari întreruperi, în jurnal. Acest jurnal începe să conțină prea multe ”intimități” ce pot fi numite secrete și nu știu cum o să-l mai ascund.

Înainte de ora 2 am încercat să merg la film, dar cînd am ajuns acolo m-am lămurit. O înghesuială de nedescris  m-a făcut să mă întorc. Mă întîlnesc cu Gozec V. – care avea de-a face cu o mulțime de golani ce formează o gașcă respectabilă, temută acum în oraș. Vine la mine și-mi spune: ”Știi că Teddy și Natalița au luat aseară caft în parc?” Nu știam nimic.

Afară s-a înnorat și a început să bureze, ceea ce a durat multișor.

M-am repezit la internat să văd ce-i cu T1. Nu era acolo. A fost acasă. T2 era acolo, i-am spus și aproape că nu-i venea a crede. Pe la 3 am venit la mine acasă. Nu era nimeni. Am ascultat difuzorul, apoi am plecat la cinema ”Unirea” să-mi scot bilet pentru 4 – 6. Dar îmbulzeala era și mai mare. Pînă la 6 am umblat cu T2 prin oraș; pe la gară, autogară apoi am mers la internat. Prandea mi-a rîs, ca un zîmbet. La 6.30 a venit și T1 de-acasă. Nu-mi spune nimic. L-am luat afară și mi-a spus tot, la întrebările mele. Vreo 7 golani au vrut să-l bată, dar el nu s-a lăsat intrigat și la toate vorbele și gesturile lor a răspuns prin tăcere. E f bucuros c-a scăpat cu atît. După asta am mers tustrei la locul cu pricina, dar n-am găsit pe nimeni. T1 vrea să se răzbune! Am venit acasă la 7.30 și m-am culcat la 10. (va continua)

Lectură suplimentară obligatorie: https://pressone.ro/primii-101-ani-din-viata-domnului-tomaziu/

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 301. Sîmbătă 28 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (34).

Joi 1 decembrie 1966. M-am sculat înainte de 6. Afară-i o lună strălucitoare și albă, iar seninul cerului face să crească frigul și gerul. Dimineața, pînă la 7.15 am citit cîte o dată la celelalte obiecte: fizică, soc., ist., chimie și română. ”Gospodarii” casei se scoală cam întotdeauna după 7. Ieri mi-a adus Bejenaru (T1) restul de bani (15). Azi am lăsat portofelul acasă, cu tot cu acte + ceva bani. (Liviu Dogaru, 6 I 1948  …………..). Dimineața fac pînă la școală 6 minute. Prima oră – soc. O lecție f f ușoară despre stat. Mă ascultă. La început am spus cîte ceva. Pe urmă m-am împotmolit. 4!! Ceilalți (Burciu + Dobroghiu) – tot 4. La română, N.H. a ”îndrăznit” să se lege de  capul meu și al lui H.N. Ne-a flocăit un pic, apoi a început să ne bată pe gît cum i-i obiceiul, dar eu i-am luat frumușel mîna și i-am înlăturat-o. La fizică nu m-a dibuit și-am mai citit un pic. Totuși m-am plictisit repede. De la ora III-a, Neculai a plecat la internat la infirmerie pt 3 zile (cu învoire de la cabinet). Asta-i urmarea nefastă a jocului de luni cînd am ieșit cu toții asudați afară, de la ora de ed fizică. La ist. a ascultat cîțiva apoi a început să-și aducă obișnuitele-i laude: ”Soțul meu îi economist, are 2010 lei pe lună, eu am numai 1500, dar dacă aș lucra la Arhivele Statului aș avea și eu 2100. La vară vrem să mergem la Viena și să venim cu vaporul pe Dunăre. În 1970 cînd vor fi mașini românești ne vom cumpăra și noi. I-am cumpărat lui maică-mea fustă de 600 și baticuri scumpe, dar ea tot pe-a ei le poartă… ”. Cu asta a umplut ora + ne-a dat să învățăm singuri lecția ca să nu-și mai bată ea gura… La chimie ne așteptam cu toții să ne dea extemp., dar n-a dat, ci a ascultat toată ora și a pus mai multe note rele decît bune (Sfichi – 2, Băimăcean – 4 etc.). Cu Băimăcean a fost o comedie întreagă. După ce-a luat 4 a început să ragă, s-a făcut că leșină, moare și numai cît stîrnea rîsul. A scos-o afară și mergea cu ochii închiși… M-am plictisit și ora asta, dar dacă mă asculta, pățeam ca Sfichi. La engleză – recapitulare pt teză. Pop a întrebat cine vrea să iasă la tablă și a ieșit Doina H. Toată ora a dictat rezumatul la ”New Life in the Romanian Village”. Eu am stat mohorît și întunecat.

Azi Toader a primit o scrisorică de la ”ochelarista” dintr-a XI-a B (to be friends…). T1 a început să mai trimită cîte un bilet to N., dar totuși n-o reîncepe. Cică acum i-i oarecum…

După ore, Gavril s-a certat cu Gozec (Gozec l-a înjurat și i-a promis bătaie: ”Gavril, ce crezi, că dacă ai gașcă în oraș, ești tare?”. Cred că anume au discutat ca să-mi arate că Gozec are (și el) gașcă. Dar n-am  de ce mă teme; în primul rînd m-m împăcat cu Gozec, și în al doilea rînd nu-s fricos.

După ce-am luat masa a venit T1 pe la mine și mi-a dat 140 lei – restul de bani, și am plecat cu el și cu Telucu în oraș. Nu mi-am mai luat șapca. Prin parc ne întîlnim cu Directoarea + Diriginta. Ne ia la rost că nu avem șapcă (eu cu T2, T1 avea). Apoi l-a luat pe T1 la rost că de ce umblă cu Piecnița care-i plin de note rele. Și eu, care-am fost elev fruntaș am dat mult înapoi. Dirig. s-a înnecat la l latină…

Am mers la cofetărie unde T1 a făcut cinste cu cîte o prăjitură. Azi a luat bursa (pensia). După asta am mîncat de 1 leu sîmburi pînă la ora 4. Pînă la 5 am scris în jurnal. Mîine – teză la engleză și o lucrare scrisă la l română…

Întîi am făcut lucrarea care mi-a luat cam juma de oră. Apoi am halit și am fost la Goraș de-am cumpărat un plic și trei c.p. (LD c.p. = cărți poștale). Am scris acasă o c.p. M-am întîlnit cu Gozec V – era cu prietenul Mihai cu care mi-a făcut cunoștință… (un gașcău de-a lui). Pe la 8 făr-un sfert a fost iar pe la mine și m-a invitat să merg la C.R.C.: ”Cine-a zis dorului dor”. Nu m-am dus. Seara-s biletele scumpe. El avea două bilete și vroia să le plaseze. Seara am învățat la engleză. Am încercat să învăț în pat, dar au început să mă usture ochii și m-am culcat la 9.30.

Vineri 2 decembrie 1966. Dimineața I got up at six o clock sharp. Am visat ceva f aiurit. M-am suit într-un măr înalt, după un măr. L-am cules (era mare, dar strîmb și urît) și-am început să mă balansez foarte tare…). Pînă la 7.45 am învățat restul lecțiilor la l engleză. Cel mai puțin știu Baladele populare, iar cel mai bine ”New Life în the Romanian Villages” and ”The Renaissance”. Toată clasa speră să ne dea ”Romeo and Juliet”. Nu știu de ce, dar mi se pare că n-o s-o dea.

Am ajuns la școală cum a sunat. Azi și mîine H.N. lipsește și a venit Gozec în locul lui cu mine în bancă. La rusă a luat Gorki ( = amar). La română a ascultat-o pe Vîntu și N.L. (10).. M-am dus apoi la ed fizică: m-am echipat cu maieu și pantaloni scurți. M-am jucat un timp cu chiștocii dintr-a V-a A și B. (Cezar, fratele lui Nica Dorin ș.a.). Puștii mă numesc ”mușchetarul”.

Dar în timpul ăsta vine soția lui Pop și mă cheamă: ”Du-te imediat la tov. directoare. M-am îmbrăcat imediat și am ajuns – asudat – la cancelarie. Știam despre ce-i vorba. Azi dimineață m-au anunțat amicii mei de la internat că a venit aseară un gazetar de la ”Zori Noi” și a luat interviuri celor de-a 11-a de la internat. Prandea și-a băgat coada și și-a băgat el faliții lui. I-a trimis pe Horodnic Adrian, Romaniuc Ghe. și Popovici Neculai. I-au întrebat ce-i și cum, și băieții au spus adevărul. S-a dus și Lungu Dragoș și și-a spus durerile. Băieții au spus că în urma acelei scrisori am fost persecutat și eliminat din internat. Gazetarul: ”Rău ați făcut că nu v-ați solidarizat cu el și nu v-ați opus plecării lui, în fața direcțiunii”.

În fine, m-am dus la cancelarie. De aici m-a luat directoarea și m-a dus la Biroul UTC. Aici erau: tov. Fedorciuc de la UTC și gazetarul care mi s-a recomandat Marius. M-au întrebat cum și de unde a pornit totul. Le-am spus. M-a întrebat dacă am plecat de bunăvoie sau m-au dat ei afară. Eu: ”M-au dat afară!”. Am insistat mereu asupra acestui fapt. Gazetarul: ”Tov. pedagog și tov. Botez mi-au spus că erai cel mai rău element din internat…, că nu veneai nopțile pe la internat, întîrziai și lipseai mereu”. Eu: ”NU-I ADEVĂRAT!” – am susținut eu sus și tare. În sfîrșit, gazetarul și directoarea mi-au spus că am făcut foarte bine că le-am scris și că i-am informat.

După ce-am ieșit de la sediu, am vrut să merg în clasă, dar am uitat că-s la primul etaj și-am intrat în cl X-a D sau E unde era Repca. Aceasta s-a speriat văzînd că intru ca la miune acasă. Dar mi-am dat imediat seama ( Eu: ”scuzați…” Ea: ”nu-i nimic”). Și m-am retras. Cică l-au dat și pe Căldare afară din internat.

La psihologie a ascultat vreo 8, apoi a predat. Iată că vine și ora de engleză. Eu n-am nici o emoție, nimic. Vine Pop și rîzînd, dă subiectul: ”Shakespeare – a great humanist”. Ne-a rupt pe toți. Am scris trei pagini.

După asta am mers la sediu unde Fedorciuc Mircea ne-a luat la rost în privința dosarelor. Planul meu de activitate pe trim I: nu-i bun; celelalte materiale lipseau. Ne-a ars cu critica. Apoi ne-a făcut un alt instructaj zicînd că data trecută am dormit. El: ”Druguș, am auzit că ești elev fruntaș; trebuie să știi să faci un plan de hotărîri” (Oi fi fost eu elev bun – odată!).

După asta am plecat la internat, am vorbit cu H.N. care nu știa nimic. Am vorbit și cu alți băieți. T1 și T2 nu erau. Am dat cu ochii de Prandea, am vrut să mă duc la el, el mi-a perceput intenția, dar apoi m-am răzgîndit. O! Dacă n-aș avea eu cele cîteva abateri, cum i-aș mai pune cu botul pe labe! Prandea ăsta-i un fățarnic… În față mă laudă și are nevoie de mine, ca apoi să mă sape în halul ăsta. Mă tem totuși ca – cu ajutorul lui T0 – să nu mă răpună și-n loc de cuvîntul ”bun” promis la admitere, să pună unul ”rău”… (L.D.: Temerea mea s-a adeverit întru-totul. Dar despre asta – mai tîrziu).

Pe la 4 a venit Gozec la mine, fără table și fără traducerea și cuvintele la latină. Ne-am îmbrăcat și am mers la Internatul de fete (liceul 2) la Teleagă Viorica. Aceasta ne-a dat cuvintele, traducerea, schema propozițiilor. Apoi am mers la Mariana, nepoata babei ce vinde sîmburi la barieră (a nice girl; have a TV set). Am luat de la ea o cutie cu table. Acasă am făcut o partidă, apoi am scris cuvintele la latină și le-am învățat. După asta – table.. După partide pasionante – 5-2 pentru Gozec. După ce-a plecat el am stat de vorbă cu domnu Nicu, am luat masa, și iar am stat de povești pînă pe la vreo 9. Dna Oltea a desfundat un vin de struguri și m-am ales și eu c-un pahar ce m-a-ncălzit. Seara am ”mai” învățat la l latină, scris în jurnal și – culcare.

Azi a fost o zi frumoasă, caldă, dar totuși zăpada nu s-a topit peste tot. Se anunță călduri mari și zăpadă puțină.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 300. Vineri 27 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (33).

Marți 29 noiembrie 1966. Aseară am stat în pat și am citit ”Doamna Maria Stahu” pînă la ora 12 fix cînd, usturîndu-mă ochii, a trebuit să mă culc. Azi dimineață m-am sculat, cum am lăsat vorbă aseară, la 5.30. Pînă la 6 am fost îmbrăcat și am mai citit cîteva foi din Sadoveanu. Apoi m-am pus pe învățat la cele două obiecte principale pentru mine: limba engleză și l. latină. La primul – pentru a scoate o notă maximă; la al doilea – pentru a scoate un pîrlit de 5.

Pe la ora 7 a venit Telucu la mine, i-am dat cravata cea alb-negru. Mi-a povestit ce a mai făcut T1 aseară. Cică a venit la 8. A avut discuții cu N., dar a bruscat-o mereu. A lăsat-o plîngînd în parc și a venit mînios la internat. Am mers cu T2 la școală.

Prima oră: latina. (Vroiam să fac) îndreptarea cea mare! Mă anunț, dar baba nu vrea să mă asculte… La fizică azi s-au luat numai note rele, vreo patru. Eu am citit din Sadoveanu. La română ne-a predat biografia lui Sadoveanu. La socialism prof a întîrziat un sfert de oră. La început era un pic de gălăgie. Pe urmă le-am spus: ”Fiți atenți! Eu nu spun nimic: numai notez și la adunare vă ard”. Din clipa asta a fost o liniște mormîntală pînă cînd a intrat Economul (Moroșan și Nenati mai vorbeau…). În ora de socialism au fost ascultați elevi pentru îndreptare. Numai bine am terminat și eu de citit ”Apa morților”. În ora de istorie s-au luat patru de 4. Nu se știa nimic! S-a anunțat Gozec și a luat 10. La engleză Pop a venit într-un costum nou negru, f aranjat. A ascultat patru elevi. Azi nu i-am scos nici o vorbă. De fapt, azi am intrat în toane rele. De la ora a doua n-am mai vorbit, am stat mereu încruntat. Parcă-mi venea să mor nu alta. Parcă-s sonat. Așa-mi vin niște aiureli prin cap cîteodată de-mi vine să-nnebunesc. Azi m-a luat diriginta la rost că ”discut urît cu tov prof Bauman” care, cică, va propune scăderea notei la purtare.

Azi dimineață și chiar toată noaptea a fost f cald. Începînd de la ora 7.30 a început să ningă și pînă la amiază s-a depus binișor, făcîndu-se alb.

Telucu m-a invitat să merg cu el la ”dentist” la (filmul) ”Diligența”, dar nu m-am dus.

De la 3.00 la 5.30 am tras un pui de somn așa cum scrie la carte… După asta am făcut exercițiile la l. engleză, mi-am făcut lecția mea (Azi, N.L. ”Am auzit că ai luat un 7 la engleză”! Ți s-a dus jumătate din aureolă!” Eu: ”Eh! Poate nu știi că nu mai merg la engleză!” Ea: ”Zăăău?!”). Azi T1 a avut nuștiu ce de discutat cu Mariana Gînsac (cred că în legătură cu o eventuală împăcare cu N.). Atănăsoaie a pus pariu cu T2 că el (T2) se va împăca cu Doina pînă la sf. trim. II (o sticlă de lichior). T2 a primit un răvaș de 4 pagini de la Doina H (T2: ?1?!).

Seara am băut doar un ceai cu lămîie fierbinte, care mi-a fost un medicament bun pt stomacul prea încărcat (gazda-mi pregătise cacao + ficat). Seara am citit odată la l. română, apoi am citit ”Bordeienii” de M. Sadoveanu. După ce-am scris în jurnal m-am culcat la ora 10.30. Apoi am mai citit în pat pînă la 11 făr-un sfert.

Miercuri 30 noiembrie 1966. Astănoapte am visat că am fost trimis la Moscova cu o misiune secretă de către securitate … (?!). Azi dimineață m-am trezit la 7 făr-un sfert. Doamna cică m-a sculat la 6 și eu i-aș fi răspuns… (?!).

Azi a fost senin dar nu s-a topit zăpada – poate are de gînd să se pună pe iarnă.

Am schimbat cărțile de la bibliotecă (am luat vol. 11 și 14). La geografie, rusă și matematică am citit. La început, mai aveam chef de citit, dar de pe la ora a treia, nu știu de ce, nu-mi era deloc a citi. Și nu-mi era a nimic. Să citesc – nu! Să învăț – nu! Să stau în clasă – nu! Să fac orice – nu! Să trăiesc – nu! Și nuștiucum dar eram așa de plictisit și de mîhnit că absolut nimic nu mi-ar fi adus vreo bucurie. Mă gîndeam ce-o să mi se întîmple cînd voi avea un serviciu și o să mă apese așa monotonia. Înnebunesc! Poate ăsta-i rezultatul singurătății mele. La internat, chiar cînd mai eram cîteodată mîhnit – dar luîndu-mă cu prietenii și colegii – mi se transforma mîhnirea-n veselie. Dar acum…

Cîteodată ziceam că să am bani și nu-mi mai trebuie nimic mai mult… Acuma mă gîndesc așa: ce să fac cu banii? Orice mi-aș cumpăra, nimic nu mă bucură; nici carte, nici îmbrăcăminte, nimic-nimic!

La școală sînt tare amărît: au observat toți că nu-s în apele mele. În ore sînt nerăbdător să sune și să mă eliberez de încătușarea spațiului delimitat de bancă. În pauză nu-mi părăsesc locul și nu știu ce să fac. Mai vorbesc cu T1 și T2, dar discuțiile lîncezesc. T1 mi-a adus cele două fotografii făcute atunci în fața internatului, cu mandolina. Într-una am ieșit strîmb pt că în momentul ăla i-am făcut cu ochiul lui Atănăsoaie. N. trimite necontenit bilete lui T1. Doina H. a rămas așa cum a lăsat-o Telucu. După masă am fost cu Telucu la film: ”Fantomas” cu Jean Marais; un film polițist de groază, comic, științifico-fantastic și tot ce vrei. Mi-a plăcut f f mult. Atîta m-am distrat și eu, pe urmă am revenit la starea mea de somnolență. Pe la 6.30 a fost Telucu pe-aici și a stat de vorbă cu mine pînă la 7. Fodor (cl. XI_a A Lic 2) a vorbit cu el și l-a lămurit să se împace cu N. (?!). Mi se pare că Fodor a fost impresionat de atîta tragedie și s-a hotărît s-o reînceapă. Lui T2 îi pare rău că a terminat-o așa repede cu ”Maestra sportului” (Doina H.).

Pînă seara am învățat la engleză, la gramatică: timpul verbelor. Acum e o problemă la mine: dacă să mai urmez sau nu engleza. Chiar nu știu ce să urmez! M-am gîndit la o mulțime de servicii, dar pe toate le-am găsit monotone, seci. Ce-i de făcut? Ce să fac eu o viață-ntreagă dacă de pe-acuma-s plictisit de viață. Poate munca brută să-mi aducă satisfacții (unica satisfacție ar fi să mă sustragă de la gîndurile mele sumbre). Seara am observat că mă doare stomacul. Am preferat numai un ceai, dar a continuat să mă baloneze. Azi n-am citit deloc. Cu gîndurile și ideile astea ale mele pot să mă iau cu Bacovia ”de mînă”. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 299. Joi 26 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (32).

Duminică 27 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat singur, înainte de ora 7, am aprins lumina și făcînd pauză numai pentru a mă spăla și a mînca, am citit încontinuu din ”Apa morților” de Sadoveanu. M-am pus serios pe lectură – și luni am teză la matematică. Am pus un pariu pe 25 de pumni cu Gozec care zice că am -10 în extemporal la matematică (eu cred că am 5-6).

Azi dimineață am văzut-o pe Lia mergînd spre Lic. 1 (pe la 8) – a girl as other girl…

La 10 am plecat în oraș (fără șapcă) și-am dus-o pe Nicoleta la film, după care m-am întors înapoi. (Mă întîlnesc cu Ica Grijincu. Ea: ”Nu mergi cu mine la film?” Eu: ”L-am văzut deja”. Ea: ”Păcat!”). Cînd s-ajung acasă mă întîlnesc cu T1 și T2 care mergeau și ei să ia aer. T2 s-a întîlnit cu sora și cumnatul și s-a întors înapoi. Eu cu T1 am mers pînă la cinema ”Unirea” și retur. În acest timp mi-a povestit ce s-a întîmplat aseară la sărbătorirea majoratului. După conferință, reuniune; frumos, cu muzică bună.

Dar ce se întîmplă?  Doina și cu Natalia – pentru a le face în ciudă – se plimbau cu alți băieți (Doina cu unul de la Liceul 1 și Natalia cu Fodor, fratele lui Nano). Pe T1 și T2 i-a enervat asta; au venit la internat și au compus niște scrisori lungi în care le-au făcut niște caracterizări cum scrie la carte și, totodată, un Adio! Cu asta a luat sfîrșit prietenia lui T1 cu N. (care a început încă de la excursia din Iași), și totodată, prietenia lui T2 cu Doina Hlinski (care a început anul trecut și a avut multe schimbări). De-acuma sigur T2 se împrietenește cu Manea Dorina – singura fată care-i place, iar T1 e liber (deocamdată). După cîte mi-a spus T1, se simte foarte bine. Dar ceea ce-i pare rău este că n-a deschis ochii la început și n-a văzut cu ce față falsă are de-a face. În schimb, are băiatul experiență!

Un soare călduț; eu – bine și ușor îmbrăcat – mă simt f. bine.

Aseară eram cuprins de o melancolie grozavă citind drama lui Ion Ursu și a Mariei Stahu.

Pînă pe la 12.30 am scris în jurnal pe ieri și pe azi. După ce am luat masa, mi-am lustruit pantofii, m-am îmbrăcat și pe la 1 m-am dus la internat. De aici am venit cu T1 + T2 în oraș și am mers tustrei la filmul ”Maigret și afacerea Saint Fiacre” după romanul lui Simenon. Film franco-italian, cu Jean Gabin. După film, am venit spre internat. Aici am halit niște mere de la I. Gherasim și-am mai stat de vorbă despre anumite persoane… apoi am ieșit iar în oraș și, foarte veseli, ne-am plimbat pînă la 5.30. ( ” – Tinere!” zic eu către T2, dar intenționînd să atrag atenția unui ofițer ce se plimba cu o fată; s-a uitat la mine și o cam sfeclisem. Mi-am revenit însă…).

Azi a fost vînătoare în luncile de primprejur.

M-am întîlnit cu H.N., a venit la mine în cameră și am lucrat ceva la matematică (cheia în cameră).

Prandea: ”Druguș, azi… te-a căutat tovarășul…. Eu: ”Da, și?!” El: ”Și nu te-a găsit. El o să mai revină și o să trimitem pe cineva  după tine…”.

Seara am mers și-am jucat la un vecin table. După ce am condus cu 5-1, am luat bătaie cu 9-7 la linii și m-am lăsta bătut.

Seara, la gazdă, am mîncat zdravăn (supă de la amiază + două piftele + ceai cu lămîie + clătite). După asta, am mai stat noi de povești apoi am adus vorba despre călcatul pantalonilor (cu cît mi-a arătat doamna Stela, am făcut o dungă pe cinste. Acum știu și să calc și mă voi duce mereu șpițat la școală.). Ceea ce nu-mi place e șapca, deoarece e prea înaltă și eu cum îs lung la față…. numai bine!

Azi a jucat Rădăuțiul cu Victoria Roman și a pierdut cu 3-0. Ieri a jucat București cu Neapole: 1-3 (1-0).

Seara după ora 10, am mai stat, am scris în jurnal și-am citit în pat pînă la ora 10.30. După asta au început să mă usture grozav ochii și, nemaiputînd citi, a trebuit să mă culc.

Luni 28 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 7. Cică m-a strigat de vreo trei ori și numai nu mă mai dădeam sculat. Mi-am lustruit pantofii, m-am spălat pînă la jumate și la fără 25 am plecat la școală. Azi am luat șapca – tare mi-i urîtă pt că-i înaltă.

La rusă, cică s-a luat altă lecție (H.N. a luat un 7). La ed fizică am mers cu Gozec prin oraș și mi-a dat o ”eugenie”. Am făcut la sală în teniși, pantaloni scurți și maiou (am 6 absențe – nota scăzută la purtare!). Cică sînt un exemplu rău în clasă și că i-am stricat și pe ceilalți trei (pînă a veni eu, erau băieți buni. Într-adevăr, eu îi mobilizez la ”hai, mă, nu mergem azi, da ce astea-s condiții?” sau ”da ce face ea cum vrea? Dacă nu ne dă mingea, nu mai lucrăm” ș.a.). Pînă la sf orei am stat aproape degeaba, făcînd glume și fiind foarte amabil cu toate fetele. După cîteva zile de închidere în sine, am izbucniri și revărsări de energie și voioșie. Și astea-mi sînt prilejuite numai de ora de educație fizică. Nouă ne-a dat mingea să jucăm baschet abia la urmă, cînd deja suna de ieșire. Eu m-am enervat, am plecat în vestiar și m-am îmbrăcat. Profesoara striga la mine de se strica nu alta. Am apărut nervos în cadrul ușii, încheindu-mă la pantaloni: ”Da ce, tov. prof., asta-i treabă? Ne dați mingea așa la urmă? Hai, măi băieți la școală de-acum că întîrziem la ora de chimie.” Profesoara: ”Druguș, de ce nu te astîmperi? Treci și joacă! Da ce-i cum vrei tu?” Eu: ”Da!”. Totuși, am jucat cu mult foc și cu draci (Eu cu Magopăț și H.N. cu Gozec: scor 14-16). Am ieșit de-acolo roșu, asudat și gîfîind nevoie mare. Eram nevoit să merg prin aer rece și să merg la școală (a și început să mă doară capul). La școală, s-au speriat fetele de mine (au crezut c-am luat bătaie). La chimie nu m-a stingherit cu nimic. Telucu a trimis azi cele două ”colete cu vorbe”: unul pt Doina și unul pentru Natalia (acesteia din urmă i-a trimis-o acasă prin Hasna Lucia). Doina H. era f veselă și n-a mișcat-o – pare-se – deloc scrisoarea de adio. Acum ea vorbește cu Hupca Gh. de la lic. 1 (cl. XI-a C). I-a trimis un bilet lui T2: ”Cum te-ai distrat aseară?”. Fără răspuns.

Țuca Vlonga îmi zice: ”Mă Druguș, ești băiat mare și n-ai și tu o gagică?!” (????!). Șcheianu Gabriela: ”Da nici tu n-ai….” (???!).

Afară e un soare cald și puternic luminos ce pătrunde direct prin fereastra deschisă. Învăluirile de aer rece de-afară și razele de soare, mîngîietoare, mă fac să mă simt tare bine, fericit, fără să simt nevoie de nimic. I-am completat azi în Album lui Sfichi Ana (Amintiri pentru Ancuța… Iată o ”amintire”: ”Lipitoare e femeia/ Sînge negru îți răpește lipitoarea/ Dar femeia îți răpește/ Banii, cinstea și onoarea” + alte două. Scrise azi 28 XI-a în ora de l. rusă. Semnat (Liviu Druguș – ȘEFU) (L.D.: am semnat cu semnătura mea pe care o am și azi, neschimbată).

La diriginție s-a discutat despre lectura particulară (eu citesc cele mai multe cărți de la bibliotecă: am 13 luate, apoi vine Popescu Felicia cu 12). La matematică am dat teză: 7 exerciții dintre care am făcut vreo patru (M-am uitat un pic prin cărți). Eu am 7 în extemporal, drept pentru care Gozec a mîncat pumnii promiși. La geologie, de asemenea nu m-a stingherit nimeni cu vreo întrebare.

După ore am mers cu Gozec acasă și ne-am înțeles să ne întîlnim la ora 3 la mine. După ce-am luat masa, mi-am ales cărțile și-am învățat ”Lesson six”  din engl. vol. I. Am învățat ”by heart” și o mică poezioară, ”Time”: ”Swift the moment fly away/ First the hour then the day/ Next the week, the month, the year/ Steal away and disappear”.

După 3 a venit Gozec la mine; am scris de la el 43 de cuvinte la l. latină pe care le-am învățat imediat, apoi traducerea și analiza. El le-a înhățat de la Mariana Gînsac, care ia ore de la prof Vișan (15 lei ora). Mîine mă anunț. Pînă la 5 am stat cu latina. După asta mi-am dat seama că am o durere de cap… Am stat de vorbă cu gazda un timp, povestind și rîzînd (I-a spus un ofițer de la Comisariat că de la 1- I- 1967 termenul serviciului militar se prelungește la doi ani).

A fost pe-aici mama lui Rodica Pîrghie și m-a rugat să-i dau caietul de l engleză. Eu: ”N-am! L-am dat!”. M-am culcat pe pat în bucătărie, după ce am luat un antinevralgic, și-am adormit. M-a sculat Telucu pe la 7.30 să-mi comunice ceva: a venit Lidia Atițoaie la T1, l-a chemat în parc, probabil pentru convorbiri cu respectiva Natalia, care pare a fi mai atinsă… Cică de cînd s-a dus, de vreo două ceasuri, n-a mai venit. Ăsta (T1) are de gînd să stea pînă mîine dimineață (cu toate că n-are pt ce).

Seara, după ce-am luat cina (cartofi pai + cacao cu lapte + pîine cu unt. Nici nu se poate ceva mai bun). După asta m-am retras în camera mea și m-am pus pe învățat. Am învățat o parte din rolul Julietei (Oh, Romeo, Romeo/ Wherefore, art thou Romeo?), apoi la limba latină și în sfîrșit mi-am făcut lucrarea la limba română ”Condamnarea războiului în operele studiate”. După asta, mi-a trecut și somnul și am avut chef să scriu mult în jurnal. Acum e ora 11.05 (five minutes past eleven). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 298. Miercuri 25 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (31).

Vineri 25 noiembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, senină și caldă. În centru, peste tot e uscat și alb, dar la periferii stăruie noroaiele. Dimineața, la ușă era diriginta și m-a luat un pic la rost. – de ce n-am bască sau șapcă? Am tăcut și de mîine oi avea grijă ca atunci cînd ajung la ușă să pun ceva pe cap. La rusă n-am avut treabă cu nimeni, adică nu m-a stingherit nimeni de la citirea ziarului. La română Hl.N. l-a ascultat pe H.N. (7). A încercat să ne ”mîngîie” cu glumele lui, Halip N. s-a lăsat și-a început să rîdă; eu am făcut-o pe-a supăratului și sensibilului și s-a lăsat de mine. Am luat de la bibliotecă două cărțulii de Sadoveanu (”Hanu Ancuței” și ”Opere alese”. La ed fizică am fost numai pînă la școală și văzînd că în sală erau adunate vreo trei clase, ne-am întors înapoi (mai mare ciuda că am cărat atîta echipament; teniși, tricou, pantaloni și m-am ales și cu-o absență. Am mers la școală în clasă și am citit două nuvele ”Păcat boieresc” și ”În drum spre Hărlău”). În clasă fetele discutau despre N.L. (origine). La psihologie am citit, de asemenea. La engleză ne-a predat partea a doua a scrierii lui Shakespeare ”Romeo și Julieta” + gramatică. M-a pus de-am citit și eu o dată. Atît!

Azi a fost ziua lui Vasile Mafteian și toată ora am ronțăit bomboane și o ciocolată. După ora asta ne-a luat diriginta în clasă, ne-a ținut o teorie cu ”fuga de la ore” și apoi s-a discutat despre filmul Notre Dame de Paris – analiza. Diriginta a spus că (eu) mă țin de modă și vin cu capul descoperit la școală.

După ora asta am mers cu Gozec prin oraș. De la librărie am luat ”mărfuri” în valoare de  20 lei (carnete, o mapă de plicuri ”Papirus” de 3.50, o cerneală, o vedere-felicitare – 2 lei și un caiet de 10 lei cu coperte roșii). I-am arătat lui Gozec unde locuiesc. S-a zvonit la școală că se schimbă profa de latină și vine unul nou. Vai!

Pe la 3.30 T1 + T2 au plecat la film; dar eu am zis: ”nu pot, mîine am teză”. De altfel, pînă pe la 16.30 am stat mai mult degeaba, aranjîndu-mi cărțile și scriind în jurnal. Cu cele patru obiecte pe care le am mîine (latină, rusă, geografie, fizică) am terminat în mai puțin de un sfert de oră. După asta m-am apucat de istorie. Mîine – teză! Mi-am făcut un caiet de recapitulare pt teză, în care am făcut rezumate la lecțiile mai principale. După calculele mele ar trebui ca nouă să ne dea în teză Mircea cel Bătrîn. (cl XIa D. extemp.: ”Întemeierea statului feudal Moldova”; cl. XI-a F teză: ”Întemeierea statului feudal Moldova”; Cl. XI-a E ext. ”Ștefan cel Mare”, cl XI-a F ext. ”Mircea cel Bătrîn”; cl. XI-a E: TEZĂ: ”Mircea cel Bătrîn”. Just!

Spre seară ”gospodarii” s-au dus în vizită și am rămas singur acasă. Pe la 7 am mîncat două căni de cafea cu pîine. După ora 8 am început să citesc iar din ”Neamul Șoimăreștilor”. După asta mi-am făcut exercițiul la l engleză după care am scris în jurnal. Azi nu mi-a făcut focul în cameră și nu-i mare diferența față de cînd făcea focul.

Sîmbătă 26 noiembrie 1966. La fizică și geografie am citit din Sadoveanu cîteva nuvele luate azi de la bibliotecă: ”Cozma Răcoare” și ”Ion Ursu”. În ora de latină de asemenea am citit și baba nu m-a stingherit. Înainte de ora de teză eram f vesel, discutam cu toată lumea și fiind sigur că ne dă Mircea cel Bătrîn nu mi-am mai făcut alte ”ajutoare”. În sfîrșit, vine și profesoara și scrie subiectul pe tablă: ”Războiul de apărare de sub dominația otomană condus de Mihai Viteazul”. Culmea! Nici nu l-am citit pe Mihai Viteazu și – chiar de la început – nenoroc: Luchienița se așează lîngă mine. La început am tras o barbă, apoi, cînd era lîngă mine am copiat-o dintr-o fițuică a lui H. N. Spre sfîrșitul orei s-a deplasat în față și-am scos cartea pe bancă, de-am pompat ceva. Totuși, n-am reușit să termin (pe-un 7). La rusă ne-a pișcat un extemporal și eu nici nu știam despre ce-i vorba. În fine, cu ajutorul vecinilor l-am făcut pe-un 5. Am rîs un pic cu our teacher (Dolenciuc).

Azi, în pauza mare, a fost mama pe la mine. Mi-a adus schimburi, fructe, grisine. Dar ceea ce așteptam eu mai mult n-a adus: scrisori (pt că nici n-au venit). Așteptam de la Natașa, R(adio) Moscova, Cuba și Israel. Mi-a spus despre noile mîncărimi profesorale de la Grămești (au făcut o scrisoare de reclamație la ziarul ”Munca”). Mi-a spus să mă astîmpăr și eu cu reclamațiile mele, că-s în ultimul an, am maturitate și admitere și să nu mă pice. Mi-a dat de grijă cu latina. Mama mi-a spus că este dispusă să-mi plătească ore de meditații la prof Vișan (10 lei) dar am refuzat. Ce, eu nu-s în stare să scot o medie? Mircea i-a scris de cei 800 lei și am fost nevoit să-i spun de toți banii (acasă i-am arătat și cecurile). După asta mama a venit la gazdă (cică n-a umblat la valiză (?)). La gazdă (acasă) am luat masa cu toții, m-am schimbat, apoi am mers cu mama la film la ”Flacăra”. După o perioadă destul de mare de cînd n-am văzut un film, iată că încep iar. Am văzut filmul româno-francez ”Steaua fără nume” după piesa lui Mihail Sebastian, cu: Marina Vlady, Cristea Avram ș.a. Mi-a plăcut într-un fel, dar nu m-a mișcat prea mult. Mi-a plăcut pt că-i românesc și arată un cadru românesc. La film m-am întîlnit cu Lăzăreasca (abia mi-a răspusn la salut). După film am fost cu mama prin oraș și mi-am cumpărat un fular de mătase artificială (40 lei) în culoarea balonului și o șapcă de elev (37 lei) ca să nu-mi mai facă diriginta scandal, iar îngîmfatul de Pop să nu-mi mai zică că n-am ”chipiu”.  Mama a plecat la 5.30, iar eu am zăbovit prin oraș (mi-am pus un blacheu (50 de bani). M-am întîlnit cu H.N. apoi cu T1 + T2. Azi trebuia să mergem tustrei. Ei s-au dus: aveau de văzut pe Doina H și Natalia. Eu am venit la gazdă, am mai stat de povești, am halit bine. A venit Rodica Pîrghie ș.a. și nu mă simțeam prea bine. Am citit din Sadoveanu pînă la ora 10.30. M-a cuprins o tristețe sfîșietoare terminînd de citit ”Ion Ursu”. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 297. Marți 24 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (30).

Miercuri 23 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 6, am învățat două teme la l. română, apoi am halit (ceai + două pîrjoale) și-am plecat la școală.

În ora de matematică, profesoara Lăzărescu mi-a făcut observații că ”ce-am făcut la internat? mă dau afară de-acuma?” Eu: ”Tov. profesoară, nu-i drept ce v-a spus tov. director Botez! Nu bine termin de spus și mă ia diriginta afară (din clasă): ”Ce-i Druguș? A fost tov. director Botez la noi la școală și a spus cam multe”. I-am explicat iar că nu e adevărat, că toate aceste vorbe pornesc de la scrisoare… Ea: ”Bine, eu i-am explicat și tovarășei directoare și noi mai știm și altele…”. Ce dracu o fi știind, doar n-o ști de T0.

În pauză, toți băieții claselor a 11-a au fost adunați în sala de cor unde a fost un tov căpitan de la comisariat spunîndu-ne despre serviciul militar. Durata: un an și patru luni în caz că nu mergem mai departe; 6 sau 4 luni în cazul că urmăm o facultate. Ne-a citit pe toți de la cel mai mare pînă la mine (cel mai mic ca vîrstă). Ne-a ținut toată pauza și cîteva minute după ce a sunat.

Cînd am intrat în clasă toți dădeau teză la limba română. Teleagă Viorica a tras un bilet căzîndu-i ”Realismul în opera lui Rebreanu”. Am scris 3 foi (6 pagini). La biologie am dat cîteva răspunsuri bune. Zăicescu: ”Măi Halip măi, nici nu-ți vine să trăiești cînd vezi cîtă frumusețe e în munții ăștia, măi!”. ”A vorbi gural” este o expresie a lui Zăicescu. La l rusă am luat o lecție nouă. După ce s-a citit de cîteva ori și s-a tradus, prof Dolenciuc întreabă: ”mai e nevoie să traducem?”. Nimeni nu zice nimic. Apoi, iar: ”Dacă cineva vrea, atunci se va traduce”. Eu, care nici nu știam bine despre ce era vorba, ridic o mînă și, de nevoie, a trebuit să se traducă. După asta, rîzînd, mă pune pe mine să citesc și – de-al dracului – să și traduc. Am citit și-am tradus zîmbind și făcînd glume cu clasa, iar profesoara zîmbea și ea foarte îngăduitor.

Deodată vine secretara (Liceului) și mă ia jos la direcțiune. Aici erau doi ofițeri de la M.A.I. în civil (unul de la miliție, celălalt de la securitatea din Suceava). În cabinet mai erau: Andrișan Gheorghe, Gherasim Toader (T1) și Bădeliță Toader (toți din a XI-a D). Ne-a propus să mergem la școala militară de la București cu durata de trei ani. Condiții de admitere: istoria și socialismul (cl. XI). Scris și oral. Întreținerea – gratuită. Devii locotenent major la securitate și miliție. Ne-a întrebat pe toți toate datele personale pe care deja le aveau. La urmă, ne-a întrebat: vrem sau nu. Toți au vrut, numai eu am refuzat. Cei care au primit această ofertă au fost convocați pentru a veni la raionul de miliție la ora 5, unde li se vor mai da indicații și să semneze angajamentele.

Azi am ieșit cam fiert de la școală: mă freacă atîta toți, apoi chestiile astea de ordin militar, cu Botez, teza ș.a.

Am venit prin oraș, apoi am venit la gazdă, am mîncat (supă, pireu + carne și gogoși + mămăligă). Am fost la internat și-am vorbit cu casierul despre banii pe restul lunii. Mi-a dat Ciupic banii (75 lei – l-am înșelat cu 7,50 lei). Am venit apoi în oraș și pînă la 3.30 am cumpărat vreo 4-5 vederi + mînăstirea Voroneț (2 lei), 10 timbre de 0,55, 2 plicuri de-un leu. Am cheltuit o grămadă de bani. Am venit iar acasă și m-am pus pe scris scrisori. I-am scris lui Sveta (Suceava – Biserica Mirăuților nr 8517 și Suceava – cetatea și orașul – nr. 8504), acasă și lui Mircea. După asta am scris în jurnal pînă la 6.30 A fost T2 pe aici și-am vorbit cu el. T1 a mers la miliție, iar mîine se duce la Suceava pentru a-și cumpăra ochelari de vedere (0,02 și 0,05). Am făcut rost de-un leu nou A – 0001. I-am promis unul lui Sveta. De acum voi trimite cîte unul la toți corespondenții mei din străinătate.

Am rămas în pană de cerneală și am folosit o mină (pix) de-a gazdei.

Azi era cît pe ce să mă bat cu boul de Hallus Radu, cl. XI-a D. Este mai mare cu 2-3 ani ca mine (dacă nu erau mulți pe-acolo sigur mă băteam cu el – ce-o fi o fi, că doar nu mă lua dracul).

Înainte de ora 7 am luat masa (două căni de cafea și pîine, pînă n-am mai putut). După asta am stat de vorbă cu domnu Nicu (Velniceru) – zugravul, pînă după ora nouă. L-am întrebat ceva în legătură cu viața de securist (m-a lămurit: nu-i bun) după care mi-a povestit absolut toată viața sa de militar, cum a fost recrutat, dus la București și Oradea, apoi viața lui pe la diferite unități și apoi liberarea. Povestește frumos și curgător, fumînd într-una și nu-ți mai vine să te dezlipești de el. (avione cu urechi și vapoare cu copite = cai). Seara am stat pînă la 11, am mai învățat ceva, apoi am citit cîteva foi în pat din ”Neamul Șoimăreștilor”.

Joi 24 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 6. Pînă la 7.30 am învățat la socialism și istorie, iar de la 7.20 la 7.45 am cremuit și lustruit pantofii, m-am spălat apoi am mîncat două căni de cafea și pîine cu unt. Mi-a pus două felii de pîine cu unt să mănînc la școală. Azi mi-am luat galoșii. Am ajuns la școală la 8 și 2 min. Noroc c-a întîrziat și Economu un pic. Nu știu cum, dar de la o vreme Economul este tare bun la note și scuză pe oricine vrea. La română numai cît ne-a spus notele la teză și a predat toată ora (patru de 4, nouăsprezece de 5, doi de 6, opt de 7, trei de 8 și doi de 10 (N.L. și Vîntu). Eu, H.N. și Gozec avem 6. Cei care au note sub 7 au greșeli de ortografie. Deci și eu! Cum dracu?! La fizică am mers cu toții în laborator, a ascultat o elevă, după care ne-a explicat transmiterea undelor, cu aplicații practice: aparatul de radio. La difuzor au cîntat Nenati Lucia (light music) și Băimăcean (populară). Amîndouă au cîntat foarte frumos. Azi Gozec a venit puțin pilit la școală (i-a venit fratele din armată). Mi-a dat un leu nou să iau o gogoașă și-a zis că să ne împăcăm, că ce dracu? a făcut-o și el pe prostu. La chimie am făcut ce-am făcut și am dormit toată ora, fără să am habar de ce a vorbit Repca. La urmă, s-a prins că am dormit  și a anunțat: ”Să știți că Druguș a dormit toată ora!”. M-am sculat în picioare și m-am justificat: ”Tovarășa profesoară, am o durere de cap”.  La engleză a predat toată ora.

Azi T1 a fost la Suceava de și-a cumpărat ochelari. (Acum au o mulțime ochelari: Bujdei, T1 ș.a.).

Pînă la amiază a plouat și e o mare apăraie pe străzi. Am mare noroc de galoși. După ce-am luat masa (supă și macaroane cu nucă + carne și pîine), am ieșit pe-afară. M-am întîlnit cu Caldare V și Rusu I. Mi-au spus că la internat se fac pregătiri febrile pentru a preîntîmpina ancheta și inspecția organizată de ziarul ”Zori Noi”. Sînt f curios să văd ce-o să iasă de aici. Pînă la 4 i-am scris lui Babii Nistor. Și am scris în jurnal. Ieri Albu Dorina a primit scrisoare de la Lidia – o elevă din Mașcăuți. Spre seară am ieșit în oraș după cumpărături. M-am întîlnit cu Prandea care, f. amabil, m-a întrebat cum o mai duc. În oraș m-am întîlnit cu Ilie Gherasim cu care m-am dus și pînă la internat. Aici se cunoștea că se aștepta o anchetă și o inspecție – era curat și spălat pe jos. Am vorbit cu băieții din meditația de cl. XI-a. Toader are o pereche de ochelari care-l aranjează. A fost și i-a luat de la Suceava (96 lei). T2 ar vrea să se mute la gazda mea. Nu cred că o să se poată, deoarece nu vrea diriginta (and especially I). Am dat ochii cu Haiuță (se poartă tot frumos cu mine). Seara, după ce-am luat masa, domnu Nicu mi-a mai povestit din pățaniile sale de pe la școală (dădea la cîini pîine cu țuică și-i îmbăta imediat). Seara, dînșii (LD: gazdele) au fost la spectacol, iar eu am stat pînă la 10.30 de-am citit ”Neamul Șoimăreștilor” și-am ascultat muzică. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 296. Luni 23 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (29).

Luni 21 noiembrie 1966. Noaptea a căzut bruma, iar aerul e grozav de rece, fiind senin. La l rusă am citit ziarul toată ora. Habar n-am ce s-a discutat în clasă. Și nici nu mă interesează. Cine-i vinovat de asta? Profesoara! Fără pic de interes pentru noi își face numai datoria și nu știe să antreneze clasa la lecție, așa cum procedează prof. Savin – tipul/ idealul profesorului model. La ed fizică am mers numai eu cu H.N (Halip Nicolae). Am sărit și am făcut exerciții la saltea. Cu Gozec nu vorbesc. Atîta i-am spus cînd l-am văzut că citea un dox în ora de matematică. ”Gozec! Ce citești?” El: ”Un dox. Colecția ”Femei celebre” ” Eu: ”Tu nu știi că nu-i voie?”. N-a zis nimic. Aș vrea să-mi pun în funcție împuternicirea dată de T0, dar nu știu dacă aceasta e valabilă și la școală. În fine, ”Gozec e un element rău ce trebuie pus la punct” – pe tăcute și pe neobservate. La ora educativă (ora sexuală) dirig. a vorbit despre ”Petrecerea timpului liber”. Ne-a sfătuit și ea – ca și Zăicescu anul trecut – să ne ținem un jurnal intim și să purtăm corespondență (poate știe ceva de mine….).

După ore, am încercat cu T1 la gazda de la bloc, dar nu era acasă și ne-am lăsat păgubași.

La masă, la internat, Țopa ne-a dat la toți de la Liceul nr 2 cîte o plăcintă-n plus: ”Na-vă, mă! Poate-ți mai face o scrisoare la Zori Noi”, iar Lucreția de colo: ”Vezi că au muște-n ele!”.

După masă am ieșit cu T1 pînă-n oraș; ne-am întîlnit cu Haiuță pe drum. Ne face el un pic de morală, că umblăm cu capul gol, apoi eu îl întreb (de chichi): ”Tov. pedagog, ce faceți cu mine, mă mai dați afară, sau ce faceți?”. El: ”Tu stai bine așa cum stai! Tov. director nu ți-a zis nimic? Ia și plătește și pe decembrie și poți sta pînă la sfîrșitul trimestrului. Nu știu de ce, dar mi s-au părut așa de false vorbele astea, că m-m înciudat, mi-am făcut socotelile și m-am hotărît: ”Azi plec la gazdă”.

Am fost la internat, am scos valiza, mi-am bucșit-o cu cărți, apoi împreună cu Halip Neculai, căruia-i pare cel mai rău că plec de la internat, am venit pînă la gazdă, am deșertat valiza de cărți și înapoi la internat. Pînă la 5 am stat corect în meditație, ca orice elev intern. Toți băieții îmi ziceau să-i fac ceva lui Hamza (LD: Hamza = Prandea), să-l enervez, dar nu știu cum nici n-aveam chef și nici nu mă lăsa inima să-i fac figuri de astea. Și nu i-am făcut. În pauza de 5 m-am dus la gazdă cu valiza plină de rufe și celelalte haine ale mele. Într-o pauză, mă întreabă Prandea: ”Druguș, tu trebuie să pleci, ai găsit gazdă?”. Eu: ”Da, dom pedagog, dar de cînd trebuie să plec?” El: ”Ordinul era de ieri…” Nu i-am zis nimic, că plec sau nu. În pauză am ieșit cu T2 în oraș. Am vorbit despre ”felul meu de a fi încrezut”. T2: ”Au și dreptul să te caracterizeze așa devreme ce le-ai respins prieteniile…”. T2 a plecat de la ora 19 și n-a venit pînă la ora 23. A stat în parc cu N.(atalia) și au dus tratative; se pare că lucrurile au revenit la normal. Seara, Prandea s-a purtat și a vorbit foarte frumos cu mine. Seara asta dorm pentru ultima dată la internat. Unora cred că le pare rău că plec, după cum și mie îmi pare rău după unii și după colectiv în general.

Marți 22 noiembrie 1966.  Dimineața, mi-am făcut frumos bagajul, am dus așternutul la gazdă pe la 6.30 (încă nu se sculaseră). Azi dimineață i-am spus lui Prandea că plec de la internat (pe un ton foarte supărat și cu o mare părere de rău). El: ”N-am ce-ți face! Eu am făcut tot ce-am putut! Am avut chiar sarcină să o fac și să te rețin în internat, dar tov. Botez a susținut categoric…”.

Da dă-i dracului, ce, o să mă rog de ei? Niciodată! Aveam de gînd să mai fac o scrisoare, dar acum mă gîndesc la șansele pe care le-ar avea o asemenea scrisoare… Am predat ”cazarmamentul” lui Florea și lui Prandea și cu asta am plecat la gazdă. Adresa gazdei: Calea prieteniei, nr 2. De fapt, intrarea e prin V. I. Lenin, vis-a-vis de comisariat. Alături de tov. Velniceru (gazda) mai stă și maiorul de securitate …. cu care gazda nu prea se are bine. Dacă mă întreabă cineva cine sînt spun că sînt o rudă pt a o ajuta pe Mariana (fata lor, în cl. V-a la Mixtă 1). Mai au o fată, Nicoleta – la grădiniță. Tov Velniceru-i maistru zugrav, iar dînsa-i casnică. Dimineața am mîncat cafea și pîine cu unt.

La școală încă n-am spus la nimeni și nici n-am chef să se afle prea degrabă de locuința mea. Prima oră – latina! Deoarece ieri am mai învățat cîte ceva, azi m-am anunțat, împreună cu alte două eleve slabe. Dar de la început nu i-am știut cuvintele. Poezia pe de rost și de tradus am știut – atît și nimic mai mult. Pt azi mi-a dat un chinuit de 5, dar mie îmi trebuie trei de 6! Mă voi anunța mereu. La fizică m-am scuzat pentru că n-am fost data trecută! La română ne-a dat cele patru subiecte pt teză și ne-a dat liniile generale după care trebuie să prelucrăm aceste teme. La istorie m-a ascultat. La lecția de azi i-am știut, dar din urmă m-am încurcat și nu i-am știut anii. Rîdeam și eu și clasa și profesoara de prostiile mele. Pînă la urmă mi-a pus 7. La engleză, Pop a ascultat exercițiile, apoi a scos niște idei generale din ”Romeo și Julieta” și ni le-a dat în românește. I-am dat și eu cîteva răspunsuri bune. Acum sînt cam absent în clasă și mă uit și eu la dracu. Totuși sînt atent la ce se explică în clasă.

După ore am fost pe la internat și m-am interesat de banii pt cantină. Am vorbit cu casierul: m-a învățat să-i aduc o chitanță de la Ciupic cum că nu mă mai pontează și să fac o cerere la direcțiune. El: ”De-acuma nu mai ești Druguș, ești domnul Druguș!”. Prandea mi-a dat informații f amabil.

Apoi m-am dus la gazdă, am mîncat (felul I – supă cu mămăligă, II – pireu cu sos și 2 pîrjoale + mămăligă și gogoșari – m-am săturat.). De la 14.30 m-am pus serios pe învățat. Mi-am aranjat frumos cărțile în dulap și în valiză, rufele în șifonier, apoi am început să citesc cu mare atenție și începînd să-mi fac notițe la obiectele la care pînă acuma nu dădeam nici o importanță! La geologie, geografie și matematică. La l rusă nici prin cap nu mi-a trecut să învăț. O las baltă. Mi se pare că T1 + T2 au fost la film. Pe la 5.30 au trecut înapoi și T1 a fluierat fluierătura convențională. Cînd m-am gîndit și eu să apar la geam, erau plecați. În cameră nu e frig, dar nici prea cald, deși soba e fierbinte.  Pe la 6.30 am plecat în oraș și astfel am mai făcut o pauză. Mi-am cumpărat o pereche de galoși nr 42 = 32,50; perii de pantofi (de dat și de lustruit), o vedere, o lamă, un plic și cam atît. Am o listă întreagă cu ce trebuie să cumpăr. Am scos 70 de lei de pe cec + 30 lei de la fondul clasei. Cînd mergeam prin oraș, m-am întîlnit cu Iulia care zice: ”Bunăseara” – eu însă am trecut f grăbit și fără să mă uit. Au apărur bani noi – socialiști. Au exact dimensiunea unei ruble (am măsurat).

Seara am halit o juma de pește + ceai și-un pahar de vin, după care am stat mult de vorbă cu stăpînul și stăpîna casei. Chestii de meserie (zugrav), de școală ș.a.

După asta am mai citit la l română, am făcut cererea pentru direcțiune și am scris în jurnal pînă la 11.15.

Azi a fost o zi minunat de călduroasă și frumoasaă, cer senin. Peste tot e uscat acum.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 295. Duminică 22 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (28).

Vineri 18 XI 1966. Dimineața, îmi spune Prandea: ”Druguș, am vorbit ieri cu maică-ta ….. ăăăă, eu cu mama ta și …. ăăăă o să vedem. Mă duc astăzi la tov. Viforeanu și o să vedem…”. Cred că ăsta numai mă încurcă. Sper ca Duminică să-i dispar în mod misterios și… adio mamă!

De la 6.30 la 7.30 am transcris în curat scrisoarea + ”Bucharest” + o vedere din park, Casa de cultură și Ruinele Cetății Suceava.

După ce am luat masa, am mers direct la poștă. Recomandata a costat 5 lei (a întrecut greutatea).

Zăicescu se plimba în chip misterios prin fața Liceului 1. Ieri, H.N. a plecat de la școală acasă pentru a aduce o dovadă și astăzi a lipsit de la ore.

În ora de rusă nici n-am știut ce s-a discutat. La română – am scris în jurnal, am rămas puțin în urmă. Ne-a adus extemporalele la chimie – 7! La limba română Pascaru Ilarica a scris: ”Soldații lui Ștefan Gheorghidiu au găsit niște căruțe cu divizii”.  Hlinski: ”Voi ați înțeles greșit democrația. Sînteți niște răsfățați ai veacului. Sînteți o generație în care toți vă pierdeți în anonimat și niciunul nu încearcă să se ridice. Cred că voi o să luați – majoritatea – bacalaureatul, dar mai departe sînt sigur că nu reușiți…”.

Dirig. mi-a corectat materialul pentru adunare: ”E bun, dar ai un scris neciteț…”. La engleză am activat și eu ca niciodată anul ăsta și m-am anunțat din bancă. Din fericire toate propozițiile au fost făcute bine.

La masă m-am întâlnit cu casierul de la Lic 1: ”Ce faci cu ăia de la direcțiune – nu te mai împaci cu ei?” Eu: ”Da nu mai știu! În orice caz cred că mă duc de la 1 XII!”. El: ”Fii atent măi Druguș la ce-ți spun eu, care am experiență! Tu cînd ai făcut scrisoarea aia trebuia să te gîndești la șansele pe care le ai. În cazul ăsta nu ai nici o șansă. Ei au întors-o tot pe-a lor. Nu există perfecțiune socială. În orice regim!”. Am meditat asupra acestor vorbe. Cum o fi oare?

Mîine am teză la geografie – două fițane (tare mă tem că nu merge). În pauza de 8 am făcut bairam mare: chiuituri, strigături, bătăi, cîntat din fluier și altele.

Sîmbătă 19 XI 1966. Dimineața m-am sculat foarte vioi și plin de viață; m-am spălat pe jumătate, mi-am făcut pantofii. Am plecat la școală cu galoșii care-s cam mari. Ca să fiu și eu o zi corect, mi-am luat basca. Ca apoi să ajung la școală și să-mi facă Pop mizerie. Din toți de la internat care aveau bască, deci nu aveau șapcă, se găsește deșteptul să se lege de mine: ”Druguș, unde-ți este chipiul (șapca)? De ce nu vii în uniformă la școală?”. Cînd am văzut-o și pe asta, m-a băgat în draci, am făcut stînga-mprejur și m-am întors la internat. Ceilalți s-au mai rugat și au intrat așa. La internat am stat în meditație și am citit de la Subcarpați pînă la Podișul Moldovei. După asta mă duc la școală și dau teză la geografie. La punctul meu – un mare noroc – mi-a căzut Podișul Moldovei. I-am tras ”barbă” și la urmă am tras și cartea. Totuși e periculos de copiat la asta.

În pauză, Raif Ingrid (cl XI-a F): ”Liviu! Ce ți-a căzut? Ai știut? Cum ai scris?”. Ce s-o mai fi interesînd și asta de mine? She isnt bad!

Azi a fost o vreme cum nu se poate mai urîtă (un cer plumburiu și o ceață scîrboasă a stăruit all the day long). Azi T1 i-a trimis Nataliei cîteva bilețele care au adus șiruri de lacrimi și mari supărări! Ce mai! O tragedie întreagă. Dumneaei și-a luat frîu liber și și-a permis cam multe, ceea ce lui Toader nu i-a plăcut. Tot azi a făcut și T2 o ”boacănă” cu Doina H., lăsînd-o baltă și apucându-se de o fostă prietenă: Manea Dorina (XI-a F).

Azi am pierdut ora de fizică (și tare-mi pare mie rău…). La l rusă a adus tezele: 6! În general sînt note f slabe. S-a făcut corectarea tezei și ne-a dat drumul cu 10 min mai înainte. M-am dus s-o chem pe dirig pentru a veni la adunare și m-am întîlnit cu Zăicescu: ”Vezi măi, v-ați apucat de făcut reclamații și-acuma tot voi ați ieșit prost. Da măi! Lor nu le place critica, și-acuma au prins ură pe voi. Stai acolo la internat pînă la Crăciun și apoi vom mai vedea noi… (Poate are de gînd să mă dea cu Gherasim la vreo gazdă).

De la 1 la 2 am ținut adunarea generală pe luna noiembrie. Trebuia să participe și Gemănaru. N-a mai venit și am început numai în prezența dirigintei. Am citit darea de seamă făcută de mine și apoi au urmat discuțiile. Nu m-am intimidat cum s-ar fi așteptat ”unele”. Cît a stat diriginta, adunarea a mers cum a mers. Dar apoi a plecat și-am rămas singur. S-a vorbit destul de neserios. Și mie-mi venea a rîde din cînd în cînd. N.L mi-a trimis un bilet pe care l-am citit după adunare (Tov secretar (puștiulică). Ar trebui să respecți mai mult fetele din 3 motive). A vorbit Vlonga Aurora (ai simpatii: Grijincu, Pîrghie ș.a.) Băimăceanca n-a fost prea bucuroasă c-am pus-o să vorbească. Pe la urmă, l-am pus și pe Gozec să vorbească deoarece se rîdea în prima bancă. Nici n-a vrut însă să se scoale și mi-a răspuns obraznic. Nu i-am zis aproape nimic, însă o să-l zic dirigintei și să-i scadă nota la purtare. În fine, am terminat și cu adunarea asta care a ținut fix o oră. Toader a avut și el adunare (a participat Zăicescu și dirig.) și s-a terminat mai tîrziu cu vreo 20 de min.

După masă, m-am spălat iar, m-am schimbat, m-am periat, mi-am făcut pantofii, am pus pantalonii la dungă (nici nu mai semănau a pantaloni). T1, T2, M.V., Atănăsoaie au plecat la 3 la școală. Clasa XI-a F are azi adunare generală. Pe la 4 am ieșit și eu în oraș și m-am îndreptat apoi spre Casa de Cultură. Pe la 4.30 tocmai ieșeua cei din F de la adunare. M-am întîlnit cu diriginta și mi s-a spovedit. A spus că i-a plăcut la adunarea de la F. (o adunare cu temă: ”Obișnuința – a doua natură”. D. Hlinski a pregătit un material foarte bun și i-a plăcut f mult cum a vorbit Piecnița. Eu: ”Da, tovarășa dirigintă, e băiat inteligent”. La Casa de cultură m-am întîlnit cu T1 și T2. După îndelungi înghesuieli am reușit să intrăm înăuntru (T2 a făcut 20 lei ciubuc). Am avut și locuri în față (eu cu T1). T2 cu Manea Dorina au stat la balcon. A prezentat de la 6 la 8.30 ”Music Hall Galați”. Un program variat (un harem necorespunzător – ești născut înainte de 23 Aug. 1944, ai făcut liceul la Sf Sava, stai pe Lipscani, te cheamă Brîncoveanu. Eu stau pe bulevardul Muncii!). Au fost trei prezentatori comici, care ne-au distrat mereu. Au avut și ceva cîntece bune: Jula + Miron – the best.

După spectacol T1 a venit la internat, iar eu neștiind de el am mers prin oraș, după care am venit la internat. Prandea: ”Unde-ai fost, Druguș?!” Eu: ”La spectacol”. El: ”De ce n-ai anunțat?” Eu. ”Nu era nimeni aici”. El: ”Nu știu ce-i cu tine, măi Druguș, tu ori le faci intenționat, ori… Nu știu…. Nu știu… A venit tov director pe-aici și mi-a spus că ce s-a hotărît e sfînt. N-am ce-ți face!”. Pagubă-n ciuperci!

Telucu a venit și el pe la vreo 9. A fost cu Ichim (sfetnicul lui de taină) și cu Manea D. pînă la ea acasă. Ca un făcut, au ieșit ca din pămînt Doina H. și Natalia. De nevoie a mîncat și o prăjitură la cofetărie, dar în zadar. L-au urmărit – doar-doar ar intra în vorbă cu ele. El însă nu le-a dat atenție și nici nu s-a uitat.

Mi-a spus Buliga că ar fi vrut Rezuș să se întîlnească cu mine (about letters). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!