liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 299. Joi 26 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (32).


Duminică 27 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat singur, înainte de ora 7, am aprins lumina și făcînd pauză numai pentru a mă spăla și a mînca, am citit încontinuu din ”Apa morților” de Sadoveanu. M-am pus serios pe lectură – și luni am teză la matematică. Am pus un pariu pe 25 de pumni cu Gozec care zice că am -10 în extemporal la matematică (eu cred că am 5-6).

Azi dimineață am văzut-o pe Lia mergînd spre Lic. 1 (pe la 8) – a girl as other girl…

La 10 am plecat în oraș (fără șapcă) și-am dus-o pe Nicoleta la film, după care m-am întors înapoi. (Mă întîlnesc cu Ica Grijincu. Ea: ”Nu mergi cu mine la film?” Eu: ”L-am văzut deja”. Ea: ”Păcat!”). Cînd s-ajung acasă mă întîlnesc cu T1 și T2 care mergeau și ei să ia aer. T2 s-a întîlnit cu sora și cumnatul și s-a întors înapoi. Eu cu T1 am mers pînă la cinema ”Unirea” și retur. În acest timp mi-a povestit ce s-a întîmplat aseară la sărbătorirea majoratului. După conferință, reuniune; frumos, cu muzică bună.

Dar ce se întîmplă?  Doina și cu Natalia – pentru a le face în ciudă – se plimbau cu alți băieți (Doina cu unul de la Liceul 1 și Natalia cu Fodor, fratele lui Nano). Pe T1 și T2 i-a enervat asta; au venit la internat și au compus niște scrisori lungi în care le-au făcut niște caracterizări cum scrie la carte și, totodată, un Adio! Cu asta a luat sfîrșit prietenia lui T1 cu N. (care a început încă de la excursia din Iași), și totodată, prietenia lui T2 cu Doina Hlinski (care a început anul trecut și a avut multe schimbări). De-acuma sigur T2 se împrietenește cu Manea Dorina – singura fată care-i place, iar T1 e liber (deocamdată). După cîte mi-a spus T1, se simte foarte bine. Dar ceea ce-i pare rău este că n-a deschis ochii la început și n-a văzut cu ce față falsă are de-a face. În schimb, are băiatul experiență!

Un soare călduț; eu – bine și ușor îmbrăcat – mă simt f. bine.

Aseară eram cuprins de o melancolie grozavă citind drama lui Ion Ursu și a Mariei Stahu.

Pînă pe la 12.30 am scris în jurnal pe ieri și pe azi. După ce am luat masa, mi-am lustruit pantofii, m-am îmbrăcat și pe la 1 m-am dus la internat. De aici am venit cu T1 + T2 în oraș și am mers tustrei la filmul ”Maigret și afacerea Saint Fiacre” după romanul lui Simenon. Film franco-italian, cu Jean Gabin. După film, am venit spre internat. Aici am halit niște mere de la I. Gherasim și-am mai stat de vorbă despre anumite persoane… apoi am ieșit iar în oraș și, foarte veseli, ne-am plimbat pînă la 5.30. ( ” – Tinere!” zic eu către T2, dar intenționînd să atrag atenția unui ofițer ce se plimba cu o fată; s-a uitat la mine și o cam sfeclisem. Mi-am revenit însă…).

Azi a fost vînătoare în luncile de primprejur.

M-am întîlnit cu H.N., a venit la mine în cameră și am lucrat ceva la matematică (cheia în cameră).

Prandea: ”Druguș, azi… te-a căutat tovarășul…. Eu: ”Da, și?!” El: ”Și nu te-a găsit. El o să mai revină și o să trimitem pe cineva  după tine…”.

Seara am mers și-am jucat la un vecin table. După ce am condus cu 5-1, am luat bătaie cu 9-7 la linii și m-am lăsta bătut.

Seara, la gazdă, am mîncat zdravăn (supă de la amiază + două piftele + ceai cu lămîie + clătite). După asta, am mai stat noi de povești apoi am adus vorba despre călcatul pantalonilor (cu cît mi-a arătat doamna Stela, am făcut o dungă pe cinste. Acum știu și să calc și mă voi duce mereu șpițat la școală.). Ceea ce nu-mi place e șapca, deoarece e prea înaltă și eu cum îs lung la față…. numai bine!

Azi a jucat Rădăuțiul cu Victoria Roman și a pierdut cu 3-0. Ieri a jucat București cu Neapole: 1-3 (1-0).

Seara după ora 10, am mai stat, am scris în jurnal și-am citit în pat pînă la ora 10.30. După asta au început să mă usture grozav ochii și, nemaiputînd citi, a trebuit să mă culc.

Luni 28 noiembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 7. Cică m-a strigat de vreo trei ori și numai nu mă mai dădeam sculat. Mi-am lustruit pantofii, m-am spălat pînă la jumate și la fără 25 am plecat la școală. Azi am luat șapca – tare mi-i urîtă pt că-i înaltă.

La rusă, cică s-a luat altă lecție (H.N. a luat un 7). La ed fizică am mers cu Gozec prin oraș și mi-a dat o ”eugenie”. Am făcut la sală în teniși, pantaloni scurți și maiou (am 6 absențe – nota scăzută la purtare!). Cică sînt un exemplu rău în clasă și că i-am stricat și pe ceilalți trei (pînă a veni eu, erau băieți buni. Într-adevăr, eu îi mobilizez la ”hai, mă, nu mergem azi, da ce astea-s condiții?” sau ”da ce face ea cum vrea? Dacă nu ne dă mingea, nu mai lucrăm” ș.a.). Pînă la sf orei am stat aproape degeaba, făcînd glume și fiind foarte amabil cu toate fetele. După cîteva zile de închidere în sine, am izbucniri și revărsări de energie și voioșie. Și astea-mi sînt prilejuite numai de ora de educație fizică. Nouă ne-a dat mingea să jucăm baschet abia la urmă, cînd deja suna de ieșire. Eu m-am enervat, am plecat în vestiar și m-am îmbrăcat. Profesoara striga la mine de se strica nu alta. Am apărut nervos în cadrul ușii, încheindu-mă la pantaloni: ”Da ce, tov. prof., asta-i treabă? Ne dați mingea așa la urmă? Hai, măi băieți la școală de-acum că întîrziem la ora de chimie.” Profesoara: ”Druguș, de ce nu te astîmperi? Treci și joacă! Da ce-i cum vrei tu?” Eu: ”Da!”. Totuși, am jucat cu mult foc și cu draci (Eu cu Magopăț și H.N. cu Gozec: scor 14-16). Am ieșit de-acolo roșu, asudat și gîfîind nevoie mare. Eram nevoit să merg prin aer rece și să merg la școală (a și început să mă doară capul). La școală, s-au speriat fetele de mine (au crezut c-am luat bătaie). La chimie nu m-a stingherit cu nimic. Telucu a trimis azi cele două ”colete cu vorbe”: unul pt Doina și unul pentru Natalia (acesteia din urmă i-a trimis-o acasă prin Hasna Lucia). Doina H. era f veselă și n-a mișcat-o – pare-se – deloc scrisoarea de adio. Acum ea vorbește cu Hupca Gh. de la lic. 1 (cl. XI-a C). I-a trimis un bilet lui T2: ”Cum te-ai distrat aseară?”. Fără răspuns.

Țuca Vlonga îmi zice: ”Mă Druguș, ești băiat mare și n-ai și tu o gagică?!” (????!). Șcheianu Gabriela: ”Da nici tu n-ai….” (???!).

Afară e un soare cald și puternic luminos ce pătrunde direct prin fereastra deschisă. Învăluirile de aer rece de-afară și razele de soare, mîngîietoare, mă fac să mă simt tare bine, fericit, fără să simt nevoie de nimic. I-am completat azi în Album lui Sfichi Ana (Amintiri pentru Ancuța… Iată o ”amintire”: ”Lipitoare e femeia/ Sînge negru îți răpește lipitoarea/ Dar femeia îți răpește/ Banii, cinstea și onoarea” + alte două. Scrise azi 28 XI-a în ora de l. rusă. Semnat (Liviu Druguș – ȘEFU) (L.D.: am semnat cu semnătura mea pe care o am și azi, neschimbată).

La diriginție s-a discutat despre lectura particulară (eu citesc cele mai multe cărți de la bibliotecă: am 13 luate, apoi vine Popescu Felicia cu 12). La matematică am dat teză: 7 exerciții dintre care am făcut vreo patru (M-am uitat un pic prin cărți). Eu am 7 în extemporal, drept pentru care Gozec a mîncat pumnii promiși. La geologie, de asemenea nu m-a stingherit nimeni cu vreo întrebare.

După ore am mers cu Gozec acasă și ne-am înțeles să ne întîlnim la ora 3 la mine. După ce-am luat masa, mi-am ales cărțile și-am învățat ”Lesson six”  din engl. vol. I. Am învățat ”by heart” și o mică poezioară, ”Time”: ”Swift the moment fly away/ First the hour then the day/ Next the week, the month, the year/ Steal away and disappear”.

După 3 a venit Gozec la mine; am scris de la el 43 de cuvinte la l. latină pe care le-am învățat imediat, apoi traducerea și analiza. El le-a înhățat de la Mariana Gînsac, care ia ore de la prof Vișan (15 lei ora). Mîine mă anunț. Pînă la 5 am stat cu latina. După asta mi-am dat seama că am o durere de cap… Am stat de vorbă cu gazda un timp, povestind și rîzînd (I-a spus un ofițer de la Comisariat că de la 1- I- 1967 termenul serviciului militar se prelungește la doi ani).

A fost pe-aici mama lui Rodica Pîrghie și m-a rugat să-i dau caietul de l engleză. Eu: ”N-am! L-am dat!”. M-am culcat pe pat în bucătărie, după ce am luat un antinevralgic, și-am adormit. M-a sculat Telucu pe la 7.30 să-mi comunice ceva: a venit Lidia Atițoaie la T1, l-a chemat în parc, probabil pentru convorbiri cu respectiva Natalia, care pare a fi mai atinsă… Cică de cînd s-a dus, de vreo două ceasuri, n-a mai venit. Ăsta (T1) are de gînd să stea pînă mîine dimineață (cu toate că n-are pt ce).

Seara, după ce-am luat cina (cartofi pai + cacao cu lapte + pîine cu unt. Nici nu se poate ceva mai bun). După asta m-am retras în camera mea și m-am pus pe învățat. Am învățat o parte din rolul Julietei (Oh, Romeo, Romeo/ Wherefore, art thou Romeo?), apoi la limba latină și în sfîrșit mi-am făcut lucrarea la limba română ”Condamnarea războiului în operele studiate”. După asta, mi-a trecut și somnul și am avut chef să scriu mult în jurnal. Acum e ora 11.05 (five minutes past eleven). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: