liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 304. Marți 31 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (37).


Miercuri 7 decembrie 1966. M-am sculat la 6. La geografie – în aer. Totuși, n-am fost stingherit de nimeni și de nimic. La matematică s-au ”corectat” și restul de teze. Și-am stat tot timpul degeaba cu Gozec în prima bancă. Mai făceam bancuri, prostii și mă distram. La l. română s-a făcut corectarea tezei. N. Hl. A ținut o cuvîntare, vorbind foarte frumos despre menirea profesorilor și elevilor în societate, arătînd că nu trebuie să privim lucrurile prin prisma conflictului permanent dintre elev și profesor. Profesorul trebuie să aibă răspunderi  de buna sau slaba pregătire a elevilor săi. E o crimă să ne treacă așa nepregătiți. Altfel, vom fi pacostea societății și a poporului din care ne-am ridicat. După ce ne-a spus mai multe lucruri a făcut corectarea tezei la trei elevi: mie, lui H.N și lui Sfichi. N.Hl.:”Druguș are pretenții de elev bun, nu-i așa?” Eu: ”Nu știu!”. Mi-a arătat o serie de greșeli de ortografie (Rebreanul, L.Română, ș.a.). About me and H.N.: ”Voi nu chiuliți, voi nu sunteți chiulangii, dar aveți o indiferență față de acest obiect… ș.a.”. În pauză, am vrut să merg cu Gavril cu geamul, dar acesta s-a opus: ”Las pe mîine la chimie… te rog frumos”. Și-am stat. Dar, vai! De ce m-am temut, de aceea n-am scăpat. Mă ia Zaiciu împreună cu Burciu R., H.N., ș.a, în banca I-a și ne dă extemporal: ”Evenimentele din paleozoic și viața în precambrian”. Habar n-aveam de asta. Am scris din amintiri și-am copiat un titlu lung de la o planșă de pe perete… Restul orei am stat aiurit. N.L. mi-a dat niște maxime scrise special pentru mine. Una care cred că mi se potrivește: ”Mulți tineri dacă nu au fericirea să găsească o amantă sau o soție foarte remarcabilă ajung aproape în mod necesar la acest egoism trufaș”. Are pretenția să-i scriu și eu, dar nu-i dau nimic. La rusă am stat cu Gozec într-o bancă, apoi m-am mutat cu Magopăț și-am făcut un haios de n-ai treabă. Suflam aiurea la cei de la tablă (Pleșcov = Peșcov). L-a mustrat pe Gozec că suflă și l-a amenințat că-i pune 3.

Magopăț Gavril s-a dus la întîlnire în parc (with me). Eu am halit repede și m-am dus imediat la film. Am văzut la ”Unirea” filmul ”Tunelul”, coproducție româno-sovietică. La 4 m-am întîlnit cu Gavril. (Mi-a promis o cinste și a intrat la film…). Eu am venit acasă și n-am stat mult. Am făcut lista de plată a cotizațiilor, apoi am plecat în oraș. Am vrut să dau pachetele de drojdie prin cineva, dar n-am avut prin cine. Am mers prin oraș pînă la 6 cînd a ieșit Gavril de la film. Cu Nică Rotaru, his friend. (Fădor nu merge la 7 în parcul Al Sahia. Gavril mi-a dat 21 de lei, eu am pus 2 și-am cumpărat două (sticle de) ”Unic”, 40 grade, aperitiv extra, 11, 50 lei. Am venit acasă; ”stăpînii” erau la film de la 6 la 8. Și nu ne-a stingherit nimeni. (Mariana era la film, iar Nicoleta dormea). Am cinstit cu Gavril în ritmul muzicii ușoare de la pick up. Ce mi-a zis Gavril: Botez mă paște, iar eu cu Gozec sîntem urmăriți. Burdujan mă paște: scrisoarea mea a ajuns în discuția comitetului raional de partid. Să mă păzesc ca de foc., nu mai am mult timp. Dacă vreau, mă ajută cu taică-su. Să nu mă las!

Pe la 8 m-a ajuns și-am adormit buștean!

Joi 8 decembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 7, foarte sătul de somn (11 ore în cap) dar puțin mahmur. Mi-am schimbat în grabă cărțile și…. la școală! Gavril cică a dormit neîntors! La soc. a ascultat vreo 8 și a pus note rele. La română a ascultat, apoi a predat ”Frații Jderi”. La fizică a ascultat o elevă și apoi a predat restul orei. Nu știu nimic de ceea ce se discuta în clasă. La istorie ne aduce tezele. Am 7. (Nenati, Vîntu, Broască – 10). Nenati avea o greșeală: 3000 de tunuri  ale lui Albert Kirally, pe cînd ei aveau numai 14. Îi iau caietul și mă duc la profesoară. Eu: ”Tovarășa profesoară, uitați-vă, eu am scris greșit aici și nu m-ați corectat”. Profesoara: ”Da, se poate. Corectez atîtea teze..”. Eu: ”Da, vă cred, dar e o exagerare prea mare…. și mi-ați pus 10…”. Profesoara: ”Păi da, la tine ce-i trei mii de tunuri… te joci cu cifrele… ” Eu: ”Da, dar nu-i caietul meu. I-al lui Nenati”. Profesoara: ”Aaa….!”. Nu mai știa ce să zică. În rîsetul general al clasei m-am distrat și eu pe seama asta….

În pauză am curățit geamul de sticlă și vroiam ca să-l scoatem și să-l ducem la geamgiu. Dar geamul era încleiat în vopsea și nu ieșea… Cu toate eforturile noastre nu vroia să iasă și pace… Pericolul chimiei se apropia vertiginos… Sună! Ce-i de făcut? M.D. (L.D. Cred că era vorba despre Maria Dobroghiu) îmi dă o idee. O aplic! Rup o scîndură de la o bancă și bat în tocul geamului de mamă-mamă! Geamul sare, Gavril îl prinde și în ritmul vertiginos al zăpăcelii dispărem pe ușă, fără să ne mai îmbrăcăm. Mergem la geamgiu – ne tîrguim: 6 lei. (Am luat 8 lei din fondul clasei pt geam). Am lăsat geamul acolo și am mers la ”Liliacul” unde i-am comandat d-șoarei ”o prăjitură de 3 lei și o sută, două cafele mari” și ne-a servit prompt. Am discutat cîte ceva. Gavril: ”Liviu, tu ce stai mereu pe tușă, găsește și tu o duduie”. Eu: ”N-am chef!”. El: ”Nu fi fraier”. Eu: ”Eh!…”). Am luat geamul și-am venit la școală. N-a dat nici extemporal și nici n-a ascultat. (au lipsit 10 azi la chimie). La engleză ne-a predat ”Othello” by W.Sh.

Azi am avut niște discuții tari cu M. Gînsac. Ea: ”Frumosule! Țiganule!”. Eu: ”Mă oafo! Ochelaristo! Măi aia cu bicicleta pe nas! Ieși afară!”. Am ajuns și la alte vorbe tari pe care i le-am adresat cu plăcere. Începe să mă enerveze ființa asta cu ochi negri și destul de inteligentă căreia-i place să-și bată joc de cîte cineva… dar încerc s-o pun la punct.

După ore, s-au luat după mine (Doina + Natalia + Mariana). Mariana: ”O ce galoși are…Dacă aș avea eu așa niște galoși…”. Doina: ”Da ce fular asortat la balon are! Merge acasă să mănînce puiuțul zăhărel adus de mămica lui”. Oafele și proastele dracului! Eu: ”Am deajuns, am văzut cît sînteți de proaste!”. Ce să le mai spun? Numai îmi fac nervi cu ele…

Am mîncat și am pus plăcile în funcție. Numai ce apare T1 + T2. Pentru prima dată a venit Toader la mine. Le plac condițiile mele… Au ascultat muzică pînă la 3.30. T1 s-a dus la internat, iar T2 a rămas cu mine pănă la 4.30 cînd ne-am îmbrăcat și am mers la școală la meditație la l română. I-am spus lui T2 toate poveștile cu trio-ul. Eu am luat măsura cea mai drastică! S-o zic pe Doina lui Hlinski! T2 a zis că o încurcă prea tare respectiva. Eu: ”Nu-i nimic. Așa-i trebuie!”.

Am ajuns bine la meditație. Am ocupat cu T2 ultima bancă, cu Gavril. Trio-ul a ocupat ultima bancă la celălat perete. În față era L.N. + Gozec V. Nu trece mult și sosește un bilet de la M. Gînsac: ”Liviu, afară e frig. Nu ți-e frig numai în șosete?”. Nu am citit eu biletul, ci T2. Nu peste mult timp N. (Natalia Ieșan) trimite un al doilea bilet, care era f voluminos. Cînd l-am văzut m-a apucat rîsul. În acest timp, Hlinski ne vede și se enervează: ”Ieși afară, Ieșan și cu Druguș! Veniți aici să vă faceți ocheade și să vă distrați! Afară! Hai, ce mai stați?!” Am încercat să protestez, dar în zadar. Biletul zăcea între rînduri și – prost de 100 de ori ce-am fost – nu l-am luat. Am ieșit afară și m-am clănțănit un pic cu Natalia. Scîrbit și îndrăcit peste măsură am pornit agale spre casă. Nici nu știam ce să fac. De-acasă vroiam să mă duc la dirigintă, să mă spovedesc ei și să pun la cale pedepsirea adevăraților vinovați. N-am avut curajul să intru și m-am dus pînă la autogară. Pe la Poștă mă întîlnesc cu T0. Mă reține și-mi spune că a vorbit cu directoarea (Mincu), care a avut o părere bună despre mine. Mi-a spus că va vorbi și cu Bejenaru – șeful secției și o să-l pună la punct: ”Uite tov. care-i chestia: eu-s de-acord cu tot ce a făcut elevul care a plecat de la internat…”. Dacă vreau să mai iau legătura cu el îl pot găsi în fiecare zi fix la ora două ieșind  de acolo… după ce semnează condica. Soția sa lucrează la Muzeul Etnologic. Pe la 6 și ceva a venit T2 la mine (cică s-a enervat grozav cînd a văzut c-am plecat). N-a știut să ia el biletul ăla… Și nu le mai avem la mînă… Am fost pînă la școală, dar nu mai erau; le-au cules deja. Am venit înapoi și-am făcut tot soiul de planuri de răzbunare. Deodată, vine Gozec și mă cheamă afară: aici erau Mariana și Natalia. Eu: ”Ce-i Gozec, vrei să-mi spui ceva?” – ”Nu dragă, eu te-an chenat”, se vîră Mariana în vorbă. ”Uite care-i chestia. Dacă te întreabă Hlinski de bilete, spui că ți-am cerut o carte…”. Eu: ”Mă crezi așa prost?”. Ea: ”Las că știu eu cît ești de prost!”. A vorbit destul de urît ceea ce m-a îndrăcit și mai mult. Da ce să fac acum?

Cînd a ieșit de la ora de meditație, Telucu a fost chemat de Doina și Mariana să-mi spună mie să tac din gură și să nu mai zic la nimeni de bilețelele alea”. ”Da, așa am să fac” le-a asigurat T2 și a venit la mine să urzim planul de răzbunare. Doina H. i-a ore de la Pop (marți și joi de la 6 la 7). Mîine îi spunem lui Hlinski toată afacerea, vine și Telucu și documentează (el se are bine cu badea Neculai…).

Seara, T2 a stat pînă la 8. De la amiază n-a mai dat pe la internat. Eu mai am un ”Unic” în valiză. Seara am stat și-am ascultat muzică, apoi pînă după ora 11 mi-am scris în jurnal. Mă plictisesc prostiile astea cu fetele. Astea au să mă determine să iau o hotărîre în această privință.

O zi nu prea rece. S-a așternut zăpadă de un deget. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: