liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive lunare: Noiembrie 2017

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 335. Vineri 1 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (68).


Duminică 27 februarie 1966.  M-am sculat singur la lumina orbitoare ce o trimitea soarele în tot dormitorul. Am ieșit pe coridor, mi-am periat uniforma și mi-am curățat bine ”motăneii”. Nici azi dimineață n-a fost apă la spălătorie și m-am spălat cu apă dintr-o sticlă. Lucru curios: se eliberează trei dormitoare și nu vine nimeni să doarmă-n ele, ia noi ca vai de noi… După ce am terminat de aranjat patul m-am mai hîrjonit prin dormitor, i-am promis lui Arcadie că-i voi face niște bucăți…, apoi am fost primul sosit în meditație și mi-am scris micile întîmplări usturătoare în jurnal. (mi-au ”afumat” trei degete). După ce-am luat masa la 8 am revenit în meditație și tot timpul am stat cu latina în față.

În pauza de 10 am fost cu Toader, Cezar, Costică și Popovici Neculai pînă la lacuri; apa a scăzut destul de mult și și-am ajuns destul de departe. Soarele încălzea puțin și aerul rece mă înviora și-mă făcea bine. Seara, după 10.30 am stat cam mult la taifas cu Halip și el mi-a povestit un roman foarte frumos: ”Singur pe lume”. Deodată a început un spectacol foarte amuzant declanșat de Prandea. Acesta a început să strige că sîntem derbedei, golani (a auzit pe cineva care-l imita), că locul nostru e la școala de corecție ș.a. A început apoi să-l ia la rost pe Muscal Serafim (cl IX Lic1) zicîndu-i că vocea-l trădează și că se va socoti cu tov director. A făcut el o statistică: 9 au peste 17 absențe, vreo 5 cu 9 absențe, 11 cu 4 absențe. Cei care au de la patru absențe în sus – afară din internat! În apărarea lui Muscal a sărit Lungu Dragoș care s-a cam clănțănit cu pedagogul și l-a enervat rău. Văzînd că Costică rîde, i-a zis: ”Măi Steaua măi, nu vezi că ești pe plecate și tu te distrezi!” Noi ne-am distrat în gînd; fățiș nu puteam, c-o-ncurcam. La masă vorbeam toți despre asta și costîșenii au jurat ceva. (L.D.: Lungu Costică era din satul Costîna). Cînd era discuția în toi, apare Prandea la masa noastră și-i zice lui Lungu Arcadie că are 17 absențe. Noi susținem că nu se poate să aibă atîtea, și-atunci el m-a dat exemplu pe mine zicînd: ”Uite, Druguș are numai o absență și aceea probabil fără să vrea; dar tu mă Lungule?…”. Nu știu ce i-o fi venit să mă ridice-n slăvi și să mă protejeze; probabil nu se simte că nu-l sufăr. După ce-am luat masa m-am mai învîrtit un pic prin dormitoare, apoi am luat-o la picior împreună cu Toader, fără paltoane. Ne-am învîrtit mult prin oraș și țelul nostru era să-i facem o vizită lui Gigi la spital unde s-a internat de ieri (gastrită). Ne-am întîlnit cu diriginta la poarta spitalului și ne-a întrebat pe cine așteptăm. În sfîrșit s-a făcut ora două, cînd încep vizitele și-am intrat și noi acolo. Nu știam însă în ce salon e și avînd lacăt la gură n-am putut afla și-am amînat vizita. Am ieșit iar în oraș, ne-am întîlnit iar cu Haiuță și-am vorbit cu el foarte de-aproape. La insistențele lui Toader am mers cu el la film. Au fost destul de puțini oameni în sală și la început ne-am făcut o părere proastă despre film. A rulat ”Comoara albă”, producție românească (Cinema ”7 noiembrie”). Pe lîngă jurnal am văzut și completarea ”Construim”. În general filmul mi-a plăcut  și, după părerea lui Toader, e mai bun decît filmul ”Fata lui Bube” de la ”Unirea”. După film am venit direct la internat, am mai stat un pic pe-aici și-am mîncat, apoi am pornit împreună cu Cezar și Toader să ne plimbăm. Eu cu Cezar propuneam să mergem pe asfalt; Toader zicea să mergem în oraș. După părerea ”majorității” am mers pe asfalt. Am avut diferite subiecte de discuție, povestind cîte și mai cîte de pe-acasă.

La răsărit și miază noapte era întunecat și azi am auzit primul tunet și am văzut primele fulgere.

Fără să ne dăm seama am mers tot înainte în aerul răcorit al înserării și nu ne mai trebuia nimic decît să mergem înainte. Ne-am pornit la 5 și ceva și la șase fără 20 am ajuns la Podul de la Vadul Vlădichii (D.Rn. 21, Km 12). De la o bucată a drumului subiectul nostru de discuție s-a învîrtit în jurul unui singur punct: girls (fetele). Cezar a povestit fel de fel de aventuri cu fete, Toader a mai comentat, iar eu am tăcut mereu cu gîndul aiurea. Cu toate că întîrziam la meditație nu ne-am grăbit, ci am venit foarte încet, contemplînd apusul de soare. Am întîrziat un sfert de oră, dar pedagogul a întîrziat și el și numai Caunii Anton menținea liniștea și-a scris absenții. Cînd a intrat pedagogul în meditație mă gîndeam ce minciună să-i torn dacă mă întreabă ceva. Mi-a venit în gînd să-i zic c-am fost în oraș și ceasul mi-era în urmă cu un sfert de oră, iar eu am venit, după ceasul meu, la 6 fix. Mi-am dat ceasul cu un sfert de oră înapoi, dar nu m-a mai întrebat nimic. Pînă la 7 am scris jurnalul. Pauza s-a dat de la 7.15 la 7.30. În acest scurt timp am putut numai să mă alimentez pe la valizele celor ce le-a venit de-acasă (Mafteian, Atănăsoaie). De la 7.30 la 8.30 am învățat numai la chimie. La 8.30 Prandea ne-a dat drumul la dormitoare; și în seara asta s-au eliberat aceleași dormitoare (4, 5 și 11). Eu am avut noroc că am dormit singur deoarece Dohotaru și Tătaru erau plecați acasă. Am vrut să mă spăl, dar cu ce? Mi-am curățat ”pantofii”, am mai stat un pic și-am adormit imediat. De mult nu mai sînt urmele bolii mele, dar mai am uneori accese de tuse. Dacă pînă nu demult nu mîncam porția decît pe jumătate, acum nu-mi ajunge niciodată. Am o poftă de mîncare considerabilă.

Luni 28 februarie 1966.  Azi ne-a sculat tot Prandea. Țopa e însărcinat cu recensămîntul și merge regulat la instructaj.

Aseară n-a mai plouat, dar aerul era curat și un pic rece. Dimineața, băieții din D s-au dus de dimineață la școală. Aveau teză la matematică. Ziua fiind caldă, am mers fără palton și m-am simțit foarte ușor.

Prima oră – latina. Profesoara Badea a ascultat cele mai slabe eleve avînd în vedere că textul era foarte ușor. Cu toate acestea a pus numai 3 și 4 (patru note). B.M. a luat 3! Azi a predat un capitol nou: Cicero, și-am luat prima lecție din Cicero. Nuștiu ce mi-a venit și-am căscat o dată lung, iar profesoara m-a surprins: ”Te cred că ți-e somn; tu ai venit de la reală și nu știi nimic!”. Totuși eu am fost atent toată ora. La economie a lipsit profesorul Croitoru, sau – cum îi zic fetele – ”Economul”. Noi am profitat de ora liberă și ne-am distrat. Pe lîngă asta am amai citit și la chimie. Magopăț a furat un carnețel cu ”intimități” a lui Teleagă Viorica (am găsit o serie de adrese pe care le-am transcris). În această oră, numai pentru a menține liniștea a venit profesoara Ciobanu Ana. La muzică s-a făcut aproape toată ora numai diriginție. Ruscior i-a făcut un carnet de note lui b.m. trecîndu-i toate notele și spunîndu-i să-l aducă semnat de ”cumnatul”. La finea orei am făcut și un pic de muzică. Am avut prilejul să-mi dezvălui cunoștințele de limba engleză spunînd că ”butterfly” înseamnă ”fluture”. În ora de muzică mi-am întocmit un extemporal pentru ora de Atelier. La chimie, profesoara a ascultat două eleve după care a predat în continuare; la predare am dat și eu un răspuns. Băbuța noastră are ce are cu Halip și-l bagă mereu în exemple. În loc de ecuații, ea zice ”ecvații”. Ora următoare, a V-a, eram liber și ce mi-a venit în cap? Auzind că aduce tezele la l rusă în clasa X-a D m-am hotărît, cu aprobarea lui Toader, să stau la oră și să fac eu corectarea. Cu cîteva ironii ușoare (din partea foștilor colegi) am scăpat și eu ușor. La teză am avut 7. Profesoara a spus că-i ”cu părere de rău”. N-am mai făcut corectarea și toată ora am tăifăsuit cu Toader. Cred că dacă m-ar fi văzut Zăicescu în clasă m-ar fi dat afară pe geam. La ora de l română (în D) a adus tezele. Eu am 7. Ora următoare aveam engleza. Am rămas în D. Pop a întîrziat ca de obicei dar n-a intrat în clasă: a vîrît doar capul pe ușă și ne-a chemat pe mine și pe Toader. Am transportat niște rame, apoi am luat harta lumii, am transformat-o și-am făcut un panou de onoare cu elevii fruntași. Pop ne-a lăsat pe noi să lucrăm la ramă iar el s-a dus cu tezele în clasă. Peste cîteva minute a venit Mircea Ungureanu, trimis de Pop. Ne-a comunicat rezultatele la teză: eu am 10, Toader – 7, Albu – 7, Cezar -7, Costică – 7. Alte note de 10, 9, sau 8 nu mai sînt. Sînt șapte note rele.

După ore am mers cu toții, colegi și prieteni la internat. După ce-am luat masa am făcut cîteva plimbări cu Simeria, apoi am plecat cu Halip N. la atelier. La școală erau sosiți majoritatea (b.m. avea pantofi noi și un aparat de radio portabil). Am fost pe-afară toți băieții; eu vrînd să rîd de Albu și Cupșan le-am încuiat afară. Peste puțin timp a sosit și profesorul, dar n-am mai putut deschide ușa și-am fugit cu toții în clasă. Profesorul a intrat cu ajutorul femeii de serviciu care ne-a luat la rost: de ce-am încuiat ușa?!  Noi ne-am scuturat zicînd că fetele au încuiat-o… (Astăzi b.m. s-a uitat numai înspre mine, foarte galeș). Profesorul a făcut o mică introducere apoi a rugat clasa să dăm extemporal. Noi am început a rîde… Nu era elev din clasă să nu fi avut extemporalul făcut de-acasă. Eu l-am dat pe-al meu lui b.m (merci…) și mi l-a adus la Atelier. I-am făcut rost de stilou… După vreo 5 minute i-am și dus extemporalul pe catedră, apoi toată clasa după mine. S-au stîrnit hohote de rîs, iar profesorul, zîmbind, a spus că-i cam suspect lucrul… Profesorul ne-a semnat biletul de voie ”Plecat la 17.00”, iar noi am plecat la 4.30. Pentru a nu-i da lui Prandea de gîndit am ami mers prin oraș, stînd chiar pînă la 5. M-am întîlnit cu Scutaru Gheorghe de la noi din sat și-am vorbit vreo 10 minute cu el.

Spre deosebire de alte zile, cînd vremea se schimba mereu, azi s-a menținut un cer senin.

Pînă la 6.30 am scris jurnalul, apoi am început să mai învăț. Toader a fost la film de la 14.30 la 16.30, iar de la 17 la 19 are repetiție la teatru. Și-a umplut numai bine ziua. Seara am avut la masă macaroane și, ca de obicei, am rămas flămînd. În pauza de 8 am mers cu Simeria, Toader, Costică și Cezar la plimbare pe asfalt; am ajuns destul de departe și am ajuns înapoi la 8 fix. Tot timpul ”excursiei” noastre am cîntat și-am lălăit toate cîntecele și melodiile existente, însă nici una ca lumea. Fiecare cînta în așa fel încît să fie mai comic și să se distreze mai bine. Cu toate că era seara și destul de înnourat, aerul era cald și mă simțeam minunat numai în haină și cu capul descoperit. În seara asta am fost iar chinuiți. E nu știu a cîta noapte de cînd nu dorm în dormitorul meu și dormim tot cîte doi. Eu am dormit tot cu Buliga Ghe. Simeria, Gherasim și Rusu (de cl IX-a) au dormit toți trei pe un pat de o singură persoană. În seara asta nu s-au mai pus poște.

Marți 1 martie 1966. Azi se împlinesc trei ani de cînd am început să scriu acest Jurnal.

Pentru ziua de azi fetele s-au pregătit cu o săptămînă în urmă: au făcut zeci de mărțișori. Pe lîngă asta, astăzi e ziua cînd fetele stropesc băieții cu colonie.  Cînd am ajuns la școală fiecare avea cîte-un semn de sosire a primăverii pe piept. Am primit și eu unul de la cine nu mă așteptam deloc. Cupșan a dat cîte-un mărțișor la toți băieții (4) iar Popescu Felicia ne-a udat bine cu parfum.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a venit c-o frizură nouă, destul de elegantă. Dobroghiu și Nenati i-au pus cîte-un mărțișor în piept. Ora asta s-a făcut recapitulare pentru teză, iar profesoara ne-a prelucrat foarte serios cele trei teme dictîndu-ne toată ora din ”Studiul” lui Gherea și din alte cărți. Am scris vreo trei foi și-mi va folosi asta pentru (examenul de) maturitate. La ora de limba rusă, cum a intrat profesoara în clasă cum i-au apărut cîțiva mărțișori în piept. A ascultat toată ora, cîteva eleve destul de bune. Am activat și eu la oră și la finea orei am început un exercițiu.

În pauza mare am așteptat-o pe profesoara de matematică (Bondor) să iasă de la D să-i cer caietul de teză, dar a stat vreo 10 minute în clasă, iar eu am plecat. Din cauza asta azi n-am putut să dau teză la matematică. A adus tezele la fizică în D. Toader are 6. Numai Zaharia are 8, restul 6 și 5 și mulți de 4.

Ieri în pauza mare a fost Irimescu Damian care a fost anul trecut la internat și acum e la școala de securitate. A venit îmbrăcat în uniformă.

În pauza de azi Albu m-a luat în evidența org. UTC cl. X-a E.  și m-am uitat prin fișele membrilor. B.M. 3 XI 1948. Ieri i-am găsit și adresa: Str. Speranței nr. 8.

La ora educativă, diriginta a avut următorul subiect: ”Unele cauze care frînează succesul la învățătură în clasa noastră”. Diriginta n-a vorbit prea mult, ci a prezentat cu ajutorul cîtorva elevi. După ce a spus fiecăruia situația la învățătură (23 căzuți, B.M. are 4 obiecte) i-a pus pe Magopăț. Gozec, Vlonga și Nenati să vorbească despre cauzele care duc la rezultate proaste la învățătură. Mi-a plăcut cum a vorbit Nenate: cu un vocabular vast și a venit cu propuneri noi. (În acest timp eu o studiam pe Ea; mi s-a părut puțin supărată). Diriginta Ruscior a primit vreo patru mărțișori. La matematică Hrișcă a fost asaltat de fete cu mărțișori. A ascultat ”la noroc”. A căzut ”norocul” și pe Halip și a luat un 6. Mai urît a fost cînd a ascultat-o pe B.M. căreia cu mare greu i-a pus un 4. Profesorul ne-a anunțat că ora viitoare va lipsi, dar că următoarea oră va da extemporal. După aceste ore ne-coriștii au plecat acasă iar noi cei cu voce și ureche muzicală am mai rămas o oră. Gh. Tănase încearcă, cu metodele lui s-o curteze pe b.m. dar, după cum i-a zis și Nenate, ”fără succes”. În ora asta am cîntat mult ”Internaționala” și un cîntec despre partid. Profesoara a invitat tenorul (eu) și baritonul mai în față pt a-i putea supraveghea mai bine. Văzînd că nu putem cînta profesoara a făcut cîteva glume pe seama noastra, dar i-am răspuns prompt, și-am fost chit… Ne-a anunțat că ”Concursul cultural-artistic” se va ține pe data de 13 martie!! Nu știu zău dacă la ora ceea voi mai fi prin Rădăuți. Ora următoare ar fi trebuit să avem anatomie, dar Zăicescu a lipsit și n-am mai rămas la școală.

La internat am venit cu Costică și-am discutat tot timpul despre b.m.

După ce-am luat masa, mi-am ales cărțile, am ospătat un pic pe la Popovici (cl IX-a Lic 1) apoi am sărit gardul în grădină și m-am dus pe terenul Liceului 1. Pămîntul e uscat de mult și se joacă fotbal și handbal încă de duminică. Am stat cu ceilalți băieți pe un dîmbușor și eram să ațipesc la lumina moleșitoare a soarelui de primăvară.

Cănd a sunat meditația și-am venit înăuntru m-a cuprins o lene enormă că de-abia m-am hotărît să-mi scriu jurnalul pe azi. Am scris pînă la 5 făr-un sfert. Azi a fost Haiuță pe-aici și m-a întrebat de ce m-am despărțit de Gherasim; i-am zîmbit și nu i-am răspuns.

Ieri, la atelier, am aflat că sînt înscris în catalog, dar nu-mi sînt trecute notele. Sînt alături de B.M., dar de-aș avea noroc să nu fiu pe o pagină nouă, că e rău de mine! M-ar asculta doar la sfîrșitul trimestrului.

Azi n-a fost pedagog prin  meditație, ci a fost Caunii Anton locțiitor… De-abia de la 5.30 a venit Țopa M. și și-a făcut serviciul. De la 5.30 pînă ce s-a dat masa la 7 am învățat numai la latină. Declinările, prepozițiile și cuvintele de la primele trei lecții le mai știu un pic… Dar ce mă fac că eu am de învățat 30 de lecții cu tot cu gramatică? Cam greu…

După ce-am luat masa de seară am plecat iar să luăm aer (eu, toader, simeria, costică, cezar – numai Gigi lipsește și nu știu dacă va mai veni printre noi, avînd în vedere starea sănătății și situația lui de al școală. Am ajuns și în seara aceasta destul de departe și am cîntat. La întoarcere, Toader ne-a înveselit cu o poveste f. comică cu Bîzîilă. Cu toate că am ajuns la internat la 8 fix nu ne-am dus în meditație decît după ce-am ospătat ceva de la Costică. Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat cu toții bucuria cea mare: în seara asta vom dormi în dormitoarele noastre. Ne-am bucurat și noi, s-au bucurat și cei pe care i-am stingherit. Ne-am aranjat din nou ”acasă” și, după o baie bună și răcoritoare + cîteva exerciții (100 flotări tip zbor) am adormit foarte repede. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 334. Joi 30 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (67).


Joi 24 februarie 1966. Aseară deja era înnourat și peste noapte a plouat binișor; dimineața mai bureza încă. Ne-a sculat tot Haiuță – era bine dispus în dimineața asta. S-a învîrtit și azi dimineață prin jurul meu. I-a făcut lui Toader observație că scrie urît și mie mi-a spus că scriu frumos nu numai ca aspect dar și ca formă (se referea la jurnale). A zis că poate, odată, va apărea o carte de Druguș Liviu, ”Viața la internat”. Cezar, care va fi muncitor calificat va citi în ziar despre mine și cărțile mele! Văzînd că citesc la română despre Coșbuc m-a întrebat: ”Poate scrii și versuri?”. Eu: ”Nu, tovarășe pedagog”. El: ”Să nu scrii măi că pe urmă te mai și înjură ăștia. N-proză-i mai ușor!”. Nu știu ca ce chestie pedagogul ne-a mai spus azi dimineață două bancuri destul de tari. După ce-am luat masa am plecat la școală fără coloană. Deoarece era înnourat (frig nu prea) ne-am luat paltoanele. Străduța noastră era prea înfundată și împreună cu alți băieți am înconjurat pe str. Petru Rareș și Bogdan Vodă ca apoi să ieșim în Tudor Vladimirescu.

La școală am început să mă obișnuiesc cu noii colegi. Prima oră am avut limba română. Am tăcut chitic tot timpul, dar mi-am luat notițe cu sîrg la predare. Pentru că nu s-a știut lecția, a răspuns Nenati Lucia. Am observat că a vorbit foarte frumos și că se exprimă liber ușor. Nu știu cît i-a pus dar merita 10. Ora doua – istoria. După ce a ascultat pe toți cei fără notă (în afară de mine care încă nu-s înscris în catalogul clasei a X-a E) profesoara mi-a spus să-mi cumpăr caiet de teză și să învăț de la Internaționala I-a încoace.

În pauza mare am fost printr-a X-a D. Toader mi-a luat un bilet la teatru pentru mîine (3 lei). La limba rusă a adus tezele celor din E.  Halip are 7 (B.M. are 4!!! Sînt deziluzionat!). Mie îmi va aduce teza atunci cînd le va aduce și tezele celor din D. Toată ora s-a făcut corectarea tezei iar eu am stat degeaba. La științele naturale Zăicescu nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a întrebat nimic. (I look at B.M. all day log! L.D.: Mă uit mereu înspre B.M.). Lucru curios, numai la chimie a întrebat de ce m-am mutat. Matematica tace chitic. După ora de anatomie, secția franceză a avut teză (Buculei) iar eu am plecat în oraș. Am fost la Librăria de cărți și mi-am cumpărat limba latină și trigonometrie (pentru umanistică) – 11 lei. Geometrie nu mai avea. M-am dus apoi la ”librăria noastră” și mi-am luat caiete de teză și de l. latină + o vedere din Fălticeni (Casa lui Mihail Sadoveanu). Mi-au rămas ochii la cîteva mape cu vederi a cîte 12, 13 și 16 lei (Vatra Moldoviței, Voroneț și Muzeul de artă al RPR). M-am mai învîrtit un pic prin oraș și din cei 25 de lei am mai rămas cu 2,10. După asta m-am dus alene către școală unde de la ora 1 are loc adunarea generală a organizației UTC a cl. X-a E. A asistat și diriginta care a stat în locul meu, iar eu am stat cu Magopăț Gavril în prima bancă (i-am spus cîteva bancuri). La masă a luat loc comitetul de conducere format din Albu Dorina – secretar (îmi spune că la anul voi fi eu, dar nu se va putea), Nenate Lucia – locțiitoare de secretar și Vîntu Maria – cu învățătura. Înainte de adunare am stat cu Albu pe coridor și-am vorbit d-ale noastre (limba aleasă pentru ex. de maturaitate, viitor etc.). Mi se pare că s-a făcut mai serioasă de-o bucată de vreme. Albu a declarat adunarea generală deschisă, iar Nenati a citit referatul ”Despre prietenie”. Referatul l-a făcut Aparaschivei + Broască Georgeta dar numai pe-o simplă pagină dublă… După ce-a terminat de citit referatul au urmat discuții. Nenati a vorbit și ea mult, chiar mai mult decît Albu. Nenati l-a pus pe Halip să vorbească despre prietenii lui, ce înțelege el prin prietenie etc. Halip m-a dat exemplu pe mine, însă n-a vorbit prea frumos.. În fine, s-a epuizat punctul 2, s-a trecut la pct ul 3 – primirea de noi membri în organizație. Aici au rămas numai uteciștii. (B.M. is a UTC-ist!). Am aflat de la Magopăț că e căzută la 5 obiecte pe primul trimestru și că a venit de la Liteni – Săveni. I-am pus și eu o întrebare lui Voroniuc și anume: ”Să ne spună care-s îndatoririle unui utecist”. Adunarea a ținut cu toată ceremonia asta pînă la 2.20. Diriginta a felicitat-o pe Voroniuc (pentru primirea în organizație). Mi s-a părut ceva suspect la B.M. dar am ieșit eu mai întîi și-am venit la internat.

Aici cu greu ne-a dat masa. Au mai mîncat și un număr de profesori de pe la sate veniți aici pentru un instructaj în privința recensămîntului și vor dormi aici. S-au elberat dormitoarele 5 și 11 (+ d.4). Ne-am luat toate catrafusele și-am migrat în d. 8. (în pauza de 5). La rugămintea lui Costică  Lungu, m-am mutat din banca în care stăteam și acum eu stau cu Halip N. și Costică stă cu Toader. Pînă la 6.30 n-am reușit decît să fac o problemă la fizică și să scriu aici. Azi am fost de serviciu și am măturat scările (ped. Prandea). Nu știu de ce dar azi am fost destul de supărat (au obs. și alții). Eu nu-s supărat, ci îngîndurat și …poate un pic trist (B.M.?).

Azi dimineața vremea a fost înnourată, dar pînă la amiază s-a răzbunat și s-a înseninat. Pînă seara însă s-au adunat iar nori și-a burezat un pic. A bătut vîntul și cărările-s din nou uscate. E primăvară… Magazinele au vitrinele pline de mărțișoare și reclame pentru îmbrăcămintea sezonului de primăvară.

Cu toate că-s abonat la Scînteia Tineretului nu mai sînt la curent cu nicio știre din lume. În vacanță știam toate pe de-a rostul și toate știrile le ascultam regulat la radio. Dar aici…

Seara, cînd ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în d. 8 unde m-am culcat într-un pat cu Buliga Gh. (cl. X-a). Acesta mi-a descoperit o slăbiciune (gîdileală) și ne-am jucat așa mult timp după ce s-a stins lumina. În dormitor fiecare dormea cu cineva așa că nr. băieților era dublu acum. Mulți n-au adormit decît tîrziu de frica poștelor. Totuși a trebuit ca cineva să adoarmă primul: acela a fost victima celorlalți. Au vrut să-mi pună și mie, dar nu i-a lăsat Simionesi Gigi care a spus că am fost prieteni și nu mă poate lăsa așa. Eu nici habar n-am avut.

Vineri 25 februarie 1966. Dimineața era vreme frumoasă dar cu toate acestea ne-am luat paltoanele.

Prima oră am avut limba română. Avînd în vedere că miercurea viitoare avem teză profesorul ne-a fixat temele ce le avem de învățat. M-am mirat foarte mult cînd am auzit că ne dă  numai trei teme din Coșbuc (primele trei teme) cu condiția ca să le învățăm bine. A pus-o apoi pe Nenati să citească lucrarea de-acasă. Mie mi-a plăcut cu toate că profesorul i-a mai găsit unele lipsuri. A ascultat cîteva eleve apoi a predat o lecție care nu intră la teză. Îmi pare rău că am dat teza în D. Aici aș fi dat-o mai bine. La fizică, după ce a ascultat un pic, a predat lecția ”Ionizarea gazelor” – lecție cu care am început noi (L.D.: adică cei din D) trimestrul II. La l. latină, după ce a ascultat a început să predea lecția nouă. Cînd nici nu mă așteptam am auzit: ”Elevul nou, ia încearcă să traduci tu propoziția asta”. Propoziția nu era grea, dar nu știam cuvintele și de-abia auzind suflînd, i-am spus-o… La sf orei m-am dus la profesoară să-mi spună ce să fac. Profesoara mi-a spus să învăț materia trimestrului I pînă la pagina 100; să învăț declinarea, conjugarea și cuvintele. Mi-a spus că poate voi reuși să învăț materia trimestrului I singur, dar pe II nu mai merge și va trebui neapărat să mă ajute cineva.  La geometrie nu se făcuse de mult niciun pic de teorie și Hrișcă a scris toată ora pe tablă formulele de paralelipiped, prismă, con, trunchi de prismă și de con și de la cilindru. La sf orei m-am dus repede la el și l-am întrebat ce să învăț pentru teză. S-a mirat că încă n-am dat și m-a luat la întrebări: de unde vin, de ce vin ș.a. Cineva a șoptit că știu bine la engleză. Hrișcă, după ce s-a gîndit un pic, mi-a zis: ”învațî tăti formulili iestea pi englezăști, ș-ai distul”. Toți au început să rîdă și m-am amuzat și eu… La limba rusă a ascultat-o pe Gherasim (în spatele ei stă B.M.). Aceasta știa ea ceva, dar B.M. i-a suflat și profesoara a sculat-o în picioare și a certat-o. Încep să-mi fac impresii din ce în ce mai proaste despre B.M. La jumătatea orei a început să ne predea despre viața lui Necrasov și ne-a dat toată lecția. Am răspuns și eu de două ori… După aceste cinci ore trebuia să avem ed fizică, dar a venit tov prof Băncescu și ne-a spus că sala e ocupată iar noi sîntem liberi. Într-o atmosferă de entuziasm general ne-am îmbrăcat și a pornit-o fiecare spre casă.

După ce-am luat masa am ieșit afară, pe buturugă, și-am început să citesc cartea ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet. Cum a sunat meditația am  intrat înăuntru și am început să învăț cu sîrg la istorie. Nu știu ce mi-a venit și-am pus capul pe masă. Deodată m-a cuprins un somn și-am dormit f ușor pînă la 5 cînd m-a sculat ceasul deșteptător al lui Țopa pe care l-a ”înființat” azi. În pauză am mîncat zdravăn pe la prieteni, iar la 5.30 am plecat cu Toader spre Casa de Cultură. Aici ne-am întîlnit cu mulți prieteni din D și din E.; am stat pe-afară pînă aproape de ora 6 cînd am intrat în sală. Am avut niște locuri ”grozave” (penultimul rînd din spate, nr 365  și 366). Am stat cu Toader pînă la prima pauză. A prezentat ”Ansamblul de muzică populară al orașului Bacău” (3 lei).  Au fost prezentate cîntece populare interpretate fie de orchestră fie la cîte-un instrument sau vocal. Iată artiștii care-au prezentat: Geta Alexandrescu, Mișu Rusu, Maria Enache, Marcel Budală (acordeon), Artemiza Bejan și Sabin Drăgoi (vioară). Au cîntat cîntece destule (cam vreo 5-6 cîntece de fiecare, dacă nu și mai multe). Marcel Budală, Artemiza B., Mișu Rusu ș.a. au fost bisați grozav. Am bătut și eu la nebuie din palme… În pauză Teleagă Viorica (X-a E) a fost în culise și s-a întors cu vreo trei autografe. Aproape de încheierea spectacolului, Sabin Drăgoi a interpretat cu foarte mare măiestrie ”Ciocîrlia” (I liked it very much!). În pauză, Cezar a venit în locul lui Toader, iar Costică a aterizat și el în spate. I-a șoptit apoi lui Cezar că Popescu D + încă un gașcău din oraș au de gînd să-l bată. Cezar s-a înarmat la moment cu un cuțit și s-a hotărît să se apere; eu l-am asigurat că-l voi ajuta. Pînă la sfîrșitul spectacolului lui Cezar nu i-a mai ticnit nimic. În sfîrșit, s-a terminat și spectacolul (care mi-a plăcut foarte mult) și-am pornit-o cu Cezar, Toader și Costică spre internat. Din fericire nu s-a întîmplat nimic și-am ajuns în liniște pînă la internat. Cînd am ajuns aici era 8.30 și Țopa bucătarul era plecat. A trebuit să mai răbdăm și un pic de foame. Cred că el anume s-a grăbit să plece știind că are băieți plecați la Casa de Cultură. Dar nu-i nimic… Cum am ajuns în meditație am început să învăț la istorie, dar am citit numai două lecții pe care deja le mai știam: Internaționala” și ”Comuna”. Aveam de gînd să stau după ora stingerii în meditație și să învăț pt teză la istorie și extemporal la chimie (zic băieții). La 9 însă mi-am luat geanta și m-am dus în dormitor. Am vrut să mă spăl, dar din grija administratorului Florea nu era apă în spălătorie și m-am culcat așa… În seara asta au fost eliberate aceleași dormitoare (4, 5 și 11) și a trebuit să dorm iar în 8 cu Buliga Ghe. Noaptea trecută  am dormit destul de bine cu el. Alături de patul ”meu” a dormit Toader cu un elev de-a IX-a. Și în seara asta s-au pus poște serioase. Toader a stat în meditație și a făcut probleme la geometrie pînă la o oră destul de înaintată.

Sîmbătă 26 februarie 1966. Dimineață Buliga era supărat pe mine că am tușit toată noaptea și nu l-am lăsat să doarmă. M-am îmbrăcat f repede și în 10 min eram deja în meditație și-am început să învăț la istorie. Pînă la 7.30 numai la asta am învățat și-am reușit să învîț cele două lecții. Pedagogul ne-a promis că de-acuma va pedepsi pe cei care pleacă la școală cu papucii nefăcuți. Acum e primăvară, totul s-a uscat, nu mai sînt bălți și noroaie și e urît așa. Eu umblu tot cu ”motăneii” mei și e tare cald. La școală am mers tot cu Toader și Costică vorbind despre obiectele nostre, teze etc.

Ieri la școală mi s-a întîmplat ceva foarte neplăcut. Nu știu de ce, cînd scriam la limba română au început să-mi fugă rîndurile din fața ochilor și, după ce-am terminat ora, în pauză am constatat că văd foarte greu cu stîngul. M-am gîndit că poate ar trebui să port ochelari și m-am îngrozit. După cîteva ore mi-a trecut și-am fost foarte fericit (m-am gîndit la B.M. și la alte fete…).

Azi am avut prima oră istoriua. Încontinuu am învățat la istorie crezînd că voi da teză, dar vai!, profesoara n-a venit la oră, deoarece se schimbase orarul, iar ea n-a știut. Așadar, oră liberă. Pe la jumătatea orei am lăsat istoria la o parte și-am început să învăț  pe la l latină. Cu ajutorul colegelor (Teleagă mi-a dat un carnet cu cuvinte) am învățat primele două lecții și primele două declinări. La latină, regulat, se scuză 2-3 elevi, ca și la celelalte obiecte de altfel. În ora asta profesoara l-a ascultat pe Gozec (5) și Magopăț (6). Restul orei a predat iar eu am ascultat foarte cuminte… A surprins-o pe Nenati Lucia ocupîndu-se cu altceva și s-a supărat grozav pe ea zicîndu-i că n-are cei șapte ani ș.a. Primele ore au trecut cum au trecut dar ce să fac eu la chimie că nici n-am deschis cartea?

În pauză a fost diriginta în clasă și m-a întrebat ce fac cu latina, cîte teze mai am și m-a sfătuit să mă anunț să termin și eu odată. Nemaiavînd ce face m-am hotărît să-i spun dorigintei că n-am învățat la chimie; probabil că motivele au fost considerate bine întemeiate că diriginta m-a crezut și mi-a promis că va vorbi cu domnișoara Repca să mă scuze. Fericit, m-am gîndit că am scăpat și cu asta. A venit însă diriginta înapoi și mi-a spus rezultatul: trebuie să învăț. A venit și ora de chimie și după ce-a pus absențele a glăsuit: ”scoateți cîte o foaie de hîrtie și dăm un extemporal de 10 minute”. Eu m-am schimbat de mai multe ori la față, dar n-am avut încotro: am scos și eu o ”foi” și-am scris titlul: ”Carbonatul de sodiu”, apoi am închis stiloul și-am stat. Repca m-a întrebat: ”Tu nu dai extemporal?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară, eu n-am știut că avem recapitulare și-am pregătit teza la istorie”. Repca: ”Bine, dar de ce-ai venit aici?” Eu: ”Am vrut să urmez engleza și… ” Repca: ”Bine, cum te cheamă?” Eu: ”Druguș Liviu”. Și n-am dat extemporal, am scăpat de un trei sigur. Repca a predat despre metalele alcalino-pămîntene. Cînd predă, lucrează cu toată clasa și n-ai cum să ”dormi”. M-a întrebat și pe mine ce-i ”valența” și – un pic greșit – am răspuns. Totuși a fost bine. Uf, chimia asta urîtă-mi este; dar am observat că aici se face o chimie mai serioasă ca la reală!!! În această oră femeia de serviciu a venit cu condica în clasă și a anunțat eliminarea elevei Irimescu E. cl. XI-a E cf art 33 pt atitudine necorespunzătoare. Termen: două zile. Șto delati? (Ce să-i faci?).  Ora următoare am avut fizica. În pauză am reușit să citesc o dată lecția și-am reținut destul de ușor (e materie prelucrată o dată). Profesoara a anunțat că facem la laborator ora aceasta și-am mers cu toții la laborator la etajul II. Aici am stat cu ceilalți trei băieți în rîndul doi din față (stînga). În bancă am găsit o scrisoare: Grămești pentru Lica (?!?!?!).  Pentru început profesoara a ascultat două eleve: Cîmpan (4) și Broască (9). După mine aici s-a făcut o nedreptate destul de mare: niciuna n-a meritat aceste note. Înainte de a preda lecția nouă, profesoara ne-a făcut experiențele cu tuburile Crookes, experiență pe care am făcut-o cu Teleagă, dar mult mai reușită și atrăgătoare. It seems to me that B.M looks at me very… strange! (L.D.: Mi se pare că B.M se uită la mine cam ciudat). Tare mă tem că voi păți ca ”Fiul lui Monte Cristo” și-i cam urît. După această oră m-am întîlnit cu Zaharia E pe coridor și mi-a dat extemporalul la istorie (only 7). M-am întîlnit cu Toader și mi-a spos cîteva păreri ale lui Teleagă despre mine: 1. ”și-a greșit cariera” 2. ”să-l scoatem din porție” ș.a.

La ora 12 am plecat de la școală cu toate că s-a anunțat că la ora 1 este o ședință. Am venit în oraș să-mi cumpăr ultimul număr din ”New Times” dar n-a apărut încă și mi-am cumpărat 3 c.p.

Am venit tot o fugă la internat și am prins masa de la 12.15. Pe drum m-am întîlnit cu Cojocaru Haralambie (vecinul nostru de la Grămești, șofer – zis și Hărăluță) care era foarte bine îmbrăcat și stătea de vorbă cu o fată foarte drăguță. La început nici nu l-am recunoscut, apoi am schimbat vreo două vorbe.  După ce-am luat masa, prietenii s-au împrăștiat prin oraș, dar eu am rămas lefter și n-am avut nici cu ce și nici unde să mă duc. Așa că am stat de la 1 la patru jumate singur cuc în meditație și-am scris jurnalul pe ieri și pe azi.  Stiloul meu nu mai vrea să-mi scrie, și-am scris cu vreo două stilouri pînă acum.

Azi dimineață am sosit primul în meditație, am dat drumul la difuzor. La ”Emisiunea pentru sate” am auzit despre C.A.P. Grămești. (L.D.: CAP = Cooperativa Agricolă de Producție, modelul bolșevic de ”organizare” a agriculturii sub forma ”cooperării” benevole a micilor producători, obligați/ șantajați să se asocieze. Cred că din perioada colectivizării au rămas expresiile: ”a face uz de abuuz„ și ”convingere prin constrîngere”). A vorbit și președintele Ionel Mircea (bravo nouă!).

Azi vremea a fost, ca și ieri, foarte frumoasă. Cerul a fost – în majoritatea timpului – senin. Din cînd în cînd se înnourează dar asta ține puțin. În curte iarba a apărut deja și firele plăpînde de iarbă încîntă ochiul.

Pe la 4.30 am scris o carte poștală acasă, comunicîndu-le vestea cea mare, apoi am mers și-am pus c.p. la cutie. Odată ieșit din meditație, n-am mai intrat; soarele apunea și aerul era călduț. M-am întîlnit cu Toader și Cezar și m-am plimbat un pic cu ei. M-am întîlnit apoi cu Simeria și-am discutat cu el o mulțime de lucruri despre ”girls” (fete) și în încheiere am avut o părere unanimă: niciodată nu-s atrăgătoare fetele care vin la tine din proprie inițiativă (Andrișan D., Ungureanu C.). Îmi place de B.M. pentru că nu face așa. M-am plimbat apoi cu el pe trotuarul din fața internatului și-am revenit la meditație la ora 6 (pedagog Prandea). De la 6 la 7 am învățat la engleză și latină.

După ce am servit cina, am plecat cu Toader în oraș. Cu toate că nu mai sîntem în aceeași clasă ne leagă aceeași prietenie. Am luat aparatul lui pe spate și-am luat-o la pas prin oraș. Am făcut de vreo două ori înconjurul Sfatului Popular, apoi Toader s-a dus la atelierul foto să-și scoată clișeul. Eu l-am așteptat afară pînă s-a făcut 8 fără 5. Am mers în cel mai rapid ritm și am intrat înaintea pedagogului în meditație. Pînă la 8.30 am învățat la limba engleză și la limba latină. Un lucru destul de rar: Prandea ne-a dat drumul la 8.30 la dormitoare. În seara asta sînt mulți plecați acasă (vreo 30) și n-a mai fost nevoie să dormim cîte doi. Mi-am găsit și eu un pat lîngă perete și după ce mi-am spălat ciorapii și tot corpul m-am culcat adormind destul de repede. Deodată am simțit o arsură grozavă la picior și-am sărit în sus c-un urlet… Îmi puseseră golanii o poștă. Autorul era Lungu Arcadie. În usturime mi-am zis că am să i-o întorc, dar altfel… Era ora 12.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 333. Miercuri 29 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (66).


Marți 22 februarie 1966. Aseară, pînă la stingere, am citit poezii din Coșbuc. Parcă abia acum le descopăr frumusețea. Sînt versuri calde, atrăgătoare.

Pentru noaptea asta s-a eliberat dormitorul 11 și a trebuit să merg în alt dormitor să dorm. Am găsit în d. 5 un pat fără pernă și plapomă, numai c-un cearșaf. Toader și-a găsit un loc cu Simeria, dar cînd am adus eu plapoma din d. 11 a venit și el lîngă mine. La început am dormit amîndoi cu capul pe servietă. Apoi am luat o pernă de la Halip Florea care s-a sacrificat și a adormit la orizontală. Noaptea am dormit destul de prost; am asudat, m-am dezvelit și-am răcit.

Dimineața, Haiuță a practicat noua-i metodă. În ora de meditație, de la 6.30 la 7.30 am făcut ce-am făcut și ieri: n-am învățat nimic, ci am citit din ”balade și idile” de g. coșbuc (L.D.: așa este scris, cu litere inițiale mici, probabil din spirit de frondă). Pînă acum am citit următoarele poezii: ”Noapte de vară”, ”Mînioasa”, ”Nu te-ai priceput”, ”Fatma”, ”Nunta Zamfirei”, ”Rea de plată”, ”Fata morarului”, ”Crăiasa zînelor”, ”Puntea lui Rusu”, ”Rugămintea din urmă”, ”Ex ossibus ultor”, ”Poet și critic”, ”Rada”, ”Vîntul”, ”Vestitorii primăverii”, ”Pe lîngă boi”, ”Rada”, ”Trei Doamne și toți trei”, ”La oglindă”, ”De pe deal”, ”El-zorab”, ”Supțirica din vecini”, ”Numai una!”, ”Regina ostrogoților”, ”Brîul Cosînzenii” și ”Dușmancele”. Îmi plac poeziile lui Coșbuc și le citesc mereu cu plăcere.

M-am dus cu Toader la școală. Pămîntul era uscat și-am mers ușor. Cum am ajuns la școală n-am suflat la nimeni nimic despre hotărîrea pe care am luat-o și i-am rugat pe cei care știu să nu trombonească… Eu m-am dus și pe sus și pe jos să-l caut pe dirigintele ori pe directoarea, să nu mai stau la reală, ci să merg chiar de azi dincolo. N-am găsit însă pe niciunul și a trebuit să stau în D primele două ore. Prima oră am avut chimia. Cînd i-am dus stiloul, m-am scuzat pretextînd că ieri am fost bolnav și n-am putut învăța. N-avea rost să încasez astăzi un 3, să am amintire… Azi sigur mă asculta… După ce-a ascultat vreo trei elevi a predat tot K și la sf orei a făcut o experiență cu praf de pușcă. Ora doua am avut geometria. N-am făcut nimic deosebit cu toate că-mi venea fie să nu mai iau notițe fie să rup o bucățică din carte… Am luat totuși notițe foarte sîrguincios și-am încercat să mai dau un răspuns bun, dar am îndrugat prostii. Pe la sf orei (mai erau vreo 5 minute) am avut un acces de tuse de nu se auzea nimic din ce se vorbea. Profesoara s-a uitat urît la mine și mi-a spus să ies afară. Am ieșit. Pe coridor m-am întîlnit cu dirigintele care mi-a spus să vorbesc totuși cu părinții… Am mai așteptat un pic, i-am ajutat tovarășei profesoare Ruscior să ducă magnetofonul în Sala Profesorilor. Deodată, cum vorbeam eu cu viitoarea mea dirigintă, a venit directoarea. Am discutat aceleași chestiuni pe care le-am discutat ieri în cancelarie și, pe deasupra, mi-a spus că de azi mă pot muta. Ruscior a zis: ”cu dragă inimă”, iar eu m-am bucurat. M-am dus în clasă, m-am îmbrăcat, Simeria mi-a luat servieta și în ochii mirați ai colegilor mei am părăsit clasa. M-am dus în clasa a X-a E. Eram amețit, emoționat, de-abia mă țineam pe picioare. M-am așeezat în ultima bancă din rîndul de lîngă ușă. Stau în bancă cu Halip Neculai. Diriginta m-a întrebat unde vreau să stau și eu am fost mulțumit cu locul. (Rîzînd, B.M. a spus să stau cu Geta Nichiforiuc). Imediat, ora următoare am făcut prima oră de diriginție. Tema acestei ore a fost: ”Dragostea de patrie – sentiment…”. A avut un material foarte bogat, ne-a citit versuri, a pus clasei întrebări din istorie și geografie, despre patria noastra. A cîntat cîteva cîntece la magnetofon și ora s-a terminat. Eu am ascultat cu atenție și m-iam luat și ceva notițe. În pauză am început să mă mai acomodez cu noii colegi (mai bine zis noile colege, că pe colegi îi cunosc deja). Acum clasa are 39 de elevi, dintre care patru băieți: Magopăț, Gozic, Neculai și eu).

În locul meu, în D, a fost pus locțiitor de secretar Bădeliță Toader, iar Zahariei Ecaterina i-am predat caietul de absențe. Acum Toader stă cu Rusu Anton în bancă.

Ora de la 11 la 12 am avut matematica (trigonometrie). Facem acest obiect cu profesorul Hrișcă. Cum a intrat în clasă ne-a dat extemporal. Eu m-am speriat și nu știam ce să fac: să dau ori să nu dau. Halip mi-a spus că-i foarte ușor și m-am hotărît să dau și eu. Eu am fost grupa A și cînd am auzit subiectul mi-a venit pur și simplu a rîde. Ne-a dat două exerciții. Primul suna cam așa: sin (alfa + beta) + sin (alfa – beta) totul supra sin (alfa + beta) – sin (alfa – beta) = ? Al doilea exercițiu: tg (alfa – beta) cînd se dă tg de alfa și tg de beta. Am lucrat totul în 5 minute și-am dat primul lucrarea. Profesorul s-a uitat la ea apoi mi-a arătat nota: 10. Cred că n-am s-o duc eu rău aici. Ceilalți au terminat mult mai greu. Au mai fost de 10; Halip însă a luat numai 5. În restul orei ne-a mai predat cîteva formule simple și – minune! – nu ne-a dat niciun exercițiu pentru acasă. În pauză m-am întîlnit cu colegii și-am fost prin D. Prietenii mi-au spus că dirigintele ”m-a criticat” zicînd că-s șovăielnic și fug de greu. La ora de rusă profesoara s-a mirat destul de tare cînd a auzit că-s plecat cu totul în E. Profesoara: ”Cine lipsește?”. Un elev: ”Druguș, da-i dus la umanistică”. Profesoara: ”Da de ce nu mai vine?” Un elev: ”Păi s-a dus cu totul! ”Profesoara: ”Cum, cu totul…?”.  În ora a 5-a am avut corul, dar am făcut audiție muzicală în clasa noastră împreună cu D-ul. A cîntat Angela Moldovan un cîntec, apoi: Internaționala, Privesc din Doftana și altele. Eu am citit poezii de Coșbuc. Prin pauze mă simt stingher: atîtea fete și numai 2-3 băieți pe lîngă mine! (Gozic vorbește golănește absolut cu toate). Ultima oră am avut anatomie și, lucru curios, Zăicescu nu mi-a adresat nici un cuvînt. A ascultat toată ora  și pentru data viityoare a rămas aceeași lecție. Cînd a ascultat, a făcut teatru; a ascultat-o pe B.M. I-am auzit glasul și i-am observat toate gesturile. Azi am primit manualele de economie politică de calsa X-a. Cam tîrziu, dar totuși e bine… Vatamaniuc mi-a dat 3.50 lei zicînd că m-a abonat la Scînteia Tineretului și-mi va trimite regulat ziarul.

La ora 14 am venit singur la internat…

Pămîntul s-a uscat cu totul. Pe alocuri doar mai sînt pete umede. Azi e un soare foarte frumos. Nu-l pot numi de primăvară, ci de vară…

La internat am stat mult pe-afară, sorindu-mă. În meditație am observat că avem difuzor nou și l-au agățat tocmai de tavan, întreruperea făcîndu-se de la fire. (Haiuță-i autorul). Băieții din D îi dau zor cu învățatul la fizică: au mîine teză. Eu pînă la 5 fix am scris jurnalul pe azi. În pauza de 5 am stat aproape tot timpul pe-afară admirînd natura renăscută. Au apărut mîțișorii.  În orele de   meditație de la 5.30 la 7 am citit lecțiile la limba română (aproape toată opera lui Coșbuc) și-am început să învăț la engleză. Am citit cuvintele de la 1 la 700 pe care le știu bine. De la 700 la 1049 am găsit cuvinte necunoscute pe care le-am învățat în parte. În pauza de 8 , după ce-am luat masa am pornit cu Toader; Costică, Cezar și Gigi să ne plimbăm prin ”oraș”. Am luat-o pe la cazarmă apoi am continuat excursia cam pe 1 km de asfalt. În timpul ăsta am vorbit mai multe about girls (Costică looks at B.M.) (L.D. : despre fete (Costică o place și el pe B.M.). Am fugit apoi  o bucată de i-am ajuns pe Simeria și Halip. Înapoi am venit înapoi numai cu el, la braț; ne-am povestit unul altuia diferite întîmplări ”vînătorești” – cu ursul la cules de zmeură etc. Azi a fost Prandea de serviciu, dar seara a venit Haiuță prin dormitor și-a discutat c-un fost absolvent, veteran al internatului care pleca la armată. Am adormit în povestirile lui Haiuță din cătănie.

Miercuri 23 februarie 1966. Azi dimineață ne-a sculat Prandea. S-a purtat mai blînd cînd  avăzut un străin în dormitor.

Dimineața e minunată. La 6.30 se lumina de ziuă, iar pe cer a mai rămas luceafărul de dimineață. Cerul e aproape senin și soarele și-a făcut o apariție frumoasă printr-o fîșie de nor de la orizont. Considerînd că e destul de cald nu mi-am luat paltonul. Nimeni nu și l-a luat, numai Babii ne-a zis că ”vremea e înșelătoare” și el și l-a luat.

Prima oră am avut latina. A venit o profesoară bătrînă și blondă. A ascultat trei eleve. Eu am stat liniștit în bancă și-am ascultat latineasca lor. Profesoara nu mi-a spus nimic. Probabil o fi vorbit diriginta cu ea. Diriginta a asistat la oră și a copiat mereu ceva într-un caiet. Clasa X-a D a avut teză și Tănase Gheorghe mi-a adus caietul de teză și extemporalul (numai 6). Ora doua am avut româna. Facem acest obiect cu profesorul Scurtu. M-a întrebat: ”Cine e elevul nou de lîngă Halip?”. A ascultat mult și mi-am dat seama că cere destul. La predare ni se dictează. Dacă la Cornea umpleam o pagină de maculator într-un trimestru, aici am scris trei pagini într-o oră. Am luat despre ”G. Coșbuc – cîntăreț al naturii” și ne-a caracterizat fiecare poezie în parte. Fizica am făcut-o cu tovarășa profesoară Ciobanu. Am mers după materiale. Am adus cîteva elemente galvanice și-am intrat cu eschibiții în clasă fără să știm că diriginta a stat, ca și în primele două ore, în ultima bancă; a zîmbit dar nu ne-a făcut observații.  Celor care au dat extemporal le-a adus azi rezultatele: Halip N. – 7, Albu D. – 6. A ascultat foarte ușor și sper să fac ”fizică bună” aici (adică să obțin o medie acceptabilă). Pe la sf orei, profesoara m-a întrebat: ”Tu de unde-ai venit?” Eu: ”Din D”. Profesoara: ”Și cît ai avut la fizică, 4 nu?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară! Am avut…”  A intervenit diriginta: ”Nu tovarășa profesoară. Este un elev bun”. Profesoara: ”Daaa? Și de ce s-a transferat?”. Diriginta: ”Vă explic eu în cancelarie”. Mi-a fost cam ciudă că m-a luat de rău, dar sper să-și schimbe părerea.

În pauza mare Rusu Anton mi-a adus ziarul și de acum înainte îl voi primi din D. Am fost la Bibliotecă și-am luat G.C. ”Poezii”.

În ora de educație fizică sala era ocupată și a trebuit să rămînem în clasă (cu profesoara Bauman). Profesoara a încheiat mediile, iar noi trebuia să învățăm la economie. Da numai asta n-am făcut… Fiecare avea altă ocupație. Una făcea mărțișori, alta copia o traducere la latină sau la limba engleză. Eu – cu ceilalți trei băieți – m-am distrat. (Ica Grijincu, Viorica Teleagă ș.a.). B.M. a învățat tot timpul la economie politică. Nici n-a ridicat ochii de pe caiet. În ora de economie nu s-a legat nimeni de mine. Profesorul a ascultat pe ultimii care nu aveau notă, dar probabil că era în toane rele c-a pus numai 3 și 4. A ascultat-o și pe B.M. După trei vorbe a așezat-o jos și 3!. În gîndul meu mi-a părut rău, dar ea nu știe. La ec politică ne-a predat iar noi am scos notițe; ne vom ajuta (la învățat) și de manuale. După ora asta am avut limba engleză și-am intrat în D. S-a întîmplat că în timp ce discutam cu foștii colegi a intrat Zăicescu în clasă: ”Ce faci Druguș? Ai venit înapoi?” Eu: ”Nnnuu”. Profesorul Zăicescu: ”Atunci ce cauți aici?”. Eu: ”Am venit la ora de limba engleză”. Îmi pare rău că s-a supărat. Vorbește rece cu mine și-a vrut să mă dea afară. Nici așa nu-i așa… La engleză prof Pop a întîrziat iar noi am sperat că ne aduce tezele, dar n-a adus nimic.  A ascultata jumătate de oră apoi a predat lecția ”Mistaken Ideals” în întregime. A tradus-o cu ajutorul meu, dar m-a așezat jos zicîndu-mi să ”vorbesc ca la facultate”.

Cînd am venit spre internat vremea se stricase. Cerul era perfect acoperit de nori, dar atmosefera nu se răcise încă.

De la 3.30 la 5 am învățat tot timpul la limba română. În pauză am stat pe-afară cu băieții. Au început cîteva intrigi pe direcția umană-reală, dar nu le dau importanță. În pauza de 5 am găsit niște ”mesteacă” de brad, f. bună; o mestecam cu plăcere iar unii, care n-au văzut așa ceva, au rîs. După ce m-am săturat de ea (se amărîse) am făcut un zar frumos, cafeniu. De la 5.30 la 7 am învățat numai la istorie, dar n-am reținut așa bine deoarece eram atent al w (lucrul mecanic) făcut de Puha Vasile pentru a-mi scărpina mîna stîngă. După ce-am luat masa (cam zgomotos) am plecat cu ”gașca” (Toader, Gigi, Cezar, Simeria) pe aceeași rută ca aseară. De data asta am avut altă temă de discuții: am jucat teatru. Eu eram mama, Gigi tata, Cezar era băiatul meu și-al lui Gigi, Simeria ( = Rodicuța) era sora lui Cezar, Toader – un vagabond, pețitorul Rodicuței. Am făcut destul tămbălău pe asfaltul pustiu, dar am jucat (nici nu știu cum îmi veneau replicile în gînd!).

Înapoi am venit foarte înveseliți și ne-am agățat de trei tanti (tinerele) cu care-am avut un schimb de cuvinte nu prea plăcute. În meditație ne-am întors fix la 8; Haiuță ne-a făcut mie și lui Toader o fotografie la lumina becului. Pedagogul se învîrte pe lîngă mine și rîde văzînd că scriu în jurnal: se gîndește că dimineață îmi va citi tot; dar eu voi lua geanta și-o voi încuia în dulap. M-a văzut că citesc la istorie, s-a uitat la carte și l-a văzut pe Lenin: ”Cine-i ăsta?”. Eu: ”Nu știu, poate îmi spuneți dumneavoastră?” El: ”Ăsta avea un jurnal, ca tine”. Eu: ”Avea dom pedagog, dar lui nu i-l citea nimeni”. A strîns din buze și n-a mai zis nimic. Cum ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în dormitor, m-am dezbrăcat imediat și, cu chef de hîrjoană, m-am dus la spălătorie. De cînd am fost bolnav n-am ami făcut baie. În seara a sta a început o nouă serie de băi generale, urmate de program sportiv. După asta mă simt tare bine și fortificat. Nu știu de ce dar pedagogul Țopa vine cam des prin dormitorul nostru. În seara asta a venit și-a stat mult după 9.30 fără să stingă lumina. A stat și-a povestit o mulțime de întîmplări din armată (nu le-am putut stabili veridicitatea, dar le-am ascultat cu atenție și cu plăcere). Apoi, cu concursul lui Boghian a început să povestească întîmplări de pe la Sucevița unde a funcționat trei luni de zile ca profesor la școală. Au fost discuții despre ce e mai bine să fii: pedagog sau muncitor calificat într-un oraș mare. În încheiere ne-a spus un banc (cu concursul de leneși: un român s-a dus la un film, dar și-a prins coaiele sub scaun, însă i-a fost lene să se mai scoale și a stat așa tot filmul…).   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 332. Marți 28 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (65).


Sîmbătă 19 februarie 1966. M-am sculat tare greu și-am lîncezit în pat. Dimineață am scris jurnalul pe ieri și de la 7 am început să învăț la istorie cu mult sîrg. Săptămîna asta am fost de servici, dar n-am făcut niciodată. Dimineața, cu ajutorul emblemelor ”Serviciu de ordine” am plecat la școală fără rînd. Dimineața am fost vesel și-am glumit cu toți. Unii îmi spun că tare-s slab și alb la față.

Prima oră am avut trigonometria. După cum anunțase profesoara, ne-a dat extemporal. Mie mi-au căzut niște numere zecimale foarte mari pe care nu știam să le caut în logaritmi. Gherasim și Vatamaniuc n-au dat extemporal. Pe lîngă ăștia doi n-am dat nici eu. După cîteva calcule m-am împotmolit complet, am pus mîinile pe piept și-am stat așa o oră întreagă. La un timp, profesoara m-a văzut și-a întrebat: ”Liviu, tu nu lucrezi?” (M-am mulțumit să strîng din măsele și să tac mai departe). Am dat extemporalul aproape gol fără nici o remușcare. La ora de istorie toți ne așteptam la extemporal. Profersoara a întîrziat un pic și cînd a venit ne-a spus să scoatem două foi de hîrtie și-am dat extemporal. Subiecte: 1. ”Cauzele prăbușirii Comunei din Paris și însemnătatea ei” 2. Situația clasei muncitoare din Franța după Comuna din Paris”. Punctul doi era din lecția de zi pe care n-o citisem niciodată (era mai la urmă). În schimb, am scris aproape două foi la primul (subiect). Profesoara m-a văzut că tușesc grozav și mi-a spus: ”Dacă ți-e rău, după ce dai extemporalul poți să pleci”. N-am plecat pentru că nu-mi era rău, ci aveam doar cîteva crize de tuse. În restul orei ne-a predat Rusia.

În pauză, l-am așteptat pe Pop pe coridor. I-am spus că părinții-s de acord și l-am întrebat cum să procedez cu tovarășa directoare. M-a sfătuit să fac o cerere și să intru în audiență cît mai degrabă, marți cel tîrziu.

În ora de fizică, Teleagă a ascultat o fată după care a predat ”Forța electromagnetică” zicînd cîteva bancuri cu ocazia asta (Regula mîinii stîngi a lui Fleming).

După ore nu m-am dus la internat, ci am ieșit de unul singur în oraș. Mi-am cumpărat ”New Times” nr 6 apoi am încercat să schimb dicționarul englez român pe unul român englez, dar nu aveau așa ceva așa că n-am avut cu ce să-l schimb. Am mai cumpărat o vedere de la ”Mănăstirea Valea Moldoviței” (1,50 lei) și colecția mea crește. Mergînd prin oraș m-am întîlnit cu Stelu și Nicu (L.D.: este vorba despre Stelu, băiatul gazdei Ruscior de pe str. Putnei și de Nicu, un vecin, cu cîțiva ani mai mare ca mine și cu care jucam fotbal) și ne-am salutat (only/ doar). Mi-am cumpărat de 2 lei caramele, apoi m-am dus din nou la școală unde are loc Adunarea generală a org. UTC cl X-a D. Au fost cîteva schimburi de cuvinte între noi trei (comitetul) cu privire la referatele (dările de seamă) făcute de fiecare. Eu n-am prea lucrat în ultimul timp. În ora de fizică Toader a făcut Proiectul de hotărîri și a rămas să fac eu Planul de muncă. Adunarea a avut loc fără să participe dirigintele sau altcineva. Chiar dirigintele ne-a sfătuit s-o facem scurtă pe cît posibil. Zaharia a dat citire materialului ”Cum întîmpinăm aniversarea gloriosului nostru Partid”, eu am citit Proiectul de hotărîri, după care au urmat discuțiile. Au vorbit în total vreo 8 elevi. Lungu C. a început să spună că azi se împlinesc 95 de ani de la crearea partidului, dar i-am ”astupat” gura. Adunarea a ținut neobișnuit de puțin (cam trei sferturi de oră).

Cînd mergeam la internat am văzut la Casa de Cultură un grup de profesori consăteni (Kolea, ”Rujata” – Ileana D.). Pe drum m-am întîlnit cu Economia (profesorul Croitoru + soția). M-ar fi trimis pînă la el acasă dacă aș fi știut unde stă.

La internat am luat masa  și imediat am pornit-o cu Fodor la film. Aici era bătălie pe bilete și cu mare greu am reușit să intrăm și noi la ”Muncile lui Hercule” prod italiană. Mari erau muncile lui Hercule, dar mari munci am făcut și eu în aceste două ore: am ținut un zid în spate… Filmul mi-a plăcut foarte mult, cu toate că fantasticul intervine cam des aici. Îmi pare rău că am pierdut Jurnalul, care a fost destul de frumos.

Cum am ieșit de la film, direcția – internat! Aici pustiu. Am stat apoi în dormitor pînă a sunat meditația. Azi mi-am pus peniță nouă la stilou (8,80 lei).

În ora de muzică a venit omul de servici și a anunțat eliminarea pe următoarele trei zile a elevei Pîrghie Steluța pentru nerespectarea disciplinei școlare (art. 30). Fapt e că ea e nevinovată și, după cum spune întreaga clasă, Kamil i-a făcut-o pt vreun motiv personal.

De la 5 la 7 m-am ocupat cu de toate numai cu învățătura nu. Mi-am scris jurnalul pe azi apoi am avut discuții cu Simeria, Puha și Toader despre religie, talismane și alți d-zei. Mă amuză mult aceste discuții și mă avînt în ele cu orice prilej. Toader și Puha erau ”credincioșii”. Eu și Simeria (el mai puțin) eram ”păgînii” și-i combăteam pe primii cu teorii științifice. M-am distrat mult pe chestia asta. Eu unul nu cred în absolut nimic. Mă mir că Toader crede (mi-a promis că-și cumpără și el o ”cruce” de ”atîrnat la gît”. La masă n-am mîncat nimic (în schimb am mîncat la valiză). În pauză am făcut o sîrbă zdravănă și-am asudat. Meditația a ținut de la 7.30 la 8.30.

Azi vremea  a fost frumoasă și pămîntul se zbicește văzînd cu ochii.

Duminecă 20 februarie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea. A intrat în dormitor c-o viteză grozavă, ca un leu și ca altceva, dar ca un om nu…

După ce-am luat masa în timpul meditației care a început abia la 9 n-am putut învăța deoarece am avut dureri de cap și de-abia după ce-am luat o pastilă de la Simeria mi-am revenit.

Mîine am teză la engleză și constat cu groază că nu cunoasc defel rezumatele lecțiilor. A venit și masa de prînz și eu tot n-am reușit să învăț. Am mai citit un pic la română și anatomie.

După ora 12, Toader și ceilalți s-au dus în oraș, la film, iar eu am rămas la înternat într-o singurătate aproape deplină. M-am culcat și am stat așa (tot am dormit vreo oră-două) pînă la 6 fără 10 cînd ne-a gonit Haiuță din dormitoare. În timpul meditațiilor am citit numai la engleză pînă-am amețit la prima lecție și-am trecut la următoarele. În pauză am făcut un consiliu cu Simeria, Gigi, Gherasim ș.a. și ne-am distrat în cele 15 min de pauză. Pînă la 8.30 cînd s-a dat drumul la dormitoare am mai citit la engleză. Beldianu I. (cl. IX-a) a venit tîrziu la meditație și pe lîngă asta era și beat! Pedagogul l-a anunțat pe frate-su și a mîncat o papară pe meritate.

Azi vremea a fost iar frumoasă, continuînd șirul zilelor frumoase de la sfîrșitul acestei luni. Pămîntul continuă să se zbicească și zăpadă nu prea este. Nu știu cum o fi prin oraș, că azi am stat în ”vizuină”.

Boala mea nu s-a trecut de tot și tușesc încontinuu. Din această cauză a început iar să mă doară capul și în gură am miros urît de flegmă. Cîteodată am cîte un acces de tuse care nu se mai termină.

În dormitor a fost aprinsă lumina pînă la 9.10; noi am stat însă de vorbă pînă la 10. Am vorbit ”about girls, love and Toader proposed me to go with some girls” (L.D.: ”despre fete, iubire iar Toader mi-a propus să ies și eu cu fete”). I-am spsu lui Costică de scrisoarea de la A. Doina (prietena lui Gigi Simionesi). Pe la 10 a început să urle o cucuvea – foarte sinistru. Costică, superstițios a anunțat că trebuie să moară cineva…

Luni 21 februarie 1966. Dimineața, Haiuță a venit cu o idee nouă și originală. Nu încearcă mult să te scoale, ci strigă numai o dată ”Deșteptarea!” după care vine în meditație. Aici, de la 6.30 începe să pună absențe celor care întîrzie. La trei absențe: ZE-RO!  În timpul meditației de azi dimineață am învățat numai la engleză și în special prima lecție: ”What s money after all”). După ce am servit ceaiul am plecat cu Toader mai înainte arătîndu-i lui Haiuță emblemele cu ”Serviciu de ordine” găsite prin buzunare. Dimineața pămîntul era un pic amorțit și-am ajuns ușor la școală. Mai greu a fost la întoarcere. Prima oră am avut algebra. N-am scris cele cîteva exerciții pe care le-am primit și am avut cîteva emoții că mă-ncurc acum la urmă… Însă toată ora am făcut recapitulare pentru teză și n-am scos nici o vorbă. Am stat ca un motan în bancă și-am arătat clasei cît pot tuși de tare. Ora a doua am avut anatomia. Dirigintele era cam supărat și pt început s-a uitat la situația abonamentelor și la situația la învățătură. După asta a început să examineze și lucru pocit m-a scos și pe mine la ascultat (nu citisem deloc lecția). Dirigintele s-a supărat și mai tare: ”Nici tu nu mai înveți, măi Druguș măi; de ce încerci să-mi ghicești, măi?; du-te, măi, la loc și să-mi înveți, măi, pt data viitoare, măi! Că nu-i pentru 10, da-i rușine, măi Druguș măi!”. Dintre toți pe care i-a ascultat numai Toader (10) și Luchian (9) au știut, restul – tuufă de Veneția! În restul orei a predat plimbîndu-se nervos prin clasă și tot apostrofîndu-l pe Andrișan Gh. că fumează. În ora următoare – de desen – am început să mă gîndesc la vorbele lui Pop. Acesta mi-a spus sîmbătă să fac totul cît mai repede posibil și dacă se poate chiar luni. Așa că, neavînd chef de desenat, m-am apucat și mi-am ticluit cererea către tov directoare rugînd-o să-mi aprobe transferul în clasa X-a E. Restul orei m-am mai ciondănit cu Toader în privința ”planului de muncă”. Enervîndu-se, mi l-a cerut, zicînd apoi că-l face el acum pentru ultima oară, iar eu să-mi iau notițe să știu și eu să fac data viitoare. Profesoara (de desen) ne-a dat voie să învățăm pentru teză, iar ea a comentat cu alții despre frizura lui Popescu D. și ”tifosul” lui Popovici Ana (L.D.: ”tifos” era o modă de păr foarte tapat care mărea mult volumul coafurii). .

În pauză m-am dus cu cererea-n mîini și inima-n dinți la secretariat ca să i-o înmînez directoarei. Am avut noroc că în secretariat era numai secretara și directoarea care ascultau muzica la o placă. Întîi am dat cererea secretarei care, citind-o, a făcut ochii mari și i-a transmis-o directoarei. Aceasta s-a mirat, la rîndul ei, și după cum mă așteptam a întrebat: ”Iar, Druguș?”. I-am înșirat apoi motivele și directoarea (bună la suflet) a zis un ”bine” și m-a invitat mai tîrziu să vin după răspuns (trebuie să vorbească cu tovarășa dirigintă). În fine, începutul e făcut, urma vine de la sine… La limba română am stat aproape tot timpul cu capul pe bancă și-am meditat la ce-am făcut și la ce se va mai întîmpla. Trebuie spus că toate astea nu le-am împărtășit nimănui, nici măcar lui Toader, decît doar lui Halip Nicolae – care-mi va fi coleg de clasă – și, desigur, celor de acasă.  Pe la mijlocul orei, dirigintele a cerut, la ușă, (cu discreție) catalogul și mi-a venit imediat în minte pt ce l-a luat (să-mi vadă directoarea situația la învățătură). Profesoara a ascultat toată ora din ”Apus de soare” fără să predea mai departe. În pauză a venit dirigintele în clasă și l-a chemat pe Gherasim la el. Cu toate că nu m-a chemat și pe mine am stat și eu pe coridor știind că mă va chema. Peste vreo 5 min m-a chemat și pe mine înăuntru. Dirigintele Zăicescu: ”Ei, ce-i Druguș?”. Vorbea foarte amabil și chiar zîmbind. I-am explicat destul de pe larg, l-am rugat să nu se supere, deoarece eu am stat foarte bine în clasa lui și m-am împăcat cu profesorii. După un timp mi-a spus că dacă așa-i atunci e foarte bine ce-am făcut și el mă aprobă – numai că e cam tîrziu și-mi va fi greu. Eu: ”Nu-i nimic, voi învăța, voi face pe dracu-n patru, dar eu merg la umanistică!”. După ce ne-a dat drumul de-acolo am avut cîteva vorbe cu Toader. Îmi pare bine că nu s-a supărat. Toader: ”Eu nu-ți zic nimica. Tu ești pentru umană, de fapt”.

La limba rusă m-am scuzat că n-am scris zicînd că am uitat caietul acasă – și-a mers. În prima jumătate a orei l-a ascultat pe Tănase, iar eu am visat (mă gîndesc și la B.M.). În restul orei a predat și despre cazul acuzativ cu și fără prepoziții; n-am activat aproape deloc și-am stat ca pe spini pînă la sfîrșitul orei.

Cum s-a terminat ora am ieșit pe coridor. Aici mă aștepta Zăicescu care mi-a zis să-l urmez. M-a dus pînă în cancelarie. Aici erau puțini profesori: Mincu, Pop, Zăicescu, Ruscior, Luchian și cam atîția. Directoarea Mincu m-a luat iar la descusut zicîndu-mi că să mă gîndesc, dar fiind de acord cu mine. Profesoara Luchian i-a spus lui Pop: ”Aveți deja un candidat!”. Pop: ”Am și alții!”. Profesoara Ruscior – diriginta de la E – jubila, nu alta; se uita la mine ca la o comoară. Și rîdea mereu. Pop mi-a dat caietele să le împart în clasă. La ușă m-a ajuns din nou Zăicescu care – destul de supărat – mi-a zis să-l anunț și pe tata, să nu fac toate astea de capul meu. L-am asigurat că părinții știu și s-a mai muiat un pic.

Am intrat apoi în clasă și m-am așezat cu Toader la loc așteptînd teza cu mare emoție. Pop m-a mutat cu Toader în ultima bancă de pe rîndul meu. Mi-a fost inima rece cînd a început să scrie ”Rel”, crezînd că e vorba despre Rebbeca, dar era vorba despre ”Relatarea conversației dintre Mr. Dombey și fiul său și înțelegerea corectă de către Paul a valorii banilor”. Punctul 2 a fost de transformat o propoziție interogativă din vorbirea directă în indirectă (ușor). Subiectul a fost dat la toată clasa și majoritatea a stat cîte unul în bancă; au fost vreo trei excepții numai. Am știut bine subiectul și am dat drumul la peniță terminînd teza c-un sfert de oră înainte de a suna. Mi-am revăzut-o și-am ieșit afară cu Toader și Albu Dorina. La ieșire ne-a dat și extemporalele. Eu am 9, Albu 8 și Toader 7.

M-am dus repede cu Toader la internat, am luat masa și tot o fugă am mers cu el la film c-un bilet semnat de Zăicescu încă pe trimestrul I. În fine, pe la 3 am ajuns la cinema ”Unirea” unde rula filmul bulgar ”Voci în insulă”. Am văzut și un jurnal (nr 5) interesant. În pauză l-am văzut pe Haiuță cu-o moacă (să mă scuze!), după care a lăsat-o. (L.D.: ”moacă” = puștoiacă, fătucă, gagicuță). Filmul mi-a plăcut cu toate că personajele au avut un sfîrșit foarte prost și determinat de niște nimicuri. Patru dintre ei au murit (elevul s-a înecat în mare, altul a murit din prostie vîrîndu-se între ținte, altul cînd a vrut să evadeze (zgomotul liceeanul), iar ultimul – capul revoluției – s-a sinucis deoarece nu se mai putea folosi de picior). Am ieșit de la film cu un simțămînt de regret. Toader s-a dus să scoată fotografiile, dar nu erau gata. Eu m-am tuns (după mai bine de 6 săptămîni). M-am tuns cam scurt și se vede ”luna” din stînga. (L.D.: ”luna” era o mică zonă de pe pielea capului de pe care, nervos fiind, îmi smulgeam părul… rămânând o ”zonă luminoasă” pe care am botezat-o ”lună”).

Am venit apoi la internat (Haiuță s-a uitat cam urît la noi). De la 6 la 7 am scris marile evenimente de azi. La 7 am fost la masă, dar n-am luat decît pîinea și i-am cerut cheia de la sala de valize lui Prandea și – minune! – mi-a dat-o! Am mers cu Toader și Gigi la sala de valize unde ne-am ospătat din ale noastre (carne, pateu, pîine).

În pauză am stat de vorbă cu umaniștii în special, interesînd-mă de materiile pe care le fac acolo, ce profesori mai sînt și comentînd dacă voi putea face față. M-am gîndit că voi face așa: pînă la sfîrșitul trimestrului II voi da diferențe la latină pentru trimestrul I, iar în trim II voi da diferențele pentru trim. II și astfel voi fi la curent cu lecțiile.

Mă bucură faptul că la auzul vestei mari colegii nu s-a depărtat de mine. Cei de la școală încă nu știu nimic. M-am spovedit numai la cei de la internat. De la 8 la 8.30 am consemnat, în continuare, în jurnal.

Azi a fost o zi minunată, mai ales dacă mă gândesc că sîntem abia în februarie. Drumul s-a uscat, zăpada a dispărut, pămîntul s-a zbicit, pe teren se joacă deja fotbal. E cald și aerul e plăcut.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 331. Luni 27 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (64).


Luni 14 februarie 1966. Astă noapte n-am dormit prea bine; deorece plapoma era așa de subțire încît pătrundea lumina și puteam să mă uit la ceas, nu mi-a fost deloc cald. Am visat ceva nu prea plăcut și anume: eram la școală, aveam ora de chimie și profesoara nu era Luța, ci Luchian. A scos-o pe Coca V. la ascultat și aceasta s-a scuzat zicînd că-i bolnavă. A iertat-o și m-a luat pe mine. Rîzînd, i-am spus: Tovarășa profesoară, eu într-adevăr am fost bolnav”. Clasa a rîs, profesoara s-a enervat și mi-a scris pe o hîrtie – ”Nu 8, nici 4, ci 3!” și mi-a pus 3 în catalog. Pe la 3.30 m-am trezit și-am stat cu ochii-n pod cam vreo oră. Am stat tot timpul cu nasu afară și mi s-a părut că mi-a trecut toată boala. Deoarece n-am băut cam deloc apă, am dat pe gît o jumătate de borcan, cu mare poftă. Dimineața ne-a sculat pedagogul Țopa. În dormitorul nostru nu s-a aprins lumina, deoarece șalterul era stricat. Cînd am ieșit afară am observat că încă-s bolnav și mi-am pus iar fularul peste gură.

Azi e o zi foarte frumoasă. De pe la 7 cerul s-a înseninat perfect și soarele și-a urmat drumul său fără să întîlnească vreun nor. După șirul de zile calde – care a ținut pînă pe 9 II – au urmat zile reci, dar n-a mai căzut zăpadă. Astăzi soarele a topit o mare cantitate din zăpada rămasă. Str. 23 august e foarte noroioasă. Șoseaua principală s-a uscat deja. Dar cu cît sînt mai frumoase aceste zile îmi pare tot mai rău că n-am parte de ele. Ieri a fost tot o zi frumoasă dar a trebuit să stau în dormitor.

La algebră profesoara a văzut că-s bolnav, dar mi-a pus o mulțime de întrebări. Din fericire și din întîmplare am răspuns bine la majoritatea dintre ele. La naturale, după 15 min. de diriginție, Zăicescu a făcut ”repețirea” lecțiilor. Spre sfîrșitul orei mi s-a făcut tare rău. Am asudat tare și abia mă abțineam să nu vomit. Sunase deja pentru pauză, dar Zăicescu explica în continuare, iar eu mă zvîrcoleam în bancă. Mai mare mi-a fost ciuda cînd mi-a spus: ”Așteaptă, Druguș!” (o fi auzit că vreau să trec la umanistică și s-o fi supărat). În fiecare pauză cobor la parter să-mi suflu nasul (de joi duc mare lipsă de batiste) și apoi urc iar la etaj, dar obosesc și asud. La desen a trebuit să tragem planșele în tuș. După ce a tras-o pe-a lui, la ruga mea, Toader a tras în tuș și planșa mea. În această oră profesoara a scris scrisori și a admirat natura. Tănase mă compătimește și mă sfătuie să mă duc la cabinet că tare-s palid. La începutul orei de română au venit trei surori de la cabinet și ne-a dat cîte-o injecție. În ora asta s-a făcut recapitulare și – ca și în orele precedente – am stat cu capul pe bancă. La 12 am fost la cabinet să-mi iau pastile și să scap odată de boala asta care este gripă. Sora medicală mi-a spus să vin mîine la 12 și-a terminat… În ora de rusă profesoara a venit fără catalog. Și ea era foarte gripată și de-abia vorbea. A predat lecția nouă, după care ne-a lăsat să învățăm. Eu am stat cu capul pe bancă. În poziția verticală îmi venea să vomit. Profesoara s-a interesat dacă pot sta la infirmerie, dacă-mi aduce mîncare, dacă primesc medicamente gratis. M-a sfătuit să iau antigermin, piramidon, vitamina B, penicilina V. ș.a. Dacă aș fi vrut aș fi putut pleca acasă. Toți se pregăteau pt ora de engleză cînd a sosit vestea că Pop e bolnav de gripă și sîntem liberi.

La masă n-am prea avut poftă de mîncare (nici felul III nu l-am mîncat). Azi au fost pe la internat cîțiva veterani ai internatului. Cu Muntean am vorbit și mi-a spus că a auzit de englezeasca mea (?!). Acum el e profesor la Vicov. Pînă la 6.30 am citit din Delavrancea (”Paraziții”, ”Bunica”, ”Moș Crăciun”, ”Pravoslavnicul și slăninile”, ”Hagi Tudose” (proză), ”Domnul Vucea” și ”Înainte de alegeri”. De învățat – mai puțin. În seara asta dorm în dormitorul 4 cîteva învățătoare.

Marți 15 februarie 1966.  Dimineața nu m-am sculat mai sănătos decît m-am culcat, dar am început să umblu fără ”botnițe”. M-am spălat dar m-a abținut să beau apă; am observat că-mi face neplăceri pe gît.

Toader e de-abia la pagina 120 azi la două luni de cînd a început jurnalul, iar eu am ajuns la 187 în numai o lună.

La chimie profesoara a ascultat cîțiva elevi după care a predat lecția nouă. Pentru acasă ne-a dat și probleme.  La geometrie a ascultat și în ultimele minute a predat un pic. Toată ora am tușit și profesoarei nu i-a prea convenit. La limba rusă am stat toată ora cu capul pe bancă. Profesoara i-a scuzat pe toți aceia care s-au scuzat pentru că-s bolnavi. La ora educativă, Zăicescu a avut ca subiect: ”Perseverența în muncă, un bun tovarăș” și ”Munca creatoare și odihna organizată este baza odihnei noastre”. Dirigintele a avut un material foarte bogat. M-a întrebat ce înseamnă a persevera și i-am spus: ”a insista”. ”Așa măi, bun Druguș!”. Ne-a citit un articol despre fumat dintr-o revistă ”Știință și tehnică”. Cineva însă îl întrerupea cu nerușinare. Cînd a trecut la punctul 2 s-a auzit un zgomot supărător. Atunci Zăicescu n-a mai putut răbda. A trîntit cu putere ochelarii (a sărit o lentilă) s-a ridicat foarte nervos și a început să strige foarte nervos și să întrebe cine a făcut. S-a ridicat Popescu Felicia. Cum a văzut-o, a și dat-o afară. Cu toate că mai era un sfert de oră pînă la sfîrșitul orei Zăicescu a ieșit și el și s-a dus în cabinet. Cei rămași în clasă au comentat și au condamnat atitudinea Feliciei. La sfîrșitul orei am ieșit pe coridor și i-am spus lui Zăicescu că mă duc la cabinet. M-a sfătuit să fac ce pot dar să nu lipsesc. Am fost la cabinet și după ce mă întreabă cîte ceva îmi zice că doctorul nu este și să mă duc la cabinetul medical de la Liceul 1. M-am cerut de la ora de cor (nu s-a făcut de-altfel). M-am îmbrăcat și am venit la cabinetul Lic.1. Nici aici nu era tov. doctor și sora n-a avut ce să-mi facă. M-am dus apoi la școală și m-am învoit de la ora de ed fizică. Restul zilei am fost bolnav și n-am putut învăța.

Miercuri 16 februarie 1966. Prima oră – trigonometrie. Am dat extemporal (calcularea mărimilor unui triunghi cu ajutorul logaritmilor). Printre seriile de tuse seacă am mai scris cîte ceva dar foarte slab. După asta, cu toate că tușeam și stăteam cu capul pe bancă, Bondor m-a scos la tablă la lecția nouă. Din fericire citisem înainte și-am știut tot. Ieri a fost Mircea pe la mine și m-a anunțat că-și caută slujbă pe la I.R.T.A (poate taxator pe autobuz). Și-a cumpărat un palton de 700 de lei, maro. Mi-a spus că poate va veni tata duminecă și că nu e de acord cu mine în privința secției umanistice. Azi în prima pauză m-a așteptat Mircea și cu mama pe coridor. Mi-a adus mîncare bună, 10 lei, 3 ziare ”M.N.” (Moscow News) + dicționarul de la bunița. Mama mi-a spus din nou părerea ei și a tatei că e cam rușine să mă mut acuma în mijlocul trimestrului. La fizică Teleagă a predat despre telefon și relee. În pauza următoare a fost din nou mama și Mircea la mine. A treia oră am avut limba română – teză. Ne-a dat un subiect la care se așteptau mulți, chiar și eu care am învățat mai mult acest subiect: ”Aspecte din viața satului oglindită în nuvelistica lui Slavici”. Am scris numai 3 pagini și f. sumar. Materia o știam foarte bine, dar n-am știut să sintetizez. Treacă! După ora asta m-am învoit de la tov diriginte să merg la cabinet la L1. Am lipsit la Ec. Politică (Toader a luat un 10), Istorie (Zaharia n-a știut) și l engleză (Toader a luat un 9). Mi-am luat bagajele, am pus capu-n piept și-am mers la internat. Am mers și la cabinet, dar sora m-a dezamăgit din nou: ”Nu-i doctoru. Mergi la 4 la circumscripție, vizavi de ”7 noiembrie” ”. M-am dus apoi la alimentara (lîngă linie) mi-am luat caramele și m-am întîlnit cu Mircea. Am stat aici pînă pe la 1.30 după care am venit la internat, n-am luat masa, ci mi-am luat servieta cu cărți și la îndemnul unui profesor m-am vîrît la infirmerie. Aici mai erau Bodale Vasile (X C, L.1) și Moscal S. (IX L.1) care aveau, ca și mine, gripă dar nu tușeau așa de tare. M-am culcat și pînă pe la 4 am tras un somn bun. Au fost colegii la mine. Toader mi-a arătat clișeul de la fotografii. Din 40 au ieșit 37!! Apoi am intrat în discuție cu Bodale, am vorbit despre școală și profesori. Am luat pastile de la el și-am mîncat o jumătate de lămîie. Seara a fost Prandea pe la noi și s-a interesat de soarta noastră: dacă am luat pastile, dac-am mîncat ș.a., iar noi am răspuns: NU! Ni s-a adus mîncare și la amiază și seara, dar nici nu m-am atins de ea. Prandea a trimis pe cineva la noi, i-am dat bani și ne-a cumpărat de la farmacie o vitamina C și cîte-o fiolă de ”vitamina k”. Aceasta din urmă a ajutat foarte mult. Seara au fost băieții din clasa lui Bodale și au povestit cum a fost prins Burgheaua care a furat un CEC și Buletinul de la un coleg. Sera ne-am culcat la 8.30.

Ziua a fost foarte frumoasă și noi am jinduit că nu putem ieși pe-afară.

Pe la ora 24 a venit pedagogul Țopa și a dormit cu noi (a fost la teatru). A vorbit cu noi despre curve și ne-a înviuit că ne-am umplut de la ele.

Joi 17 februarie 1966. Azi e ziua mamei (L.D.: împlinea 38 de ani).

Dimineața mă simțeam un pic mai bine, dar n-am mers la școală, să mă fac odată sănătos. Am lipsit de la algebră (a vrut să mă asculte), chimie, anatomie și limba rusă (profesoara m-a compătimit pt că am gripă). Am stat în pat pînă pe la 11 cînd a venit sora de la cabinetul medical de la Lic. 1. Ne-a pus termometrul, dar nimeni nu avea temperatură. Mie mi-a făcut un tărăboi că mi-am pus mîinile în cap. M-a făcut mincinos zicînd că n-am fost la noi la cabinet (L.D.: la Liceul 2 adică) și-am scornit eu că nu-s doctorii. I-am zis și eu vreo două vorbe și am lăsat-o în plata domnului. Simțindu-mă mai bine, m-am îmbrăcat și-am mers în meditație. Am cumpărat o vedere din Chicago – Illinois de la Ciubotaru (3 lei). Am luat masa la 12 dar n-am mîncat decît pe jumătate (nici atîta chiar). Am ieșit cu Toader în oraș și i-am împrumutat 30 de lei (cecul meu de rezervă). M-am plimbat prin oraș după care m-am dus singur la școală. Aici, de la 3 la 4 am făcut atelierul (sitemul de aprindere).

Am venit la internat la 4, am mîncat zdravăn, și-am început să-nvățăm. La geometrie nu mi-am lucrat problemele pt că puțin îmi pasă. Am încercat să învăț mai bine la fizică dar n-am reușit deoarece avem materie multă și eu n-am învățat la timp. Seara n-am mîncat nimic. În meditație am jucat și eu o sîrbă iar în restul timpului m-am uitat și eu cum se joacă. A fost Tănase pe la mine și și-a luat culegerea.

Azi vremea a fost din nou frumoasă. Nu mai poate fi vorba de zăpadă; se poate spune doar despre cîteva petece de ghiață murdare. Curtea internatului s-a uscat aproape. Numai ulița pe care mergem noi la școală s-a desfundat și e tare noroioasă.

Azi am mai citit din ”Apus de soare” de B.Șt. Delavrancea dar n-am putut citi prea mult deoarece mă plictiseam.

Am rămas din nou în criză de bani și cu 6 lei datorii.

Seara m-am culcat în dormitor și-am fost foarte vesel. Nu m-am încumetat să fac o baie încă.

Vineri 18 februarie 1966.  Dimineața m-am sculat cu dureri în gît (am avut vise urîte: cadavre pe apă). Toader a plecat la școală numai cu o bucată de pîine la ora 7 ca să-și facă problemele la geometrie. Prima oră am avut matematica. Întrebările pe care le-am primit nu le-am știut. S-a întîmplat că a luat caietele la corectat. Deoarece eu n-am lucrat, nu l-am mai dat. Profesoara s-a uitat la mine cam urît și mi-a zis că de data asta ies notele de 5 și 6 și după asta vorbe… Eu: ”Tovarășa profesoară, dar eu n-am învinuit pe nimeni de nimic”. Profesoara: ”Ei, lasă…”. Ne-a adus și extemporalele la trigonometrie. Este un 10 (Vatamaniuc) un 9 (Gherasim), restul 3 și 4. Eu aveam 4. Acest extemporal s-a anulat și mai dăm mîine unul.

În pauză am fost la cabinet și mi-a dat motivare pentru zilele în care am avut gripă. Acum sînt sănătos dar sînt slab și tușesc mereu.

La ed fizică n-am lucrat, ci am făcut prezența, dar n-am lucrat ci am stat pe tușe și-am mai învățat cîte ceva la fizică. La economie Costică a luat un 9! La începutul orei profesorul mi-a făcut morală pentru că port pieptenul în față (L.D.: adică în buzunarul de la piept, din față, la vedere…). La predare nu scriam, ci ascultam (aveam combinații cu Costică). Am primit observații și pentru asta. Apoi am scos și eu notițe.

În pauză a fost Mircea la mine; mi-a adus o pungă cu zahăr și 4 lămîi (plus un franc). Mi-a adus vestea că pot să-mi satisfac dorința de a trece la umanistică, tata nemaifiind o piedică. Altă veste  a fost aceea că încă nu l-a încadrat la cursă (autobuz).

În ora de fizică prima jumătate de oră a ascultat iar în ultimele 20 de minute s-a dat extemporal de la legea lui Biot și Savart pînă la aplicații (inclusiv) Subiecte: 1. Formulele pentru aflarea H cîmpului mg.; 2. Unitățile de măsură pentru flux și inductanță. 3. Funcționarea microfonului. Extemporalul ăsta l-am dat cam peste cap. Mi se pare că l-a prins pe Tănase copiind de pe catedră. Ora a cincea: limba română. La început l-a sculat pe Popescu Dumitru să zică lecția. Acesta a început să facă mutre și să se înroșească. În sfîrșit, el o întreabă pe profesoară ”Despre ce să vorbesc?” I-a suflat cineva că Delavrancea e tema de azi și a început să vorbească despre biografia lui: ”Delavrancea s-a născut în Ucraina, la București. Părinții săi erau foarte bogați și el a avut o copilărie fericită”. După aceste tîmpenii a luat 3. A mai ascultat cîțiva elevi după care pînă la ora două și 15 min am făcut audiție la magnetofon: ”Apus de soare” de B. Stefănescu Delavrancea.

La internat am mîncat 3 lămîi deodată și parcă mă ustura stomacul, dar mi-a trecut. Toader mi-a dat cele două fotografii ale mele (făcute sîmbătă) mai ieftin (4 lei!).

Azi pînă pe la 5 am scris jurnalul pe cîteva zile în urmă, iar pînă la 7 am citit din Delavrancea (Dăparte, dăparte…, Sentino, Norocul dracului, Bursierul și Sorcovă). În pauza de 8 Toader mi-a arătat cum se calculează logaritmii.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 330. Duminică 26 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (63).


 

Vineri 11 februarie 1966. Dimineața n-a fost lumină în meditație timp de cca 10 minute. Eu am revenit în dormitor unde am citit de două ori la economie politică, apoi am revenit în meditație. Azi am fost scutiți de a face meditație la matematică la școală. Omul de servici de la școală, Orest, mi-a adus un aviz de colet.

Aseară am făcut o mare nebunie. După ce m-am spălat (deci eram înfierbîntat) am ieșit afară numai în flanea de corp și-am stat pe scările de ciment. Azi am simțit și urmările. Capul mă durea și fruntea mi-era înfierbîntată. Într-un cuvînt mi-era rău și n-aveam chef de nimic.

Prima oră am avut geometria; profesoara a ascultat cîteva probleme și la urma orei a predat un pic. Ora doua am avut ed fizică și a trebuit să merg la școala veche; îmi vîjîia vîntul prin bască. Vremea e rea și bate vîntul. Am făcut toată ora ”baschet” (nu poate fi numit chiar baschet). M-am luat un pic la harță cu Avram. L-am amenințat cu tot felul de fleacuri închipuite. Apoi, din cîteva prostii s-au bătut Olenici cu Niculcea. După ce s-a terminat ora am venit cu Costică Lungu la școală. În pauza mare, Toader a ieșit cu aparatul afară și a făcut vreo 6 poziții. La internat a mai făcut 5 (și mie în fața internatului). Astăzi a lipsit Andrișan Ghe. care este bolnav la pat. Costică l-a alimentat cu ceva ”mărășești”. La economie politică m-a ascultat. Am vorbit la partea a doua a lecției, acumularea capitalului. Am știut bine și mi-a pus 10. M-am bucurat. Profesorul a accelerat cu predarea și a terminat cu un sfert de oră mai devreme (se grăbea; avea de plecat cu trenul la Iași). În sfertul ăsta de oră n-a fost gălăgie prea mare. Băieții și fetele s-au strîns grupuri-grupuri și discutau sau scriau. Eu m-am vîrît într-un grup în care Costică completa un ”Oracol” al lui Zaharia Ecaterina. Ne-am distrat pe seama celor scrise de Costică și Anișoara (nr 17 și 18). Pînzar Călina m-a rugat să-i scriu și eu într-un oracol, dar am refuzat-o. Ce să-i scriu? Aș da răspunsuri prea simple și mulți de ”Nu”. După asta am avut ora de fizică. Teleagă era bine dispus și a predat toată ora. Lecția a fost foarte interesantă și practică (aplicațiile electromagneților). Ca de obicei, ne-a distrat cu glume plăcute și ne-a adus o mulțime de aparate și jucării pe care le-a dat la ”popor”. La limba română profesorul a venit fără catalog. A ascultat patru elevi printre care și eu. Pe mine m-a ascultat la ultima parte a poeziei. Am știut și versuri și mi-a pus 8. Azi ne-a predat deapre viața lui Delavrancea.

După ore m-am dus cu Cosstică în oraș. El s-a dus la maică-sa și s-a alimentat cu bani (30 lei), iar eu m-am dus la poștă să-mi scot coletul. Cînd i-am prezentat funcționarului de-acolo buletinul și avizul a început să glumească cu mine: (”D.L. – puțucă”). Spre nedumerirea lui și a mea n-a găsit niciun colet și nici cealaltă jumătate de formular. După ce-a piedut vreo 20-30 min. cu mine s-a gîndit că s-ar putea să fie o scrisoare de onoare și mi-a zis să vin pe la 8. După ce-am ieșit afară, m-a chemat înapoi și mi-a arătat că era greșit numărul de înregistrare (era același cu un oarecare Enache). În sfîrșit, m-am dus la internat destul de supărat (și totodată curios).

Azi am mai citit din Delavrancea (”Sultănica”, ”Milogul”, ”Zobie”, ”I. Moroi”, ”Răzmerița”, ”Liniște”, ”Stăpînea odată” și-am început să citesc ”Paraziții”. M-a impresionat mult ”Liniște”.

Pe la 3 am avut un incident cu pedagogul. Mi-a spus mie și lui Gherasim să măturăm în meditație. Eu n-am vrut să mătur și i-am răspuns foarte înțepat și cu tărie. N-am vrut să mai mătur pentru că nu de mult am mai măturat o dată. Toader a măturat acuma. Am ținut sus și tare că nu vreau să mătur și n-am măturat. L-a pus pe Cezar să măture și pe mine m-a amenințat că vom sta de vorbă. După aia mă întreabă: ”Ai gazdă?” Eu: ”Nu!” El: ”Să-ți cauți”. Nu m-am sinchisit prea mult de amenințări. Aveam chiar chef de ceartă… La 6 făr-un sfert am plecat cu coloana la baie. În internat au rămas numai vreo trei. Mi-am luat căciula cu urechi și mi-am lăsat și a doua pereche de pantaloni în care aveam buletinul și avizul. La baie am ajuns primul, mi-am ocupat un dulap și am intrat primul la abur. Curajos și crezînd că îmi va trece boala m-am urcat pe ultima treaptă (de sus). N-am rezistat însă prea mult și am dat semnalul de coborîre. După baie m-am simțit foarte bine și văzînd că nu e pedagogul am luat-o cu Toader prin oraș. Am fost la poștă și mi-am adus aminte că n-am ce-mi trebuie. La internat ne-a așteptat directorul Botez care ne-a anunțat că se eliberează dormitoarele 8 și 6. Vin niște elevi și eleve (hocheiști) și vor să doarmă aici două seri. Cu ei este și tov inspector Maga. Ne-a avertizat să nu ne-apucăm de prostii, să nu deschiidem ușa la dormitorul fetelor ș.a. În pauza de 7-8 Beldianu Gh ne-a distrat cu cîteva jocuri de-ale lui. Lua cîte un ”client”, îl silea să se urce pe un scaun și să cînte și să spună o poezie. Printre ”artiști” au fost Atănăsoae, Puha, Buliga ș.a. Cel care rîdea lua locul ”artistului”. De la 8 la 9 n-am putut învăța și-am citit din Delavrancea. Cînd ne-a dat drumul la dormitoare, Haiuță ne-a făcut iar atenți. În dormitor, Babii a propus să se facă o fotografie la lumina becului. Ne-am dezbrăcat toți la piele (am rămas numai în izmene) și ne-am aranjat lîngă sobă. Trebuia făcut ceva ca să nu bată lumina becului în obiectiv. M-am sacrificat eu și am ținut umbră cu mîna. Toader i-a pozat. Pedagogul mergea prin dormitoare și ne grăbea la culcare. În seara asta s-a întîmplat un fapt deosebit. Pentru unii a fost comic, pentru unii tragic. După ce a stins lumina, fără să prindă nimeni de veste, Haiuță a intrat în dormitor și s-a așezat pe primul pat de lîngă ușă, apoi s-a băgat în patul lui Buliga. Fiecare vorbea de-ale lui și în special se legau de musafirele noastre din d 8 și 6. Pînă să aflu și eu de prezența lui am spus și eu vre-o două prostii destul de gogonate. Pușcașu însă întrecea orice măsură. A început să vorbească despre fete, spunea bancuri cam deșucheate, îl imita mereu pe Hamza, i-a spus porecla de cîteva ori. La îndemnul pedagogului Buliga l-a întrebat pe Pușcașu care pedagog e mai bun. Aici Pușcașu a avut noroc că n-a ponegrit pe niciuunul, ci a zis că-s buni amîndoi. Ceea ce a fost mai comic a fost însă atunci cînd a intrat Costică în dormitor și a fumat o țigară. Toader s-a dat jos din pat și s-a dus să-i spună că pedagogul e în dormitor. Costică n-a înțeles și a zis: ”Na, vrei și tu un fum?”. Pedagogul a ieșit apoi tot așa de fin cum a intrat și cei care au spus prostii s-au speriat groaznic.

Sîmbătă 12 februarie 1966. Dimineața m-am sculat cu dureri în gît și m-am hotărît să merg la școală fără cărți, să mă vadă dirigintele, apoi să vin la infermerie.

Azi dimineață Teleagă Radu mi-a spus un lucru nu prea plăcut. În fiecare dimineață Haiuță ne citește (mie și lui Toader) tot ce-am scris în acest jurnal. Nu-i prea frumos din partea lui. De-acum înainte vom lua gențile în dormitor.

La masă, după ce am luat un ceai fierbinte și-am tușit de vreo două ori mi-a trecut toată durerea din gît și eram sănătos tun. Afară e o zi minunată. M-am pornit spre școală fără cărți însă gîndindu-mă că nu aș avea cu ce justifica că am fost bolnav m-am întors la internat și mi-am luat geanta. La școală m-am dus direct la cabinet, dar era închis. Ieri n-am învățat deloc și vroiam să-i spun asta dirigintelui. Nici acesta nu venise la școală. Așadar, neavînd ce face am hotărît să rămîn la ore și să mă scuz. Dimineață mi se păruse că-s tare sănătos, iar vremea fiind caldă am respirat cu toată puterea cu gura larg deschisă. Urmările le-am văzut abia la ora de trigonometrie cînd m-a usturat gîtul și am tușit des. Nu m-am scuzat la acest obiect deoarece profesoara a văzut că tușesc și nu m-a întrebat nimic. A doua oră însă s-a schimbat situația. Aveam istoria și eram sigur că mă ascultă. Așa că am așteptat-o pe profesoară pe coridor și i-am spus tot păsul. Profesoara m-a scuzat, dar a vrut să dea extemporal. Am avut noroc că cei de la franceză aveau teză și n-a mai dat. La muzică mi-a fot rușine să mă scuz. Și ca un făcut, m-a ascultat! Cu ajutorul lui Gherasim am reușit să răspund la singura întrebare pe care mi-a pus-o. În timp ce vorbeam, profesoara (L.D.: Ana Ruscior era diriginta clasei a XI-a E, cu profil umanist) mi-a spus: ”Druguș, tu ești un umanist. Ești un rătăcit” (Probabil o fi vorbit cu Pop). La fizică eram sigur că nu mă ascultă și pe lîngă asta, Teleagă nici nu scuză. În a doua jumătate a orei a predat despre telegraf și telefon, spunînd multe glume.

După aceste patru ore m-am dus la poștă să clarific cu coletul meu. Cînd am ajuns acolo funcționarul m-a și luat în focuri ”Tu-ți papucii tăi de copchil al dracului, ia uită-te la dată!”. Mă uit la ștampilă și văd ”București 8 ianuarie, Rădăuți 10 ianuarie”. Acesta era avizul de la coletul cu căciula trimis în ianuarie. Atunci pierdusem avizul și am luat coletul pe baza buletinului. Orest a găsit avizul și mi l-a dat Deci era același colet pe care deja îl scosesem. Funcționarul mi-a zis: ”Dacă era dom Costăchel tot te bătea”. Eu: ”Ei, dumneavoastră sînteți mai bun”. Pînă la internat am umblat prin aerul rece  și gîtul mă ustura și mai tare.

În dormitor m-am întîlnit cu Haiuță și cu Toader. Pedagogul mi-a spus că se eliberează încă două dormitoare: 5 și 11. Avînd grijă de mine mi-a spus că eu pot pleca cu tot cu pat în d. 4. Cu ajutorul lui și al lui Gherasim l-am dus în 4 și l-am așezat chiar lîngă sobă. După trebușoara asta Haiuță a început să vorbească cu noi despre întîmplările din dormitor de-aseară și despre fetele venite în musafirie. Vorbea cu noi ca și cum am fi fost de-o seamă. Mai tîrziu a venit Terza în dormitor și pedagogul l-a pus să ne facă la toți trei o poză cu aparatul lui Gherasim. Ne-a așezat lîngă sobă; eu în stînga, Toader în dreapta pedagogului. După asta m-a întrebat dacă mai țin minte palmele primite de la el. I-am spus că nu-s supărat, și că am înțeles că și lui îi pare rău că mi le-a dat.

Toader a plecat acasă cu cursa de 2. După ce-am luat masa m-am dus în d. 4, m-am dezbrăcat și m-am culcat, dar mai rău am făcut. Stăteam un timp sub plapomă pînă asudam zdravăn. Fiindu-mi prea cald mă dezveleam și răceam mai tare. Am reușit să adorm cam o oră, după care n-am mai putut închide un ochi pînă la ora 11. În acest timp m-am simțit tare prost. Simțeam că într-adevăr sînt bolnav. Aveam tot soiul de gînduri negre și gîtul mă ustura grozav. N-am fost la meditație. Nici la masă nu m-am dus, ca să nu răcesc mai tare; mă lipsesc de-o cafea. Pînă la ora 9 cînd au venit băieții în dormitor mi s-a părut o veșnicie. Mă gîndeam acasă și mă mîngîiam cu gîndul că mîine vine mama la mine. Pe la 9.15, Prandea – foarte grijuliu – m-a întrebat ce mă doare și dacă nu vreau să merg în infirmerie. L-am întrebat dacă e cald și dacă sînt locuri și m-a asigurat de amîndouă. Mi-am luat papucii în picioare și tot bagajul și m-am dus la infirmerie. Aici – frig ca afară. Locurile – toate ocupate. A trebuit să vin iar în dormitor unde era mult mai cald (soba!). Pe la 11.30 au venit tovarășele femei și tovarășele fete. Simionesi le-a deschis ușa și ele l-au luat la mișto. Pe la 12 au venit mulți băieți care au fost la meciul de hochei. Caunii M. m-a mutat de lîngă sobă. Era locul lui.

Duminecă 13 februarie 1966. Zi cu ghinion pentru mine. Astă noapte am visat locuri foarte frumoase cu iarbă verde și pîraie limpezi și reci. Am mai visat că am fost la Siret cu bicicleta și fiindu-mi cald m-am dezbrăcat de tot. Dimineața m-am sculat la 7. N-am mai vrut să stau în pat și m-am îmbrăcat. M-am gîndit că poate vine mama. Cînd m-am sculat din pat eram tare slăbit și amețit. Cînd m-am uitat în oglindă ochii mi-erau duși în fundul capului. Nu m-am spălat și-am coborît în sala de mese. S-au completat numai vreo 6 mese; majoritatea elevilor au plecat acasă. Nici azi dimineață nu pot zice că am mîncat. Pîinea a rămas întreagă. Am sorbit cu lăcomie o cană de ceai fierbinte, apoi m-am dus în bucătărie și-am mai cerut una. Parcă m-a mai ușurat un pic în gît. Fără nici o mîncare consistentă, de ieri de la amiază, eram amețit. De cîteva ori mi-a venit să vărs și am ieșit afară, unde mi-a trecut. Am avut și diaree. Restul timpului mi l-am petrecut în meditație cu fularul în jurul gîtului, gurii și nasului. Am încercat să citesc la limba română, dar n-am fost în stare. Spre marea mea părere de rău nu mi-a venit nimeni de-acasă. Ca să nu stau degeaba am început să scriu jurnalul pe alaltăieri seara, ieri și azi. De-abia mișcam mîna și cred c-am scris cu multe greșeli de ortografie și de exprimare. Unii mă compătimeau și-mi zic să merg la infirmerie; alții-s pasivi. Simionesi se poartă foarte rece cu mine. Simeria a avut grijă de mine aseară; m-a învelit, mi-a strîns lucrurile și m-a mîngîiat cu vorbe blînde. Acum mi-a mai trecut durerea din gît, dar sînt slab și amețit: mi-e rău, sînt bolnav. Pînă pe la 12 am citit din Delavrancea (”Praziții”). Văzând că-s bolnav Gh. Horodincă mi-a dat trei pastile de Penicilina V și m-a sfătuit să le iau din 3 în 3 ore.

La masă eram hotărît să mănînc tot – ca să-mi treacă slăbiciunea. Borșul însă nu mi-a plăcut și nu l-am mîncat, pîinea mi s-a părut crudă și n-am ciupit decît de cîteva ori; cartofii parcă aveau un gust străin și i-am mîncat în silă. Toate astea mi se pare că se trag de azi dimineață dimineață cînd am băut ceaiul și mi-am fript limba destul de tare.

După masă m-am dus în dormitorul 11. Puținii băieți care n-am plecat acasă s-au împrăștiat prin oraș. Eu am stat de unul singur în dormitor, îmbrățișînd soba și gîndindu-mă că poate va veni Mircea cu bicicleta. Dar n-a venit. Venindu-mi somn, m-am întins îmbrăcat pe pat și cu cîteva întreruperi am dormit vreo două ore. Cînd m-am sculat, gîtul mă ustura și mai tare. Neavînd ce face am jucat cîteva șeptici cu Puiu și cu Babii, apoi și cu Vasile Caunii. Am pierdut ca un erou și mi s-au ascuțit unghiile de cît am făcut cărțile. Din greșeală am intrat în d.8 care era eliberat de elevi și-am dat peste ”tov fete” și ”tov femei”. Am stat în dormitor pînă la 5 cînd plictisit, supărat și bolnav am venit în meditație. Aici mai erau cîțiva elevi care jucau cuțchi sau citeau. Fiind supărat că n-a venit nimeni de-acasă am scris o c.p. pe care am dus-o apoi la cutie. După asta m-am dus în dormitor unde l-am găsit pe Toader jucînd sîrba. Cînd l-am întrebat ce-a făcut acasă am observat că era supărat și obosit. Mi-a spus că a avut un incident acasă (s-a supărat cu părinții și n-a vrut să ia nici bani, nici mîncare) și a venit 14 km pe jos. Nici el nu știe de ce a făcut asta și acum îi pare rău. Nici el n-a învățat nimic acasă și de la 6 pînă pe la 8 a învățat la limba engleză, apoi a citit la anatomie. De-acasă a venit cu vreo 9 poziții în aparat. A făcut vreo două în meditația de-a 11-a, apoi, la insistențele pedagogului, a făcut una în meditația noastră; care mai de care s-au suit mai sus. Vreo patru băieți și-au pus țigările în gură (pedagogul n-a zis nimic). M-am dus apoi în dormitor și m-am băgat cu totul sub plapomă. Aici puteam să mă uit la ceas…      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 329. Sîmbătă 25 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (62).


Miercuri 9 februarie 1966. Aseară am mai stat de vorbă cu Buliga, am mîncat, ne-am spălat și pe la 12 și-un sfert ne-am culcat fără să ne fie somn.

Ieri am găsit într-o nuvelă de Delavrancea următoarea maximă: ”A stăpîni sau a nu înțelege e singurul mijloc de a nu suferi”. Nu prea-i înțeleg sensul. Buliga ne-a spus cîte ceva despre scumpul nostru Ham-let (L.D.: este vorba despre Hamza, porecla dată pedagogului Prandea). Ieri dimineața a venit beat, a dus pe vreo doi la direcțiune, după asta a venit victorios și surîzînd: ”O mare bucurie! Am primit ordin de la tovarășul director: pot să fac ce vreau!”. Apoi s-a postat lîngă catedră și a rostit ca pe niște versuri celebre: ”Așa voi sta. Ca un stîlp voi sta. Nici apă nu-mi trebuie”.

Azi dimineață m-am autodeșteptat la 5.30 și după ce m-am ”dichisit” am ajuns la 6 în meditație. Toader s-a sculat și el nu mult după mine. A mai plecat ”un partizan” la Lic.1 la Lic. Siret (Abramiuc Florea). Am rămas 14 în dormitor.

Începînd de sîmbătă nu mai port nici mănuși și nici flanea. Basca lui Simeria o port eu și el îmi poartă șapca. Deocamdată nu mai port cotiere și mă simt mai ușor.

Azi dimineață Prandea a fost foarte sever…. Nu suferea nicio mișcare de scaun și nici o suflare: ”Să faceți liniște desăvîrșită!”.

Cînd m-am sculat, probabil nu mi-am scuturat patul și Babii mi l-a stricat. N-am vrut să-l mai fac și, la masă, Prandea m-a trimis în dormitor: ”Du-te și fă-ți patul!”. La dormitor era închis. Vin și-i spun. Prandea: ”Bate, măi la ușă. E sus fata!”. Fac cum mi-a spus și-mi deschide… ”fata”, adică Tanța. Nici nu mi-am pus cearșaful și mi-am întins numai pătura. Mi-era tare ciudă.

La școală era foială prin clasă. Toți se învîrteau bezmetici să-și facă rost de vreo problemă de trigonometrie. În această oră profesoara a ascultat mai mulți elevi (Andrișan V., Bădeliță Toader și Gherasim Toader). Niciunul n-a știut ca lumea, dar nu le-a pus notă. În prima pauză am mers vreo 5 la ușa cancelariei, după materiale, dar n-au fost. Teleagă are obiceiul că iese ultimul din Sala profesorilor. În oră a ascultat o elevă și în acest timp eu și Toader am scris în jurnale.

Afară cerul e înnourat, dar este cald. Dimineață nu înghețase încă și bătea o adiere de vînt foarte plăcută. În ora de română cerul s-a mai înseninat și soarele a răzbătut în voie inundînd clasa de lumină. Deoarece a lipsit Rusu (și-a scrintit o mînă), nu m-a ascultat. Mi-a pus numai o întrebare. Am trecut apoi la poemul lui Al Vlahuță ”1907” pe care l-am găsit foarte înțelept. La economie politică, același caz. A ascultat trei elevi după care a predat lecția nouă. Am înțeles-o foarte bine din clasă. La istorie a ascultat vreo doi elevi după care a terminat de predat ”Comuna din Paris”. La ora de engleză Pop a întîrziat puțin. Cînd a venit în clasă mi-a dat cheia de la sediul U.T.C. și m-a rugat să-i aduc mapa de-acolo. În sediu sînt acum tot felul de instalații de la stația de radioamplificare. Nu e prea plăcut acum. Din mapă Pop a scos o scrisoare sosită pe adresa școlii de la redacția revistei ”Tribuna”. În această scrisoare se face un apel elevilor și cadrelor didactice din școala noastră să se facă abonamente la ”Tribuna”. Pop a făcut un pic de propagandă și imediat s-au făcut 13 abonamente. I s-a dat lui această însărcinare și vrea să facă cel puțin 50 de abonamente. Eu am fost scutit de astfel de abonament deoarece sunt abonat la ”Tînărul leninist”. Cu asta au trecut vreo 20-25 min din oră. A ascultat o elevă după care a predat lecția nouă. A predat numai partea introductivă de la ”Omul invizibil”. La finea orei, cînd a ieșit din clasă, mi-a făcut semn să vin cu el la sediu. Mi-am luat geanta și l-am urmat. Acolo m-a invitat să iau loc și mi-a zis că nici nu s-a uitat prin scrisoare. În fine, eu am scos o foaie de hîrtie și el mi-a tradus textul scrisorii puțin modificat. După asta m-a întrebat de unde-s de loc (confunda Grămeștiul cu Grăniceștiul). M-a întrebat ce vreau să urmez și cînd a auzit că vreau să urmez l engleză nu s-a mirat. Știa de la mijlocul trimestrului I. Mi-a spus însă că cu cunoștințele pe care le am nu voi reuși la facultate. Am eu cunoștințe mai multe decît nivelul clasei dar asta e insuficient. Mi-a zis că vara trecută a avut două fete de la Suceava cu care a făcut preparații și au intrat cu 9 la facultate. Apoi a zis să-mi iau paltonul din clasă și să mergem împreună pînă acasă. Ne-am întîlnit la poarta profesorilor și am pornit împreună. După ce a admirat frumoasa zi de azi, a continuat ”interogatoriul”: m-a întrebat dacă stau la internat și cum e pe-acolo. Eu: ”Bine. Îmi ajunge timpul, dar mai stau și după program.”). Apoi a intrat în temă și a început să-mi vorbească de limba engleză. Mi-a enumerat numeroasele posibilități pe care le are un cunoscător de limbi străine și în special de engleză. El a fost un student foarte bun. A fost al doilea pe an de studiu. Primii patru clasați au cele mai splendide servicii. De exemplu, lui i-au fost oferite mai multe servicii în București printre care: translator la M.A.I. (securitate) și în alte părți, dar le-a refuzat și a preferat Rădăuțiul… L-am întrebat de ce, dar a evitat să-mi zică. Mi-a mai spus și alte posibilități pe care le-au avut și cîțiva colegi de-ai lui (unul: profesor la Hațeg și traducător de texte științifice la un spital din Hunedoara). În legătură cu pregătirea mea mi-a spus că e nesatisfăcătoare și auzind că părinții mei sînt profesori (situație materială destul de bună) mi-a recomandat să iau cel puțin două ore de la o babă pe nume Budilișteanu. Și-a exprimat dorința de a avea o discuție cu mama. Apoi a intrat într-o temă foarte interesantă. Deoarece nu-mi convine secția reală aș putea face într-un fel să mă transfer la umană. M-a sfătuit să intru în audiență la tovarășa directoare și să fac o cerere de transfer. Toate aceste discuții le-am avut la poarta casei lui. După ce ne-am despărțit am început să cuget asupra sfaturilor lui. După posibilitățile prezentate de el n-aș mai vrea să ajung profesor. Mă gîndesc așa: un profesor inteligent, cu studii destul de vaste și cunoștințe uimitoare își pierde timpul la catedră. Pe lăngă această funcție neînsemnată are parte de o muncă destul de mare și de injuriile elevilor cleioși…

La internat, Țopa m-a așteptat cu masa

Dacă n-ar fi zăpada asta și noroiul de pe drumuri ar fi o splendidă zi de vară.

Entuziasmat de frumusețea peisajului am pornit-o cu Toader prin oraș. Am avut subiecte interesante de discuție și mă gîndeam tot timpul cum ar fi și ce s-ar întîmpla dacă aș dezerta din ”D”.

Cînd a sunat meditația la 3.30 am transcris textul scrisorii în limba engleză către elevii sovietici de la școala ”Bolșaia Serpuhovskaia no 13, Sredneea Șkola no. 555 Moskva, SSSR”. Am pus timbre de 1, 60 lei și în pauza de 5 am dus-o la cutia poștală. Înăuntru am pus o carte poștală – Fondul păcii – cu o sculptură de Ion Jalea. Mi-am mai cumpărat două plicuri și 3 timbre. De la 5.30 la 7 n-am învățat decît un pic la matematică și chimie. Am început să învăț la l rusă dar n-am reușit. Nu mă pot concentra, am o mulțime de gînduri bizare… Și cînd mă gîndesc că mîine trebuie să dau prima teză din acest trimestru!… În pauză, am început să-l descos pe Halip Neculai despre profesori și obiectele lor (L.D.: cele de la secția umanistică). El mi-a dovedit că e foarte ușor acolo și că mie mi-ar prii. Tot timpul am fost îngîndurat. Mă tem să nu fac altă prostie și după asta să regret mai mult și să mă rîdă toți. De la 8 la 9 am citit numai la limba rusă, dar al dracului lucru – n-am reușit decît să rețin cîteva cuvinte fără sens. Mi se face negru înaintea ochilor. Mi se pare că m-a lăsat memoria și-mi vine rău. Îmi apar în gînd vorbele lui Pop și apoi chipul lui B.M. ( L.D.: B.M. = Buhai Melexina, de la secția umanistică). După 9 am venit cu Toader în meditația mică unde mi-a arătat cum se face o analiză. Asta s-a prins mai mult ca lecția la literatură și mai mult ca o nucă-ntru-un perete. Pînă la 22.30 am scris în Jurnal. M-am culcat la 23.30.

Joi 10 februarie 2966. Aseară am stat în meditația mică unde mai erau vreo 10 – 15 elevi de-a 11-a care numai nu învățau.

Ieri am primit o felicitare de la bunița în care-am găsit o felicitare nescrisă, un timbru folosit irlandez și unul nou românesc + o pagină de caiet (scrisoare). Îmi scrie că a găsit dicționarul și că l-a trimis acasă (prea tîrziu). Îmi dă de grijă să nu umblu dezbrăcat ș.a. Aseară am mai scris două scrisori, una acasă în care i-am prezentat problemele ridicate în discuția mea cu Pop. A doua am scris-o în U.S. (L.D.: U.S. = Uniunea Sovietică) pe adresa: Ukrainskaia SSR, Hmelnițkaia oblasti, gorod Starokonstantinovsk, Sredneea Șkola No 8, Klub Internaționalnîie Drujbî” – copia scrisorii compuse de Pop. Azi dimineață m-am trezit la 5.30. Cu toate că mi-era somn și mi se închideau ochii m-am sculat și m-am îmbrăcat. Mă simt obosit. Ar fi și cazul: două nopți la rînd să dormi numai cîte 5 – 6 ore nu e prea ușor. După mine s-a sculat și Toader. Pînă la 6.45 am învățat numai la l rusă. La 6.45 i-am spus pedagogului (Țopa) că vrem să mergem la școală la meditație. Spre mirarea noastră chiar Haiuță s-a dus și a vorbit cu taică-său de ne-a dat mîncare (ne-a servit cu cafea). (L.D.: cafea = cicoare).

Dimineață era cam frig, totul era înghețat bocnă și încercase să ningă dar n-a reușit decît să împiestrițeze pămîntul cu cîteva puncte albe.

La școală se începuse deja ora de meditație și profesoara ne-a notat că am întîrziat 15 min. În această oră de consultație s-a făcut o problemă la trigonometrie și s-a lucrat foarte mult la logaritmi. După asta am avut prima oră – matematica. L-a ascultat pe Bădeliță și Gherasim (amîndoi aveau cîte un 3) și… minune: le-a pus la amîndoi 10). Toader a fost ascultat la predarea lecției noi (Extragerea rădăcinii pătrate). A doua oră am avut naturale. De la începutul orei dirigintele ne-a promis că sacrifică această oră și ne lasă să învățăm la rusă. A ascultat cîțiva elevi apoi s-a pornit o discuție de la un fapt neînsemnat. Lupăștean Margareta învăța la limba rusă, citind și apoi repetînd în gînd uitîndu-se în sus: dirigintele i-a zis: ”Nu așa măi, tu învață, nu te ruga la dumnezeu – dă doamne bine, dă doamne bine”. Apoi ne-a ținut o scurtă teorie despre religie și dumnezei. Ne-a povestit o întîmplare din război (22 august 1944) vrînd să arate că nu puterea cerească, ci gîndurile bune și faptele bune îl salvează pe om de primejdie. Ne-a povestit o întîmplare din timpul bombardamentelor, cînd s-a spart frontul, cum i-a fost distrusă divizia și a fugit împoreună cu prietenul său Aristide timp de 11 zile prin munți și fără hrană pentru a ajunge la familiile și copiii lor. A povestit foarte frumos și parcă vedeam tot ce spune. Ne-a mai spus cît de mult țineau soldații la el deoarece era blînd și foarte bun cu ei. După asta ne-a lăsat să învățăm la limba rusă. Nu ne-a predat lecție nouă, ci ne-a dat două lecții de recapitulat. În pauză, cu toate că ora următoare era chimia se făceau pronosticuri pentru teza la rusă. S-au făcut loterii și alte prostii.  Decît ar fi făcut așa, mai bine învățau…În pauză, eram foarte distrat și chiar bucuros. De ce – nu știuu… La chimie profesoara a fost foarte înțelegătoare și bună. A ascultat numai o elevă (era lecția f scurtă). Altădată, pentru asemenea cunoștințe, i-ar fi dat 3. Azi i-a dat 5.  După vreo 40 de minute a trecut la predarea lecției noi. În pauză am fost iar vesel și am fost pe-afară. Cînd am intrat în clasă profesoara deja intrase și scria titlul pe tablă. Eu știam foarte bine numai ”Revizorul”. Prima lecție n-am citit-o niciodată și ultima numai de cîteva ori (Turgheniev).. Eu am avut noroc: am fost nr.1 și mi-au căzut trei întrebări din ”Revizorul” și două din Turgheniev. Al doilea punct a fost analiza sintactică a unei propoziții în limba rusă (și de tradus în limba română). Din cele patru cuvinte pe care ni le-a subliniat pentru a fi analizate am făcut numai trei  și nuștiu dacă-s bune. În sfîrșit, mi-am luat de-o grijă cu prima teză și sper să fie bunișoară. Profesoara a fost severă dar n-a observat pe nimeni copiind.

După ora 12 am mers singur prin oraș și mi-am cumpărat de la ”Tutungerie” numerele 4 și 5 ale revistei ”New Times” și un plic. Cu asta am terminat și cu banii.

Am venit repede la internat. Masa se servise deja. M-am dus la Alexandra să-mi de-a pîinea măcar și mi-a făcut semn să iau și porția. Eu m-am autoservit și am luat două porții netăiate. Mi-a ajuns numai bine – mai ales că era proaspătă. La masă a fost și Maruțiac Ioan – student în anul II la Iași.

După asta m-am dus în meditație și-am jucat kuțki și am mai tradus din ”New Times”. Am mai scris apoi o scrisoare în U.S. (copia scrisorii compuse de Pop) pe adresa: Moskva, Leninskii Prospekt No 35, Sredneea Șkola nr 19, SSSR. Poate că din trei scrisori voi primi răspuns la vreuna. La trei fără ceva am mers la Atelier (în Clasa X-a D). Matkovski ne-a predat ceva despre bobina de inducție dar prea puțini l-au ascultat. Cînd mergeam la școală m-am întîlnit cu Pop; după ce l-am salutat m-a întrebat de scrisoare. Eu: ”Tocmai acum o duc la cutie” El: ”Da Druguș, dar ai pus timbrele necesare? ” Eu: Da! 1.60!”. După ce s-a terminat ora de atelier am mers cu Toader și cu ceilalți băieți (Popescu D., Cezar, Costică Lungu) la Foto-Sport să-și cumpere Toader un aparat de fotografiat. Deoarece n-a găsit acolo de care-i plăceau lui, a găsit un cetățean care avea un Smena 2 (250 lei). Toader s-a învoit imediat, a scos banii de pe cec și a mers acasă la cetățeanul respectiv și l-a cumpărat. A fost apoi pe la dirigintele Zăicescu, a văzut la televizor și a venit la internat abia la 7 (la masă). Eu a trebuit să-i motivez absența cu diferite minciuni. În pauză i-am studiat toți aparatul și Toader e nemaipomenit de fericit – nici nu putea învăța din cauza asta. Eu m-am jucat cu Dorel Țopa: îl pun pe scaun și-l trag prin meditație. Îi place.

Azi pe la amiază m-am întîlnit cu Ungureanu Orest. Seara am făcut o baie bună, după care mi-am luat pătura și m-am dus pe scări, pe coridor. Acolo am scris întîmplările zilei. (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 328. Vineri 24 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (61).


Luni 7 februarie 1966. Dimineața, platoul dintre dormitoare și bucătărie era absolut uscat. Aerul era cald și îmbietor. Cealaltă parte a curții era plină de apă cu ghiață. Pînă la w.c. se ajunge greu.

Cîteodată, Simeria îmi zice: ”Ce scrii, măi, acolo? Scrie și despre mine ceva… Cînd ai să fii bătrîn, să-ți aduci aminte de mine”. Asta mi-a repetat-o de mai multe ori, mai în glumă, mai în serios. Mie îmi place de el. Se poartă frumos cu toți. Cînd mă-ntîlnesc cu el îmi zice: ”Pi el tăți îl bat” (cu toate că nu-i așa).

Aseară n-am început să învăț decît pe la 8 și-am mai citit la română. Restul – la pămînt! Azi dimineață, tot la română am citit. Cînd am ajuns la școală am auzit că s-a făcut meditație la algebră (nu s-a anunțat așa ceva). La prima oră (algebra!) profesoara a fost f severă și a pus cîteva note rele. Ne-a luat caietele la control. La naturale, a ascultat vreo trei elevi, nu înainte de a face 20 de minute de morală și observații. L-a ascultat pe Popescu D., care – cred – a citit cel mult o dată lecția, însă a tras cu trombonul și a citit de pe planșă de părea că știe foarte bine. Mi se pare că i-a pus 6. În pauza mare m-am dus cu el pînă acasă și și-a luat blocul (de desen). Stă într-o cameră la nr. 49 pe str. Volovățului. E aranjat destul de bine acolo (stă cu Gh. Andrișan).

M-am abonat la ”Tînărul leninist” (membru în comitetul de conducere).

În primele două ore, cerul era senin și soarele bătea cu putere în ferestrele clasei noastre. Pe lîngă asta, caloriferele erau fierbinți și m-am sufocat nu alta. Prin pauză am ieșit afară să mă răcoresc. În ora de desen, profesoara ne-a rugat să închidem geamurile, dar după ce s-a așezat la catedră le-am redeschis. La ora asta am făcut Lucrarea practică în tuș nr.3 – deocamdată în creion. În ora de limba română profesoara ne-a întrebat ce-am făcut la olimpiadă și ne-a promis că se va interesa de rezultate. Deoarece nu m-a ascultat pe mine am stat tot timpul și-am admirat natura renăscută. Azi ziua e foarte frumoasă. În unele locuri zăpada a dispărut, iar pe unde era mai mare mai persistă. Soarele e foarte strălucitor și orbitor. După ora de rusă însă cerul s-a înnourat. Restul zilei a fost tot întunecat, dar a rămas o căldură înăbușitoare cu miros de pămînt reavăn și dezghețat. În ora de rusă cei care au fost la olimpiadă au fost scuzați.

Se aude ceva foarte interesant și anume un proces la Casa de cultură with a girl from the tenth form (Lic. 1) who went to bed with five footballers. Se povestesc multe despre ea. Pentru asta a fost exmatriculată din școală și i s-a făcut acest proces public care are loc azi.

Am văzut la Vatamaniuc Ștefania o fotografie cu o clasă de elevi din Polonia. Majoritatea erau fete și eu am crezut că-s din Rădăuți: pe cîteva chiar le-am recunoscut!! Era una mai negricioasă pe care o țineam minte de la Cinema ”7N” (was ”simpatică”).

Zăicescu ne-a adus fotografiile pe care ni le-a făcut odată Bujdei în clasă. Numai în una din ele am ieșit, dar mai bine nu ieșeam: am capul alb și părul parcă e din perucă!!! La ora de engleză a ascultat cîteva eleve. Pe lîngă asta a controlat rezumatele de la lecție și celor ce n-au făcut (vreo patru) le-a pus 4. După asta a început să predea ”Omul invizibil” dar a sunat și n-a mai terminat. Cu 10 minute înainte de a suna, l-a învoit pe Gherasim să plece în oraș (la Școala veche).

După oră l-am ajuns pe Pop pe coridor și l-am întrebat dacă a reușit să-mi traducă scrisoarea. Mi-a răspuns foarte amabil că n-a avut timp deoarece a fost ocupat cu reuniunea, ședința cu părinții și pe lîngă toate a avut și musafiri. Dar mi-a promis că pînă miercuri o va face. (P.S. The wife of Pop will have a child!!!).

Azi au fost pe la internat alți studenți care au fost anul trecut la internat: Adochiței D. și Motrescu Tudor. În pauza de 5 a fost pe la mine Andrișan Ghe. Și și-a copiat problemele la geometrie. Toader a fost în oraș, s-a tuns și a făcut unele mici cumpărături. Eu am stat în meditație și m-am distrat cu Simeria și Puha. Puha a făcut o găurice în scaun și cu un bold încerca să-l împungă pe Simeria care a sărit la timp. Pe la ora 6 a fost profesoara Oanea Florica pe la internat. A intrat pînă în meditație (!!!) și a ieșit imediat deoarece cineva (adică eu) a început să tușească. Bineînțeles era îmbrăcată cu exact aceleași haine cu care am văzut-o în clasa VIII-a și pe care le are cine știe de cînd.

Seara în dormitor Toader era foarte nervos că nu-i ieșeau problemele la geometrie. Eu am fost în spălătorie, am făcut o baie zdravănă, mi-am clătit ciorapii după care am făcut exerciții sportive. Pînă la 10.30 cînd am adormit s-a discutat un pic de ”politică”. O părere unanimă care m-a bucurat: creșterea nivelului de trai al țăranilor.

Marți 8 februarie 1966. M-am sculat pe la vreo 6 făr-un sfert și după cum mă rugaseră toți aseară am încercat să-i scol. În zadar, toți se întorceau pe cealaltă parte. Nici cînd a venit pedagogul nu s-au îndurat să se scoale. Ai naibii puturoși!

Azi dimineață, înainte de 7, Toader a mers la bucătărie și-a luat numai pîinea și dă-i drumul la școală. Acolo și-a mai scris ceva probleme la geometrie. Se speriase băiatul de tot că azi îl mai ascultă și mai înfundă un trei sau un patru. La chimie, spre neașteptarea noastră, ne-a adus extemporalele. Eu am 7 și sînt mulțumit. Imediat, Toader a început cu obișnuitele lui formule: ”să vezi că eu n-am notă mai mare ca tine” și ”Măăă, dacă mi-iar da și mie un șapte!”. După cum eram aproape sigur a avut 9. Lui Toader îi era ciudă că nu-l duce capul să facă la matematică și mi-a zis că se duce la chimie industrială. Nu mult după asta mi-a zis că n-a spus-o în serios.

Dimineața, cînd am ajuns la ușa clasei, am mai văzut cîțiva elevi care stăteau la ușă. Grijincu dintr-a X-a E le-a spus să nu intre că e meditație la matematică și profesoara cere caietele la control. Asta a fost numai un banc și am început să rîd cînd am intrat în clasă și am văzut cum fiecare se muncea cu copiatul problemelor. La chimie a ascultat-o pe Zaharia care a cam încurcat-o apoi a predat o lecție foarte scurtă. Dacă va continua așa nu cred că vom mai termina materia pentru clasa X-a. Azi am văzut pentru prima oară o bucățică de sodiu în tăietură proaspătă (alb-argintie). La geometrie s-a lucrat cîteva probleme la tablă după care ne-a predat despre piramidă și trunchiul de piramidă. O întîmplare neobișnuită: nu ne-a dat nimic de scris la matematică. Profesoara a început să mă întrebe mai mult și am impresia că se ține de cuvînt: ”Mă voi purta sever cu cei neomenoși”. Azi s-a ținut de capul meu, a lui Petrovici Margareta și a lui Mircea. Eu cred că n-are niciu-un motiv să facă treaba asta (în cazul meu). În pauză am fost la bibliotecă, am luat poezii de Vlahuță (din care am citit mai multe poezii de dragoste care mi-au plăcut) și am luat și două volume de schițe și un volum de teatru de Delavrancea. În timpul rămas m-am, plimbat cu Toader prin fața școlii.

În primele două ore, pe cerul albastru erau numai cîțiva nourași albi de care nu se sinchisea lumina soarelui. Clasa era inundată de lumină și soare. Era o plăcere să admiri. Începînd cu ora treia însă s-a înnourat de părea că vine furtună. Atmosfera a devenit apăsătoare și insuportabilă.

Fiind ultima oră de rusă înainte de teză în această oră am făcut recapitulare numai la gramatică: analiză sintactică și morfologică. La literatură ne-a dat foarte ușor: numai trei lecții din care una a căzut în extemporal. Mai rămîn două pe care le va da la cele două numere. Am fost și eu pe la tablă să analizez o propoziție și m-am convins că-s clei la gramatică, atît în românește și cu atît mai mult la limba rusă. În ora de diriginție am mers împreună cu clasa a X-a B în laboratorul de fizică unde Teleagă operatorul ne-a prezentat două filme. Primul era artistic, românesc, în culori și se intitula ”Munții Retezat”. Filmul mi-a plăcut deoarece a arătat o mulțime de animale sălbatice filmate de la mică distanță și o serie de peisaje montane pline de măreție și sălbătăcie. Al doilea film care a rulat în ultimele 10 minute din oră a fost un film științific (chimie: calciul (Ca) și sărurile sale + întrebuințări) producție sovietică. Am observat că simbolurile chimice sînt aceleași ca la ruși cu toate că ei au alfabet slavon.  În această oră au fost prezenți acolo: tovarășul diriginte, tov prof Luția și operatorul (Teleagă). Am stat foarte bine (near Ț.S.). ( L.D.: Ț.S. = Țibu Silvia din Grănicești). (I was standing with my feet on Ț.S – was very warm).   La cor, profesoara a invitat tenorii în față și cu toate că eram numai 5 ne-a frecat cu ”Internaționala” mai bine de jumătate de oră. Eu – fiind grijuliu de felul meu – am spus: ”Tovarășa profesoară, se plictisesc fetele dacă cîntăm numai noi”. Ea: ”Da, ai dreptate!” și așa am scăpat și noi la libertate. Ca de obicei, a trebuit ca profesoara să-mi facă observație că nu prea cînt. E drept: sînt cam timid și mă tem să nu greșesc. Cînd cîntăm toată clasa dau drumul la  voce fără teamă: chiar dacă greșesc nu se cunoaște.

În clasa X-a E este acea fată care mi-a plăcut foarte mult. Are ochi negri și-mi plac. Are o gură frumoasă și îmi place mult cînd zîmbește. Mă gîndesc de multe ori cum aș putea ajunge la ea, dar n-am găsit nici o soluție. Mi s-a părut că și ea mă scrutează, dar… știu eu?

În fine s-a terminat și ora asta. Imediat m-am echipat și-am luat-o la trap împreună cu Tănase la școala veche unde ne-am dezechipat și am făcut ora de educație fizică. La început am făcut cu greu 9 tracțiuni (profesoara a crezut c-am făcut 10). A fost rîndul nostru la aparate însă nu mi-au reușit toate exercițiile. În schimb m-am distrat bine. Cei de la baschet s-au distrat și mai ai naibii că pînă la urmă a ieșit cu bătaie. I-a dat Țibu cîteva palme lui Olenici. Pe drum m-am întîlnit cu Stelu și cu dna Ruscior (de pe strada Putnei).

Imediat ce am luat masa la amiază m-am dus în meditație și-am început să citesc din Delavrancea. Am citit ”Sultănica” (m-a impresionat), ”Zobie”, ”Răzmerița” (de Al Vlahuță) și ”Milogul”.  Toader a avut repetiție la teatru și la ora 4 s-a dus la școală. La 5 a fost deja înapoi. În acest timp eu am scos vreo 60 de cuvinte la l engleză. Spre dezamăgirea mea, am constatat că nu sînt toate cuvintele în dicționarul cel mare. În pauza de 5 am fost la banca lui Costică, și i-am dictat cîteva titluri de cărți pe care și le-a notat într-un caiet pentru a le citi. (Are vreo 300 de titluri de romane scrise acolo). A fost veselie mare cînd i-am dictat eu ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. În pauza de 8 s-au încins vreo două hore în meditație de se clătina podeaua și mulți se întrebau dacă nu riscăm să ajungem direct în sala de mese (l.D.: care se afla dedesuptul sălii de meditație). Am jucat și eu o sîrbă și m-am descurcat. Deoarece n-am prea învățat în timpul zilei am stat cu Toader după ora 9 în meditația de clasa XI-a. Toader a stat numai pînă la 10.30. Eu, împreună cu Buliga și încă vreo doi am stat pînă la 12. Eu am scris la trigonometrie și analiza poeziei ”Unde ni sînt visătorii” la l română. În restul timpului, de aproape o oră, am scris în jurnal. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 327. Joi 23 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (60).


Sîmbătă 5 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat la fără 10. M-am ciocnit cu pedagogul la ușă cînd am vrut să ies. Am venit în meditație și am scris în Jurnal.

Afară vremea e rece și cerul e înnegurat. Mi se pare că a nins puțin și Boloca mătura prin ogradă.

Ieri la educație fizică mi s-a rupt cureaua de la ceas și acuma trebuie să-l port prin buzunare. Dimineața, pînă am dat de el am avut emoții… M-am obișnuit ca dimineața, cînd mă scol înainte de a se da deșteptarea, nu mă mai uit la ceas, mă uit în meditație și văd dacă este lumină. Dacă este, înseamnă că ora este între 5 și 6.

Prima oră am avut trigonometria. Cu cîteva minute înainte de a începe această oră tov prof Storoș a venit în clasă și a chemat-o pe Petrovici Margareta (din Grănicești) în cancelarie. Cum a intrat în clasă, Bondor s-a repezit la Petrovici și-a început să-i țină o teorie. Pe măsură ce se enerva, devenea tot mai tăioasă. De unde și pînă unde acest conflict? Iată: Odată, la o oră de meditație, Bondor a ascultat și a pus cîteva note de 3 și 4. Printre victime a fost și Petrovici care s-a ”revoltat” și a reclamat… Au urmat discuții și discuții… Iată cum argumenta Bondor: ”Cum ai îndrăznit să ponegrești onoarea unui profesor? Prin asta încercați să vă acoperiți lenea și să vă salvați situațiile proaste din catalog. Nu vă convine că vă dau studiu individual? Cei din clasa 9-a îmi zic să le dau de învățat teorema din carte și-n ore să facem probleme. Dar lasă că mă voi purta și eu cu voi așa cum trebuie. Dacă ziceți că am fost severă cu voi, am să vă arăt severitate și-am să mă port cum știu eu cu neoamenii”. După discursul ăsta, care a fost mult mai amplu și mai înfocat (se enerva la culme), a început să examineze pe cei care credea ea că-s neoameni. Imediat a scos-o la tablă pe Petrovici care n-a știut nimica și a trimis-o la loc. L-a scos și pe Mircea Ungureanu care zîmbea în bancă. Nici ăsta n-a știut și-a zis că-i  pune 3. La urma orei a zis că nu le pune note, că asta ar însemna că e răzbunătoare și ei nu-i place să persecute. Cică nu are ea astfel de apucături…  După Mircea U. m-a ascultat pe mine. S-a întîmplat că m-a întrebat din urmă și m-a mai ajutat și ea deoarecec era lecția nouă și nu pot zice că n-am știut răspunsul la vreo întrebare. Imediat după ce a ieșit profesoara (și a ieșit tare furioasă) am ieșit și eu.

Pe coridor mă aștepta o mare bucurie. Era mama. Mi-a adus un pachet cu rufe rele (”cotrențe”) pentru școală pe care l-am predat la femeia de serviciu și m-am înscris acolo cu 4 kg. Altă bucurie a fost aceea că mi-a adus scrisoarea de la Radio Moscova care a sosit chiar ieri. În plic am găsit trei fotografii frumoase ale scriitorilor Turgheniev, Lermontov și Nekrasov + adresa unei școli din Moscova. Mama mi-a mai adus și cîteva liste cu cărți trimise de la Librăria ”Cartea prin poștă”. Deoarece suna, ne-am despărțit și mi-a spus că va veni în pauza mare. Mi-a plătit ea internatul. În sfîrșit sînt și eu în regulă.

Ora următoare am cam țîțîit. Aveam istorie și citisem fugitiv numai de două ori o lecție cu o mulțime de deștepți (vorba lui Teleagă) și savanți. Nu m-a ascultat pe mine, ci a luat de la sfîrșitul catalogului.  A ascultat-o pe Tanasiciuc care avea prea puțin habar de lecție. Lungu și Andrișan – ca să se distreze – îi suflau prostii. Pe Byron (cit. bairon) l-a pronunțat Biron și Lungu îi sufla cît putea: Bi-be-ron! Din Taras Șevcenko a făcut Taras Bulba și altele.  A ascultat-o apoi pe Țibu care a zis și ea o prostie pe care însă n-a observat-o profesoara. Din ”Însemnările unui nebun” ea a făcut ”Însemnările unui plugar”! Pînă la sf orei a mai rămas puțin timp și abia a zis cîteva cuvinte despre ”Comuna din Paris”.

În pauză, pe coridor, mă aștepta mama. I-am spus notele: din 6 și 9 la l rusă am transformat în 7 și 8. Tot una-i, dar… La rugămintea mea mi-a dat să-mi plătesc datoriile și să-mi cumpăr dicționar etc. În total mi-a dat 80 lei + mîncare (jambon, pîine). Mie cînd îmi vine de-acasă îmi dă de toate, dar pînă îmi vine trebuie să rabd.

Ora următoare am avut muzica . Ne-a adus un magnetofon și o placă. Am audiat partea I-a A Simfoniei a IX-a în do major de Beethoven în interpretarea lui George Georgescu. După asta a ascultat și în a doua jumătate de oră și ne-a predat despre realism și romantism. La fizică, după ce am făcut ”oral” cîteva probleme ușoare din carte, Teleagă ne-a predat despre inducția electromagnetică.

Ca de obicei în fiecare sîmbătă am avut 4 ore, după care am mers cu Gherasim în oraș. Mi-a spus că ar vrea să corespondeze și el cu Radio Moscova. Am intrat la librăria de cărți de unde mi-am cumpărat mult doritul dicționar englez român și m-am ușurat imediat de 46 de lei. După asta am mers cu Toader la cealaltă librărie de unde el și-a cumpărat un stilou de 35 de lei, roșu (preț vechi: 50 lei), iar eu m-am ambalat la vederi. Am cumpărat două vederi din Putna. Am văzut o mapă de vederi de la ”Mînăstirea Moldovița” care costa vreo 13 lei. Voi face tot posibilul pentru a o cumpăra. Mi-am cumpărat 10 timbre de 0,55 lei pentru rezerve.

La internat am luat masa abia la 1, după care ne-am dus în dormitor. Băieții îmi admiră fotografiile și mă întreabă cum am intrat în legătură cu Radio Moscova.

Azi a fost o zi deosebit de minunată. De dimineață, la ora 7, am observat că cerul era foarte senin și soarele strălucea. La amiază era cald, iar seara am avut o lună nouă foarte clară.

În dormitor, am jucat cîteva sîrbe și Costică mi-a spus că am prins pasul și joc destul de bine. Toader a fost prin oraș și după asta m-am ras (L.D.: bărbierit) cu el în spălătorie. Toader are de gînd să meargă la reuniune și a făcut repetiți intense la vals și tangou. Am încercat și eu, dar la mine mergea mai greu. Am jucat sîrbe și pinguin.  Toader a luat haina de la costum și pantalonii mei și la 5.15 a plecat la reuniune cu Simeria Virgil și Halip Florea (i-am împrumutat 6 lei pentru a bea nițel ”curaj”). În meditație am cercetat listele primite de la ”Cartea prin poștă” și am alcătuit o cerere către această librărie (am scris o c.p. (= carte postală) în care am cerut vreo patru cărți în valoare de 25 de lei + 10 vederi din București și material bibliografic). După asta m-am uitat prin colecția de scrisori primite de la Radio Moscova și mi-am scos pe carnețel datele  mai importante care va trebui să le cer sau să le propun în scrisoarea de răspuns.

Nu știu dacă e mai bine  cînd scriu mult sau e mai bine să scriu puțin. Din experiență știu însă că la început scriam f f puțin. Citind odată în Jurnal, n-am mai putut reconstitui ziua respectivă. Se mai întîmplă însă altceva. Cîteodată stau jumătate din timpul meu pentru învățat și visez sau mă ocup cu altceva. În cealaltă jumătate care mi-a mai rămas scriu nimicurile ce le-am făcut mai înainte și astfel n-am realizat nimic.

În pauza de 8, Josan (cl XI) l-a bătut crud pe Puiu Radu (cl 8-a). Cînd s-a servit masa, Radu plîngea singur la o masă. Tocmai atunci a intrat profesorul Moloci de la Lic 1. A văzut scena, dar n-a zis nimic (poate i-o fi dat pedagogul alte informații).

Zilele astea stația sovietică ”Luna 9” a aselenizat: o mare cucerire științifică a cosmonauticii sovietice.

De la 8 la 9 și chiar în timpul pauzei am compus o scrisoare vastă către Radio Moscova. Am scris patru pagini pline.

În dormitor, nu știu de ce, nu m-am simțit bine. Mă simțeam stingher fără Toader. Pușcașu zice că dacă mă vede pe mine îi apare și Gherasim în minte, și invers. Unii zic că semănăm bine. În seara asta am avut o distracție faină. Evuleț (cl XI-a Lic 2) a făcut un teatru minunat cu Juravle, Pușcașu și Puiu. Babii ne-a spus că bietul băiat e bolnav la cap. A fost la lupte și a căzut în cap. A suferit o hemoragie cerebrală și a fost și la Socola.

Duminică 6 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat ”de nevoie” la 5.30. M-am îmbrăcat și după ce-am scăpat de ”nevoie” nu m-am mai dus în dormitor, ci am venit în meditație unde tocmai atunci sosise și Boloca.

Mi-am transcris foarte meticulos scrisoarea pentru R.M. Am folosit hîrtie albă, velină, neliniată și plic de un leu. La 7 punct am terminat de timbrat și de scris adresa.

Afară e senin și luna nouă se menține pe cer. Un strat subțire de ceață stă pe boltă. Atmosefera e caldă și primăvăratecă. Cu fiecare zi călduroasă îmi aduc aminte de venirea primăverii și mă bucur.

Aseară Toader a veni pe la zece fără 20 și Haiuță l-a pus pe Babii să-i transmită cînd va veni el. Biletul de voie a fost numai pînă la ora 8. Toader era foarte nervos pentru că n-a prea dansat. Au fost foarte puține fete în raport cu băieții. Toader mi-a spus că a îndrăznit abia la urmă și că i-a părut rău că n-a încercat de la început. Mi-a spus că a fost foarte frumos și că se va duce regulat de acum înainte. N-a vrut să-mi zică cu cine a dansat (doar nu era secret…) și eu m-am simțit jignit. Mai tîrziu mi-a spus că a dansat doar un dans cu Fundu Oltea.

Azi dimineață, după ce-am dus corespondența la cutie (pe la 7) m-am întors în dormitor și m-am spălat. Am stat acolo cu băieții pînă pe la 8. Costică Lungu a fost la reuniune la Școala de mecanici agricoli și a venit astă noapte la 12. După ce am luat masa am plecat cu Simeria Virgil și cu Toader spre școală unde astăzi se ține Olimpiada. Toader și Sigma (Simeria) sînt la matematică, eu la limba română. Azi are loc la Casa de cultură ședința cu părinții.

La olimpiada de limba română. Cei din clasa X-a am dat lucrările în clasa X-a E. Din clasa X-a D a mai fost numai Vatamaniuc Ștefania. Au mai fost: Albu Dorina, Ursaciuc, ”Grasu”, Bodaș, Hasna Lucia, Hlinski Doina (Liceul 2), Horodnic, Hrincescu, Grigorean și alții (lic 1). În total am fost 24 și majoritatea am stat cîte unul în bancă. Ni s-a distribuit cîte o foaie dublă de registru și o etichetă. Ne-am iscălit, am pus deasupra eticheta, iar secretara a ștampilat Lucrarea scrisă la olimpiada de literatură română, faza pe localitate, 6 II 1966”. Tema: ”Realizarea originală a comicului în opera dramatică a lui I.Luca Caragiale”. Unii se așteptau la un astfel de subiect, alții nici gînd n-aveau de asta. În fine, am început să scriem. Eu am scris o barbologie pe trei pagini. Prima care a terminat cele două foi și a cerut și altele a fost Hlinski Doina. Apoi au cerut și alții. Am avut doi ”paznici”: Hlinski Nicolae și profesoara Scurtu. După ce-am scris cele trei pagini am început să vorbesc cu Hrincescu care stătea în fața mea, să plecăm. Hlinski ne-a făcut observație: ”Ce puneți la cale?”. Marcel (Hrincescu) a vrut să dea lucrarea, dar Hlinski l-a apăsat pe cap și l-a așezat iar în bancă. Apoi a venit la mine și m-a luat de păr. Mi l-a tapat nu alta. Mie mi-a zis cîteva vorbe și mi-a spus să mă mai gîndesc, poate îmi mai aduc aminte. Am mai stat puțin și am plecat cu Hrincescu în oraș. Cred că am fost primii care am ieșit din toate seriile (pe la zece și ceva). Am făcut un tur prin oraș și m-am întîlnit cu tov prof Cornea și cu Ruscior. Profesoara de muzică m-a întrebat ce mai e pe la școală, ce ne-a dat și dacă au mai ieșit și alți elevi. La ora 11 am fost la internat. Pînă pe la 12 făr-un sfert n-am mai făcut nimica.

Afară e cald și totul se topește. Zăpada e moale și se fac ușor bulgări. Ce bulgăreală ar mai merge!… Drumul s-a transformat în albia unui pîrîu murdar, mizer. Pe trotuare, de asemenea, plutește apa. După ce-am luat masa la 12 am mai stat în meditație pînă la 1.30. În acest timp am jucat cu Buliga V. (cl 9-a) cîteva meciuri de cuțchi. Ne-am făcut o mantinelă artificială formată din două mese așezate lîngă ”terenul de joc”. La două făr-un sfert am plecat cu Buliga la film. Am ajuns fix la ora două, cînd a și început filmul englez ”Colina” (The Hill). Viața a cinci deținuți militari într-o închisoare din Africa (colonie britanică). Filmul mi-a plăcut cu toate că The end a fost foarte prost.  Mai tîrziu a venit și Toader și Gigi cu Cezar (Stevenson moare înnebunit, Roberts este mereu persecutat și bătut crunt, negrul e mai apropiat de Roberts și-i apără cauza lui. Bartlet grăsunul e un șmecher și un trădător, face ce poate pentru a-și salva pielea; Mc Groth din personaj negativ la început devine pozitiv și i se atașează lui Roberts. Williams era șeful lor, un tip sălnbatic cu mutră de fascist. Caporalul, subșeful lui era un om bun și milos. Doctorul – de asemenea, ținea cu cei bolnavi și se certa cu maiorul care comanda închisoarea. Acesta era alt tip murdar și nesuferit).

În pauza de 8 am constatat că din primele 700 de cuvinte, 25 sînt necunoscute. Toader e tare supărat azi.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 326. Miercuri 22 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (59).


 

Miercuri 2 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat cu greu la 6 făr-un sfert și – venit în meditație – am învățat la economie și la limba română.

La trigonometrie a predat toată ora despre alte formule și teoreme de-mi vîjîie capul. Pt acasă ne-a dat vreo 7 probleme. În ora de fizică am avut asistență. Au venit doi profesori de fizică: Hrișcă și Lăzărescu. La început a ascultat un elev (6). I-a cerut o formulă pe care n-o explicase și cineva din clasă i-a atras atenția profesorului asupra acestui fapt. După ce s-a gîndit un pic, Teleagă s-a încruntat, s-a făcut roșu și a zis: ”ei, fire-ar al dracului”. În această oră am avut alte ocupații. Cînd a ieșit asistența din clasă, Teleagă i-a făcut cu ochiul lui Hrișcă, foarte comic. De la ora următoare, care era limba română, a lipsit Popovici Ana și asta a deviat atenția profesorilor asupra celor care erau pe aceeași pagină cu ea. La limba română am luat despre ”Proza Contemporanului”. La economie politică, profesorul a întîrziat cca un sfert de oră. După ce a ascultat cîțiva elevi, a predat despre ”Rata plusvalorii”. La istorie a ascultat cîțiva elevi care s-au prezentat cam slab, apoi a predat despre ”Știința și cultura”. Ca de obicei, în predare a folosit și termeni intimi ca: soțul meu, socrul meu etc. Acesta din urmă era foarte tare la istorie și… ”uite-așa mă purta prin războaie”. Profesoara ne-a spus o propoziție cam încurcată, dar totuși cu sens: ”Eu știu că voi știți că eu știu că voi nu știți”. La l. engleză am dat cu toții un extemporal. Eu n-am învățat deloc la internat această lecție; am știut numai din auzite și din cît am tradus pentru alții. Pop m-a întrebat de scrisoare și mi-a spus că spre sfîrșitul săptămînii va avea timp să-mi facă traducerea la scrisoare. Am făcut apoi cîteva exerciții pînă la sfîrșitul orei.

La internat, după ce-am luat masa am mai făcut un pui de bulgăreală cu Toader, Gigi și alții. După asta m-am apucat de scris și pînă la ora 6.30 am tot scris la algebră (10 exerciții), geometrie (7 probleme), trigonometrie (7 probleme), limba engleză (rezumatul lecției de zi – m-am inspirat din ”Istoria literaturii engleze” de A. Nikitin și cred că l-am făcut bine. De la 6.30 la 7 am completat și am transcris pe o foaie nouă scrisoarea de răspuns a lui Mircea pentru Radio Moscova. Pe cînd scriam în acest caiet, pedagogul s-a uitat peste umărul meu și a descifrat un cuvînt-două. Rîzînd, m-a amenințat: ”Las că pun eu mîna pe caietul ăla al tău”. În pauza de 5.30 (în timpul meditației) s-au distribuit cîte 10 mere de căciulă. Pînă la ora 9 am scris în jurnal. În dormitor am avut de ales. Dacă voiam puteam pleca cu Toader în d.5. Dar, la îndărătnicia mea, a rămas și el în d. 11. Ca în fiecare seară am făcut baie, mi-am spălat ciorapii și-apoi sport. Mă dureau mușchii de la bătaia cu zăpada, dar făcînd exerciții mi-a trecut.

Joi 3 februarie 1966. Aseară, la culcare, Teleagă Radu (cl. IX-a) mă roagă să-l scol la ora 5, că are de învățat. S-a întîmplat că m-am trezit la 4 făr-un sfert. Mie mi s-a părut că e 6 făr-un sfert și l-am trezit imediat. Băiatul s-a sculat și a avut cam mult de așteptat pînă s-a deschis meditația. O fi crezut c-am făcut-o înadins. În sfîrșit, asta a trecut, dar nici eu n-am dormit bine pînă la 6. Dimineața iar nu era apă la spălătorie. E cam neglijent Florea și doamna Țopa mi-a spus că sîntem proști dacă nu-l mai înțepăm și noi să se miște (”doar nu-i mare domn”). Pînă la 7 am scris în Jurnal. Cum s-ar zice nici nu m-am uitat prin cărți pentru azi.

La algebră a ascultat vreo doi elevi mai slabi, după care ne-a explicat lecția nouă și-am înțeles-o foarte bine. La anatomie, primele 20 de minute au fost dedicate diriginției. Azi dirigintele m-a dat exemplu de elev bun, ceea ce a făcut-o cam rar pînă acum. După asta a ascultat vreo trei elevi însă doi dintre ei erau total nepregătiți și dirigintele s-a supărat. La chimie s-a făcut lucrarea de laborator nr. 2 unde am făcut mai multe experiențe. Mi-au plăcut acelea de culegere și recunoaștere a H2. S-a întîmplat că m-a scos pe mine să scriu o reacție și nu mai trebuia mult să iau un 3. În pauza următoare a venit profesoara de rusă în clasă și căuta pe cineva să-i ducă un comision la școala veche. M-am oferit eu și imediat am pornit. Pînă la școala veche și înapoi am fugit necontenit. Cînd am ajuns înapoi eram asudat și profesoara mi-a spus în rusește: ”Dacă vei răci pe mine va cădea vina”. Apoi i-a spus lui Gherasim să ”otkrîte okna” (să deschidă geamul) și lecția și-a urmat cursul. Cezar a luat un 7 și Toader un 10 după care ne-a predat despre Turgheniev. De ora viitoare vom face recapitulare pentru teză.

După ora 12 am mai mers prin oraș. La librărie m-am interesat de Dicționarul englez român. Spre surprinderea mea am găsit dicționarul mult căutat. Are format mare, conține 45 000 de cuvinte și costă numai…. 46 de lei. Tare-aș fi vrut să-l cumpăr, dar nu l-am luat din două motive: 1. Pt că i-am spus buniței să mi-l cumpere; 2. Am doar 15 lei. Azi i-am plătit cantina lui Gigi Simionesei. El mi-a dat 300 lei. Cantina costa 266 și mi-au mai rămas 34 rest. Văzîndu-mă cu bani în buzunar nu m-am putut opri să nu intru în chioșc și să cumpăr revista. Am cumpărat ”New Times” nr 3 (1 leu) și primele patru numere ale ziarului ”Pionerskaia pravda” (0,15 bucata). Cum s-ar zice am ”împrumutat” doi lei de la Gigi. Neavînd ce să mai fac în oraș, pe la 1.40 am mers la școală. În clasa mea erau Bădeliță și Gușul, făceau probleme la geometrie. Eu mi-am luat ziarele și revista și m-am dus în clasa X-a E unde-am citit în liniște. Din ”Timpuri noi” îmi plac foarte mult ”The travel notes” – care pe lîngă faptul că sînt interesante sînt și ușor de tradus. La ora trei a venit profesorul și pînă la ora 4 am făcut atelier. Au lipsit cîțiva numai dar a fost o gălăgie grozavă. Profesorul nici nu le mai atrăgea atenția și încerca să acopere glasurile ”cetățenilor glumeți”. A predat despre sistemul de aprindere, dar eu am dormit. Pentru prima oară n-a vrut să ne mai semneze ”plecat la 17”, ci a scris ”plecat la 16” așa că am fost nevoiți să venim direct la internat.

Aici am citit ”Moș Teacă” de Anton Bacalbașa cu care m-am distrat și Dinu Millior de C. Mille. Pînă seara n-am mai învățat la obiectele principale de mîine, adică la română și geometrie. Am început să îndrăgesc iar cărțile de diferiți autori. Să am mai mult timp liber aș citi toate romanele și toți clasicii. Țin minte că prin clasele VI și VII eram cititor foarte pasionat și eram printre cititorii cei mai activi din comună. Odată cu plecarea de-acasă și intrarea în alte medii, mai influente (am rărit prea mult cititul). La vară, dacă nu voi reuși să fac excursia la București îmi voi face program serios de lectură. Din analizele făcute asupra mea am constatat că am un vocabular sărac și mă exprim destul de greu. În seara asta am vrut să stau după masă dar am zis că voi reuși să mă scol mîine dimineață, dar abia în dormitor mi-am adus aminte că mîine dimineață nu voi mai avea timp să învăț deoarece am meditație la matematică. În dormitor am jucat cîteva sîrbe. Am prins pasul și acum mai mișc picioarele. Cu toate că mai știu un pic de tango și vals nu vreau să mă duc sîmbătă la reuniune. După ce am horit (vreo 6-7 băieți) m-am dus la spălător și m-am înviorat printr-o baie genearlă. După asta, în dormitor, am făcut sport pînă am obosit și m-am culcat. Azi vremea n-a mai fost așa de prielnică. S-a înnorat, a început să fulguiască și e ger. Pînă acum era așa de bine…

Vineri 4 februarie 1966. Cu mare greu am putut să mă scol la șase făr-un sfert și la 6 punct am fost în meditație. Pînă la 7 fără ceva am învățat la economie și am înțeles textul foarte ușor. La 7 am mers la bucătărie, ne-am luat pîinea cu gem și dă-i drumul la școală! În această oră de consultații profesoara l-a scos pe Bădeliță la tablă și un alt elev și au lucrat cîte o problemă de trigonometrie și de geometrie. În ora de matematică l-a ascultat pe Gherasim ”o oră, toată ziua”. Probabil că a vrut să-i șteragă 3-ul dar n-a avut pentru ce. La ed fizică am jucat baschet. Deoarece s-a jucat la un singur coș și jucători erau prea mulți, nu s-a jucat după reguli și totul s-a transformat într-un rugby cu regulamentul puțin modificat. Am jucat și eu brutal și m-am luat la harță c-un prost din C (Avram). Cu toate că, dacă ne-am fi bătut, mă caftea, n-am vrut să mă las călcat în picioare și m-am ținut bățos. Am mai jucat un pic și în învălmășeală mi s-a rupt cureaua de la ceas. M-am așezat pe bancă și pînă la finea orei n-am mai jucat. Celelalte două grupe au avut în program ”saltul leului” sau al ”tigrului” dar e foarte greu de realizat. Trebuie curaj și îndemînare. La economie un pic mai trebuia să mă asculte și a închis catalogul (totuși eram bine pregătit). A predat o lecție ușoară (a pus doi de 8). La fizică a făcut exact ce a făcut și în clasa X-a C (a ascultat unul cu media 6 pe trim I și unul fără extemporal). La noi l-a ascultat pe Olenici (fără ext. – i-a pus 5) și pe Pînzar Cătălina (cu media 6 – i-a pus 7). La limba română a ascultat cîțiva elevi după care a predat despre ”Viața lui Al. Vlahuță”. Am povestit și eu o poveste de Bacalbașa și anume ”Epizotia”.

După ore, cînd am ieșit afară, ne-a izbit un aer rece. Cerul era înnegurat și era f urît. A și nins pe alocuri este culoarea albă, frumoasă a zăpezii noi, iar pe de lături zăpada veche, grunzuroasă și înnegrită. Mă simt răcit și mă doare-n gît. Asta se datorește serviciului făcut atunci profesoarei de limba rusă și faptului că în ultimele două seri am dormit cu fereastra de deasupra capului larg deschisă (toată noaptea). Toader a avut ședință de la 1 la 2 și eu am vorbit cu Țopa să-i țină mîncare.

Eu am scris pînă pe la 4 la geometrie (8 probleme). În pauza de 5 s-au distribuit mere și toți s-au repezit ca ulii la tigaia cu mere. A fost o luptă. În pauza de opt a fost veselie mare. Mafteian a cîntat din fluier și s-au încins cîteva hore. S-a jucat sîrba și ruseasca. Apoi Mafteian ne-a cîntat vreo două valsuri și-am jucat și eu; cam greu, dar a mers. Așa se învață: jucînd, nu uitîndu-te. Toader mi-a spus să vin și eu sîmbătă la reuniune că doar nu se întîmplă nimic. El a vorbit deja cu o duzină de fete care să-l învețe și cu care să danseze. Nici eu nu știu bine de ce nu vreau să merg: probabil din timiditate.

De două zile încoace Caunii Vasile (cl IX-a) din însărcinarea pedagogului merge la fiecare și cere cîte 2 lei. Se face o colectă pentru a se vărui în meditație și pentru un nou difuzor. Ăsta vechi mai hîrîie săracu, dar are toate mațele scoase. Nu știu însă ce se va mai face cu acești bani, că dacă în meditație sînt 70 de elevi asta înseamnă 140 de lei. În fine, au mai rămas puțini cei care n-au plătit și ăștia au fost scriși pe o listă ”neagră”. Fiind constrîns am pornit și eu să împrumut bani. Cu greu am găsit un leu la Terzea Gh. (cl. IX) și celălalt leu l-am făcut din 0,40 + 0,5 + 0,15 + 0,15 – cît mi-au dat băieții. Am ajuns rău de tot dacă a trebuit să-mi dea fiecare cîte 5 și 15 bani. Pedagogul n-a vrut însă să-mi ia cei 1,75 lei; m-am dus la loc și de ciudă, dar și de faptul că abia am ”cerșit” cîțiva bani m-a înecat plînsul. M-am abținut și după ora 9 am dat 1,75 lei. Seara am făcut în dormitor cîteva sîrbe și am jucat madison – pinguinul. După obișnuita baie generală și programul sportiv am adormit imediat. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!