liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Doina Hlinski

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 347 Miercuri 13  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (76).


Marți 31 I 1967. M-am sculat la 6 și la 7 am ajuns la școală. Un ger de -25 de grade. La ora de meditație de la limba engleză am fost în centrul atenției lui Pop; m-a scos la tablă, am scris rezumatul, apoi am citit și-am tradus. La fizică, predă mereu. De asemenea, și la celelalte obiecte: istorie, latină etc.

La ora 1 am venit acasă, am halit și la 2 am fost în oraș: am vrut să-l întîlnesc pe T0, dar nu l-am mai văzut.

Am vorbit cu Simota să-mi dea timbre și să timbrăm scrisorile cu falsuri din astea.

Dupămasă am învățat la biologie și mai puțin la celelalte. Seara am făcut sport. Vroiam să stau în mîini apoi să facem flotări în poziția asta. Toader n-a reușit la început. Eu: ”Mă, parcă ești o domnișoară!” și mă avînt să stau în mîini. Dar elanul a fost prea mare și cînd am căzut o dată, am crezut că s-a sfîrșit lumea. Am tras doi dumnezei și m-am liniștit.

Miercuri 1 II 1967. Azi începe Luna cărții la sate. Dimineață m-am trezit aproape bolnav. Mă ustura în gît și abia respiram. Dimineață – un ger teribil care mi-a agravat ”boala”.

Mi se pare că am doar 5 la limba română (surpriză!).

După ora 1 trebuia să avem informare politică, dar n-a venit Luchienița și după ce-am plecat eu au plecat și ceilalți (Pleacă șefu – plec și eu!).

Dupăamiază au venit doi frați pe la Toader. Abia azi și-a sărbătorit ziua de naștere. A luat 100 de lichior și 100 de lei. A fost și Telucu pe aici. Pe la 5-6 ne-a ajuns foamea. Ca să le arătăm ”oamenilor” noștri (L.D.: adică gazdelor noastre) că nu-i de-ajunsă haleala, am mers la alimentara și-am luat o franzelă de trei lei. Nu le-a convenit. Seara ne-a întrebat ce vrem să mîncăm și ne-a făcut lapte cu mămăligă (mai vreți?). Cu franzela și cu asta ne-am săturat. Seara am vorbit cu Toader despre viitor. Admiterea este ultima piedică. Cred că o să merg sîmbătă acasă.

Joi 2 februarie 1967. M-am trezit c-un guturai a-ntîia. La școală mi-a curs mereu nasul, am umplut două batiste. Strănutam și tușeam des. Am fost la cabinet dar nu era doctorul. Azi ne-a pocnit cu două extemporale la care ne așteptam. La chimie ne-a fentat urît dar am avut un noroc enorm și la nr. meu (2) a dat lecția de azi pe care am știut-o f bine. (+ cu o ”fiță”) (L.D.: fiță = fițuică). La celălat număr a dat din urmă și i-a rupt.. La engleză, la fel: take a sheet of paper, please and… Control paper! Fielding – activitatea literară cu privire la fragment. Pop mă solicită mai des acum.

Pentru mîine nu prea am de învățat. Am citit la biologie. Doina H. merge la 5 la Pop. .. În urma ”faptului cu pîinea” azi ne-a ținut bine: dimineața și seara – cacao. La amiază – două feluri (borș și pireu cu pîrjoale)… Noi sîntem învățați să facem reforme și… reușim!

Pe la 2.30 – 3.30 am fost la internat și-am jucat șeptica (Haiuță, Florea, Hamza). Seara am făcut o baie fierbinte și-am luat un antinevralgic.

Vremea s-a mai ameliorat și-i bine.

Vineri 3 februarie 1967. La educație fizică am lucrat cu tot elanul, dar nu fac exercițiile prea corect pentru notă. Plus de asta simt că mă doare șira spinării. La psihologie n-a ascultat pe nimeni pentru că toți cei pe care-i nimerea ziceau că n-au învățat. Economul a predat, apoi a spus povești. La engleză l-a ascultat pe Mafteian apoi a predat despre Burns.

Azi la școală am fost destul de vesel și limbut (Gozec: ”Bine că ți-a mers”). După masă am citit un pic la fizică și la biologie. De la 5 la 7 am fost la baie. Am stat sus, pe ultimul rînd de bînci, și m-am spălat bine. Prandea glumea cu noi.

Seara a fost Simota pe aici, dar nu mi-a mai adus nici o noutate. N-a făcut decît să se laude și să umfle vechile povești. Îmi face impresia că-i un lăudăros, un fățarnic și mai ales nu se ține de cuvînt. Ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 4 februarie 1967. Mi se pare că am un 7 la geografie. La fizică am dat extemporal. Ne-a dat vreo 5 întrebări și cu toate că știam materia tot am făcut vreo 3-4 greșeli. Cred că-mi pune 6. La istorie ne-a bifat un extemporal (Mișc. muncit. la sf. sec 19) – tras cu ochiul la sursă. De la noi din clasă au fost trimiși acasă patru elevi care-au fost găsiți cu microbi de scarlatină (Albu, Burciu, Pîrghie și Moisuc). După masă (începînd cu ultimele ore de școală m-a apucat iar melancolia (Economul zice că melancolicii trăiesc mai mult). După masă am jucat cărți, am învățat la engleză, apoi a venit Telucu pe-aici. Toader s-a dus la film cu Natalia (de la 4.30 la 8.30). Eu am fost pe la Simota (are o soră, Ioana). De la 5 am fost la Pop. A făcut ”procitanie”. Ne-am descurcat. ”Aproape bine”. Ne-a predat ”Dombey and Son” f mult. I-am cerut și mi-a dat Czechoslovak Youth. A plouat zdravăn.  Seara am stat tîrziu, am scos vreo 8 adrese, am făcut un prototip, apoi l-am copiat încă o dată. M-am culcat la 11.

Duminică 5 februarie 1967. M-am sculat la ora 8. După ce-am terminat cu programul fix (spălat, mîncat) m-am dat pe scris. Am scris șase scrisori: Finlanda, India, Danemarca, Pakistan, Turcia și Indonezia. Cînd o să le dau la poștă, mă seacă de bani și… timp. I-am scris și buniței. Azi am vrut să merg acasă dar m-am răzgîndit și m-am dus numai pînă la autogară. L-am întîlnit pe Leon Abobului care mergea acasă cu (cursa de) 11. Am scris o scrisoare și i-am dat-o s-o ducă acasă. Mi s-a stricat penița și trebuie să scriu cu roșu.

Azi e o zi f caldă, senină, totul respirând viață și primăvară. Asta mă încîntă și mă scoate din letargie, dar rămîn în casă. De la 12 la 6 am scris 12 pagini la engleză. Îmi cînta capul! Și nu e deloc ușor. Au fost băieții pe la mine (Atănăsoae, Mafteian, H.N.). Toader a venit la 4.15.

Luni 6 februarie 1967. Aseară la 5.30 Toader a plecat în oraș să se întîlnească cu Natalia. Gospodarii nu sînt de acord cu întîrziatul prin oraș. Ca să nu aibă neplăceri cu gazda, Toader s-a sfătuit cu mine și-am stabilit un cod de semnale. Dacă ei (găzdașii) n-au venit încă acasă înseamnă că poate să mai stea, iar eu aprind și sting lumina de mai multe ori. Dacă trebuie să vină, atunci sting lumina pt cîteva minute. Asta la 7.30 punct. Cînd a venit mi-a spus că i-a ajutat semnalul și s-a distrat cu Natalia pe chestia asta.

Azi dimineață am fost la poștă și am dat scrisorile (India, Indonezia, Pakistan – cîte 5.60; Finlanda, Danemarca și Turcia – cîte 2.20).

La ed fizică am stat degeaba.  Și m-am ținut de prostii cu Gavril (Ica, Geta ș.a.). La diriginție ne-a vorbit iar despre familie. Mă întreabă baba la începutul orei dacă știu ce-i familia. Eu: ”Nu știu!” Apoi explică și vorbește toată ora, și la urmă: ”Druguș, ce-i familia?”. Eu: ”Păi…, familia este…”. Fetele  (N.L.) au rîs că nu știam cum e cu familia. Nu-mi pun deloc problema acum. După mine, nici n-ar trebui să se vorbească astfel de teme la diriginție. Dacă e numaidecît și prezintă ”importanță de stat” atunci să ne lase să mai creștem și pe urmă… La matematică m-a agățat și nu știam o boabă. Formula era pe tablă; c-un pic de gîndire și-un calcul rapid i-am scos un 8. La engleză a ascultat și-n același timp ne-a predat rezumatul. Au intervenit schimbări în programa de admitere. Trebuie LIMBA și literatura română. Mă tem să n-o dau în bară cu româna. De la școală am trecut pe la Albu și i-am dus un caiet de engleză. Atunci l-am văzut pe T0 care intra tot la blocul 3, scara A. Ne-am întîlnit și – mîine la 5 și 15. Acasă, surpriză: un colet de la bunița. M-am dus la poștă și l-am ridicat apoi am stat de la 3 la 4 și 15 la autogară și l-am așteptat pe Leon A. să-mi aducă ceva de-acasă. Dar văzînd că nu mai vine cursa am venit acasă, am desfăcut pachetul și-am găsit numai dulciuri + săpun de față, de ras și-o pastă (de dinți). Restul: biscuiți, portocale și-o lămîie, zahăr, napolitane, șocolate – toate astea în valoare de 60 de lei. După asta am mers la autogară. Autobuzul venise de cîteva minute. Să crăp de ciudă! Și așteptam cu o mare nerăbdare scrisori, ziare și cărți. Am scos 50 de lei de la cec (+ 3.20 dobînda) am luat o mapă de plicuri de 3.50 (Diana cu ciuta) – roz – apoi m-am întîlnit cu Gavril. Mi-a dat o cafea neagră. Era fierbinte, noi ne grăbeam și ne-am cam fript.

Am fost pe la internat și-am luat un caiet de limba română. A fost Simota pe la mine (a scris o scrisoare) și a plecat. Eu am stat și-am scris la română pînă la 10.

Azi – o zi caldă, zăpada e în două cu apă și se topește mereu. Am mare noroc de galoși. Azi Toader a fost la film. Seara m-am culcat mai devreme ca altădată.

Marți 7 februarie 1967. Ne-am sculat la 6. La latină – aduce extemporalele. Druguș – 4. Apoi: ”Ți-am făcut patru din 3!”. Diriginta tocmai îmi spusese să fac ”bairam” celor care iau note proaste, iar eu am făcut pocinogul. Baba Badac: ”Druguș, eu am observat la tine o pasivitate totală față de acest obiect încă din clasa a X-a. Eu nu știu de ce a admis tovarășa directoare venirea ta aici!”.

La română, Hlinski îmi spune că o să am mari decepții cu scrisul ăsta al meu… La soc. a venit economu jumate de oră.

A fost mama pe la mine și mi-a adus cele trebuincioase (multe scrisori din India, din Trinidad și de la Moscova (Natașa și Radio). O mare bucurie. Am primit vederi și insigne.

După ore am fost pe la Albu, apoi acasă. Pînă la 6 am vorbit cu mama. Mi-a adus ziarele și cărțile. La 5 am fost în oraș și mi-am cumpărat un stilou de 17 lei și-o cerneală.  M-am întîlnit cu T0: Information about V. (decretul). Another task: so called Voican, cl. XI-a de la Lic.1. Toader a început să scrie în jurnal. Ne-am culcat la 10. Mi se pare că am mîine o teză (la matematici superioare).

Miercuri 8 februarie 1967. Zăpada se topește pe zi ce trece și stăruie un aer primăvăratec. Toader s-a cam răcit cu Telucu. (Acesta s-a apucat s-o informeze pe N. despre ce face el prin clasă…). Țibu Silvia m-a rugat să-i scriu în Oracol. Eu: ”N-am timpm; m-a rugat alta să-i scriu”.

Azi dimineață ne-am sculat la 7, dar dacă știam că mă verifică la toate obiectele, mă sculam la 5. La geografie a vrut să dea extemporal, dar a întîmpinat rezistență și… a ascultat. M-a agățat și…. 6! La matematică teză: a dat cel mai ușor posibil – o problemă pe care o făcusem la tablă și-am luat atunci 8, și două derivate. Cred c-am făcut-o pe-un 6. La română – extemporal: ”Un om a trecut peste muți” (pe-un 6). La biologie – extemporal – lecția de zi (selecția naturală). Cred că voi lua mai mult de 6. La rusă – recapitulare. M-a agățat în ultimile minute și mi-a pus un 6.

Azi am fost vesel la școală.

După masă cerul s-a înnourat și a început să ningă. Am primit o scrisoare de la Mircea. Pe mîine am avut de învățat numai și numai la engleză. Mi-am făcut eu un rezumat și-am învățat.

Joi 9 februarie 1967. Am dormit iar pe rupte. Azi, după cum mă așteptam, nu m-a deranjat la nimic. După ora de socialism l-am rugat pe Economu să-mi spună despre primele decrete ale puterii sovietice. Mi-a spus un pic și m-a îndrumat spre bibliotecă.  După căutări asidue am găsit cel mai bun răspuns posibil la Question 1 din ”Moscow News” la concursul ”50 years of Soviet power”. La fizică – în laborator și ne-am distrat. La engleză  a predat toată ora. După masă am citit la română. Simțindu-mă obosit m-am culcat și-am dormit două ore (3.30 – 5.30). La 6 am fost în oraș cu Toader și ne-am tuns (o lună). Acasă m-am ras la fauri (L.D. probabil ”favoriți”) și pe mustață (tot de-a lună). Seara mi-am cusut haina și buzunarele la pantaloni. Fac o încercare timidă de a-mi îndrepta scrisul, dar nu văd nici un rezultat. Oricum, cred că scrisul nu mi-e format încă.

Azi a nins și-a viscolit un pic.

Mîine am teză la rusă. Mi-am făcut un manifest = fișă individuală de însușire a materiei. M-am culcat la 10.30.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 346 Marți 12  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (75).


Vineri 20 ianuarie 1967. Pt. azi am fost mai mult nepregătit decît pregătit. La rusă a mers ușor. La română a lipsit Neculai (Hlinski), iar noi băieții – la ruga laborantei Andrioaie – am dus la școala veche un aparat de fizică pt prof Becher. Apoi am rămas la ed fizică cu a XI-a F. Am făcut și eu sărituri și exerciții cu băieții. Apoi am jucat baschet cu cei din F (patru la patru) și-am cîștigat… În continuare am stat la ora noastră. Am jucat mereu, am făcut exerciții muncindu-mă să le fac corect. Cînd să fac ”bolta la perete” am căzut cu fundu-ntr-un cui și m-am lovit bine. După asta am făcut și alte exerciții, dar după ce-am stat o oră-n bancă nu mai puteam de durere – mergeam șchiop. Pe lîngă asta am făcut febră musculară pe întreg corpul. La engleză Pop a întîrziat, apoi a venit și-a pus-o pe Hlinski să citească dintr-o cărticică despre Tom Jones. La cor nu era aproape nimeni. Am mers la babă (L.D.: diriginta…) să văd dacă se face cor și m-a luat tare că ”să nu întreb, să stau în sală”. Văzînd că sîntem puțini, ne-a dat drumul acasă.

Azi mi-a adus Simota Dorin Mihai, Str. Lenin nr 1 – nouă reviste VAILLANT în l franceză care aveau adrese de pretutindeni. Am selecționat cîteva care ar fi vrut să corespondeze în limba engleză. Am luat adrese din Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Tahiti, Ecosse, Algeria ș.a.

La ora 4 am plecat la școală la plenara org UTC pe liceul nr 2. A fost Fedorciuc și alții. Noi am stat în față.  La urmă am plecat cu Toader în oraș. Mi-am lichidat cec-ul: 30 + 5 lei dobînda = 35.

Am mers acasă, am citit la fizică și geografie, am învățat-o pe Nicoleta zilele săptămînii. Seara am stat și-am compus o scrisoare tip în l engleză pe care o voi copia și o voi trimite în mai multe țări. Toader vrea să corespondeze și el. Ne-am culcat la ora 11.

Sîmbătă 21 ianuarie 1967. Ne-am sculat la 7.

La școală totul a mers simplu, dar ceea ce-i mai tragic e că s-au anunțat modificări în structura anului școlar și în organizarea examenelor de bacalaureat și admitere. E vorba să vie o comisie de la Liceul unu și-s mort! Sigur Botez își va băga coada aici. Magopăț se teme și el că nu-i pregătit. Am hotărît: dacă nu luăm maturitatea, mergem la școala de marină…

În fine, acasă domnu Nicu mi-a spus așa: tu să fii bine pregătit și dacă te pică faci cerere de examinare în alt oraș. Buuuuun!

După masă, cum am ajuns acasă, ne-am pus amîndoi pe treabă – de scris scrisori și-am reușit să  scriem în total 9. Eu 5 și Toader 4. Eu am scris în: Cehoslovacia, Germania D., Franța, Algeria și Brazilia. Toader a scris în: Cehoslovacia, Franța, Cuba și Ungaria. Apoi pe la 3.15 am mers la poștă. Am cumpărat 5 vederi cu ”Biserica Bogdan Vodă” din Rădăuți și am pus cîte una în fiecare plic. La poștă era un chefliu care l-a servit pe Toader c-o țigară, dar Toader l-a refuzat. Atunci mi-a pus în fața mea două țigări și le-am luat. Apoi i-am completat un mandat telegrafic și a fost f mulțumit. Drept recunoștință, respectivul Furtună Apollo mi-a băgat 5 lei în buzunar  și nu i-am refuzat.

Am dat trei scrisori (Franța, Germania și Cehoslovacia) simplu – par avion, iar în Algeria și Brazilia recomandat par avion. În Algeria 4 lei și în Brazilia 9 lei.

Acasă i-am scris lui Mircea și buniței. (timbre false formate din alte două timbre identice, dar ștampilate în locuri diferite, tăiate cu foarfeca și lipite cu…. atenție). Toader a fost de la 4 30 la 7 30 la film cu Natalia. Eu am stat acasă. Meci de handbal România URSS: 21 – 19 (după prelungiri). România – cupa de bronz! Seara m-am jucat mult cu Toader, Nicoleta și Mariana. Ne-am culcat la 11 ca să dormim bine și să ne sculăm tîrziu.

Duminică 22 ianuarie 1967. Ne-am sculat înainte de 9 c-o febră grozavă la toți mușchii. Aseară prin somn Toader mi-a dat doi pumni în nas…

Pînă la 11 am scris în Jurnal. La ora 13.30, după ce-am luat masa, am ieșit în oraș pentru a-l întîlni pe T0. Și – norocul meu – l-am întîlnit. Am vorbit cu el mergînd prin centru. Cică data trecută (18 dec) a fost plecat. Eu: ”Credeam că v-ați supărat…”. El: ”Da de unde…. Tocmai pe dumneavoastră tovarășe Druguș… Ne vedem mîine la 5.30 p.m.” Acasă am mai trecut timpul cu cititul și cu joaca; Nicoleta-i sora noastră și ne purtăm cu ea ca cu o soră… La 5 am ieșit amîndoi în oraș. Toader s-a întîlnit cu Natalia. Telucu a intrat pe vechiul fir – cu Doina Hlinski (Pe chestia asta-i fraier și naiv. Acum și mai mult n-o pot suferi pe această ființă). Eu am fost la întîlnire cu T0. M-a întrebat de G. Mariana and Capitan with Lidia A. The next meeting at January 30 la 14.15. Azi am primit o vedere de la Teodora (Hanuseac) ?!

Luni 23 ianuarie 1967.   La ed. fizică n-am prea avut chef de lucrat. Am fost lovit la o mînă și-am stat mai mult deoparte. Gozec și Gavril au lipsit și era pustiu… La matematică a predat, am înțeles foarte bine, am lucrat un exercțiu și-am obținut un ”foarte bine” de la profesoară. La ora de dirig., babușca ne-a ținut o teorie despre noua structură a anului școlar și sarcinile ce ne revin. Le-a avertizat pe fete de golanii din oraș care vor… ”plată”.

Înainte de ora de engleză a venit mama și f f supărată de notele mele m-a certat grozav și chiar a plîns. A citit toate prostiile mele din trim. I pe care eu am binevoit a le scrie în Jurnal și pe care l-am lăsat acasă. Și-a pus mîinile-n cap. Mama era foarte pornită împotriva mea și chiar mi-a interzis să mai port corespondență… După ora de engleză s-a mai îmbunat și-am vorbit în liniște. Am mers acasă, am încercat să mănînc, dar n-am fost în stare. Eram prea fericit de scrisorile primite din Scoția (pe 10 I 67) și din Cuba (20 ian). Scoțianul, ochelarist, 1,80, blond, ochi albaștri, corespondează cu un bucureștean din iunie. Mi-a pus în plic o monedă de six pence în schimbul celei de 25 de bani trimisă de mine. Scrisoarea din Cuba e de la Maura. În plic mi-a pus o monedă de un centavos și una de cinci centavos, plus un portmoneu pentru bani – verde – foarte simpatic. După ce-am vorbit cu mama acasă, m-am îmbrăcat și-am mers în oraș. Mai demult, tov. Albu Dumitru – locotenent la miliție i-a telefonat tatei propunîndu-i să iau ore (de engleză) împreună cu Dorina Albu. Acum am mers la Albu, am discutat despre asta și-am aflat că Dorina a și luat o oră de la el. Apoi am mers la Pop. Deja avea elevi la ore. În urma discuțiilor a hotărît să mă primească și pe mine pentru a nu face o nedreptate. În privința banilor nici n-a vrut să spună nimic. O condiție: mă pregătește numai pentru facultate și… mormînt!

Acasă m-am mai delectat cu scrisorile, am învățat la fizică și altele. Toader are azi meditație la matematică (l-a mirosit Bondor că pute-a fum…). Seara am învățat prima lecție la l engleză, vol I (iar am luat-o de la capăt). Seara, pe lîngă alte ocupații am învățat să stau în mîini și să fac bolta la perete. După ora 8 am mai citit, apoi am scris în Jurnal.

Azi a fost o zi caldă – a început să se topească zăpada. După asta prevăd că va fi iar viscol și ningău.

Trebuie să mai scriu în Scoția, Cuba și Moldova Sovietică. După ce voi răspunde ăstora, voi mai scrie un set de scrisori în alte țări. Mă voi interesa de reviste de la Pop și de la vecinul meu Simota. Ne-am culcat după 11. În pat am făcut ”procitanie” (re/citire) la biologie (Zăicescu spunea: ”Lime, măi, ăsta ce-i, vreo prostie?).

Marți 24 ianuarie 1967. Azi tata a împlinit 44 de ani.  Azi se sărbătorește Unirea Țărilor Române. La limba latină ne-a pocnit c-un extempral din lecția de zi: l-am dat pe 4. În ora de fizică a ascultat și predat. La română, idem. La istorie și socialism a predat. Azi dimineață am fost la meditația de limba engleză. Ni s-a făcut rezumatul din lecția ”Unemployment”. Pop: ”Druguș, clean the blackboard!”. Doina Hlinski scria și ținea buretele în mînă. Cînd mă duc să mi-l dea, îi dă drumul jos. O oafă, nu proastă, dar înfumurată și căreia-i place să-și bată joc. În situația în care sînt acum nu mai pot reacționa deloc… Toată ziua am fost închis în mine, tăcut și întunecat. Dacă pînă azi am mai ”ciripit” cîte ceva, azi am luat-o iar de la capăt ca-n prima zi a trim. II. Fetele au observat schimbarea mea față de primul trimestru și mi-au spus. Ele pun întristarea mea pe seama cuiva… (eu nu știu cine). După ore am venit cu Nenati Lucia pînă în oraș. Mi-a promis o adresă din Londra.

Miercuri 25 ianuarie 1967. Ieri am fost pe la Dorin Simota și mi-a arătat o mulțime de vederi, mi-a mai dat două adrese și altele.

Azi la școală am făcut pocinogul la limba română și limba rusă. Am dat extemporal (”Proza lui Arghezi” și ”V.I.Lenin” de Maiakovski). După ore, diriginta ne-a ținut pînă la 1.30 și ne-a lămurit asupra unor lucruri. Duminică – adunare cu părinții. Am citit în ziar articolul despre profesorii din Rădăuți, criticați pentru faptul că dau ore… Mă tem să nu se răzgîndească Pop cu mine…

După masă Teddy a fost la film, eu am învățat ceva, iar seara am scris cinci scrisori. Am răspuns în Cuba (Maura) și în Anglia. Apoi am scris în Italia (152) (153), Franța și Tahiti (149). Mîine cînd le voi da la poștă sigur mă va stoarce de vreo 20 de lei. Pînă am terminat de scris scrisorile și pagina de jurnal s-a făcut 11.30 Îmi mențin starea de melancolie la școală.

Joi 26 ianuarie 1967. Azi m-a ascultat la română. A ascultat din Arghezi toată ora. Mie mi-a căzut poezia ”Epilog” – analiză literară. Nicolae Hlinski: ”Druguș, ai 6.50. Decît să-ți iau 50 de sutimi, mai bine ți le dau. 7!”

După amiază am fost la poștă și am dat scrisorile. În Italia, Franța și Anglia, simplu par avion 2,30 lei. Cuba, simplu, par-avion – 5,50 lei; iar în Tahiti (Australia) am plătit 8,60 lei . Vreo 23 de lei.

Dupăamiază Toader s-a dus la film, iar eu am rămas acasă și-am învățat singur. A văzut un film cu ȚărileSudului, un documentar foarte interesant pe care mi l-a relatat și mie – despre papuașii din Noua Guinee.

Seara ne muncim să facem sport. Vrem să stăm în mîini și să facem bolta la perete. Reușim în parte. În timpul liber ne mai jucăm cu Nicoleta – ”sora” mea și ”soția” lui Toader.

Azi a fost o zi călduță.

Vineri 27 ianuarie 1967. Azi la ora de educație fizică am lucrat ”din greu”. Storoș, profesorul de educație fizică a făcut trînta. Noi cei patru băieți am luptat doi cîte doi. Eu cu Halip și Gavril cu Victor. Eu am fost mai sîrguincios și-am cîștigat prin tuș. Gavril a cîștigat cu 3-0. În ora următoare aveam psihologia. L-am văzut pe profesor ieșind pe poarta școlii și n-am mai avut grija lui. În clasă se făcea gălăgie, dar nu le-am spus nimic. Așa voi face și de acum înainte.  Ce să-mi bat eu capul pentru ei? Dar pe la jumătatea orei a venit Economul și-a dat extemporal (felurile judecăților). La engleză ne-a predat Fielding. După masă, Toader a vrut să meargă la concertul cu Dan Spătaru, dar s-a întors pe la 7 fierbînd de draci că n-a putut intra. Azi Toader a împlinit 18 ani. Pentru prima dată și-a servit colegii și profesorii cu bomboane. Seara ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 27 ianuarie 1967. Azi am avut inspecție la geografie (inspectorul Burdujan). Ora de fizică a predat-o în laborator. Pe la 19 a venit un ”oarecare” tovarăș de la regiunea UTC și a început să culeagă informații despre cînd ținem adunările ș.a. Ne-a pus pe roate și-am început să umblăm ca sfîrleaza. Diriginta a reușit să facă în așa fel încît să nu vină Mihalache ăla la adunare. Dar, după ce ne-a citit darea de seamă a hotărît ca totuși să participe. Adunarea faimoasă s-a ținut de la ora 14. A participat Mihalache și Diriginta. A lipsit Albu, și-am ales-o în prezidiu pe Broască. De la început adunarea a ieșit rău. N-am anunțat ordinea de zi, nici cine participă și în general n-am făcut adunarea statutar. Darea de seamă a fost ”Școala – principal factor de civilizație și educație”. Materialul a fost superficial și – cum zicea Mihalache – e bun de prezentat profesorilor. Deșteapta de Vîntu a copiat un articol din Gazeta Învățămîntului. Discuțiile au lîncezit mult și se mai înviorau cînd intervenea Mihalache. Diriginta părea supărată (de-a dracului ce-i, n-a schimbat nici o vorbă cu mine de-a lungul trimestrului). În sf., pe la 3.20, după ce s-a epuizat firul discuțiilor am declarat adunarea închisă. Dar a vorbit mai apoi Mihalache care m-a făcut de două parale că nu știu să țin o adunare… ș.a. După asta m-a luat în cancelarie pe mine și pe Gemănaru și ne-a teoretisit …. pînă la patru.

Acasă, după ce-am halit, pînă la 4.45 am scris în Jurnal. T1 a fost la film și cînd a venit el eu am plecat. – Unde? – La Magopăț, zic. M-am dus la ore la Pop. A venit și Albu Dorina. (de la 5 la 7). Ne-a făcut o introducere, ne-a acomodat, ne-a dat subiectele pentru admitere. Apoi: 1. Citește el. 2. Citim și traducerea noi. 3. Ne dă rezumatul. 4. Ne dă vreo 5 exerciții pentru acasă (f mult de scris).

Seara am jucat șeptica și am citit din Limba engleză vol. I. Pop mi-a dat un dicționar de pronunțare. Ne-am culcat la 11.

Duminică 29 ianuarie 1967. Ne-am sculat pe la 8.30. A venit mama lui Toader pe-aici. Azi e ședința cu părinții la școală. De la mine n-a venit nimeni. Pînă la amiază n-am prea învățat. Am copiat lecția la engleză, apoi am ieșit în oraș pe la 12. Am halit două gogoașe. Am fost pe la Telucu și i-am dat un bilet de la Toader pentru Natalia. Apoi am fost la Dorina Albu acasă și i-am dus lecția la limba engleză.

După amiază, de la 4 la 6 Toader  a fost la film. Toader le-a văzut pe-amîndouă (”Omul din Rio” și ”Stan și Bran”), iar eu niciunul. Toader: ”Mă cleiosule, stai și le dormi prin casă…”.

Pe la 5.30 a venit Lucia Hasna și-l căuta pe Toader (Mi-a zis să-i spun lui Taoder să vină la întîlnire cu Natalia la 6.30 în Grădina de vară. Toader s-a dus, iar eu mi-am făcut toate temele date de Pop. Am scris 12 pagini.

Azi e o zi frumoasă. A mai nins din cînd în cînd. Toader a venit pe la 9.30 și mult după asta ne-am culcat.

Luni 30 ianuarie 1967. M-am sculat la 5, am citit o dată la chimie și de cîteva ori la engleză. La educație fizică am lucrat cu spor și-am făcut aproape toate exercițiile bine. La chimie n-am ce face și mă anunț. Mă ascultă și le-ncurc. Aproape nu-mi consideră răspunsul: 5! La diriginție, baba a început un ciclu de lecții despre ”Întemeiaerae familiei” și alte prostii care – practic – nu ne privesc pe noi. Azi la 2 și 15 trebuia să mă întîlnesc cu T0, dar am uitat și m-am trezit pe la 3. Era prea tîrziu. La 4 Toader s-a dus la meditație (mat.). Eu am fost pe la Telucu, apoi prin oraș.

Astă seară Teddy a primit cadou de la Natalia  două cărțului de poezii prin Andrișan Rodica. A cumpărat o carte de la librărie f interesantă: ”Omul și rasele lui”. A venit Dorin S. pe aici și-am vorbit cu el despre corespondențe (i-am dat un prototip în limba engleză). Știe și el ”șmecheria” cu timbrele. Seara m-am culcat după 10.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 345 Luni 11 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (74).


Acest calup de însemnări zilnice încheie seria dedicată trimestrelor II din anii de liceu (1963 – 1967). Este vorba, așadar, de ultimul trimestru II, cel corespunzător clasei a XI-a, ultimul an de liceu. În treacăt fie spus, promoția mea a încheiat un ciclu istoric din învățământul românesc, fiind ultima promoție care a terminat ciclul preuniversitar de 11 clase. Totodată, tot promoția noastră a experimentat studiile universitare de patru ani (față de promoțiile anterioare care făceau facultatea în cinci ani – cu referire strictă la specializările umanist-teoretice). Reamintesc celor care n-au abandonat urmărirea însemnărilor mele din cei patru ani de liceu că va urma seria de patru trimestre III din anii mei de liceu, iar finalul acestui ”Jurnal….”  va fi dat (după un Intermezzo III) de suma vacanțelor de … licean prostuț.

Luni 9 ianuarie 1967. Dimineața m-am sculat …de cu noapte. M-am ”trezit” la 4.30 după cîteva ore de… nesomn. M-am îmbrăcat, mi-am pus de toate în valiză. Mama mi-a dat 110 lei (mai aveam 8 ai mei). Cursa m-a luat de la poartă. Am mers într-o aglomerație enormă. Șoferul nu putea închide ușa din cauza mea… În sf. am ajuns la Rădăuți, am mers la gazdă (aici mă aștepta o singură felicitare, de la Mircea). Mi-am aranjat totul, apoi am stat pînă pe la 9 cînd, deodată, apare Telucu și stă și el cu mine pînă iau dejunul. Apoi ieșim în oraș. Am umblat lela și-am degerat de frig. Eram plictisiți și fără chef… Pe la 1 ne-am dus la Autogară și l-am așteptat pe Teddy (L.D.: Teddy= Toader = T1). Acesta nu era hotărît unde să meargă. Eu vorbisem cu gazda și mi-a promis că-l primește cu condiția să spunem că nu plătim nimic. Asta nu-i greu… Telucu a rămas surprins cînd a văzut că Toader intră cu mine. S-a dumirit el pe urmă. Am aranjat (lucrurile) cîte-un pic, am halit de-amiază și apoi ne-am ușchit tustrei în oraș. Am mers la film la ”Unirea”: ”Coliba unchiului Tom” (”Unkle Tom hete”). Era să intru pe blat, dar m-a văzut și… rîzînd, mi-a rupt biletul. Eu eram deja sigur c-o păcălisem. Filmul nu l-au făcut după carte, ci… au făcut după colibă. Tiii! Ce pute! ( J ) Seara, tot timpul am fost prin oraș. Mi-am pus blacheuri, am dat scrisorile și restul timpului am umblat lela cu T1. T2 a început să aibă dificultăți cu Haiuță – n-are aviz epidemiologic. Pe la 7-8 am fost la internat și-am făcut un haios pe-acolo împreună cu T1 și T2.  T2 a fumat în dormitor și numai ce-a pus țigara deoparte și vine Haiuță: ”Cine-a fumat?”. Nimeni nu știa nimic. A scris patru elevi de la Liceul 2 și mie mi-a spus: ”Druguș, să faci bine să nu mai vii pe la internat. Nici nu știi ce se-ntîmplă. Fumează unul și zice că tu”. Haiuță nu vroia să-l primească pe Toader la internat (lipsă aviz) cu toate rugile acestuia…

Marți 10 ianuarie 1967. M-am sculat la 7 și la opt făr-un sfert am ajuns la școală.

Frig și viscolește.

Prima zi de școală din acest trimestru am petrecut-o în tristețe și monotonie. La l. latină am stat cu H.N. în ultima bancă, iar restul orelor cu G.M. (Gavril Magopăț) în prima. În ora de latină a venit diriginta și ne-a spus notele: ”Druguș! Cu mare greu am reușit să scot un 9 la purtare pentru tine… Ai multe medii de 6, deși ai putea să ai cel puțin de la 7 în sus.”. La latină a predat. De asemenea, la română, istorie și socialism. Toți profesorii au mulțumit celor care i-au felicitat. De la engleză au plecat toți și-am plecat și eu. Pînă la 5 am scris și-am învățat. De la 5.15 la 6.45 am umblat prin oraș. Am cumpărat o coală de celofan pt catalog și ”Cuvîntarea lui Ceaușescu la plenară”. Atît eu cît și T1 am cumpărat ”Frumusețea comportării”. Faină carte. Seara a fost Giovanni pe-aici. Dirigintele Zăicescu n-a obiectat cînd a auzit că T1 stă cu mine. Pe la 10 s-a stins lumina și s-a reaprins peste 10 minute. Pînă la 10.30 am scris ”sumarul” zilei de azi.

Miercuri 11 I 1967. Toți profesorii susțin că va trebui să terminăm toată materia trimestrul ăsta pentru a rămîne timp pentru recapitulare și sistematizare. Se va preda mereu și se va asculta rar și mulți din puține întrebări.

Ne-am sculat tot la 7. Afară – un ger grozav.

La geogr., mat., biologie și rusă s-a predat. La română l-a ascultat pe colegul de bancă Gozec (7). Apoi s-au făcut înscrierile pentru olimpiada de limba română.

  • Druguș, tu nu te înscrii nicăieri?
  • Nu știu. O să văd.
  • Da la română nu te-nscrii?
  • Nu mă-nscriu! Am rostit eu răspicat.
  • Nu te-nscrii, stai jos! Zice Hlinski înroșindu-se. În cazuri de astea el ține cont…

De la 1 la 3 am stat cu alți secretari de clasă și-au alcătuit planurile de muncă pe trim II (cu Glozeanu). Am scos 35 de lei de la CEC. Seara ne-am culcat pe la 10, cu condiția să ne sculăm la 5. Telucu mi-a adus albumul (?!). Sora lui Tanța…

Joi 12 I 1967. Dimineața ne-a sculat Nicoleta la 5 și într-adevăr, pînă la 7 am învățat, fiind bine pregătiți pentru azi.  Azi am scris o c.p. acasă. La socialism am avut oră liberă. Croitoru a corectat niște teze de la f.f. Azi a început să se asculte. Am luat notițe și am ascultat cu atenție la toate obiectele. La engleză mi-am luat inima-n dinți și și m-am mutat cu Mafteian în banca doua de lîngă ușă. (D.M.: ”Fiți atenți, parcă-i mai înaltă banca doua). (L.D.: Probabil D.M. înseamnă Dobroghiu Maria). Pop m-a pus să spun How I spent my winter holliday and I told it so well. Apoi a predat Iluminismul și gramatica.

Pe drumul spre casă am vorbit cu el: m-a încurajat să nu mă delăs în muncă, se mai iau și rezultate proaste…

Azi a venit o anchetă la gazdă pt. a lua declarații în legătură cu vecinul lor maiorul. Noi am dispărut pentru cîteva ore. Am văzut filmul ”Faust XX”. Seara am stat pînă tîrziu și am învățat (De citit: ”O mie și una de nopți”, vol. I pg 287 – 288………)

Vineri 13 I 1967. Ne-am sculat la 5 și cu somnul în ochi am terminat de învățat.

La educație fizică am lucrat cu toată pasiunea. Trim. ăsta vom lucra la aparate și asta mă bucură mult. Îmi place grozav să lucrez. Ora asta, după obișnuitele exerciții de încălzire am făcut ex. de rostogolire și – cel mai frumos – saltul leului. Cînd am făcut un ”cilindru” era să-mi rup șira spinării, dar nu m-am descurajat. La psihologie Economul ne-a spus o mulțime de ”povești” cu întemeierea familiei, taxa de celibat ș.a. La engleză n-am mai activat. De la cor m-am cerut și – cam strîmbînd din nas – m-a învoit. Am vrut să merg la miliție dar ne-a amînat pe mîine dimineață.

După ore, ne-am pus pe învățat. Pe la vreo 6 au trecut cei de la internat cu rîndul în drum spre baie. Nici una, nici două, ne-am îmbrăcat și i-am ajuns. Am făcut o baie foarte bună, după care ne-am simțit foarte bine. Seara am ascultat meciul România – Canada: 25 – 3, după care ne-am culcat pe la orele 10.

Sîmbătă 14 I 1967. Ne-am sculat la 5 și, iar picînd de somn, am citit pînă la 7. La 7.30 am fost la Miliție, la Evidența Populației și-am luat cîte o fișă pentru mutație. La școală am făcut azi pocinogul la istorie și limba rusă. La istorie știam pe-un 8 dar m-a ascultat la urmă ”cauzele înfrîngerii” și le-am îmbolmojit. ”Anemic, Druguș! 5”. La rusă m-am descurcat binișor și mi-a pus 7. Azi am dat la sediul UTC o hîrtie asupra situației uteciștilor din clasă. Am venit la ora 2 acasă. ”Ai mei” au tăiat un porc și era aici o adevărată clacă de pregătire a lui. Toader s-a dus la film de la 2-30 la 4 și de la 4 la 6, însoțit. Eu m-am culcat la 2.30 și m-am sculat la 5.30 foarte sătul de somn.

Azi a fost f cald pînă pe la 6 cînd a început să ningă și să viscolească.

Am fost prin oraș și m-am întîlnit cu Telucu. Am așteptat cu el la spital, în viscol, dar degeaba (vroia să vorbească cu Doina Hlinski). Toader a scris în albumul lui N (atalia). A fost Rodica și Constanța pe-aici. Ne-am culcat pe la 10…

Duminică 15 ianuarie 1967. … și ne-am sculat la 8.30, umflați de somn. În cameră e cam ”umbră”. După ce-am halit, am învățat amîndoi la biologie. I-am trimis lui Mircea o felicitare cu ocazia zilei lui (18 ianuarie).

Afară a ieșit soarele, dar e frig și viscolește grozav. Pînă la 1 am reușit să-mi notez cîte-un pic în Jurnal pentru 13, 14 și 15 ianuarie. De-acum mă voi rezuma la o pagină (de caiet dictando) pe zi. După amiază a venit Telucu pe la noi. Am stat cu el și cu domnu Nicu de povești Acesta din urmă are darul povestitului și ne spune o mulțime…

Seara la 8.30 am ascultat meciul de handbal România – URSS. Meci cu emoții. Noi am condus pînă la 5-4. După aia am fost conduși mereu cu două puncte diferență ca la urmă să egalăm și să cîștigăm în flueratul arbitrului și bucuria noastră generală.

Afară e viscol și furtună. N-am ieșit nicăieri și nu ne pare rău. Seara ne-am culcat pe la 10 (Dragă doamne, am terminat de învățat).

Luni 16 I 1967. Dimineață a fost mama lui Toader pe-aici, chemată de Zaiciu pt a se dumiri de consimțămîntul părinților privind plecarea lui de la internat.  Am fost pe la miliție – închis.

La ed. fizică am mers numai în haină. Am fost la miliție. Am plătit cîte trei lei (trebuia să venim la 1.30 să le ridicăm). La sport am lucrat cu sîrg aceleași exerciții. La dirig. s-a vorbit despre situația clasei noastre (8 căzuti – 77,77% promovați). Eu am 9 și 9 la purtare… La dirig. ne-a vorbit și despre viitoarele noastre examene și profesiuni. Mi-a trăsnit prin cap să merg la limbi orientale (chineza și engleza). După ora de ed fizică m-a durut capul și aveam o situație de-mi venea să plîng de mila mea (letargie…). Telucu mi-a propus să joc un rol de ”unealtă” prntru Lucia Hasna, dar am refuzat. La biologie, Zăicescu: ”Măi Druguș, Gherazim a învățat, da tu măi…” (Toader  a dat declarație). Azi am fost la filmul chinez ”Partizani în cîmpie”. Am învățat la patru obiecte din șase. Seara am ascultat vreo două ore povestiri din război…

Marți 17 I 67. Afară-i frig, a viscolit, și mi-i cam frig pe la șapcă; mă tem să nu capăt o sinuzită. Aseară m-am culcat aproape de ora 11. Azi cei ce-au fost chemați la recrutare pe data de 24 I au fost chemați de la a doua oră și au lipsit toată ziua de la școală. Toată ziua am fost bosumflat și vai de capul meu. Fiind supărat, mă încruntam  și-mi făceam ”draci” ceea ce a dus la o adevărată durere de cap. La latină, știam ceva (Gozec nu mi-a adus traducerea și cuvintele și-am învățat singur). La gramatică nu m-am descurcat și mi-a pus 5. La socialism mă agață. Aici comunistul nostru nu mi-a mai făcut dreptate. Pe cît am știut acum, altădată punea 8-9. Azi mi-a pus 6. La istorie a ascultat pe cine s-a anunțat. La engleză am luat Daniel Defoe. Mîine mergem la Comisariat. Am fost la film: ”Călătorul cu bagaje” sovietic. Am scos 20 de lei Am dat 6 lei la loz (în plic). Au ieșit (for the first time) vreo patru de 6 lei dar s-au anihilat cu cele NE-cîștigătoare.

Miercuri 18 I 1967. Azi Mircea a împlinit 19 ani. Ne-am sculat la 6.30. A venit Gozec pe la noi și-am plecat tustrei la comisariatul de pe Str. Ștefan cel Mare nr.20. De aici am plecat și ne-au făcut radioscopie la Spitalul TBC, apoi am venit și ne-au făcut examenele medicale (luat sînge, ORL, înălțime 1,76, greutate 68, perimetru toracic 90. Ni s-au făcut fișe în care ni s-au trecut rezultatele. Pînă la 2 ne-a mai ținut colonelul și Ciorpan o cuvîntare. Am fost la Gavril (două vinuri). Tot timpul la Clubul recruților s-au jucat cărți și s-a fumat. După masă m-a durut capul; din toată afacerea asta ne-am ales cu Adeverința de recrutare  nr 239 947. După masă mi-am făcut tema la engleză. Seara am fost la internat și-am luat un caiet de la H.N. și T2. Seara mi-am călcat pantalonii (amîndoi) apoi eu am stat și-am scris la l română și în Jurnal. O nouă cunoștință – Simota Dorin – vecin pe V.I. Lenin, are multe corespondențe în străinătate.

Joi 19 I 1967. Dacă aseară m-am culcat la ora 0, azi dimineață m-am sculat la 6, avînd în total numai șase ore de somn. Dimineața am reușit să învăț bine la engleză about D.D. and R.C. (L.D.: Daniel Defoe și Robinson Crusoe).

La școală. În ora de fizică – lucrare de laborator. Am ajutat la cîteva experiențe. Azi am avut o stare de deprimare la școală că s-au mirat toți. N.L (Nenati Lucia), văzîndu-mă așa tăcut, m-a și luat la întrebări: (”De ce ești așa tăcut; parcă ești într-a opta…; Unde-ai făcut revelionu? Erau și fete și băieți? Ție foame?). La toate aceste întrebări, mai mult sau mai puțin serioase am răspuns ca un școlar în clasa I-a prin da sau nu, sau… poziția mutului. Prin pauze îmi găseam cîte un colț neumblat și stăteam singur, fără să mă gîndesc la ceva anumit. Văzîndu-mă, alde Doina H. și M. Gînsac au schimbat zîmbete… La istorie ne-a predat ”Unirea Țărilor Române”. La chimie ne-a scuzat pe băieți; la engleză nu m-am mișcat din bancă și nici n-am scos o vorbă. La finea orei, Albu m-a întrebat, fără ură: ”Druguș, de ce ești supărat?”. Pentru a nu da loc la explicații am plecat fără să scot o vorbă..

Acasă mă aștepta o c.p de la mama. Printre altele îmi scrie că am primit o scrisoare din Scoția, și mi-o va aduce în curînd… Considerînd că nu-i mult de învățat pe mîine am amers cu Toader la film, de la 4 la 6, la Unirea: ”Nu sînt copaci pe stradă” (”No trees on the streeet”). Nu mi-a prea plăcut. Aseară i-am făcut o traducere la engleză pentru Rodica Pîrghie.

Seara, în timp ce luam cina, am ascultat meciul de handbal cu Cehoslovacia. Prea multe prostii și aiureli (patru de 7m ratați) au dus la următorul scor: 19 – 17 pt Cehoslovacia, ceea ce a dus la descalificarea echipei noastre (Futu-i!). Seara am scris și citit cîte ceva, rămînînd ca toată materia pt mîine s-o învăț chiar mîine. Fain program, n-am ce zice în trim. II (De-acum nu mai merg la film).          (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 308. Sâmbătă 4 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (41).


 

Sîmbătă 17 XII 1966. Vacanța se apropie cu pași repezi și asta se simte în pulsul vieții de la școală. După acest puls – care-i cam încet – mi-am reglat și eu ritmul vieții acasă. Nu mă mai deranjez să mă mai uit prin cărți. Azi dimineață m-am sculat la 7.30 (Am visat că am primit foarte multe scrisori și m-am bucurat f mult). Apoi se făcea că vorbeam cu Hlinski și m-am făcut de rîs cu cunoștințele mele generale… mi-era tare rușine, și totuși…).

Am întîrziat cîteva minute la fizică. Azi am stat tot timpul cu Gozec în prima bancă. La fizică a predat. La geografie n-am avut treabă cu nimeni. În pauză a venit diriginta și ne-a ținut teorii (lui Nichiforiuc Geta că a văzut-o în oraș cu un tip, și nu-și poate îndrepta media la matematică ș.a.) A vorbit despre moartea profesoarei Alexinski, care a învățat-o și pe ea… La latină, baba a lipsit, fiind ocupată cu înmormântarea. Noi ne-am făcut de cap prin clasă și pe coridoare. În laboratorul de fizică era mare haios. Se făceau transmisiuni și fiecare răgea în felul lui în fața microfonului. Zurac și Bujdei, cu aparate de radio portative, recepționau ”emisiunile” lor de la o mică distanță. M-am vîrît și eu înăuntru: ”Doroghie radioslușateli, dobrevecer. Tut Radio Novisad. Mî nacinaem nași peredaci s rumînskoe pesni” și o fată începea să cînte, iar eu o acompaniam cu fluierături. (L.D.: traduc, din limba rusă/ sîrbă: ”Dragi ascultători, bună seara. Aici Radio Novisad. Începem emisiunea noastră cu cîntece românești”). Ora următoare: istoria. M-am înțeles cu Gozec să ne cerem voie de la profesoară și să chiulim acasă. Zis și făcut. Am ajuns-o din urmă; întîi se cere el, apoi eu zic că am de adus de-acasă materialul pt. adunarea generală și o să întîrzii cîteva minute. Profesoara: ”Du-te!”. (Am încercat să mă cer și de la geografie, dar nu mi-a mers). Așadar, chiuleală motivată! La urma urmei tot stăteam degeaba în clasă, așa că am mers acasă (la gazdă) și-am jucat toată ora șeptica. Apoi m-am întors la ora de rusă. Eu stăteam cu Gozec în prima bancă. Victor a făcut o tocană de radiere, iar eu am început să studiez maximile primite de la N.L. azi dimineață. A fost ascultată Vulpe. Văzînd ocupația mea (profesoara) mă întreabă ceva din lecție. Eu mă scol, mirat, în picioare, și stau așa, zîmbind. Rîde și profesoara: ”Cu ce te ocupai? Citeai un bilet proaspăt primit?” Eu: ”Nu-i proaspăt. L-am primit mai demult…”. Ea: ”Aha… Da un ți-i cartea de rusă? O ai în bancă sau chiar i-acasă?”. Eu: ”Chiar i-acasă…”. Apoi mă așez și-mi continui plictiseala. (Din maximile primite de la N.L.: ”Femeile iartă pe cel ce forțează prilejul, dar niciodată pe cel care-l scapă” ș.a. în legătură cu orgoliul, mîndria și demnitatea).

După ore, m-am înțeles cu Gavril să mergem la film. După ce-am halit, am scris un pic în jurnal, apoi la două fix m-am întîlnit cu Gavril la cinema ”Flacăra”. După jurnal și o completare sovietică ( f interesantă, despre arheologie) a urmat filmul ungar ”Povestea prostiei mele”, un film grozav de prost. Nu mult după ce-a început ne-am enervat și-am ieșit amîndoi afară. (la 15.15). Ne-am dat întîlnire pe mîine la orele 12 – 13. (Să nu uit că mîine am întîlnire cu T0). Se planifică pe mîine o cinste… cu Gavril (vin popesc).

Azi diriginta ne-a dat la 10 elevi din clasă invitații pentru reuniunea din seara asta, ce va urma după cercul de engleză de la ora 6. Diriginta: ”Mai du-te și tu Druguș să vezi cum e la reuniune”. Albu: ”Da tovarășa dirigintă, Druguș n-a fost niciodată la reuniune…”. Am dat invitația mea lui Cezar (Grămadă Cezar, din Grănicești) să i-o dea bolnavului Toader (Gherasim, din Grănicești).

După ce m-am despărțit de Gavril, am mers acasă, am mai scris în jurnal pînă la ora 4.

Afară s-a făcut frig și a început să fulguie. Ninge rar și cu fulgi mici ca-n timpul viscolului. Mă cam ia naiba de frig (fără flanea, fără flanea de corp și numai cu balonul). Am luat flaneaua abia azi.

Pînă la 4.30 am jucat cărți cu Nicoleta, apoi m-am dus la școală (cl XI-a F). La ora 5.30 a început a doua ședință a cercului de l engleză. A fost clasa aproape plină. A participat Pop și directoarea (Mincu). Hlinski Doina a citit referatul ”Viața și activitatea literară a lui W. Shakespeare” – f bine realizat și tratat, citit frumos și tradus. După asta s-au citit vreo patru – cinci anecdote și s-a făcut un ”rebus”. La început, mă cheamă Pop la el și mă întreabă: ”Nu știi careva roluri din ”Romeo și Julieta”? Eu: ”Nu!”. El: ”Da de ce n-a venit Raif la cerc?”. Eu: ”Nu cunosc!” Și cu asta l-am lămurit. Mi-a plăcut cercul. Pt data viitoare va face Weinstein (cl. X-a) referatul.

După asta, n-am stat la reuniune. Peste tot era muzică, lumină, veselie, fete și băieți bine îmbrăcați. Bineînțeles, n-am stat. Juravski, către mine: ”Gata, pleci? Ți-a luat gagica și te duci?”. Eu: ”De unde știi că nu m-așteaptă gagica acasă?”. Pe afară așteptau o mulțime să intre dar nu aveau invitații. Am mers cu Atănăsoaie la internat (Pop a uitat să-i semneze și eu i-am garantat lui Prandea c-a fost cu mine la engleză…). Telucu avea draci pentru faptul că Doina – în nesimțirea și tîmpenia ei – îl tachinează și-i adresează tot felul de cuvinte. Natalia: ”Doina-i proastă că-i acceptă prietenia… T1 e dus la reuniune…

Am așteptat să ia masa și în timpul ăsta am vorbit cu Țopa (bucătarul). A încercat să fie amabil cu mine și cînd eu l-am întrebat ”Dom Țopa, vă mai supără băieții?” mi-a răspuns cu o timiditate și o frică vădite: ”Da ce-am eu cu ei…?”. Iese Ciupic: ”Druguș, ce faci cu Zorii vechi? Vezi unde te-au dus Zorii noi?”. Între timp apare și Prandea: ”Nu n-are-a face ”Zori Noi” cu eliminarea lui. Categoric!”. Blegu… L-am luat pe T2, H.N., și Vasile Mafteian, am mers cu ei la gazdă și-am jucat șeptica pînă la ora 9. Apoi, după ce-am halit, am jucat șeptica cu ”familia” și am cam luat-o pe coajă.

În cameră e cald pe ziua de azi.

După ce am luat atîtea bătăi am scris în jurnal pînă la ora 11.

Duminică 18 XII 1966. Dimineața m-am trezit la 7.30 și m-am sculat la 9. M-am spălat, mi-am cusut o manșetă la pantaloni, mi-am făcut pantofii, m-am îmbrăcat, am halit și pe la 10 am plecat la internat și am luat cravata albastră de la T1. Acesta și-a cumpărat o pereche de pantaloni, un  sacou și o șapcă. Am stat (de vorbă) în infirmerie cu T1 + T2 + Nistoride. Acum, Florea, administratorul mă salută de la distanță cu ”să trăiți!” (?!).

De la internat, m-am dus direct în oraș. M-am întîlnit cu Curea. După ce m-am descotorosit de el (am zis că merg acasă, dar m-am întors prin parc) m-am plimbat de la 11 la 11.10 prin fața telefoanelor. Nimic. T0 n-a venit! Aîta pagubă! Ce-s eu vinovat?

M-am dus acasă la Gavril, dar nu era acasă. M-am întors la gazdă și aici l-am găsit pe Gavril. Nici n-am mai intrat în casă și am plecat cu Gavril la el acasă (coniac n-are, doar doi litri de vin, care – pînă la urmă – s-au dovedit a fi numai unul). Cîntă muzica, bem vin, jucăm cărți. Apoi a venit și Gozec V. povestind despre femeile lui. Am mai stat de-am jucat cărți, am halit niște cîrnați și pe la ora 13 m-am hotărît să-l însoțesc pînă la Horodnicul de Sus (la un contabil, să ia niște cărți ”bune”). Mergînd aproape forțat, la ora 3 am fost înapoi (peste Osoi). Am început să cotrobăim prin casă (am văzut niște minunate cuțite Solingen, pălării fine, puști, piei de animale, coarne de cerb ș.a.). Mi-a dat vreo 5 insigne sportive și 5 cărți de citit (”Căliți în luptă”, ”Dintre sute de catarge”, ”Povestirile unui vînător” de Turgheniev, și ”Suflet de zburător” + o carte de 15 lei, ”Casa cu stafii”). Pentru prima dată citesc o carte veche, un așa numit dox. Am venit acasă la 4, am halit și m-am dat pe citit. Am început cu ”Casa cu stafii”. Am citit jumătate din ea, dar nu mi-a plăcut și m-am apucat de ”Căliți în luptă” care-mi place. Seara înainte de ora 6 a foast Toader pe la mine și mi-a adus o scrisoare de al Mircea (patru vederi colorate f frumoase din Galați). Vrea să facă revelionul la Sinaia, are un apartament f bun.

Am discutat cu Toader f mult despre viitoarele noastre meserii. Eu nu mai merg la engleză și nici el la silvicultură. El ar vrea să dea la istorie, iar eu, după sfatul lui Magopăț, să mă fac marinar pe un pescador. Amîndoi căutăm undeva unde să se intre ușor și să fie o viață ușoară. (T1 vrea să fie aproape de cămin și familie pe cînd eu aș vrea să cutreier lumea). Apoi am vorbit de venirea lui la gazdă pe trim II. După asta am vorbit cu gazda, dar aceasta mi-a adus o veste nu prea plăcută: de la 1 ianuarie intră-n serviciu la IMIL și va fi toată ziua plecată. Va trebui să luăm masa de prînz la cantină. Știu eu dacă-o fi bun? Seara am dezlegat rebus, am citit, iar pînă la 11.30 am scris în jurnal.

Azi a fost o zi senină, cu soare, dar rece. Așa viață să tot duci. Dar n-o să continue mult asta (cel mult patru zile). (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 304. Marți 31 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (37).


Miercuri 7 decembrie 1966. M-am sculat la 6. La geografie – în aer. Totuși, n-am fost stingherit de nimeni și de nimic. La matematică s-au ”corectat” și restul de teze. Și-am stat tot timpul degeaba cu Gozec în prima bancă. Mai făceam bancuri, prostii și mă distram. La l. română s-a făcut corectarea tezei. N. Hl. A ținut o cuvîntare, vorbind foarte frumos despre menirea profesorilor și elevilor în societate, arătînd că nu trebuie să privim lucrurile prin prisma conflictului permanent dintre elev și profesor. Profesorul trebuie să aibă răspunderi  de buna sau slaba pregătire a elevilor săi. E o crimă să ne treacă așa nepregătiți. Altfel, vom fi pacostea societății și a poporului din care ne-am ridicat. După ce ne-a spus mai multe lucruri a făcut corectarea tezei la trei elevi: mie, lui H.N și lui Sfichi. N.Hl.:”Druguș are pretenții de elev bun, nu-i așa?” Eu: ”Nu știu!”. Mi-a arătat o serie de greșeli de ortografie (Rebreanul, L.Română, ș.a.). About me and H.N.: ”Voi nu chiuliți, voi nu sunteți chiulangii, dar aveți o indiferență față de acest obiect… ș.a.”. În pauză, am vrut să merg cu Gavril cu geamul, dar acesta s-a opus: ”Las pe mîine la chimie… te rog frumos”. Și-am stat. Dar, vai! De ce m-am temut, de aceea n-am scăpat. Mă ia Zaiciu împreună cu Burciu R., H.N., ș.a, în banca I-a și ne dă extemporal: ”Evenimentele din paleozoic și viața în precambrian”. Habar n-aveam de asta. Am scris din amintiri și-am copiat un titlu lung de la o planșă de pe perete… Restul orei am stat aiurit. N.L. mi-a dat niște maxime scrise special pentru mine. Una care cred că mi se potrivește: ”Mulți tineri dacă nu au fericirea să găsească o amantă sau o soție foarte remarcabilă ajung aproape în mod necesar la acest egoism trufaș”. Are pretenția să-i scriu și eu, dar nu-i dau nimic. La rusă am stat cu Gozec într-o bancă, apoi m-am mutat cu Magopăț și-am făcut un haios de n-ai treabă. Suflam aiurea la cei de la tablă (Pleșcov = Peșcov). L-a mustrat pe Gozec că suflă și l-a amenințat că-i pune 3.

Magopăț Gavril s-a dus la întîlnire în parc (with me). Eu am halit repede și m-am dus imediat la film. Am văzut la ”Unirea” filmul ”Tunelul”, coproducție româno-sovietică. La 4 m-am întîlnit cu Gavril. (Mi-a promis o cinste și a intrat la film…). Eu am venit acasă și n-am stat mult. Am făcut lista de plată a cotizațiilor, apoi am plecat în oraș. Am vrut să dau pachetele de drojdie prin cineva, dar n-am avut prin cine. Am mers prin oraș pînă la 6 cînd a ieșit Gavril de la film. Cu Nică Rotaru, his friend. (Fădor nu merge la 7 în parcul Al Sahia. Gavril mi-a dat 21 de lei, eu am pus 2 și-am cumpărat două (sticle de) ”Unic”, 40 grade, aperitiv extra, 11, 50 lei. Am venit acasă; ”stăpînii” erau la film de la 6 la 8. Și nu ne-a stingherit nimeni. (Mariana era la film, iar Nicoleta dormea). Am cinstit cu Gavril în ritmul muzicii ușoare de la pick up. Ce mi-a zis Gavril: Botez mă paște, iar eu cu Gozec sîntem urmăriți. Burdujan mă paște: scrisoarea mea a ajuns în discuția comitetului raional de partid. Să mă păzesc ca de foc., nu mai am mult timp. Dacă vreau, mă ajută cu taică-su. Să nu mă las!

Pe la 8 m-a ajuns și-am adormit buștean!

Joi 8 decembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 7, foarte sătul de somn (11 ore în cap) dar puțin mahmur. Mi-am schimbat în grabă cărțile și…. la școală! Gavril cică a dormit neîntors! La soc. a ascultat vreo 8 și a pus note rele. La română a ascultat, apoi a predat ”Frații Jderi”. La fizică a ascultat o elevă și apoi a predat restul orei. Nu știu nimic de ceea ce se discuta în clasă. La istorie ne aduce tezele. Am 7. (Nenati, Vîntu, Broască – 10). Nenati avea o greșeală: 3000 de tunuri  ale lui Albert Kirally, pe cînd ei aveau numai 14. Îi iau caietul și mă duc la profesoară. Eu: ”Tovarășa profesoară, uitați-vă, eu am scris greșit aici și nu m-ați corectat”. Profesoara: ”Da, se poate. Corectez atîtea teze..”. Eu: ”Da, vă cred, dar e o exagerare prea mare…. și mi-ați pus 10…”. Profesoara: ”Păi da, la tine ce-i trei mii de tunuri… te joci cu cifrele… ” Eu: ”Da, dar nu-i caietul meu. I-al lui Nenati”. Profesoara: ”Aaa….!”. Nu mai știa ce să zică. În rîsetul general al clasei m-am distrat și eu pe seama asta….

În pauză am curățit geamul de sticlă și vroiam ca să-l scoatem și să-l ducem la geamgiu. Dar geamul era încleiat în vopsea și nu ieșea… Cu toate eforturile noastre nu vroia să iasă și pace… Pericolul chimiei se apropia vertiginos… Sună! Ce-i de făcut? M.D. (L.D. Cred că era vorba despre Maria Dobroghiu) îmi dă o idee. O aplic! Rup o scîndură de la o bancă și bat în tocul geamului de mamă-mamă! Geamul sare, Gavril îl prinde și în ritmul vertiginos al zăpăcelii dispărem pe ușă, fără să ne mai îmbrăcăm. Mergem la geamgiu – ne tîrguim: 6 lei. (Am luat 8 lei din fondul clasei pt geam). Am lăsat geamul acolo și am mers la ”Liliacul” unde i-am comandat d-șoarei ”o prăjitură de 3 lei și o sută, două cafele mari” și ne-a servit prompt. Am discutat cîte ceva. Gavril: ”Liviu, tu ce stai mereu pe tușă, găsește și tu o duduie”. Eu: ”N-am chef!”. El: ”Nu fi fraier”. Eu: ”Eh!…”). Am luat geamul și-am venit la școală. N-a dat nici extemporal și nici n-a ascultat. (au lipsit 10 azi la chimie). La engleză ne-a predat ”Othello” by W.Sh.

Azi am avut niște discuții tari cu M. Gînsac. Ea: ”Frumosule! Țiganule!”. Eu: ”Mă oafo! Ochelaristo! Măi aia cu bicicleta pe nas! Ieși afară!”. Am ajuns și la alte vorbe tari pe care i le-am adresat cu plăcere. Începe să mă enerveze ființa asta cu ochi negri și destul de inteligentă căreia-i place să-și bată joc de cîte cineva… dar încerc s-o pun la punct.

După ore, s-au luat după mine (Doina + Natalia + Mariana). Mariana: ”O ce galoși are…Dacă aș avea eu așa niște galoși…”. Doina: ”Da ce fular asortat la balon are! Merge acasă să mănînce puiuțul zăhărel adus de mămica lui”. Oafele și proastele dracului! Eu: ”Am deajuns, am văzut cît sînteți de proaste!”. Ce să le mai spun? Numai îmi fac nervi cu ele…

Am mîncat și am pus plăcile în funcție. Numai ce apare T1 + T2. Pentru prima dată a venit Toader la mine. Le plac condițiile mele… Au ascultat muzică pînă la 3.30. T1 s-a dus la internat, iar T2 a rămas cu mine pănă la 4.30 cînd ne-am îmbrăcat și am mers la școală la meditație la l română. I-am spus lui T2 toate poveștile cu trio-ul. Eu am luat măsura cea mai drastică! S-o zic pe Doina lui Hlinski! T2 a zis că o încurcă prea tare respectiva. Eu: ”Nu-i nimic. Așa-i trebuie!”.

Am ajuns bine la meditație. Am ocupat cu T2 ultima bancă, cu Gavril. Trio-ul a ocupat ultima bancă la celălat perete. În față era L.N. + Gozec V. Nu trece mult și sosește un bilet de la M. Gînsac: ”Liviu, afară e frig. Nu ți-e frig numai în șosete?”. Nu am citit eu biletul, ci T2. Nu peste mult timp N. (Natalia Ieșan) trimite un al doilea bilet, care era f voluminos. Cînd l-am văzut m-a apucat rîsul. În acest timp, Hlinski ne vede și se enervează: ”Ieși afară, Ieșan și cu Druguș! Veniți aici să vă faceți ocheade și să vă distrați! Afară! Hai, ce mai stați?!” Am încercat să protestez, dar în zadar. Biletul zăcea între rînduri și – prost de 100 de ori ce-am fost – nu l-am luat. Am ieșit afară și m-am clănțănit un pic cu Natalia. Scîrbit și îndrăcit peste măsură am pornit agale spre casă. Nici nu știam ce să fac. De-acasă vroiam să mă duc la dirigintă, să mă spovedesc ei și să pun la cale pedepsirea adevăraților vinovați. N-am avut curajul să intru și m-am dus pînă la autogară. Pe la Poștă mă întîlnesc cu T0. Mă reține și-mi spune că a vorbit cu directoarea (Mincu), care a avut o părere bună despre mine. Mi-a spus că va vorbi și cu Bejenaru – șeful secției și o să-l pună la punct: ”Uite tov. care-i chestia: eu-s de-acord cu tot ce a făcut elevul care a plecat de la internat…”. Dacă vreau să mai iau legătura cu el îl pot găsi în fiecare zi fix la ora două ieșind  de acolo… după ce semnează condica. Soția sa lucrează la Muzeul Etnologic. Pe la 6 și ceva a venit T2 la mine (cică s-a enervat grozav cînd a văzut c-am plecat). N-a știut să ia el biletul ăla… Și nu le mai avem la mînă… Am fost pînă la școală, dar nu mai erau; le-au cules deja. Am venit înapoi și-am făcut tot soiul de planuri de răzbunare. Deodată, vine Gozec și mă cheamă afară: aici erau Mariana și Natalia. Eu: ”Ce-i Gozec, vrei să-mi spui ceva?” – ”Nu dragă, eu te-an chenat”, se vîră Mariana în vorbă. ”Uite care-i chestia. Dacă te întreabă Hlinski de bilete, spui că ți-am cerut o carte…”. Eu: ”Mă crezi așa prost?”. Ea: ”Las că știu eu cît ești de prost!”. A vorbit destul de urît ceea ce m-a îndrăcit și mai mult. Da ce să fac acum?

Cînd a ieșit de la ora de meditație, Telucu a fost chemat de Doina și Mariana să-mi spună mie să tac din gură și să nu mai zic la nimeni de bilețelele alea”. ”Da, așa am să fac” le-a asigurat T2 și a venit la mine să urzim planul de răzbunare. Doina H. i-a ore de la Pop (marți și joi de la 6 la 7). Mîine îi spunem lui Hlinski toată afacerea, vine și Telucu și documentează (el se are bine cu badea Neculai…).

Seara, T2 a stat pînă la 8. De la amiază n-a mai dat pe la internat. Eu mai am un ”Unic” în valiză. Seara am stat și-am ascultat muzică, apoi pînă după ora 11 mi-am scris în jurnal. Mă plictisesc prostiile astea cu fetele. Astea au să mă determine să iau o hotărîre în această privință.

O zi nu prea rece. S-a așternut zăpadă de un deget. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!