După ce ați ascultat cu atenție interviul acordat acum 5 ani de către autorul articolului din România Liberă (Claudiu Păduraru) vă invit să citiți cu și mai mare atenție articolul cu titlul ”incendiar”/ otevist/ ghițătv-ist/ alarmist ”Povestea unuia dintre cei mai importanți economiști din lume. Necunoscut în țară, românul Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie | DOSAR ROMÂNIA LIBERĂ”. (http://romanialibera.ro/aldine/history/povestea-unuia-dintre-cei-mai-importanti-economisti-din-lume–romanul-nicholas-georgescu-roegen-a-fost-la-un-pas-de-premiul-nobel-pentru-economie–dosar-rom%C3%82nia-libera–463841) Am arătat deja că titlul conține neadevăruri. În primul rând, NGR nu este un necunoscut. Chiar cu acest neadevăr începe articolul: ”Unul dintre cei mai mari economiști din ultimele decenii este un român aproape necunoscut în țara sa natală”. (după ce în titlu se afirma că este ”necunoscut în țară”, în acest pasaj NGR devine ”aproape necunoscut”). Dar imediat urmează o nouă minciună: ”Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie, însă nu a reușit să primească această recunoaștere internațională.”. Am apelat la Mr. Google și l-am rugat să mă ajute să găsesc nu doar Lista cu laureați Nobel pemtru economie, ci și nominalizații, respectiv anul în care s-a făcut presupusa nominalizare a lui NGR pentru Nobel. După ceva căutări, aflu că cititorul ziarului ”R.L” a fost prostit/ mințit din nou. Iată dovada: http://www.nobelprize.org/nomination/economic-sciences/ Din textul ”Despre nominalizarea pentru Premiul Nobel pentru economie” aflu că ”Nomination to the Prize in Economic Sciences is by invitation only. The names of the nominees and other information about the nominations cannot be revealed until 50 years later”. (adică nominalizările sunt ținute la secret timp de 50 de ani). Primul premiu Nobel pentru economie a fost acordat în anul 1969. 1969 + 50 = 2019. Deci abia în 2019 vom putea afla care au fost nominalizații pentru primul premiu Nobel pentru economie și cine i-a propus. Rezultă că nu avem, azi, nicio informație în legătură cu vreo eventuală propunere a lui N.G.-R. pentru a primi acest premiu pentru simplul motiv că informația nu este făcută publică. Este mai mult decât evident că informația oferită de R.L. este falsă, fiind o dezinformare și o inducere în eroare cu bună știință a cititorilor de către un ziarist impostor în căutare de senzațional și rating. Articolul a primit 100 distribuiri (pe bune?) în ziua publicării, deci minciunea s-a distribuit repede în lumea celor care preiau informații fără să verifice. Normal ar fi ca redacția ziarului România Liberă să publice o dezmințire, să oblige autorul să prezinte scuze cititorilor și să ia măsuri de corecție la adresa acestuia. Întrebarea mea (retorică) este însă următoarea: oare câte distribuiri ar fi avut acest articolaș dacă nu se insera minciuna gogonată cu Nobelul? Răspunsul meu ar fi: foarte puține, spre deloc. Dar dacă invoci Nobelul (= supremul în materie de știință), apoi sugerezi inechitatea din partea străinilor răi care nu au acordat unui român un drept ce i se cuvenea (?) atunci să te ții emoții, exclamații și imprecații! Gestul unui ziar de a scoate la iveală realizările unui fost cetățean român (etnic: greco-român) și de a arăta că nu suntem deloc nevrednici în materie de cercetare de vârf este unul onorant în sine. Dar apelul tâmp la mijloace necinstite/ incorecte, respectiv la informații fabricate (ex-burtis), este cât se poate de reprobabil și este unul care demonstrează exact contrariul cu referire la românii contemporani: nu sunt în stare să scrie un articol de ziar fără să mintă. Oare chiar nu a putut autorul să facă o cercetare pe Google pentru a verifica eventuale zvonuri lansate de doritorii de rating (ah, marketingul!)? Sau zvonerul este chiar autorul? Am scris pe Facebook în mai multe rânduri despre idioțenia de a-l înhăma pe savantul Anghel N. Rugină la un presupus atac împotriva corporațiilor transnaționale exploatatoare etc. (evident, acesta nu a scris niciodată așa ceva). Stilul folosit era cel de la ”România Mare”, stil ce pare a fi agreat și de ”România liberă”. Pe când o fuziune pentru a avea un ziar ultranaționalist autentic numit România Mare și Liberă?
Liviu Druguș Pe mâine!
liviudrugus 