Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 229. Joi 17 august 2017. Prostirea prin presa prostituată și tot mai prost situată (8)

În încheierea analizei dedicate unui articol prost scris și prin care autorul (Claudiu Pădurean) comunică destule prostii cititorilor săi, întru ușoara și rapida lor prostire, dar și întru a sa proprie preamărire (inclusiv financiară), încerc unele posibile explicații și concluzii. Criticile mele (referitoare la faptul că Roegen nu este chiar un necunoscut în România, că nu există nicio dovadă referitoare la propunerea ca NGR să primească Premiul Nobel pentru economie și că ”Limitele creșterii”/ ”Limits to Growth” nu are nimic în comun cu savantul român de cetățenie americană) ar trebui să nască o minimă replică din partea autorului și/ sau a conducerii ziarului ”România liberă”, dar și din partea asociațiilor profesioniștilor din presă. Evident, nimic din toate astea nu se va întâmpla pentru că – vor zice nu doar cei vizați, dar și cititori ai acestor rânduri – trăim în țara noastră și asta explică totul (adică, las-o moartă că tot n-o mai învie nimeni devreme ce merge și-așa). Asociațiile de jurnaliști se bat și pentru libertatea de a emite orice opinie (chiar dacă opinia emisă este o prostie, un neadevăr sau o manipulare ieftină) în numele libertății presei. OK, dar înseamnă oare asta că breasla jurnaliștilor nu ține chiar deloc la demnitatea ei?

 

Pentru că afirmațiile mele (cele trei reamintite mai sus) sunt nu doar grave, ci și lăsate fără răspuns, încerc să găsesc posibile explicații/ justificări  în favoarea autorului Claudiu Pădurean, dar cu câteva mici condiții. Iată-le:

 

1. Afirmația despre faptul că NGR este (aproape) necunoscut se bazează ferm pe un sondaj de opinie aplicat pe un eșantion reprezentativ pentru întreaga populație a României. Dacă rezultatele obținute arată clar și irefutabil că NGR este (aproape) necunoscut în România anului 2017, atunci evident că C.P. are dreptate și nu eu.
2. Dacă Departamentul de Investigații al ”României libere” a obținut, prin mijloace specifice, informația de la Banca Suediei (cea care acordă acest premiu asimilabil Premiului Nobel. cel acordat de Fundația Nobel) că Nicolae Georgescu-Roegen a fost propus pentru obținerea acestui premiu în anul xxxx, propunere făcută de yyyy, alte persoane nominalizate fiind zzzz, dintre care s-a optat pentru ZZ pentru următoarele merite…, atunci jurnalistul C.P. este cel care are dreptate să afirme că savantul româno-american a fost propus pentru Premiul Nobel, iar eu m-am grăbit cu criticile mele neîntemeiate.
3. Dacă Clubul de la Roma (cei 100 de savanți care alcătuiesc acest select Club mondial, printre care și Mugur Isărescu) recunoaște că lucrarea ”Limitele creșterii” este opera savantului Nicolae Georgescu-Roegen și nu al unui colectiv format din patru persoane în frunte cu Dennis L. Meadows & Donella H. Meadows, atunci eu sunt în gravă eroare, iar jurnalistul Claudiu Pădurean trebuie lăudat pentru că a restabilit adevărul istoric după 45 de ani în care toată lumea a vorbit/ scris drespre Raportul Meadows și nu despre Raportul Roegen.

În cazul în care cele trei condiții nu sunt îndeplinite, atunci înseamnă că cele peste 136 de like uri primite de articol pe internet sunt o confirmare a ignoranței cvasigeneralizate care caracterizează în bună măsură electoratul român și care permite oric(ăr)ui (ziarist) să afirme orice fără să aducă vreo dovadă concretă. Așadar, prostia nu este întotdeauna ceva care ne face să zâmbim/ râdem, ci este un serios semn că lucrurile merg la noi într-o direcție foarte tristă.

 

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 227. Marți 15 august 2017. Prostirea prin presa prostituată și tot mai prost situată (6)

 

După ce ați ascultat cu atenție interviul acordat acum 5 ani de către autorul articolului din România Liberă (Claudiu Păduraru) vă invit să citiți cu și mai mare atenție articolul cu titlul ”incendiar”/ otevist/ ghițătv-ist/ alarmist ”Povestea unuia dintre cei mai importanți economiști din lume. Necunoscut în țară, românul Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie | DOSAR ROMÂNIA LIBERĂ”. (http://romanialibera.ro/aldine/history/povestea-unuia-dintre-cei-mai-importanti-economisti-din-lume–romanul-nicholas-georgescu-roegen-a-fost-la-un-pas-de-premiul-nobel-pentru-economie–dosar-rom%C3%82nia-libera–463841)  Am arătat deja că titlul conține neadevăruri. În primul rând, NGR nu este un necunoscut. Chiar cu acest neadevăr începe articolul: ”Unul dintre cei mai mari economiști din ultimele decenii este un român aproape necunoscut în țara sa natală”. (după ce în titlu se afirma că este ”necunoscut în țară”, în acest pasaj NGR devine ”aproape necunoscut”). Dar imediat urmează o nouă minciună: ”Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie, însă nu a reușit să primească această recunoaștere internațională.”. Am apelat la Mr. Google și l-am rugat să mă ajute să găsesc nu doar Lista cu laureați Nobel pemtru economie, ci și nominalizații, respectiv anul în care s-a făcut presupusa nominalizare a lui NGR pentru Nobel. După ceva căutări, aflu că cititorul ziarului ”R.L” a fost prostit/ mințit din nou. Iată dovada: http://www.nobelprize.org/nomination/economic-sciences/ Din textul ”Despre nominalizarea pentru Premiul Nobel pentru economie” aflu că  ”Nomination to the Prize in Economic Sciences is by invitation only. The names of the nominees and other information about the nominations cannot be revealed until 50 years later”. (adică nominalizările sunt ținute la secret timp de 50 de ani). Primul premiu Nobel pentru economie a fost acordat în anul 1969. 1969 + 50 = 2019. Deci abia în 2019 vom putea afla care au fost nominalizații pentru primul premiu Nobel pentru economie și cine i-a propus. Rezultă că nu avem, azi, nicio informație în legătură cu vreo eventuală propunere a lui N.G.-R. pentru a primi acest premiu pentru simplul motiv că informația nu este făcută publică. Este mai mult decât evident că informația oferită de R.L. este falsă, fiind o dezinformare și o inducere în eroare cu bună știință a cititorilor de către un ziarist impostor în căutare de senzațional și rating. Articolul a primit 100 distribuiri (pe bune?) în ziua publicării, deci minciunea s-a distribuit repede în lumea celor care preiau informații fără să verifice. Normal ar fi ca redacția ziarului România Liberă să publice o dezmințire, să oblige autorul să prezinte scuze cititorilor și să ia măsuri de corecție la adresa acestuia.  Întrebarea mea (retorică) este însă următoarea: oare câte distribuiri ar fi avut acest articolaș dacă nu se insera minciuna gogonată cu Nobelul? Răspunsul meu ar fi: foarte puține, spre deloc. Dar dacă invoci Nobelul (= supremul în materie de știință), apoi sugerezi inechitatea din partea străinilor răi care nu au acordat unui român un drept ce i se cuvenea (?) atunci să te ții emoții, exclamații și imprecații! Gestul unui ziar de a scoate la iveală realizările unui fost cetățean român (etnic: greco-român) și de a arăta că nu suntem deloc nevrednici în materie de cercetare de vârf este unul onorant în sine. Dar apelul tâmp la mijloace necinstite/ incorecte, respectiv la informații fabricate (ex-burtis), este cât se poate de reprobabil și este unul care demonstrează exact contrariul cu referire la românii contemporani: nu sunt în stare să scrie un articol de ziar fără să mintă. Oare chiar nu a putut autorul să facă o cercetare pe Google pentru a verifica eventuale zvonuri lansate de doritorii de rating (ah, marketingul!)? Sau zvonerul este chiar autorul? Am scris pe Facebook în mai multe rânduri despre idioțenia de a-l înhăma pe savantul Anghel N. Rugină la un presupus atac împotriva corporațiilor transnaționale exploatatoare etc. (evident, acesta nu a scris niciodată așa ceva). Stilul folosit era cel de la ”România Mare”, stil ce pare a fi agreat și de ”România liberă”. Pe când o fuziune pentru a avea un ziar ultranaționalist autentic numit România Mare și Liberă?

Liviu Druguș   Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 226. Luni 14 august 2017. Prostirea prin presa prostituată și tot mai prost situată (5)

Reiau, din episodul anterior afirmația tranșantă a lui I. C., la care subscriu: ”Dacă eşti jurnalist, nu minţi. Jurnalist e tocmai ăla care este înnebunit să găsească o informaţie adevărată, nu să născocească.” Citesc, acum câteva zile (12 august 2017) un articol în ”România liberă” intitulat ”Povestea unuia dintre cei mai importanți economiști din lume. Necunoscut în țară, românul Nicholas Georgescu-Roegen a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Economie | DOSAR ROMÂNIA LIBERĂ”. În mica lume a ziarelor românești, ”R.L.” părea un ziar cu (ceva) pretenții, chiar dacă este mai mult tabloid decât quality, practicând grațios (și) dezinformarea. Titlul este exact de format tabloid(ic), cititorul alocând imediat timp pentru a afla dacă amintitul român e vreun profesor de la S. Haret sau de la D. Camtemir și dacă propunerea pentru Nobel a fost făcută pentru anul trecut sau pentru acest an (Născut în anul 1906 la Constanța, Roegen a murit în 1994 în SUA). Autorul și corectura merită chiar un mic ”laudatio” pentru că în titlu este folosit ”dintre” și nu ”din”, dar merită și un sincer ”hai siktir” pentru dezinformarea care pornește în titlu (și care, apoi, inevitabil, va continua și în conținut). Cum adică ”necunoscut în țară”? Necunoscut (poate!) pentru cei de la ”R.L.”, dar nu pentru orice absolvent de Economie, Biologie sau Fizică. Cartea principală a lui Roegen, ”Legea entropiei și procesul economic” (apărută în SUA în 1971) a fost tradusă și publicată la Editura Politică în anul 1979, din inițiativa lui Valter Roman (binecunoscutul internaționalist bolșevic, tatăl lui Petre Roman). În pofida apelului la matematică și la legi ale fizicii, cartea lui Roegen este una despre comportamentul uman și raporturile  sale culturale cu natura. Chiar dacă Roegen a criticat unele afirmații ale lui Marx, per ansamblu gândirea roegeniană este una clar de stânga, cu multe tente marxiste și dirijiste, incompatibile cu economia liberă, de piață (Roegen disprețuia clar libera concurență și o așeza la baza crizelor ciclice ale capitalismului). În ”Prefața” la această lucrare, se precizează: ”Legătura cu marxismul se simte puternic atunci când N. Georgescu-Roegen se referă la schimbările calitative care, în interpretarea acestuia afectează orice evoluție. Atît de frecvente sînt referirile la Marx, încît cartea pare un dialog continuu cu acesta, iar admirația pe care o nutrește nu numai pentru opera, ci și pentru omul de știință Marx este relevată adeseori prin expresiile: ”Marx avea dreptate….”, ”Marx ar fi cel mai mare econometrician al tuturor timpurilor” etc. ” (p. 37). Date fiind aceste date, este greu de imaginat că un simpatizant al marxismului, fie el și cetățean american, ar putea primi Premiul Nobel pentru economie. Departe de a nega orice merit al matematicianului N. Georgescu-Roegen, binecunoscutul economist român de cetățenie americană (sau economist american de origine română, cum se scrie în articol) Nicholas Georgescu-Roegen este întemeietorul bioeconomicii (Bioeconomics) înscriindu-se în tot mai puternicul curent interdisciplinar, precursor al transdisciplinarității. Și după 1989 despre N.G.-R. s-a scris destul: chiar în anul morții sale (1994), J.C. Drăgan și M.C. Demetrescu publică la Editura ”Europa Nova” cartea ”Economistul mileniului III. Nicholas Georgescu-Roegen. Profetul arhitect al noii gândiri”. Autorul articolului din ”R.L.” este Claudiu Pădurean, un clujean cu cel puțin două decenii de presă, jurist, redactor șef la ”Cluj Today”, angajat la ”România Liberă”, monarhist convins și doctorand la binecunoscutul profesor Michael Schafir de la UBB Cluj. Un interviu din 2012 (https://www.youtube.com/watch?v=AWFKng1MWLM)  ne prezintă un ziarist inteligent, cunoscător al modurilor în care se prostituează presa și prestatorii ei, un critic al presei-preș etc. Înainte de a vedea cum poate semna un asemenea ziarist experimentat un articol cu prea multe erori și inexactități sugerez să alocați cca jumătate de oră pentru  a vedea și auzi cum gândește ziaristul clujean. În episodul următor voi încerca o explicație a impardonabilei gafe jurnalistice făcute de un jurnalist care pretinde la a da lecții de etică în jurnalism.

Liviu Druguș  Pe mâine!