liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Zori Noi

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 453. Joi 29 martie 2018. Jurnalul unui licean prostuț (175).


Vineri 14 aprilie 1967. Azi am dat extemporale la psihologie (despre temperamente și tipurile de activitate nervoasă). Am scris eu ceva. La română: ascultare – predare. La rusă – distracție. La geografie – idem. La engleză am dat extemporal pentru a ne lua de-o grijă (cîteva întrebări despre viața lui Jack London). I-am scris foarte bine și cu ”plusuri” i-am ajutat și Țucăi Vlonga.

După masă am primit o scrisoare de la mama (n-au bani). Imediat i-am scris o scrisoare pe trei pagini și am dus-o în oraș trimițînd-o prin Ileana Dănilă. Pînă seara am fost la Gavril Magopăț. Am luat de la el cartea ”Povestea scrisului” de Vladimir Colin. Pînă la 20 am citit multișor și văd că mă pasionează.

Sîmbătă 15 aprilie 1967.  Dimineața sport. În fiecare noapte dormim cu geamurile deschise.

La fizică a predat. La ed fizică am jucat handbal și-am tras la poartă. La latină a adus extemporalele. Din 3 mi-a făcut 4 și mi-a pus un 5. Deci, media 5! Cînd mă întreba ceva toată clasa se muncea să-mi sufle, dar pe mine mă apuca rîsul. Profesoara Badac: ”Băiatul ăsta nu este manierat!”. La istorie a ascultat toată ora. Am completat adeziunile și toată clasa e de părere s-o fac pe Herer în locul lui Sfichi (azi am început să strîng cîte cinci lei în loc de trei… Ceva iese!). La rusă – un extemporal copiat fin, cu fițuica (o bucată de foaie ascunsă în mapă). La biologie: extemporal (L-a prins pe Toader schimbînd extemporalul la chimie). Azi n-am fost la Pop. La 18.30 trebuia să mă întîlnesc cu T0 și n-a venit. Mi-a spus Lucia Hasna că s-a certat cu N. și că asta cu ailaltă vacă (Mariana G.) mi-au trimis o scrisoare pe adresa mea ca fiind din partea ei și să n-o iau în considerație. Fleacuri! Totuși o să mă răzbun eu pe ele!

Duminică 16 aprilie 1967. M-am sculat la 6.30. M-am spălat, am făcut o baie pînă la brîu și apoi la picioare. M-am ferchezuit și-am plecat în oraș. La 8 a venit mama și apoi cu dînsa am mers și-am luat masa la internat. Mama a luat bilete la Loto, iar eu lozuri. Acasă am desfăcut noutățile: pachetul din Anglia cu ”Dictionary of Quotations” și ”Essentials of English – 4 volume”. Cea de-a doua lucrare este foarte bună. Am primit scrisori din: 1. Cehoslovacia (Tineretul Cehoslovac îmi va publica adresa în numărul 6 (răbdare și… tutun); 2. De la John. Îmi trimite o poză și… palavre; 3. De la Shital o lamă suedeză și un ban 1 paisa – pătrat); 4. O ”scrisoare” de la alt indian căruia i-am scris pe 5 februarie. Mi-a trimis un Ghid al Indiei și o hartă f bună, dar scrisoare… ioc! Plicul era ferfeniță). După masă am fost cu mama la film: ”Un martor în oraș”. La 17 am fost și m-am pozat. Mama mi-a dat 100 de lei din care 50 pentru poze și 20 datorii. Seara am mai umblat prin oraș, am mîncat gogoși și am băut o bere cu Costică Lungu. Azi n-am mai avut timp să fac corespondență fiind prea obosit. Azi  – o zi nu prea frumoasă. M-am culcat la 22.

Luni 17 aprilie 1967. M-am sculat după 6: sport, baie.

La limba rusă a adus extemporalele: 5! Dar încaltea toată ora m-am distrat, am ascultat muzică ușoară la aparatul lui Atănăsoae (Electronica). Cînta destul de tare în timpul orei și profesoara a protestat slab. La ed fizică – fotbal (ușurel). La chimie a predat toată ora și ne-a adus extemporalele: 7! La dirigenție s-a vorbit despre banchet și altele. Ne-a învoit la matematică pentru a merge să facem radioscopie. La 17 pentru băieți rezultatele au fost gata. Am mers în oraș și am luat o gogoașă (crăpam de foame!). La masă am mîncat tot. Directoarea m-a făcut atent: să dai extemporal la fizică pe 7! (L.D.: Cîteva precizări se impun. În urma eliminării de la internat pentru acea reclamație colectivă trimisă la ziarul ”Zori Noi” din Suceava (eu fiind inițiatorul revoltei) conducerea liceului meu m-a primit să iau masa la cantina Internatului de fete, adică a Liceului nr 2. Mai mult, masa noastră – eu cu Toader – era în sala în care mîncau profesorii. De aici și desele mele dialoguri cu directoarea Vanda Mincu, o doamnă pe care am apreciat-o mult și care ținea la mine). Diriginta mi-a dat și ea un sfat în privința relației cu profesoara de fizică, Ciobanu: ”Să nu-i spui nici o vorbă!”. De la 16 la 18.30 – ședință plenară de UTC la care, de bine de rău, nu m-am plictisit. Am avut ceva de semnat. Profesorul Drancă (matematică) a glumit: ”Druguș a mai semnat…” (cu referire la scrisoarea către Zori Noi, cap de listă la semnatari fiind eu). Toader are ceva divergențe cu N. (sau mai bine zis invers…). Seara pe la 22 ne-a găsit foamea; am mers la grădina de vară de peste drum și-am halit cîte două gogoși.

Marți 18 aprilie 1967. Zilele nu-s urîte, doar un pic înnourate și mai bate vîntul. S-a hotărît să se adune cîte opt lei pentru cadouri de sfîrșit de an la profesori. Pentru azi citisem numai la fizică și cînd colo ce s-antîmplat: la latină mă ascultă (știut…) și apoi ne dă extemporal (idem). La fizică am scris binișor (energia nucleară). La română extemporal (”Teme ale poeziei noi”). Numai ”bărbi” i-am tras. La socialism: extemporal: ”Baza și suprastructura societății socialiste”. Puțin a lipsit să dăm și la istorie unul…

Azi am strîns 130 lei pentru cadouri. După masă, de la 14.30 la 16.30 am văzut filmul ”Notre Dame de Paris” – un film bun. După asta am fost la masă (lapte cu macaroane – rahat! + o Eugenie). Ne-am cumpărat un colac de 3 lei. La pozar am plătit 35 de lei în loc de 25 (m-a fraierit…). I-a venit lui Dorin Simota scrisoare din Filipine. Ieri am vorbit cu Oprea ăla de-a IX-a Are vreo 80 de corespondenți. Pînă seara la 21 am reușit să-mi citesc odată la obiecte, să scriu Jurnalul și să fac sport. A început să plouă!

Miercuri 19 aprilie 1967. La geografie ne-a mai dat un extemporal. Slăbuț.  La matematică – idem. ”Timpul și măsurarea lui” (i-am tras o barbă). La română ne-a adus al treilea extemporal. Culmea: 7! Dau extemporale din ce în ce mai proaste, iar notele sînt în creștere. La biologie a predat și ne-a adus extemporalele: 8! La limba rusă a fost un haios întreg. Veseli și toate cele bune.

După masă de la 15 la 17  am fost la film: ”Primul an de căsnicie”. Am avut de învățat multe de la acest film (am vîrît la cap). La 18 am fost la masă. Pentru mîine n-am citit la nimic. M-am culcat foarte lejer. Seara am făcut sport și ne-am culcat cu geamurile deschise. Noaptea a fost grozav de frig și ne-au durut măselele. Ziua e cald, dar seara… cred că a nins fest la munte și de-aia. Azi Simota a primit o scrisoare de la o prietenă a Natașei, Lena.

Joi 20 aprilie 1967. Azi am suferit și eu de măsele… La socialism a adus extemporalele: 5,5! Apoi a mai dat extemporal la jumate de clasă. La fizică a predat toată ora. La română ne-a dat planul la o lucrare scrisă: ”Rolul presei în dezvoltarea literaturii române”. La istorie a vrut să ne dea extemporal. Un NU puternic i-a tăiat pofta… La chimie n-a dat extemporal, ci a predat și a terminat cu materia! La engleză a ascultat pe penultimii rămași fără notă apoi a predat ultima lecție. La masă, directoarea m-a întrebat cum am dat extemporalul la fizică. ”Pe-un 6” zic. Mi-a spus apoi Ștefan că am 5. Îs bun! De la 15 la 17 am fost la film (cu un bilet fals): ”Warlock”. Mi-a plăcut. La 17.10 m-am întîlnit (întîmplător) cu diriginta și cu Nenati Lucia + Vica Ursaciuc. Am cumpărta cărți de 173 lei (rotund 180), panglici (9 lei) și celofan (16 lei). Ce mai tura vura, am rămas și eu cu vreo 50 de lei. Mi-am spart fruntea într-un colț de geam (LD: am și acuma semnul ăsta de bună purtare…). Au fost Nenati Lucia cu diriginta, Gozec și Telucu pe aici. Seara am cumpărat un colac de 3 lei, parizer de 5 și-un lichior de mentă de ne-am înveselit.

Vineri 21 aprilie 1967. Azi am avut un singur extemporal și nici pentru ăsta n-am învățat (ext. anunțat). La rusă ne-a luat prin surprindere și ne-a dat și ea extemporal cu întrebări foarte simple: locul și data nașterii, cum te cheamă, vîrsta părinților și ce vrei să devii. Aici, la ultimul punct fiecare a scris aiurea. Gozec: futbolist; Gavril – Aktior; Vlonga – Șafior; eu – domorobotnic (casnic). (L.D.premoniția mea s-a împlinit: acum sunt un domorobotnic total). La română a ascultat. La geografie am avut ultima oră de curs. I-am înmînat tovarășei profesoare Dumitrașcu cadoul și-am invitat-o la banchet (eu! – care nici nu cred că voi veni!). Media la geografie: 7,5.  La psihologie am dat extemporal din ”caracter”. N-am știut… La primul extemporal am 9. La engleză a adus extemporalele (am 9: emoticon supărat și nervos). Pe la 13.15 am făcut ultima adunare din viața noastră de elevi. Au plecat mai bine de-un sfert. Nenati Lucia a făcut procesul verbal. Materialul a fost foarte sumar. Apoi am trecut la punctul doi al ordinii de zi: primirea de noi UTC iști: Gozec Victor, Burciu Rodica, Șcheianu Gabriela, Băimăcean Elena și Teleagă Viorica.  La urmă… m-am dizolvat și… trei zile va sta clasa fără șef!

Am mîncat bine la masă. Acasă am primit o scrisoare de la Mariana Marinescu (București). Mă bucură scrisorile ei pentru că mă distrează; scrie f lejer și comod. Asta-i a doua scrisoare la care încă n-am răspuns. M-am lenevit la scris. Am încercat să învățăm în parc. N-a mers. Acasă am mai citit un pic, apoi Toader a spus că vrea să se revanșeze și dă o bere la Grădină. Mergem la internat și jucăm un fotbal. Apoi baie. Apoi masa. De la masă – acasă. Pe drum îl văd pe T0. Ne-am înțeles din ochi că trebuie să ne întîlnim… M-am descotorosit de Toader și cu greu ne-am întîlnit … ca să-mi spună să vin mîine dimineață la 6.30. M-am întîlnit apoi cu Ica. Mi-a dat 3 lei și-am luat un colac, apoi am condus-o acasă. Telucu a făcut cinste seara asta: cîte o bere la Ospătărie. Seara am făcut cu Toader un plan pentru 25 aprilie 1967. Ne-am culcat la 1 fără să fi învățat.

Sîmbătă 22 aprilie 1967. Zilele trec cu repeziciune. Dimineața m-am sculat la 5, m-am spălat, apoi am scris Jurnalul pe ieri și la 6 am fost gata.  Pînă la 6.15 am învățat la fizică. Dar culmea! La Complex nu era nimeni. Ce i-o fi de cap omului meu?

Am halit și-am mers la școală. La fizică am dat un extemporal foarte bun.  (cîcarea Troiei!). La ed fizică am tras la poartă și ne-a pus note la ”handbal”. Dom Nicu Velniceru (gazda noastră) a refuzat să ne lase camera pe marți. Paștele și dumnezeii!. La latină am cinci în ultimul extemporal. Nu mă mai deranjează nimeni. La istorie: extemporal: politica externă. I-am dat un extemporal făcut acasă (pe un 7). La rusă m-am distrat nevoie mare. La biologie a fost ultima oră și N.L. (Nenati Lucia) i-a dat cadoul. Apoi am dat extemporal. Ne-a dat sfaturi pentru viață. După masă, de la 16 la 18 am fost la pregătire la Pop. Toader a stat acasă. Am schimbat o carte ”Eisenstein” de 18.50 cu una de 7 lei. Eu am pus 9 și Toader 11 și-am luat un lichior de portocale care ne-a indispus. A participat și Telucu. Eu m-am culcat, iar ei au mai luat cîte o bere la Grădina de vară.

Duminică 23 aprilie 1967. Aseară ne-am culcat la ora 21. Azi dimineață ne-a trezit Costică Lungu pe la 9 și ne-am dat jos din pat pe la 10. Pe la 11 am fost prin oraș și-am halit ceva. La 12.30 s-a dat masa. Toader a fost la film (”Diminețile unui băiat cuminte”). Eu am stat acasă și-am dormit de la 13 la 16. Al naibii somn. M-am sculat, am citit presa (”Noi reduceri de prețuri”) am ascultat un meci, am citit cîte ceva din cărțile primite din Anglia, mi-am făcut ordine în corespondență, iar de la 19 la 24 am făcut corespondență. Am scris: 1) o c.p. acasă; 2) Marianei Marinescu (București); 3) Radio Moscova; 4) și 5) două cluburi internaționale din SUA; 6) lui Shital (India) – i-am pus în plic și vedere de pe Dunăre, una de la Mamaia și poza mea. Și 7) lui John (i-am pus în plic 25 de țigări care au încăput foarte bine, dar nu știu cum o să ajungă. (La toate aceste scrisori n-am mai făcut copii – îmi lua prea mult timp). A scris și Toader la cele două cluburi din SUA. Afară plouă, ninge, frig. Pînă aproape de ora 1 am scris în Jurnal. După ce-am terminat de scris în Jurnal, m-am apucat de lecția la limba engleză!

Luni 24 aprilie 1967. ”Aseară” m-am culcat la ora 3 dimineața. La 7 am fost în picioare. Prima oră: rusa. Este ultima oră de rusă din acest ultim an. Gozec i-a înmînat cadoul. Toată ora a fost veselie. În pauză am pocnit-o pe Mariana Gînsac de i-a dispărut rînjetul. Ora de educație fizică am făcut-o în sala de cor. A fost o oră de audiție. Tovarășa profesoară Bauman era în cancelarie. Am rugat pe cineva să o invite puțin pe coridor. I-am înmînat cadoul. A spus cu glas scăzut, foarte emoționată: ”Tocmai tu, Druguș…”. Apoi mi-a strîns mîna. (L.D.: Cititorii își amintesc, poate, de multele dialoguri neplăcute pe care le-am avut la ore cu această tînără, frumoasă, inteligentă și inimoasă profesoară. De unde și mirarea sa nedisimulată…).

În pauză, vaca de Mariana Gînsac i-a spus dirigintei Ruscior că am bătut-o, crezînd că gata, mă…. pe mine. Diriginta a stăruit să ne împăcăm și să-i sărut mîna! A fost un haios și-o hărmălaie la care au asistat toți reprezentanții ambelor tabere. Pînă la urmă a rămas așa… Eu: ”Tovarășa dirigintă, dacă-i mai dau două, îi trece!”.

La chimie am dat extemporal. Geta Broască i-a dat cadoul. La dirigenție ne-a mai spus niște note și medii, urmate de sfaturi pentru viață. La matematică m-am distrat cu fetele. Azi Puha (Elena) a împlinit 18 ani și ”a trebuit” să mă dau bine pe lîngă ea. Altă chestie! Magopăț s-a apucat de ghicit. Le spune prostii la moace și le ia bani. Eu sînt ”Cassa”. S-au strîns vreo 3-4 lei. În ora de engleză ne-a luat jos, în sala de cor, pe toți ”bărbații”. Au venit doi căpitani (unul Nițu).

(L.D. Aici se termină, brusc, însemnările liceanului Liviu Druguș. Nu am o explicație pentru această întrerupere. Pot presupune doar că a doua zi, marți, a trebuit să părăsim camera de la gazda de pe Calea Prieteniei nr 2. Nu-mi amintesc deloc ce s-a întîmplat și unde am locuit pînă la Bacalaureatul care urma să înceapă pe data de 20 mai 1967. De asemenea, nu am amintiri (în afară de fotografia postată pe FB) de la banchetul la care am participat. Pentru curioși pot adăuga cîteva amintiri despre ce a urmat în acel an. În primul rînd, ce doreau cei doi căpitani de armată? Erau recrutori de viitoare cadre pentru MFA (Ministerul Forțelor Armate) și ofereau condiții foarte avantajoase pentru cei care doreau să urmeze o facultate pentru ca apoi să activeze în armată. Oferta principală era pentru medicină și limbi străine. Se asigura transportul, cazarea și bursă pentru cei care acceptau oferta lor. Eu am acceptat-o și am repetat experiența nefastă de la Cîmpulung Moldovenesc. Eu oricum îmi făcusem planuri să fac facultatea în București, așa că… why not? Pe T0 (lt. Tudose) l-am refuzat cu oferta lui de a merge la ”școala de securitate”, dar pe căpitanul de armată Nițu nu. (În paranteză fie spus, pe T0 nu l-am mai întîlnit niciodată. După terminarea facultății am trecut pe la Miliție și am întrebat de el. Mi s-a spus că a murit – probabil a fost mutat în altă muncă: tocmai învăța și el engleza și i-am dat adresa de la International Book Fellowship din Londra care i-a trimis cărți și dicționare). Acum, după peste jumătate de secol de la ”contactul” meu cu ofițerul Tudose, înclin să cred că cele cîteva întîlniri cu el erau mai mult pentru supravegherea mea decît pentru obținerea de informații despre elevii care fumează… Pe scurt, nu m-am simțit ca fiind turnător, colaborator sau informator, ci un justițiar. Încercările ulterioare de a mă convinge să colaborez cu Secu s-au soldat cu refuzuri ferme din partea mea. Despre ele am relatat, pe acest blog, într-una dintre pseudorecenzii, așa că nu mai insist). Locurile pentru MFA erau separate de cele pentru civili, dar examenul a fost comun. Din cîte țin minte Facultatea de limba engleză avea rezervate două locuri pentru MFA. Nu știu cîți au concurat pe acele două locuri dar șansele mele de a reuși erau foarte mari. Terminasem BAC ul cu media 10 și în acel an s-a hotărît ca nota de la Bac să fie adăugată la notele obținute la admitere. Era suficient să iau un cinci la probele de admitere și media finală era de 7,50. Poate și din acest motiv am adoptat o atitudine excesiv de relaxată la probele scrise. Am obținut doar 4 la teza la engleză și 5 la teza la limba română. Neobținînd minimum 5 nu am mai fost admis la proba orală, care – credeam eu – era punctul meu forte. Nu exclud deloc o ”lucrătură” tocmai pentru a nu intra la oral și a nu reuși la admitere, vînzarea de locuri la admitere fiind o practică a acelor vremuri. Presupusul ”ajutor” promis de T0 a fost fie o vorbă în vînt, fie un ”ajutor” pe invers. În sala de examene am văzut lucruri greu de înțeles chiar și în zilele noastre. Am văzut în sală oameni mult mai în vîrstă decît mine și – un lucru care chiar m-a șocat – am văzut un tînăr de cca 25 de ani, cu o barbă neagră, mare și care, în timpul examenului și-a scos pipa, a aprins-o, a fumat tacticos fără ca cineva să-i facă vreo observație. E de înțeles cu cine a trebui să concurez – probabil fii de diplomați sau oameni din noua aristocrație roșie. Pe scurt, nu am reușit la Facultatea de limbi străine de la Universitatea București și urma să fac armata la termen integral (un an și patru luni). Această perspectivă m-a speriat destul de tare și am început să caut locuri la școli postliceale, doar pentru a scăpa de armată. Părinții găsiseră deja o școală sanitară la Botoșani și urma să mă apuc de învățat… Chiar atunci am primit o scrisoare de la prietenul meu Toader Gherasim care a lăsat deoparte visurile de a deveni silvicultor, actor sau marinar și a ales Facultatea de Studii Economice de la Iași (fostul ISE – Institutul de Științe Economice) unde a reușit cu brio. Mai rămăseseră 16 locuri pe care au concurat sute de ”neintrați” la alte facultăți. Obiectele de admitere: matematică și economie politică (cele intens ignorate de mine în liceu, fiind și la clasă umanistică). Am învățat aceste două obiecte întreaga vară și am reușit pe locul 18 la egalitate de note cu cel de pe locul 16…  La absolvirea facultății urma să fiu repartizat la Catedra de Economie politică la Disciplina Doctrine economice, dar anul 1971 a fost și anul în care stalinismul a fost coborît din nou din pod și multe libertăți au dispărut. Cenzura și dosarele de cadre au fost întărite. Dosarul meu nu mai corespundea pentru cariera didactică și am fost repartizat în cercetare, la Academia Română, filiala Iași. Am reuși să intru în învățămînt (la UMF Iași) în anul 1976 nefiind promovat pe post de lector, deși întruneam cerințele legale. Nefiind prieten cu Securitatea, bănuiesc că nu am primit aviz favorabil pentru promovare. Am început doctoratul în 1976, la București, dar 1n 1984 nu mi s-a aprobat susținerea publică fără nicio explicație. Am susținut teza (cu același conținut cu cel din 1984, mai puțin trimiterile obligatorii la documentele de partid) în 1996 și în următorii patru ani am urcat toate treptele carierei didactice. Mă pot lăuda că la începutul anilor 80 am propus (și culmea! s-a și aprobat!) reducerea cu 50% a orelor de Economie politică și introducerea unei discipline distincte – Economie sanitară (pe care după 1990, mai exact în 1997 am introdus-o la Facultatea de Bioinginerie Medicală sub numele de Economica Sănătății, alături de alte discipline, construite tot de mine: Managementul sănătății și Sisteme de sănătate comparate). Mai mult, am reușit să conturez (prin programa academică) secția de Managementul sănătății care avea ca scop declarat pregătirea viitorilor manageri de spitale, directori de direcții de sănătate publică (DSP) și specialiști în Ministerul Sănătății. Din păcate, imediat după plecarea mea de la UMF Iași (2004) proiectul meu (foarte necesar și azi) s-a destrămat. Mă bucur că am fost ales de către studenții promoției 2004 ”Profesorul anului” fiind singurul profesor nemedic care a primit acest onorant titlu. Tot cu titlul de răspuns la posibile întrebări mai precizez că în timpul studenției mele peste jumătate din timp l-am alocat cursurilor de la Facultatea de limba engleză, fiind foarte activ și pasionat de ceea ce învățam.

(Sfârșitul Jurnalului ținut de mine în perioada 1 martie 1963 – 24 aprilie 1967. Am transcris, timp de 175 de zile, conținutul consemnărilor făcute de mine timp de 1500 de zile în care am scris ceea ce mi s-a părut a fi demn de notat atât despre mine cât și despre cei din jurul meu: colegi, profesori, părinți, rude, oameni politici etc. Continui să cred că acest Jurnal are valoare documentară și că poate fi folosit pentru scrierea unui scenariu de film cu caracter memorialistic).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 415. Luni 19 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (138).


A șaptea vacanță de licean prostuț. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1965 – 8 ianuarie 1966. Clasa a X-a. Aveam 15-16 ani. Grămești, Siret, Rădăuți.

 

Joi 23 decembrie 1965.  Ieri a fost urît și a plouat. Spre seară a nins. Frig și îngheț. M-am sculat la 9. Mi-am pus corespondența în ordine și pînă la 10.30 am scris Jurnalul pe ieri. Mama și tata au plecat la școală. Mircea a avut grijă și mi-a pregătit dejunul. Avînd destul timp aș vrea să fac cîteva caracterizări profesorilor:

Zăicescu Mihai – profesor de științe biologice. Poartă părul în jos, cu cărare, și este mereu îngrijit și pieptănat. După vorbă pare a nu fi român. Folosește f f des cuvîntul ”măi”, repetat în mod exagerat. Ca profesor e bun și ca diriginte e și mai bun. Se pare că are multe ”unelte” și pîrîtori pt că a aflat multe din viața elevilor săi. Ține tare mult la elevii buni (Gherasim, Zaharia). Face totul pe bază de document (motivarea absențelor și cazurile de indisciplină). Elevii în cauză trebuie să dea declarații scrise. Știe să se poarte cu elevii. După mine, e destul de șmecher. Reușește să facă abonamentele 100%, trecînd abonamentul său pe numele lui Rusu, dar îl primește el. Cînd e supărat vorbește încetul și nu se uită în ochii noștri. Îi place să îndeplinească ”ordinele” tovarășei directoare și să fie corect în toate. După cîte ne-a povestit el se pare că are un suflet bun. Știe să ”ardă” elevul care a greșit, cu exemple foarte bune legate de anatomie,

Pop Mihai. – profesor de engleză. E tînăr, proaspăt absolvent de facultate de limba engleză. Noi am fost primii săi elevi. La început mai roșea cînd făcea cîte o greșeală. Pe atunci încă nu deosebea culorile (alt motiv de a roși pînă în vîrful urechilor). De altfel e un profesor destul de sever, secretar al org. UTC Liceul nr 2. Mic de statură, cu părul dat pe spate (negru) și destul de chipeș la față. Vorbește un pic peltic, ceea ce-l ajută la limba engleză. Are încredere în mine și știe că vreau să-i urmez cariera.

Pînă la amiază am scris Jurnalul pe ieri. După 12 a venit și tata de la școală (a avut ședință de analiză a învățămîntului pe trim. I). A avut iar discuții tari cu Panțir. Azi popa a umblat deja cu ajunul prin partea asta de sat. După masa de prînz (felul II l-am mîncat aseară) am început să scriu scrisori. Am scris, pînă seara următoarele scrisori: la (Radio) Moscova (eu), la Radio Moscova (pt Mircea; într-un plic aparte, cu scrisul lui), lui Puiu Florin  – toate în plicuri de mapă, cu timbru mic cu Harap Alb pe el (L.D.: Florin Petrovici, zis Puiu, era nepotul tantei Tinca, sora buniței, văr de-al doilea cu mine și cu Radu Costea, zis Dănuț – nume care au apărut în Jurnal în perioada șederii mele la București); buniței (scrisoare începută de mama și terminată de mine, o c. p. la Cartea prin Poștă (cărți de limba germană, italiană și spaniolă). (Pe 18 dec. Am primit două c.p. de la Cartea prin Poștă și-mi spune că în afară de Omul invizibil de Wells și de Trei într-o barcă de Jerome K Jerome, nu-mi poate găsi nimic altceva).  După prînz am ieșit cu Mircea afară, am curmat și-am despicat niște lodve. Azi Muț a rupt lanțul; s-a făcut tare rău. Mama a fost ocupată cu pregătirea porcului.

Vineri 24 decembrie 1965. Aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris vreo 10-15 maxime culese de Mircea din ”Europolis” sau din alte cărți (despre dragoste). Apoi, stînd în pat, am citit din ”Bîlciul deșărtăciunilor” de Thakeray. Azi dimineață m-am sculat la 7, am făcut înviorare, și-am început să citesc din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Am reușit să citesc partea introductivă și primele două paragrafe din partea I. Mi-am însușit regulile de citire, dar mi-e mai greu să țin minte substantivele cu tot cu articol. Am citit și la limba engleză de două ori cele 300 de cuvinte puse în plan pe ziua de azi. Fiind ajunul crăciunului azi a fost treabă pînă peste cap. Eu am despicat lemne pentru bucătărie și dormitor și-am mai ajutat prin casă. Mircea a făcut curat în dormitor și sufragerie. Tata a fost în sat, a dus scrisorile la Poștă și a adus un sac cu boabe de porumb. A fost pe la noi Amăiestroaie (cu o sacoșă cu brînză). Am continuat să citesc ”Bîlciul” și a început să-mi placă. Neavînd ce face m-am mai uitat o dată la vederile din colecție, încercînd să fac o clasificare, dar m-am enervat și le-am amestecat iar. (total 180 lei). După masă mi-am scos cărțile și ziarele de engleză, uitîndu-mă prin ele și scoțîndu-mi pe hîrtie unele materiale care-mi vor folosi la ”îmbunătățirea emisiunilor de la Radio Moscova”. Azi a fost Jana la oră. Mircea a stat și el și au lucrat cu tata probleme la fizică. După asta Mircea s-a dus la prăvălie la Bălinești (și-a cumpărat ce nu trebuia: țuică) apoi la cooperativa din Grămești după gaz. Azi toată ziua s-a menținut un ger…. ca înainte de Crăciun.

Încerc să continui caracterizările profesorilor. Poate am să fiu nedrept spunînd unele lucruri despre ei, dar cel puțin așa mi s-a părut mie și așa-i caracterizez. N-am ce le face! Ăsta-i norocul lor. Mai tîrziu, să mă critice.

Prof Savin Ana – profesoară de rusă. Ne-a luat abia anul ăsta și datorită ei a început să-mi placă și rusa. Are o statură mică (chiar prea mică). Are ochii albaștri și blînzi (cum îmi plac mie). Se poartă frumos cu elevii în timpul orei și, la ascultat, încearcă să-l ajute pe elev, fără să-l încurce și fără să-i dea ”mură-n gură”. Vorbește mult pe rusește în oră și cred că e profeasoara cea mai bine pregătită în acest domeniu din toată școala. Am observat că e corespondentă la ”Zori Noi”. În general, îmi plac oamenii comunicativi și harnici la scris (ca mine…).

Prof Bucătaru Ana – profesoară de muzică și cor, iar de anul ăsta este dirigintă la clasa X-a E (umanistică). E profesoară în vîrstă și cu experiență. Din cauza staturii (mică) și a nasului ei, unii i-au scos supranume (”Rățușca”, ”dopul”, ”bombonica”). În clasele a VIII-a și a IX-a am avut-o ca dirigintă. În această calitate era foarte bună. Își menaja clasa și iubea elevii care o înțelegeau. De multe ori venea în clasă și întreba: ”Vreo supărare? Vreo durere?” Cînd se enerva (și asta numai cînd vorbea cineva în oră sau era obraznic) striga fortissimo: ”Vorbește, vorbește, taaaaci!!!”. Încă din clasa a VIII-a ținea tare mult la Gherasim.

Prof Croitoru Mihai – profesor de filozofie. Predă numai la clasele a X-a și a XI-a. De abia anul ăsta a venit de la Suceava. De la început s-a impus prin severitate. Ca trăsături fizice îl caracterizează o frunte lată și un păr frumos, ușor ondulat. Are cunoștințe vaste din toate domeniile, iar la orele de curs este foarte explicit. Consideră ca o datorie a profesorului să folosească ultima oră din trimestru pentru distracții și destinderi. Știe să șfichiuiască cu vorba; în clasă nu admite nici cea mai mică indisciplină. O (altă) caracteristică: are scrisul foarte asemănător cu al tatei.

Prof Luchian Ecaterina – profesoara de istorie. Ne-a luat de-abia de anul ăsta. Ca statură e zveltă și tare subțirică. Are de abia vreo cinci ani de servici. În anii trecuți era foarte îngăduitoare cu elevii. Acum însă, a ”îmbătrînit” și e severă (pune greu un 10; media 10 nu este în clasă). Își iubește tare mult obiectul.  Idolul ei în istorie e Napoleon. Cînd vorbește despre el declamă cu patos; odată, povestind, i-au dat lacrimile… la moartea lui. Îi admira curajul și inteligența acestui împărat. În unele ore ne povestea întîmplări din viața ei de elevă: neglija obiectele cu caracter real, deoarece îi plăcea grozav istoria și literatura. În general e o profesoară bună și o stimez.

Prof Băncescu…. – profesoară de sport. E cam între două vîrste (balanța atîrnă spre cea de-a doua). Ridurile de pe față nu-i dau o caracterizare foarte bună (și privirea). E o profesoară bună. Se poartă prea frumos cu elevii încît aceștia își poartă nasul pe sus (uneori, cl. X C). Totuși, în cadrul programei de educație fizică este severă (n-ai trening și teniși – absent). La note – de asemenea: le cam cîntărește (cred că nu prea are pentru ce). Ține la prestigiul școlii și al echipelor de sport ce ne reprezintă școala. Vorbește cu elevii de pe poziții de elev (medii, profesori, ascultări). Vrea ca elevii să o salute respectuos (dacă n-o saluți așa, mai bine n-o saluți).

Pricop….    profesoara de desen (singura din școală). E foarte voluminoasă, destul de în vîrstă și poartă ochelari. Vorbeșete foarte popular, moldovenește, de unde-și trage o binemeritată poreclă: ”Chirița”. În clasele anterioare obișnuia să dea extemporale. Anul ăsta facem ”lucrări în tuș”. Nu poate să mențină liniștea în clasă și totdeauna e veselie mare în clasă. Cînd îi displace vreun miros își toarnă cîte o jumătate de sticluță de parfum pe mîini și pe față, de strîmbi din nas. Cu toate că e obiect de mică importanță drămuiește notele și le dă cam la limită. Nimeni n-o poate înșela cu planșe străine.

Matkovski.…. profesorul de ”Atelier” (anul ăsta facem Automobil). E un bărbat solid (mi se pare că a fost muncitor la o uzină). E o fire tare spirituală și veselă. Tot timpul pare că rîde și zîmbește. Nici eu nu l-am văzut vreodată încruntat. Nu cere să fie respectat și de aceea în orele de atelier e bîlci mare. Folosește foarte des termeni și glume inspirate din tehnică. Pe vreme ce îmbătrînește a început să chelească. E un profesor bun și îl simpatizez.

Cornea Elena    – profesoară de limba română. De asemenea, ne învață pentru prima oară. Are o statură potrivită, dar voinică. Poartă părul în plete aiurea, care par că nici nu-s pieptănate. Cînd predă, ca și Momolu ( = prof Stavri) stă în fața clasei și-i dă drumul la lecție fără să antreneze clasa. E foarte pretențioasă și cam zgîrcită la puncte. Nu prea o am la inimă pe această profesoară, dar nu știu din ce cauză (în orice caz nu pentru că am media 6 la ea). Folosește unele expresii care nu cadrează unui profesor de l. română (exclamații).

Luția… – profesoară de chimie. Profesoară nu prea în vîrstă, dar îndrăcită. Probabil pentru a fi mai sigură pe ceea ce predă se uită mereu în caiet cu nerușinare. Dacă te prinde însă copiind sau șoptind e Jale (cu ”J”). La ascultat mai rău te-ncurcă cu întrebările ”ajutătoare”. N-o pot suporta numai pentru faptul că e destul de nepregătită și cere multe. Cîteodată începe să strige la cel ascultat că uită tot. În timpul predării, cînd aude un murmur în clasă spune: ”poftiiiim?” sau ”ceeeee?” și se uită de cîteva ori în caiet.

Cred că am scris destul pe ziua de azi, mai ales că e și tîrziu: 22.15.

Azi am mai despicat butuci și-am stat restul timpului în casă. De fiecare dată cînd cobor de la deal îmi place să mă urc în măr mai mult cu ajutorul mîinilor. Am ascultat la 6 ”Vorbește Moscova”. Mi-am notat două cîntece care mi-au plăcut și pe care le voi cere și eu: ”Katiușa” de Marcel B. și ”Am întotdeauna douăzeci de ani” de V. Seloviov Sedoi. La 25 XII în fiecare an în U.S se sărbătorește ”festivalul artistic Iarna rusească”. În luna decembrie se sărbătorește o săptămînă a prieteniei româno-armene. În U.S. sînt 300 de mineri Eroi ai muncii socialiste. Am ascultat azi la 8 la MoscovaTribuna ascultătorului” A vorbit Ilis Razina. Iarna pe la Moscova e deosebit de blîndă și zăpada se topește. Am ascultat la un post de radio (V.A.) despre cele 30 de ore de pace din Vietnam. N-ar fi rău dacă ar fi o infinitate de ore de pace, nu 30 (în cinstea Crăciunului). La Moscova s-a încheiat un tratat prin care U.S. se obligă să ajute Vietnamul democrat cu utilaje și armament (cf. principiului internaționalismului socialist). Azi am mai tradus cîteva texte din cartea ”English Reader – for Higher Technical Schools” – carte editată de ”Vîsșaia Șkola”, Moskva. Cartea e foarte interesantă și conține lecții de fizică, chimie, literatură, economie politică. Am citit despre ra-da-r, atomi, Universitatea Oxford, British Museum  (L.D.: muzeu pe care l-am vizitat în 1990 și am stat la masa la care a lucrat Marx; peste cîțiva ani, când am revenit în altă vizită, masa cu pricina dispăruse. Probabil ”masa lui Marx” se aducea și se scotea în funcție de succesiunea la putere ale celor două partide: laburist și conservator J ), Lenin Library și primii patru cosmonauți sovietici. Mama a fost ocupată azi și s-a culcat tîrziu. Eu am stat pînă la 23h.  Am ascultat la radio despre istoricul zilei de Crăciun. Aceasta s-a sărbătorit prima dată în sec XV în Italia. De acolo a migrat în Spania, Franța  și de unde a fost împrumutat la celelalte țări. Crăciunul este singura sărbătoare populară cu caracter religios care se serbează peste tot în lume la aceeași dată: 25 decembrie. La această dată se cîntă colinde și imnuri cu caracter religios. De la ora 12 (ora Vietnamului), de cînd a fost semnat ”acordul de încetare a focului pentru 30 de ore” nu s-a semnalat nimic deosebit.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 404  Joi 8 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (132).


A șasea vacanță de licean prostuț. Vacanța de vară 16 iunie 1965 – 14 septembrie 1965. Trecerea din clasa IX-a înspre clasa a X-a. Aveam 15 ani. Grămești, Siret, Rădăuți, Cîmpulung, București

Marți 15 iunie 1965.  ….. La 5.30 am plecat spre CASĂ. M-a așteptat tata la cursă. Mircea a rămas (corigent) la limba franceză. Acasă totu-i plin de verdeață, imagine care îmi amintește de întoarcerea din tabăra de la Bucșoaia. Acasă am vorbit, am citit, am povestit și ne-am culcat obosiți.

Miercuri 16 iunie 1965. Ieri a plouat în cîteva serii și pămîntul e ud. Bate vîntul aducînd nori albi, rari pe cerul de un albastru curat. Am terminat de citit ”Trenul trebuia oprit”. Mi-am pus în plan pentru această vacanță să învăț engleza și latina, să citesc lecturile suplimentare, să fac o excursie la Cîmpulung. Am pus cu toții două straturi de ceapă. Tata învață pentru examenul de gradul II.

Joi 17 iunie 1965. Dimineață minunată. Cu cît timpul înaintează se stîrnește un vînticel care aduce nori alburii, de vară. Ieri s-au împlinit doi ani de la zborul în Cosmos al Valentinei Tereșkova (16 VI 1963). Am compus scrisoarea pentru Dusica Adic. Pe la 5 am fost cu bicicleta (după cumpărături). Am început să citesc ”Viața lui M. Eminescu” de G. Călinescu. Mircea face transformări în cămară pentru a-și face o cameră separată.

Vineri 18 iunie 1965. Zi frumoasă. După masă s-a înnourat și a plouat un pic. Am plivit cartofii. Citesc și fac rezumate din ”Viața lui Mihai Eminescu”. Au înflorit cei doi bujori albi din fața casei. Vișinele au întîrziat tare mult anul acesta. I-am scris lui Radu.

Sîmbătă 19 VI 1965. Întreaga zi a fost caldă. Tata a fost la Siret. Am primit scrisoare de la bunița în care ne spune că ne așteaptă cu nerăbdare la București. Mircea spală țoale. Și-a cumpărat teniși (nr 42, 43 lei). Mircea speră să facă o excursie la București cu bicicleta.

Duminică 20 VI 1965. Zi călduroasă. Dimineața n-am mîncat (ca la teatru!). Mi-am petrecut duminica citind (Eminescu, Zori noi, Magazin) și jucînd (după amiază) table și dame. Azi e serbare de sfîrșit de an pentru clasele 5 – 11). Seara povestim amintiri și întîmplări sau punem la cale (VIITORUL).

Luni 21 VI 1965. Zi caldă cu înnourări slabe spre seară. M-am obișnuit să mă scol tîrziu. Am terminat de citit ”Viața lui Eminescu” și am făcut rezumat. Mi-am completat multe cunoștințe referitoare la viața lui, pe care dacă mi le-ar fi spus cineva nu le-aș fi crezut. La 9 Mircea a plecat spre Suceava și a venit la 7. A mers ocolit, prin Siret și Rădăuți. A cumpărat cărți: ”Cum rezolvăm o problemă?”, ”Învățați limba franceză fără profesor” și ”Texte alese din literatura engleză”, for me, for students. M-am culcat tîrziu. Vreau să învăț franceză…

Marți 22 iunie 1965. Cald. Soare puternic. Mircea a fost la Siret. M-am apucat să-mi trec cuvintele într-un caiet cu 48 de foi. Azi am trecut acolo 1000 de cuvinte. Am prășit grădina. Problema excursiei la București a rămas în aer.

Miercuri 23 VI 1965. Zi minunată. Dimineață am mai scris 300 de cuvinte (1300). La amiază am plecat la apa Siretului cu Mircea. Am stat trei ore. Ne-am pîrlit bine și ne-am întors voioși și flămînzi. Îmi place să sar de la 4 metri pe nisip. După asta Mircea a fost la Siret. Numărul casei noastre este 519. Am primit Avizul de primire de la Karl Uhl căruia i-am scris la 2 iunie.

Joi 24 – 6  – 65.  Cald. În timpul amiezii a burezat puțin și s-a liniștit. Seara am plecat cu toții la film. Am împrumutat de la Bibliotecă ”Dicționarul enciclopedic romîn”, vol. I. Am văzut filmul hispano-italian ”Calabuch”. Mi-a plăcut foarte mult de Jorge. Acasă am citit din ”enciclopedic” pînă la 1.15.

Vineri 25 – 6 – 65. Ziua în general a fost caldă. În timpul amiezii au fost 15 min de ploaie și apoi iar soare. Dimineața am fost la Siret. Am primit scrisoare de la (Radio) Moscova. Mi-a trimis o vedere din (orașul) Gorki și o fotografie cu baletul Paronini. La San Francisco se comemorează 20 de ani de la înființarea ONU. (L.D. Evident, nu era o comemorare, ci o aniversare…, dar am respectat textul elevului prostuț aflat în vacanță). Cerul curat. Zăpușeală. După ce-am făcut curățenie în casă am plecat, la 12, cu Mircea la scăldat. Am stat pînă la 4.30.

Sîmbătă 26 – 6 – 65. Cerul curat. Zăpușeală (L.D. Banc din anii 90: ”Cum se spune în engleză la ”căldură mare”: Răspuns: ”the pușeală”). După ce-am făcut curățenie în casă am plecat la 12 cu Mircea la scăldat. Am stat pînă la 4.30 și m-am simțit foarte bine. Sar în apă, de pe mal, de la 4 – 5 metri înălțime). Se fac sărbătoriri pregătiri pentru sărbătorirea recoltei primăverii (mai bine a verii) ”fruntașilor în producție” ce va avea loc mîine. Seara am stat pînă la 24.00. Am scris la (Radio) Moscova și mi-am aranjat hîrtiile.

Duminică 27 – 6 – 65.   Senin. Cald. Sărbătoarea fruntașilor în producție. Fiind și înaintea hramului, n-a venit multă lume și sărbătoarea n-a avut farmec. S-a înmînat steagul de brigadă fruntașă în producție. S-a făcut concurs de biciclete. Au concurat 6. Mircea -locul I. În sat, un camion a omorît un copil de doi ani. Seara am fost la film.

Luni 28 – 6 – 65. Zi caldă. Mircea a fost la Siret, apoi la popă și pe urmă iar la Siret (chestie de butelie și de șmecherie). Am scris la Radio Iași și la Librăria Cartea prin poștă. Mircea a adus butelie (am stat o zi fără butelie). Azi am învățat (recapitulat) 100 de cuvinte la limba latină. Se împlinesc 25 de ani de cînd ”Basarabia a fost alipită patriei mamă” (Radio Chișinău). După masă a plouat. (L.D. Tatăl meu a părăsit locurile sale natale, numite atunci, în 1965, ”Basarabia alipită la patria mamă”, adică anexată Imperiului Sovietic rus, în cea de a treia zi în care cine dorea putea alege să vină în România. Motivat și de faptul că fusese membru al ”Majadahonda” (organizație antisovietică, legionară), tata a reușit, cu greu, să vină în România. Patria română s-a sovietizat însă și ea în curînd și teama tatei de a fi arestat și executat – precum colegii săi din Majadahonda – a fost cvasipermanentă. Discursul fulminant al lui Ceaușescu din august 68 împotriva imperialismului sovietic l-a determinat pe tata să intre în pcr, cu speranța că reunirea se va produce printr-o eventuală implozie a sistemului de la Răsărit. Cu același ideal  de o naivitate copleșitoare am plecat și eu la Chișinău, în 1990, ”pentru șase luni” care au devenit șase ani. Atâția ani mi-a trebuit ca să înțeleg că România gorbaciovisto-iliescisto-fesenistă a anilor 90 nu dorea DELOC unirea, ci se așeza doar mai bine în patul ”prieteniei româno-sovietice”. Asta în timp ce eu, împreună cu alți naivi, am sacrificat ani din viață pentru acest ideal. Tatăl meu a murit în 1990 cu speranța că unioniștii vor reuși… Dacă tot am dat frîu liber memorialisticii în detrimentul diaristicii, iată și opinia gânditorului Neagu Djuvara despe imposibila unire: ”Sunt destul de mulți cei care au dorit unirea în acel moment, însă s-a opus Ion Iliescu cu soția lui care este rusoaică… Am fi putut retrăi la începutul anilor 90 un al doilea 27 martie 1918” vezi interviul publicat sub titlul ”O republică independentă de România între Prut și Nistru este o monstruozitate” în: ”Adevărul” din 28 martie 2010 (ediția de Galați; interwieveur Bogdan Nistor).

Marți 29 iunie 1965. Sf Petru și Pavel – ziua de hram a satului. Toată ziua a fost înnourat și urîcios. N-am ”hramat” cu nimeni. Am stat toată ziua în casă, am jucat dame și table. Spre seară a fost în trecere pe la noi nea Alecu și tanti Ileana. A fost o zi obișnuită. M-am culcat iar tîrziu. A fost publicat la Radio proiectul de Constituție. Republica Socialistă RomÂnia, PCR, UTC, Banca Națională a RSR.

Miercuri 30 iunie 1965. Dimineața – un pic înnourat, cu cîte un pic de soare. Mircea a plecat la 8.30 la Vatra Dornei cu bicicleta. Restul zilei a fost cald și senin. Am citit ”Cum a apărut viața pe Pămînt” de P. Raicu. Spre seară a venit Jan Goraș și a plecat la 1.20. Vorba lui J.G.: ”Cine nu știe analfabetu?”

Joi 1 iulie 1965. Luna lui Cuptor și-a arătat azi puterea. M-am sculat tîrziu. Capitolul I din Constituție: isn t it (L.D. ”nu-i așa”). Tata se pregătește pentru Iași. A plecat la 2.30 cu cursa. Va sta la Iași la pregătire 20 de zile. Cloșca a mai scos o serie de 21 de pui. Avem două cloști cu pui (34) și o cloșcă cu curci (11).

Vineri 2 iulie 1965. Dimineața și pînă după masă s-a menținut o vreme minunată. Pe la 6 s-a stîrnit o furtună grozavă. A plouat repede, iar vîntul a culcat popușoii, cartofii la pămînt și a rupt multe mere. Au căzut 6 bucăți de țiglă de pe acoperiș. Șanțul curgea vijelios plin pînă în margini. Am scos lalelele. După ploaie a ieșit soarele și apoi s-a înnourat și s-a stîrnit vînt. Mama a fost după salarii. Am ascultat Bucureștiul în limba germană. M-am culcat la 12.30.

Sîmbătă 3 iulie 1965. Înnourat. Aseară a plouat. M-am sculat la 8. Am fost la Poștă. Am dat scrisoare to Spania. Mircea trebuia să ajungă aseară acasă, dar n-a venit nici azi. ”Romania Today” and ”Seven Days in Belgrad” + ”Yugoslavian Life”.

Duminică 4 iulie 1965. Aseară, pe la 10 a venit Mircea cu bicicleta de la Dorna (Șarul Dornei). A stat la Nicu (L.D. Nicu Olteanu, vecin și prieten din Șarul Dornei), la Vacaru (Stelian Vacaru, un fost elev al mamei) și a fost și pe la dna Repta + Dana + Puiu. (L.D.: Dana și Puiu Repta, copiii profesorului și directorului de școală Repta erau cam de vârsta noastră). Mircea a povestit multe lucruri despre locurile pe care le-am lăsat cu cinci ani în urmă. A adus flori. Radio București transmite, în timpul nopții, două emisiuni: una în limba germană de la 24 la 0.30 și una în limba engleză de la 0.30 la 1.0. Am trimis nouă scrisori și n-am primit încă niciun răspuns.

Luni 5 iulie 1965. Majoritatea orelor au fost reci. Din cînd în (că)cînd iese și soarele. Am primit scrisoare de la tata (Grupul școlar Tehnico Profesional, Str Sărăriei nr. 189, Iași). Alaltăieri dimineața și ieri mama a vorbit cu Comisariatul care cere să mă duc numaidecît mîine la Rădăuți. Azi mă pregătesc pentru plecare la C – Lung.

Marți 6 iulie 1965. După frigul grozav de astă noapte s-a mai încălzit în timpul zilei. M-am sculat la 5 și-am mers cu mama la cursă. La 8 am ajuns în Rădăuți. Am scos fotografiile și ceasul de la reparat. Mi-am cumpărat o pereche de pantofi maro (113 lei). Am fost la Comisariat și am vorbit cu tov căpitan Zăiceanu care m-a mai lămurit în privința Liceului Militar din Cîmpulung. Apoi am jucat voley, ne-am plimbat prin oraș și-am văzut filmul ”Doi în stepă” (prod. URSS). Am cumpărat trei vederi din Rădăuți, una din Suceava, una din Putna și una din Vatra Moldoviței. L-am cunoscut pe Nicu Zăiceanu care ne-a povestit mult(e). Seara la 22.30 am plecat din Rădăuți, cu trenul, spre Cîmpulung, 11 elevi în frunte cu tov plutonier Agachi (din Grămești). În Suceava am schimbat cu un accelerat. Din Rădăuți, de la școala noastră am plecat: eu, Lungu, Andrișan, Bîru, Tiron, Ionuț + trei elevi din Solca și unul de la Școala Medie 1 Rădăuți din clasa XI-a.  A fost cam monotonă călătoria. Acum e 1.30 noaptea.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 306. Joi 2 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (39).


Luni 12 decembrie 1966. Aseară au fost Rodica (Pîrghie) și Tanța (Ungureanu) pe la mine și le-am făcut un fel de traducere din l rusă, după care am jucat cărți și ne-am veselit nevoie mare. Seara a nins afară, fiind cald. Eu am mai rămas să învăț cîte ceva…

Azi la școală n-am dat-o-n bară la niciun obiect. La ed fizică am jucat baschet pentru notă. Am făcut un haois și-o zburdălnicie de se mirau toți. La chimie nu m-a stingherit cu nimic. Azi am strîns bani pt bilete (34). La diriginție, după situația la învățătură, s-a discutat despre ”prietenie”. La matematică am dat un extemporal pe 10 (patru exerciții foarte ușoare).

Aseară Gavril a făcut-o lată cu coniac și azi la școală încă-i era rău (a vomitat astă-noapte…). Mi-a rezervat și mie o jumate, de 5 stele…).

Azi Toader a vorbit cu Nicu Fodor și m-a invitat și pe mine la un revelion organizat de acesta la Frătăuții Vechi – pot merge numai cu o condiție: să am pereche… Toți merg acolo cu perechi… Nu cred că voi găsi pereche… așa că…. Diriginta m-a însărcinat să fac o listă cu cei care vor să facă revelionul la școală.

După ore m-am cam înfuriat pe T2 pt că i-a dat tenișii mei lui Musiu și mi i-a udat…

După ce-am luat masa, înainte de ora 3, am plecat cu T1 + T2 la film la ”Flacăra”: ”Vremea zăpezilor”. O porcărie! Apoi am mers prin oraș cu T1 + T2 (prin magazine, la cec, apoi m-am tuns: era prea sălbatecă frizura mea…). Cînd veneam acasă m-am întîlnit cu directoarea. Acasă am scris la engleză, i-am scris Rodicăi Pîrghie două cîntecele în album. (Regulă: Completat azi… în ora de limba rusă: Semnat: ȘEFU). Seara pe la 7 a fost T1 pe la mine, cică se duce la onomastica la Mariana Gînsac. A fost Nicu F. și l-a lămurit pe Haiuță.

Azi a fost cam cald și s-a topit parte din zăpada căzută. Seara – ger.

Marți 13 XII 66. Dimineața m-am sculat la 6.30. Și nu știu cum. Mi-era un somn groaznic și totuși eram mînat de ceva să mă scol… Pînă la 7 am mai citit la română și istorie și pînă la 7.30 am terminat cu spălatul și mîncatul, ca apoi să merg la școală. Prima oră: l latină.; a adus baba tezele. H.N. – 4, a urmat apoi o serie de 4, timp în care mi-a stat inima de emoție. A urmat seria celor cu -5, printre care mă număram și eu. Generoasă baba. Cică de pe trim II vine alt profesor. Fiind astfel de bine aranjat (chiar dacă îmi mai dă un 1, încă-mi iese media) nu mai am grija latinei trimestrul ăsta și baba a și observat… La fizică a ascultat și a dictat apoi vreo 20 de întrebări ce vor fi date la următorul extemporal. La română N.Hl. era f nervos și a pus f multe note rele. La soc. a ascultat și a predat, dar pe mine nu mă mai interesează (am note: 5, 4…). La istorie a ascultat iar mulți. A ascultat-o pe Popescu Felicia din fața mea. M-am oferit să-i suflu și am început să-i torn la prostii pe care ea le repeta fiind sigură că-i bine, spre marea mea satisfacție. Ex.: Prof.: ”Cine a luat parte la răscoala lui Fr. Ractzi II?”. Popescu (după sfatul meu): ”Ungurii, maghiarii și nemții”. Profesoara: ”Da, ungurii, maghiarii și ciangăii! N.L. (către mine): ”Se vede cîtă istorie știi”. Eu: ”N-am pretenții că știu”. N.L. : ”Atunci de ce-ai arătat caietul profesoarei?”. Eu: ”De chestie!”. Asta a fost ultima oră din ziua asta, căci prof. Pop lipsește și avem oră liberă.

Teddy a fost aseară la onomastică. S-a enervat pe la 11 și a plecat nitam-nisam. Ceilalți au stat pînă la 4 dimineața. Gozec se lăuda că s-a pus pe băut cu Năstase și nu s-a ținut nimeni de ei… Azi toți au venit pe rînd la școală… Mariana a venit la ora a doua, Nicu Fădor la ora a patra ș.a.m.d. Gozec a fost fiert azi.

Acasă am mîncat la două și pînă la 14.30 am scris și-n jurnal. De-acu-s liber. Pe mîine nu-i de învățat!

Relațiile mele cu foștii prieteni se răcesc pe zi ce trece și eu mă simt din ce în ce mai prost. O să încerc să le dreg, măcar cu T1. Cică la internat e o mare fierbere și Haiuță zice că taică-meu ar fi făcut încă o scrisoare la ”Z.N.” și de aceea le vin în fiecare zi controale și anchete. Cred că T0 o fi făcut ”plîngerea” la comitetul raional”.

Pe la 3 a venit T1 + T2 și m-au luat la film la ”Unirea”: ”Cele patru zile ale orașului Neapole” – a good film. După asta T2 are întîlnire cu M.D. (Manea Dorina). Eu am venit cu T1 pînă la gazdă. I-am propus să vie cu mine la gazdă pe trim. II. El: ”Mojna!”. Cică s-ar putea să vin de Anul Nou și fără pereche. Nu-i nici el de acord cu această societate…

M-am întors apoi în oraș să cumpăr niște agende, dar era închis. Am cunpărat o lamă, 5 felicitări de 1,25 + Rebus nr 226 (10 lei). Cînd galopam înapoi spre casă mă strigă Maria Dobroghiu + Lucia N.(enati) + Scîntei + un tînăr. M-au rugat să le traduc o scrisoare din l engleză primită din Ghana, de la un popă: ”De ce biserică aparții? Ai mamă și tată? Eu am mamă și tată, doi frați și o soră…. Scrie-mi în curînd căci se apropie Crăciunul… ș.a. …” Ne-am distrat mult pe chestia asta. Mă mir că N.L. a început să vorbească cu mine.

Acasă m-am apucat imediat de rebus și pînă la 7 am dezlegat bine patru careuri și în special careul ”Prosperitate” care face parte din ”Concursul lunii decembrie”. Am de gînd să-l trimit.

După cină (două farfurii de lapte cu mămăligă) m-am apucat și eu de scris scrisori. Am copiat aproape întocmai scrisoarea pt. Cuba și am trimis una în Scoția și una în Trinidad. La fata din Trinidad m-am dat drept studentă de 18 ani… Le-am pus cîte o vedere (una din Suceava și una din Gura Humorului – nr. 8504 și 8566). Am de gînd să mai scriu în India, Brazilia și Olanda. Plicul din Ghana era f șmecher – scris chiar pe plic.

Mary D.(obroghiu): ”Mă Liviu, așa ești un șmecher…”. I like this. M-am culcat la 10.30. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 289. Luni 16 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (22).


Vineri 4 noiembrie 1966. Azi iar n-am fost la ed fizică. Am stat în clasă cu ceilalți trei băieți și N.L. + Mary D. La engleză, tocmai azi cînd eram mai puțin pregătit ca alte dăți, mă agață la ”Renaștere”. M-a scos afară (LD: adică în fața clasei), le-am bălmăjit ca vai de mine și m-am făcut bine de rîs. Doina H. mi-a suflat un pic (mă lipsesc!). Pînă la urmă mi-a pus un 7. M-am hotărît să mănînc engleza, nu alta. Mie nu-mi trebuie notă, ci cunoștințe!

După masă am încercat să mă pregătesc bine pe mîine. La 4.30 am plecat la spectacol la C.R.C. Am strîns bani de pe unde s-a putut, de la internat și de pe drum, fără să mai fac liste. În holul Casei de cultură era o înghesuială nemaipomenită. Cu mare greu am mers la casă, am predat 70 lei pt 14 oameni, rămînîndu-mi în buzunar 10 lei, iar eu am intrat pe gratis.. Dacă știam cum merg treburile, rămîneam cu 80 lei. Telucu a făcut și el vreo 20 de lei. Erau acolo și frații Golescu și au pocnit cîțiva de la noi de la internat și Liceul 2. (H.N. a luat un cap în gură, Lungu Dragoș a luat vreo 20 la plex ș.a.).

La spectacol am stat în picioare în stînga față. A prezentat o echipă din București, cu: Anda Călugăreanu, Ilinca Cerbacev + Ovid Teodorescu, Aurelian Andreescu și Horia Moculescu. A fost un spectacol foarte frumos și foarte mult aplaudat.

Seara, Prandea a împărțit la cei din d.8 sticluțe pt a pune urina pentru analize (icter).

În ultima oră de meditație Grigorean i-a pus apă pe scaun lui Mafteian Vasile care nu știu de ce nu mai simțea… Dar, cînd, în sfîrșit, a simțit s-a supărat grozav  și s-a dus afară trîntind și înjurînd. Căldare Vasile n-are ce face și se ia cu el. S-au pocnit și m-am mirat cum a răbdat M.V. o palmă de la Caldare. A sărit și H.N. și-l băteau pe bietul Caldare dacă nu-i opreau ceilalți. Uitîndu-mă la ei m-am enervat la culme și tremuram de ciudă. După asta lucrurile s-au calmat. În dormitor, ne-am dezbrăcat la maiou și chiloți (eu și Rusu Ilie – cl X Lic 2 – și H.F. (Halip Florea) din cl XI-a B Lic 2. Și-am făcut lupte libere și greco-romane. Am făcut ce-am făcut și mereu îi puneam pe jos. Pe urmă am mers la spălătorie și-am făcut o baie pe cinste, după care am venit așa dezbrăcat în meditație și am scris cuvintele la latină.

Azi n-a mai plouat și n-a mai nins, dar nici prea cald n-a fost. A început să se zbicească pămîntul cîte puțin.

Sîmbătă 5 noiembrie 1966. Dimineața am avut un conflict cu Haiuță. El a pus pe altul în locul meu la masă. Eu am venit și l-am pașaportat pe respectivul cît ai clipi. Haiuță îmi zice să merg la altă masă. Eu, nimic! El: ”O să dăm un telefon lu mămica!” Eu: ”N-aveți decît!”. Atunci, Haiuță trimite pe unul să-l cheme pe tov director Botez. Peste cîteva minute apare Botez. ”Am sfeclit-o!” îmi zic și îmi pregăteam un motiv. Dar nu s-a legat de mine, s-a legat de Zamfirache.

La l latină am dat extemporal format din: versuri din lecția de zi, de tradus, plus două propoziții. Versurile le-am tradus cu oarecari ”emoții”. Nemaiavînd altă soluție am scos fițuica din buzunar și chiar în momentul ăla a venit femeia de serviciu c-un anunț. Cît timp baba a citit anunțul. Eu am pompat cu viteză cosmică cele cîteva rînduri salvatoare, după care i le-am transmis și lui Gavril M. care stătea în fața mea. La rusă a fost o veselie grozavă și de mult n-am mai răs cu atîta poftă.

După ore am venit cu Gozec de la internat, am mîncat la 1. De la 1.30 am mers la Lic 1 și am plătit cantina pe luna noiembrie – 285 lei. Am rămas cu 15 lei de cheltuială. Am luat în primire 15 bilete de un leu pt filmul documentar de la ”Flacăra”, dar n-am plasat decît vreo 4-5.

Azi am primit două scrisori: una de la Mircea în care-mi spune că i-au șutit costumul, canadiana și pantofii, și una de la redacția ziarului ”Zori Noi”, Suceava: Nr. 1394 din 3 XI 1966. Tov. Druguș, Confirmăm primirea scrisorii Dvs. în care ne sesizați despre ”neregulile ce persistă la cantina școlii”. Cele semnalate de Dvs. au fost trimise spre cercetare organelor în drept. Rugăm să continuați a ne scrie despre ce e nou la locul dvs. de muncă. Redactor șef… (semnătura)”. Scrisoarea a făcut mare vîlvă printre semnatarii reclamației mele. Grigorean: ”Asta-i prima generație de-a 11-a care face reclamație și nu-i convine regimul internatului”. Eu aș fi vrut să nu se audă la administrație și să le fi venit deodată o plăcintă bună. Dar s-au găsit cozi de cîine care să le spună celor de la bucătărie. Aceștia știu că reclamația a fost făcută de mine cu H.N. și Atănăsoaie C. (Ha! Ha!).

După masă n-am fost nicăieri. Am stat în dormitor, am făcut o baie sănătoasă și m-am schimbat. Pe la 4 m-am dus în oraș cu T1 și T2. Ne-am plimbat noi o bucată de vreme prin oraș, apoi am oprit în fața unei cofetării. T1 și T2 vroiau să ia un cremșnit. Eu – nu, că mi-e foame și decît un cremșnit mai bine un corn de 2 lei. Toader a încercat să rîdă de mine crezînd că eu pun mai întîi costul, vrînd să arate că-s avar și zgîrcit (?!?!). Am înghițit-o și p-asta, dar după ce am cumpărat cornul m-am dus la ei la cofetărie. Toader (să nu tacă): ”Ți-ai luat și tu pîinea? Dacă-ți luai una neagră te săturai mai bine! În orice caz e mai ieftină ca un cremșnit.”. Atunci n-am mai putut să rabd și aproape dîndu-mi lacrimile i-am replicat: ”Hai, mă Toader, ce mă mai iei și tu așa, de multe ori ți-am spus eu ceva?”. Cu asta am ieșit din cofetărie și-am plecat spre internat. De la chestia asta m-am șucărit bine și, după cum îmi e obiceiul cînd s-îndrăcit, mă închid în mine și tac. Seara am mers cu ei prin dormitoare fără să fiu vorbăreț. T1 și T2 s-au dus prin oraș. T2 a venit peste vreo oră iar T1 a avut întîlnire cu Natalia și a venit după miezul nopții. Eu am stat o bucată așa mut ca lemnul, mi-am scris la rusă, mi-am rînduit cărțile cu meticulozitatea unui om ce n-are chef de nimic. De la 8 la 8.30 am scris (o scrisoare) în l. romînă pentru Natașa (destul de lungă). Am început să citesc ”Ultima oră” de Mihail Sebastian. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 288. Duminică 15 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (21).


Luni 31 X-a 1966. Am socotit că azi-mîine trebuie să primesc: o scrisoare de la Liolia, una de la Sveta, una de la Babii și ră răspunsul (avizul de răspuns – A.R.) de la ”Zori Noi”. M-am sculat abia la 6, mi-am lustruit pantofii, m-am periat și aranjat și pînă la 7.15 am scris în jurnal. Cînd să mai înveți?

Începînd de azi, Telucu a intrat în cele trei zile de ”concediu”. La rusă, ora va trecut ușor și fără să mă obosesc prea mult. La ed fizică, iar nu m-am dus; de data asta au rămas destul de mulți în clasă. T2 a fost și el și a vorbit cu N.L. (about Țucu Aga). În timpul orei ”libere” am învățat f bine la chimie. La ora de chimie m-a ascultat la urmă și mi-a dat o problemă (n-a mers greu, dar nici ușor) dar nu mi-a pus notă. În ora de diriginție n-a venit diriginta și n-a fost prea liniște. Totuși, m-am străduit: am stat la catedră și am notat pe cei gălăgioși. De la catedră îmi chemam ”subalternii” și le dădeam sarcini. (Lui Albu i-am dat carnetul lui Agarofinei și talonul de mutare a lui Ursaciuc, iar lui Vîntu i-am dat să-mi facă o listă cu toți uteciștii din clasă (20). La sf. orei a venit Economul care ne-a vorbit f frumos despre morală, politețe (față de sine, față de alții și față de societate). Trebuie să respectăm mai mult pe cineva care se află pe o treaptă inferioară în ierarhia societății. Respectarea cuiva ce se află pe o treaptă superioară în ierarhia socială înseamnă lingușire. La matematică m-a ascultat primul, i-am făcut vreo 4-5 exerciții și mi-a pus numai 8. Totuși sînt ferm convins că știu cel mai bine la matematică din clasă. Nu mi-ar fi ciudă de altceva, dar sînt note mai mari. Restul orei m-am distrat. La geologie, Zaiciu a predat lecția, m-a pus și-am citit-o o dată, iar apoi a făcut lista cu cei care merg la biologie. Dintre cele trei obiecte la alegere (biologia, filozofia și istoria) iată procentajul: filozofie – niciunul; istorie – 7 (cei patru băieți și trei fete care cred că vor abandona).

Toată ziua a fost un ”cer de plumb, cu nori de plumb și funerar veșmînt”. După masă a nins mereu și s-a așternut zăpada pe acoperișuri. Pe pămînt e noroi mare. Azi i-a venit mama lui Telucu și T2 a avut de dus tratative. De la 15.30 la 17 am scris și am învățat numai la engleză. Conform presupunerilor mele, azi am primit avizul de la ”Zori Noi” și după amiază scrisoare de la Sveta.Mi-a trimis vederi, artiste, o felicitare cu ocazia zilei de 7N și fotografia Tamarei – sora sa – seamănă foarte bine cu Sveta. Data viitoare o voi primi și pe-a ei. Intră în vacanță pe 6 noiembrie. Născută la 10 II 1951. Adresa Dorinei i-a dat-o lui Mirko Lidia, Pentru Babii mi-a dat adresa altei fete: Rapeșko Vera.

Pînă la 7 m-am ocupat cu scrisorile, am scrsi în jurnal ș-a. În dormitor am mai avut mici discuții cu T2. Haiuță iar ne face observații și ne amenință că ne mută în d.4 pt că facem gălăgie. Pe timpul cît tov T2 e în ”concediu” eu sînt ”poștă” între T1 și Natalia.

Marți 1 noiembrie 1966. Astă-noapte a nins mereu: Azi, de asemenea. S-a așternut binișor pe alocuri. Totuși, pe drum e noroi. E un frig ca-n toiul iernii și eu-s singurul de la internat care merge cu capul descoperit. Dimineață, un fenomen curios: ne-a servit Haiuță la 7.30. Am scris la Radio Moscova (dublu exemplar) și n-am mai avut timp să învăț (la latină, socialism și istorie n-am citit deloc). La latină, H.N. presimțea că mă ascultă. Cînd suna eu imi scriam cuvintele. Azi baba ne-a agățat pe mine și pe Gozec. M-a adus în prima bancă. La cuvinte am mai mișcat, dar la text am stat ca mutul. Gozec – 5, eu – 4 (mult!). La fizică a predat toată ora. Este ziua lui Burciu și ”Agarofinei”. Lui Ichim din F i-au făcut un cadou și i-au cîntat mulți ani trăiască. Este un obicei frumos care nu există în alte clase. La romînă am dat un extemporal  de 20 min.: ”Analiza literară a poeziei ”Rapsodii de toamnă” de Topîrceanu”. După extemporal, m-a pus să citesc lucrarea de acasă (în timpul extemporalului profesorul m-a fixat mult, ceea ce ar putea însemna: a) are o părere deosebită despre mine; b) nu știe ce părere să-și dea. După ce-am citit-i n-a fost prea mulțumit, apoi mi-a făcut o analiză și o morală (blajină) zicîndu-mi că nu trebuie să știi multe în viață, dar dacă știi un pic și știi și să te orientezi, să vorbești și să scrii frumos sigur vei reuși. La urmă mi-a criticat scrisul urît și mi-a frecat părul, apoi mi-a dat trei palme după gît – n-a pus notă. La engl l-a asc. pe Mafteianu apoi a scris pe tablă un articol dintr-un ziar în limba engleză despre Robin Hood.

Se pare că am început să mă împac iar bine cu Telucu. La internat am făcut-o cu T2 pe-a casierilor, strîngînd bani pentru bilete de spectacol (5 lei în loc de 4). Mafteian a strîns banii pentru bilete și a plecat la Casa de cultură (34 oameni). Afară-i întunecat și frig. În internat, și mai ales în meditația noastră, se obișnuiește să se facă o ”glumă”. Cineva îi toarnă la unul ce stă pe scaun apă prin spate. Efectul nu este imediat și făptașul se îndepărtează. Cînd apa pătrunde pînă la piele păcălitul sare în sus în rîsetul general. Au pățit-o mulți așa. Mai ales cei care dormeau au produs un rîs grozav.

Miercuri 2 noiembrie 1966. Astănoapte a nins vîrtos și s-a așternut zăpada de trei degete. E lunecuș și prin curte s-au făcut cărări. Ora doua (în pauză) a venit mama la mine și mi-a adus palton, căciulă, fular, mănuși și schimburi (+ texte alese din literatura ebgleză). La matematică a lipsit prof. și am făcut l. rusă în loc . La biologie, Zaiciu ne-a povestit din viața sa (cum a învățat). La urma orei a ascultat, dar, deși n-am notă, a trecut peste mine și i-a luat pe alții. Azi Pop a împărțit ”Listele de evidență” la toți secretarii și ne-a însărcinat să adunăm cotizația pe două luni (oct. și nov.) și să facem planurile de muncă pe trimestre. La 12 am plecat la internat cu H.N. Aici, i-am găsit pe T2, M.V. și Atănăsoaie care au făcut azi ”Regina”. Apoi am plecat în oraș, am cumpărat timbre + doi artiști – Rosana Podesta și Jean Gabin, am pus scrisorile pentru R.M. (Later on H.N. met with Lia. Nothing interesting). Azi N.L. a vrut să arate că-i rea și nu mi-a dat cotizația. Scîrț, Mariță! Prin asta dovedește o mare prostie.  Mama mă aștepta la internat )I told her my great secret: să plec de la internat). Mi-a lăsat 315 lei ( minus 285 lei plata internatului). A vorbit cu ambii pedagogi. Haiuță a vorbit foarte frumos și amabil (n-a suflat nimic din cele ce știa), ca apoi mama să vorbească cu Prandea care i-a spus cîte-n lună și stele (Ex. ”disciplina la el lasă mult de dorit”, ”Piecniță cel mai rău din internat și din școală” ș.a.).

După masă am ”topit” la valiză (cu T1) franzela și o juma de pachet de margarină. În pauza de 8 am stat cu T1 și T2 de vorbă cu dom Țopa la oblon (LD. ”Oblon era orificiul/ ferestruica prin care se transfera mîncarea din cazanele de la bucătărie în sala de mese).

Vremea s-a mai ameliorat.

Joi 3 noiembrie 1966. La soc. n-am avut grijă – am notă. La fizică ne-a adus extemporalele. Pentru o singură greșeală – 7. M-am dus la profesoară: ”Why?” Ea: ”aicea… așa…., buuuun, buuuun așaaaa. Ai o greșeală. Cît ai?” Eu: ”7!” Ea: ”Ai destul” (am destul, tuți așa și pe dincolo de deșteaptă!”. Mi-a făcut nebuna niște nervi cu al ei ”ai destul” că-mi venea s-o mănînc.

Am încercat să strîng bani pentru concertul de muzică ușoară: poate ”sare leul”…. Am strîns abia 10 le (două bilete). T2 îmi face o serioasă concurență. La istorie am dat extemporal: Lupta de la Războieni, ultimele conflicte cu turcii și trei ani din urmă. Am știut bine. Sper la un 8. La engleză a fost directoarea în asistență. A pus-o pe D.H. să citească un articol de ziar și să-l traducă.

Vremea s-a mai încălzit. Pe majoritatea terenului zăpada a dispărut lăsînd urme…

T2 a intrat în discordanță de idei cu Doina H. din cauza Lidiei Atițoae.

După masă am stat la internat și am citit ”Hamlet” de Shakespeare. Pînă la 4.30 am citit ”Hamlet”.

Am plecat în oraș și am umblat cu o viteză uimitoare. Planificîndu-mi bine timpul am reușit să fac multe treburi (chiar dacă în unele locuri a trebuit să și aștept). Mi-am luat o mapă cu plicuri ”Doina”, două vederi, 10 timbre, 3 c.p., mi-am pus blacheuri, mi-am făcut 3 fotografii ¾ (5,65 + 2+ 6+1+8 = 25). Am luat din banii cotizațiilor și biletelor. Am venit la internat aproape în fugă.

Peste oraș domină o ceață foarte densă de nu vezi la doi pați.

La internat am scris o c.p la Cartea prin poștă și am scris în jurnal. Din ce în ce am mai puțin timp liber și nu-mi rămîne prea mult pentru jurnal. De aceea, mi se pare, uneori, chiar plicticoasă această treabă. În ciuda timpului puțin, a ”plictiselii”, a ”spionilor” și curioșilor pe care-i urăsc și care-și mai vîră nasu pe unde nu trebuie continui să scriu, să port corespondență, să suțin relații, să dau, să primesc ș.a.

Din Hamlet: ”To be or not to be, this is the question”  și ”Ferice de noi că nu sîntem prea fericiți” (Guildenstern).   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 286. Vineri 13 octombrie 2017. Jurnal de licean prostuț (19).


Miercuri 26 oct. 1966. Problema dormitorului nostru s-a rezolvat. S-a ținut cont de scandalul nostru, n-a mai venit niciun director și s-a restabilit aceeași formație dinainte (În locul lui H.N. și Mafteian au venit Bejenaru A. și Simeria Virgil). Aseară m-am culcat la 10, dimineață sculat la 6 și abia parcă m-am săturat de somn. Dimineața iar aveam poftă de viață și am discutat cu T1 și T2, dacă putem merge azi la hram la Horodnic (Sf. Dumitru). Problema a rămas nerezolvată. La geografie ne-a fentat c-un extemporal și eram destul de pregătit (mediu). La ”galopantă” nu se poate copia. Dimineață am vorbit cu Pîrghie Rodica  de-o gazdă. (Mi se pare că n-o să-mi convină). Într-o pauză m-am dus cu Toader în cabinet la Zăicescu, care ne-a zis că ne-ar putea face rost de gazdă la pedagoga Cuciureanu. În pauza următoare ne-am dus iar amîndoi la Zăicescu și ne-am cerut să mergem la policlinică (eu de la ora lui; Toader de la ora lui Luța). Ne-a dat voie, am lipsit la ora de geologie și rusă. Am fost la oculistică, i-am spus toată durerea și mi-au dat ”leacuri”: sulfatiazol (picături de pus în ochi) și Vitamina B. Azi T2 a avut o ”chestie” la școală: împreună cu Aga M. au șparlit niște explozibil din materialul didactic. Au fost surprinși, duși pe la Repca, diriginta, cancelarie. Au dat declarații. Pedeapsă sigură: de la eliminarea pt cîteva zile pînă la exmatricularea din școală. T2 este destul de supărat și se teme de exmatriculare. Azi cineva mi-a luat Albumul și nu știam cine. Ungureanu Constanța a vrut să-mi scrie ceva fără să știu eu – totuși știu.

Azi am halit ca niciodată. Au fost băieții pe la hram. N-au adus udeală, în schimb prăjituri și alte ”haleli” au adus din gros. La internat a intrat un obicei: În meditația de-a 11-a , în pauză, se prind muște și se plasează prin cărțile și caietele celor care nu-s în meditație. Prandea vrea să facă o experiență: ne-a dat drumul la dormitoare la ora 9. Eu cu T2 făceam glume punînd în ușa dormitorului o scîndură. Cînd se deschidea ușa, scîndura cădea în cap… Încă n-au adus apă la robinete.

Joi 27 oct 1966. O zi frumoasă. M-am sculat la 5.30 și am repetat la toate obiectele. Dimineața au dat la masă o pîine cleioasă că n-am mîncat decît un pic de coajă. I-am spus pedagogului Țopa Mihai (Haiuță). Pedagogul: ”Scrie o scrisoare la Zori Noi”. Eu: ”O să scriu și de muștele din ceai”. Azi dimineață a venit mama lui Telucu, chemată urgent de dirigintă prin telefon. La școală am fost foarte bine dispus, vioi, cu un mare surplus de energie. Cîteva fete vroiau să fugă – dar le-am oprit (mi-am impus autoritatea). În ora de filozofie ce-mi vine în cap”! Încep să alcătuiesc scrisoarea la ”Zori Noi” despre neajunsurile vieții de la internat (destul de pompoasă). A fost aprobată de ceilalți doi: T1 și T2.  (Felicia P. nu s-a ținut de cuvînt, dar – pe mîine!). Ica, Felicia, Ilarica s-au distrat grozav la hram cu Costică Lungu ș.a. Păcat că n-am fost și eu! La fizică am avut oră liberă – am încercat și aproape am reușit să țin liniște prin glume, mutre serioase etc. Voroniuc, despre mine,: ”Aista cînd o să hie profesor o să hie ca șî Teleagî” (de fizică) (LD: pentru mine, Teleagă a fost model de urmat, și chiar l-am urmat. Voroniuc a avut gura aurită!). Pe la sf. orei a venit prof Ivănescu. În ora de chimie a venit Barbina (Barbu) în clasă și ne-a promis că toată clasa va avea nota scăzută la purtare pt că dimineață fetele stăteau spînzurate la geamuri. La engleză a fost f bun. (a pus doi de 10).

După masă am fost cu T1 prin oraș și ceilalți din E și F au plecat la meditație la l romînă. T1 a vorbit azi cu Zăicescu și cică a vorbit el cu directoarea în privința plecării de la internat. (Situața clasei a XI-a E la 27 oct 1966. Din 36 elevi – doar 10 sunt promovați la toate obiectele. Albu – căzută la 3 obiecte).

De la 15.30 am mobilizat spiritele în meditație ca să semneze jalba compusă de mine și care va lua drumul Sucevei. Toader era de părere să trimitem una și la raionul de partid. Cred că o vor semna majoritatea!

La amiază am primit scrisoare de la Mircea (a trecut prin mîinile oafei de Iulia). Pînă la 5 am scris în Jurnal și i-am răspuns lui Mircea. În pauză am fost cu Toader să luăm un balon pentru el, dar nu erau. Începînd de la ora 6 a venit T1 la mine și-am recompus scrisoarea către ”Zori noi”. Ceilalți, auzind de inițiativa noastră s-au entuziasmat. Unii se temeau de grave urmări. În fine, cîțiva n-au fost de acord cu scrisul lui Toader. După pauza de 8 s-a apucat Buliga Ghe. și a transcris-o, iar noi cu Cucoș Ghe. am mai adăugat și rectificat (Privilegiații internatului”). Grămadă N.: ”fii atent, în internat sînt agenții Adochiței, Avram, Teleagă ș.a.”. (Oare așa ca mine? Dar n-am de gînd să ajung ca ei. Cred că în toată chestia mea e vorba de-o urmărire a mea, ținîndu-se cont de anumite considerente.). (LD. Prin ”anumite considerente” cred că aveam în vedere vizita mea din vacanța de vară când am aflat despre deportarea familiei bunicului meu în Siberia. În casa bunicilor mei era instalat sediul colhozului din Cuizăuca). În fine, eu n-am de ce mă teme. Seara am mai strîns ceva mărunți pentru timbre. În dormitoare erau puțini, majoritatea au rămas în meditație. Vremea e aceeași – neschimbătoare, monotonă, dar prielnică și plăcută. Seara au semnat toți. Expeditor: Druguș Liviu, elev clasa a XI-a Internatul Liceului nr 1 Rădăuți.

Vineri 28 oct 1966. Dimineața la 7.15 am mers la Țopa de ne-a dat masa, am plecat la poștă și am trimis (cu Toader) ”reclamația” către ”Zori Noi” (cu aviz de primire – 2.75 lei). La psihologie – mare baftă. A lipsit Economul. La ed fizică nu m-am dus. Am stat în clasă cu N.L și cu Mary Dobroghiu. N.L. mă întreba mereu cîte ceva, eu îi răspundeam de sus sau în zeflemea. Cînd am rămas singur cu Mary aceasta mă întreabă: ”De ce nu-i dai atenție fetei? Nu vezi că-i moartă după tine? Toată clasa vede și tu nu vezi?”. Eu: ”Nu văd, sau mă fac că nu văd”. Mai mult ca sigur că scrisorile (dispărute) sînt la ea. O s-o oblig să mi le dea și să termin daravera. Nici azi n-am sta la cor. Cred că dacă m-ar prinde vreodată diriginta pe la cor aș muri de plictiseală… Azi n-aveam chef de nimic. În Albumul meu scrie acum Tanța (Lena) Ungureanu, iar lui Toader i-a scris N.(atalia) I.”. După masă m-am plimbat cu T1 și T2. Cheltuiesc destul de mult cu mîncarea. De cînd mi-am luat pantofii am avut cam o sută de cheltuială. Azi mi-am cumpărat cartea ”Amintiri despre anii de școală” (5 lei 50) Cartea este alcătuită de un grup de academicieni și e foarte plăcută și interesantă (42 +1 = 43 savanți). La 5 am plecat cu T1 și T2 în oraș. Toader vrea numaidecît să-și ia o mandolină – 160 lei. I-am împrumutat eu 170 lei – am scos de la CEC. O să ne învățăm să cîntăm toți trei la mandolină. T1 a dat-o în primire la dna Florea. Azi se ține la școală Consiliul pedagogic. T2 și Aga au fost chemați în fața Consiliului (Cînd au ajuns acolo, i-a trimis înapoi: cică n-au voie să asiste la lucrările consiliului). La 5.30 am fost la baie, după care m-am simțit f bine. Mi-am cumpărat un pieptene și cărți poștale. Azi i-am scris lui Babii Petru acasă și buniței. De la 8 la 9.30 am citit din cartea cumpărată. Și am mai notat cîteva ”nimicuri” în jurnal. Mă simt urmărit și cu toate că ceea ce aș vrea să scriu nu este contra-indicat, totuși nu mă simt în largul meu. De aceea, aș sta undeva singur sau cu T1. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mîine!