liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Zăicescu Mihai

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 417. Miercuri 21 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (140).


Luni 27 decembrie 1965. Aseară m-am culcat la 1.30. Totuși, azi dimineață am reușit să mă scol la 7.30 (singur). La ora 9 am ascultat la radio compoziția scriitorului ”Negru”, ”250 de pagini de bărbăți”, scrise în 1943. (Moscova). Am să încerc să fac o caracterizare a clasei a X-a D: Tănase Gh., Gherasim Toader, Țibu Silvia, Buliga Margareta, Tanasiciuc G., Petrovici Margareta, Andrișan Gh., Lungu C., Gușul Ghe., Lavric Ghe., Pînzar Cătălina, Zaharia Elena, Gafencu Marcel, Rusu A., Lupășteanu Elena, Lăpăștean Margareta, Vatamaniuc Ștefania, Popovici Aurelia, Grămadă Cezar, Toader Bădeliță, Ungureanu Mircea, Larionescu Marcela, Sîrghie Elena, Voca Viorica, Avram M., Luchian R., Popescu Felicia, Galan Elena, Simion V., Moisuc Maria, Popescu Dumitru, Olenici Dragoș. Din totalul de 34 elevi 14 sînt băieți și 20 fete; 19 sînt uteciști și 15 neUTC; 13 sînt la secția de engleză, iar 21 la franceză. În clasa a VIII-a  eram aprox. 40 la engleză. Rămînînd mereu (repetenți) am ajuns să fim numai 25. Pînă la anul sigur rămîn numai 20. Clasa formată anul ăsta nu-i chiar așa de bună ca acelea din care am făcut parte într-a 8-a (atunci eram pe locul I între toate clasele a 8-a și pe locul II pe școală. Asta s-a datorat tovarășei diriginte Ruscior Ana care a insistat pe lîngă profesori să-i asculte pe elevi pînă în ultima oră. Din clasa a 8-a și pînă acum cei mai buni din clasă au fost Gherasim și Gafencu. Anul ăsta s-au adăugat și Zaharia E. + Bădeliță Toader.

După ora 10 Mircea s-a dus la poștă. Nici o scrisoare. Mi-a adus însă un pachet de patru buletine ”Cărți Noi” trimise gratuit de ”Cartea prin poștă”. După cele citite în Buletinul Cărți Noi am alcătuit o scrisoare (c.p.) la Cartea prin poștă. Am lipit un cupon din buletin cu numele, profesia (profesor!) și adresa. Mai jos am făcut o comandă de cinci cărți, prospecte, cataloage, recenzii și material bibliografic din domeniul limbii engleze, ruse și al matematicii. Mircea a cumpărat și trei felicitări, un plic și timbre. Felicitările însă-s grozave: un greier și un  măgar fistichiu reprezintă o felicitare de Anul Nou!! Desenele și poeziile astea moderne nu fac doi bani. Pînă pe la amiază am citit mereu buletinele ”Cărți noi”. După masa de prînz am început să fac exerciții la trigonometrie. Din cîte-am încercat (8) toate mi-au ieșit. Pentru asta tata s-a mai bucurat. Nu-i place însă că-s străin cu totul de fizică (Se mai întîmplă, și încă destul de des).

Azi la Vorbește Moscova a transmis ”Emisiunea pentru tineret”. În facultățile tehnice din Moscova se fac cursuri de cosmonautică. A amintit despre ”Clubul internațional Globul din Krasnoiarsk” (Siberia) unde se adună tinerii, învață limbi străine, fac schimb de insigne. A transmis o relatare despre un doctor tînăr care-și iubea cu pasiune meseria și oamenii (Pescăruș în munți – RSS Tadjică). A cîntat cîntecul de muzică ușoară ”Frumoase sînt serile pe fluviul Oko”. R.P. Chineză emite emisiuni pentru U.(R.S.)S. (77 ore săptămînal). Seara am scris și eu două felicitări (”Primiți, vă rog,, cele mai sincere urări de bine cu ocazia anului nou. La mulți ani!” Semnat: Druguș Liviu, clasa a X-a D), una pentru tov diriginte Zăicescu Mihai și una pentru tov prof Pop Mihai.

Mircea a stat azi mai mult pe la tanti Lucreția. În casă se mai petrec unele scene de violențe, cu ceartă și strigăte. Apoi totul se limpezește, se împacă și… se ia de la început. Spre seară, după ce-am făcut exerciții (la matematică) cu tata, am făcut un pic de sport (22 flotări la podea). Fiind încălzit tare, am făcut o baie generală după care m-am simțit excelent. Seara, după o masă minunată (friptură, vin fiert) am lungit discuțiile și poveștile. Mircea a povestit cum a ajuns la Dorna, cu bicicleta, astă vară. (După calculele noastre a avut o viteză de 30 Km/ h. Mama și tata s-au culcat mai devreme (pe la 9), fiind ”obosiți”. Mircea pica și el de somn. Eu, ca de obicei, am stat pînă la 11.35, am scris în Jurnal și-am citit din cartea începută nu de mult. Mircea mi-a lipit prima copertă care se rupsese și amenința să cadă.

Azi dimineață a fost mai frig. Pe la 10 dimineața era un cer senin și un soare minunat. A ținut asta pînă a apus soarele. Apoi s-a instaurat din nou frigul.

Îmi place f f mult să ascult la radio, să aud diferite limbi și să-mi notez lungimea de undă a postului respectiv. Am un caiet făcut încă de astă vară în care am trecute 30 de emisiuni, transmis de diferite țări și în alte limbi. De multe ori ascult nu din plăcerea de a ști conținutul emisiuneii, ci să văd ce stat și în ce limbă transmite pentru a le putea trece în Caietul de ”trigonometrie”. Îmi place foarte mult să am totul scris (”documentat, măi, documentat! La dosar, măi!” – cum ar zice Zăicescu). Încă de mic îmi plăcea să adun hărți, fotografii, tăieturi din ziare ș.a. apoi am început să țin un caiet cu evidența cărților citite (pe care le-am scris pînă în clasa VII-a). Începînd din martie 1963 am început să țin aceste însemnări. La început mai greu (scriam laconic și destul de prost) apoi, odată cu vîrsta și cu înmulțirea cunoștințelor mele, am început să le dezvolt.

Acum pot spune că am cîteva pasiuni: 1) limbile, 2) radiofonie (în legătură cu limbile), 3) colecții de vederi; 4) corespondența (în legătură cu limbile, cu radiofonia și colecția de vederi). În corespondență majoritatea scrisorilor le țin în dublu exemplar din care unul îl țin ”la dosar”. Îmi plac mult aceste obiceiuri ale mele și n-aș vrea să mă dezbar de ele căci țin de unul din caracterele omului: a fi ordonat.

Marți 28 decembrie 1965. M-am sculat după ora 8 fiind obosit. Tata a scris la bătrîni și s-a dus de dimineață la poștă să ducă toate scrisorile. (L.D. ”Bătrînii” erau bunicii mei de la Cuizăuca, Orhei. Bunicul meu, Alexei Druguș, a plătit – împreună cu întreaga familie, mai puțin tata – vina de a fi fost primar ”sub români”, fiind deportați cu toții în Siberia timp de 20 de ani). Cartea poștală n-am putut să i-o dau pentru că tata s-ar fi supărat de cele comandate de mine (sînt sigur că nu se mai găsește nici o carte). La 9 am ascultat ”V.Mo”. După ”jurnalul presei” a transmis în cadrul rubricii ”La prietenii noștri” date în legătură apropiatul An nou în țările socialiste. Zilele astea are loc ”Sesiunea filmului R.P. Polone” (Varșovia). A spus apoi de Cuba (care serbează trei evenimente în prima săptămînă a noului an). Cu această ocazie a transmis cîntecul ”Trei continente” de Carlo Poeblo. Anul acesta a fost pentru U.S. un an de vizite, tratative, schimburi de delegații și noi acorduri comerciale. A rostit apoi cele 6 cuvinte pe care le dorește omenirea: Pace, Muncă, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Fericire. În încheiere a transmis pentru Florin Negoiță din comuna Jariștea, regiunea Galați, cîntecul din timpul celui de-al doilea Război Mondial: ”Noapte întunecată” (”Teomnaia noci”). Pe la 10 am început să scriu o scrisoare pentru o școală medie-internat. Întîi am făcut o ciornă, apoi o copie în l română, apoi una în moldovenește (românește cu litere rusești). Cu astea mi-am pierdut timpul pînă la ora 14. Mi-am mai scris cîteva maxime din  ”Nansen” apoi am scos într-un caiet majoritatea orașelor din U.S. Am reușit să scot, cu ajutorul Dicționarului politic, 194 de orașe dintre care 33 sînt capitale. Nădăjduiesc să cer la ”R. Mos” cîte o vedere din aceste orașe. Mircea a fost la poștă și a dus cartea poștală. Iar nimic la poștă. Azi a fost pentru ultima dată Jana la consultații (a făcut două ore). Din aceste ore au ieșit 600 lei. Tata și Mircea sînt împotriva fleacurilor pe care le practic eu (orașele, vederile, corespondența) considerîndu-le ca inutile și copilărești. Un rol cît de mic au și ele.

Mircea a reparat azi bicicleta și a făcut-o să meargă bine. A mai avut azi o discuție cu tata despre viitorul lui (…). Am ascultat la 76 la ”V.M”. Azi i-a fost conferită lui Dolores Ibarurri (președinta Partidului Comunist din Spania) ordinul Lenin cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Azi U.S. a mai lansat doi sateliți din seria Cosmos (102 și 103). Azi a fost prezentată rubrica ”Carnet cultural” și, în încheiere ”Sport”. La 8 am ascultat din nou ”R.M.”: a anunțat că a fost prins un spion pe teritoriul R.D.G. fiind instruit de americani și avînd în programul său de spionaj obiectivele militare ale RDG și URSS și de a instiga tehnicienii. El primea informații în pachete de jucării și în unele emisiuni muzicale transmise la radio și care păreau ”inofensive”. Spionul a recunoscut toată activitatea sa. La Moscova, la Casa prieteniei a avut loc ședința festivă închinată împlinirii a 18 ani de la proclamarea RPR, Ziua Republicii, sărbătoarea/ ziua națională a poporului român. Din partea sovietică a luat cuvîntul Ana Sukanova, vicepreședintă a Asociației de prietenie sovieto-română. V.M. și V.A (L.D.: evident, Vocea Americii) au transmis că R.D. Vietnam (F.N.E) a propus un armistițiu de 4 zile (20 – 23 ian 1966) cu ocazia Anului nou vietnamez. Azi a fost celebrată la Londra împlinirea a 900 de ani de la întemeierea Catedralei Westminster (28 decembrie 1085).

Azi am încercat să mă țin cu tot dinadinsul de programul meu. Cu toate acestea am reușit să-mi realizez doar o mică parte din el. După cină mi-am adus în sufragerie mai multe cărți printre care l rusă și l română. La l rusă am reușit să scot vreo 80 de cuvinte din partea a II-a a lecției Maxim Maxinici, să o traduc în întregime și să-mi fac cele două exerciții. Apoi am citit o dată, cu atenție, biografia și opera lui Slavici. În seara asta toți s-au culcat devreme. (Mama și tata fiind mai obosiți, pe la 8 și 15, iar Mircea pe la 10.

Tata, cu toate că e împotriva ”fleacurilor” mele, totuși mi-a spus că nu mă oprește să scriu, dar îmi spune că scriu degeaba (timp și bani pierduți). Eu însă vreau cu tot dinadinsul să-mi caut prieteni și  corespondenți (Dragi prieteni… din Lună!). La Chișinău am scris greșit cu g în loc de j (draghi în loc de draji). Acum e ora 23 și 20 min. După asta mi-am impus să stau și în seara asta ”un pic” mai tîrziu. Am început, deci, să citesc. Am citit din ”Bîlciul...” și m-a captivat tare mult. Am ajuns la pasajul din care este extras fragmentul din cartea de engleză (venirea dnei Sharp la Sir Pitt Crawley). La ora 0.30 s-a trezit și mama și m-a trimis la culcare. Totuși am reușit să mai stau încă 20 min și să ascult ”Glasul patriei”. La început a transmis un Buletin de știri (semnarea protocolului de mărfuri pe anul 1966 dintre RS România și Republica Cuba). A amintit despre festivitățile din lume cu prilejul celei de-a 18-a aniversări a Zilei Republicii (la Casa prieteniei popoarelor din Moscova, la Tokio și la Havana). Echipa de hochei a orașului București a reușit să cîștige ”Cupa Dunării”. A urmat apoi ”Azi în România” (Anul nou a început în fabrici și uzine: primul an din cincinal). La București s-a întrunit ”Comisia internațională pentru studierea și dezvoltarea ideilor”. După o pauză umplută cu muzică populară a transmis rubrica ”Cum trăim” în cadrul căreia dr I. Moraru – secretar general al sănătății și prevederilor sociale (L.D. probabil secretar de stat la Ministerul Sănătății) a vorbit despre asistența medicală în țara noastră, arătînd că țara noastră este printre țările cu cea mai bună asigurare medicală. În încheiere a transmis de la Sala Palatului recitalul de muzică ușoară al tinerilor cîntăreți francezi printre care și Michel Varene care a acordat un interviu. (Cînd am plecat să mă culc, mama a avut grijă să-mi spună să nu aprind chibrituri în verandă pentru că pot fi gaze de la butelie (f just!).

Azi vremea a fost tare frumoasă. Cerul a fost senin și soarele a încălzit puternic. Zăpada s-a topit și n-a mai rămas deloc.

Miercuri 29 XII 1965. Astă noapte m-am culcat la 1.30 (am stat să ascult ”Glasul patriei” crezînd că va fi Poșta Radio, ca în fiecare marți, dar m-am înșelat. Azi dimineață n-am reușit să mă scol decît la 9. Afară atmosfera încremenise, cu cerul acoperit și pe pămînt o ceață rară. Cu greu m-a lămurit mama să mă îmbrac și să merg în sat. Mi-am luat bicicleta și mai întîi m-am dus la Poștă și de acolo la Minigeni, la cooperativă (dar era închis). La poștă am avut două felicitări (de la bunița și de la Dănuț) și felicitare de la Moscova. Mi-a trimis, pe lîngă felicitarea f frumoasă (”Sincere felicitări de ziua Republicii și a Anului Nou. Vă dorim fericire și sănătate! La mulți ani!” Semnat: Radio Moscova.) am găsit în plic și programul emisiunilor pentru perioada octombrie 65 – aprilie 66 și obișnuita prezentare a postului de radio Moscova. (o folosește de cîțiva ani și ar fi cazul să o schimbe: scrie tot romînă în loc de română, RPR în loc de RSR). Am fost fericit că am primit această felicitare. Cu ocazia aceasta mi-am aranjat colecția de scrisori de la Radio Moscova. În total am 15 scrisori primite: 1962 – 1; 1963 – 2; 1964 – 4; 1965 – 8). Dimineața am ascultat emisiunea de la VM: La invitația RDV va pleca în această țară o delegație a US în frunte cu Al Șeleapin. Hidrocentrala Kuibîșev de pe Volga a împlinit 10 ani de la darea ei în folosință. A mai transmis cîteva date despre Venus  2 și 3 + Cuvîntarea lui Titov despre cosmonautica sovietică și americană. Seara n-am reușit să mai ascult pentru că bruia și mă enerva prea tare.

Tata s-a dus de dimineață la Sesiunea Sfatului popular și s-a întors după ora 17. (A luat cuvîntul și a vorbit pe ton ridicat despre ”mîncărimea” dintre salariații comunei: școala cu sfatul, cooperativa cu C.A.P. ul . Mulți l-au aprobat. În acest timp eu cu Mircea am tăiat cu fierăstrăul 20 de lodbe. În urma unei discuții de ieri, Mircea s-a hotărît să plece mîine la București să lucreze. Mama n-a fost de acord și, după aceea, și tata. (încă 18 zile să mai stea acasă). Mama a început să-mi lucreze mînecile la flanea. Pe la 16 a început să ningă și culoarea neagră a fost înlocuită cu albul zăpezii.

Joi 30 decembrie 1965. Ziua Republicii. 18 ani de la alungarea din țară a ultimului monarh. Aseară m-am culcat pe la 9.30, dar cred că am stat pînă pe la 12 vorbind cu Mircea. Adică mai mult a vorbit el, povestindu-mi basme, povești și alte întîmplări mai mult sau mai puțin adevărate (about girls). Azi dimineață m-am sculat la 9. Am ascultat V.M.. Azi a transmis la început o revistă a presei din Moscova: Pravda a scris despre ”Un drum măreț” (about 30th December). De asemenea și Izvestia. RSS Gruzină a fost decorată cu Ordinul Lenin pentru succese în construcția economică, socială și culturală. A făcut apoi o prezentare a Muzeului de istorie din Harkov și în special despre bustul lui Lenin amplasat acolo (din 1936). A transmis apoi reportajul ”Moscova de azi și de mîine” în care a transmis cam următoarele date f interesante. Moscova consumă zilnic 520 de litri de apă. (L.D.: probabil pe cap de locuitor, cu tot cu industria…).  Această cerință este satisfăcută de cinci stații de pompare (în 1966 se va mai construi una). Moscova are o suprafață de 900 de km 2  din care 1/5 sînt spații verzi. Pentru extinderea continuă a spațiilor verzi se plantează anual 250 mii de copaci. Există 3000 de șantiere. În prezent există 985 școli și pînă la sf anului viitor vor fi 1000. Tot în 1966 în Moscova se vor construi 6 cinematografe și 100 de magazine. În Moscova claxonatul este interzis. A prezentat apoi cîteva date despre familia lui Piotr Lobai din Magnitogorsk care a contribuit la ridicarea acestui oraș și a combinatului metalurgic. Tot el a elaborat și prima șarjă (1935). Are 5 fii dintre care unul a lucrat în India unde a elaborat prima șarjă la un combinat cosntruit de ei. A repetat apoi relatarea ”Ștafeta spre Venus”. În încheiere, a cîntat cîntecul ”Iarna” (săltăreț).

După ce-am mîncat, Mircea a făcut curățenie în sufragerie, iar mama a început să se pregătească pentru Anul Nou. Pînă la 6 n-am învățat nimic și nici n-am citit cum am crezut eu că voi face. Mi-am cusut bine servieta cu ață pescărească pe la colțuri, apoi mi-am cusut și cureaua. Pe la 12 am început să tai lemne cu Mircea; am curmat, am despicat și am adus cîteva lăzi cu lemne în casă. S-a completat cu lemne despicate un rînd din săliță.

De dimineață – un cer neobișnuit de senin. Puțina zăpadă ce a mai căzut ieri aproape a dispărut și predomină iar culoaea neagră a cîmpurilor încălzite. Soarele era destul de puternic și era o plăcere să stai pe-afară. De asta am stat și eu mai mult la aer. La 6 am ascultat Moscova. În primul rînd a transmis poporului român cu prilejul zilei naționale – 30 decembrie. După un radiojurnal a transmis comentariul lui Vladimir IlinDe ziua celei de-a 18-a aniversări”. A transmis apoi un reportaj despre orașul Sverdlovsk (Combinatul Uralmaș) și legăturile sale de prietenie cu orașul Timișoara. În încheiere a transmis ”Forța dătătoare de viață a ideilor comunismului” (Pravda). Pe lîngă asta a transmis multă muzică populară românească și rusească. Am ascultat și postul de radio Timișoara (397 m) de la 5.30 la 7. În continuare, ”Vorbește Bucureștiul” a transmis în mai multe limbi pe care nu le-am înțeles. De la 7 la 7.30 pentru Polonia și Bulgaria, De la 7.30 la 8 în indiană, arabă) De la 9.30 la 10 Parla Bucarest, Republica Socialista di Romania.   La postul nostru de radio se transmite o emisiune de cîteva ori pe zi: ”O zi din viața României Socialiste”. Din planurile arhitectonice ale orașului București: se vor termina cartierele Drumul Taberei și Balta Albă. În Balta Albă vor locui 120.00 locuitori, adică populația unui oraș de mărimea Sibiului, Galațiului sau Constanței. Se va construi Studioul de televiziune și Institutul PolitehnicGh. Gheorghiu Dej” cu o capacitate de 10 mii de studenți, ocupînd o suprafață de 200 ha.

Tata a luat azi salariul. Cu banii de la Jana (600) + completările de salar pe lunile trecute + 60 de lei o decontare (fără să plătească C.A. R ul) a adus peste 3000 lei, din care 2300 sînt datorii. În seara asta s-a discutat despre plecarea lui Mircea la București (probabil de luni). Mircea a început să se pregătească și să-și adune lucrurile lui. Mama a muncit cam mult azi și i–a fost rău (din cauza reumatismului). După un ceai și o pastilă i-a mai trecut.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 415. Luni 19 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (138).


A șaptea vacanță de licean prostuț. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1965 – 8 ianuarie 1966. Clasa a X-a. Aveam 15-16 ani. Grămești, Siret, Rădăuți.

 

Joi 23 decembrie 1965.  Ieri a fost urît și a plouat. Spre seară a nins. Frig și îngheț. M-am sculat la 9. Mi-am pus corespondența în ordine și pînă la 10.30 am scris Jurnalul pe ieri. Mama și tata au plecat la școală. Mircea a avut grijă și mi-a pregătit dejunul. Avînd destul timp aș vrea să fac cîteva caracterizări profesorilor:

Zăicescu Mihai – profesor de științe biologice. Poartă părul în jos, cu cărare, și este mereu îngrijit și pieptănat. După vorbă pare a nu fi român. Folosește f f des cuvîntul ”măi”, repetat în mod exagerat. Ca profesor e bun și ca diriginte e și mai bun. Se pare că are multe ”unelte” și pîrîtori pt că a aflat multe din viața elevilor săi. Ține tare mult la elevii buni (Gherasim, Zaharia). Face totul pe bază de document (motivarea absențelor și cazurile de indisciplină). Elevii în cauză trebuie să dea declarații scrise. Știe să se poarte cu elevii. După mine, e destul de șmecher. Reușește să facă abonamentele 100%, trecînd abonamentul său pe numele lui Rusu, dar îl primește el. Cînd e supărat vorbește încetul și nu se uită în ochii noștri. Îi place să îndeplinească ”ordinele” tovarășei directoare și să fie corect în toate. După cîte ne-a povestit el se pare că are un suflet bun. Știe să ”ardă” elevul care a greșit, cu exemple foarte bune legate de anatomie,

Pop Mihai. – profesor de engleză. E tînăr, proaspăt absolvent de facultate de limba engleză. Noi am fost primii săi elevi. La început mai roșea cînd făcea cîte o greșeală. Pe atunci încă nu deosebea culorile (alt motiv de a roși pînă în vîrful urechilor). De altfel e un profesor destul de sever, secretar al org. UTC Liceul nr 2. Mic de statură, cu părul dat pe spate (negru) și destul de chipeș la față. Vorbește un pic peltic, ceea ce-l ajută la limba engleză. Are încredere în mine și știe că vreau să-i urmez cariera.

Pînă la amiază am scris Jurnalul pe ieri. După 12 a venit și tata de la școală (a avut ședință de analiză a învățămîntului pe trim. I). A avut iar discuții tari cu Panțir. Azi popa a umblat deja cu ajunul prin partea asta de sat. După masa de prînz (felul II l-am mîncat aseară) am început să scriu scrisori. Am scris, pînă seara următoarele scrisori: la (Radio) Moscova (eu), la Radio Moscova (pt Mircea; într-un plic aparte, cu scrisul lui), lui Puiu Florin  – toate în plicuri de mapă, cu timbru mic cu Harap Alb pe el (L.D.: Florin Petrovici, zis Puiu, era nepotul tantei Tinca, sora buniței, văr de-al doilea cu mine și cu Radu Costea, zis Dănuț – nume care au apărut în Jurnal în perioada șederii mele la București); buniței (scrisoare începută de mama și terminată de mine, o c. p. la Cartea prin Poștă (cărți de limba germană, italiană și spaniolă). (Pe 18 dec. Am primit două c.p. de la Cartea prin Poștă și-mi spune că în afară de Omul invizibil de Wells și de Trei într-o barcă de Jerome K Jerome, nu-mi poate găsi nimic altceva).  După prînz am ieșit cu Mircea afară, am curmat și-am despicat niște lodve. Azi Muț a rupt lanțul; s-a făcut tare rău. Mama a fost ocupată cu pregătirea porcului.

Vineri 24 decembrie 1965. Aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris vreo 10-15 maxime culese de Mircea din ”Europolis” sau din alte cărți (despre dragoste). Apoi, stînd în pat, am citit din ”Bîlciul deșărtăciunilor” de Thakeray. Azi dimineață m-am sculat la 7, am făcut înviorare, și-am început să citesc din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Am reușit să citesc partea introductivă și primele două paragrafe din partea I. Mi-am însușit regulile de citire, dar mi-e mai greu să țin minte substantivele cu tot cu articol. Am citit și la limba engleză de două ori cele 300 de cuvinte puse în plan pe ziua de azi. Fiind ajunul crăciunului azi a fost treabă pînă peste cap. Eu am despicat lemne pentru bucătărie și dormitor și-am mai ajutat prin casă. Mircea a făcut curat în dormitor și sufragerie. Tata a fost în sat, a dus scrisorile la Poștă și a adus un sac cu boabe de porumb. A fost pe la noi Amăiestroaie (cu o sacoșă cu brînză). Am continuat să citesc ”Bîlciul” și a început să-mi placă. Neavînd ce face m-am mai uitat o dată la vederile din colecție, încercînd să fac o clasificare, dar m-am enervat și le-am amestecat iar. (total 180 lei). După masă mi-am scos cărțile și ziarele de engleză, uitîndu-mă prin ele și scoțîndu-mi pe hîrtie unele materiale care-mi vor folosi la ”îmbunătățirea emisiunilor de la Radio Moscova”. Azi a fost Jana la oră. Mircea a stat și el și au lucrat cu tata probleme la fizică. După asta Mircea s-a dus la prăvălie la Bălinești (și-a cumpărat ce nu trebuia: țuică) apoi la cooperativa din Grămești după gaz. Azi toată ziua s-a menținut un ger…. ca înainte de Crăciun.

Încerc să continui caracterizările profesorilor. Poate am să fiu nedrept spunînd unele lucruri despre ei, dar cel puțin așa mi s-a părut mie și așa-i caracterizez. N-am ce le face! Ăsta-i norocul lor. Mai tîrziu, să mă critice.

Prof Savin Ana – profesoară de rusă. Ne-a luat abia anul ăsta și datorită ei a început să-mi placă și rusa. Are o statură mică (chiar prea mică). Are ochii albaștri și blînzi (cum îmi plac mie). Se poartă frumos cu elevii în timpul orei și, la ascultat, încearcă să-l ajute pe elev, fără să-l încurce și fără să-i dea ”mură-n gură”. Vorbește mult pe rusește în oră și cred că e profeasoara cea mai bine pregătită în acest domeniu din toată școala. Am observat că e corespondentă la ”Zori Noi”. În general, îmi plac oamenii comunicativi și harnici la scris (ca mine…).

Prof Bucătaru Ana – profesoară de muzică și cor, iar de anul ăsta este dirigintă la clasa X-a E (umanistică). E profesoară în vîrstă și cu experiență. Din cauza staturii (mică) și a nasului ei, unii i-au scos supranume (”Rățușca”, ”dopul”, ”bombonica”). În clasele a VIII-a și a IX-a am avut-o ca dirigintă. În această calitate era foarte bună. Își menaja clasa și iubea elevii care o înțelegeau. De multe ori venea în clasă și întreba: ”Vreo supărare? Vreo durere?” Cînd se enerva (și asta numai cînd vorbea cineva în oră sau era obraznic) striga fortissimo: ”Vorbește, vorbește, taaaaci!!!”. Încă din clasa a VIII-a ținea tare mult la Gherasim.

Prof Croitoru Mihai – profesor de filozofie. Predă numai la clasele a X-a și a XI-a. De abia anul ăsta a venit de la Suceava. De la început s-a impus prin severitate. Ca trăsături fizice îl caracterizează o frunte lată și un păr frumos, ușor ondulat. Are cunoștințe vaste din toate domeniile, iar la orele de curs este foarte explicit. Consideră ca o datorie a profesorului să folosească ultima oră din trimestru pentru distracții și destinderi. Știe să șfichiuiască cu vorba; în clasă nu admite nici cea mai mică indisciplină. O (altă) caracteristică: are scrisul foarte asemănător cu al tatei.

Prof Luchian Ecaterina – profesoara de istorie. Ne-a luat de-abia de anul ăsta. Ca statură e zveltă și tare subțirică. Are de abia vreo cinci ani de servici. În anii trecuți era foarte îngăduitoare cu elevii. Acum însă, a ”îmbătrînit” și e severă (pune greu un 10; media 10 nu este în clasă). Își iubește tare mult obiectul.  Idolul ei în istorie e Napoleon. Cînd vorbește despre el declamă cu patos; odată, povestind, i-au dat lacrimile… la moartea lui. Îi admira curajul și inteligența acestui împărat. În unele ore ne povestea întîmplări din viața ei de elevă: neglija obiectele cu caracter real, deoarece îi plăcea grozav istoria și literatura. În general e o profesoară bună și o stimez.

Prof Băncescu…. – profesoară de sport. E cam între două vîrste (balanța atîrnă spre cea de-a doua). Ridurile de pe față nu-i dau o caracterizare foarte bună (și privirea). E o profesoară bună. Se poartă prea frumos cu elevii încît aceștia își poartă nasul pe sus (uneori, cl. X C). Totuși, în cadrul programei de educație fizică este severă (n-ai trening și teniși – absent). La note – de asemenea: le cam cîntărește (cred că nu prea are pentru ce). Ține la prestigiul școlii și al echipelor de sport ce ne reprezintă școala. Vorbește cu elevii de pe poziții de elev (medii, profesori, ascultări). Vrea ca elevii să o salute respectuos (dacă n-o saluți așa, mai bine n-o saluți).

Pricop….    profesoara de desen (singura din școală). E foarte voluminoasă, destul de în vîrstă și poartă ochelari. Vorbeșete foarte popular, moldovenește, de unde-și trage o binemeritată poreclă: ”Chirița”. În clasele anterioare obișnuia să dea extemporale. Anul ăsta facem ”lucrări în tuș”. Nu poate să mențină liniștea în clasă și totdeauna e veselie mare în clasă. Cînd îi displace vreun miros își toarnă cîte o jumătate de sticluță de parfum pe mîini și pe față, de strîmbi din nas. Cu toate că e obiect de mică importanță drămuiește notele și le dă cam la limită. Nimeni n-o poate înșela cu planșe străine.

Matkovski.…. profesorul de ”Atelier” (anul ăsta facem Automobil). E un bărbat solid (mi se pare că a fost muncitor la o uzină). E o fire tare spirituală și veselă. Tot timpul pare că rîde și zîmbește. Nici eu nu l-am văzut vreodată încruntat. Nu cere să fie respectat și de aceea în orele de atelier e bîlci mare. Folosește foarte des termeni și glume inspirate din tehnică. Pe vreme ce îmbătrînește a început să chelească. E un profesor bun și îl simpatizez.

Cornea Elena    – profesoară de limba română. De asemenea, ne învață pentru prima oară. Are o statură potrivită, dar voinică. Poartă părul în plete aiurea, care par că nici nu-s pieptănate. Cînd predă, ca și Momolu ( = prof Stavri) stă în fața clasei și-i dă drumul la lecție fără să antreneze clasa. E foarte pretențioasă și cam zgîrcită la puncte. Nu prea o am la inimă pe această profesoară, dar nu știu din ce cauză (în orice caz nu pentru că am media 6 la ea). Folosește unele expresii care nu cadrează unui profesor de l. română (exclamații).

Luția… – profesoară de chimie. Profesoară nu prea în vîrstă, dar îndrăcită. Probabil pentru a fi mai sigură pe ceea ce predă se uită mereu în caiet cu nerușinare. Dacă te prinde însă copiind sau șoptind e Jale (cu ”J”). La ascultat mai rău te-ncurcă cu întrebările ”ajutătoare”. N-o pot suporta numai pentru faptul că e destul de nepregătită și cere multe. Cîteodată începe să strige la cel ascultat că uită tot. În timpul predării, cînd aude un murmur în clasă spune: ”poftiiiim?” sau ”ceeeee?” și se uită de cîteva ori în caiet.

Cred că am scris destul pe ziua de azi, mai ales că e și tîrziu: 22.15.

Azi am mai despicat butuci și-am stat restul timpului în casă. De fiecare dată cînd cobor de la deal îmi place să mă urc în măr mai mult cu ajutorul mîinilor. Am ascultat la 6 ”Vorbește Moscova”. Mi-am notat două cîntece care mi-au plăcut și pe care le voi cere și eu: ”Katiușa” de Marcel B. și ”Am întotdeauna douăzeci de ani” de V. Seloviov Sedoi. La 25 XII în fiecare an în U.S se sărbătorește ”festivalul artistic Iarna rusească”. În luna decembrie se sărbătorește o săptămînă a prieteniei româno-armene. În U.S. sînt 300 de mineri Eroi ai muncii socialiste. Am ascultat azi la 8 la MoscovaTribuna ascultătorului” A vorbit Ilis Razina. Iarna pe la Moscova e deosebit de blîndă și zăpada se topește. Am ascultat la un post de radio (V.A.) despre cele 30 de ore de pace din Vietnam. N-ar fi rău dacă ar fi o infinitate de ore de pace, nu 30 (în cinstea Crăciunului). La Moscova s-a încheiat un tratat prin care U.S. se obligă să ajute Vietnamul democrat cu utilaje și armament (cf. principiului internaționalismului socialist). Azi am mai tradus cîteva texte din cartea ”English Reader – for Higher Technical Schools” – carte editată de ”Vîsșaia Șkola”, Moskva. Cartea e foarte interesantă și conține lecții de fizică, chimie, literatură, economie politică. Am citit despre ra-da-r, atomi, Universitatea Oxford, British Museum  (L.D.: muzeu pe care l-am vizitat în 1990 și am stat la masa la care a lucrat Marx; peste cîțiva ani, când am revenit în altă vizită, masa cu pricina dispăruse. Probabil ”masa lui Marx” se aducea și se scotea în funcție de succesiunea la putere ale celor două partide: laburist și conservator J ), Lenin Library și primii patru cosmonauți sovietici. Mama a fost ocupată azi și s-a culcat tîrziu. Eu am stat pînă la 23h.  Am ascultat la radio despre istoricul zilei de Crăciun. Aceasta s-a sărbătorit prima dată în sec XV în Italia. De acolo a migrat în Spania, Franța  și de unde a fost împrumutat la celelalte țări. Crăciunul este singura sărbătoare populară cu caracter religios care se serbează peste tot în lume la aceeași dată: 25 decembrie. La această dată se cîntă colinde și imnuri cu caracter religios. De la ora 12 (ora Vietnamului), de cînd a fost semnat ”acordul de încetare a focului pentru 30 de ore” nu s-a semnalat nimic deosebit.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 383  Joi 18 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (111).


Marți 7 iunie 1966. Azi e o zi frumoasă și călduroasă. După atîtea zile mohorîte și ploioase se simțea nevoia unei astfel de zile.

Dimineața, pînă să dea masa, am citit din ”Romeo, Julieta și întunericul”. Lectura cărții – care este destul de captivantă la un moment dat – am continuat-o și în sala de mese, apoi la școală. Azi am mers la școală fără nicio carte și niciun caiet (adică fără servietă, cu mîinile-n buzunare).

La școală, Lia mi-a completat albunul spunînd că a scris vreo 20 de cîntece în el și m-a rugat ca, în cazul în care voi da la altcineva să completeze, să las o pagină liberă; vrea să-mi scrie ceva la sfîrșitul acestui trimestru. Am asigurat-o că voi avea grijă să rămînă foaia liberă: ”Sper să am o suvenire plăcută de la tine”.

În ora de limba română, profesoara a făcut recapitulare și a ascultat vreo 4 eleve, iar eu am făcut să treacă timpul mai repede citind (+ schimbul a vreo două bilețele). De ieri, la atelier, am observat că mi-am pierdut pixul. Îl consideram pierdut cu totul, dar eram sigur că e la un coleg de clasă și chiar așa a fost. Pixul a fost luat de Gozec, dar l-a stricat și nu mai e bun de nimic. În loc, mi-a dat un pix mai vechi roș-albastru, dar cred că-i mai bun. Tot mai are Hector (Victor) al nostru un pic de obraz.

La limba rusă, am avut de scris o temă. Cum toate cărțile și caietele mele sînt deja acasă, i-am spus profesoarei c-am uitat caietul acasă și că i-l voi prezenta data viitoare. Profesoara a ascultat cîteva eleve pentru îndreptare și a trebuit să stau atent.

În pauză am mai citit. Acum clanța de la ușă a dispărut și ușa se deschide cu ajutorul unui cuțit aflat în posesia lui Gavril. Albu mi-a adus poza cu cei patru băieți făcută mai de mult. I-am rămas dator cu patru lei.

La dirigenție, baba și-a început ora după vechiul ritual. Mai întîi motivările absențelor: potop pe capul celor cu absențe nemotivate. Apoi – situația la învățătură. Aici, văzînd dezinteresul ce există în clasă, diriginta s-a mîniat și s-a exprimat cam în felul următor: ”Să știți că la anul o să lupt să nu mai iau dirigenția la clasa voastră”. Vorbe! Așa a mai zis și Zăicescu-n D și Luța în B. Dar sînt sigur că la anul fiecare clasă va avea același diriginte. Profesoara Ruscior ne-a mai anunțat că la anul, pentru a intra la maturitate (L.D. maturitate = bacalaureat), trebuie să ai medii de la 6 în sus, iar la obiectele de maturitate de la 7 în sus. Va trebui să se învețe – de nevoie! De fapt, tema acestei ore a fost: ”Să tindem spre mai bine” și s-a discutat un pic și despre asta.

Astăzi, Lia a venit cu un pulover galben.

La matematică, toți se așteptau să lipsească profesorul. Dar a venit după vreo 10 min întîrziere. A ascultat vreo două eleve amenințate (pe Lia n-a ascultat-o). În ultimul sfert de oră ne-a făcut o sinteză a materiei de la trigonometrie și ne-a promis un extemporal pe vineri. În această oră am terminat de citit cartea și i-am restituit-o lui Ica Grijincu. (”A ucide lupul nu înseamnă a izgoni haita”).

La cor, am stat între Lia (B.M.) și Lucia (N.L.). N.L. a tras-o de coadă pe Lia și fără să-și dea seama a zis: ”Trag Buhaiul!”. Am izbucnit toți trei în rîs de coincidență. N.L. mi-a spus că a citit într-o anatomie că cei care au nasul așa ca mine (ridicat în sus) sînt încrezuți, îngîmfați. Am protestat împotriva acestor ”calități” pe care mi le-a atribuit. Am observat că N.L. se pricepe de minune la desenat dame. Are un talent extraordinar, parcă-s făcute de tipar. Mi se pare că Lia îi povestește Luciei totul despre mine. Asta am dedus-o din mai multe întîmplări: N.L. către Lia: ”Vezi că are forță în mîini! Dacă-ți dă două palme…”. Asta înseamnă că i-a povestit visul ei. Apoi văd că a adoptat și N.L. sistemul de adrese L (Liviu) și semnat, L. (Lucia). N-a lipsit mult să cred odată că biletu-i de la Lia.

În ora de naturale s-a făcut exact ce s-a făcut data trecută. Mi se pare că moșu a încheiat mediile. Eu m-am uitat la H.N. cum completează un oracol (al nu știu cui). L-am luat și eu în primire și-am citit ce a mai scris fiecare. La nr. 3 a scris și B.M. Oracolul avea următoarele întrebări:

  1. Numele și prenumele
  2. Locul și data nașterii
  3. Unde locuiți în prezent
  4. Ce filme vă plac
  5. Ce muzică preferați
  6. Iubiți sau simpatizați
  7. Inițialele persoanei iubite
  8. În ce împrejurări l-ați cunoscut
  9. Ce te determină să-l iubești
  10. Cu cine vrei să te căsătorești
  11. La ce vîrstă
  12. Ce este sărutul
  13. Ce este iubirea
  14. Ce este căsătoria
  15. Ce este moartea
  16. Ați avut vreodată întîlnire
  17. Ce locuri preferați la întîlnire
  18. Vă plac călătoriile
  19. Cu cine călătoriți mai mult
  20. Ce muzică preferați
  21. Cunoașteți persoana oracolului
  22. Părerea despre ea
  23. Pune-i o întrebare
  24. Răspunde-i
  25. Ce părere aveți despre fete
  26. Ce părere aveți despre băieți
  27. Cum a fost prima dumneavoastră dragoste
  28. Vă place dansul
  29. De ce
  30. Ce este sinceritatea
  31. V-ați sărutat vreodată
  32. Ce este respectul
  33. Data completării

 

Iată răspunsurile date de Lia

  1. M.
  2. Fîntînele, 3 noiembrie
  3. Rădăuți, Speranței 8
  4. Toate filmele care au sfîrșit tragic
  5. Melodiile de dragoste
  6. Simpatizez
  7. H.
  8. L-am cunoscut făcînd cunoștință
  9. Inteligent, politicos, frumos etc
  10. Cu cel care mă va iubi mai mult
  11. La 21 de ani
  12. Ți-aș spune dar nu pot. Să mă întrebi personal
  13. Amor
  14. Nu am timp să-ți explic. Lasă pe altă dată
  15. Cînd mă gîndesc la viață, nu mă-ntreba de moarte
  16. De ce ești indiscretă
  17. La ROȘCANI
  18. Desigur
  19. Eu cu mine
  20. Muzică ușoară de compozitori grei
  21. Nu prea bine
  22. Părerile mai tîrziu, acum – realitatea
  23. Pînă în prezent n-am avut întîlnire
  24. Pînă în prezent n-am avut întîlnire
  25. Unele bune, altele mai puțin bune
  26. Majoritatea sînt aventuriei
  27. La ce ți-ar folosi răspunsul meu
  28. Da
  29. De bambus
  30. Ceva care se întîlnește foarte rar
  31. Prea ești indiscretă!
  32. Datoria fiecărui om
  33. 26 XI 1965

O amintire scrisă de Lia: ”De aici, din depărtare/ Îți trimit, dragă, scrisoare/ Și răspunsul să mi-l dai/ După inima ce-o ai”

Toate astea le-am copiat mai întîi în carnețel, apoi le-am transcris aici. Răspunsurile 7 și 17 m-au cam pus pe gînduri. (Eh! E trecător!)

După ce-am luat masa la ora două m-am mai învîrtit prin internat, apoi am fost la film la ”Unirea” (de la 2.30 la 14.30). Am văzut filmul german ”După mine, canalii!”. Destul de bun și distractiv pe lîngă toate. După film am fost la CEC și am lichidat ultimul cec, ultimele mele rezerve. Apoi m-am învîrtit prin oraș și să cheltui în dreapta și stînga. Mai întîi am fost la cizmărie și mi-am reparat pantofii (fețe la tocuri + blacheuri – 3 lei). Apoi am cumpărat harta R.S. România (6 lei) și nu mi-a ajuns un leu ca să cumpăr dicționarul englez.

La internat, Toader mi-a spus pățania sa cu bursa, apoi mi-a spus că era cît pe ce s-o rupă definitiv cu N. Azi a fost foarte nervos și a bruscat-o tare. M-a întrebat ce-ar putea să mai facă. Eu: ”Dacă singur te știi vinovat, încearcă s-o dregi tu. Nu ți-ar fi greu”. De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal. În pauza de 7 am ieșit cu Toader în oraș și ne-am dus direct în piață, la ”tiribombe”. M-am dat cu Toader de două ori (2 lei) și a fost foarte frumos. Dar cînd m-am dat jos, puțin a lipsit să nu vărs. Toată seara mi-a fost rău și m-a durut capul. M-am întors să mă întîlnesc cu Mircea pe la Grădina de vară. Locul acesta unde se oprește acum trenul nu se mai cheamă Gara mică, ci Halta Piața Unirii. Mircea mi-a povestit ce-a mai făcut pe-acasă și mi-a împărtășit părerile cu privire la ”lucru”.  Cică să-mi iasă prostiile din cap. Mama și tata erau supărați atît de faptul că am ieșit cu medii mici cît și pentru faptul că am pierdut cam multe trimestrul ăsta. În orice caz, nici eu nu mă voi lăsa prea moale. Nu mai am 10 ani să întreb dacă am voie la film sau la scăldat. Am mers toți trei pe fostul stadion, lîngă internat și ne-am lungit pe iarbă. Mircea avea două muzicuțe ”Hero” și a cîntat din ele. Cum stăteam noi așa, văd că vine Elena Popescu spre noi și-mi face semn să-l chem pe Toader. Acesta s-a dus să se întîlnească cu N. Eu am venit la 8.30 la meditație și-am stat pînă la 9.20.

În dormitor, am observat că așternutul lui Toader lipsește. I l-a confiscat Ciupic – directorul, crezînd că n-a plătit. Mircea a venit și el pe la 10.20. Însă nu se mai lipea somnul de mine. Cînd a venit Toader, era după miezul nopții și eu nu dormeam încă. Am ațipit de cîteva ori și-am și visat un pic. În vis, Lia dansa niște jocuri populare și era foarte frumoasă.

Miercuri 8 iunie 1966. Dimineața Mircea s-a cărat înainte de a veni pedagogul. Ne-am moșmondit cam mult prin dormitor și nici n-am știut cînd s-a făcut 6.30 și deșteptul de Haiuță a încuiat dormitoarele, închizînd vreo 20 de băieți. Imediat l-am chemat (fluierat) pe Toader, ne-a pus cangea la balcon și unul cîte unul – ca gangsterii – am coborît și am ajuns jos.

Azi vremea a rămas ca și ieri: cer senin, soare fierbinte. Întrăm în luna iunie și ar fi cazul să fie și mai cald.

La școală, cum am ajuns în clasă am văzut că Lia are o floare roșie ca focul. Mi-a făcut semn să vin și mi-a dat-o mie. Eu: ”Mulțumesc!”. Pînă să sune a venit și mi-a luat-o s-o ude, să nu se vestejească și mi-a adus-o înapoi.

Prima oră am avut economia. Profesorul n-a venit și prima jumătate de oră am fost complet liberi, timp în care fetele au cîntat. Băimăcean mi-a cîntat mie ”Mamă, mamă – dor de mamă”, iar noi cei patru băieți ne-am adunat în ultima bancă, povestind diferite întîmplări. În a doua jumătate de oră a venit diriginta și a început-o cu aceeași ”placă”. Pe la sf orei a chemat pe cele mai bune fete din clasă și le-a arătat situația la învățătură. La urmă, m-a chemat și pe mine, dar n-a fost mulțumită de rezultat. Media anuală este 7.70. Melexina tocmai udase floarea și vroia să mi-o dea cînd diriginta a văzut-o și a cerut să i-o arăt: ”E o floare foarte frumoasă, de cactus” a zis ea, înapoindu-mi-o. Lia: ”Îți stă bine cu flaorea-n piept” Eu: ”Serios?” Ea: ”Da! Cînd spun eu ceva, nu greșesc!”.

La l română s-a făcut recapitulare, dar eu am fost ocupat cu corespondența. De fiecare dată cînd i-am scris, o studiam ca să văd ce mutră face. De cele mai multe ori rîde, chiar dacă-i ceva mai serios. Eu: ”Nu este nici o legătură între învățătură și ceea ce este între noi, adică o mică prietenie”. Mi-am luat îndrăzneala… Cînd a citit biletul, rîdea, dar mi s-a părut că este un rîs sarcastic (cam în neserios). Dracu știe ce-o mai ieși…  Lia îmi scrie: ”Ce s-ar întîmpla dacă mama ta ar ști că ai o simpatie”. Eu: ”N-ar fi prea supărată” (dar în gîndul meu…). Deodată primesc un bilet care m-a lăsat paf! Prima dată mi-a scris doar cu inițială (c….) apoi a scris pe șleau: ”Să nu crezi că-s o curvă. Te înșeli. Nu mă cunoști îndeajuns și-mi pare rău.” .

Ora de educație fizică am făcut-o la școală, în clasă. Profesoara a încheiat mediile, iar noi ne-am făcut de cap. Am practicat bancul cu ghicitul: ”La ora cutare, vei lua cîțiva pumni”. Și dă-i! Am luat de la Popescu Felicia (X E) cartea ”Jack London” de Irving Stone. Am făcut tîrgul s-o cumpăr, dar bani – ioc.

În ora de ed fizică am discutat cu Lia mai de-aproape. Am ținut-o de mînă. Avea o mînă foarte caldă și mi-a plăcut.

La fizică, după ce-a ascultat și a predat lecția ne-a adus faimoasele teze. Am cinci și asta mi-a coborît media iar la 5. Lia mi-a spus, printre altele, că îmi mai trebuie experiență. La ușă, N.L. era cît pe ce să-mi înfigă un cuțit în piept. După asta a urmat un schimb intens de bilete cu Lia. Atmosefera dintre noi s-a răcit și-am început-o mai dur (Lia ciocîrlia). S-a cam supărat cînd i-am zis că se consultă cu N.L. (”Ce crezi că eu nu sînt în stare să discut?”) M-a întrebat cum văd viitorl sau sfîrșitul acestei ”prietenii”. Ea: ”Ai să spui odată că să te las în pace...”. Eu: ”Nu se va întîmpla!”.

La l latină baba a ascultat tot pe acele două eleve care se tot anunță de-o săptămînă (Pîrghie și Ungureanu). Mi-a pus și mie o întrebare: ca de obicei, n-am știut, dar nu mi-a mai zis nimic, decît: ”Șezi, băiete!”. Am schimbat iar o sumedenie de bilețele prin intermediul lui Puha E.

După ora asta am avut engleză, dar elevii din D erau plecați de două ore și jumătate să viziteze niște fabrici. Așa am pierdut o jumătate de oră singuri, fără să vină profesorul. Eu am stat f comod în clasă, numai cu fetele de la umană. Văd că acum m-am dezghețat mai mult. Chiar –  discutînd cu Albu – mi-am adus aminte de clasa 8-a cînd vorbeam subțire și eram rușinos. Mi se pare că ”dezghețarea” asta a mea m-a costat: un trimestru de rezultate slabe. Pe la jumătatea orei au venit și cei din D, după care a venit și profesorul și s-a făcut ora. Am avut, pentru azi, recapitulare. Azi a asistat și N.L. la oră. M-a ascultat și pe mine un exercițiu. Am știut totul și mi-a mai pus un 10. Poate să-mi mai pună o infinitate din ăștia – nu-mi mai poate mări media. Azi prof Scurtu a dat cîteva explicații în legătură cu facultatea. Despre cei care urmează limbile, a spus că stau nopțile pînă la ora 1 cu dicționaru-n față. A mai spus că cel mai bine e să urmăm engleza: are mari posibilități.

După ore am luat masa la internat. N-am stat nici cinci minute și-am plecat cu Toader în oraș. El s-a dus să se întîlnească cu N., iar eu am fost la film. Nicu Balței (cl X, Lic.1) mi-a scos bilet peste rînd. Am văzut filmul ”HAIDUCII” – producție ”București”. Mi-a plăcut. De la 4.30 am început hoinăreala prin oraș. La început eram numai eu cu Costică și cu Mircea Ungureanu. Pe la 5 megeam toți trei spre internat cînd aud fluieratul lui Toader. Ne întîlnim cu el și cu Mircea (fratele) în parc. Mircea avea muzicuțele la el și fiecare dintre cei cinci a încercat să vadă cît poate sufla (eram 6). Am făcut o bisericuță de toată frumusețea în mijlocul aleii principale. A trecut pe lîngă noi profesoara Rebca. Am salutat-o și ne-am văzut de treabă. Am zărit-o pe Felicia Popescu (XD) și ne-am dus toți pe banca pe care stătea ea (eram 7 acum). Ne-am distrta așa un timp; apoi mai apar: Maria Moisuc (XD), Popovici Ana (XD), Omelcenco Vica (XE), Vlonga Aurora (XE). S-au făcut 11. Am tras două bănci alăturea și ne-am distrat pînă la 6. Ne-a văzut și Țopa Mihai (pedagogul). S-a uitat la noi și-a rîs: ”să vă fac o poză așa”. Au trecut mulți profesori de la Liceul 1, dar ce-avem noi cu ei? Încetul cu încetul fiecare a început să se care pe-acasă. Eu cu Toader și cu Costică am mers în piață la ”tiribombă”. Costică și Toader s-au învîrtit în ea, iar eu am amețit numai uitîndu-mă la ei. Pe Mircea l-am lăsat în parc cu Felicia… Am făcut în așa fel încît la 7 să fim la masă. Am dat ochii și cu Prandea: ”Unde-ați fost?”. Noi ne-am înțeles dinainte că dacă ne-ntreabă ceva să zicem că i-am ajutat lui Mircea să transporte niște bagaje de la gazda lui la autogară. I-am tuflit asta și n-a mai zis nimic (pentru că eram și eu, fratele celui ajutat). Pe Bîrsei (cl IX-a Lic 1) l-au tuns azi zero pentru că a lipsit mai puțin ca noi…

După ce-am luat masa am ieșit iar în oraș, de data asta numai cu Toader. Am fost iar în piață, la scrînciobe. În piață ne-am întîlnit cu Zăicescu și a trebuit să ne întoarcem la internat.

De la 8 la 9 am scris în Jurnal.

Seara, în dormitor, ne-am distrat și-am cîntat. Pe Atănăsoae l-a prins Prandea cîntînd și l-a tras de cap. După ce s-a stins lumina a venit și Costică pe paturile noastre și împreună cu Toader am tras niște cîntări de s-au ”minunat” absolvenții clasei a XI.

A venit Lorin Vasilovici și a început să facă scandal, iar Toader (în baza celor promise de Truță Simionesi) l-a luat în zeflemea. Mircea ne-a mai povestit din cele gavarite cu Felicia. Cică i-a spus că mi-a trimis o fată un bilet și n-am știut ce să-i răspund … (Teodora). Pînă tîrziu am tot discutat despre fete, pînă ce pe la 11, am adormit toți. Mircea a dormit în patul lui Halip Floria, care a dormit la Sfichi în noaptea asta (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 375 Miercuri 10 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (103).


Marți 17 mai 1966. Conform programului stabilit anterior, m-am sculat la 5 și după ce m-am spălat (în grabă) am venit în meditație unde timp de aproape o oră am scris încontinuu în Jurnal și, în sfîrșit, am terminat și cu ziua de ieri.

Și azi e o vreme minunată. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Același cer perfect senin ce ține, la răsărit, globul soarelui care străluce și iradiază lumină și căldură. Banca mea e luminată puternic și-mi place.

După ce-am terminat de scris Jurnalul am stat degeaba pînă la 7.30. Și doar aveam teză la matematică… Dar, am gîndit așa: sigur îmi va da o problemă de la sferă pe care știu să o fac și una de la celelalte figuri + teorema sinusurilor sau teorema cosinusurilor. Bazîndu-mă pe inspirația ce o voi avea la teză (inspirație în adevăratul sens al cuvîntului, nu copiat) am lăsat totul baltă. După ce-am luat masa am stat și-am așteptat să se dechidă sala de valize. Dar în zadar! Aveam de gînd să las Jurnalul și o călimară de cerneală la valiză. Azi avem corul și e foarte periculos să las Jurnalul în clasă. M-am dus la ușa dormitoruluui, am bătut și Tanța mi-a dat drumul. Deci am scăpat de-o grijă… Mi-am pitit jurnalul în dulap.

Am ajuns la școală cînd mai erau cîteva minute pînă să sune. Am început să pompez la l rusă cele nouă întrebări și am terminat de transcris în ora de l română. În această oră profesoara a ascultat mai puțin de 10 minute. Apoi a predat opera și în timpul rămas a pus-o pe Nenati să citească fragmente din ”călătoriile” lui Hogaș. Am observat că are un extraordinar talent în ce privește arta interpretării. Citea foarte comic și natural cuvintele ciobanului și, totodată, citea literar descrierile făcute de autor.

La l rusă profesoara a venit într-o foaie și-un taior nou, de culoare gri. La începutul orei a venit Storoj cerînd bani pentru excursie și, totodată, făcînd prezentările la o altă excursie, destul de apropiată – pe sîmbătă. Excursia are ca țintă Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Apoi vizităm: Romanul, Piatra Neamț, Bacăul, Humuleștiul ș.a. Excursia se face cu autobuzul: 600 km – 100 de lei. Singurul care s-a anunțat – spre surprinderea clasei – am fost tot eu. După ce a plecat Storoj, profesoara a început să-mi vorbească pe rusește – dar ceea ce înțelegeam eu era cam puțin. Apoi mi-a zis: ”Ție și lui Gherasim vă plac excursiile, nu-i așa?” Eu: ”Da!”. Profesoara: ”Îți place sportul?” Eu: ”Da!”. Cred că profesoara și-a adus aminte de dățile cînd ne-a văzut împreună, plimbîndu-ne pe asfalt. Apoi, ca încheiere, a zis: ”Mens sana in corpore sano!”. După ce a ascultat două eleve a declarat solemn că am terminat materia la l rusă și de ora viitoare facem recapitulare serioasă. (Profesoara către Magopăț: ”Acuma te pocnesc, cît ești de mare!”). În această oră am primit un bilet de la Lucia (Nenati): ”Ți-a dat și ție să faci rezumate la Anatomie? Mie mi-a dat reproducerea!”. Pe lîngă bilet am primit și un zîmbet provocator de la ”ea”, dar eu mi-am mutat privirile. Partea proastă e că gurile rele încă vorbesc. Dacă ar fi drept nu m-aș supăra, dar așa… Teleagă Viorica m-a întrebat: ”O iei și pe Melexina în excursie?”. Eu: ”Nu! Ea merge cu altul”. La ora de l rusă profesoara a explicat ceea ce a vrut să arate Cehov în bucata ”Hameleon”, criticînd atitudinea lui Ociumelov. Eu m-am întrebat însă dacă azi, în condițiile din țara noastră, un sergent de teapa lui Ociumelov ar amenda pe un superior ca să facă dreptate… Nu știu cum s-ar proceda într-un caz din ăsta. Profesoara de l rusă și-a expus părerea în legătură cu tezele – părere ce și-o menține de pe vremea cînd era elevă. Dacă dă prima teza la limba rusă elevii au texte mai puține de învățat, dar e asigurată că – prima teză fiind – elevii învață mai bine. Și are dreptate. La tezele următoare ne cam plictisim, fiind totodată și obosiți.

În pauză l-am așteptat pe Toader și l-am lămurit să meargă în excursie. Primul motiv: N-are bani!. Nu-i nimic, îi împrumut eu pînă-n iulie. În sfîrșit, l-am bătut mult la cap pînă a răspuns afirmativ. Ca și în celelalte pauze ”ea” s-a plimbat cu băiatul de-a XI-a…

La diriginție, profesoara Ruscior, după un pic de analiză, a trecut la subiectul nostru: ”Protecția muncii”. La această temă diriginta ne-a povestit multe cazuri de oameni mutilați din neatenție. De aceea, ea ne-a dat o serie de măsuri preventive împotriva accidentelor.

La teză la matematică am avut un pic de emoții care mi-au trecut imediat ce a anunțat subiectele. Eu am fost nr 1. Mi-a căzut o problemă cu-n con, una cu sfera + teoria sinusurilor. Exact cum am prevăzut eu. Prima problemă am făcut-o și mi-a dat toate rezultatele. La a doua am făcut mersul bine, dar am greșit la calcule. Teorema sinusurilor am copiat-o un pic, dar nu-i prea strălucit demonstrată (mă aștept la un 7 – 8!).

La cor am făcut împreună cu clasa IX-a A. Tenorul a stat în față, lîngă pian. Ora asta am pisat ”Aida” și a ieșit foarte bine. Eu n-am cîntat (ca de obicei) și profesoara mi-a făcut de vreo două ori observații.

La naturale, Zăicescu a venit foarte dispus, aproape rîzînd. Apoi l-au indispus elevele noastre cu ”știința” lor. A ascultat-o și pe B.M. Aceasta a spus o minciună și a scăpat fără notă. (Ica: ”Druguș, suflă-i, ce stai?!”).

Pe drum am mers cu Gozec pînă la casa profesorului Pop. Ieșan a așteptat-o pe Lia și au mers împreună spre casă.

La internat – ca un program riguros și sever – după ce-am luat masa am mers pe teren. La 3.30 am venit în meditație. Azi Prandea a fost pilit destul de bine și a început să vorbească iar ”filozofal”: ”Este ora 4. Numai Gherasim are voie să iasă și să învețe pe coridor. Și Druguș, dacă vrea…”. Am ieșit amîndoi pe coridor și-am învățat la limba engleză.

La 5 am mers cu Toader la CEC să scot niște sume de bani. Toader m-a învățat cum se procedează cînd este coadă la CEC: ”Îți iei foaia, stilou ai și completezi chiar la ghișeu și-ți păstrezi și rîndul totodată”. Am scos 200 de lei. Eu am rămas cu 100 pe cec. O sută pentru mine și o sută i-am împrumutat-o lui Toader.

De la 5.30 la 7 am citit încontinuu din ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Cartea a început să mă pasioneze: cu toate că descrie o vîrsă inferioară mie (13 ani) faptele sînt pentru copii de 16 – 17 ani. Mi-am notat în carnețelul meu cîteva fraze demne de reținut și care trebuie vîrîte numaidecît în bagajul de cunoștințe generale. 1. ”Cel mai bun mijloc de a răspunde înțepăturilor la care sînt supuși întotdeauna noii veniți este păstrarea demnității”; 2. ”Adevăratul merit nu este să nu-ți fie teamă, ci să-ți poți înfrîna teama”; 3. Zvastica simbolizează roata soarelui și ea a apărut înaintea nazismului”.

În pauza de 7-8 am fost cu Toader pe asfalt pînă la capătul Rădăuțiului povestind fapte din trecut sau actuale și făcînd planuri de viitor (în special pentru vacanță). În seara asta Prandea l-a găbjit pe Arcadie că a lipsit de la meditație (l-a luat la cabinet).

Eu am făcut o baie minunată, răcoritoare și pe la la vreo 9.30 eram în meditație să-mi scriu Jurnalul. Am făcut 7 flotări între paturi.. Am reluat relațiile cu Zaharia Florin. Toader a început să-și mai noteze cîte ceva prin jurnalul lui și mă bucur. Jurnalul meu ”de zi” s-a transformat într-unul ”de noapte”, deoarece îl scriu noaptea.

Bancuri: ”Șto skazal Lenina v smerti Stalina”? (”Ce a spus Lenin la moartea lui Stalin?”). ”Cînd îi cazul de bucluc, îmi iau măgarul și mă duc”. ”Cu fundul gol în chiloți”. ”Simeria-i bun de gospodar la casă pustie”. Problemă: avem un coș cu 6 mere; trei persoane trebuie să ia astfel încît fiecare să aibă același număr de mere și să mai rămînă două mere în coș. Soluția: al treilea ia cele două mere cu tot cu coș.

Miercuri 18 mai 1966. Aseară, după ce-am terminat cu Jurnalul, am luat ”Grota urșilor” și pînă n-am terminat-o n-am lăsat-o. Toți de-a XI-a s-au dus la dormitoare, numai eu cu Costică Lungu am rezistat. El a învățat nevoie mare la engleză, iar eu am scris și-am citit. Cartea mi-a plăcut, însă nu în deplină măsură. Ne-am dus ultimii la dormitoare, închizînd geamurile și încuind toate ușile. Cînd am plecat se făcuse 12 fără 25 și cînd am adormit cred că nu mai era mult pînă la miezul nopții.

Dimineața la 5 am fost în picioare împreună cu încă o jumătate de dormitor. Am zăbovit în dormitor pînă pe la 6. Mi-am periat foarte amănunțit uniforma, cu peria udă. Prandea a venit la 6 fără 5 și a scos băieții la înviorare. Pușcașul: ”Tov pedagog, mă doare piciorul”. Prandea: ”Lasă măi piciorul, mergi la înviorare. Cred că vorbesc destul de clar și de limpede”. Am observat că se poate fluiera nu numai suflînd în degete, ci și trăgînd aerul printre ele și ținîndu-le în gură. Am un fluierat foarte puternic acum. După atîtea exerciții…

De la 7 la 7.20 am citit un pic la engleză. Mă aștept la o lecție de sinteză sau ”The London Workers”. După masa de dimineață mi-am făcut obiceiul să las Jurnalul la valiză. Cînd vin de la școală îl iau iar.

Dimineața și pînă la amiază a fost o zi senină și foarte plăcută.

Avînd ca motiv că azi am teză n-am citit absolut niciodată la niciun obiect. Dar chiar la prima oră, la limba latină, profesoara m-a înhățat la ascultat. Am avut noroc c-am avut niște cuvinte copiate în grabă și cu cea mai mare neglijență de la o colegă. Pentru astăzi am avut lecția ”În fenomene se dă o luptă” de Lucretius – o poezioară de 5 rînduri. Ținînd cont de asta, profesoara a ascultat pe cei mai slabi elevi care existau la ora aceea în clasă: eu, B.M., Teleagă, Ursaciuc, Voroniuc). La început, am stat lîngă ”ea”, dar fiind prea înghesuit m-a mutat lîngă tablă cu fața la clasă. La cuvinte le-am încurcat destul de bine, la traducere am mișcat binișor (atît la cele din românește, cît și la cele din latinește). Scandarea versurilor a mers foarte bine (aveam accentele scrise pe carte). Mi-a pus 5. Cred că dacă aș fi învățat un pic pentru azi luam cel puțin un 7. Asta e părerea mai multora. Azi la această oră am observat că verbul englezesc ”to persuade” (a îndemna) vine din latinește, de la persvadeo –ere, unde are același înțeles. În oră, Ica a întins mîna în spate să ia cuțitul de la Niculai. Eu însă i-am vărît stiloul și mi-a șters toată cerneala cu degetele…

La limba română s-a făcut recapitulare pentru teză și profesoara ne-a dictat unele idei mai importante. Lecțiile făcute trimestrul acesta la l română au fost grupate în trei teme. La ed fizică am fost, de asemenea, foarte vesel, bine dispus. Sfichi Ana a cumpărat o bască pentru un frate și mi-a dat-o mie s-o probez; toată ora am purtat-o, dar fie pe ceafă, fie pe ochi s-au într-o parte, numai ca lumea nu. Probabil arătam foarte comic, căci produceam rîsul. Cu mutrișoara asta a mea se poate face ușor așa ceva…. Am făcut săritura în lungime, dar aici am rupt-o; de-abia am ajuns la limită. Apoi am făcut handbal cu fete. Patru băieți și restul fete. Și – minune! – scorul n-a fost la o diferență chiar așa de mare. M-am spălat apoi și-am mers singur la școală. Nu știu cum s-a-ntîmplat, dar imediat cum am ajuns la școală mi-a trecut tot cheful și m-am posomorît fără motiv. S-ar putea ca stările acestea pe care le am, trecînd de la o extremă la altă extremă, să le am din cauza reumatismului.

La fizică, profesoara a întîrziat un pic. A venit fără catalog. Poate că ăsta a fost și marele meu noroc. Tocmai cînd nu mă așteptam, profesoara îmi zice: ”Să spui ce știi despre curentul alternativ” Eu: ”Tovarășa profesoară, eu am lipsit de la ora deschisă!”. Ea: ”Aaaa… Da de ce?”. Eu: ”Eu am vrut să vin, dar n-am putut pentru că a dat tîrziu masa la internat”. Ea: ”Asta înseamnă indisciplină. Azi ar fi trebuit să vă pun cîte-un doi” (căci nu eram singurul). Pe la mijlocul orei a venit diriginta cu catalogul. Băbuța noastră de fizică prinde glas și-i comunică dirigintei situația de la oră! Diriginta: ”Fiți fără grijă. Am luat măsuri!”. Ora de fizică s-a umplut numai cu predare. Nu numai o dată mi-a venit somn și căscam pe ruptele. Ce n-aș fi dat să pot ațipi măcar 5 minute. Dar ce să-i faci: Dacă vrei să te ții de un lucru (cum fac eu cu Jurnalul) trebuie să faci sacrificii. Să știu bine că pic de somn a doua zi, dar dacă am rămas cu Jurnalul nescris stau oricît de tîrziu și mă scol dimineața devreme.

În pauză m-am întîlnit cu Toader pe coridor, lucru ce se întîmplă foarte des. Azi el a primit un bilețel de la N în care ne urează la amîndoi mult succes la teza de la limba engleză (din partea ei și a Doinei Hlinschi). Lui Toader i-a adus teza la matematică. A scos și el cinciuțu. Bondor: ”Vezi la ce te duce plimbările cu clasele paralele?”. La economie am avut emoții; mă temeam că ne dă extemporal. Dar profesorul parcă ne-a citit gîndurile. Nici n-a dat extemporal, nici n-a ascultat. A lăsat să se anunțe trei voluntari, apoi, în ultimele zece minute a predat lecția nouă. Cît timp a ascultat eu m-am îndeletnicit cu niscai ”picturi” de busturi. Îmi place să desenez negri cu părul creț, buzați, dinți albi și pielea tuciurie. Dacă-ar ști Economul cît de mult îi respect eu obiectul lui…(Nichiforel a vorbit despre ”elaborarea a 560.000 de cadre didactice”, stîrnind rîsul întregii clase). Halip Niculai cîntă în pauză: ”Am un tun cu două roate/ Tra, la, la, la, la, la, la, la/ Bate noaptea la cetate/ Tra lalala la!”.

Am aflat adresa profesoarei de matematică, Bondor Aurelia: Str. Prof M. Eminescu nr 1.

Cred că astăzi mama a ajuns la București.

După economie am avut engleza. Dar indiferența pe care-am manifestat-o față de teza de azi mi-a ieșit pe ochi. Pop m-a mutat cu Gherasim în ultima bancă și i-a adus mai în față pe cei ”suspecți”. Ne-a dat o lecție pe care nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea-o da. ”1. Analiza poeziei ”Marșul muncitorilor”; 2. De tradus patru fraze dintr-un exercițiu neprelucrat în clasă: 3. De transformat în vorbire directă două propoziții ușoare”. La poezie am scris o foaie – dar e prea slab și prea puțin. La pct 2 n-am știut vreo 3-4 cuvinte. Ce mai, cu teza asta am dat-o-n bară! (Posibil 6 – 7 – 8). Ne-a comunicat extemporalele (eu 9, Toader 8, Albu 9). Costică Lungu era foarte fericit că a dat teza bună și se lăuda că sub nici o formă nu-i poate da mai puțin de 4!

După masa de prînz, am ieșit cu Toader în oraș, lăsîndu-i lui Costică un bilet de voie: ”Elevii cutare și Cutare sînt învoiți a pleca la film. Semnătură indescifrabilă.”. Aveam de gînd să mergem la film, dar, vai!, pe ambele le-am văzut! Cînd am ajuns la Unirea, Toader a zis să mergem la acest film: ”Ultima cavalcadă spre Santa Cruz”. Eu am încercat să-l lămuresc că n-are rost să-l mai vedem o dată (trei motive: pierdem timpul, pierdem doi lei și ne și plictisim). Dar, la insistențele lui Toader m-am hotărît să merg cu el. Dîndu-mi consimțămîntul, l-am avertizat: ”Să te prind că nu mergi cu mine la vreun spectacol, c-atîta îți trebuie...”. Ne-am găsit locuri în sală și după ce s-a terminat filmul vedem că intră în sală prof. Burdujan și se așează lîngă prima ușă ce dădea în curte. Cînd l-am văzut, am sfeclit-o. Ce-i de făcut? Șto delati? Am luat o hotărîre momentană. Prin spatele lui am ieșit afară unde am stat pînă s-au închis ușile. Și-afară, dă-i cu rîs! Așa obișnuim noi. Cînd ieșim dintr-o situație mai tîmpită ne umple rîsul și ne distrăm de minune.

Începînd de la amiază și pînă seara a fost mereu înnourat și în cîteva rînduri a încercat să plouă.

La film nu ne-am plictisit chiar așa de tare, dar mi-a venit un somn teribil. Fără să vreau am închis ochii, am ațipit și-am scăpat capul în jos. Am sărit în sus, c-un icnet, spre rîsul lui Toader

Azi am mîncat, pentru prima dată anul ăsta, cireșe. M-am îndurat să iau de-un leu…

La internat am ajuns în pauză. Pedagogul ne-a comunicat că ne-a pus absenți, deoarece Costică n-a dat biletul de voie. Pagubă-n papuci!

Azi am avut o poftă nebună de rîs. A venit Atănăsoae la noi și ne-a ”comunicat” ceva: ”Măi Druguș și Gherasim, mi-a zis Achihăiei să te rog să-i faci niște rezumate la limba engleză. Aveți?”. Noi: ”Daaaa!” (n-aveam nimica….). Atănăsoae: ”A zis că sînteți băieți buni”. Noi: ”Ahaaa! Dacă-i așa trebuia să vină personal să ne comunice părerile”. Atănăsoae:Păi îi era rușine să vină aici...”. Noi: ”Aaaa, îi era rușine să vorbească cu niște băieți ca noi...”. Cum ar veni, am flecărit în vînt, necăjindu-l pe Atănăsoae, distrîndu-ne. Cînd am intrat în meditație eram încă veseli și, odată ajunmși la ușă, îi zic lui Toader: ”Taci mă, nu te rîde!” Și dă-i pe rîs.

De la 5.30 la 7 n-am făcut altceva decît m-am uitat o dată prin cele patru obiecte ce le am mîine, am citit presa și-am mai consemnat cîte ceva în Jurnal.

La masă, Costică s-a dus după plus. Ca să rîdem de el, în seara asta i-am pus cam un pumn de sare măruntă în ceai. Cînd a venit noi am început să rîdem. Costică: ”Măi, voi mi-ați pus sare-n ceai”. Noi: ”Fii serios!”. Costică gustă ceaiul, strîmbă puțin din nas, dar nu zice nimic și începe să-și bea foarte liniștit ceaiul. Noi ne stricam de rîs crezînd că bea ceaiul foarte sărat și nu simte. Dar, ciudat!, cînd l-am gustat și eu era la fel de dulce ca și al nostru. Acum am rîs de prostia noastră: sarea măruntă n-a avut efect, iar noi rîdeam ca proștii de Costică, iar el, neștiind bine despre ce-i vorba, zîmbea îngăduitor. Am mers apoi tustrei pe asfalt. I-am spus lui Costică problema cu ”paserile” și cu ”vînătoriul” dar în variantă, și nu s-a prins: pe un gard sînt o sută de păsări. Vînătorul împușcă una. Cîte au mai rămas sub gard? (Răspuns corect: una!). După asta Costică ne-a părăsit și noi ne-am continuat singuri plimbarea! Toader mi-a spus că, într-o scrisoare, N admiră f mult prietenia noastră. Oricine s-a obișnuit să ne vadă mereu împreună, cînd vede numai pe unul se întreabă: dar unde-i celălalt? Într-adevăr, consider și eu că prietenia noastră este destul de trainică. Ne-am hotărît ca dacă duminică nu se face excursia la Bicaz să mergem în pădure la Volovăț (”De acord!”).

De la 8 a venit Tănase Gh. la internat. Văzînd că discutăm în meditație, boul de Vasile Caunii a început să strige la noi că dacă avem de vorbit – afară! Borțosul ăsta își face satul de rîs. Am ieșit pe fostul teren de fotbal unde acum este amenajat un colț pentru copii: în mijloc, o ”tiribombă” de proporții mai mici, manuală, apoi un scrînciob, o huță și un tobogan. Ne-am dat pe rînd, fiecare. Din cauza vitezei am amețit și mi s-a întors stomacul pe dos. Abia către seară mi-a trecut. Am fost, în total, patru băieți (Toader, eu, Ghiță și Iuraș Gh., care-și aștepta femeia). Banc: ”de ce sînteți așa pesimistă?” – ”Nu sînt pesimistă, sînt croitoreasă!”. Ne-am pierdut acolo timpul pînă s-a găsit o ”tanti” să ne facă morală că stricăm scrînciobele învîrtind-le prea tare.

De la 8.30 la 9 am mai scris cîte ceva în Jurnal. În seara asta a fost Piecnița la internat și, împreună cu Atănăsoae și Mafteian, au copiat niște traduceri la latină procurate de Nelu (Alexinschi). După ce-am făcut obișnuita înviorare printr-o baie rece am venit la locul meu preferat de la masa din coridor și am scris în Jurnal pînă la 11 făr-un sfert. E ceva că n-am atins ora 11. Dar bine că am terminat. Încep să mă usture pleoapele. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 356 Vineri 22 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (84).


Trimestrul III, clasa X-a, anul 1966. Aveam 16 ani. Peste 500 de pagini de caiet au fost dedicate acestui trimestru. Excesiv sau nu, interesul pentru detalii se concretizează, acum, în eventuale prețioase și necesare indicații regizorale pentru un posibil film ”de epocă” (sau, dacă vreți, de dictatură reînnoită și revigorată pentru încă un sfert de secol). Evident, numele proprii din jurnal și numele autorului Jurnalului nu contează și nu sunt punct de reper pentru o eventuală frescă cine(ma)tică. Cred că un viitor tânăr regizor de filme ar putea să-și facă ”mâna” alegând ca temă de lucrare de licență sau disertație nedumeririle și incertitudinile unui copil adolescent în fața unui viitor ce se colora, succesiv, dar naiv și ambiguu, în roz și negru. Eventual, filmul ar putea fi axat strict pe ”treimea temporal-terestră” formată din al treilea trimestru din anul trei de liceu. A nu se înțelege că adolescenții de azi ar avea doar certitudini și împliniri. Doar locul de desfășurare a acțiunii nu poate fi și nu trebuie schimbat.

Duminecă 27 martie 1966. Dimineața m-am sculat la 5.30, m-am echipat, am îmbucat ceva, mi-am închis valiza și-am stat în casă pînă ce a venit autobuzul. Deoarece afară se menținea vremea rece mi-am luat paltonul și mănușile și prevăzînd că la amiază va fi înnourat mi-am luat și galoșii. Cursa a venit cu un pic de întîrziere și m-a luat de la poartă. Pînă la Siret am stat în picioare, iar de aici încolo am avut un loc lîngă Atănăsoae C-tin. Cu acesta am discutat o mulțime de fleacuri de prin vacanță și despre școală. În sf. am ajuns la Rădăuți la 8. I-am dat 5 lei șoferului care mi-a părut că rîde de naivitatea mea (5 lei). Mi-am transportat cam cu greu valiza și servieta pînă la internat. Aici am fost primul sosit și Tanța m-a asigurat de asta. Pe urmă au venit burlenii (L.D.: adică cei din satul Burla). Beldianu Ghe. mi-a întins mîna, iar eu am răspuns tot cu strîngere de mînă…

Cum am sosit la internat am putut vedea unele transformări făcute în timpul vacanței. Astfel, s-au făcut toate reparațiile necesare la dulapuri, uși, podea, cuiere, sobe etc. Deoarece paturile nu le-au reparat, și cum al meu era cam paradit, mi-am ales unul bun, drept (Andriciuc). Mi-am bătut belciugele în dulap și imediat mi-am aranjat lucrurile pe raft sau mai jos. Făcînd treaba asta cu îndemînare am terminat în mai puțin de 15 min. După asta am halit ceva, am încuiat totul și am ieșit în oraș. Un fapt demn de remarcat: pedagogul Țopa era tuns la zero și nu-i prea stă. Mi-a dat una dintre fotografiile făcute de mine în biroul lui Ciupic (4 lei). În oraș n-am putut face prea multe cumpărături, afară de două numere din ”New Times” și pe lîngă asta gogoși, mere, semințe. Cum mă plimbam de unul singur m-am întîlnit cu Stelu apoi și cu dl Ruscior (i-am înapoiat banii). Plictisindu-mă destul de tare am rulat prin tot orașul, am venit și pe la internat să văd cine a mai sosit, dar degeaba – tot singur eram. Pe la 10 m-am dus la cinema ”7 Noiembrie” și-am intrat la matineu. Am văzut vreo patru filme dintre care ”Școlarul din clasa I-a” a avut o acțiune mai bună. A urmat apoi ”Ajutor, mă-nnec!” și ”Prezentarea operelor de artă din Mexic din epoca precolumbiană”. A rulat și-un film chinezesc f interesant și instructiv despre cucerirea Everestului.

După film, în jurul orei 12 am venit la internat, am plătit la casierie (325 lei) după care am mai pierdut vremea pe la internat.

Vremea e deosebit de frumoasă astăzi, cerul e de azur, iar zăpada care a căzut ieri a fost absorbită de pămînt. Pămîntul aburește și se usucă. Totuși, predomină un aer rece, înșelător.

Pe la vreo două am ieșit din nou în oraș. Pe la C.F. (L.D.: C.F. = Calea ferată) însă m-am întîlnit cu Toader care venea la internat ajutat de frate-su Vasile. M-am întors și eu din drum, ne-am mai aranjat o dată și-am plecat tustrei în oraș. Ne-am luat bilete la ”7N” și de la 2.30 am văzut filmul englezesc ”Femeia în halat”. Cînd am ieșit de la acest film și mi-am formulat părerea am socotit că e un film foarte bun, educativ. Acțiunea a fost o dramă dureroasă în unele locuri, însă a avut și momente comice. M-a bucurat că sfîrșitul a fost foarte bun, împăcînd pe cei mai mulți. După film am luat-o iar lela prin oraș. Acum ne-am mai întîlnit și cu Lungu Arcadie care a avut inițiativa de a merge cu taxiul la internat. Am mers foarte țanțoși și ne-am cocoțat în taxi. Lungu a plătit 5 lei pentru toți. Rîzînd, spuneam că n-a avut nici un farmec pentru că nu ne-a văzut nimeni coborând din taxiu…. Deștepții de noi am uitat că am plătit și dusul înapoi, și de la internat pînă în oraș am mers pe jos. De cum s-a înserat și pînă pe la 8 ne-am tot plimbat prin oraș, numai noi doi (eu și Toader) pînă am amețit și ne dureau grozav picioarele. M-am întîlnit prin oraș cu o mulțime de colege vesele și nu știu de ce m-am închis în mine, într-o tristețe nedeslușită. Toată seara am fost melancolic, pesimist. De ce am eu uneori astfel de stări nu-mi pot explica. Știu însă că sînt o fire destul de închisă și mă întristez pentru nimic.

De la 8 la 10 am fost cu Toader la film la ”Unirea”. Am văzut filmul de producție democrat-germană ”Catifeaua neagră” – spionaj. Între jurnal și film a rulat o completare (sovietică) intitulată ”Nomazii” – un adevărat documentar despre viața djighiților care, în condițiile de azi, au ajuns  în mare parte actori de circ.  Azi mi-am dat seama de ce începe filmul de la ”7N.” cu ½ oră în urmă față de cel de la ”Unirea”. Pentru că se dă întîi jurnalul la ”Unirea”, apoi același jurnal poate fi prezentat o jumătate de oră mai tîrziu la ”7N”. Cînd am ajuns la internat am aflat că a venit un elev nou de la Suceava: Zaharia Florea cl. X-a reală (poamă!).

Luni 28 martie 1966. Astă noapte am dormit într-un pat cu Toader și am dormit amîndoi foarte bine. Dimineața ne-a sculat Prandea. Pînă pe la 7 m-am plimbat cu Toader prin împrejurimile internatului. Am luat în primire – ca de obicei la fiecare început de trimestru una cutie, una pătură și două cearșafuri. La 7.30 s-a servit masa. Acum însă sîntem foarte puțini. De la Liceul nr 2 eram doar vreo zece elevi. La masă s-a completat numai o jumătate de rînd. Am plecat la școală cu ”tradiționalul” și formalul rînd ce se destramă imediat după poartă.

Azi e, de asemenea, o vreme tare frumoasă și-am mers la școală fără palton, fără flanea și fără galoși.

La școală merg – ca întotdeauna – împreună cu Toader (Costică Lungu a venit abia azi, direct la școală, la ora a doua). La școală domnea o atmosferă de oarecare indiferență față de prima zi de trimestru. Cel puțin așa am observat eu – scepticul.

Prima oră din acest trimestru a fost limba latină, draga și scumpa mea limbă latină, n-aș mai vedea-o-n ochi… Profesoara a încercat să controleze acele caiete de gramatică ce trebuia să le alcătuim în vacanță. La protestele vehemente ale unor grupuri de fete, baba s-a răzgîndit. Totuși, a controlat caietele elevelor bune, iar noi – cei mici – am scăpat. La discuțiile ce le-a mai iscat profesoara n-am luat parte deoarece am fost zguduit mereu de o tuse necruțătoare. Tema pe care am avut-o pentru azi s-a amînat pe miercuri.  Ora doua: ec. politică. Economul – f vesel și bine dispus – ne-a chestionat pe larg, în prima jumătate de oră, despre felul cum ne-am petrecut vacanța și în special cum am petrecut acele zile la Iași, întrebîndu-ne ce-am înțeles din cele vizitate. Cum noi n-am prea înțeles multe, ne-a explicat el (statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, scenele de pe cortina Teatrului Național care reprezintă cîteva momente din ”Infernul” lui Dante etc.). În a doua jumătate a orei a făcut, normal, predarea lecției noi. La muzică s-a făcut mai puțină muzică și mai multă diriginție. Diriginta ne-a dat carnetele cu notele și mediile trecute-n ele. Apoi – ca de obicei în prima zi – cum ne-am petrecut vacanța și altele. M-a pus pe mine să povestesc cum a fost excursia la Iași și a mai completat și ea. S-a făcut analiza situației la învățătură. Media generală a clasei în trimestrul II este de 6,71, mai mică decît pe primul trimestru. La sfîrșitul orei a mai făcut un pic de muzică și ne-a dat să conspectăm noi o lecție. La chimie, baba a și ascultat cîteva eleve dînd note cam mici în raport cu cunoștințele lor. Ne-a predat în continuare Aluminiul și, la predare, mi-a pus și mie cîteva întrebări (care sînt halogenii etc). La ed fizică nu s-a făcut nimic.

Deoarece sala este în reparație, profesoara ne-a dat liber. Eu am rămas singurul boy din clasă și n-aveam chef să mă simt prost… Mi-am luat șapca și-am plecat în oraș să fac ceva cumpărături. Mai întîi mi-am cumpărat o șapcă nr 55 (37,25 lei). Apoi am cumpărat un caiet de 10 lei (cu linii) pentru Jurnal și mi-am pus ”potcoave” la pantofi (2 lei). Pe lîngă asta m-am mai înfundat cu gogoașe și alte sifoane – cît mai am bani, c-apoi…

Cînd vroiam să mă întorc la școală m-am întîlnit cu Mircea. A venit la Sfatul Popular la tov. Romenco. Partea proastă e că nu știa la ce cameră stă. M-am oferit să i-o caut eu. Am întrebat pe-un tovarăș și mi-a arătat camera 6. Mircea s-a dus imediat acolo, iar eu m-am întors la școală. Am ajuns numai bine la unu și zece cînd suna de intrare. Am avut ora de engleză. Pop a întîrziat un pic (vreo 20 min). În oră s-a ocupat de facerea abonamentelor la revista ”Tribuna” (avînd în vedere că este prieten cu redactorul șef). S-au făcut vreo zece abonamente din care nunai două la reală și restul la noi în clasă. Eu am motivat că sînt abonat la S.T. (Scînteia Tineretului). A fost foarte comic momentul cînd Pop a întrebat: ”Grămadă pe unde este?”, iar Cezar s-a sculat solemn în picioare și a declarat:”Eu sînt din Grănicești!”, iar clasa a izbucnit în hohote de rîs spre marea ciudă a lui Cezar. Restul orei Pop ne-a povestit despre învățatul în timpul somnului, procedeu pe care l-a găsit într-o publicație sovietică în limba engleză. Așa a trecut ora și n-am mai luat lecție nouă.

La internat s-au făcut unele schimbări ameliorative. Deoarece sîntem așa puțini a pus mesele pătrate colț în colț formînd două șiruri. De acum stăm cîte 4 la o masă. Pe fiecare masă sînt căni cu apă, solnițe, scobitori. Pîinea ne este servită de Țopa în farfurii și este tăiată felii. Mai bine decît ar face astfel de îmbunătățiri ar servi mai prompt și fără scandal și-ar da mîncare mai multă și mai bună. După ce-am luat masa am hotărît să mergem la film la Unirea. Toader avea biletul de la Zăicescu semnat și m-a scris și pe mine pe bilet. Se făcuse ora trei și la cinema nu mai erau locuri. A trebuit să așteptăm seria următoare de la 4 la 6. N-a fost jurnal și filmul a durat exact două ore: ”Tom Jones” – prod. engleză. La început m-a enervat foarte mult deoarece era mut. Asta era doar prezentarea. Filmul a fost foarte bun, comic și destul de real. Faptul că s-a terminat cu bine și bietul Tom, cu mare succes la femei, s-a reîntors la Sopho Western m-a bucurat foarte mult.

Pe la vreo 6.30 am ajuns și noi la internat. Am încercat să-i explic lui Prandea situația creată, dar ”n-are ce ne face”. De-o bucată de vreme am prins o vorbă pe care o folosesc des: ”atîta pagubă”. Așa că: ”Atîta pagubă!”.

După asta m-am apucat cu mare rîvnă să-mi copii la latină sumarul de gramatică pe care l-am avut pentru vacanță.

Azi a lipsit de la școală Gozec Victor. Toată ziua tușesc grozav. Halip, de asemenea, tușește și are dureri în gît. A fost la doctor și i-a dat concediu pe vreo săptămînă + încă vreo trei zile după ce se va face sănătos. Azi a plecat acasă și la școală mă voi simți tare stingher. Acum sîntem doar trei băieți în clasă. Cînd mă plictisesc, merg în D.

Pînă seara nu mi-a ajuns timpul să-mi scriu măcar jumătate de caiet. Trebuia să fac o temă la limba română dar nu mi-a mai rămas timp pentru asta… Seara, la dormitoare, am făcut o baie f bună după care am adormit imediat.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!