liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Zaharia Florin

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 375 Miercuri 10 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (103).


Marți 17 mai 1966. Conform programului stabilit anterior, m-am sculat la 5 și după ce m-am spălat (în grabă) am venit în meditație unde timp de aproape o oră am scris încontinuu în Jurnal și, în sfîrșit, am terminat și cu ziua de ieri.

Și azi e o vreme minunată. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Același cer perfect senin ce ține, la răsărit, globul soarelui care străluce și iradiază lumină și căldură. Banca mea e luminată puternic și-mi place.

După ce-am terminat de scris Jurnalul am stat degeaba pînă la 7.30. Și doar aveam teză la matematică… Dar, am gîndit așa: sigur îmi va da o problemă de la sferă pe care știu să o fac și una de la celelalte figuri + teorema sinusurilor sau teorema cosinusurilor. Bazîndu-mă pe inspirația ce o voi avea la teză (inspirație în adevăratul sens al cuvîntului, nu copiat) am lăsat totul baltă. După ce-am luat masa am stat și-am așteptat să se dechidă sala de valize. Dar în zadar! Aveam de gînd să las Jurnalul și o călimară de cerneală la valiză. Azi avem corul și e foarte periculos să las Jurnalul în clasă. M-am dus la ușa dormitoruluui, am bătut și Tanța mi-a dat drumul. Deci am scăpat de-o grijă… Mi-am pitit jurnalul în dulap.

Am ajuns la școală cînd mai erau cîteva minute pînă să sune. Am început să pompez la l rusă cele nouă întrebări și am terminat de transcris în ora de l română. În această oră profesoara a ascultat mai puțin de 10 minute. Apoi a predat opera și în timpul rămas a pus-o pe Nenati să citească fragmente din ”călătoriile” lui Hogaș. Am observat că are un extraordinar talent în ce privește arta interpretării. Citea foarte comic și natural cuvintele ciobanului și, totodată, citea literar descrierile făcute de autor.

La l rusă profesoara a venit într-o foaie și-un taior nou, de culoare gri. La începutul orei a venit Storoj cerînd bani pentru excursie și, totodată, făcînd prezentările la o altă excursie, destul de apropiată – pe sîmbătă. Excursia are ca țintă Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Apoi vizităm: Romanul, Piatra Neamț, Bacăul, Humuleștiul ș.a. Excursia se face cu autobuzul: 600 km – 100 de lei. Singurul care s-a anunțat – spre surprinderea clasei – am fost tot eu. După ce a plecat Storoj, profesoara a început să-mi vorbească pe rusește – dar ceea ce înțelegeam eu era cam puțin. Apoi mi-a zis: ”Ție și lui Gherasim vă plac excursiile, nu-i așa?” Eu: ”Da!”. Profesoara: ”Îți place sportul?” Eu: ”Da!”. Cred că profesoara și-a adus aminte de dățile cînd ne-a văzut împreună, plimbîndu-ne pe asfalt. Apoi, ca încheiere, a zis: ”Mens sana in corpore sano!”. După ce a ascultat două eleve a declarat solemn că am terminat materia la l rusă și de ora viitoare facem recapitulare serioasă. (Profesoara către Magopăț: ”Acuma te pocnesc, cît ești de mare!”). În această oră am primit un bilet de la Lucia (Nenati): ”Ți-a dat și ție să faci rezumate la Anatomie? Mie mi-a dat reproducerea!”. Pe lîngă bilet am primit și un zîmbet provocator de la ”ea”, dar eu mi-am mutat privirile. Partea proastă e că gurile rele încă vorbesc. Dacă ar fi drept nu m-aș supăra, dar așa… Teleagă Viorica m-a întrebat: ”O iei și pe Melexina în excursie?”. Eu: ”Nu! Ea merge cu altul”. La ora de l rusă profesoara a explicat ceea ce a vrut să arate Cehov în bucata ”Hameleon”, criticînd atitudinea lui Ociumelov. Eu m-am întrebat însă dacă azi, în condițiile din țara noastră, un sergent de teapa lui Ociumelov ar amenda pe un superior ca să facă dreptate… Nu știu cum s-ar proceda într-un caz din ăsta. Profesoara de l rusă și-a expus părerea în legătură cu tezele – părere ce și-o menține de pe vremea cînd era elevă. Dacă dă prima teza la limba rusă elevii au texte mai puține de învățat, dar e asigurată că – prima teză fiind – elevii învață mai bine. Și are dreptate. La tezele următoare ne cam plictisim, fiind totodată și obosiți.

În pauză l-am așteptat pe Toader și l-am lămurit să meargă în excursie. Primul motiv: N-are bani!. Nu-i nimic, îi împrumut eu pînă-n iulie. În sfîrșit, l-am bătut mult la cap pînă a răspuns afirmativ. Ca și în celelalte pauze ”ea” s-a plimbat cu băiatul de-a XI-a…

La diriginție, profesoara Ruscior, după un pic de analiză, a trecut la subiectul nostru: ”Protecția muncii”. La această temă diriginta ne-a povestit multe cazuri de oameni mutilați din neatenție. De aceea, ea ne-a dat o serie de măsuri preventive împotriva accidentelor.

La teză la matematică am avut un pic de emoții care mi-au trecut imediat ce a anunțat subiectele. Eu am fost nr 1. Mi-a căzut o problemă cu-n con, una cu sfera + teoria sinusurilor. Exact cum am prevăzut eu. Prima problemă am făcut-o și mi-a dat toate rezultatele. La a doua am făcut mersul bine, dar am greșit la calcule. Teorema sinusurilor am copiat-o un pic, dar nu-i prea strălucit demonstrată (mă aștept la un 7 – 8!).

La cor am făcut împreună cu clasa IX-a A. Tenorul a stat în față, lîngă pian. Ora asta am pisat ”Aida” și a ieșit foarte bine. Eu n-am cîntat (ca de obicei) și profesoara mi-a făcut de vreo două ori observații.

La naturale, Zăicescu a venit foarte dispus, aproape rîzînd. Apoi l-au indispus elevele noastre cu ”știința” lor. A ascultat-o și pe B.M. Aceasta a spus o minciună și a scăpat fără notă. (Ica: ”Druguș, suflă-i, ce stai?!”).

Pe drum am mers cu Gozec pînă la casa profesorului Pop. Ieșan a așteptat-o pe Lia și au mers împreună spre casă.

La internat – ca un program riguros și sever – după ce-am luat masa am mers pe teren. La 3.30 am venit în meditație. Azi Prandea a fost pilit destul de bine și a început să vorbească iar ”filozofal”: ”Este ora 4. Numai Gherasim are voie să iasă și să învețe pe coridor. Și Druguș, dacă vrea…”. Am ieșit amîndoi pe coridor și-am învățat la limba engleză.

La 5 am mers cu Toader la CEC să scot niște sume de bani. Toader m-a învățat cum se procedează cînd este coadă la CEC: ”Îți iei foaia, stilou ai și completezi chiar la ghișeu și-ți păstrezi și rîndul totodată”. Am scos 200 de lei. Eu am rămas cu 100 pe cec. O sută pentru mine și o sută i-am împrumutat-o lui Toader.

De la 5.30 la 7 am citit încontinuu din ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Cartea a început să mă pasioneze: cu toate că descrie o vîrsă inferioară mie (13 ani) faptele sînt pentru copii de 16 – 17 ani. Mi-am notat în carnețelul meu cîteva fraze demne de reținut și care trebuie vîrîte numaidecît în bagajul de cunoștințe generale. 1. ”Cel mai bun mijloc de a răspunde înțepăturilor la care sînt supuși întotdeauna noii veniți este păstrarea demnității”; 2. ”Adevăratul merit nu este să nu-ți fie teamă, ci să-ți poți înfrîna teama”; 3. Zvastica simbolizează roata soarelui și ea a apărut înaintea nazismului”.

În pauza de 7-8 am fost cu Toader pe asfalt pînă la capătul Rădăuțiului povestind fapte din trecut sau actuale și făcînd planuri de viitor (în special pentru vacanță). În seara asta Prandea l-a găbjit pe Arcadie că a lipsit de la meditație (l-a luat la cabinet).

Eu am făcut o baie minunată, răcoritoare și pe la la vreo 9.30 eram în meditație să-mi scriu Jurnalul. Am făcut 7 flotări între paturi.. Am reluat relațiile cu Zaharia Florin. Toader a început să-și mai noteze cîte ceva prin jurnalul lui și mă bucur. Jurnalul meu ”de zi” s-a transformat într-unul ”de noapte”, deoarece îl scriu noaptea.

Bancuri: ”Șto skazal Lenina v smerti Stalina”? (”Ce a spus Lenin la moartea lui Stalin?”). ”Cînd îi cazul de bucluc, îmi iau măgarul și mă duc”. ”Cu fundul gol în chiloți”. ”Simeria-i bun de gospodar la casă pustie”. Problemă: avem un coș cu 6 mere; trei persoane trebuie să ia astfel încît fiecare să aibă același număr de mere și să mai rămînă două mere în coș. Soluția: al treilea ia cele două mere cu tot cu coș.

Miercuri 18 mai 1966. Aseară, după ce-am terminat cu Jurnalul, am luat ”Grota urșilor” și pînă n-am terminat-o n-am lăsat-o. Toți de-a XI-a s-au dus la dormitoare, numai eu cu Costică Lungu am rezistat. El a învățat nevoie mare la engleză, iar eu am scris și-am citit. Cartea mi-a plăcut, însă nu în deplină măsură. Ne-am dus ultimii la dormitoare, închizînd geamurile și încuind toate ușile. Cînd am plecat se făcuse 12 fără 25 și cînd am adormit cred că nu mai era mult pînă la miezul nopții.

Dimineața la 5 am fost în picioare împreună cu încă o jumătate de dormitor. Am zăbovit în dormitor pînă pe la 6. Mi-am periat foarte amănunțit uniforma, cu peria udă. Prandea a venit la 6 fără 5 și a scos băieții la înviorare. Pușcașul: ”Tov pedagog, mă doare piciorul”. Prandea: ”Lasă măi piciorul, mergi la înviorare. Cred că vorbesc destul de clar și de limpede”. Am observat că se poate fluiera nu numai suflînd în degete, ci și trăgînd aerul printre ele și ținîndu-le în gură. Am un fluierat foarte puternic acum. După atîtea exerciții…

De la 7 la 7.20 am citit un pic la engleză. Mă aștept la o lecție de sinteză sau ”The London Workers”. După masa de dimineață mi-am făcut obiceiul să las Jurnalul la valiză. Cînd vin de la școală îl iau iar.

Dimineața și pînă la amiază a fost o zi senină și foarte plăcută.

Avînd ca motiv că azi am teză n-am citit absolut niciodată la niciun obiect. Dar chiar la prima oră, la limba latină, profesoara m-a înhățat la ascultat. Am avut noroc c-am avut niște cuvinte copiate în grabă și cu cea mai mare neglijență de la o colegă. Pentru astăzi am avut lecția ”În fenomene se dă o luptă” de Lucretius – o poezioară de 5 rînduri. Ținînd cont de asta, profesoara a ascultat pe cei mai slabi elevi care existau la ora aceea în clasă: eu, B.M., Teleagă, Ursaciuc, Voroniuc). La început, am stat lîngă ”ea”, dar fiind prea înghesuit m-a mutat lîngă tablă cu fața la clasă. La cuvinte le-am încurcat destul de bine, la traducere am mișcat binișor (atît la cele din românește, cît și la cele din latinește). Scandarea versurilor a mers foarte bine (aveam accentele scrise pe carte). Mi-a pus 5. Cred că dacă aș fi învățat un pic pentru azi luam cel puțin un 7. Asta e părerea mai multora. Azi la această oră am observat că verbul englezesc ”to persuade” (a îndemna) vine din latinește, de la persvadeo –ere, unde are același înțeles. În oră, Ica a întins mîna în spate să ia cuțitul de la Niculai. Eu însă i-am vărît stiloul și mi-a șters toată cerneala cu degetele…

La limba română s-a făcut recapitulare pentru teză și profesoara ne-a dictat unele idei mai importante. Lecțiile făcute trimestrul acesta la l română au fost grupate în trei teme. La ed fizică am fost, de asemenea, foarte vesel, bine dispus. Sfichi Ana a cumpărat o bască pentru un frate și mi-a dat-o mie s-o probez; toată ora am purtat-o, dar fie pe ceafă, fie pe ochi s-au într-o parte, numai ca lumea nu. Probabil arătam foarte comic, căci produceam rîsul. Cu mutrișoara asta a mea se poate face ușor așa ceva…. Am făcut săritura în lungime, dar aici am rupt-o; de-abia am ajuns la limită. Apoi am făcut handbal cu fete. Patru băieți și restul fete. Și – minune! – scorul n-a fost la o diferență chiar așa de mare. M-am spălat apoi și-am mers singur la școală. Nu știu cum s-a-ntîmplat, dar imediat cum am ajuns la școală mi-a trecut tot cheful și m-am posomorît fără motiv. S-ar putea ca stările acestea pe care le am, trecînd de la o extremă la altă extremă, să le am din cauza reumatismului.

La fizică, profesoara a întîrziat un pic. A venit fără catalog. Poate că ăsta a fost și marele meu noroc. Tocmai cînd nu mă așteptam, profesoara îmi zice: ”Să spui ce știi despre curentul alternativ” Eu: ”Tovarășa profesoară, eu am lipsit de la ora deschisă!”. Ea: ”Aaaa… Da de ce?”. Eu: ”Eu am vrut să vin, dar n-am putut pentru că a dat tîrziu masa la internat”. Ea: ”Asta înseamnă indisciplină. Azi ar fi trebuit să vă pun cîte-un doi” (căci nu eram singurul). Pe la mijlocul orei a venit diriginta cu catalogul. Băbuța noastră de fizică prinde glas și-i comunică dirigintei situația de la oră! Diriginta: ”Fiți fără grijă. Am luat măsuri!”. Ora de fizică s-a umplut numai cu predare. Nu numai o dată mi-a venit somn și căscam pe ruptele. Ce n-aș fi dat să pot ațipi măcar 5 minute. Dar ce să-i faci: Dacă vrei să te ții de un lucru (cum fac eu cu Jurnalul) trebuie să faci sacrificii. Să știu bine că pic de somn a doua zi, dar dacă am rămas cu Jurnalul nescris stau oricît de tîrziu și mă scol dimineața devreme.

În pauză m-am întîlnit cu Toader pe coridor, lucru ce se întîmplă foarte des. Azi el a primit un bilețel de la N în care ne urează la amîndoi mult succes la teza de la limba engleză (din partea ei și a Doinei Hlinschi). Lui Toader i-a adus teza la matematică. A scos și el cinciuțu. Bondor: ”Vezi la ce te duce plimbările cu clasele paralele?”. La economie am avut emoții; mă temeam că ne dă extemporal. Dar profesorul parcă ne-a citit gîndurile. Nici n-a dat extemporal, nici n-a ascultat. A lăsat să se anunțe trei voluntari, apoi, în ultimele zece minute a predat lecția nouă. Cît timp a ascultat eu m-am îndeletnicit cu niscai ”picturi” de busturi. Îmi place să desenez negri cu părul creț, buzați, dinți albi și pielea tuciurie. Dacă-ar ști Economul cît de mult îi respect eu obiectul lui…(Nichiforel a vorbit despre ”elaborarea a 560.000 de cadre didactice”, stîrnind rîsul întregii clase). Halip Niculai cîntă în pauză: ”Am un tun cu două roate/ Tra, la, la, la, la, la, la, la/ Bate noaptea la cetate/ Tra lalala la!”.

Am aflat adresa profesoarei de matematică, Bondor Aurelia: Str. Prof M. Eminescu nr 1.

Cred că astăzi mama a ajuns la București.

După economie am avut engleza. Dar indiferența pe care-am manifestat-o față de teza de azi mi-a ieșit pe ochi. Pop m-a mutat cu Gherasim în ultima bancă și i-a adus mai în față pe cei ”suspecți”. Ne-a dat o lecție pe care nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea-o da. ”1. Analiza poeziei ”Marșul muncitorilor”; 2. De tradus patru fraze dintr-un exercițiu neprelucrat în clasă: 3. De transformat în vorbire directă două propoziții ușoare”. La poezie am scris o foaie – dar e prea slab și prea puțin. La pct 2 n-am știut vreo 3-4 cuvinte. Ce mai, cu teza asta am dat-o-n bară! (Posibil 6 – 7 – 8). Ne-a comunicat extemporalele (eu 9, Toader 8, Albu 9). Costică Lungu era foarte fericit că a dat teza bună și se lăuda că sub nici o formă nu-i poate da mai puțin de 4!

După masa de prînz, am ieșit cu Toader în oraș, lăsîndu-i lui Costică un bilet de voie: ”Elevii cutare și Cutare sînt învoiți a pleca la film. Semnătură indescifrabilă.”. Aveam de gînd să mergem la film, dar, vai!, pe ambele le-am văzut! Cînd am ajuns la Unirea, Toader a zis să mergem la acest film: ”Ultima cavalcadă spre Santa Cruz”. Eu am încercat să-l lămuresc că n-are rost să-l mai vedem o dată (trei motive: pierdem timpul, pierdem doi lei și ne și plictisim). Dar, la insistențele lui Toader m-am hotărît să merg cu el. Dîndu-mi consimțămîntul, l-am avertizat: ”Să te prind că nu mergi cu mine la vreun spectacol, c-atîta îți trebuie...”. Ne-am găsit locuri în sală și după ce s-a terminat filmul vedem că intră în sală prof. Burdujan și se așează lîngă prima ușă ce dădea în curte. Cînd l-am văzut, am sfeclit-o. Ce-i de făcut? Șto delati? Am luat o hotărîre momentană. Prin spatele lui am ieșit afară unde am stat pînă s-au închis ușile. Și-afară, dă-i cu rîs! Așa obișnuim noi. Cînd ieșim dintr-o situație mai tîmpită ne umple rîsul și ne distrăm de minune.

Începînd de la amiază și pînă seara a fost mereu înnourat și în cîteva rînduri a încercat să plouă.

La film nu ne-am plictisit chiar așa de tare, dar mi-a venit un somn teribil. Fără să vreau am închis ochii, am ațipit și-am scăpat capul în jos. Am sărit în sus, c-un icnet, spre rîsul lui Toader

Azi am mîncat, pentru prima dată anul ăsta, cireșe. M-am îndurat să iau de-un leu…

La internat am ajuns în pauză. Pedagogul ne-a comunicat că ne-a pus absenți, deoarece Costică n-a dat biletul de voie. Pagubă-n papuci!

Azi am avut o poftă nebună de rîs. A venit Atănăsoae la noi și ne-a ”comunicat” ceva: ”Măi Druguș și Gherasim, mi-a zis Achihăiei să te rog să-i faci niște rezumate la limba engleză. Aveți?”. Noi: ”Daaaa!” (n-aveam nimica….). Atănăsoae: ”A zis că sînteți băieți buni”. Noi: ”Ahaaa! Dacă-i așa trebuia să vină personal să ne comunice părerile”. Atănăsoae:Păi îi era rușine să vină aici...”. Noi: ”Aaaa, îi era rușine să vorbească cu niște băieți ca noi...”. Cum ar veni, am flecărit în vînt, necăjindu-l pe Atănăsoae, distrîndu-ne. Cînd am intrat în meditație eram încă veseli și, odată ajunmși la ușă, îi zic lui Toader: ”Taci mă, nu te rîde!” Și dă-i pe rîs.

De la 5.30 la 7 n-am făcut altceva decît m-am uitat o dată prin cele patru obiecte ce le am mîine, am citit presa și-am mai consemnat cîte ceva în Jurnal.

La masă, Costică s-a dus după plus. Ca să rîdem de el, în seara asta i-am pus cam un pumn de sare măruntă în ceai. Cînd a venit noi am început să rîdem. Costică: ”Măi, voi mi-ați pus sare-n ceai”. Noi: ”Fii serios!”. Costică gustă ceaiul, strîmbă puțin din nas, dar nu zice nimic și începe să-și bea foarte liniștit ceaiul. Noi ne stricam de rîs crezînd că bea ceaiul foarte sărat și nu simte. Dar, ciudat!, cînd l-am gustat și eu era la fel de dulce ca și al nostru. Acum am rîs de prostia noastră: sarea măruntă n-a avut efect, iar noi rîdeam ca proștii de Costică, iar el, neștiind bine despre ce-i vorba, zîmbea îngăduitor. Am mers apoi tustrei pe asfalt. I-am spus lui Costică problema cu ”paserile” și cu ”vînătoriul” dar în variantă, și nu s-a prins: pe un gard sînt o sută de păsări. Vînătorul împușcă una. Cîte au mai rămas sub gard? (Răspuns corect: una!). După asta Costică ne-a părăsit și noi ne-am continuat singuri plimbarea! Toader mi-a spus că, într-o scrisoare, N admiră f mult prietenia noastră. Oricine s-a obișnuit să ne vadă mereu împreună, cînd vede numai pe unul se întreabă: dar unde-i celălalt? Într-adevăr, consider și eu că prietenia noastră este destul de trainică. Ne-am hotărît ca dacă duminică nu se face excursia la Bicaz să mergem în pădure la Volovăț (”De acord!”).

De la 8 a venit Tănase Gh. la internat. Văzînd că discutăm în meditație, boul de Vasile Caunii a început să strige la noi că dacă avem de vorbit – afară! Borțosul ăsta își face satul de rîs. Am ieșit pe fostul teren de fotbal unde acum este amenajat un colț pentru copii: în mijloc, o ”tiribombă” de proporții mai mici, manuală, apoi un scrînciob, o huță și un tobogan. Ne-am dat pe rînd, fiecare. Din cauza vitezei am amețit și mi s-a întors stomacul pe dos. Abia către seară mi-a trecut. Am fost, în total, patru băieți (Toader, eu, Ghiță și Iuraș Gh., care-și aștepta femeia). Banc: ”de ce sînteți așa pesimistă?” – ”Nu sînt pesimistă, sînt croitoreasă!”. Ne-am pierdut acolo timpul pînă s-a găsit o ”tanti” să ne facă morală că stricăm scrînciobele învîrtind-le prea tare.

De la 8.30 la 9 am mai scris cîte ceva în Jurnal. În seara asta a fost Piecnița la internat și, împreună cu Atănăsoae și Mafteian, au copiat niște traduceri la latină procurate de Nelu (Alexinschi). După ce-am făcut obișnuita înviorare printr-o baie rece am venit la locul meu preferat de la masa din coridor și am scris în Jurnal pînă la 11 făr-un sfert. E ceva că n-am atins ora 11. Dar bine că am terminat. Încep să mă usture pleoapele. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame