liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Vorba rămîne

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 569. Duminică 22 iulie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (25)


Lucian Boia (n. 1944) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Boia) un istoric drag mie pentru modul nedogmatic prin care înțelege să prezinte povestirile din trecut numite generic istorie este și cel mai recent intervievat (martie 2012). Controversat și chiar contestat (vezi Lucian Boia criticat de Alex Ștefănescu https://adevarul.ro/cultura/carti/cititor-deserviciu-istoric-moda-1_5105088daa73e8e04b4a8de1/index.html) , ca, de altfel, majoritatea personalităților prezentate selectiv de Mircea Vasilescu în cartea ”Vorba rămîne” (2018), istoricul extrem de prolific și de profund în același timp mai are multe de spus pentru reabilitarea statutului acestei discipline din largul evantai al cunoașterii. În ordinea cronologică a derulării și înregistrării opiniilor invitaților, Lucian Boia încheie această selecție foarte utilă pentru cunoașterea (sau incitarea la o mai bună cunoaștere a) vârfurilor intelectualității române din ultimele trei decenii. (Cartea se va încheia însă cu alte două interesante dialoguri din anul 1993). Preiau din descrierea făcută de antologator (Mircea Vasilescu) și cred că nu putem decât să fim de acord cu afirmația acestuia conform căreia Lucian Boiademontează prejudecăți, false interpretări, ori mituri transformate în stereotipuri” (p. 314). Și preocuparea mea a fost demitologizarea, așa încât simpatia mea față de Lucian Boia este cât se poate de justificată. Pentru mine, căderea în mit este o lovitură dată cunoașterii veridice, adevărului și respectului față de adevăr. Din păcate, dilematicii au ocolit tema mitului marșând mai mult pe ideologii și drame politice, pe personalități literare cu preocupări ideologice și rolul jucat în devenirea acestora de apartenența lor etno-culturală la iudaism (Tudor Vianu, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian) (Cu titlu pur statistic, șase dintre personalitățile invitate pe Divan, adică 30% din total, au origini sau orientări culturale evreiești. De asemenea, și în componența redacțională există o semnificativă pondere evreiască, fapt care ar explica oarecum și selecțiile făcute, deși criteriul principal pare a fi fost prietenia și starea de colegialitate cu Andrei Pleșu). De fapt, întreg dialogul lui Lucian Boia cu jurnaliștii de la Dilema veche a fost axat pe descrierea unor personalități literare și politice de la începuturile modernizării României și până în zilele noastre. Din punctul meu de vedere, este un dialog/ interviu ratat, cantonat mai mult în cancan decât în chestiuni serioase (cum ar fi: concepția istoricului Boia despre istorie și Istorie, despre predarea istoriei în școli, despre falsificarea de către cam toate regimurile politice a evocărilor istorice, despre rolul mitizării și demitizării în apropierea istoricilor de adevărul istoric etc. etc.).  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 566. Joi 19 iulie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (22)


Andrei Cornea, profesor, publicist, polemist, traducător, scriitor, cercetător (n. 1952) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Cornea) și http://www.lapunkt.ro/2015/07/interviu-andrei-cornea-intimplarile-esentiale-nu-isi-gasesc-un-sfirsit-definitiv/ dar și https://adevarul.ro/cultura/carti/ce-inseamna-dilematic-andrei-cornea-1_56c0d55a5ab6550cb8ccef41/index.html Un împătimit al cunoașterii și informării prin cuvânt și idei. Interesat de politică pentru că nu se poate ca să traduci scriitori antici greci fără să fii curios să vezi cum se aplică, la noi, democrația și avatarurile ei. Îi citesc cu plăcere editorialele din revista 22 pentru argumentare și concizie. Concluziile sale sunt greu de combătut. Voi reproduce câteva dintre aceste argumentări și concluzii, cu sopul neascuns de a stârni curiozitatea cititorului de a parcurge dialogul în întregime (fie din cartea ”Vorba rămîne” fie din Dilema veche nr. 198/ noiembrie 2007).

  • Nouă ne-a lipsit, înainte de 89, reflecția asupra politicului, asupra socialului. Nu ne preocupau lucrurile acestea, pentru că oricum tot ce se întâmpla era rău în jurul nostru și altă soluție nu găseam, și atunci ne refugiam în metafizică. Lipsa aceasta a trebuit la un moment dat completată și cred că ocazia evenimentelor din 1989-1990 a fost una bună. (p. 255)
  • Prima reacție politică (în seara zilei de 22 decembrie 1989) a fost cînd am auzit comunicatul Frontului Salvării Naționale. Comunicatul mi s-a părut important. Acela în zece puncte. Și mi-am zis că s-a mers foarte departe. Nu mă așteptam în acel moment să se renunțe așa ușor la partid, la structura de stat socialistă. Și programul suna bine. …. În acel moment, în țările înconjurătoare, nu se renunțase oficial la comunism – în afară de Polonia unde avuseseră deja loc alegeri; în rest, în Ungaria, în Cehia, în Bulgaria, în Germania de Est nici nu mai vorbesc, structura de stat era în continuare cea comunistă. (pp. 257 – 258)
  • Din păcate, nivelul studenților de azi – dar nu generalizez – e din ce în ce mai scăzut. Omul recent există. E plin de oameni recenți care nu numai că nu au cultură, dar nici nu și-o doresc. … Acum lumea s-a deschis și s-a văzut: ratingul e mai important decît cultura. Atunci de ce să ne mai mirăm că tinerii, studenții de azi se formează în acest fel? Nimeni nu le spune în mod eficient că așa ceva nu e bine. Și, dimpotrivă, văd peste tot exemple că, dacă renunți la cultură ai succes. (p. 265) (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!