liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Victor Gozec

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 378 Sîmbătă 13 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (106).


Luni 23 mai 1966. Dimineața mi-am prelungit somnul după ora 6 și m-am conofăit prin dormitor pînă la 6.45.

Pînă la 7.20 abia am reușit să citesc o dată la economie. La restul obiectelor sînt mort – și azi e pericol de extemporal la trei obiecte!

Cînd plecam la rînd, a venit directorul Viforeanu și a anunțat că elevii Liceului 1 vor merge ”în excursie” la Gura Humor. Mă gîndeam pe drum: cum ăștia de la Liceul 1 pot face excursie în timpul săptămînii, iar la noi la școală nu e nimeni care să ia asemenea inițiativă? Dar numai bine am ajuns la școală și mi-am pus servieta în bancă, că și vine diriginta foarte bucuroasă. Ne-a anunțat că astăzi nu se face învățămînt (ce pleașcă!) și mergem cu toții la Păltinoasa. Prima oră aveam latina. A venit baba numai să facă liniște și să ne dea indicații pentru drumeție. Pe la 8.15 a sunat de ieșire, toată lumea a ieșit afară și ne-am îmbarcat în camioanele ce așteptau în fața școlii. Eu am nimerit într-un camion ”Carpați” unde erau mai puțini elevi și eleve. Erau băieții din X-a E + Lavric, Gușul, Andrișan, Tanasă, Rusu și Bădeliță (din D).

Am avut următorul traseu: Rădăuți, Marginea, Clit, Arbore, Solca, Cacica, Vf. Dealului, Pîrteștii de Sus, Păltinoasa. De la Pîrtești la Păltinoasa am avut cîteva serpentine destul de frumoase. Aproape tot drumul am cîntat cu ceilalți băieți (Magopăț, Andrișan) tot soiul de cîtece populare. A cîntat și Doina Coroamă. Cînd vedeam cîte-o fată  – Țoc! Cînd treceam printr-un sat mai aproape de Păltinoasa am început să strigăm ”Hai Metalul” și ”Huooo Minobradul”. Am făcut și repetiții la URA. Se cutremurau văile de strigătele noastre. Am văzut multe peisaje montane minunat de frumoase și pline de sălbăticie. Noi, ”cantatorii” am cam răgușit pînă la Păltinoasa. (”Doamne, negri mai sînt norii/ Hai Dunărea mea/ Toamna cînd pleacă cocorii/ Hai Dunărea mea/ Doamne negri mai sînt munții/ Hai Dunărea mea/ Toamna cînd pleacă recruții/ Hai Dunărea mea”). În sfîrșit, am ajuns la Păltinoasa, albi de praf și destul de osteniți. Am intrat mai mulți elevi la o casă unde era o fîntînă. Gazda – femeie de la munte – a fost foarte mărinimoasă cu noi. Ne-a adus căni să ne spălăm și-un ștergar curat să ne ștergem.

După ce ne-am mai odihnit un pic pe marginea șanțului, aprovizionîndu-se fiecare cu flori și ramuri de brad am primit instrucțiuni ce și cum trebuie să procedăm. Vom sta înșirați cîte doi pe marginea șoselei, iar cînd vor trece conducătorii (de la Cîmpulung înspre Suceava) va trebui să ovaționăm (URA!), să batem din palme și să agităm florile. Pînă una alta, adică pînă să vină coloana de mașini am avut timp să sporovăim mult (căpătasem chef de vorbă) fiind vesel și destul de spiritual (cu Pușa Iftodi, clasa X-a A + o fată dintr-a IX-a A, cu Doina Coroamă – o oglindă, cu Nenati care era împreună cu Melexina, dar cu ”ea” n-am mai vorbit ș.a.m.d.). Fetele din clasa noastră au venit cu autobuzul și ne-au invitat și pe noi cei patru băieți să urcăm în autobuz (la întoarcere). Burciu Rodica din Dornești a povestit că aseară tov Nicolae Ceușescu a  sosit la Dornești, și a coborît din trenul său. O fetiță l-a făcut pionier, iar el i-a urat să aibă numai note de 10. Pînă la ora două am avut tot timpul să răgușesc serios și, totodată, să-mi vină foame.

În sfîrșit, a trecut coloana de mașini în frunte cu mașina tov. N. Ceaușescu și a celorlalți doi conducători. S-a strigat ura și s-a bătut din palme (elevii însă erau cam timizi) A urmat apoi același convoi de 30 de mașinuțe cu tot felul de ștabi. Cum s-a terminat trecerea șefilor toți ne-am repezit la autocamioanele noastre. Halip N. s-a dus la autobuz, dar nu l-a primit baba (diriginta) și era cît pe-aci să rămînă pe-acolo. La întoarcere parcă n-a fost așa vesel. Am avut conflict cu cîteva fete dintr-a X-a B și-am ajuns pînă la bîrfe și injurii, apoi le-am lăsat în plata domnului. S-a cîntat, dar mai puțin. Eu am stat lîngă Rodica Fetcu dintr-a X-a B și ne-am ținut de mînă. Fetele din B m-au și botezat Șexpir (Shakespeare, of course). Pe la 15.30 am ajuns la școală. Ne-am luat cărțile și-am venit la internat foarte amărît, prăfuit și flămînd. După mine au mai venit Gherasim și Lungu care-au venit prin Ițcani, tot mereu pe asfalt, cu o camionetă deschisă. După ce ne-am spălat și ne-am răcorit am luat masa pe la 4. Prandea, înțelegîndu-ne, ne-a dat voie să dormim pînă la 4.30. Eu cu Costică și cu Toader am mers în trifoi, ne-am dezbrăcat la piele și pînă la 5 făr-un sfert am făcut plajă.

Apoi am ieșit cu Toader în oraș. El a scos niște bani de la CEC, apoi am halit cîte-o prăjitură (cea preferată, cu frișcă, de 2.50) și-un suc, apoi am plecat la stadion unde de la 5 a început meciul dintre ”Metalul” Rădăuți și ”Minobradul” Vatra Dornei. Prima repriză am văzut meciul, fiind cu capul înăuntru și cu picioarele în afară (sub gard). Apoi am intrat în tribună, unde-am dat ochii cu Hamza (Prandea); s-a uitat urît la mine și atît. Meciul s-a terminat cu 2-0 pentru Metalul. Cînd m-am dat jos, am sărit de pe tribună și mi-am agățat arătătorul de la mîna stîngă într-un cui; mi-a rămas pielea acolo.

La 7 am revenit la internat. Pe drum l-am ajuns iar pe Hamza și, ca la o comandă, ne-am întors. După masă, deoarece nu era lumină în meditație, ne-a dat drumul la dormitoare. A fost și directorul Botez pe-aici. Seara am adormit pe la 10, după o baie bună + sport.

Marți 24 mai 1966. Dimineața m-am sculat la 5 făr-un sfert, m-am spălat, apoi m-am pus pe treabă. Am periat îndelung și amănunțit haina și pantalonii. Zilele astea n-am prea avut grijă de Jurnal și-am cam rămas în urmă. De la 5.15 la 7.30 am scris încontinuu și abia am ajuns pe sîmbătă seara.

Azi a fost iar o zi frumoasă, deci foarte cald. În consecință, nu mi-am mai luat haina, ci doar bluza cea albastră care, după cîte știu eu, face parte din uniforma băieților.

La limba română fetele s-au scuzat și, pentru a nu pierde totuși ora, profesoara a făcut gramatică. Azi ne-a predat despre ”Propoziția subordonată subiectivă și predicativă” cu care a umplut toată ora. De altfel, era mare pericol deoarece nici azi nu m-am uitat prin cărți.

La rusă, profesoara și-a început ora povestindu-ne despre viața eroului Ostrovski, acesta fiind, probabil, eroul ei preferat. Ne-a sfătuit să-i urmăm exemplul în muncă perseverentă, zi cu zi. Cînd a dat să asculte, profesoara a întîmpinat protestul clasei. ”Nu ne-am pregătiiiit…”. Am venit tîrziu (de la Păltinoasa), sîntem obosiți (că am fost la meci și că ne-am plimbat asta nu se spune). Profesoara n-a ascultat, ci tot a examinat diferiți elevi, bineînțeles fără să noteze.

În pauză, Gozec m-a întrebat: ”Ții un jurnal?”. Eu: ”Nuuu!”. Probabil l-o fi văzut și el sau a aflat de la cele care l-au văzut…

La dirigenție, diriginta Ruscior s-a legat de mine: ”de ce n-am venit duminecă la școală și să aștept alături de întreaga clasă?”. Eu: ”Păi, să vedeți...”, adică motivări și paramotivări, numai să nu tac. Diriginta: ”Uite, Druguș, tu mai ai și altele și eu am să te ard cu nota la purtare. Ieri m-ai văzut prin oraș și m-ai ocolit”. Eu: ”Nu, tovarășa profesoară!”. Ea: ”De ce n-ai uniformă?” Eu: ”Eu așa știam, că asta-i uniformă”. Cu asta am pus-o la punct și n-a mai zis nimic. Deoarece se apropie ”Ignatul”, profesoara s-a apucat iar să facă analize și răsanalize la învățătură. Azi s-a legat și de elevii mediocri. Ne-a spus la o serie că am putea fi premianți, numai să vrem (”Asta-i! Că nu vrem!”). Diriginta: ”Druguș, tu poți mult mai mult!”. Și asta o știam. Deocamdată mă mulțumesc cu atît.

La matematică nu prea știu ce s-a întîmplat. Mi se pare c-a ascultat toată ora. De la începutul orei mi-a venit somn, am pus capul pe bancă și-am dormit în lege pîn-a sunat. Mi se pare că am și visat.

La ora de cor am stat în clasă. Nenati a citit o dată lecția la muzică, iar ceilalți – hîrjoneală. M-am bătut cu hîrtii cu Vlonga și Cupșan. Am ajuns apoi să ne luăm la mișto, dar n-am vrut să mă las… B.M. a trimis-o pe Băimăcean să mă înțepe cu un ac (am înjurat-o). Apoi, cînd am trecut pe lîngă ea m-a înțepat și ea; m-am stăpînit și i-am zis numai atît: ”De ce faci glume proaste?”.

La naturale eram complet nepregătit. Tocmai aflasem titlul lecției, cînd îl aud pe Zaiciu: ”Druguș! Ce-am avut pe azi de învățat?” I-am zis ceea ce aflasem cu cîteva minute-n urmă. Și așteptam să văd ce m-o întreba. Dar ce aud?: ”Citește o dată lecția!”Apoi a pus și pe alții și-au citit și așa … a trecut ora. El s-a plimbat nervos de la ușă la catedră. În ora asta Halip N. a primit un bilet de la B.M.: ”De ce mi-ai făcut din ochi?”. La dictarea mea,  H.N. i-a răspuns: ”Crezi că eu fac din ochi la o fată ca tine?”. B.M. ”Atunci, probabil, clipoceai și-ai scăpat ochii”. Răspunsul ”nostru”: ”Poate-ai orbit tu, din cauza celuia dintr-a XI-a”. Halip i-a mai scris cîteva bilete, dar nu le-a mai primit. Atunci eu am rupt o bucățică de foaie, i-am făcut forma de bilet și l-am trimis prin poștă (Puha). Pe ăsta l-a primit și de aici a pornit zîzania (a observat că i l-am trimis eu și era ferm convinsă că eu am scris cele două bilete anterioare (”crezi că nu-ți cunosc scrisul?”. Ce să-i mai zic? B.M.: ”Și foaia era din carnețelul tău”. Nu i-am mai dat alte lămuriri și-am lăsat-o să creadă ce vrea! Puțin îmi pasă!

În urma criticii primite la ședință se pare că Ica s-a îndreptat. Am întrebat-o: ”Ica, te faci fată de treabă?”. Ea: ”Da, o să vezi!”. Am crezut că-i o simplă minciună, dar, pe parcurs, mi-am dat seama că s-a transformat. Tocmai azi a terminat de citit o carte și s-a oferit să mi-o împrumute. Am luat-o deoarece mi s-a părut că-i bună. Ica: ”Tu n-ai vreuna să-mi dai?” Eu: ”Am dar nu cred că o să-ți placă”.

După ce-am luat masa la internat am plecat cu Costică la film la ”Unirea”. Dar aici spectacolele erau numerotate și a trebuit să mergem la ”7N”. Am intrat pe întuneric și l-am învățat și pe Costică metoda de a găsi imediat locuri libere și de a intra pe deasupra. Costică: ”Mare drac mai ești tu!”. După ce-am văzut jurnalul am văzut și-o completare (un jurnal sovietic intitulat ”Nauka i tehnika” = ”Știință și tehnică”). Am văzut filmul ungar (VEGE) ”Finala buclucașă”. Avînd o temă vioaie mi-a plăcut. Toader a stat cu N în parc de la 2 pînă la 5.30.  După ce-am ieșit de la film am fluierat semnalul o dată. Mai tîrziu, Toader mi-a spus: ”Te-am auzit  și i-am spus ei: Trebuie să fie Druguș pe-aproape” și imediat m-au zărit. E minunat să ai un asemenea semnal. Ei s-au certat, s-au enervat pentru ca apoi să se împace și să fie și mai legați. Toader i-a scris: I love you!.

La internat am citit cartea de la Ica: ”Ultima poveste” de Radu Tudoran. Azi Haiuță mi-a cerut să-i dau un creion. M-am gîndit să-i fac o fentă și mi-a mers: ”E la dumneavoastră”. Haiuță: ”Aha!”. Acuma se gândește cum să mă îmbrobodească și să scape basma curată. Odată i-l voi cere serios și aunci o să văd ce zice. Pînă la 8.30 am citit, apoi am scris cîte ceva. În seara asta Arcadie Lungu a plecat de la internat. A dat mîna cu cei de la Liceul 2 și-un salut la ceilalți.

Miercuri 25 mai 1966. Aseară am stat pînă la 11 tot sporovăind chestiuni de cultură generală. (Comandă generală: Capu la dreapta!). Nu știu cine a afirmat că lui Hamza i se mai spune Ețius. De-acum îl botezăm în toate felurile: Hamza; Hamlet, Ețiu, Ețius și mai rar Prandea sau Aristide.

La limba latină a ascultat o elevă și a predat. Nu s-a mai atins de mine. Parcă știa că nu-s pregătit. La limba română a adus extemporalele. Am 8 (H.N. – 7). Apoi, spre nenorocul meu, m-a și ascultat. Fără să citesc niciodată i-am tras o barbologie și cu ce-am mai știut de prin clasă am luat un biet 6.

În pauză mă trezesc cu Doina H. care a început să-mi ceară fotografiile. Zurac i-a spus că eu am făcut fotografii. M-am dus imediat la Zurac să-l iau la rost pentru că m-a băgat în încurcătură. Acesta s-a descotorosit f ușor de mine zicîndu-mi că m-a confundat cu Gherasim. După atîția ani încă n-a învățat să ne deosebească. Într-un fel, nici nu-i de mirare: mereu sîntem împreună. Cei din clasa XI-a au început să devină mai înfumurați. Au început să vorbească de apropiatul banchet.

Cînd mergeam spre sala de educație fizică m-am întîlnit cu Mircea: încă nu s-a terminat chestia cu amenda; mai are datorii…

La educație fizică nu m-am echipat, ci am lucrat exact în uniforma școlară (și cu cravată…). Și nu știu cum nu m-a văzut profesoara căci era foarte pornită împotriva acelora ce n-aveau echipamnent. Ba a mai alcătuit cu ei o listă pe care a transmis-o dirigintei. Ora asta am făcut handbal și am stat în poartă.

De la ed fizică m-am întors prin oraș (am lăsat doi lei la patiserie). Cînd am ajuns la școală am intrat odată cu diriginta în clasă. Magopăț n-a observat-o și s-a făcut că-i dă un pumn lui Vulpe, apoi era cît pe ce s-o pupe… I-a fost tare rușine și-și dădea cu pumnul în cap de ciudă…

La fizică am avut (ca temă acasă) de scris cîteva probleme, dar am uitat să le fac. Ica este controlor pe rîndul meu și raportează situația temelor. I-am zis să dea raportul ”pozitiv” și să scap. Riscînd să ia un doi a raportat că ”toți și-au scris temele în afară de Gozec Victor…”.  În ora cît a predat profesoara am halit (ceea ce nu mi s-a mai întîmplat din clasele mici..).

La economie a dat extemporal și a ascultat de la începutul catalogului. Văzînd că n-are treabă cu mine am somnit un pic, fiindu-mi, nu știu de ce, lene. Am rămas iar în urmă cu Jurnalul. Nu știu cum se întîmplă, dar cînd nu mai scriu în Jurnal nu mai țin minte ce dată este… Azi credeam că cel mult poate fi 23 mai, cînd colo era 25. Așa de repede trec zilele…

La engleză, Pop a întîrziat puțin, apoi, pentru a recupera ora de luni – care a rămas pierdută – azi n-a mai ascultat, ci a predat pentru ambele ore (cuvintele, traducerea și povestirea poeziei ”This I believe”. Toader a lipsit, a avut ședință cu activul și a venit la internat pe la 2.45.

Azi am primit o scrisoare de la Cartea prin poștă în care mă anunță că lucrarea solicitată este epuizată.

După amiază am primit o scrisoare de la tata. Este foarte foarte supărat pe Mircea și nici nu vrea să-l mai primească pe-acasă; l-a făcut destul de rîs. Mi-a zis să nu mai apelez la el că n-am la cine.

Pînă la ora 5 am scris și-am citit. În pauză am mers cu Toader și cu Costică pe asfalt. Mergeau două babe pe drum și tîrîiau două crengi de copac. Am pus piciorul pe-o creangă și-a făcut imediat stop. Se mira baba cine-o fi pus frîna.

Am venit tîrziu la meditație (sunase deja de 20 de minute). Veneam toți trei, cuprinși (L.D. adică îmbrățișați) și urcam scările cînd, deodată iese Hamza din bucătărie și se răstește la noi. Am fugit imediat sus. Nu ne-a făcut nimic. (Plutooon, cu cînteeeec înainteeee, haidaaaaa!). De la 8 la 9 am citit și am scris în Jurnal.

La 9 am mers la dormitoare. Toader a mai rămas să mai ”construiască” o ”mică” scrisoare. Eu am făcut o baie bună, apoi sport și – auzi idee! – am vrut să dormim! Dar nu știu cum am început noi să vorbim de ”cultură generală”. Fiecare vroia să-și arate știința punînd tot felul de întrebări din diferite domenii (istorie, geografie, politică, sport, muzică, fizică, chimie ș.a.) De la o vreme am părăsit partea serioasă a întrebărilor și-am început să le spun pe dos sau cît mai aiurea ca să mă distrez și eu și băieții. Eu: ”Hai să facem un concurs. Cine spune cea mai mare prostie?” Niculai Halip: ”Tigru-i puternic, ia boul între coarne și-l azvîrle peste gard” (Rîsete). Tot Niculai: ”Uite cum îi umblă buzele – ca ochii mortului”. Se apropia de 12 cînd, unul cîte unul, am adormit.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 366 Luni 1 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (94).


Marți 26 aprilie 1966. Aseară, cum ne-a dat drumul la dormitoare am ieșit afară, la pompă și m-am spălat pe picioare + șosetele. În dormitor n-am mai făcut nimic altceva și m-am vîrît în pat. A venit însă Evuleț (cl. XI-a Lic 2) care nu prea-i cu toate acasă. A început să vorbească cu noi și fiecare-l lua în zeflemea, bineînțeles cu o măsură, că altfel te distruge nebunu. Are o forță imensă. A fost și la lupte. Se făcea că iese afară, dar rămînea în dormitor, iar noi ne făceam că nu-l vedem și începeam să-l ponegrim. Odată am întrecut măsura și l-am luat tare de tot, că rîdea tot dormitorul. A venit la mine, s-a suit cu genunchii pe pieptul meu și vroia să mă lovească cu mîna. Dacă nu mă opuneam și nu-l țineam de mîini, tot mă pocnea. Apoi: Salut, la revedere, ieși afară! Seara trecută am fost foarte vesel și distrat și-mi reușeau toate glumele. Halip Neculai mi-a spus povestea cu calaicanul (sulfat de fier). În loc de calaican cineva a cerut ”ca la cal” (emoticon foarte zîmbăreț).

Azi dimineață m-am trezit o dată la 5, apoi m-am sculat din pat la 5.30. Mi-am pus taban de hîrtie în pantofi, m-am spălat, apoi mi-am cusut nasturele de la haină (care mi-a căzut ieri) și unul la cămașă. La 6.15 am sosit în meditație. Pînă la 7.15 am scris lucrarea la limba română: ”Analiza literară a poeziei ”Cor de robi” de D.Th. Neculuță”. Am scris vreo 3 foi și sper să fie mai bună ca precedenta.

Și azi e o zi minunată. Cerul e perfect curat de nori și soarele strălucea de la 5.

Dimineața cînd am ajuns la școală, majoritatea fetelor stăteau pe coridor. Abia după ce mi-au spus, mi-am adus aminte că azi era meditație la limba rusă. Din curiozitate, m-am uitat pe gaura cheii, dar – ghinion! De-abia am pus ochiul și am și simțit cum se mișcă clanța. Dintr-un salt caraghios am ajuns între fete. Totuși profesoara m-a zărit și mi s-a părut că a zîmbit chiar.

Prima oră: limba română. Însă înainte de oră cineva a adus în clasă vreo 6-7 cărăbuși. Pînă a sunat și apoi toată ora de l română m-am distrat cu ei. I-am făcut să zboare, i-am așezat pe nas, am legată ață la piciorul unuia și multe altele. Am dat cu ei pe la nas la fete și sînt cîteva care se tem de moarte de ei. Cel mai mult se tem Omelcenco și Dobroghiu care țipă ca din gură de șarpe numai la simpla lor vedere. E lesne de înțeles ce era în clasă cînd i-am vîrît lui Omelcenco unul în sîn. B.M. îi suferă și nu s-a supărat cînd i-am pus unul lîngă ureche.

Șa limba română, după obișnuita ascultare ne-a predat ”Viața lui Ș.O. Iosif” prezentînd o mulțime de date personale despre poet și familia lui. La limba rusă l-a ascultat pe Halip (7) apoi am făcut planul lecției și s-a prelucrat de vreo două ori rezumatul. Profesoara m-a pus să povestesc prima parte, dar eram prea cleios ca s-o pot face. Am început să le îngîn și nici nu mai știam ce spun. La un moment dat am zis ”Diaciok Vasilisa…”. Cînd Albu era la tablă eu mă uitam la B.M. Mi se pare că Albu m-a surprins și a zîmbit… La dirigenție am stat mai bine de jumătate de oră liberi, fără dirigintă, care a întîrziat. În acest timp n-am mai fost așa vesel și dispus ca pînă atunci. M-am așezat în bancă și am tăcut aproape tot timpul. Am încercat să o privesc în ochi, dar ea se uita în altă parte, așa că am mai avut un motiv de întristare. Apoi a venit diriginta și după obișnuitul control la uniforme a trecut la subiect. Ora asta s-a vorbit depre ”perspective de viitor”. După puțină prezentare a subiectului diriginta a început să întrebe pe cîte cineva ce perspective are. Unii aveau numai terminarea liceului. După cum m-am așteptat, m-a întrebat și pe mine. Am spus că după terminarea liceului vreau să termin și facultatea de limba engleză și să obțin un post în legătură cu aceasta. Nu știu dacă voi intra în învățămînt. Înainte de ora de cor buna dispoziție mi-a revenit și-am stat la masă făcînd glume cu fetele. Ea stătea în bancă și cred că s-a simțit prost. Pe masă era un pahar cu două narcise albe. Una a luat-o B.M. și pe cealaltă am luat-o eu. Am considerat asta ca fiind ceva semnificativ cu privire la eu și ea. La cor, profesoara a pus băieții să scoată afară toate materialele fieroase existente în sală, apoi toate scaunele au fost date deoparte iar noi am fost aranjați în picioare, pe voci. Nici azi n-am prea cîntat și diriginta s-a cam enervat și ne-a făcut de vreo două ori observații. Eu și cu Tănase eram însă bine dispuși. Nu știu ce este cu această bună dispoziție a mea. Mi se pare cam suspectă. Aci rîd și glumesc pentru ca apoi să devin cît se poate de posomorît. Mă tem să nu fie ceva nervos (ca la Evuleț). (L.D.: un amic medic mi-a explicat, peste ani: ”toți suntem ciclotimici. Mai mult sau mai puțin vizibil”. După această re-încadrare a mea în general-umanul numit convențional ”normalitate”, trecerile mele bruște de la veselie la tristețe nu au mai apărut…). La șt naturale citisem o dată lecția, dar n-am avut timp să aprofundez. Ora asta am fost chiar prea dispus, pînă la obrăznicie. Cupșan tot îmi răpea floarea, iar eu – cînd o vedeam că nu-i pe fază – mă repezeam și i-o luam. Odată m-am repezit mai cu zgomot și Zăicescu a ridicat-o în picioare. Ea n-a vrut să mă pîrască, dar profesorul știa cine-i vinovatul. Mi-a pus data în catalog și pînă la sfîrșitul orei m-a ascultat. Pînă atunci am mai citit și i-am dat un răspuns satisfăcător. Mi-a pus o notă, dar cît – nu știu. Apoi a predat lecția nouă. Spre sfîrșitul orei a venit sora medicală și a făcut o serie de injecții celor care n-au făcut cu noi (i-a făcut și lui B.M.; aproape că plîngea, dar se schimonosea într-un mod drăgălaș…).

După ore am venit cu băieții la Casa de Cultură, apoi singur pînă la internat. Ica a intrat în conflict cu Magopăț. Ar merita s-o pună la punct, s-o sature să se agațe de toți.

La internat, după ce-am luat masa am jucat tenis cu Arcadie (9-7). De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. În acest timp m-am ”hîrjonit” cu Halip și ne tot pocneam sub bărbie. În pauza de 5 am jucat tenis cu Costică Lungu. L-am bătut cu 8-0. După ce a început meditația, am început iar să mă zbengui cu Halip. Am început să ne prindem de mîini și apoi cosaci, pocneală sub barbă. La un moment dat m-am enervat și i-am spus s-o termine. El a găsit de cuviință să-mi mai dea un cosac. M-am înfuriat și i-am dat o palmă. Am început cu cuvinte tari și într-un minut ne-am și luat la bătaie. N-am avut timp decît să ne împingem și să ne dăm cîteva directe la cap, căci a venit pedagogul și ne-a despărțit. În învălmășeală, Halip N. mi-a rupt cămașa deasupra buzunarului, în stînga. Drept pedeapsă pt cele întîmplate pedagogul Țopa ne-a despărțit din banca unde stăteam împreună. Pe el l-a trimis în ultima bancă de lîngă ușă, iar pe mine în prima bancă de la geam, lîngă masa pedagogului. A fost o încăierare prostească, soldată cu o supărare. Cred că n-o să țină mult asta, dar nici n-o să mai fie ce-a fost și fiecare o să țină cont de asta. Pînă pe la 6.20 am scris Jurnalul. În prima bancă stau cu Cotleț de la fără frecvență (f.f.) (cu care tot am avut conflicte). Ca idee, nu-mi place să fiu supărat cu cineva, să nu vorbesc și să ne ocolim. Dar nici nu-mi place să mă ia de bleg. Am ținut și țin întotdeauna la prietenie și colaborare, dar asta în limita posibilităților. Pînă aici a fost una. Acuma e alta.

Mi-am adus aminte de toate fetele care mă plăceau de cînd eram mic. Prima – eram la grădiniță și făceam în așa fel încît să fiu mereu în vecinătatea ei. N-o mai țin minte deloc cum arăta. O chema Lidia. În clasele I-IV, în clasa IV-a, mă plăcea o fată numită Muraru. La Cîrlibaba, în clasa I-a, am ”făcut dragoste” cu fata unui vecin, căruțașul Bîrzu, care ne-a și prins în plină faptă… În ciclul V-VII îmi plăcea (și, cred, mă plăcea) Scripcaru Melozina, care era cea mai drăguță fată din clasă (minionă). În ciclul VIII-XI – B.M. Sper să rămînă ca și celelalte, în amintire, și abia în ciclul anilor de facultate să-mi găsesc pe cineva. (L.D. s-a întîmplat în anul IV, la banchetul de final de facultate, în mai 1971). Dar pînă atunci mai e timp și, deocamdată, sînt singur și n-am parte de asemenea prietenii. Cauzele sînt binecunoscute și mă condamn pe mine pentru ele.

Pînă la 7 am scris tema la limba engleză. În acest timp Cotleț mi-a povestit despre o rudă de-a lui din Canada, care l-a vizitat timp de o lună în România. Mi-a spus că vrea să plece și el acolo, dar se pare că nu se poate.  Cam ușor vorbește el să părăsească familia și țara.

După ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Arcadie la plimboi (L.D. = plimbare). Am avut destul timp și am ajuns iar la placa ”Rădăuți”. Arcadie mai spune cîte-o vorbă minunată de te umple rîsul (Să moară mortul…). Cîn am venit înapoi spre internat începuse să se însereze  și cărăbușii au ieșit cu miile și zecile de mii. La lumina farurilor unei mașini se vedeau roind unul lîngă altul. Tare mulți au mai fost anul ăsta, și abia au început să iasă. Ce va fi mai tîrziu? Pînă la internat am venit fugind după cărăbuși și am prins destui. Cu cîți mi-au fugit am mai rămas cu vreo 10 bucăți. Cam fiecare aveam cam atîția (eram vreo 7 băieți) și i-am adus în meditație. Aici, comedie mare: toți au dat drumul la cărăbuși și ei roiau grozav. Erau pe puțin 50. Becurile se mișcau de foiala lor. Haiuță însă a fost mai deștept ca Prandea. Nu s-a enervat prea mult din pricina lor și a scăpat de ei foarte simplu. Cum a sunat meditația a făcut liniște, apoi a stins lumina. Majoritatea au căzut pe jos, apoi Haiuță i-a cules și i-a dat afară. Așa a scăpat aproape de toți. A fost directorul Botez pe aici și nu ne-a făcut o caracterizare prea frumoasă în legătură cu asta. Mai tîrziu a început să se lanseze cărăbuși separați. Zaharia i-a pus o bucățică de ață în coadă și era foarte comic – parcă era un șoricel; apoi i-a legat o bucățică de hîrtie. Spre seară m-am mutat iar în banca mea din fund și acum stau singur.

Miercuri 27 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit la 5.15 și l-am sculat și pe Toader. Ieri a fost în parc cu Natalia pînă pe la 4, apoi i-a făcut fotografii lui Haiuță și a pierdut o mulțime de timp, pe care vrea să-l recupereze. Azi ne-a sculat Haiuță. A venit cîntînd în dormitoare, foarte vesel. Ieri au fost niște maiștri și au reparat pompa de la bucătărie, dar pe a noastră, de la spălătorie, au neglijat-o. Continuăm să ne spălăm afară. Avem noroc de zile frumoase și călduroase și ne priește. De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal cu toate că azi dimineață aveam programat să învăț la limba latină și limba engleză. Dar, de data viitoare…

Prima oră: latina. Profesoara Badac n-a ascultat la lecția ”Caracterizarea operei lui Cicero”, ci a chestionat numai cîțiva elevi ca apoi să putem trece la ”Noțiuni de metrică și prozodie”, lecție frumoasă și interesantă în care profesoara a pus multă pasiune. La limba română, după obișnuita ascultare a predat ”Opera lui Iosif” prezentînd-o pe larg. În timp ce preda lecția, Albu a lansat un cărăbuș care, după cîteva rotocoale prin clasă a aterizat forțat lîngă catedră. Profesoara nu s-a supărat, ci a spus ca dojană: ”sînteți mai rele ca cele din clasa V-a”.

Azi am avut și eu cîțiva cărăbuși la mine și i-am lansat într-o pauză. Am vrut să-i pun unul pe umeri lui B.M., dar ea a strîns din umeri cu un gest de fină gingășie.

În primele ore n-am vorbit deloc cu Halip. Apoi, în celelalte ore, am mai schimbat cîte-un cuvînt-două. La internat iar n-am vorbit și am stat separați. Aseară am discutat cu băieții despre asta și toți au spus că nu-i frumos ce-am făcut, iar eu le-am dat dreptate. Colegi de bancă la școală și la internat și să stăm bosumflați!

Noaptea am avut vise aiurea. Am visat-o pe Hasna Lucia (ieri i-am făcut un gest de politețe și mi-a spus ”mersi”). I-am atins sînii care erau foarte, foarte tari. Apoi am visat-o pe ”ea” (B.M.). Se făcuse mult mai matură și era și mai drăguță. Se plimba cu Rezuș Adrian de la Liceul 1. Cînd i-am văzut, mi-a părut tare rău. Dar ăsta-i visul…

La ed fizică am împrumutat tenișii de la Costică Lungu și-am făcut ora și în pantaloni scurți. Azi e ziua cînd mai au educație fizică două clase de-a VI-a. Fetele au făcut flotări pe un teren ”neutru”, iar nouă băieților ne-au dat o minge de baschet să jucăm fotbal… Am jucat în curtea școlii unde era plin de fete de la internat. Gozec le trăgea cam în plin; reproșurile era prea slabe ca să ne sinchisim. În general în ora asta m-am plictisit de-a binelea și după cheful pe care-l aveam… mai bine o-ntindeam cum am făcut prezența și scăpam de plictiseală. Pînă la școală am luat-o la trap și am ajuns înainte de a suna. Am făcut o ”baie” și m-am răcorit foarte bine pe mîini și pe obraz. Gherasim a încasat și el un 6 la economie. Mi-a spus c-a știut destul de bine, dar probabil Economul nostru ne-a ținut minte din ziua cînd am ieșit amîndoi de la film și… ne cam făceam loc. Ora de fizică am făcut-o în laborator. Aici, după ce a ascultat o elevă a făcut o experiență cam de jumătate de oră. Asta m-a enervat grozav. Mocăită și înceată, profesoara a repetat-o de cîteva ori, dar cu o încetineală și o neîndemînare grozave. După asta am făcut ceva probleme; am făcut și eu una la tablă și m-am descurcat binișor. La eco politică profesorul a întîrziat vreo 20 min și eram aproape siguri că ne dă extemporal. Dar ne-am speriat degeaba. A vfost chiar dispus și a ascultat restul orei. A pus note foarte mari de ne-am speriat. Lui Halip N. i-a pus un 9 și pot zice că a știut cam cît mine. Magopăț – 8 etc. Azi s-a anunțat cu condica prin clase că la ora 13 se face repetiție la cor. Am considerat că toți vor merge la cor și nu se va face engleza, iar la cor n-aveam chef să merg i-am luat pe Toader și pe Costică și-am plecat la internat. Mai tîrziu am aflat că s-a făcut și engleza, iar noi și încă unul au fost puși absenți.

La internat am jucat cu Costică tenis pînă la 2.30 cînd a venit Mircea și am plecat în oraș. Am luat flaneaua lui Costică fără matricolă și așa, în această ”uniformă” am patrulat tot orașul. Mircea a fost acasă și mi-a adus 125 lei pentru pantofi, 25 de lei să plătesc o butelie și o sută de lei să o pun la cec (asta, mai mult pentru el). Și-a cumpărat o muzicuță ”Weltmeister” de 66 lei și cîntă destul de bine. Am avut de făcut mai multe drumuri pentru un singur lucru: butelia. Am mers mai întîi la Amariței (Str. Școlii Noi). Nu l-am găsit acasă, i-am lăsat caietul de matematică de la tata, apoi am luat-o la pas spre școala unde predă el. Din om în om am întrebat și am găsit imediat, pe strada Horia, Școala de 8 ani nr. 2 unde a trebuit să mai așteptăm 20 min pînă cînd a sunat de ieșire. În acest timp am luat-o pe niște străduțe lăturalnice și am ajuns în str. Putnei și retur. Tot timpul Mircea m-a distrat cu muzicuța. Cînd a sunat, m-am dus la ușa de la Sala profesorilor și am așteptat pînă a sosit și profesorul Amariței. A spus că azi nu ne poate servi, dar să vin mîine la amiază cu tot cu butelie la el. Apoi m-am reîntors cu Mircea în oraș (pe drum m-am întîlnit cu Economul). Aici am pus suta pe un cec nou, apoi mi-am cumpărat o pereche de pantofi ca ai lui Gherasim, bej, cu găuri false – 108 lei. I-am luat un pic mai mari (nr 43) și mă simt bine în ei. Cei vechi și rupți i-am dat acasă prin Mircea care a plecat cu Zamostea de la ora 5.30.

La internat, Hamza m-a luat la rost: că unde-am fost? I-am explicat că a trebuit să-mi iau pantofi. N-a mai făcut gălăgie, dar m-am ales cu o absență. Toader, și el a fost cu N. în parc pînă pe la 4, apoi au schimbat locul și au stat prin oraș pînă la 5. Toader și-a justificat absența cu-n bilet de cînd era bunica fată semnat de Zăicescu. Dar absența tot absență rămîne. Toader intră din ce în ce mai adînc în ”subiect”. Mi-a mai spus și mie cîte ceva… De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal, am măturat coridorul și m-am uitat printr-un Album de cîntece și amintiri” a lui Adochiței Radu. Mi-au plăcut amintirile și aș vrea ”să-mi construiesc” și eu așa ceva, dar eu să nu scriu nimic în el; sînt destule fete la mine în clasă. După ce am luat masa, am plecat cu Toader pe hipodrom. Pe drum m-am întîlnit cu profesoara de limba rusă care venea dinspre Milișăuți cu bicicleta. Totdeauna ne răspunde foarte respectuos la salut și parcă rîde… Pentru Toader, trimestrul ăsta s-a mai înăsprit la rusă, dar la mine toarnă cu kilogramul.

Pe hipodrom am admirat amurgul. Azi a fost o zi grozav de caldă. Soarele frigea și azi am fost cam mereu asudat. Cînd ne-am întors de pe hipodrom n-am mai prins din cărăbușii care zburau cu miile. Totuși, în meditație au fost aduși cîțiva. Hamza se atacă văzîndu-i și-i creștea inima cît un bostan cînd găsea cîte unul pe jos. În dormitor, Popovici Neculai mi-a făcut o morișcă. A vîrît acul unei agrafe în jumate de picior, apoi agrafa pusă pe un cui se învîrtea ore întregi dacă ții bine cuiul în mînă.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 364 Sîmbătă 30 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (92).


Miercuri 20 aprilie 1966. Ieri, Costică a fost la antrenament la lupte și aseară am tot rîs de el – luptătorul.

Dimineața m-am trezit odată la 5.15. Soarele strălucea puternic. N-am vrut să mă scol cu toate că nu mai puteam adormi. Acum, cînd eram pe jumătate adormit, puteam visa f. ușor tot ceea ce doream. Și-am visat-o… M-am sculat la 6 și 10. A trebuit să mă spăl la pompă deoarece de ieri s-a stricat motorul și cred că vreo săptămînă de azi înainte tot afară ne vom spăla.

Azi, parcă e mai minunat ca ieri. Un cer clar și soarele sus pe cer la o oră destul de devreme. Iarba de un verde crud parcă aspira viață: aerul nu era rece și nu cred că este o plăcere mai mare decît să stai afară într-un decor ca acesta. M-am hotărît să-mi fac azi dimineață o fotografie, fiind o zi așa de clară. Am făcut-o în grădina internatului și sper să iasă bună.

Prima oră am avut limba latină. Halip Neculai și Nasadniuc au dat extemporal în prima bancă. În prima jumătate de oră am stat cu Geta Broască. Pt azi am avut de făcut niște propoziții (temă acasă). Nu le-am făcut și profesoara m-a apostrofat iar: ”Băiete, tu nu vrei să ajungi la nivelul clasei!”. În cealaltă jumătate de oră, profesoara (Badac Artemiza) mi-a dat caietul de teză și a trimis-o pe Nenati în locul lui Broască ca să mă ajute să fac corectura. Am avut destule greșeli și mi-a pus minus 6 (cu 7 în oral: media 7!). Cît am făcut corectura cu ea am vorbit despre caietele de însemnări. I-am spus că-l țin în valiză la internat. Ea l-a pictat pe coperți ”Caiet de lectură suplimentară” și n-are grijă că-i umblă cineva. În această oră a venit profesoara de educație fizică și cu diriginta și au făcut alegerea pentru balet. N-au fost alese numai acelea prea grase, care-s navetiste și care-s căzute. În baza ultimului criteriu, B.M. n-a fost aleasă. La limba română profesoara a controlat temele acasă (despre D.Z.). Eu am făcut-o cam aiurea pe vreo două foi și jumătate, să fie făcute. A căzut norocul pe mine și mi-a luat caietul la corectat. A promis că pune note și le pune în catalog. Am sfeclit-o. Ora de educație fizică am petrecut-o în clasă, de capul nostru. Eu am stat mai mult în locul meu și nu m-am expus prea mult. Gozec a încercat să facă o glumă pe seama mea (”fiecare pune mîna pe măgarul său”, și pune mîna pe mine), dar l-am apostrofat bine.

Zilele trecute am găsut două demonstrații care la început par a fi bune; le sînt date și explicațiile. Prima: 2 = 3. Iată ”demonstrația”: 1) 4-10 = 9-15; 2) 4-10 + 6 ¼ = 9-15 + 6 ¼ ; 3) 22 – 2×2 – (5/2)2 = 32 – 2x3x5/2 + (5/2)2; 4 (2 – 5/2)2 =(3 – 5/2)2: 5) 2 – 5/2 = 3 – 5/2; 6) 6) 2 – 5/2 + 5/2 = 3 – 5/2 + 5/2; 7 2 = 3.  Greșeala e la operația nr 4 pentru că dacă pătratul a două cantități sînt egale, nu reiese că și aceste cantități sînt egale între ele. Ex. (-5)2 = (5)dar -5 nu este egal cu 5! Sau, alt exemplu: (-1/2)2 = (½)2, dar (-1/2) nu este egal cu (1/2).

A doua demonstrație: 4 = 5 sau 2×2 = 5    1) 16 – 36 = 25 – 45;  2) 16 – 36 + 20 ¼  = 25 – 45 = 20; 3) 42 – 2×4 x9/2 + (9/2)2  =  52 – 2x5x 9/2 + (9/2)2     4) (4 – 9/2)2 = (5 – 9/2)2 ; 5 4 – 9/2 = 5 – 9/2; 6) 4 = 5;  7) 2×2 = 5. Greșeala este tot la operația nr 4 cînd am extras radicalul.

Cu toate c-am părăsit secția științifică și nu mă mai ”pasionează” matematică, mă interesează totuși să știu unde este greșeala în asemenea ”demonstrații”.

După ora de educație fizică am avut fizica. A ascultat-o pe Albu (8) apoi a predat despre voltmetre și difuzoare dictîndu-ne f amănunțit și explicit.

La economie politică a fost ascultată eleva Gherasim Elvira. Aceasta nu prea era sigură de cunoștințele ei și a mai citit din caiet sau de pe carte. Profesorul (Croitoru Dumitru) a surprins-o  și atît ne-a trebuit. Jumătate de oră a fost cheltuită cu morală, analiza acestui fapt (furt), s-a judecat cazul și s-a stabilit pedeapsa. Cu toate că a mai întrebat și alte eleve ce pedeapsă să-i dea, tot el a hotărît. Ca să rămîntă ”totul în familie” și să nu-i dea vreo pedeapsă după noul Regulament (eliminare) i-a pus nota 2 în catalog și ora viitoare va fi altă examinare, mai serioasă. Asta e așa că numai nu-i spune că vrea s-o lase corigentă… În restul timpului a predat lecția nouă.

Pînă aici au fost orele în care am fost împreună cu ea. Aproape în toate orele și în special în cea de economie am privit-o insistent și îmi apare mereu tot mai frumoasă și delicată. Reciproc, și ea își întorcea capul în așa fel încît să o pot privi. Îmi place.

La engleză și pe azi am venit nepregătit. Pînă acum puteam să nu citesc niciodaată din carte dar știam bine pentru că lecțiile erau foarte ușoare. Dar acum materia e foarte serioasă și eu continui să procedez la fel. Azi l-a ascultat pe Costică Lungu (3) și pe Toader (8). Au mai rămas vreo 6 – 7 fără notă. A predat apoi ultimele două strofe ale poeziei și ne-a dat pentru acasă să facem rezumatul poeziei.

Pînă la amiază s-a înnourat o dată, apoi s-a făcut iar frumos și cald și pînă seara soarele a strălucit liber. Azi dimineață la ușa de la intrare au stat profesorii Iacob Kamil și Petru Storoj. Kamil controla de cravată și cine nu avea era liber să plece acasă. Nu era primit în școală. Storoj avea fetele în primire. Le controla dacă aveau matricolele pe baloane sau pe uniformă. Azi în toată școala (cîți au reușit să intre) n-am văzut pe cineva fără matricolă, băiat fără cravată și fată fără panglicuță. După ce am luat masa, la ora două, Toader s-a dus cu aparatul în oraș (un fel de întîlnire cu Natalia). El a făcut bilet de voie semnat de tov Zăicescu, dar tot l-a pus absent. Eu m-am dus pe hipodrom de unul singur, m-am tolănit pe iarbă, m-am descălțat ca să fiu mai sprinten și-am început să-mi cioplesc frumos o vargă. Am stat acolo în liniștea și singurătatea naturii pînă cînd a trebuit să vin de nevoie la internat căci se făcuse 3.20. Pînă la 4 am scris în Jurnal, iar de la 4 la 5 am stat de vorbă cu Toader despre ”ale noastre”. Mă îndeamnă să întreprid ceva, să fiu mai îndrăzneț. Degeaba, eu mă mulțumesc doar să o admir. În pauză am mers cu el în plimbare pe asfalt și ne-am cumpărat împreună o ciocolată ”Orient” de 7.55. Acum avem amîndoi bani. Eu de la Mircea, iar el și-i face de pe fotografii. De la 5.30 pînă la 7 am scris în Jurnal și i-am făcut două exerciții la engleză lui Fodor (cl IX-a Liceul 2). În acest timp am ieșit pînă afară și-am mers la valize, dar Hamza (că altfel nu i-oi spune) m-a pus absent… La 7 am luat masa. În seara asta a fost brînză cu smîntînă și la 7 și 5 am terminat. Imediat, noi cei trei prieteni, ne-am întîlnit afară (în sala de mese stăm la aceeași masă). Prietenia în trei e cea mai nimerită. Totuși, eu cu Toader ne separăm și ne mărturisim intimitățile. Am mers povestind fleacuri și întîmplări de pe-acasă pînă am trecut de tabela indicatoare (Rădăuți) și am intrat în cîmp deschis. Înapoi am observat că zboară foarte mulți lilieci. Toader m-a învățat cum să-i ademenesc. Aruncînd șepcile în sus, ei le simt și apoi vin după ele. Din întîmplare pot intra în șapcă și cad jos. Ne-am veselit în felul ăsta pînă la internat cînd Toader a zvărlit cu șapca după unul și șapca s-a oprit într-un pom. Abia a reușit s-o dea jos. Pînă la 8.30 am scris în Jurnal și-am reușit să descifrez traducerea la l rusă, apoi am citit la l română și istorie.

Joi 21 aprilie 1966. Azi e o zi ca și ieri și tot ce-am scris ieri despre vreme e valabil și pentru azi.

Dimineața, la ușa școlii, n-a mai fost așa mare severitate. Profesor de serviciu: Valentina Ivănescu. S-a uitat un pic dacă avem matricole și s-a dus. Prima oră: româna. Prof. a ascultat un pic apoi a predat restul poeziilor lui D. Th. Neculuță. În pauza următoare a venit Mircea la mine și mi-a lăsat 75 + 7 + 5 = 87 lei!! Mi-a adus colecția de scrisori de la Moscova plus o scrisoare de la Moscova sosită de cîteva zile. Mi-a trimis două vederi din Kiev + scrisoarea. Sîmbătă ar trebui asculată o emisiune la radio, dar nu știu dacă voi ajunge să o ascult. Din curiozitate, m-am uitat să văd ce curse sînt pînă la Fîntînele-Liteni (rn. Fălticeni, jud Suceava). Este o cursă de la Suceava direct la Fîntînele (43 km). De la Liteni însă este o cursă prin Roșcani. Traseul ar fi cam ăsta: Rădăuți-Liteni (cu trenul), Liteni – Fîntînele (autobuz). Asta așa ca titlu informativ.

La istorie a ascultat trei eleve apoi a predat foarte pe larg politica externă a URSS, lecție foarte importantă. În pauza mare am discutat tot timpul cu ceilalți trei băieți despre politică, puteri, războaie și multe alte probleme care nu prea-s de nasul nostru. La șt. naturale Zăicescu (moș Mișu) ne-a adus extemporalele, dar nu le-a comunicat. Cei care n-au dat extemporal pînă acum au dat astăzi. Pînă la făr-un sfert a tot ascultat iar eu am avut emoții grozave. Trimestrul ăsta n-am citit nici o lecție ca lumea la naturale. Deci: zero! Prin pauză am încercat să traduc cu Nenati un text din cartea ”Să învățăm englezește”. Am stat cu ea în bancă și m-am simțit rău (din cauză de B.M.). La limba rusă ne-a adus extemporalele. Spre marea mea mirare am opt (cu minus). Opt mai are Vîntu, iar note mai mari nu-s. Deci, e bine… După ce a ascultat cîteva eleve profesoara a trecut la prelucrarea amănunțită a lecției. Azi am răspuns de cîteva ori, dar numai cînd m-a numit profesoara. Eu nu m-am anunțat deloc, așa cum făceam odată-n D.

Azi am avut iar preocupări… (cu partea stîngă). Am procedat ca și ieri. Era într-un colț, cu mai multe fete, am privit-o, iar colegele au zîmbit cu înțeles. Din nou m-am simțit foarte rău și m-am hotărît s-o las baltă. M-am cam plictisit. Așa fără niciun rezultat, n-are niciun rost. Nici ea nu manifestă vreun interes (că-s eu bou). Asta mi-o fi de de învățătură și nu-mi voi mai face emoții aiurea pentru orișice și orișicine.

După astea patru ore eu eram, de regulă, liber, dar azi dimineață m-am hotărît să rămîn de-acuma și la franceză. Neculai mi-a spus că citesc destul de bine, mult mai bine decît un elev cu media 6. Pînă să înceapă ora am fost vesel, făcînd paradă de franceza mea. În clasă au rămas numai bine două rînduri complete. Cînd a intrat profesoara Cornelia Buculei în clasă a întrebat pe franțuzește: ”Un elev nou?” I-am explicat că doar stau în clasă pentru că n-am unde sta… (nu i-am spus că mai vreau să prind ceva din pronunție).

După ore, m-am întîmplat să cobor scările cu ea (B.M.), dar am fost ”mut”.

La internat m-am întîlnit cu Gherasim și-am luat-o prin oraș; după ce-am fost pe la cele două cinematografe ne-am trîntit pe o bancă umbroasă în parc. Aici a venit și Mircea, la fluieratul meu. Am stat cu el prin oraș pînă la 3.30. Am venit apoi la meditație și-am scris răspunsurile la scrisorile de la Moscova, pt Mircea și pentru mine, cu tot cu dubluri. Aceasta mi-a răpit tot timpul pînă la ora 7. Pe la 6 profitînd de faptul că Haiuță nu era, iar Babii mi-a permis, am ieșit în oraș și mi-am cumpărat două plicuri și cinci timbre (5 lei). M-am dus apoi la cec unde m-am întîlnit cu Mircea. Am depus 75 de lei pe cec și acum am două cecuri de cîte o sută. I-am dat înapoi zece lei lui Mircea (pt a dormi la o cameră de lîngă gară). Mi-a spus că mîine ia Dorohoiul și că e un traseu destul de lung și de greu. Mircea s-a cam supărat de notișoarele mele nu prea grozave.

După cină am ieșit cu Toader să ne plimbăm singuri. Am mers pînă în dreptul cazărmii apoi Toader a propus iar eu am fost de acord să mergem și pe alte străzi. Așa că am luat-o pe Str. Grănicerului, unde la nr 7 stă tov profesoară Savin Ana. Poate ne-a văzut, poate nu, dar chiar asta ne-a fost intenția: să ne plimbăm prin fața caselor profesorilor. Am traversat apoi o serie de străzi – mici, bineînțeles – care au ceva specific. Formează unghiuri drepte și sînt paralele sau perpendiculare unele cu altele. Am ieșit pe str. Gh Tofan, o stradă foarte îngrijită și curată, stradă pe care stau cei mai renumiți profesori de la Liceul nr 1, în frunte cu Viforeanu și Botez. Am ieșit apoi la micul loc din fața casei lui Pop și Zăicescu. Am stat și am admirat, de aici, în lumina difuză a amurgului, tot ce ne înconjura. Am discutat multe, din aduceri aminte apoi am mers pe fostul stadion, lîngă internat și am stat tolăniți pe iarbă pînă a început meditația de la ora 8. Era un aer așa de plăcut și de îmbietor că parcă nu m-aș mai fi sculat. Acum am uitat de toate: că sînt elev, că am și eu o datorie și că mai există cineva prinprejur.. La meditație tînjeam după aerul curat de-afară și obiectul la care am considerat că am de învățat l-am lăsta pentru dimineață. Pînă la 9 am scris în Jurnal. După 9 a fost Botez pe aici. Eu cu Atănăsoae și Gherasim am stat pănă la 10.30 în meditații și am ascultat muzică ușoară. În întunericul meditației se vedea foarte frumos cum dau militarii rachete albe și roșii.

Vineri 22 aprilie 1966. Azi vremea s-a stricat. Dimineață era înnourat, pînă la amiază a fost frumos ca apoi să vină niște nori groși și negri și să înceapă să bată vîntul. A tunat, o dată chiar.

La limba română ne-a adus caietele de la corectat. În general lucrările au fost superficiale dar nu le-a notat decît pe ale lui Magopăț și Gozec, care erau mizerabile.

În pauză am discutat cu B.M. despre caietele noastre. ”Ție ce ți-a notat? Dar ție?”. La începutul orei de română a venit diriginta (Ruscior Ana) și a controlat matricolele, panglicele și a hotărît ca elevele să stea în clasă fără pulovere. Au fost proteste, dar majoritatea s-au dezbrăcat și clasa are un aspect mai frumos. B.M. pare foarte subțire, fără pulover. Se observă mai bine sînii care sînt mari.

La fizică a ascultat cîteva eleve, apoi ne-a predat mai departe despre forța electrodinamică. Profesoara a fost foarte nervoasă astăzi (Cîmpan). La latină degeaba am stat cu frica-n spate. Nu s-a atins deloc de mine. A ascultat și a predat ca într-o oră obișnuită. Azi am fost cam supărat, dar în ora de geometrie și de limba rusă am fost visător cu totul. La geometrie s-a făcut recapitulare pentru teză și toată ora s-au făcut probleme. Eu însă n-am scris nimic și am cioplit stiloul la un capăt, ca să-mi fac de treabă. La limba rusă am făcut oră de gramatică și n-am răspuns deloc. Și ora asta am fost visător, dar mă uitam cu atenție la profesoară. Azi s-a creat o stituație între mine și ea. Nu am discutat încă, dar ne-am înțeles foarte bine din priviri. Ea a perceput mesajul și se aranjează în bancă. Din ora de latină însă am rupt-o. Azi l-a ascultat pe Magopăț și mi s-a părut că ea îi caută privirea și că îi zîmbește. Aici a ieșit la suprafață un sentiment mai puternic: gelozia. Nu voi mai privi spre ea. Ea este realmente drăguță dar doar asta nu mă-ncălzește.

Cînd am ieșit de la școală am avut posibilitatea – ca și ieri – să merg împreună cu ea, dar nu am voință și deci n-am îndrăznit.

După ce-am luat masa l-am așteptat pe Toader care a ”hușchit-o” de la o adunare UTC, apoi am luat-o la asfalt, pînă am ieșit din Rădăuți. Cînd ne-am întors ne-a cam bătut vîntul. Azi am aflat că elevul Vicol Mircea (cl. IX-a Lic 1) este fiul poetului Dragoș Vicol.

”Cine-i harnic și muncește are ce mînca/ Cine fură și nu-l prinde are tot ce vrea”.

Azi Toader a scos clișeul și fotografiile gata făcute. Fotografia mea a ieșit destul de bună, dar am ieșit eu cam mic. În pauza de 5 am jucat tenis de masă cu Popovici Dumitru. M-am mai învățat acum și mă pasionează foarte tare. Am jucat cu el și apoi cu Babii pînă la 6 și ceva. Am asudat grozav și-am obosit.

La 6.40 ne-a dat drumul la dormitoare să luăm cele necesare pentru baie.

Baia însă a început de la internat căci cînd ne-am pornit ploua cu găleata. Eu mi-am luat paltonul și galoșii, plus o șapcă de împrumut. Pe la jumătatea drumului, m-am dezbrăcat și m-am învelit cu el împreună cu Toader. Am intrat primul la baie și, ca de obicei, am ocupat penultimul rînd de sus, colțul din stînga (lîngă ușă). Azi a fost un abur f bun (l-a dat treptat) și am rezistat foarte bine. Baia a fost minunată și m-am simțit foarte ușor și vesel după asta. La întoarcere ploaia a stagnat.

După ce am luat cina am coborît cu Popovici Dumitru în sala de valize  și-am făcut vreo trei seturi cu el. Mă pasionează mult și-mi place. Pînă la 8.30 am scris în Jurnal. Azi n-am avut ceas; i l-am dat lui Mircea la Dorohoi și simt că-mi lipsește. Încă nu s-a reparat pompa și nu avem apă la spălător.       (va continua)
Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 357 Sâmbătă  23 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (85).


Marți 29 martie 1966.  Chiar din a doua zi a acestui trimestru m-am obișnuit să mă trezesc înainte de ora 6.

Azi vremea s-a înnourat, a plouat mult și dimineața mi-am luat paltonul. Totuși sînt bine răcit și tușesc pînă-mi vine rău.

Prima oră: limba română. După cum ne-a fost convenția, prima oră de l romînă trebuia să fie cu controlul temei de pe vacanță. Eu n-o făcusem și m-am simțit tare prost cînd (profesoara) a venit și mi-a cerut caietul. Am fost singurul din clasă care n-am lucrat. Am mințit (spunând) că am uitat caietul la internat și prof. m-a crezut. În gîndul meu mi-am luat un fel de angajament să mă apuc de treabă și să nu mai simt astfel de emoții. În restul orei a citit Agarofinei lucrarea ei (7), după care au urmat comentarii. Profesoara m-a pus și pe mine să vorbesc, dar a uitat cum mă cheamă și m-a botezat ”Dragu” (Mă mir că nu mi-a zis ”dracu”). Pentru ora viitoare s-a anunțat controlul lecturii particulare. La limba rusă profesoara a ascultat-o pe Lungu Oltea care a trebuit să dea diferență pentru primul trimestru, apoi a prelucrat poezia învățîndu-ne s-o povestim. Nu știu cum s-a întîmplat, dar ora asta n-am răspuns deloc.

Nu știu de ce, dar astăzi, ca și ieri de altfel, am fost grozav de supărat și trist. De-abia deschid gura și mai vorbesc cu cîte cineva. Nu-mi place să discut with the girls (LD: cu fetele) și, începînd de ieri, mă uit mereu-mereu înspre B.M. Știu că nu voi fi niciodată cu ea dar o privesc din simplă plăcere. Îmi place, dar doar s-o privesc.

După rusă a urmat diriginția. ”Baba” a explicat scăderea notei la purtare și s-a făcut o scurtă analiză a situației la învățătură. La trigonometrie s-a făcut toată ora ascultare din formulele corelative. La cor diriginta și-a mîncat zilele cu tenorul (LD: eu fiind tenor…). Ceilalți mergeau de bine de rău, dar cu noi era culmea. După cor am avut naturale; am făcut tot o lecție de A.L.A., iar Zăicescu ne-a dictat în continuare din carte. Ni s-a anunțat și un extemporal din A.L.A..

La amiază, Țopa și Lucreția au făcut scandal cu venirea noastră, dar mai mult Toader și Costică au purtat vorbele de ocară. După asta am schimbat (eu cu Popovici D.) becurile din meditație, după care Haiuță mi-a dat o scrisoare. Era de la bunița și sosise încă înainte de vacanță. De la 3 jumate și pînă aproape de 5 am scris încontinuu la latină și încă n-am terminat.

De la 5 la 7 am fost cu Toader și Costică la Casa de Cultură unde Teatrul de Stat din Piatra Neamț a prezentat drama în 5 acte ”Femeia mării” de Henrik Ibsen. Am avut locuri bunișoare. Toader a stat între Costică și Felicia. Partea proastă a fost aceea că audiția a fost slabă din cauza forfotei necontenite produsă de un batalion de puști. Piesa mi-a plăcut, dar cît am ascultat-o am fost cam nervos.

La internat, cu greu ne-a servit masa. Țopa și Lucreția au făcut iar garagață: ”Eu nu stau la cheremul golanilor”. Aveau mare grijă de noi că acuma batem străzile și frecventăm spectacolele, iar la sfîrșitul anului vom plînge pe la porțile școlii. Toader a spus vreo două vorbe tari și a plecat (fără să mai ia masa). În meditație am scris încontinuu la l latină și, în sfîrșit, am terminat. Am început să-mi fac și lucrarea la limba română (restanță) dar n-am terminat și m-am mutat în cealaltă meditație unde am terminat. Deoarece de vineri nu mai scrisesem în jurnal am scris în seara asta din cîte mi-am mai adus aminte. Am reușit să termin și cu dumineca, cînd s-a făcut ora 11.15  și Beldianu Ghe. a încuiat meditația. Afară ningea barosan și totul era din nou alb acum cînd pămîntul aproape se uscase.

Miercuri 30 martie 1966. Astă-noapte n-am prea dormit fiind trezit de tuse puternice. M-am sculat imediat, cum s-a dat deșteptarea, m-am spălat, mi-am făcut pantofii și m-am suit imediat în meditație. Aici am ”pompat” un pic de lectură de la Buliga Ghe. (poezii de Goga).

Dimineața ningea, ploua, era o mare gldărie și fleșcăraie și am luat galoșii. Cînd am ajuns la școală tot eram trist dar m-au înveselit fotografiile aduse de Gavril. Eu am una cu Ica și Gozec, apoi una cu clasa.

Prima oră am avut l română. Profesoara a întrebat ce s-a citit și eu am zis: poeziile lui Goga! În oră s-a discutat despre romanele lui Duiliu Zamfirescu ”Viața la țară” și ”Tănase Scatiu”. S-au pus și note (7,8). La limba latină, profesoara a cerut caietele de gramatică la control. A controlat primii cinci și ultimii 5 elevi de la catalog. Albu a avut scris cu creionul și i-a pus 4. Ceilalți au căpătat note f mici (Vîntu 7, Agarofinei 6). Mi-a controlat și mie caietul și mi-a spus că nu-i terminat; dacă aș fi muncit mai mult aș fi ajuns la zi cu materia. Apoi, la predare, m-a pus să traduc o propoziție scurtă, dar am spus că n-am scos cuvintele, (lucru) pentru care am fost certat: ”Elevule! Mi s-a părut că ești un elev conștiincios”. De unde și pînă unde și-a făcut o astfel de părere, nu știu (poate diriginta i-o fi insuflat-o). La fizică s-au recapitulat formulele de la cîmpul magnetic și s-a făcut o problemă destul de lungă. La ed fizică am stat cu toții în clasă. S-a jucat șah și s-a tocit pentru economie (la început, B.M. (Lia) a stat în spatele meu, dar eu m-am mutat în prima bancă și apoi s-a mutat și ea…). La economie politică a ascultat două eleve după care a predat prima lecție de la secțiunea II-a: ”Modul de producție socialist”.

După ore, în fiecare zi, mergeam fie eu la Mafteian, fie el la mine și-i comunicam lecțiile la zi să i le transmită lui Halip. La limba engleză Pop a întîrziat vreo 20 min. Cînd a venit, a adus vreo 20 de  calendare cu orare de la Revista ”Tribuna”. Mai rămăseseră trei bucăți (se dăduseră numai la cei abonați). Pop a întrebat cine-i abonat dintre băieți. S-a ridicat Costică, iar Pop mi-a dat un calendar să i-l dau lui. Eu însă, ca să fac un pic de rîs, m-am făcut că că-l pun la mine în carte. Pop a rîs și el și mi-a dat și mie și lui Gherasim cîte unul. (…).  (L.D.: aceste puncte puncte și paranteze sunt în Jurnal). Restul orei a predat lecția în întregime. A fost dirigintele în clasă și a împărțit bilete la teatru. Albu a cam făcut gît și n-a vrut să-l ia (3 lei).

La internat, după ce-am luat masa, am ieșit cu Toader la asfalt cu toate că era frig și drumul era ud. Am mers așa pînă la fîntîna cu acoperiș de lîngă drumușor. Pe drum, Toader și-a descărcat sufletul, rugîndu-mă f mult ca ceea ce-mi va spune să rămînă numai între noi, iar eu l-am asigurat de asta. Mi-a spus despre Ieșan Natalia din clasa X-a F. aceasta i-a trimis cîteva bilețele, la care el a răspuns. Poștărița este este o fată dintr-a XI-a din… (L.D.: din nou precizez că puncte punctele nu aparțin transcrierii, ci erau chiar acolo, îngroșate, ceea ce ar sugera că numele poștăriței nu trebuia aflat cu niciun preț…). Cunoștința nu s-a făcut încă. Toader, ca fotograf, i-a făcut o mulțime de poze. De la 5.30 la 7 am scris încontinuu în Jurnal și abia am ajuns din nou la zi. La 7.15, după ce am luat masa, am ieșit cu Toader și Costică la asfalt. Ne-am întors după vreo jumătate de oră. Costică nu știe nimic de Natalița și nici nu trebuie să știe. Pentru a găsi un poștaș mai bun m-am gîndit la Atănăsoae care ne-a furnizat o serie de date (despre alte colege din F). Prin Toader am primit de la una din ele mai multe complimente dar eu n-am continuat… Asta a fost numai o încercare, dar eu nu-s de-acela care să umble cu de-astea. Nu-mi place. Toader o face pentru prima dată și se distrează bine.

Joi 31 martie 1966. Dimineața m-am sculat mai obosit decît m-am culcat. Toată noaptea am tușit grozav.

Prima oră: româna. Azi, Magopăț a stat cu mine în bancă, iar Gozec cu ”Chirița”. Toată ora profesoara ne-a dat ”îndrumări de ortoepie și punctuație”. Ne-a elucidat o mulțime de probleme neclare. M-a mirat că se pronunță corect ”antic”, cu accentul pe i. Așa zicea profersorul de istorie din clasa 8-a și noi l-am bitezat ”Antica”. La istorie, profesoara a ascultat din bancă cîțiva elevi. Magopăț nu știa deloc, dar a citit din carte și a luat un 8. Apoi profesoara a predat ”Cultura în perioada de după 1871”. La limba rusă a răspuns o singură – Vulpe, apoi ne-a predat prima parte a lecției ”Lev Nikolaevici Tolstoi”. Nici ora asta n-am răspuns deloc. În schimb, m-am uitat insistent ”au gauche”. La naturale, Zaiciu ne-a dictat ultima lecție de A.L.A. Eu mi-am delectat privirile și am observat îi place să fie privită… Își plimbă ochii apoi și-i lasă-n jos…

Azi am avut pînă la 12 și-am venit imediat la internat. Aici am mîncat bine (+plus) apoi am stat prin meditație cu Toader și Costică. Toader își continuă corespondența care, acum, este mult mai amplă.

Azi a fost cu adevărat o zi de iarnă. P.S. De adăugat la sîrșitul zilei de 30 martie: Viorica Teleagă (mi-a propus) m-a anunțat că două fete ele căror părinți sînt colonei și judecători ar dori să mă cunoască. Eu nu vreau. Și nici nu-mi place.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 3.15 s-au difuzat pînă la 6 meciurile și difuzorul a fost în permanență deschis. În pauza de 5 am fost cu Toader și Costică la valize și-am mistuit vreo dou-trei sute de grame de slănină și vreo jumătate de pîine de casă. La 6 ar fi trebuit să merg la spectacolul dat de Botoșani, dar probabil s-au înzăpezit și s-a amînat. Afară n-a fost nici un minut din această zi în care să nu fi viscolit și nins cu mare viteză. Partea proastă e că se topește o mare parte din ea și pe alocuri sînt băltoace mari. Mare noroc am de galoși.

La 6.30 Toader s-a dus la cercul de matematică. Andrișan Ghe. a cam intrat în conflict cu profesoara. Astăzi l-a tras de păr și în timp ce-l trăgea îi făcea morală: ”Îți bați joc de mine, de tine, de matematică, de UTC și de patrie!”. De unde și pînă unde a ajuns la concluzia asta așa de complexă nu pot ști. Știu însă că la din astea se pricepe.

Seara s-a stins lumina și nici nu s-a mai aprins. Am învățat la lumina lămpilor. În pauză i-am văzut Jurnalul pedagogului Țopa: ”Născutu-m-am în anii grei ai…”. În dormitor, la lumina lămpii ne-am distrat de minune cu pedagogul și Atănăsoae (pe tema femeilor). Andriciuc a plecat la Siret. Pentru ca dormitorul 11 să fie numai cu Medie 2 s-a tras la sorți ca cei de la Liceul 1 (cl. IX-a) să plece. Cu un pic de șmecherie am scăpat de Pușcașu și au venit Atănăsoae și Halip Florea.

Vineri 1 aprilie 1966. Nici dimineața nu s-a aprins lumina. Cînd am ieșit afară, era iarnă grea. Zăpada – mare, și vîntul bate destul de tăios. Eu continui să tușesc bine.

Cu ocazia zilei de 1 aprilie Costică a fost păcălit de Toader (”Măi, ți-a venit maică-ta!”). Costică s-a dus imediat jos, bucuros, mai ales că avea nevoie de bani. Azi – ca niciodată – s-au făcut o mulțime de bancuri și poante și bune și rele. La internat s-a folosit f mult poanta cu ”ți-a venit de-acasă” sau ”te cheamă cineva pînă afară”. La masă, pedagogul i-a păcălit pe toți cînd a strigat că este plus de ceai și s-au repezit toți la oblon.

La școală numai bine am intrat în clasă că Ica mă anunță că mă așteaptă Gherasim. Cînd am ieșit pe ușă mă anunță că-i Întîi Aprilie. Eu am încercat să-l păcălesc pe Steiger că-l cheamă la secretariat, dar nu mi-a mers. Cupșan mi-a transmis că Teodora dintr-a 11-a mi-a spus să vin la ea în clasă. Am considerat că-i o simplă păcăleală de 1 Aprilie și nici n-am vrut să mă gîndesc să merg.

Prima oră am avut l română. Profesoara ne-a dictat o lecție de sinteză despre opera lui Coșbuc. Azi a lipsit Gozec și-am stat în prima bancă cu Magopăț. Eram singurii băieți din clasă. La fizică n-a ascultat, ci a predat toată ora despre inducție și flux magnetic. Cînd m-am dus după material, pe scări am găsit un bilet foarte frumos împăturit. Cînd l-am deschis am citit: 1 Aprilie! La l latină profesoara m-a pus să-i povestesc lecția de zi, dar n-a avut cine. Pt asta profesoara mi-a făcut oleacă de morală: ”Băiete, tu trebuie să ajungi cu materia”. Cînd am luat lecția nouă, m-a pus să traduc o propoziție mai ușoară și cu greu am tradus-o.

După ora de latină, nu știu cine a tras mai tare de clanță și-am rămas cu clanța-n mînă. După ce-a sunat, ne-am hotărît cu toții să închidem ușa și să luăm clanța înăuntru. Am așteptat vreo 20 min. dar n-a venit nimeni. Ne-am gîndit c-am scăpat de ora de geometrie și ne pregăteam pentru ora de limbă rusă. Dar, deodată, auzim bătăi în ușă. Eu m-am dus și-am deschis ușa. Cînd a intrat profesorul în clasă am spus: ”s-a stricat ușa, tovarășe profesor”. El: ”Ei, da.. chiar așa…”. Pentru azi eram semipregătit și nu m-am gîndit că pentru chestia cu clanța s-ar putea ca profesorul să vrea să se răzbune și să mă asculte. Și chiar m-a ascultat. Cînd am ieși afară (din bancă) Lia și-a îndreptat privirea spre mine (împreună cu un gest delicat) și m-a întrebat dacă știu. La formule cu cît am mai știut eu, cu cît a mai șoptit Vîntu, m-am descurcat și-am luat 7. Restul orei a ascultat numai formule și probleme. Nenati a încasat o notă mică. La limba rusă a deschis ușa Magopăț. Deoarece lecția era mai lungă a ascultat-o pe Albu care s-a descurcat bine. Eu am tăcut toată ora și n-am scos nici un cuvînt, nici la ascultare, nici la predare. Este într-adevăr ceva destul de însemnat, deoarece este o foarte mare diferență între felul cum activam la reală și cum ”activez” acum. Nu știu ce părere își face profesoara, eu însă învăț regulat lecțiile, numai că nu mă mai anunț. Asta poate din cauza gîndurilor mele negre sau a ”obiectivului” din ”gauche”. În fine, a trecut și ora de limba rusă. Imediat a apărut și diriginta care era astăzi în cele mai rele toane posibile. Cum m-a zărit, m-a întrebat ce fac cu latina, iar cînd am răspuns că ”voi da eu diferențe” atît mi-a trebuit. Ea: ”Nu! Nu așa! Eu nu pot sta cu situația neîncheiată. Dacă n-ai de gînd să termini cu latina, să-ți scoți actele și să te cari, te cari!”. Eu n-am zis nimic, am înțeles situația (adică, nu e ea – săraca! – vinovată, ci natura…). Restul timpului cît a mai stat, a făcut un scandal grozav: ”Să nu mai văd nici o notă rea în catalog! Cine ia un patru, să-și ia actele și să se ducă cu tot cu el pe ușă! Vi-s în cap bilețelele, băieți? Las-că știu eu ce fac ”perechile” la film! Am fost eu informată de toate!…”. O fi avut băbuța azi nervi, altfel nu e rea întotdeauna.

La internat mi-a venit așa o indispoziție și melancolie că nu mai știam ce să fac. Nu-mi ardea de învățat și – printr-un efort de voință – strîngînd din dinți, am învățat la istorie. Cînd am văzut cum trece timpul, m-am gîndit serios că nu mai am vreme de pierdut și cu tot zorul pe care l-am dat abia am învățat la istorie și la chimie.

Pe la 4 a fost, în sfîrșit, Mircea pe la mine. A venit cu geantă și insignă de taxator. Era însă f supărat, amărît, obosit, boțit și-n tot felul. Mi-a spus că s-a împotmolit pe traseu venind de la Zamostea și că a trebuit să stea o noapte cu călătorii în mijlocul cîmpului. Toți erau flămînzi și viscolul urla sălbatic în jur. Zăpada era pînă aproape de brîu și cu greu au ieșit a doua zi, fiind remorcați. Acum, el este numai practicant, urmînd ca după un termen să devină taxator. Era tare flămînd și am mers cu el la valiză unde am mîncat amîndoi cîte ceva. Noroc că mai rămăsese de la prînzul pe care-l avusesem mai înainte (pîine, ouă, slănină, usturoi). După asta a plecat, poate va prinde vreo cursă, să mai facă vreun traseu.

În pauza de 8 am început (noi cei trei) să discutăm despre fete și ne-am hătărît să trimitem trei bilețele la trei fete, apoi fiecare cu-a sa… (vsiakomu svoia doroga – fiecare cu drumul său). Toader și-a aranjat șusta și-i dă ghes cu bilețelele. Costică are anumite considerente față de o fetișcană din clasa 9-a: bruneta Geta. Eu am rămas pe tușe, iar ei m-a îndemnat să trimit bilețelul la ”fata aia din Liteni” (L.D.: adică Lia/ Buhai Melexina/ B.M.). Costică nici nu știa despre ce-i vorba și și-a dat cu părerea: ”Ei! Dă-o-n colo că-i un șpîrc!”. Noi am rîs, dar mie nu mi-a prea convenit. Mai tîrziu Toader mi-a spus: ”Zău că-i frumoasă! Mie îmi place!”. Eh, și mie… După discuțiile astea am trecut la altele și mai puțin serioase. În seara asta am avut un incident cu Adochiței din care am văzut că se cam teme de mine. Pînă acum era destul de temut în meditație, fiind, totuși, destul de puternic. Iată cum a fost… Radu al nostru (Adochiței) avea chef de hîrjoană și, din joacă, m-a prins pe la spate cu mîinile de față. M-am zbătut dar nu mi-a dat drumul. Atunci m-am zbătut și-am căzut cu el pe jos. La început am fost dedesubt, apoi m-am ridicat deasupra cînd, deodată, îl aud: ”Măi Druguș, n-o lua în serios!”. Ne-am sculat amîndoi, ne-am scuturat și în seara asta n-am mai vorbit. Seara am rămas jumate de oră în meditația de clasa XI-a. În seara asta a venit Evuleț tare beat și ne-a distrat pe toți foarte bine. Ba începea să spună probleme de șah (și-un boț de mămăligă) ba se lua la harță cu Mihalciuc etc. Principalul e c-am rîs bine. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 350   Sîmbătă 16  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (79).


Joi 9 martie 1967. Ne respectăm binișor cu somnul și inactivitatea. Ne culcăm la 10 și ne sculăm la 6.30.

La socialism am stat în ultima bancă. La română și fizică a predat. La istorie am stat singur în prima bancă. A ascultat vreo 10. Nici unul n-a știut: numai 3 și 4. O debandadă, lipsă de interes și batjocură curată. Faptul că s-a scos istoria de la maturitate a făcut asta… La chimie – extemporal. Îi dau o fițuică lui Gozec. Începe să copie și-l prinde. Îi ia fițuica (mă tem că era iscălită…). Eu unul am știut să manevrez și nu m-a prins.. Dar era cît pe ce…

Azi am primit un bilet misterios, adus de o fată din clasa X-a A (”Nu te supăra că îți scriu acest bilet. Îți voi spune în două cuvinte ce mă aduce la tine. Vreau să te cunosc. Nu știu dacă este ușor sau greu. Mi s-a părut că și tu vrei. Dacă da, răspunde-mi”. Nici o iscălitură, nici un nume.

După masă m-am tuns, am fost la film: ”Fantoma din Miserville”. Am venit acasă, apoi cu toată viteza ne-am întors în oraș; am mers la cofetărie și-am mîncat un cremșnit. (Azi am intrat pe blat la film . Sfichi mi-a dat 5 lei. Ies biștarii…). Seara am scris la Moscova pentru concurs. Ne-am culcat la 9 fără să citim și să scriem nimic.

Vineri 10 martie 1967. M-am sculat la 6; am scris lucrarea la engleză și în jurnal. Ieri aveam de gînd să merg cu Gavril, Ica și Victor cu bicicletele pe undeva…

La rusă am jucat ”șah” (Eu, H.N., G.V., + Geta). La engleză a întîrziat Pop jumătate de oră. Dacă pînă la ora aceasta am fost vesel și bine dispus acum mi-a sărit țandăra! Și de ce? Vaca aia de Doina se căsca cît putea și se hîrjonea cu băieții și T1. Și asta m-a indispus că nimic nu m-a mai înveselit.

După masă Toader a fost la ”Sanjuro”, iar eu am stat acasă, am dormit un pic, apoi de la 4.30 am învățat la biologie; pe la 5.30 am ieșit în oraș. După mai multe întîlniri cu prieteni am mers la Cofetăria ”Liliacul” și-am servit două cremșnituri.

Acasă, dom Nicu ne-a servit c-o țuică, apoi am halit, am mai citit noi ce-am mai citit și ne-am culcat pe la 0.30. Toată noaptea m-a durut burta.

Sîmbătă 11 martie 1967. M-am sculat la 7 și la 7.30 am plecat la școală fără să mănînc. Ieri m-am ras.

Prima oră – ext. la fizică: slab (dacă-mi pișcă vreo doi de 4 rămîn la acest obiect pe care de altfel nu-l displac și nici nu e greu). În ora de educație fizică am stat în clasă și am povestit, noi băieții. La latină, ne-a adus extemporalele: -5! ”Băiete, pentru azi nu ești pregătit…”. La ora de istorie ne-a spus o lecție destul de interesantă cu politica lui Hitler. La rusă am stat (ca de altfel tot timpul azi) în ultima bancă cu ceilalți 3 ”crai”. Geta tăt m-o zgîriet…

După masă am mai pregătit ceva la engleză. Azi i-a venit lui Toader un pachețel de la ”frățiorul” său de la Iași. (L.D. Am pus ”frățiorul” în ghilimele, deorece acesta era mult mai în vîrstă decît Toader. Era căpitan la Garnizoana Militară Iași). I-a trimis lentile. La Pop, de la 4 la 5 am stat degeaba; n-a venit Albu. De la 5 la 6 am făcut lecție nouă. Am mers prin oraș și mi-am cumpărat o linie de 20 de cm (1.20) și ”Experiențe celebre în fizică”. Toader a fost plecat mereu. A venit la 8 și a plecat iar. A fost Telucu pe la mine…

Azi dimineață – o ceață densă! Restul zilei – senin și cald. Seara am scris o scrisoare la ”Tineretul cehoislovac” unde mi-am dat ”caracteristicile” și cl.

Duminecă 12 martie 1967. M-am sculat la 8. La 9.20 am mers cu Toader și Telucu la film. Pe drum ne-am întîlnit cu Magopăț și am mers toți trei la filmul chinez ”Floarea Manlo”. Nu era tare rău, dar fiind balet ne-a enervat și-am ieșit. Am mers la Magopăț acasă și-am jucat cărți. Am topit un kil juma de vin de struguri. Apoi, televizor, radio, plăci. Vasile Tomazian = Bazilo Tomaziani: cînd m-am născut eu prima dată…. Eu pe nevastă-mea o cunosc de cînd era la grădiniță: era femeie de serviciu acolo…. Într-o zi o întreb: Florico, tu mă mai iubești? Ea pleacă ochii în jos și scapă o lacrimă (tăia ceapă) și zise: La început nu te-am iubit, dar acum te iubesc ca la-nceput! Eu mă-nțeleg cu ea numai prin semne – și-acuma am un semn în moalele capului.. De la 2.30 la 4.30 am fost la film. ”Sanjuro” – japonez. I liked it. Apoi am venit cu Telucu acasă. Așa am pierdut toată ziua. Seara am rîs și m-am bucurat cu Toader.

Afară plouă. Vremea s-a stricat și se anunță așa și pentru zilele următoare.

Seara am scris la engleză. Toader s-a culcat la 8.30 și eu la 10.

Luni 13 martie 1967. M-am sculat la 6 și am făcut la engleză.

Afară – iarnă! A nins, a plouat, a înghețat. O zi senină. Un soare cald a reușit să topească zăpada  și să usuce pămîntul.

La rusă am stat cuminte în ultima bancă. Profesoara: ”Voi v-ați scris?” Eu: ”da!” Ea: ”Și băieții și-au scris?” Eu: ”Da!” Ea: ”Păi de ce nu spuneți?” Eu: ”Din modestie…”. La sfîrșitul orei m-a scos la tablă. Eu – botă. Am rîs și c.l.l.  La ed fizică am jucat fotbal de ne-am stricat afară pe terenul acoperit de zăpadă, la chiloți, maiou, teniși. M-am udat și am răcit (mă doare capul). Gozec și Neculai s-au luat la bătaie, dar i-am despărțit la timp și i-am împăcat. La chimie: ”Băieții de ce stau în ultima bancă?” Noi: ”Tov. prof., am fost la ed fizică, ne-am încălzit și aici e un geam deschis”. Am dormitat tot timpul. Nici formula n-am scris-o bine (3-4). Oră de distracție! La engleză a adus tezele. Cele mai bune sînt ale lui Druguș și Hlinschi: 10! (Albu 9). Mă dureau măselele și capul. Pînă la ora 9 seara am avut dureri de cap și n-am făcut nimic. Toader a fost la film și la spectacol, și a venit la 9. M-am culcat la 10.

Marți 14 martie 1967. La geografie a adus extemporalele: un cinci! Media 7. La matematică m-a ascultat; totuși am știut, dar mi-a pus numai data. La biologie am făcut oră de ALA. La limba rusă – distracție: ”Potomu șto? Ea neznaiu i drughie…”. S-a rîs peste măsură de mult. Eu aveam de lucru cu Geta. Diriginta se uita prin crăpătura ușii și a văzut totul. Să-i fie de bine!

Azi a fost mama pe la mine. Mi-a adus vreo trei scrisori și o carte (scrisori de la Natașa, Mariana și Liolia). Natașa mi-a trimis Daniel Jones ”Everyman s English Pronouncing Dictionary”. Exact ca al lui Pop. Mariana aia e dată-n păsări. Studiază limba japoneză, vrea să urmeze engleza și să devină ziaristă. Faină! Dar mă cam ia cu ușoru…! După amiază am fost cu Albu la Pop de la 3 la 5. Mama a plecat cu 5.30. Mi-am cumpărat un caiet de 3 și m-am potcovit pe gratis. Pînă seara n-am învățat la nimic (n-am avut timp). Pînă pe la 8 am scris un pic la engleză apoi ne-am culcat.

Miercuri 16 martie 1967. M-am sculat la 7. La socialism a încheiat mediile: 7. La fizică a predat, iar la română – vai! – m-a ascultat. Pentru azi o uitasem cu totul pe ”Bunica” lui Labiș. Din cîte-am mai ținut minte a ieșit 6. La istorie profesoara ne-a dat trei întrebări – date de un ziarist de la ”Zori Noi” elevilor claselor a XI-a. 1. Ce profesiune am ales? 2. De ce? 3. Părinții sunt de acord? Răspunsurile mele: 1. N-am ales profesiunea; Urmez limba engleză. 2. Îmi place. 3. Da. La chimie am stat în ultima bancă. Azi am reușit să termin ”Eschimoșii” de Aurel Lecca. Foarte interesantă. Îi admir pentru bunătatea, dîrzenia și omenia lor…. În ora de engleză, directoarea și cu Pop, + un ziarist de la ”Zori Noi” au luat cîțiva elevi din clasa XI-a: eu, Albu Dorina, Nenati Lucia, Doina Hlinschi, Mariana Gînsac, Raif Ingrid.. Au vorbit Doina și Mariana. După masă am umblat lela. Am fost pe la Simota și i-am făcut o scrisoare în limba engleză pt Victor din Filipine. La 7 m-am întîlnit cu T0. : Zurac s room, Mișu s place to play cards – Victor Hugo. Pt cărți de limba engleză – pe luni la 7 fără 5.

Pe seară a nins. Ne-am culcat la 11.

Vineri 17 martie 1967. Ieri a fost ziua lui Albu Dorina. 18 ani! La psihologie a adus extemporalele: 7. Media 8! La engleză Pop a crezut că n-am notă și m-a ascultat. Cred că mi-o fi pus vreun 9. După aceste ore de la 1 la 2 în cl XI-a A ne-am adunat toți băieții din clasele XI A, E și F și un doctor ginecolog ne-a vorbit despre organele sexuale masculine și feminine și despre alte probleme care, desigur, ne interesau. La ora 15.30 am ieșit cu H.N. prin oraș. Ne-am întîlnit cu Gavril, apoi am mers la școală. Pînă la 4.30 s-au adunat fetele și băieții și-am început adunarea generală pe luna martie. Materialul ”Pagini glorioase din istoria P.” + recomand. tov. N. Ceaușescu + primirea de noi uteciști. Am primit pe Vlonga, Grijincu, Dobroghiu și Vulpe. Totul a decurs frumos și în liniște. Mi-a plăcut. Numai Nenati Lucia a încercat să facă gît, dar – ajutat de Victor – i-am dat peste nas și i-am astupat pliscul. Apoi am ieșit prin oraș, am fost la baie și, împrospătat, am venit acasă, am halit și m-am culcat. O zi faină!

Sîmbătă 18 martie 1967.  Ieri a fost ziua lui Popescu Felicia și Cojocar Viorica.

La fizică a predat. La limba latină i-a ascultat pe ăia ”cleioși”. Eu n-am avut treabă cu nimeni. Media iese! La ed fizică am avut proasta idee să jucăm fotbal pe un teren desfundat și noroios. Eram tot numai un noroi… I-am împrumutat tenișii lui Burgheaua și nu știu cînd o să-i mai văd. La istorie  a predat o lecție interesantă cu rev. populară  în ț.n. (L.D.: ț.n. = țara noastră). La rusă toate au întrecut orice măsură. Eu citeam cu Geta o carte ”a la sentiment”. Clasa rîdea, profesoara idem. La urmă m-a pus să răspund la o întrebare. IOC! Eu: ”Mă intimidez. Poate dacă ar fi fost un profesor de limba rusă nu m-aș intimida…”. În fine, vorbeam cu profesoara ca cu o colegă de clasa IX-a… La biologie numai m-am făcut că scriu. De la 14 la 14.45 am avut confirmarea celor patru uteciști ai mei. Noroc de Nușa (Duzinski) care m-a ”protejat” și-am scăpat. De la 3.15 la 5.30 am fost cu T1 și T2 la teatru (”Un pedagog de școală nouă”, ”Soacra”, ”Conu Leonida față cu reacțiunea” (Iulia + una din clasa X-a). Apoi am fost la filmul ”Those Magnificent Men with their Flying Machines” . T1 a fost la reuniune pînă pe la 10.

Duminecă 19 martie 1967. De asemenea, o zi faină. Pe la 8 și ceva a venit mama și mama lui Toader pt conferința cu părinții elevilor de clasa XI-a care a avut loc la școală. Am mai primit o scrisoare de la Mariana M (scuze ș.c.l.). Mama a fost la ședință. Noi – prin oraș, pe la internat. Cît pe ce să dăm nas în nas cu Lia B(uhai) (….). Acasă am jucat volley cu T1, T2 și Mafteian Vasile. (mai mare dragul).

După masă am mers cu mama la film: ”El Greco” un film care mi-a plăcut prin acțiune, dar mi-a displăcut prin faptul că centrul acțiunii era biserica, fiind și preamărită pe lîngă toate. (Am dat acasă paltonul și mapa cu rufe). Cică mama a obținut un ”fel de” transfer la București… Nu știu încă bine despre ce este vorba. Văd însă că mama vine des pe la Rădăuți și cred că nu vine degeaba.

Toader s-a plimbat cu fete și băieți pînă pe la 9. Eu am vrut să răspund la scrisori, dar n-am avut timp. Am jucat șeptica înfocat pînă la 9.30. Pînă la 10 30 am scris în Jurnal. Azi am primit o scrisoare de la Sveta (o insignă de comsomolist).

Luni 20 martie 1867. Ne-am sculat la 7.

O zi aproape la fel de frumoasă, numai că a fost un pic înnourat. La limba rusă am stat în prima bancă. Azi a fost ziua lui Cupșan C.. La ed fizică am jucat mingea și examen la paralele. Am luat 8. Pentru prima dată am lucrat (7, 8, 10  – media 9). Mă port frumos cu profesoara și văd că și ea se poartă la fel… La chimie am stat în ultima bancă cu Gavril și Mărioara D (Mary Dobroghiu). She was so warm… La diriginție ora a trecut cu biletele pentru spectacolul de mîine (5 lei) și sit. la învățătură. La matematică am stat cu Ica și cu Țuca în bancă.  (Țuca și colonelul) Zegrea de la lapte ș.a. (ceas, bicicletă, tranzistori). În ora de engleză Pop m-a trimis pînă la Școala veche și-am venit la făr-un sfert (Am cumpărat un loz și un bilet la loto = 10 lei). Am 10 în extemporal. I-am tras un ”sfînt” lui Gînsac (… te-n sfîntu mă-tii!).

Pînă la 4 am dormit. De la 5 la 7 am văzut filmul cubamez ”Cumbrite” – slăbuț. La 7 m-am întîlnit cuT0. Nu mi-a adus cărțile. Să vin mîine la 11 (nu știu dac-o-i putea!). T1 către dom Nicu: ”Dom Nicu, să ne vedem în rai cu mîinile pînă la coate-n brînză”.

Marți 21 martie 1967. Aseară am rămas tîrziu să scriu scrisori. I-am scris buniței, Svetei (+ Liolia), Natașei și – ce-a fost mai greu – Marianei. M-am culcat la ora 1 destul de obosit. În ora de limba latină s-au ascultat ultimele ”resturi” pentru o medie de 5. La fizică n-a dat extemporal. A făcut mediile. La fizică: ”Druguș – 4,50, deci 5! Te-ai lenevit!” La română a încheiat mediile. N-am mers la 11 la întîlnirea cu T0. Am făcut ½ oră de A.L.A. cu Zăicescu. Apoi am fost la film. Acolo, Doina H. + Mariana G. către mine: ”Gangstere, n-ai un loc?” Eu: ”Da, în pod…” (în gînd: te-n sfîntu mă-tii). Am văzut filmul ”Dacii”. I liked it very much. După masă mi-am făcut valiza (Simion V. mi-a scos bilet pentru ora 2. Apoi am jucat mingea în curte și-n G. de V. (L.D.: G de V = Grădina de Vară) pînă la 4.30 (norocu = c…). T1 s-a dus în oraș și stă pînă la 8 să vadă ”Veac de iarnă”. La 5 m-am dus cu Telucu la autogară. La 5.30 am plecat și la 7 am ajuns acasă la Grămești.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 345 Luni 11 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (74).


Acest calup de însemnări zilnice încheie seria dedicată trimestrelor II din anii de liceu (1963 – 1967). Este vorba, așadar, de ultimul trimestru II, cel corespunzător clasei a XI-a, ultimul an de liceu. În treacăt fie spus, promoția mea a încheiat un ciclu istoric din învățământul românesc, fiind ultima promoție care a terminat ciclul preuniversitar de 11 clase. Totodată, tot promoția noastră a experimentat studiile universitare de patru ani (față de promoțiile anterioare care făceau facultatea în cinci ani – cu referire strictă la specializările umanist-teoretice). Reamintesc celor care n-au abandonat urmărirea însemnărilor mele din cei patru ani de liceu că va urma seria de patru trimestre III din anii mei de liceu, iar finalul acestui ”Jurnal….”  va fi dat (după un Intermezzo III) de suma vacanțelor de … licean prostuț.

Luni 9 ianuarie 1967. Dimineața m-am sculat …de cu noapte. M-am ”trezit” la 4.30 după cîteva ore de… nesomn. M-am îmbrăcat, mi-am pus de toate în valiză. Mama mi-a dat 110 lei (mai aveam 8 ai mei). Cursa m-a luat de la poartă. Am mers într-o aglomerație enormă. Șoferul nu putea închide ușa din cauza mea… În sf. am ajuns la Rădăuți, am mers la gazdă (aici mă aștepta o singură felicitare, de la Mircea). Mi-am aranjat totul, apoi am stat pînă pe la 9 cînd, deodată, apare Telucu și stă și el cu mine pînă iau dejunul. Apoi ieșim în oraș. Am umblat lela și-am degerat de frig. Eram plictisiți și fără chef… Pe la 1 ne-am dus la Autogară și l-am așteptat pe Teddy (L.D.: Teddy= Toader = T1). Acesta nu era hotărît unde să meargă. Eu vorbisem cu gazda și mi-a promis că-l primește cu condiția să spunem că nu plătim nimic. Asta nu-i greu… Telucu a rămas surprins cînd a văzut că Toader intră cu mine. S-a dumirit el pe urmă. Am aranjat (lucrurile) cîte-un pic, am halit de-amiază și apoi ne-am ușchit tustrei în oraș. Am mers la film la ”Unirea”: ”Coliba unchiului Tom” (”Unkle Tom hete”). Era să intru pe blat, dar m-a văzut și… rîzînd, mi-a rupt biletul. Eu eram deja sigur c-o păcălisem. Filmul nu l-au făcut după carte, ci… au făcut după colibă. Tiii! Ce pute! ( J ) Seara, tot timpul am fost prin oraș. Mi-am pus blacheuri, am dat scrisorile și restul timpului am umblat lela cu T1. T2 a început să aibă dificultăți cu Haiuță – n-are aviz epidemiologic. Pe la 7-8 am fost la internat și-am făcut un haios pe-acolo împreună cu T1 și T2.  T2 a fumat în dormitor și numai ce-a pus țigara deoparte și vine Haiuță: ”Cine-a fumat?”. Nimeni nu știa nimic. A scris patru elevi de la Liceul 2 și mie mi-a spus: ”Druguș, să faci bine să nu mai vii pe la internat. Nici nu știi ce se-ntîmplă. Fumează unul și zice că tu”. Haiuță nu vroia să-l primească pe Toader la internat (lipsă aviz) cu toate rugile acestuia…

Marți 10 ianuarie 1967. M-am sculat la 7 și la opt făr-un sfert am ajuns la școală.

Frig și viscolește.

Prima zi de școală din acest trimestru am petrecut-o în tristețe și monotonie. La l. latină am stat cu H.N. în ultima bancă, iar restul orelor cu G.M. (Gavril Magopăț) în prima. În ora de latină a venit diriginta și ne-a spus notele: ”Druguș! Cu mare greu am reușit să scot un 9 la purtare pentru tine… Ai multe medii de 6, deși ai putea să ai cel puțin de la 7 în sus.”. La latină a predat. De asemenea, la română, istorie și socialism. Toți profesorii au mulțumit celor care i-au felicitat. De la engleză au plecat toți și-am plecat și eu. Pînă la 5 am scris și-am învățat. De la 5.15 la 6.45 am umblat prin oraș. Am cumpărat o coală de celofan pt catalog și ”Cuvîntarea lui Ceaușescu la plenară”. Atît eu cît și T1 am cumpărat ”Frumusețea comportării”. Faină carte. Seara a fost Giovanni pe-aici. Dirigintele Zăicescu n-a obiectat cînd a auzit că T1 stă cu mine. Pe la 10 s-a stins lumina și s-a reaprins peste 10 minute. Pînă la 10.30 am scris ”sumarul” zilei de azi.

Miercuri 11 I 1967. Toți profesorii susțin că va trebui să terminăm toată materia trimestrul ăsta pentru a rămîne timp pentru recapitulare și sistematizare. Se va preda mereu și se va asculta rar și mulți din puține întrebări.

Ne-am sculat tot la 7. Afară – un ger grozav.

La geogr., mat., biologie și rusă s-a predat. La română l-a ascultat pe colegul de bancă Gozec (7). Apoi s-au făcut înscrierile pentru olimpiada de limba română.

  • Druguș, tu nu te înscrii nicăieri?
  • Nu știu. O să văd.
  • Da la română nu te-nscrii?
  • Nu mă-nscriu! Am rostit eu răspicat.
  • Nu te-nscrii, stai jos! Zice Hlinski înroșindu-se. În cazuri de astea el ține cont…

De la 1 la 3 am stat cu alți secretari de clasă și-au alcătuit planurile de muncă pe trim II (cu Glozeanu). Am scos 35 de lei de la CEC. Seara ne-am culcat pe la 10, cu condiția să ne sculăm la 5. Telucu mi-a adus albumul (?!). Sora lui Tanța…

Joi 12 I 1967. Dimineața ne-a sculat Nicoleta la 5 și într-adevăr, pînă la 7 am învățat, fiind bine pregătiți pentru azi.  Azi am scris o c.p. acasă. La socialism am avut oră liberă. Croitoru a corectat niște teze de la f.f. Azi a început să se asculte. Am luat notițe și am ascultat cu atenție la toate obiectele. La engleză mi-am luat inima-n dinți și și m-am mutat cu Mafteian în banca doua de lîngă ușă. (D.M.: ”Fiți atenți, parcă-i mai înaltă banca doua). (L.D.: Probabil D.M. înseamnă Dobroghiu Maria). Pop m-a pus să spun How I spent my winter holliday and I told it so well. Apoi a predat Iluminismul și gramatica.

Pe drumul spre casă am vorbit cu el: m-a încurajat să nu mă delăs în muncă, se mai iau și rezultate proaste…

Azi a venit o anchetă la gazdă pt. a lua declarații în legătură cu vecinul lor maiorul. Noi am dispărut pentru cîteva ore. Am văzut filmul ”Faust XX”. Seara am stat pînă tîrziu și am învățat (De citit: ”O mie și una de nopți”, vol. I pg 287 – 288………)

Vineri 13 I 1967. Ne-am sculat la 5 și cu somnul în ochi am terminat de învățat.

La educație fizică am lucrat cu toată pasiunea. Trim. ăsta vom lucra la aparate și asta mă bucură mult. Îmi place grozav să lucrez. Ora asta, după obișnuitele exerciții de încălzire am făcut ex. de rostogolire și – cel mai frumos – saltul leului. Cînd am făcut un ”cilindru” era să-mi rup șira spinării, dar nu m-am descurajat. La psihologie Economul ne-a spus o mulțime de ”povești” cu întemeierea familiei, taxa de celibat ș.a. La engleză n-am mai activat. De la cor m-am cerut și – cam strîmbînd din nas – m-a învoit. Am vrut să merg la miliție dar ne-a amînat pe mîine dimineață.

După ore, ne-am pus pe învățat. Pe la vreo 6 au trecut cei de la internat cu rîndul în drum spre baie. Nici una, nici două, ne-am îmbrăcat și i-am ajuns. Am făcut o baie foarte bună, după care ne-am simțit foarte bine. Seara am ascultat meciul România – Canada: 25 – 3, după care ne-am culcat pe la orele 10.

Sîmbătă 14 I 1967. Ne-am sculat la 5 și, iar picînd de somn, am citit pînă la 7. La 7.30 am fost la Miliție, la Evidența Populației și-am luat cîte o fișă pentru mutație. La școală am făcut azi pocinogul la istorie și limba rusă. La istorie știam pe-un 8 dar m-a ascultat la urmă ”cauzele înfrîngerii” și le-am îmbolmojit. ”Anemic, Druguș! 5”. La rusă m-am descurcat binișor și mi-a pus 7. Azi am dat la sediul UTC o hîrtie asupra situației uteciștilor din clasă. Am venit la ora 2 acasă. ”Ai mei” au tăiat un porc și era aici o adevărată clacă de pregătire a lui. Toader s-a dus la film de la 2-30 la 4 și de la 4 la 6, însoțit. Eu m-am culcat la 2.30 și m-am sculat la 5.30 foarte sătul de somn.

Azi a fost f cald pînă pe la 6 cînd a început să ningă și să viscolească.

Am fost prin oraș și m-am întîlnit cu Telucu. Am așteptat cu el la spital, în viscol, dar degeaba (vroia să vorbească cu Doina Hlinski). Toader a scris în albumul lui N (atalia). A fost Rodica și Constanța pe-aici. Ne-am culcat pe la 10…

Duminică 15 ianuarie 1967. … și ne-am sculat la 8.30, umflați de somn. În cameră e cam ”umbră”. După ce-am halit, am învățat amîndoi la biologie. I-am trimis lui Mircea o felicitare cu ocazia zilei lui (18 ianuarie).

Afară a ieșit soarele, dar e frig și viscolește grozav. Pînă la 1 am reușit să-mi notez cîte-un pic în Jurnal pentru 13, 14 și 15 ianuarie. De-acum mă voi rezuma la o pagină (de caiet dictando) pe zi. După amiază a venit Telucu pe la noi. Am stat cu el și cu domnu Nicu de povești Acesta din urmă are darul povestitului și ne spune o mulțime…

Seara la 8.30 am ascultat meciul de handbal România – URSS. Meci cu emoții. Noi am condus pînă la 5-4. După aia am fost conduși mereu cu două puncte diferență ca la urmă să egalăm și să cîștigăm în flueratul arbitrului și bucuria noastră generală.

Afară e viscol și furtună. N-am ieșit nicăieri și nu ne pare rău. Seara ne-am culcat pe la 10 (Dragă doamne, am terminat de învățat).

Luni 16 I 1967. Dimineață a fost mama lui Toader pe-aici, chemată de Zaiciu pt a se dumiri de consimțămîntul părinților privind plecarea lui de la internat.  Am fost pe la miliție – închis.

La ed. fizică am mers numai în haină. Am fost la miliție. Am plătit cîte trei lei (trebuia să venim la 1.30 să le ridicăm). La sport am lucrat cu sîrg aceleași exerciții. La dirig. s-a vorbit despre situația clasei noastre (8 căzuti – 77,77% promovați). Eu am 9 și 9 la purtare… La dirig. ne-a vorbit și despre viitoarele noastre examene și profesiuni. Mi-a trăsnit prin cap să merg la limbi orientale (chineza și engleza). După ora de ed fizică m-a durut capul și aveam o situație de-mi venea să plîng de mila mea (letargie…). Telucu mi-a propus să joc un rol de ”unealtă” prntru Lucia Hasna, dar am refuzat. La biologie, Zăicescu: ”Măi Druguș, Gherazim a învățat, da tu măi…” (Toader  a dat declarație). Azi am fost la filmul chinez ”Partizani în cîmpie”. Am învățat la patru obiecte din șase. Seara am ascultat vreo două ore povestiri din război…

Marți 17 I 67. Afară-i frig, a viscolit, și mi-i cam frig pe la șapcă; mă tem să nu capăt o sinuzită. Aseară m-am culcat aproape de ora 11. Azi cei ce-au fost chemați la recrutare pe data de 24 I au fost chemați de la a doua oră și au lipsit toată ziua de la școală. Toată ziua am fost bosumflat și vai de capul meu. Fiind supărat, mă încruntam  și-mi făceam ”draci” ceea ce a dus la o adevărată durere de cap. La latină, știam ceva (Gozec nu mi-a adus traducerea și cuvintele și-am învățat singur). La gramatică nu m-am descurcat și mi-a pus 5. La socialism mă agață. Aici comunistul nostru nu mi-a mai făcut dreptate. Pe cît am știut acum, altădată punea 8-9. Azi mi-a pus 6. La istorie a ascultat pe cine s-a anunțat. La engleză am luat Daniel Defoe. Mîine mergem la Comisariat. Am fost la film: ”Călătorul cu bagaje” sovietic. Am scos 20 de lei Am dat 6 lei la loz (în plic). Au ieșit (for the first time) vreo patru de 6 lei dar s-au anihilat cu cele NE-cîștigătoare.

Miercuri 18 I 1967. Azi Mircea a împlinit 19 ani. Ne-am sculat la 6.30. A venit Gozec pe la noi și-am plecat tustrei la comisariatul de pe Str. Ștefan cel Mare nr.20. De aici am plecat și ne-au făcut radioscopie la Spitalul TBC, apoi am venit și ne-au făcut examenele medicale (luat sînge, ORL, înălțime 1,76, greutate 68, perimetru toracic 90. Ni s-au făcut fișe în care ni s-au trecut rezultatele. Pînă la 2 ne-a mai ținut colonelul și Ciorpan o cuvîntare. Am fost la Gavril (două vinuri). Tot timpul la Clubul recruților s-au jucat cărți și s-a fumat. După masă m-a durut capul; din toată afacerea asta ne-am ales cu Adeverința de recrutare  nr 239 947. După masă mi-am făcut tema la engleză. Seara am fost la internat și-am luat un caiet de la H.N. și T2. Seara mi-am călcat pantalonii (amîndoi) apoi eu am stat și-am scris la l română și în Jurnal. O nouă cunoștință – Simota Dorin – vecin pe V.I. Lenin, are multe corespondențe în străinătate.

Joi 19 I 1967. Dacă aseară m-am culcat la ora 0, azi dimineață m-am sculat la 6, avînd în total numai șase ore de somn. Dimineața am reușit să învăț bine la engleză about D.D. and R.C. (L.D.: Daniel Defoe și Robinson Crusoe).

La școală. În ora de fizică – lucrare de laborator. Am ajutat la cîteva experiențe. Azi am avut o stare de deprimare la școală că s-au mirat toți. N.L (Nenati Lucia), văzîndu-mă așa tăcut, m-a și luat la întrebări: (”De ce ești așa tăcut; parcă ești într-a opta…; Unde-ai făcut revelionu? Erau și fete și băieți? Ție foame?). La toate aceste întrebări, mai mult sau mai puțin serioase am răspuns ca un școlar în clasa I-a prin da sau nu, sau… poziția mutului. Prin pauze îmi găseam cîte un colț neumblat și stăteam singur, fără să mă gîndesc la ceva anumit. Văzîndu-mă, alde Doina H. și M. Gînsac au schimbat zîmbete… La istorie ne-a predat ”Unirea Țărilor Române”. La chimie ne-a scuzat pe băieți; la engleză nu m-am mișcat din bancă și nici n-am scos o vorbă. La finea orei, Albu m-a întrebat, fără ură: ”Druguș, de ce ești supărat?”. Pentru a nu da loc la explicații am plecat fără să scot o vorbă..

Acasă mă aștepta o c.p de la mama. Printre altele îmi scrie că am primit o scrisoare din Scoția, și mi-o va aduce în curînd… Considerînd că nu-i mult de învățat pe mîine am amers cu Toader la film, de la 4 la 6, la Unirea: ”Nu sînt copaci pe stradă” (”No trees on the streeet”). Nu mi-a prea plăcut. Aseară i-am făcut o traducere la engleză pentru Rodica Pîrghie.

Seara, în timp ce luam cina, am ascultat meciul de handbal cu Cehoslovacia. Prea multe prostii și aiureli (patru de 7m ratați) au dus la următorul scor: 19 – 17 pt Cehoslovacia, ceea ce a dus la descalificarea echipei noastre (Futu-i!). Seara am scris și citit cîte ceva, rămînînd ca toată materia pt mîine s-o învăț chiar mîine. Fain program, n-am ce zice în trim. II (De-acum nu mai merg la film).          (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!