liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Vatamaniuc Ștefania

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 417. Miercuri 21 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (140).


Luni 27 decembrie 1965. Aseară m-am culcat la 1.30. Totuși, azi dimineață am reușit să mă scol la 7.30 (singur). La ora 9 am ascultat la radio compoziția scriitorului ”Negru”, ”250 de pagini de bărbăți”, scrise în 1943. (Moscova). Am să încerc să fac o caracterizare a clasei a X-a D: Tănase Gh., Gherasim Toader, Țibu Silvia, Buliga Margareta, Tanasiciuc G., Petrovici Margareta, Andrișan Gh., Lungu C., Gușul Ghe., Lavric Ghe., Pînzar Cătălina, Zaharia Elena, Gafencu Marcel, Rusu A., Lupășteanu Elena, Lăpăștean Margareta, Vatamaniuc Ștefania, Popovici Aurelia, Grămadă Cezar, Toader Bădeliță, Ungureanu Mircea, Larionescu Marcela, Sîrghie Elena, Voca Viorica, Avram M., Luchian R., Popescu Felicia, Galan Elena, Simion V., Moisuc Maria, Popescu Dumitru, Olenici Dragoș. Din totalul de 34 elevi 14 sînt băieți și 20 fete; 19 sînt uteciști și 15 neUTC; 13 sînt la secția de engleză, iar 21 la franceză. În clasa a VIII-a  eram aprox. 40 la engleză. Rămînînd mereu (repetenți) am ajuns să fim numai 25. Pînă la anul sigur rămîn numai 20. Clasa formată anul ăsta nu-i chiar așa de bună ca acelea din care am făcut parte într-a 8-a (atunci eram pe locul I între toate clasele a 8-a și pe locul II pe școală. Asta s-a datorat tovarășei diriginte Ruscior Ana care a insistat pe lîngă profesori să-i asculte pe elevi pînă în ultima oră. Din clasa a 8-a și pînă acum cei mai buni din clasă au fost Gherasim și Gafencu. Anul ăsta s-au adăugat și Zaharia E. + Bădeliță Toader.

După ora 10 Mircea s-a dus la poștă. Nici o scrisoare. Mi-a adus însă un pachet de patru buletine ”Cărți Noi” trimise gratuit de ”Cartea prin poștă”. După cele citite în Buletinul Cărți Noi am alcătuit o scrisoare (c.p.) la Cartea prin poștă. Am lipit un cupon din buletin cu numele, profesia (profesor!) și adresa. Mai jos am făcut o comandă de cinci cărți, prospecte, cataloage, recenzii și material bibliografic din domeniul limbii engleze, ruse și al matematicii. Mircea a cumpărat și trei felicitări, un plic și timbre. Felicitările însă-s grozave: un greier și un  măgar fistichiu reprezintă o felicitare de Anul Nou!! Desenele și poeziile astea moderne nu fac doi bani. Pînă pe la amiază am citit mereu buletinele ”Cărți noi”. După masa de prînz am început să fac exerciții la trigonometrie. Din cîte-am încercat (8) toate mi-au ieșit. Pentru asta tata s-a mai bucurat. Nu-i place însă că-s străin cu totul de fizică (Se mai întîmplă, și încă destul de des).

Azi la Vorbește Moscova a transmis ”Emisiunea pentru tineret”. În facultățile tehnice din Moscova se fac cursuri de cosmonautică. A amintit despre ”Clubul internațional Globul din Krasnoiarsk” (Siberia) unde se adună tinerii, învață limbi străine, fac schimb de insigne. A transmis o relatare despre un doctor tînăr care-și iubea cu pasiune meseria și oamenii (Pescăruș în munți – RSS Tadjică). A cîntat cîntecul de muzică ușoară ”Frumoase sînt serile pe fluviul Oko”. R.P. Chineză emite emisiuni pentru U.(R.S.)S. (77 ore săptămînal). Seara am scris și eu două felicitări (”Primiți, vă rog,, cele mai sincere urări de bine cu ocazia anului nou. La mulți ani!” Semnat: Druguș Liviu, clasa a X-a D), una pentru tov diriginte Zăicescu Mihai și una pentru tov prof Pop Mihai.

Mircea a stat azi mai mult pe la tanti Lucreția. În casă se mai petrec unele scene de violențe, cu ceartă și strigăte. Apoi totul se limpezește, se împacă și… se ia de la început. Spre seară, după ce-am făcut exerciții (la matematică) cu tata, am făcut un pic de sport (22 flotări la podea). Fiind încălzit tare, am făcut o baie generală după care m-am simțit excelent. Seara, după o masă minunată (friptură, vin fiert) am lungit discuțiile și poveștile. Mircea a povestit cum a ajuns la Dorna, cu bicicleta, astă vară. (După calculele noastre a avut o viteză de 30 Km/ h. Mama și tata s-au culcat mai devreme (pe la 9), fiind ”obosiți”. Mircea pica și el de somn. Eu, ca de obicei, am stat pînă la 11.35, am scris în Jurnal și-am citit din cartea începută nu de mult. Mircea mi-a lipit prima copertă care se rupsese și amenința să cadă.

Azi dimineață a fost mai frig. Pe la 10 dimineața era un cer senin și un soare minunat. A ținut asta pînă a apus soarele. Apoi s-a instaurat din nou frigul.

Îmi place f f mult să ascult la radio, să aud diferite limbi și să-mi notez lungimea de undă a postului respectiv. Am un caiet făcut încă de astă vară în care am trecute 30 de emisiuni, transmis de diferite țări și în alte limbi. De multe ori ascult nu din plăcerea de a ști conținutul emisiuneii, ci să văd ce stat și în ce limbă transmite pentru a le putea trece în Caietul de ”trigonometrie”. Îmi place foarte mult să am totul scris (”documentat, măi, documentat! La dosar, măi!” – cum ar zice Zăicescu). Încă de mic îmi plăcea să adun hărți, fotografii, tăieturi din ziare ș.a. apoi am început să țin un caiet cu evidența cărților citite (pe care le-am scris pînă în clasa VII-a). Începînd din martie 1963 am început să țin aceste însemnări. La început mai greu (scriam laconic și destul de prost) apoi, odată cu vîrsta și cu înmulțirea cunoștințelor mele, am început să le dezvolt.

Acum pot spune că am cîteva pasiuni: 1) limbile, 2) radiofonie (în legătură cu limbile), 3) colecții de vederi; 4) corespondența (în legătură cu limbile, cu radiofonia și colecția de vederi). În corespondență majoritatea scrisorilor le țin în dublu exemplar din care unul îl țin ”la dosar”. Îmi plac mult aceste obiceiuri ale mele și n-aș vrea să mă dezbar de ele căci țin de unul din caracterele omului: a fi ordonat.

Marți 28 decembrie 1965. M-am sculat după ora 8 fiind obosit. Tata a scris la bătrîni și s-a dus de dimineață la poștă să ducă toate scrisorile. (L.D. ”Bătrînii” erau bunicii mei de la Cuizăuca, Orhei. Bunicul meu, Alexei Druguș, a plătit – împreună cu întreaga familie, mai puțin tata – vina de a fi fost primar ”sub români”, fiind deportați cu toții în Siberia timp de 20 de ani). Cartea poștală n-am putut să i-o dau pentru că tata s-ar fi supărat de cele comandate de mine (sînt sigur că nu se mai găsește nici o carte). La 9 am ascultat ”V.Mo”. După ”jurnalul presei” a transmis în cadrul rubricii ”La prietenii noștri” date în legătură apropiatul An nou în țările socialiste. Zilele astea are loc ”Sesiunea filmului R.P. Polone” (Varșovia). A spus apoi de Cuba (care serbează trei evenimente în prima săptămînă a noului an). Cu această ocazie a transmis cîntecul ”Trei continente” de Carlo Poeblo. Anul acesta a fost pentru U.S. un an de vizite, tratative, schimburi de delegații și noi acorduri comerciale. A rostit apoi cele 6 cuvinte pe care le dorește omenirea: Pace, Muncă, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Fericire. În încheiere a transmis pentru Florin Negoiță din comuna Jariștea, regiunea Galați, cîntecul din timpul celui de-al doilea Război Mondial: ”Noapte întunecată” (”Teomnaia noci”). Pe la 10 am început să scriu o scrisoare pentru o școală medie-internat. Întîi am făcut o ciornă, apoi o copie în l română, apoi una în moldovenește (românește cu litere rusești). Cu astea mi-am pierdut timpul pînă la ora 14. Mi-am mai scris cîteva maxime din  ”Nansen” apoi am scos într-un caiet majoritatea orașelor din U.S. Am reușit să scot, cu ajutorul Dicționarului politic, 194 de orașe dintre care 33 sînt capitale. Nădăjduiesc să cer la ”R. Mos” cîte o vedere din aceste orașe. Mircea a fost la poștă și a dus cartea poștală. Iar nimic la poștă. Azi a fost pentru ultima dată Jana la consultații (a făcut două ore). Din aceste ore au ieșit 600 lei. Tata și Mircea sînt împotriva fleacurilor pe care le practic eu (orașele, vederile, corespondența) considerîndu-le ca inutile și copilărești. Un rol cît de mic au și ele.

Mircea a reparat azi bicicleta și a făcut-o să meargă bine. A mai avut azi o discuție cu tata despre viitorul lui (…). Am ascultat la 76 la ”V.M”. Azi i-a fost conferită lui Dolores Ibarurri (președinta Partidului Comunist din Spania) ordinul Lenin cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Azi U.S. a mai lansat doi sateliți din seria Cosmos (102 și 103). Azi a fost prezentată rubrica ”Carnet cultural” și, în încheiere ”Sport”. La 8 am ascultat din nou ”R.M.”: a anunțat că a fost prins un spion pe teritoriul R.D.G. fiind instruit de americani și avînd în programul său de spionaj obiectivele militare ale RDG și URSS și de a instiga tehnicienii. El primea informații în pachete de jucării și în unele emisiuni muzicale transmise la radio și care păreau ”inofensive”. Spionul a recunoscut toată activitatea sa. La Moscova, la Casa prieteniei a avut loc ședința festivă închinată împlinirii a 18 ani de la proclamarea RPR, Ziua Republicii, sărbătoarea/ ziua națională a poporului român. Din partea sovietică a luat cuvîntul Ana Sukanova, vicepreședintă a Asociației de prietenie sovieto-română. V.M. și V.A (L.D.: evident, Vocea Americii) au transmis că R.D. Vietnam (F.N.E) a propus un armistițiu de 4 zile (20 – 23 ian 1966) cu ocazia Anului nou vietnamez. Azi a fost celebrată la Londra împlinirea a 900 de ani de la întemeierea Catedralei Westminster (28 decembrie 1085).

Azi am încercat să mă țin cu tot dinadinsul de programul meu. Cu toate acestea am reușit să-mi realizez doar o mică parte din el. După cină mi-am adus în sufragerie mai multe cărți printre care l rusă și l română. La l rusă am reușit să scot vreo 80 de cuvinte din partea a II-a a lecției Maxim Maxinici, să o traduc în întregime și să-mi fac cele două exerciții. Apoi am citit o dată, cu atenție, biografia și opera lui Slavici. În seara asta toți s-au culcat devreme. (Mama și tata fiind mai obosiți, pe la 8 și 15, iar Mircea pe la 10.

Tata, cu toate că e împotriva ”fleacurilor” mele, totuși mi-a spus că nu mă oprește să scriu, dar îmi spune că scriu degeaba (timp și bani pierduți). Eu însă vreau cu tot dinadinsul să-mi caut prieteni și  corespondenți (Dragi prieteni… din Lună!). La Chișinău am scris greșit cu g în loc de j (draghi în loc de draji). Acum e ora 23 și 20 min. După asta mi-am impus să stau și în seara asta ”un pic” mai tîrziu. Am început, deci, să citesc. Am citit din ”Bîlciul...” și m-a captivat tare mult. Am ajuns la pasajul din care este extras fragmentul din cartea de engleză (venirea dnei Sharp la Sir Pitt Crawley). La ora 0.30 s-a trezit și mama și m-a trimis la culcare. Totuși am reușit să mai stau încă 20 min și să ascult ”Glasul patriei”. La început a transmis un Buletin de știri (semnarea protocolului de mărfuri pe anul 1966 dintre RS România și Republica Cuba). A amintit despre festivitățile din lume cu prilejul celei de-a 18-a aniversări a Zilei Republicii (la Casa prieteniei popoarelor din Moscova, la Tokio și la Havana). Echipa de hochei a orașului București a reușit să cîștige ”Cupa Dunării”. A urmat apoi ”Azi în România” (Anul nou a început în fabrici și uzine: primul an din cincinal). La București s-a întrunit ”Comisia internațională pentru studierea și dezvoltarea ideilor”. După o pauză umplută cu muzică populară a transmis rubrica ”Cum trăim” în cadrul căreia dr I. Moraru – secretar general al sănătății și prevederilor sociale (L.D. probabil secretar de stat la Ministerul Sănătății) a vorbit despre asistența medicală în țara noastră, arătînd că țara noastră este printre țările cu cea mai bună asigurare medicală. În încheiere a transmis de la Sala Palatului recitalul de muzică ușoară al tinerilor cîntăreți francezi printre care și Michel Varene care a acordat un interviu. (Cînd am plecat să mă culc, mama a avut grijă să-mi spună să nu aprind chibrituri în verandă pentru că pot fi gaze de la butelie (f just!).

Azi vremea a fost tare frumoasă. Cerul a fost senin și soarele a încălzit puternic. Zăpada s-a topit și n-a mai rămas deloc.

Miercuri 29 XII 1965. Astă noapte m-am culcat la 1.30 (am stat să ascult ”Glasul patriei” crezînd că va fi Poșta Radio, ca în fiecare marți, dar m-am înșelat. Azi dimineață n-am reușit să mă scol decît la 9. Afară atmosfera încremenise, cu cerul acoperit și pe pămînt o ceață rară. Cu greu m-a lămurit mama să mă îmbrac și să merg în sat. Mi-am luat bicicleta și mai întîi m-am dus la Poștă și de acolo la Minigeni, la cooperativă (dar era închis). La poștă am avut două felicitări (de la bunița și de la Dănuț) și felicitare de la Moscova. Mi-a trimis, pe lîngă felicitarea f frumoasă (”Sincere felicitări de ziua Republicii și a Anului Nou. Vă dorim fericire și sănătate! La mulți ani!” Semnat: Radio Moscova.) am găsit în plic și programul emisiunilor pentru perioada octombrie 65 – aprilie 66 și obișnuita prezentare a postului de radio Moscova. (o folosește de cîțiva ani și ar fi cazul să o schimbe: scrie tot romînă în loc de română, RPR în loc de RSR). Am fost fericit că am primit această felicitare. Cu ocazia aceasta mi-am aranjat colecția de scrisori de la Radio Moscova. În total am 15 scrisori primite: 1962 – 1; 1963 – 2; 1964 – 4; 1965 – 8). Dimineața am ascultat emisiunea de la VM: La invitația RDV va pleca în această țară o delegație a US în frunte cu Al Șeleapin. Hidrocentrala Kuibîșev de pe Volga a împlinit 10 ani de la darea ei în folosință. A mai transmis cîteva date despre Venus  2 și 3 + Cuvîntarea lui Titov despre cosmonautica sovietică și americană. Seara n-am reușit să mai ascult pentru că bruia și mă enerva prea tare.

Tata s-a dus de dimineață la Sesiunea Sfatului popular și s-a întors după ora 17. (A luat cuvîntul și a vorbit pe ton ridicat despre ”mîncărimea” dintre salariații comunei: școala cu sfatul, cooperativa cu C.A.P. ul . Mulți l-au aprobat. În acest timp eu cu Mircea am tăiat cu fierăstrăul 20 de lodbe. În urma unei discuții de ieri, Mircea s-a hotărît să plece mîine la București să lucreze. Mama n-a fost de acord și, după aceea, și tata. (încă 18 zile să mai stea acasă). Mama a început să-mi lucreze mînecile la flanea. Pe la 16 a început să ningă și culoarea neagră a fost înlocuită cu albul zăpezii.

Joi 30 decembrie 1965. Ziua Republicii. 18 ani de la alungarea din țară a ultimului monarh. Aseară m-am culcat pe la 9.30, dar cred că am stat pînă pe la 12 vorbind cu Mircea. Adică mai mult a vorbit el, povestindu-mi basme, povești și alte întîmplări mai mult sau mai puțin adevărate (about girls). Azi dimineață m-am sculat la 9. Am ascultat V.M.. Azi a transmis la început o revistă a presei din Moscova: Pravda a scris despre ”Un drum măreț” (about 30th December). De asemenea și Izvestia. RSS Gruzină a fost decorată cu Ordinul Lenin pentru succese în construcția economică, socială și culturală. A făcut apoi o prezentare a Muzeului de istorie din Harkov și în special despre bustul lui Lenin amplasat acolo (din 1936). A transmis apoi reportajul ”Moscova de azi și de mîine” în care a transmis cam următoarele date f interesante. Moscova consumă zilnic 520 de litri de apă. (L.D.: probabil pe cap de locuitor, cu tot cu industria…).  Această cerință este satisfăcută de cinci stații de pompare (în 1966 se va mai construi una). Moscova are o suprafață de 900 de km 2  din care 1/5 sînt spații verzi. Pentru extinderea continuă a spațiilor verzi se plantează anual 250 mii de copaci. Există 3000 de șantiere. În prezent există 985 școli și pînă la sf anului viitor vor fi 1000. Tot în 1966 în Moscova se vor construi 6 cinematografe și 100 de magazine. În Moscova claxonatul este interzis. A prezentat apoi cîteva date despre familia lui Piotr Lobai din Magnitogorsk care a contribuit la ridicarea acestui oraș și a combinatului metalurgic. Tot el a elaborat și prima șarjă (1935). Are 5 fii dintre care unul a lucrat în India unde a elaborat prima șarjă la un combinat cosntruit de ei. A repetat apoi relatarea ”Ștafeta spre Venus”. În încheiere, a cîntat cîntecul ”Iarna” (săltăreț).

După ce-am mîncat, Mircea a făcut curățenie în sufragerie, iar mama a început să se pregătească pentru Anul Nou. Pînă la 6 n-am învățat nimic și nici n-am citit cum am crezut eu că voi face. Mi-am cusut bine servieta cu ață pescărească pe la colțuri, apoi mi-am cusut și cureaua. Pe la 12 am început să tai lemne cu Mircea; am curmat, am despicat și am adus cîteva lăzi cu lemne în casă. S-a completat cu lemne despicate un rînd din săliță.

De dimineață – un cer neobișnuit de senin. Puțina zăpadă ce a mai căzut ieri aproape a dispărut și predomină iar culoaea neagră a cîmpurilor încălzite. Soarele era destul de puternic și era o plăcere să stai pe-afară. De asta am stat și eu mai mult la aer. La 6 am ascultat Moscova. În primul rînd a transmis poporului român cu prilejul zilei naționale – 30 decembrie. După un radiojurnal a transmis comentariul lui Vladimir IlinDe ziua celei de-a 18-a aniversări”. A transmis apoi un reportaj despre orașul Sverdlovsk (Combinatul Uralmaș) și legăturile sale de prietenie cu orașul Timișoara. În încheiere a transmis ”Forța dătătoare de viață a ideilor comunismului” (Pravda). Pe lîngă asta a transmis multă muzică populară românească și rusească. Am ascultat și postul de radio Timișoara (397 m) de la 5.30 la 7. În continuare, ”Vorbește Bucureștiul” a transmis în mai multe limbi pe care nu le-am înțeles. De la 7 la 7.30 pentru Polonia și Bulgaria, De la 7.30 la 8 în indiană, arabă) De la 9.30 la 10 Parla Bucarest, Republica Socialista di Romania.   La postul nostru de radio se transmite o emisiune de cîteva ori pe zi: ”O zi din viața României Socialiste”. Din planurile arhitectonice ale orașului București: se vor termina cartierele Drumul Taberei și Balta Albă. În Balta Albă vor locui 120.00 locuitori, adică populația unui oraș de mărimea Sibiului, Galațiului sau Constanței. Se va construi Studioul de televiziune și Institutul PolitehnicGh. Gheorghiu Dej” cu o capacitate de 10 mii de studenți, ocupînd o suprafață de 200 ha.

Tata a luat azi salariul. Cu banii de la Jana (600) + completările de salar pe lunile trecute + 60 de lei o decontare (fără să plătească C.A. R ul) a adus peste 3000 lei, din care 2300 sînt datorii. În seara asta s-a discutat despre plecarea lui Mircea la București (probabil de luni). Mircea a început să se pregătească și să-și adune lucrurile lui. Mama a muncit cam mult azi și i–a fost rău (din cauza reumatismului). După un ceai și o pastilă i-a mai trecut.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 336. Sîmbătă 2 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (69).


Miercuri 2 martie 1966. Dimineața m-am trezit cu mult înainte de șase. Fiind somnoros – tot ceea la ce mă gîndisem îmi apărea realitate. Cînd m-am trezit de-a binelea, m-am gîndit că chiar dacă a fost vis, a fost o porcărie (some happiness with b.m.) (L.D.: cîteva clipe de fericire cu B.M.).

Cînd am venit în meditație mi-am adus aminte că mai am fizica și economia politică și m-am apucat să învăț cu sîrg. Totuși, n-am putut termina pînă la 7.30. Părîndu-mi-se că e frig și înnourat, mi-am luat paltonul, dar pe urmă mi-a părut rău.

Prima oră am avut limba latină și – ca de obicei – nu m-a întrebat nimic. În timp ce a ascultat cîteva eleve eu am învățat cuvinte. Deoarece nu s-a pregătit nimeni cum trebuie, profesoara s-a mîniat și ne-a dat de scris pentru acasă.

Am aflat că – în catalog – B.M este înscrisă la rubrica din mijloc, iar eu sînt jos. E bine! Ora a doua a fost teza la limba română. Parc-am fost pocit! Le-am garantat la toți că le dă ”Iubirea” și chiar așa a fost: ”G. Coșbuc – cîntăreț al iubirii”. Eu n-am dat teză. Prof m-a întrebat dacă am note și mi-a promis că mă va asculta.

B.M. a stat în ultima bancă, lîngă mine. I-am șoptit cîteva poezii erotice și-am schimbat cîteva cuvinte. Sper s-o fi dat bună. A scris vreo trei foi.  În timpul orei am stat în clasă la locul meu și-am citit la economie politică. Jumătate de oră am citit, jumătate de oră m-am gîndit și-am privit … ”a gauche” (L.D.: la stînga, adică la B.M.). A adus tezele la matematică, în D și sînt mari deziluzii: Cezar și Tănase au 6, Costică și Toader 5! Toader i-a spus profesoarei – care era foarte bine dispusă – un motiv anume și va mai da o dată teza. Nici mie n-a vrut să-mi spună ce anume motiv. Ora următoare am avut educație fizică. Eu cu Magopăț și Gozec am mers la Școala veche crezînd că facem în sală. Dar cînd am ajuns acolo și m-am uitat pe geam am văzut parcă era o școală romană. Tot soiul de oameni ocupaseră întinderea sălii. A trebuit să ne întoarcem. Ajunși la școală am intrat în clasă. Aici suplinea tov prof Băncescu cu care vom face de-acum înainte (Bauman are concediu medical). Toată ora am învățat la economie. În pauză – la fel. Deodată vine profesorul de economie și ne anunță că sîntem liberi și de la ora lui și la cea de franceză. Bucuria noastră era cu atît mai mare cu cît ne așteptam la un extemporal. B.M. stătea în spatele profesorului, iar eu mă uitam atent înspre …profesor. S-a anunțat în clasă că vom merge organizat la ”Gaudeaumus igitur” și că trebuie să fim la Cinema ”Unirea” la ora două. Am făcut în grabă un bilet de voie la film și m-am dus după dirigintă de mi l-a semnat.

La internat am luat masa la 12. 15. Pedagogul Ț.M. m-a trimis la director să întreb dacă poate internatul să meargă la film. Am fost la director și Viforeanu m-a lămurit că putem merge oricînd, numai dacă ne dau voie profesorii și diriginții. I-am dus vestea lui Haiuță, apoi am ieșit din curtea internatului.

Am mers un pic spre cazarmă, apoi am mers mult de unul singur, cu pași extrem de mici, pînă am ieșit în strada Petre Liciu, apoi am venit pe 23 august la internat. Tot timpul am fost îngîndurat și m-am simțit tare bine în singurătate. Poate e un semn și ăsta… Lui Cezar îi place, tot așa, de Luchian Rodica.

Ajuns din nou la internat, m-am întîlnit cu Halip N., am lăsat la cineva biletul de voie și-am luat-o ușurel spre cinematograf. Magopăț și Gozec s-au dus la ”7N”, iar noi, cu biletele de la Vulpe, am intrat la ”Unirea”.

Am avut locuri foarte bune și i-am ținut și lui Simeria un loc. Am vrut să-o chem și pe B.M., care era mai în față, dar n-am avut curajul… Filmul românesc ”Gaudeamus igitur” a fost o lecție bună pentru fiecare elev. Pe mine, nu știu de ce, m-a descurajat foarte mult, și m-a făcut să mă gîndesc foarte serios la viitorul meu. Dacă Emil a căzut cu (nota) 7 și se știa bine pregătit, atunci ce voi face eu? Mi-a fost ciudă pe Emil că era bădăran și s-a purtat urît cu Irina. De fapt, în ultima parte a filmului, în fiecare figură a lui Emil, mă vedeam pe mine și mă simțeam grozav de prost. Nu știu cine e vinovat de asta, dar e cam trist… Aproape la toți le-a plăcut FOARTE mult filmul, iar la restul numai le-a plăcut. ( – El: ”Nu e frumos să stai cu mîinile în buzunar cînd vorbești cu o fată” – Ea: ”Prefer să le ții în buzunar!”).

La internat am învățat mai întîi la obiectele mai puțin importante; la naturale am citit numai o dată și Zaiciu mi-a promis că mă ascultă. La română am învățat aproape tot timpul citind toate poeziile din bibliografie. Numai istoria am lăsat-o la urmă, cu gîndul să învăț mai bine. Dar s-a făcut ora 7 și eu abia am terminat cu româna. În pauza de 7-8 nu m-am dus nicăieri. Azi am primit o bombă: s-a eliberat dormitorul 11. Mi-am purtat bagajul prin mai multe dormitoare și m-am oprit să dorm cu Horodincă Ghe. Asta cam miroase a bătaie de joc. Se mai anunță că se vor mai elibera timp de cîteva zile…

Azi ziua a fost caldă. La Lic.1 se face educația fizică afară, pe teren.

Nu mi-a trecut tusea cu totul și e lucru de mirare. În fiecare an cînd mă îmbolnăveam mă ținea mult mai mult. Poate influențează și vremea. De cînd mi-a trecut boala am o poftă de mîncare considerabilă care se transformă într-o foame tot atît de … considerabilă și stomacul mi se face cîrlig. Aproape regulat mă scol flămînd de la masă.

Seara de la 8.30 la 9 am citit un pic la istorie. Mîine am teză.

Cînd s-a dat drumul la dormitoare, m-am dus tot în 8 și-am dormit cu Gh. Horodincă. L-am întrebat cum îi merge școala în comparație cu Liceul din Siret. M-am mirat mult cînd am aflat că la matematică îi iese media 3. La celelalte obiecte are note destul de bune, dar la matematică numai nu merge.

Cu toate că am luat de la bibliotecă ”Tartarin din Tarascon” n-am citit prea mult din ea. Cred că o voi duce necitită înapoi. Începînd cu această carte mi-am făcut și o fișă nouă: Druguș Liviu cl. Xa E. La școală eu sînt abonat în cl X D. Totuși, primesc ziarul în E. Mi-l aduce Rusu Anton sau Vatamaniuc. În orice caz îl primesc regulat. Înseamnă că nu s-au supărat prea tare pe mine băieții din D. De fapt cu ei mă am foarte bine în afară de Popescu D și Olenici Dragoș.

Joi 3 martie 1966. Astă noapte am dormit cu Horodincă. Cu toate că patul era bun și-am avut destulă lărgime, n-am dormit ca lumea… Încă n-am întîlnit un om care să sforăie așa grozav. M-am trezit de cîteva ori în sforăitul lui și – enervat – i-am dat un ghiont în coste și l-am trezit. Pînă dimineață m-am mai trezit de cîteva ori și la tot ceea ce m-am gîndit, aceea am visat. Am visat că am 8 în extemporal la fizică și îmi iese media 8. Apoi am visat că am găsit o sumedenie de bani de 1 ban și de 3 bani de metal. Bineînțeles, n-a lipsit – din vis – nici (B.)M. dar totul a fost prea ireal ca să nu rîd cînd m-am sculat.

Azi ziua a fost tot timpul înnourat și de cîte ori am fost în oraș a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul e complet înnourat, dar nu știu dacă norii-s de ploaie sau de zăpadă. Suflă un vînt destul de rece și primăvara se duce. Cred că în martie va fi mai frig decît în februarie. Numai de n-ar ninge. Chiar dacă e un pic frig e plăcut cînd nu este zăpadă și pămîntul este uscat.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a ascultat întreaga oră. Halip s-a anunțat și a luat un 8. N-a predat lecția mai departe și ne-a dat nouă să citim ca temă ”Noi vrem pămînt”.

Imediat cum a sunat am ieșit afară să văd dacă n-a venit mama. În scrisoarea pe care am primit-o ieri de la tata îmi spunea că azi va veni la mine. Dar n-a venit…

Ora a doua am avut istoria. Profesoara a ascultat jumătate de oră, iar restul orei a predat ”Țările balcanice”. Eu m-am instalat în prima bancă, m-am înarmat cu-n stilou, linie, creion și caiet de teză și i-am declarat solemn profesoarei că vreau să dau teză. Din cele 4-5 lecții pe care mi le dăduse, am învățat numai ”Internaționala ” și ”Comuna din Paris”. Restul – tabula rasa!. Probabil c-am avut și-un pic de noroc. Mi-a dat ”Comuna”. De cum mi-a dat subiectul și pînă a sunat n-am ridicat stiloul de pe caiet. Cu toate astea am făcut cîteva greșeli și n-am putut să scriu toată lecția care era destul de vastă. Cred c-am dat-o pe 8. În ora asta profesoara a dat mai multe note rele decît bune…

În pauză, nici n-am apucat să-mi strîng cărțile că am și zărit-o pe mama în cadrul ușii, iar toată clasa m-a anunțat c-a venit mama. Am mers cu ea afară. I-am spus noutatea cea mare, cum mă simt cu colegii și colegele, ceva note și cam atît. I-am arătat mamei o listă de prețuri pe care o făcusem dinainte și mama – bună – mi-a promis că-mi dă pentru toate.  Pentru început mi-a dat 29 de lei. Mi-a spus că a primit acasă o comandă de trei cărți  de la Cartea prin Poștă (tata s-a cam supărat). Mircea n-a putut să intre în serviciu deoarece ștabii de la IRTA i-au pus diferite motive: că nu-i însurat, apoi că ar vrea să aibă domiciliul în Rădăuți și altele. Probabil așteptau și ei CEVA, dar de unde? Din U.S. n-am primit nici o scrisoare și-s supărat. Din atîtea scrisori în l engleză nu s-a găsit la nici o școală unul mai breaz care să-mi scrie. Am stat toată pauza și-am vorbit cu mama. Am ciugulit dintr-o franzelă, iar mama mi-a dat o cutie de caramele cu cacao. Ne-am despărțit învoindu-ne astfel: eu stau la internat și-o aștept pe la orele 1 – 3. Dînsa s-a dus la coafor.

Cum am ajuns în clasă am început să împart banii. 5 lei – contribuție la cadoul pe care trebuie să-l cumpărăm cu ocazia zilei de 8 martie; 2 lei – Gherasim; 1 leu – Magopăț; 4 lei – Tănase etc.  După asta am avut ora de limba rusă. Lipsește mereu Lungu Oltea și a ascultat de la ea pînă la sfîrșitul catalogului. A ajuns și la B.M., a ascultat-o și – minune! De unde pînă unde protecția profesoarei de rusă! A scos-o în față și a început să-i pună întrebări extrem de ușoare (Cine-i Nekrasov, cînd a trăit și unde etc.). B.M. le-a mai îngăimat și profesoara i-a pus 5. Bucuria ei. Și a mea! Mai mare mi-a fost bucuria cînd a închis catalogul și m-a lăsat în plata domnului fără să mă întrebe un cuvînt măcar. Ora a trecut numai cu ascultare și n-a mai avut timp să predea. Azi D-ul a avut ultima teză – la chimie. După cum se așteptau toți le-a dat ceva din sodiu + o problemă. La geometrie a dat extemporal.  Ultima oră am avut naturalele. Alt prilej de emoții. A ascultat iar de la începutul pînă la sfîrșitul catalogului. A întrebat-o pe B.M. dacă a învățat, răspunsul a fost negativ, apoi m-a luat pe mine, dar nu la ascultat. Mi-a spus numai să-i spun tovarășei diriginte să-mi treacă notele și… atît! A predat despre ”sistemul circular limfatic” – ultima lecție de științe naturale din trimestrul acesta. Urmează apoi două ore de A.L.A. (L.D.: A.L.A. = Apărare Locală Antiaeriană) la care vom asculta arma bacteriologică și la care va participa, poate, și un ”militar”. După această oră, secția franceză a rămas în clasă să-și facă ora, iar noi D-ul + E – ul am plecat pentru a recupera cele două ore pierdute și să fim toți la un nivel. La engleză a predat prima jumătate a lecției ”The Romanian Films Industry” și gramatica referitoare la adjective. Eu am citit și-am tradus. La franceză le-a adus tezele și extemporalele: Halip are 7 și 7. B.M. are 6 în teză!!

După ora de franceză, Hudema vroia să ne mai rețină și să ne schimbe carnetele de UTM cu carnete de UTC. Dar n-a mai avut cui. Eu primul am luat paltonul și-am ”mers încet” (n-am fugit!) spre internat.

Am luat masa, apoi m-am îmbrăcat și m-am gîndit să ies în oraș în întîmpinarea mamei. Prin oraș am pierdut cam jumătate de oră, dar nu m-am întîlnit cu dînsa. Am întîrziat pe la ”Tutungerie” și mi-am cumpăart un ”New Times” nr. 8 și The worker nr 1/ 66. Mergînd spre internat cineva m-a anunțat că  mă așteaptă mama acolo. Am grăbit pasul și m-am întîlnit cu ea prin dreptul Liceului 1. Am mers înapoi la internat, am luat cheia de la sala de valize (Caunii Anton) și aici mama și-a aranjat toate lucrurile. Eu m-am ușurat de cele vreo 70 de ziare de Scînteia Tineretului din trimestrul acesta + Moscow News, New Times și cărțile cu caracter real (desenul și cele trei matematici). Cu această ocazie am mîncat bine, după care am împachetat cele de prisos, m-am îmbrăcat și pe la 3 m-am hotărît  să plec cu mama în oraș. Mi-am cerut voie de la Haiuță care, foarte simplu, mi-a zis ”du-te, măi” și m-am dus. Am pornit-o cu mama prin oraș (Acuma știu că locul cavalerului este în stînga fetei). Am fost și la autogară, unde mama și-a scos bilet; apoi am mers la o alimentară de unde am luat trei pîini și apoi la autogară. Pe drum mi-a povestit tot soiul de întîmplări, gînduri, păreri etc. Mi-a povestit amănunțit pățania lui Kolea Luchian cu Coca Pomparău. Acesta a vrut să se căsătorească cu Coca, apoi, la intervenția părinților, s-a stricat nunta. Tămbălăul iscat n-a fost prea plăcut pentru nici unul din ”miri”. Mi-a mai povestit apoi cum a felicitat-o tata de ziua ei pe 16 februarie în loc de 17 februarie. Am stat și-am discutat pînă la 5 fără 10. M-am întîlnit cu Stelu și-am schimbat vreo două vorbe. Eu am plecat în oraș și-am așteptat să se deschidă la librărie. De aici mi-am luat un caiet de 10 lei cu foaie velină și cu coperțile de un negru strălucitor, plăcut (Mi-am făcut rezervă pentru viitorul volum de Jurnal care, după socoteala mea, l-aș începe după vacanța de primăvară). Mama a terminat luna asta cu contractul de împrumut. I-a mai rămas C.A.R. ul pînă-n iunie. Tata a avut o idee: să facă un împrumut de 5000 de lei la C.A.R. și să-i pună pe un cec cu cîștiguri în autoturisme și să-i ținem acolo pentru zile negre. Dacă va veni și norocul, cu atît mai bine. După ce mi-am cumpărat caietul am venit la internat, am împărțit restul de mîncare (din valiză) cu cîțiva prieteni și mi-am luat de-o grijă. În orele de meditație de la 5.30 la 7 am citit cele două numere din Moscow News pe care mi le-a adus mama + N.T. + The W. Pedagogul a făcut cîteva glume cu mine, dar nu m-am supărat (cu toate că erau cam… tari). În restul timpului am mai citit pe la limba română și un pic la fizică. În pauză n-am mai mers nicăieri, ci am stat la internat. În sala noastră de meditație au fost și două cafturi. Primul, într-o singură repriză, s-a desfășurat între Gh. Hordincă și Pușcașu V. (1 – 0). Al doilea s-a desfășurat în mai multe reprize și a avut loc între Grigorean C.  (X-C) și Boghian Ilie din clasa IX-a. (Scor: 4-0). Noi am fost spectatori și ne-am distrat pe socoteala lor. Eu m-am ”bătut” cu Costică care a ”îndrăznit” să mă jignească, ponegrindu-mi ”simpatia” (B.M.). În seara asta s-au strîns bani pentru baie și pt că eu nu prea vroiam să merg, Haiuță a folosit cîteva exemple concrete și tari. Deci – am mers. După ora 9 am venit în meditația de-a XI-a și-am citit o dată la fizică după care am scris Jurnalul pe azi. Am plecat printre ultimii, la ora 11. De mult n-am mai stat pînă la ora asta. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!