liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Vasile Mafteian

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 375 Miercuri 10 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (103).


Marți 17 mai 1966. Conform programului stabilit anterior, m-am sculat la 5 și după ce m-am spălat (în grabă) am venit în meditație unde timp de aproape o oră am scris încontinuu în Jurnal și, în sfîrșit, am terminat și cu ziua de ieri.

Și azi e o vreme minunată. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Același cer perfect senin ce ține, la răsărit, globul soarelui care străluce și iradiază lumină și căldură. Banca mea e luminată puternic și-mi place.

După ce-am terminat de scris Jurnalul am stat degeaba pînă la 7.30. Și doar aveam teză la matematică… Dar, am gîndit așa: sigur îmi va da o problemă de la sferă pe care știu să o fac și una de la celelalte figuri + teorema sinusurilor sau teorema cosinusurilor. Bazîndu-mă pe inspirația ce o voi avea la teză (inspirație în adevăratul sens al cuvîntului, nu copiat) am lăsat totul baltă. După ce-am luat masa am stat și-am așteptat să se dechidă sala de valize. Dar în zadar! Aveam de gînd să las Jurnalul și o călimară de cerneală la valiză. Azi avem corul și e foarte periculos să las Jurnalul în clasă. M-am dus la ușa dormitoruluui, am bătut și Tanța mi-a dat drumul. Deci am scăpat de-o grijă… Mi-am pitit jurnalul în dulap.

Am ajuns la școală cînd mai erau cîteva minute pînă să sune. Am început să pompez la l rusă cele nouă întrebări și am terminat de transcris în ora de l română. În această oră profesoara a ascultat mai puțin de 10 minute. Apoi a predat opera și în timpul rămas a pus-o pe Nenati să citească fragmente din ”călătoriile” lui Hogaș. Am observat că are un extraordinar talent în ce privește arta interpretării. Citea foarte comic și natural cuvintele ciobanului și, totodată, citea literar descrierile făcute de autor.

La l rusă profesoara a venit într-o foaie și-un taior nou, de culoare gri. La începutul orei a venit Storoj cerînd bani pentru excursie și, totodată, făcînd prezentările la o altă excursie, destul de apropiată – pe sîmbătă. Excursia are ca țintă Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Apoi vizităm: Romanul, Piatra Neamț, Bacăul, Humuleștiul ș.a. Excursia se face cu autobuzul: 600 km – 100 de lei. Singurul care s-a anunțat – spre surprinderea clasei – am fost tot eu. După ce a plecat Storoj, profesoara a început să-mi vorbească pe rusește – dar ceea ce înțelegeam eu era cam puțin. Apoi mi-a zis: ”Ție și lui Gherasim vă plac excursiile, nu-i așa?” Eu: ”Da!”. Profesoara: ”Îți place sportul?” Eu: ”Da!”. Cred că profesoara și-a adus aminte de dățile cînd ne-a văzut împreună, plimbîndu-ne pe asfalt. Apoi, ca încheiere, a zis: ”Mens sana in corpore sano!”. După ce a ascultat două eleve a declarat solemn că am terminat materia la l rusă și de ora viitoare facem recapitulare serioasă. (Profesoara către Magopăț: ”Acuma te pocnesc, cît ești de mare!”). În această oră am primit un bilet de la Lucia (Nenati): ”Ți-a dat și ție să faci rezumate la Anatomie? Mie mi-a dat reproducerea!”. Pe lîngă bilet am primit și un zîmbet provocator de la ”ea”, dar eu mi-am mutat privirile. Partea proastă e că gurile rele încă vorbesc. Dacă ar fi drept nu m-aș supăra, dar așa… Teleagă Viorica m-a întrebat: ”O iei și pe Melexina în excursie?”. Eu: ”Nu! Ea merge cu altul”. La ora de l rusă profesoara a explicat ceea ce a vrut să arate Cehov în bucata ”Hameleon”, criticînd atitudinea lui Ociumelov. Eu m-am întrebat însă dacă azi, în condițiile din țara noastră, un sergent de teapa lui Ociumelov ar amenda pe un superior ca să facă dreptate… Nu știu cum s-ar proceda într-un caz din ăsta. Profesoara de l rusă și-a expus părerea în legătură cu tezele – părere ce și-o menține de pe vremea cînd era elevă. Dacă dă prima teza la limba rusă elevii au texte mai puține de învățat, dar e asigurată că – prima teză fiind – elevii învață mai bine. Și are dreptate. La tezele următoare ne cam plictisim, fiind totodată și obosiți.

În pauză l-am așteptat pe Toader și l-am lămurit să meargă în excursie. Primul motiv: N-are bani!. Nu-i nimic, îi împrumut eu pînă-n iulie. În sfîrșit, l-am bătut mult la cap pînă a răspuns afirmativ. Ca și în celelalte pauze ”ea” s-a plimbat cu băiatul de-a XI-a…

La diriginție, profesoara Ruscior, după un pic de analiză, a trecut la subiectul nostru: ”Protecția muncii”. La această temă diriginta ne-a povestit multe cazuri de oameni mutilați din neatenție. De aceea, ea ne-a dat o serie de măsuri preventive împotriva accidentelor.

La teză la matematică am avut un pic de emoții care mi-au trecut imediat ce a anunțat subiectele. Eu am fost nr 1. Mi-a căzut o problemă cu-n con, una cu sfera + teoria sinusurilor. Exact cum am prevăzut eu. Prima problemă am făcut-o și mi-a dat toate rezultatele. La a doua am făcut mersul bine, dar am greșit la calcule. Teorema sinusurilor am copiat-o un pic, dar nu-i prea strălucit demonstrată (mă aștept la un 7 – 8!).

La cor am făcut împreună cu clasa IX-a A. Tenorul a stat în față, lîngă pian. Ora asta am pisat ”Aida” și a ieșit foarte bine. Eu n-am cîntat (ca de obicei) și profesoara mi-a făcut de vreo două ori observații.

La naturale, Zăicescu a venit foarte dispus, aproape rîzînd. Apoi l-au indispus elevele noastre cu ”știința” lor. A ascultat-o și pe B.M. Aceasta a spus o minciună și a scăpat fără notă. (Ica: ”Druguș, suflă-i, ce stai?!”).

Pe drum am mers cu Gozec pînă la casa profesorului Pop. Ieșan a așteptat-o pe Lia și au mers împreună spre casă.

La internat – ca un program riguros și sever – după ce-am luat masa am mers pe teren. La 3.30 am venit în meditație. Azi Prandea a fost pilit destul de bine și a început să vorbească iar ”filozofal”: ”Este ora 4. Numai Gherasim are voie să iasă și să învețe pe coridor. Și Druguș, dacă vrea…”. Am ieșit amîndoi pe coridor și-am învățat la limba engleză.

La 5 am mers cu Toader la CEC să scot niște sume de bani. Toader m-a învățat cum se procedează cînd este coadă la CEC: ”Îți iei foaia, stilou ai și completezi chiar la ghișeu și-ți păstrezi și rîndul totodată”. Am scos 200 de lei. Eu am rămas cu 100 pe cec. O sută pentru mine și o sută i-am împrumutat-o lui Toader.

De la 5.30 la 7 am citit încontinuu din ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Cartea a început să mă pasioneze: cu toate că descrie o vîrsă inferioară mie (13 ani) faptele sînt pentru copii de 16 – 17 ani. Mi-am notat în carnețelul meu cîteva fraze demne de reținut și care trebuie vîrîte numaidecît în bagajul de cunoștințe generale. 1. ”Cel mai bun mijloc de a răspunde înțepăturilor la care sînt supuși întotdeauna noii veniți este păstrarea demnității”; 2. ”Adevăratul merit nu este să nu-ți fie teamă, ci să-ți poți înfrîna teama”; 3. Zvastica simbolizează roata soarelui și ea a apărut înaintea nazismului”.

În pauza de 7-8 am fost cu Toader pe asfalt pînă la capătul Rădăuțiului povestind fapte din trecut sau actuale și făcînd planuri de viitor (în special pentru vacanță). În seara asta Prandea l-a găbjit pe Arcadie că a lipsit de la meditație (l-a luat la cabinet).

Eu am făcut o baie minunată, răcoritoare și pe la la vreo 9.30 eram în meditație să-mi scriu Jurnalul. Am făcut 7 flotări între paturi.. Am reluat relațiile cu Zaharia Florin. Toader a început să-și mai noteze cîte ceva prin jurnalul lui și mă bucur. Jurnalul meu ”de zi” s-a transformat într-unul ”de noapte”, deoarece îl scriu noaptea.

Bancuri: ”Șto skazal Lenina v smerti Stalina”? (”Ce a spus Lenin la moartea lui Stalin?”). ”Cînd îi cazul de bucluc, îmi iau măgarul și mă duc”. ”Cu fundul gol în chiloți”. ”Simeria-i bun de gospodar la casă pustie”. Problemă: avem un coș cu 6 mere; trei persoane trebuie să ia astfel încît fiecare să aibă același număr de mere și să mai rămînă două mere în coș. Soluția: al treilea ia cele două mere cu tot cu coș.

Miercuri 18 mai 1966. Aseară, după ce-am terminat cu Jurnalul, am luat ”Grota urșilor” și pînă n-am terminat-o n-am lăsat-o. Toți de-a XI-a s-au dus la dormitoare, numai eu cu Costică Lungu am rezistat. El a învățat nevoie mare la engleză, iar eu am scris și-am citit. Cartea mi-a plăcut, însă nu în deplină măsură. Ne-am dus ultimii la dormitoare, închizînd geamurile și încuind toate ușile. Cînd am plecat se făcuse 12 fără 25 și cînd am adormit cred că nu mai era mult pînă la miezul nopții.

Dimineața la 5 am fost în picioare împreună cu încă o jumătate de dormitor. Am zăbovit în dormitor pînă pe la 6. Mi-am periat foarte amănunțit uniforma, cu peria udă. Prandea a venit la 6 fără 5 și a scos băieții la înviorare. Pușcașul: ”Tov pedagog, mă doare piciorul”. Prandea: ”Lasă măi piciorul, mergi la înviorare. Cred că vorbesc destul de clar și de limpede”. Am observat că se poate fluiera nu numai suflînd în degete, ci și trăgînd aerul printre ele și ținîndu-le în gură. Am un fluierat foarte puternic acum. După atîtea exerciții…

De la 7 la 7.20 am citit un pic la engleză. Mă aștept la o lecție de sinteză sau ”The London Workers”. După masa de dimineață mi-am făcut obiceiul să las Jurnalul la valiză. Cînd vin de la școală îl iau iar.

Dimineața și pînă la amiază a fost o zi senină și foarte plăcută.

Avînd ca motiv că azi am teză n-am citit absolut niciodată la niciun obiect. Dar chiar la prima oră, la limba latină, profesoara m-a înhățat la ascultat. Am avut noroc c-am avut niște cuvinte copiate în grabă și cu cea mai mare neglijență de la o colegă. Pentru astăzi am avut lecția ”În fenomene se dă o luptă” de Lucretius – o poezioară de 5 rînduri. Ținînd cont de asta, profesoara a ascultat pe cei mai slabi elevi care existau la ora aceea în clasă: eu, B.M., Teleagă, Ursaciuc, Voroniuc). La început, am stat lîngă ”ea”, dar fiind prea înghesuit m-a mutat lîngă tablă cu fața la clasă. La cuvinte le-am încurcat destul de bine, la traducere am mișcat binișor (atît la cele din românește, cît și la cele din latinește). Scandarea versurilor a mers foarte bine (aveam accentele scrise pe carte). Mi-a pus 5. Cred că dacă aș fi învățat un pic pentru azi luam cel puțin un 7. Asta e părerea mai multora. Azi la această oră am observat că verbul englezesc ”to persuade” (a îndemna) vine din latinește, de la persvadeo –ere, unde are același înțeles. În oră, Ica a întins mîna în spate să ia cuțitul de la Niculai. Eu însă i-am vărît stiloul și mi-a șters toată cerneala cu degetele…

La limba română s-a făcut recapitulare pentru teză și profesoara ne-a dictat unele idei mai importante. Lecțiile făcute trimestrul acesta la l română au fost grupate în trei teme. La ed fizică am fost, de asemenea, foarte vesel, bine dispus. Sfichi Ana a cumpărat o bască pentru un frate și mi-a dat-o mie s-o probez; toată ora am purtat-o, dar fie pe ceafă, fie pe ochi s-au într-o parte, numai ca lumea nu. Probabil arătam foarte comic, căci produceam rîsul. Cu mutrișoara asta a mea se poate face ușor așa ceva…. Am făcut săritura în lungime, dar aici am rupt-o; de-abia am ajuns la limită. Apoi am făcut handbal cu fete. Patru băieți și restul fete. Și – minune! – scorul n-a fost la o diferență chiar așa de mare. M-am spălat apoi și-am mers singur la școală. Nu știu cum s-a-ntîmplat, dar imediat cum am ajuns la școală mi-a trecut tot cheful și m-am posomorît fără motiv. S-ar putea ca stările acestea pe care le am, trecînd de la o extremă la altă extremă, să le am din cauza reumatismului.

La fizică, profesoara a întîrziat un pic. A venit fără catalog. Poate că ăsta a fost și marele meu noroc. Tocmai cînd nu mă așteptam, profesoara îmi zice: ”Să spui ce știi despre curentul alternativ” Eu: ”Tovarășa profesoară, eu am lipsit de la ora deschisă!”. Ea: ”Aaaa… Da de ce?”. Eu: ”Eu am vrut să vin, dar n-am putut pentru că a dat tîrziu masa la internat”. Ea: ”Asta înseamnă indisciplină. Azi ar fi trebuit să vă pun cîte-un doi” (căci nu eram singurul). Pe la mijlocul orei a venit diriginta cu catalogul. Băbuța noastră de fizică prinde glas și-i comunică dirigintei situația de la oră! Diriginta: ”Fiți fără grijă. Am luat măsuri!”. Ora de fizică s-a umplut numai cu predare. Nu numai o dată mi-a venit somn și căscam pe ruptele. Ce n-aș fi dat să pot ațipi măcar 5 minute. Dar ce să-i faci: Dacă vrei să te ții de un lucru (cum fac eu cu Jurnalul) trebuie să faci sacrificii. Să știu bine că pic de somn a doua zi, dar dacă am rămas cu Jurnalul nescris stau oricît de tîrziu și mă scol dimineața devreme.

În pauză m-am întîlnit cu Toader pe coridor, lucru ce se întîmplă foarte des. Azi el a primit un bilețel de la N în care ne urează la amîndoi mult succes la teza de la limba engleză (din partea ei și a Doinei Hlinschi). Lui Toader i-a adus teza la matematică. A scos și el cinciuțu. Bondor: ”Vezi la ce te duce plimbările cu clasele paralele?”. La economie am avut emoții; mă temeam că ne dă extemporal. Dar profesorul parcă ne-a citit gîndurile. Nici n-a dat extemporal, nici n-a ascultat. A lăsat să se anunțe trei voluntari, apoi, în ultimele zece minute a predat lecția nouă. Cît timp a ascultat eu m-am îndeletnicit cu niscai ”picturi” de busturi. Îmi place să desenez negri cu părul creț, buzați, dinți albi și pielea tuciurie. Dacă-ar ști Economul cît de mult îi respect eu obiectul lui…(Nichiforel a vorbit despre ”elaborarea a 560.000 de cadre didactice”, stîrnind rîsul întregii clase). Halip Niculai cîntă în pauză: ”Am un tun cu două roate/ Tra, la, la, la, la, la, la, la/ Bate noaptea la cetate/ Tra lalala la!”.

Am aflat adresa profesoarei de matematică, Bondor Aurelia: Str. Prof M. Eminescu nr 1.

Cred că astăzi mama a ajuns la București.

După economie am avut engleza. Dar indiferența pe care-am manifestat-o față de teza de azi mi-a ieșit pe ochi. Pop m-a mutat cu Gherasim în ultima bancă și i-a adus mai în față pe cei ”suspecți”. Ne-a dat o lecție pe care nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea-o da. ”1. Analiza poeziei ”Marșul muncitorilor”; 2. De tradus patru fraze dintr-un exercițiu neprelucrat în clasă: 3. De transformat în vorbire directă două propoziții ușoare”. La poezie am scris o foaie – dar e prea slab și prea puțin. La pct 2 n-am știut vreo 3-4 cuvinte. Ce mai, cu teza asta am dat-o-n bară! (Posibil 6 – 7 – 8). Ne-a comunicat extemporalele (eu 9, Toader 8, Albu 9). Costică Lungu era foarte fericit că a dat teza bună și se lăuda că sub nici o formă nu-i poate da mai puțin de 4!

După masa de prînz, am ieșit cu Toader în oraș, lăsîndu-i lui Costică un bilet de voie: ”Elevii cutare și Cutare sînt învoiți a pleca la film. Semnătură indescifrabilă.”. Aveam de gînd să mergem la film, dar, vai!, pe ambele le-am văzut! Cînd am ajuns la Unirea, Toader a zis să mergem la acest film: ”Ultima cavalcadă spre Santa Cruz”. Eu am încercat să-l lămuresc că n-are rost să-l mai vedem o dată (trei motive: pierdem timpul, pierdem doi lei și ne și plictisim). Dar, la insistențele lui Toader m-am hotărît să merg cu el. Dîndu-mi consimțămîntul, l-am avertizat: ”Să te prind că nu mergi cu mine la vreun spectacol, c-atîta îți trebuie...”. Ne-am găsit locuri în sală și după ce s-a terminat filmul vedem că intră în sală prof. Burdujan și se așează lîngă prima ușă ce dădea în curte. Cînd l-am văzut, am sfeclit-o. Ce-i de făcut? Șto delati? Am luat o hotărîre momentană. Prin spatele lui am ieșit afară unde am stat pînă s-au închis ușile. Și-afară, dă-i cu rîs! Așa obișnuim noi. Cînd ieșim dintr-o situație mai tîmpită ne umple rîsul și ne distrăm de minune.

Începînd de la amiază și pînă seara a fost mereu înnourat și în cîteva rînduri a încercat să plouă.

La film nu ne-am plictisit chiar așa de tare, dar mi-a venit un somn teribil. Fără să vreau am închis ochii, am ațipit și-am scăpat capul în jos. Am sărit în sus, c-un icnet, spre rîsul lui Toader

Azi am mîncat, pentru prima dată anul ăsta, cireșe. M-am îndurat să iau de-un leu…

La internat am ajuns în pauză. Pedagogul ne-a comunicat că ne-a pus absenți, deoarece Costică n-a dat biletul de voie. Pagubă-n papuci!

Azi am avut o poftă nebună de rîs. A venit Atănăsoae la noi și ne-a ”comunicat” ceva: ”Măi Druguș și Gherasim, mi-a zis Achihăiei să te rog să-i faci niște rezumate la limba engleză. Aveți?”. Noi: ”Daaaa!” (n-aveam nimica….). Atănăsoae: ”A zis că sînteți băieți buni”. Noi: ”Ahaaa! Dacă-i așa trebuia să vină personal să ne comunice părerile”. Atănăsoae:Păi îi era rușine să vină aici...”. Noi: ”Aaaa, îi era rușine să vorbească cu niște băieți ca noi...”. Cum ar veni, am flecărit în vînt, necăjindu-l pe Atănăsoae, distrîndu-ne. Cînd am intrat în meditație eram încă veseli și, odată ajunmși la ușă, îi zic lui Toader: ”Taci mă, nu te rîde!” Și dă-i pe rîs.

De la 5.30 la 7 n-am făcut altceva decît m-am uitat o dată prin cele patru obiecte ce le am mîine, am citit presa și-am mai consemnat cîte ceva în Jurnal.

La masă, Costică s-a dus după plus. Ca să rîdem de el, în seara asta i-am pus cam un pumn de sare măruntă în ceai. Cînd a venit noi am început să rîdem. Costică: ”Măi, voi mi-ați pus sare-n ceai”. Noi: ”Fii serios!”. Costică gustă ceaiul, strîmbă puțin din nas, dar nu zice nimic și începe să-și bea foarte liniștit ceaiul. Noi ne stricam de rîs crezînd că bea ceaiul foarte sărat și nu simte. Dar, ciudat!, cînd l-am gustat și eu era la fel de dulce ca și al nostru. Acum am rîs de prostia noastră: sarea măruntă n-a avut efect, iar noi rîdeam ca proștii de Costică, iar el, neștiind bine despre ce-i vorba, zîmbea îngăduitor. Am mers apoi tustrei pe asfalt. I-am spus lui Costică problema cu ”paserile” și cu ”vînătoriul” dar în variantă, și nu s-a prins: pe un gard sînt o sută de păsări. Vînătorul împușcă una. Cîte au mai rămas sub gard? (Răspuns corect: una!). După asta Costică ne-a părăsit și noi ne-am continuat singuri plimbarea! Toader mi-a spus că, într-o scrisoare, N admiră f mult prietenia noastră. Oricine s-a obișnuit să ne vadă mereu împreună, cînd vede numai pe unul se întreabă: dar unde-i celălalt? Într-adevăr, consider și eu că prietenia noastră este destul de trainică. Ne-am hotărît ca dacă duminică nu se face excursia la Bicaz să mergem în pădure la Volovăț (”De acord!”).

De la 8 a venit Tănase Gh. la internat. Văzînd că discutăm în meditație, boul de Vasile Caunii a început să strige la noi că dacă avem de vorbit – afară! Borțosul ăsta își face satul de rîs. Am ieșit pe fostul teren de fotbal unde acum este amenajat un colț pentru copii: în mijloc, o ”tiribombă” de proporții mai mici, manuală, apoi un scrînciob, o huță și un tobogan. Ne-am dat pe rînd, fiecare. Din cauza vitezei am amețit și mi s-a întors stomacul pe dos. Abia către seară mi-a trecut. Am fost, în total, patru băieți (Toader, eu, Ghiță și Iuraș Gh., care-și aștepta femeia). Banc: ”de ce sînteți așa pesimistă?” – ”Nu sînt pesimistă, sînt croitoreasă!”. Ne-am pierdut acolo timpul pînă s-a găsit o ”tanti” să ne facă morală că stricăm scrînciobele învîrtind-le prea tare.

De la 8.30 la 9 am mai scris cîte ceva în Jurnal. În seara asta a fost Piecnița la internat și, împreună cu Atănăsoae și Mafteian, au copiat niște traduceri la latină procurate de Nelu (Alexinschi). După ce-am făcut obișnuita înviorare printr-o baie rece am venit la locul meu preferat de la masa din coridor și am scris în Jurnal pînă la 11 făr-un sfert. E ceva că n-am atins ora 11. Dar bine că am terminat. Încep să mă usture pleoapele. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 357 Sâmbătă  23 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (85).


Marți 29 martie 1966.  Chiar din a doua zi a acestui trimestru m-am obișnuit să mă trezesc înainte de ora 6.

Azi vremea s-a înnourat, a plouat mult și dimineața mi-am luat paltonul. Totuși sînt bine răcit și tușesc pînă-mi vine rău.

Prima oră: limba română. După cum ne-a fost convenția, prima oră de l romînă trebuia să fie cu controlul temei de pe vacanță. Eu n-o făcusem și m-am simțit tare prost cînd (profesoara) a venit și mi-a cerut caietul. Am fost singurul din clasă care n-am lucrat. Am mințit (spunând) că am uitat caietul la internat și prof. m-a crezut. În gîndul meu mi-am luat un fel de angajament să mă apuc de treabă și să nu mai simt astfel de emoții. În restul orei a citit Agarofinei lucrarea ei (7), după care au urmat comentarii. Profesoara m-a pus și pe mine să vorbesc, dar a uitat cum mă cheamă și m-a botezat ”Dragu” (Mă mir că nu mi-a zis ”dracu”). Pentru ora viitoare s-a anunțat controlul lecturii particulare. La limba rusă profesoara a ascultat-o pe Lungu Oltea care a trebuit să dea diferență pentru primul trimestru, apoi a prelucrat poezia învățîndu-ne s-o povestim. Nu știu cum s-a întîmplat, dar ora asta n-am răspuns deloc.

Nu știu de ce, dar astăzi, ca și ieri de altfel, am fost grozav de supărat și trist. De-abia deschid gura și mai vorbesc cu cîte cineva. Nu-mi place să discut with the girls (LD: cu fetele) și, începînd de ieri, mă uit mereu-mereu înspre B.M. Știu că nu voi fi niciodată cu ea dar o privesc din simplă plăcere. Îmi place, dar doar s-o privesc.

După rusă a urmat diriginția. ”Baba” a explicat scăderea notei la purtare și s-a făcut o scurtă analiză a situației la învățătură. La trigonometrie s-a făcut toată ora ascultare din formulele corelative. La cor diriginta și-a mîncat zilele cu tenorul (LD: eu fiind tenor…). Ceilalți mergeau de bine de rău, dar cu noi era culmea. După cor am avut naturale; am făcut tot o lecție de A.L.A., iar Zăicescu ne-a dictat în continuare din carte. Ni s-a anunțat și un extemporal din A.L.A..

La amiază, Țopa și Lucreția au făcut scandal cu venirea noastră, dar mai mult Toader și Costică au purtat vorbele de ocară. După asta am schimbat (eu cu Popovici D.) becurile din meditație, după care Haiuță mi-a dat o scrisoare. Era de la bunița și sosise încă înainte de vacanță. De la 3 jumate și pînă aproape de 5 am scris încontinuu la latină și încă n-am terminat.

De la 5 la 7 am fost cu Toader și Costică la Casa de Cultură unde Teatrul de Stat din Piatra Neamț a prezentat drama în 5 acte ”Femeia mării” de Henrik Ibsen. Am avut locuri bunișoare. Toader a stat între Costică și Felicia. Partea proastă a fost aceea că audiția a fost slabă din cauza forfotei necontenite produsă de un batalion de puști. Piesa mi-a plăcut, dar cît am ascultat-o am fost cam nervos.

La internat, cu greu ne-a servit masa. Țopa și Lucreția au făcut iar garagață: ”Eu nu stau la cheremul golanilor”. Aveau mare grijă de noi că acuma batem străzile și frecventăm spectacolele, iar la sfîrșitul anului vom plînge pe la porțile școlii. Toader a spus vreo două vorbe tari și a plecat (fără să mai ia masa). În meditație am scris încontinuu la l latină și, în sfîrșit, am terminat. Am început să-mi fac și lucrarea la limba română (restanță) dar n-am terminat și m-am mutat în cealaltă meditație unde am terminat. Deoarece de vineri nu mai scrisesem în jurnal am scris în seara asta din cîte mi-am mai adus aminte. Am reușit să termin și cu dumineca, cînd s-a făcut ora 11.15  și Beldianu Ghe. a încuiat meditația. Afară ningea barosan și totul era din nou alb acum cînd pămîntul aproape se uscase.

Miercuri 30 martie 1966. Astă-noapte n-am prea dormit fiind trezit de tuse puternice. M-am sculat imediat, cum s-a dat deșteptarea, m-am spălat, mi-am făcut pantofii și m-am suit imediat în meditație. Aici am ”pompat” un pic de lectură de la Buliga Ghe. (poezii de Goga).

Dimineața ningea, ploua, era o mare gldărie și fleșcăraie și am luat galoșii. Cînd am ajuns la școală tot eram trist dar m-au înveselit fotografiile aduse de Gavril. Eu am una cu Ica și Gozec, apoi una cu clasa.

Prima oră am avut l română. Profesoara a întrebat ce s-a citit și eu am zis: poeziile lui Goga! În oră s-a discutat despre romanele lui Duiliu Zamfirescu ”Viața la țară” și ”Tănase Scatiu”. S-au pus și note (7,8). La limba latină, profesoara a cerut caietele de gramatică la control. A controlat primii cinci și ultimii 5 elevi de la catalog. Albu a avut scris cu creionul și i-a pus 4. Ceilalți au căpătat note f mici (Vîntu 7, Agarofinei 6). Mi-a controlat și mie caietul și mi-a spus că nu-i terminat; dacă aș fi muncit mai mult aș fi ajuns la zi cu materia. Apoi, la predare, m-a pus să traduc o propoziție scurtă, dar am spus că n-am scos cuvintele, (lucru) pentru care am fost certat: ”Elevule! Mi s-a părut că ești un elev conștiincios”. De unde și pînă unde și-a făcut o astfel de părere, nu știu (poate diriginta i-o fi insuflat-o). La fizică s-au recapitulat formulele de la cîmpul magnetic și s-a făcut o problemă destul de lungă. La ed fizică am stat cu toții în clasă. S-a jucat șah și s-a tocit pentru economie (la început, B.M. (Lia) a stat în spatele meu, dar eu m-am mutat în prima bancă și apoi s-a mutat și ea…). La economie politică a ascultat două eleve după care a predat prima lecție de la secțiunea II-a: ”Modul de producție socialist”.

După ore, în fiecare zi, mergeam fie eu la Mafteian, fie el la mine și-i comunicam lecțiile la zi să i le transmită lui Halip. La limba engleză Pop a întîrziat vreo 20 min. Cînd a venit, a adus vreo 20 de  calendare cu orare de la Revista ”Tribuna”. Mai rămăseseră trei bucăți (se dăduseră numai la cei abonați). Pop a întrebat cine-i abonat dintre băieți. S-a ridicat Costică, iar Pop mi-a dat un calendar să i-l dau lui. Eu însă, ca să fac un pic de rîs, m-am făcut că că-l pun la mine în carte. Pop a rîs și el și mi-a dat și mie și lui Gherasim cîte unul. (…).  (L.D.: aceste puncte puncte și paranteze sunt în Jurnal). Restul orei a predat lecția în întregime. A fost dirigintele în clasă și a împărțit bilete la teatru. Albu a cam făcut gît și n-a vrut să-l ia (3 lei).

La internat, după ce-am luat masa, am ieșit cu Toader la asfalt cu toate că era frig și drumul era ud. Am mers așa pînă la fîntîna cu acoperiș de lîngă drumușor. Pe drum, Toader și-a descărcat sufletul, rugîndu-mă f mult ca ceea ce-mi va spune să rămînă numai între noi, iar eu l-am asigurat de asta. Mi-a spus despre Ieșan Natalia din clasa X-a F. aceasta i-a trimis cîteva bilețele, la care el a răspuns. Poștărița este este o fată dintr-a XI-a din… (L.D.: din nou precizez că puncte punctele nu aparțin transcrierii, ci erau chiar acolo, îngroșate, ceea ce ar sugera că numele poștăriței nu trebuia aflat cu niciun preț…). Cunoștința nu s-a făcut încă. Toader, ca fotograf, i-a făcut o mulțime de poze. De la 5.30 la 7 am scris încontinuu în Jurnal și abia am ajuns din nou la zi. La 7.15, după ce am luat masa, am ieșit cu Toader și Costică la asfalt. Ne-am întors după vreo jumătate de oră. Costică nu știe nimic de Natalița și nici nu trebuie să știe. Pentru a găsi un poștaș mai bun m-am gîndit la Atănăsoae care ne-a furnizat o serie de date (despre alte colege din F). Prin Toader am primit de la una din ele mai multe complimente dar eu n-am continuat… Asta a fost numai o încercare, dar eu nu-s de-acela care să umble cu de-astea. Nu-mi place. Toader o face pentru prima dată și se distrează bine.

Joi 31 martie 1966. Dimineața m-am sculat mai obosit decît m-am culcat. Toată noaptea am tușit grozav.

Prima oră: româna. Azi, Magopăț a stat cu mine în bancă, iar Gozec cu ”Chirița”. Toată ora profesoara ne-a dat ”îndrumări de ortoepie și punctuație”. Ne-a elucidat o mulțime de probleme neclare. M-a mirat că se pronunță corect ”antic”, cu accentul pe i. Așa zicea profersorul de istorie din clasa 8-a și noi l-am bitezat ”Antica”. La istorie, profesoara a ascultat din bancă cîțiva elevi. Magopăț nu știa deloc, dar a citit din carte și a luat un 8. Apoi profesoara a predat ”Cultura în perioada de după 1871”. La limba rusă a răspuns o singură – Vulpe, apoi ne-a predat prima parte a lecției ”Lev Nikolaevici Tolstoi”. Nici ora asta n-am răspuns deloc. În schimb, m-am uitat insistent ”au gauche”. La naturale, Zaiciu ne-a dictat ultima lecție de A.L.A. Eu mi-am delectat privirile și am observat îi place să fie privită… Își plimbă ochii apoi și-i lasă-n jos…

Azi am avut pînă la 12 și-am venit imediat la internat. Aici am mîncat bine (+plus) apoi am stat prin meditație cu Toader și Costică. Toader își continuă corespondența care, acum, este mult mai amplă.

Azi a fost cu adevărat o zi de iarnă. P.S. De adăugat la sîrșitul zilei de 30 martie: Viorica Teleagă (mi-a propus) m-a anunțat că două fete ele căror părinți sînt colonei și judecători ar dori să mă cunoască. Eu nu vreau. Și nici nu-mi place.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 3.15 s-au difuzat pînă la 6 meciurile și difuzorul a fost în permanență deschis. În pauza de 5 am fost cu Toader și Costică la valize și-am mistuit vreo dou-trei sute de grame de slănină și vreo jumătate de pîine de casă. La 6 ar fi trebuit să merg la spectacolul dat de Botoșani, dar probabil s-au înzăpezit și s-a amînat. Afară n-a fost nici un minut din această zi în care să nu fi viscolit și nins cu mare viteză. Partea proastă e că se topește o mare parte din ea și pe alocuri sînt băltoace mari. Mare noroc am de galoși.

La 6.30 Toader s-a dus la cercul de matematică. Andrișan Ghe. a cam intrat în conflict cu profesoara. Astăzi l-a tras de păr și în timp ce-l trăgea îi făcea morală: ”Îți bați joc de mine, de tine, de matematică, de UTC și de patrie!”. De unde și pînă unde a ajuns la concluzia asta așa de complexă nu pot ști. Știu însă că la din astea se pricepe.

Seara s-a stins lumina și nici nu s-a mai aprins. Am învățat la lumina lămpilor. În pauză i-am văzut Jurnalul pedagogului Țopa: ”Născutu-m-am în anii grei ai…”. În dormitor, la lumina lămpii ne-am distrat de minune cu pedagogul și Atănăsoae (pe tema femeilor). Andriciuc a plecat la Siret. Pentru ca dormitorul 11 să fie numai cu Medie 2 s-a tras la sorți ca cei de la Liceul 1 (cl. IX-a) să plece. Cu un pic de șmecherie am scăpat de Pușcașu și au venit Atănăsoae și Halip Florea.

Vineri 1 aprilie 1966. Nici dimineața nu s-a aprins lumina. Cînd am ieșit afară, era iarnă grea. Zăpada – mare, și vîntul bate destul de tăios. Eu continui să tușesc bine.

Cu ocazia zilei de 1 aprilie Costică a fost păcălit de Toader (”Măi, ți-a venit maică-ta!”). Costică s-a dus imediat jos, bucuros, mai ales că avea nevoie de bani. Azi – ca niciodată – s-au făcut o mulțime de bancuri și poante și bune și rele. La internat s-a folosit f mult poanta cu ”ți-a venit de-acasă” sau ”te cheamă cineva pînă afară”. La masă, pedagogul i-a păcălit pe toți cînd a strigat că este plus de ceai și s-au repezit toți la oblon.

La școală numai bine am intrat în clasă că Ica mă anunță că mă așteaptă Gherasim. Cînd am ieșit pe ușă mă anunță că-i Întîi Aprilie. Eu am încercat să-l păcălesc pe Steiger că-l cheamă la secretariat, dar nu mi-a mers. Cupșan mi-a transmis că Teodora dintr-a 11-a mi-a spus să vin la ea în clasă. Am considerat că-i o simplă păcăleală de 1 Aprilie și nici n-am vrut să mă gîndesc să merg.

Prima oră am avut l română. Profesoara ne-a dictat o lecție de sinteză despre opera lui Coșbuc. Azi a lipsit Gozec și-am stat în prima bancă cu Magopăț. Eram singurii băieți din clasă. La fizică n-a ascultat, ci a predat toată ora despre inducție și flux magnetic. Cînd m-am dus după material, pe scări am găsit un bilet foarte frumos împăturit. Cînd l-am deschis am citit: 1 Aprilie! La l latină profesoara m-a pus să-i povestesc lecția de zi, dar n-a avut cine. Pt asta profesoara mi-a făcut oleacă de morală: ”Băiete, tu trebuie să ajungi cu materia”. Cînd am luat lecția nouă, m-a pus să traduc o propoziție mai ușoară și cu greu am tradus-o.

După ora de latină, nu știu cine a tras mai tare de clanță și-am rămas cu clanța-n mînă. După ce-a sunat, ne-am hotărît cu toții să închidem ușa și să luăm clanța înăuntru. Am așteptat vreo 20 min. dar n-a venit nimeni. Ne-am gîndit c-am scăpat de ora de geometrie și ne pregăteam pentru ora de limbă rusă. Dar, deodată, auzim bătăi în ușă. Eu m-am dus și-am deschis ușa. Cînd a intrat profesorul în clasă am spus: ”s-a stricat ușa, tovarășe profesor”. El: ”Ei, da.. chiar așa…”. Pentru azi eram semipregătit și nu m-am gîndit că pentru chestia cu clanța s-ar putea ca profesorul să vrea să se răzbune și să mă asculte. Și chiar m-a ascultat. Cînd am ieși afară (din bancă) Lia și-a îndreptat privirea spre mine (împreună cu un gest delicat) și m-a întrebat dacă știu. La formule cu cît am mai știut eu, cu cît a mai șoptit Vîntu, m-am descurcat și-am luat 7. Restul orei a ascultat numai formule și probleme. Nenati a încasat o notă mică. La limba rusă a deschis ușa Magopăț. Deoarece lecția era mai lungă a ascultat-o pe Albu care s-a descurcat bine. Eu am tăcut toată ora și n-am scos nici un cuvînt, nici la ascultare, nici la predare. Este într-adevăr ceva destul de însemnat, deoarece este o foarte mare diferență între felul cum activam la reală și cum ”activez” acum. Nu știu ce părere își face profesoara, eu însă învăț regulat lecțiile, numai că nu mă mai anunț. Asta poate din cauza gîndurilor mele negre sau a ”obiectivului” din ”gauche”. În fine, a trecut și ora de limba rusă. Imediat a apărut și diriginta care era astăzi în cele mai rele toane posibile. Cum m-a zărit, m-a întrebat ce fac cu latina, iar cînd am răspuns că ”voi da eu diferențe” atît mi-a trebuit. Ea: ”Nu! Nu așa! Eu nu pot sta cu situația neîncheiată. Dacă n-ai de gînd să termini cu latina, să-ți scoți actele și să te cari, te cari!”. Eu n-am zis nimic, am înțeles situația (adică, nu e ea – săraca! – vinovată, ci natura…). Restul timpului cît a mai stat, a făcut un scandal grozav: ”Să nu mai văd nici o notă rea în catalog! Cine ia un patru, să-și ia actele și să se ducă cu tot cu el pe ușă! Vi-s în cap bilețelele, băieți? Las-că știu eu ce fac ”perechile” la film! Am fost eu informată de toate!…”. O fi avut băbuța azi nervi, altfel nu e rea întotdeauna.

La internat mi-a venit așa o indispoziție și melancolie că nu mai știam ce să fac. Nu-mi ardea de învățat și – printr-un efort de voință – strîngînd din dinți, am învățat la istorie. Cînd am văzut cum trece timpul, m-am gîndit serios că nu mai am vreme de pierdut și cu tot zorul pe care l-am dat abia am învățat la istorie și la chimie.

Pe la 4 a fost, în sfîrșit, Mircea pe la mine. A venit cu geantă și insignă de taxator. Era însă f supărat, amărît, obosit, boțit și-n tot felul. Mi-a spus că s-a împotmolit pe traseu venind de la Zamostea și că a trebuit să stea o noapte cu călătorii în mijlocul cîmpului. Toți erau flămînzi și viscolul urla sălbatic în jur. Zăpada era pînă aproape de brîu și cu greu au ieșit a doua zi, fiind remorcați. Acum, el este numai practicant, urmînd ca după un termen să devină taxator. Era tare flămînd și am mers cu el la valiză unde am mîncat amîndoi cîte ceva. Noroc că mai rămăsese de la prînzul pe care-l avusesem mai înainte (pîine, ouă, slănină, usturoi). După asta a plecat, poate va prinde vreo cursă, să mai facă vreun traseu.

În pauza de 8 am început (noi cei trei) să discutăm despre fete și ne-am hătărît să trimitem trei bilețele la trei fete, apoi fiecare cu-a sa… (vsiakomu svoia doroga – fiecare cu drumul său). Toader și-a aranjat șusta și-i dă ghes cu bilețelele. Costică are anumite considerente față de o fetișcană din clasa 9-a: bruneta Geta. Eu am rămas pe tușe, iar ei m-a îndemnat să trimit bilețelul la ”fata aia din Liteni” (L.D.: adică Lia/ Buhai Melexina/ B.M.). Costică nici nu știa despre ce-i vorba și și-a dat cu părerea: ”Ei! Dă-o-n colo că-i un șpîrc!”. Noi am rîs, dar mie nu mi-a prea convenit. Mai tîrziu Toader mi-a spus: ”Zău că-i frumoasă! Mie îmi place!”. Eh, și mie… După discuțiile astea am trecut la altele și mai puțin serioase. În seara asta am avut un incident cu Adochiței din care am văzut că se cam teme de mine. Pînă acum era destul de temut în meditație, fiind, totuși, destul de puternic. Iată cum a fost… Radu al nostru (Adochiței) avea chef de hîrjoană și, din joacă, m-a prins pe la spate cu mîinile de față. M-am zbătut dar nu mi-a dat drumul. Atunci m-am zbătut și-am căzut cu el pe jos. La început am fost dedesubt, apoi m-am ridicat deasupra cînd, deodată, îl aud: ”Măi Druguș, n-o lua în serios!”. Ne-am sculat amîndoi, ne-am scuturat și în seara asta n-am mai vorbit. Seara am rămas jumate de oră în meditația de clasa XI-a. În seara asta a venit Evuleț tare beat și ne-a distrat pe toți foarte bine. Ba începea să spună probleme de șah (și-un boț de mămăligă) ba se lua la harță cu Mihalciuc etc. Principalul e c-am rîs bine. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 348   Joi 14  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (77).


Vineri 10 februarie 1967. Ni s-a schimbat orarul pe azi. În loc de geografie au pus educație fizică. Aseară am adormit pe la miezul nopății.

Prima oră: teză la limba rusă. Nici o emoție – nimic! Ne-a dat cinci întrebări și o propoziție de tradus. Folosind cu îndemânare ”manifestul”, am scris ceva… La geografie a făcut recapitulare pentru teză. Eu cu Gozec Victor am mers în ultima bancă și nu-i dădeam pace Getei Nichiforiuc. Profesoara ne-a văzut: ”Druguș și Gozec, mereu vă jucați acolo! Las că vă dau eu vouă!” După ora de psihologie aveam engleza, dar nu s-a făcut și am venit la 12 acasă. Doamna ne-a făcut curat în cameră; totul era scuturat și aeresit. După amiază m-a lămurit Toader și  am fost la filmul polonez ”Giuseppe la Varșovia” (f comic). După asta, pînă la 8 mi-a povestit despre viața fratelui său Lazăr (la pușcărie – caraleu). Apoi a vrut să mă determine să merg mîine la reuniune, dar aicea n-a mers. Seara el s-a culcat mai devreme, iar eu mai tîrziu. Am citit la istorie și la engleză (Pop), după care am scris jurnalul.

Azi n-a fost o zi prea friguroasă. De aceea, încă nu iau paltonul.

Sîmbătă 11 februarie 1967. După ce-am scris jurnalul aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris trei scrisori. Una lui Mircea, una buniței și una la Radio Moscova. Azi dimineață pînă a merge la școală am învățat la engleză (cu Pop). La ed fizică s-au pus note. Am făcut exercițiile în fața feteleor. Eu am făcut aiurea și, pentru ”bătiae de joc” – 7! H.N. – 9 și Gozec Victor – 8. Restul orei am jucat baschet (noi, băieții). În general, în clasă se constată o delăsare la învățătură. Toți spun că învață (doar) la cele trei obiecte și le neglijează pe toate. La latină și rusă, istorie și geografie demult nu le mai dau atenție. La rusă am fost tare distant cu Magopăț…. (profesoara Dolenciuc….). La biologie ne-a dat extemporal la șase dintre noi, în prima bancă. (toți băieții + două fete). Am scris comsi-comsa (pe-un 6). Azi aș fi vrut să mă întîlnesc cu T0 să-l întreb dacă să merg sau nu la petrecerea lui Gozec. Ar fi ”material” (L.D.: material = băutură) + distracție. Toader era dus la film cînd am ajuns acasaă. Pînă la 4.30 am învățat lecția la limba engleză. Se vorbește despre o nouă restructurare a anului școlar (pînă la 26 aprilie).

Azi am primit o c.p. de la mama. Cică mi-a cumpărat stilou și mi-a găsit caietul de cuvinte la limba engleză + manualul de limba română pentru clasa VII-a.

La ora 5 am fost la Pop, cu Albu. La ascultare a mers bine. Apoi ne-a predat ”Beck Sharp s First Experience of the Nobility”. După ce ne-a predat lecția l-am rugat să verifice dacă e bună traducerea la Question 1 ”50 Years of Soviet Power”. Cît am tradus a fost bine. De la Pop m-am dus la CEC, am scos 23 de lei, apoi am mers la poștă și-am cumpărat timbre pentru India și Trinidad (par avion simplu cîte 5.60, deci 11, 20). Mi-am cumpărat și 10 c.p. (să fie). Teddy nu era acasă. A plecat la reuniunea de la noi de la școală. De cînd am venit și pînă la ora 0.30 am scris încontinuu scrisori (și toate în dublu exemplar). Am scris la: Natașa, Shital și Ladhar (URSS, India și Trinidad). Apoi i-am scris și lui Mircea o c.p. Pînă la ora 1 am scris în jurnal. Nu e o muncă prea ușoară nici scrisul ăsta…

Duminică 12 fenruarie 1967. Cu toate că aseară n-am închis ochii pînă după ora 1, azi dimineață m-am trezit la 7.30.  (Toader a venit aseară la 11. S-a distrat foarte bine și s-a sculat la 9.

Înainte și după dejun, am citit ”Moscow News” urile și-am compus scrisoarea pentru concursul ”5o de ani ai puterii sovietice”. Apoi  am trecut-o pe curat +  1 coupon. Pe la 10.30 am plecat în oraș. Am mai cumpărat ceva timbre și am pus cele 4 + 1 scrisori și c.p pentru Mircea. Am trimis în: India, Trinidad, Moscow (Natașa și pt concurs). Cît am umblat prin oraș mă lua vîntu pe sus (aveam flaneaua și paltonul pe mine). Grozav vînt! Mi-au înlemnit urechile! După masă am mers pe la internat (am tras o cîntare) apoi am mers cu Telucu la film de la 2 la 5 (5 lei): ”Mondo cane” – italian. Apoi, pînă seara am scris la engleză: 16 pagini și am început la română – 4 pagini. În seara asta  d. Nicu a trecut pe la grădina de vară și s-a pilit. În seara asta am stat numai pînă la ora 11 (totuși nu-s tare obosit).

Luni 13 februarie 1967. În ora de rusă am împletit niște nailon în patru. N-aveam nici o grijă la acest obiect. L-am și pus deoparte. De asemenea, la matematică. La ed fizică a venit și Mafteian Vasile din F și am făcut lupte și trînte, Nu știu cum, dar l-am dat la amîndouă. La trîntă am căzut amîndoi și mi-am zdrelit un genunchi. La luptă l-am pus în tuș și cînd vroia să se întoarcă s-a lovit la nas și i-a curs sînge. La diriginție, diriginta ne-a adus o veste mare. Anul școlar pentru clasa a 11-a se încheie pe data de 26 aprilie 1967, urmînd ca apoi să se facă pregătire pentru maturitate la cele trei obiecte. Tak harașo! (Bun așa!). Se zice că anul acesta, fiind ultima serie (cu 11 clase) o să ne treacă mai ușor. La chimie – oră liberă. La engleză m-a agățat și nu prea eram în formă. Totuși, tot ce m-a întrebat a mers. Am răspuns cam anemic.

Pînă la 7 n-am pus mîna pe cărți. Am scos 25 de lei și mi-am cumpărat un glob terestru de 10 cm. diametru (18.50 lei – foarte simpatic și util). Seara, jucîndu-mă cu Nicoleta i-am spart lui Toader o lentilă ce era deja crăpată. M-am culcat la 10.30.

Marți 14 februarie 1967. M-am sculat la 7. La fizică m-a agățat tocmai azi: prima dată cînd n-am învățat trimestrul ăsta. Un 5 chinuit. Am 8 în primul extemporal la biologie. La română am luat V. Em. Galan La istorie am scris tot ce a spus tovarășa profesoară într-o oră. Ne-a spus că interpretarea istoriei de la 1923 încoace e complet schimbată după noile concepții.

Telucu s-a certat cu Mariana. Ce păcat!

Azi a fost o zi minunată, senină și curată

Miercuri 15 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și-am făcut patru ”manifeste” la geografie, care m-au ajutat foarte mult la teză. Mi-a căzut ”Cărbunele și industria carboniferă” (a mers…). La matematică, prof. mi-a făcut obs. că citesc la altceva și că ”dorm în bancă”. La biologie a adus și cel de-al doilea extemporal și m-a ascultat. Am știut. Zăicescu: ”Vezi măi Druguș măi, tu te-ai ridicat față de primul trimestru. Tu înveți, dar ești potlogar. 7!”. După ora de rusă a fost diriginta și ne-a ținut pînă la ora 2 cu teorii mai mult și mai mult neplăcute.

Joi 16 februarie 1967. Ziua ceferiștilor. Luptele de la Grivița. La socialism ne-a dat extemporal (jumate de clasă l-a schimbat, iar eu l-am … rupt pe Croitoru). L-am făcut pe 9. La fizică a predat o lecțioaie pe care n-am de gînd s-o mai învăț. La română, în al doilea extemporal: 6! Enigmă: Dacă în primul extemporal am scris f bine am 5, în ăsta am scris așa ca să fie scris și am 6! În ora de istorie am învățat la engleză, cu voia profesoarei. Azi s-a citit ordinul de eliminare a elevilor Derevlean și Trufin Rodica (cl XI-a C) pe trei zile. (făceau dragoste și i-a prins Barbina). La chimie – oră liberă. Baba m-a lăsat să am grijă de liniște, dar eu n-am scos nici o vorbă și toți roiau în voia lor. La engleză a fost inspecție: a venit directoarea și am tăcut chitic.  După masa am făcut o lucrare de 10 pagini la Romanticism și-am început să scriu la limba română. I-am scris o felicitare mamei pentru împlinirea a 34 de ani. De fapt îs 39! Azi am primit o scrisoare de la Galați (o vedere). Mi-am cumpărat Oscar Wilde, The Happy Prince and other Tales (3.50 lei).

Vineri 17 februarie 1967. Azi mama a împlinit 39 de ani și sper că a primit felicitarea mea. Aseară m-am culcat după ora 11. Dimineața m-am sculat la 6 și-am învățat la toate materiile: n-aș fi vrut să iau astăzi o notă rea. La psihologie ne-a predat despre afectivitate, emoții, sentimente etc. A fost foarte interesant. Cică cei ce se îndrăgostesc greu își mențin mult acest sentiment, pe cînd cei care se îndrăgostesc repede, uită repede (pe baza unui principiu din fizică). La engleză ora a trecut aproape cu verificarea. Eu am scris 10 pagini și Pop a spus: ”E bun!”.

După această oră m-am dus să mă îmbrac, dar cîteva moace (Nichiforiuc, Șcheianu, Puha, Băimăcean ș.a.) mi-au ascuns galoșii. Am plecat, ele mi i-au aruncat pe geam, dar nu m-am mai întors. Am venit fără galoși acasă… Pînă la 4 am scris la limba română și la limba engleză pentru marți. Am luat o carte în limba engleză de la Simota. ”The drummer boy”. Simota a primit trei plăci din Italia (Morandi, Celentano, Ella). De la 6 la 7 am fost la baie. Apoi am jucat șeptic și m-am culcat la 10.

Sîmbătă 18 februarie 1967. Ieri am primit de la Mircea un plic cu 15 vederi în valoare de 19 lei. Dar n-a pus scrisoare în plic.

M-am sculat la 6.30 Toader are meditație la limba română. Lunea și vinerea are la matematică iar eu am la engleză marțea.

Se vorbește mult despre o planetă – cometă sau nu știu ce altă prostie care ar trebui să cadă pînă pe 24 februarie. Unii au și auzit că a căzut în Australia…. În fine, zvonuri! La ed fizică am făcut saltul peste capră apoi am jucat baschet. La latină ne-a făcut pregătire pentru teză. La istorie – teză. A picat ”Lupta maselor muncitoare din România împotriva primului război mondial”. Homocronia copiantă. Am scris pe-un 5-6. A venit Truță (Cojocaru din Grămești) și mi-a adus: un stilou, o carte de gramatică și caietul de cuvinte la limba engleză. După ore am stat acasă pînă la 5 (Apoi – la Pop!). Pentru data viitoare programul (schimbat) va fi de la 4 la 6.

Azi a fost o minunată zi caldă. Mi-e ciudă că mama nu mi-a trimis nici o scrisoare și-s aproape sigur că am vreo 4-5 acasă. M-am culcat la 10.30

Duminică 19 februarie 1967. Ceva neobișnuit și curios. Am reușit să ne sculăm amîndoi abia la ora 10. Cînd mă spălam a venit Atănăsoae și i-am făcut traducerile și rezumatul la ”Poem despre Napoleon” (Am eu grijă!).

Azi e o zi minunată, cald, soare, lumină, cer minunat albastru. Parcă vine primăvara și natura renaște la viață. În astfel de zile nu-mi vine să fac nimic altceva decît să contemplu frumusețile naturii. Și cînd te gîndești că asemenea zile frumoase o să mai vină și eu o să am tare mult de învățat. Acum nu mă omor cu învățatul prea tare.

Azi am mai făcut cîteva fotografii cu Toader (cu trei lei buc., dublura doi lei). Azi i-a venit lui Toader de-acasă. A primit acolo o scrisoare din Cuba. (Mayra Arencibia Gonzales). Asta vrea ciorapi negri perforați!

După masă, de la trei, Toader a plecat c-un prieten – Costică – în oraș și a venit la 8 (a fost la film). Eu am stat și mi-am scos mai bine de 300 de cuvinte la engleză (de la începutul trimestrului). A fost Telucu și Mafteian. În atîta timp liber n-am învățat deloc lecția de azi și n-am făcut darea de seamă pt adunarea de miercuri.

Luni 20 februarie 1967.  O zi frumoasă, caldă, senină. Zăpada se topește și peste tot e o apăraie… La ed fizică am făcut cîteva sărituri apoi ne-am ținut de prostii – cu Geta Nichiforiuc (”Druguș! Iar te ții de fete! Numai de asta te ții!” Eu: ?!?!). La matematică a adus tezele: 17 de 4, 15 de 5, doi de 6, un 7 și-un 9. Eu am 6. Îs bun! La chimie și engleză a predat. După amiază Toader se duce la film. Îmi fac socoteala că am timp liber. Mă duc și eu (cu el).  Mergem la ”Diplomatul gol”, film unguresc. Bunișor, de un umor cam grotesc. După film, am jucat cărți, am citit ziarul. Toader se pregătește cu răspunsul pentru Mayra. Mîine avem amîndoi teze și un orar greu. It makes no difference! Eu am la limba latină unde nu-i de învățat. T1 are la istorie. Seara ne-am apucat să ne sugem sîngele. În special la mușchiul de la mîna stîngă a ieșit aproape la suprafață și așa a rămas. Interesant! Seara ne-am culcat pe la 10 după ce-am mai citit niște lecții la engleza fără profesor.

Marți 21 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și am mers la școală. Am făcut meditația la limba engleză, apoi de la 7.45 la 9 am dat teza la limba latină. Am stat cu Lungu Oltea în ultima bancă. Primul text  afost din carte și mi l-a dictat Lungu. Restul am făcut după capul meu… Își poate închipui oricine ce-am scris. La română l-am luat pe Titus Popovici. La socialism a ascultat ultimii elevi fără notă, apoi a predat despre Război și Pace. Economul a infirmat toate zvonurile cu privire la cometă și meteorit. Economul: ”Mai interesant este că s-au observat un fel de farfurii zburătoare”. La istorie, prof. a vorbit despre crearea P.C.R. și ne-a spus că tov Ceaușescu are maxilarul de jos din aur sau din platină. (i-a fost rupt în timpul schingiuirilor din închisoare). Am venit la 1 acasă și-am scris o c.p. acasă. Am fost cu T1 la Nicu Bujdei după poze, dar nu erau gata. După masă a fost Costică Lungu și i-am făcut niște traduceri la engleză. Azi e iar cald și-am făcut o bulgăreală pe-afară. Pe la 7.30 T1 s-a dus să se întîlnească cu Natalia. Toader către gazdă: ”Dom Nicu, m-a chemat la UTC tov Fasolă”. Eu am avut grijă să-i fac semnale cu lumina: linie-punct-linie-punct-linie-punct = nu-i pericol. Punct – linie luuuuungă – punct = Pericol! Hai acasă!

Miercuri 22 februarie 1967. Aseară mă prăpădeam de rîs cum îi povestea Toader lui dom Nicu cum a fost la UTC (am așteptat degeaba…. șamd).

Azi dimineață ne-am sculat 5.30 – 5.45. Dacă ieri n-am prea ”avut cînd” învăța, azi dimineață, după 15 min. de sport și o ieșire la aer curat am reușit să învăț la cele trei obiecte (geografie, română, biologie).

Noaptea a nins, dar peste zi s-a încălzit. Bălțile domină trotuoarele și ”pîraiele curg iute, șoptind”, însă mugurii nu se prea văd îmbobocind, dovadă că primăvara e încă departe.

Azi trebuia să avem adunare generală, dar s-a amînat. Nu știu cum să fac materialul. Azi la școală s-au întîmplat multe ”evenimente”: 1. Neculcea a luat bătaie de la unul de-a 10-a (după care respectivul ”chiștoc” și-a luat porția de la colegii lui Neculcea); 2.  La geografie a dat extemporal. Profesoara a mers mereu printre rînduri și a observat cine copie și cine știe. De copiat n-a prins, dar după ce-a strîns extemporalele, a scos deoparte trei extemporale zicînd: ”Astea-s făcute de-acasă” (Sfichi Ana, Nenati Lucia, Moroșan Maria). Profesoara, bună la suflet, nu le-a pedepsit, ci le-a pus să mai dea un extemporal. Lui Nenai însă i-a găsit extemporalul boțit în bancă și n-a mai lăsat-o să scrie a doua oară. Aceasta s-a dus la loc, a pus capul pe bancă și – ce i-o fi venit ei să facă un teatru? Își cere voie să iasă afară, apoi… leșină lîngă calorifer. Profesoara se sperie, în clasă – rumoare. Aproape toți știau că se preface și rîdeau. Profesoara și-a dat și ea seama și i-a spus: ”Nenati, poate vrei să mergi la artă dramatică? Foarte bine, o să ai succes, dar nu începe să te pregătești astfel” Au urmat plînsete și jurăminte din partea … leșinatei care spunea că așa leșină ea și altele… Pînă la urmă, profesoara, înduioșată, și-a cerut scuze și a ieșit aproape plîngînd din clasă. E o profesoară foarte bună, atît ca om cît și ca, virgulă, cadru didactic.

În pauză, diriginta m-a luat deoparte și i-am spus cum a fost (n-am avut nici o părere, am spus doar părerea clasei). În pauză și în ora de matematică diriginta i-a ținut o teorie și i-a arătat toate faptele ei ce le are la activ, arătîndu-i adevărata ei față… În orice caz, Nenati Lucia s-a făcut de toată rușinea în fața clasei și aș da orice să nu fiu în pielea ei. În clasă nimeni nu-i dă nici o atenție.

La română m-a ascultat la ”Străinul” – 7. La rusă n-am vrut să mai știu de nimic și m-am dus cu Neculai Halip în ultima bancă. Azi am făcut lupte cu Derevleanu din C care iar se ține tare, dar mereau îl puneam pe jos. Cred că sînt puțini în școală care să mă doboare. Am eu metodele mele (cea descrisă în cearta cu Lungu Dragoș etc.)

După ore am halit cam slab, am dormit două ore apoi m-am pus pe scris și-nvățat. Știu bine cele 1000 de cuvinte începătoare la engleză. Pe la 5-6 s-a adus pîinea, iar doamna s-a dus în vecini. Noi, flămînzi, i-am mîncat vreo 5 sarmale și trei sferturi de pîine. Apoi, pe la 8, am halit din nou (n-a zis nici pîs!). Ieri am scris cu lux de amănunte lecția 13-a la limba engleză, iar azi am învățat-o. Seara am făcut ”manifeste” la chimie (T1 a făcut la l engleză). Cred că dacă m-aș potrivi încă aș mai avea de scris. Azi i-am scris o c.p. buniței. M-am culcat la 11.

Joi 23 februarie 1967.  M-am sculat la 6 și-am învățat la română, istorie și engleză. La socialism a ascultat pe cei cu note rele. La fizică a predat. La istorie m-am anunțat și mi-a pus numai 8. Bun și atît. La chimie, Gozec Victor a înhățat un 8… La engleză ne așteptam să facem recapitulare. Foarte calm, Pop a predat, apoi, cînd mai rămăsese un sfert de oră, a spus: ”Și ziceți că aveți teză? Nu-i nimic. O să vă dau o teză cum n-ați mai dat. Una experimentală și pentru mine, la nivelul clasei a XI-a umanistică. Și vă spun și subiectul: o traducere din limba română în limba engleză. Pentru asta aduceți-vă dicționarele.”Ne-a pus pe toți în coadă.

Azi e o zi foarte frumoasă, cu un cer foarte albastru, ca în Italia sau Cuba.

Azi, Albu mi-a spus că corespondenta ei din Mașcăuți mă îndeamnă să-i scriu Svetei. Toader a scos fotografiile. Au ieșit vreo 7 bucăți pt mine (bunicele). Acasă i-am scris Svetei (+ o insignă de polisportiv. Gr. II). Toader a fost la film. După amiază am fost în oraș, am scos 40 de lei de la cec, am cumpărat două mărțișoare (6 lei) și am plătit fotografiile (20 lei). Seara Toader a scris în Cuba la Mayra lui. Am fost la PTTR (poștă) – mai bine recomandat decît simplu par avion.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 347 Miercuri 13  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (76).


Marți 31 I 1967. M-am sculat la 6 și la 7 am ajuns la școală. Un ger de -25 de grade. La ora de meditație de la limba engleză am fost în centrul atenției lui Pop; m-a scos la tablă, am scris rezumatul, apoi am citit și-am tradus. La fizică, predă mereu. De asemenea, și la celelalte obiecte: istorie, latină etc.

La ora 1 am venit acasă, am halit și la 2 am fost în oraș: am vrut să-l întîlnesc pe T0, dar nu l-am mai văzut.

Am vorbit cu Simota să-mi dea timbre și să timbrăm scrisorile cu falsuri din astea.

Dupămasă am învățat la biologie și mai puțin la celelalte. Seara am făcut sport. Vroiam să stau în mîini apoi să facem flotări în poziția asta. Toader n-a reușit la început. Eu: ”Mă, parcă ești o domnișoară!” și mă avînt să stau în mîini. Dar elanul a fost prea mare și cînd am căzut o dată, am crezut că s-a sfîrșit lumea. Am tras doi dumnezei și m-am liniștit.

Miercuri 1 II 1967. Azi începe Luna cărții la sate. Dimineață m-am trezit aproape bolnav. Mă ustura în gît și abia respiram. Dimineață – un ger teribil care mi-a agravat ”boala”.

Mi se pare că am doar 5 la limba română (surpriză!).

După ora 1 trebuia să avem informare politică, dar n-a venit Luchienița și după ce-am plecat eu au plecat și ceilalți (Pleacă șefu – plec și eu!).

Dupăamiază au venit doi frați pe la Toader. Abia azi și-a sărbătorit ziua de naștere. A luat 100 de lichior și 100 de lei. A fost și Telucu pe aici. Pe la 5-6 ne-a ajuns foamea. Ca să le arătăm ”oamenilor” noștri (L.D.: adică gazdelor noastre) că nu-i de-ajunsă haleala, am mers la alimentara și-am luat o franzelă de trei lei. Nu le-a convenit. Seara ne-a întrebat ce vrem să mîncăm și ne-a făcut lapte cu mămăligă (mai vreți?). Cu franzela și cu asta ne-am săturat. Seara am vorbit cu Toader despre viitor. Admiterea este ultima piedică. Cred că o să merg sîmbătă acasă.

Joi 2 februarie 1967. M-am trezit c-un guturai a-ntîia. La școală mi-a curs mereu nasul, am umplut două batiste. Strănutam și tușeam des. Am fost la cabinet dar nu era doctorul. Azi ne-a pocnit cu două extemporale la care ne așteptam. La chimie ne-a fentat urît dar am avut un noroc enorm și la nr. meu (2) a dat lecția de azi pe care am știut-o f bine. (+ cu o ”fiță”) (L.D.: fiță = fițuică). La celălat număr a dat din urmă și i-a rupt.. La engleză, la fel: take a sheet of paper, please and… Control paper! Fielding – activitatea literară cu privire la fragment. Pop mă solicită mai des acum.

Pentru mîine nu prea am de învățat. Am citit la biologie. Doina H. merge la 5 la Pop. .. În urma ”faptului cu pîinea” azi ne-a ținut bine: dimineața și seara – cacao. La amiază – două feluri (borș și pireu cu pîrjoale)… Noi sîntem învățați să facem reforme și… reușim!

Pe la 2.30 – 3.30 am fost la internat și-am jucat șeptica (Haiuță, Florea, Hamza). Seara am făcut o baie fierbinte și-am luat un antinevralgic.

Vremea s-a mai ameliorat și-i bine.

Vineri 3 februarie 1967. La educație fizică am lucrat cu tot elanul, dar nu fac exercițiile prea corect pentru notă. Plus de asta simt că mă doare șira spinării. La psihologie n-a ascultat pe nimeni pentru că toți cei pe care-i nimerea ziceau că n-au învățat. Economul a predat, apoi a spus povești. La engleză l-a ascultat pe Mafteian apoi a predat despre Burns.

Azi la școală am fost destul de vesel și limbut (Gozec: ”Bine că ți-a mers”). După masă am citit un pic la fizică și la biologie. De la 5 la 7 am fost la baie. Am stat sus, pe ultimul rînd de bînci, și m-am spălat bine. Prandea glumea cu noi.

Seara a fost Simota pe aici, dar nu mi-a mai adus nici o noutate. N-a făcut decît să se laude și să umfle vechile povești. Îmi face impresia că-i un lăudăros, un fățarnic și mai ales nu se ține de cuvînt. Ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 4 februarie 1967. Mi se pare că am un 7 la geografie. La fizică am dat extemporal. Ne-a dat vreo 5 întrebări și cu toate că știam materia tot am făcut vreo 3-4 greșeli. Cred că-mi pune 6. La istorie ne-a bifat un extemporal (Mișc. muncit. la sf. sec 19) – tras cu ochiul la sursă. De la noi din clasă au fost trimiși acasă patru elevi care-au fost găsiți cu microbi de scarlatină (Albu, Burciu, Pîrghie și Moisuc). După masă (începînd cu ultimele ore de școală m-a apucat iar melancolia (Economul zice că melancolicii trăiesc mai mult). După masă am jucat cărți, am învățat la engleză, apoi a venit Telucu pe-aici. Toader s-a dus la film cu Natalia (de la 4.30 la 8.30). Eu am fost pe la Simota (are o soră, Ioana). De la 5 am fost la Pop. A făcut ”procitanie”. Ne-am descurcat. ”Aproape bine”. Ne-a predat ”Dombey and Son” f mult. I-am cerut și mi-a dat Czechoslovak Youth. A plouat zdravăn.  Seara am stat tîrziu, am scos vreo 8 adrese, am făcut un prototip, apoi l-am copiat încă o dată. M-am culcat la 11.

Duminică 5 februarie 1967. M-am sculat la ora 8. După ce-am terminat cu programul fix (spălat, mîncat) m-am dat pe scris. Am scris șase scrisori: Finlanda, India, Danemarca, Pakistan, Turcia și Indonezia. Cînd o să le dau la poștă, mă seacă de bani și… timp. I-am scris și buniței. Azi am vrut să merg acasă dar m-am răzgîndit și m-am dus numai pînă la autogară. L-am întîlnit pe Leon Abobului care mergea acasă cu (cursa de) 11. Am scris o scrisoare și i-am dat-o s-o ducă acasă. Mi s-a stricat penița și trebuie să scriu cu roșu.

Azi e o zi f caldă, senină, totul respirând viață și primăvară. Asta mă încîntă și mă scoate din letargie, dar rămîn în casă. De la 12 la 6 am scris 12 pagini la engleză. Îmi cînta capul! Și nu e deloc ușor. Au fost băieții pe la mine (Atănăsoae, Mafteian, H.N.). Toader a venit la 4.15.

Luni 6 februarie 1967. Aseară la 5.30 Toader a plecat în oraș să se întîlnească cu Natalia. Gospodarii nu sînt de acord cu întîrziatul prin oraș. Ca să nu aibă neplăceri cu gazda, Toader s-a sfătuit cu mine și-am stabilit un cod de semnale. Dacă ei (găzdașii) n-au venit încă acasă înseamnă că poate să mai stea, iar eu aprind și sting lumina de mai multe ori. Dacă trebuie să vină, atunci sting lumina pt cîteva minute. Asta la 7.30 punct. Cînd a venit mi-a spus că i-a ajutat semnalul și s-a distrat cu Natalia pe chestia asta.

Azi dimineață am fost la poștă și am dat scrisorile (India, Indonezia, Pakistan – cîte 5.60; Finlanda, Danemarca și Turcia – cîte 2.20).

La ed fizică am stat degeaba.  Și m-am ținut de prostii cu Gavril (Ica, Geta ș.a.). La diriginție ne-a vorbit iar despre familie. Mă întreabă baba la începutul orei dacă știu ce-i familia. Eu: ”Nu știu!” Apoi explică și vorbește toată ora, și la urmă: ”Druguș, ce-i familia?”. Eu: ”Păi…, familia este…”. Fetele  (N.L.) au rîs că nu știam cum e cu familia. Nu-mi pun deloc problema acum. După mine, nici n-ar trebui să se vorbească astfel de teme la diriginție. Dacă e numaidecît și prezintă ”importanță de stat” atunci să ne lase să mai creștem și pe urmă… La matematică m-a agățat și nu știam o boabă. Formula era pe tablă; c-un pic de gîndire și-un calcul rapid i-am scos un 8. La engleză a ascultat și-n același timp ne-a predat rezumatul. Au intervenit schimbări în programa de admitere. Trebuie LIMBA și literatura română. Mă tem să n-o dau în bară cu româna. De la școală am trecut pe la Albu și i-am dus un caiet de engleză. Atunci l-am văzut pe T0 care intra tot la blocul 3, scara A. Ne-am întîlnit și – mîine la 5 și 15. Acasă, surpriză: un colet de la bunița. M-am dus la poștă și l-am ridicat apoi am stat de la 3 la 4 și 15 la autogară și l-am așteptat pe Leon A. să-mi aducă ceva de-acasă. Dar văzînd că nu mai vine cursa am venit acasă, am desfăcut pachetul și-am găsit numai dulciuri + săpun de față, de ras și-o pastă (de dinți). Restul: biscuiți, portocale și-o lămîie, zahăr, napolitane, șocolate – toate astea în valoare de 60 de lei. După asta am mers la autogară. Autobuzul venise de cîteva minute. Să crăp de ciudă! Și așteptam cu o mare nerăbdare scrisori, ziare și cărți. Am scos 50 de lei de la cec (+ 3.20 dobînda) am luat o mapă de plicuri de 3.50 (Diana cu ciuta) – roz – apoi m-am întîlnit cu Gavril. Mi-a dat o cafea neagră. Era fierbinte, noi ne grăbeam și ne-am cam fript.

Am fost pe la internat și-am luat un caiet de limba română. A fost Simota pe la mine (a scris o scrisoare) și a plecat. Eu am stat și-am scris la română pînă la 10.

Azi – o zi caldă, zăpada e în două cu apă și se topește mereu. Am mare noroc de galoși. Azi Toader a fost la film. Seara m-am culcat mai devreme ca altădată.

Marți 7 februarie 1967. Ne-am sculat la 6. La latină – aduce extemporalele. Druguș – 4. Apoi: ”Ți-am făcut patru din 3!”. Diriginta tocmai îmi spusese să fac ”bairam” celor care iau note proaste, iar eu am făcut pocinogul. Baba Badac: ”Druguș, eu am observat la tine o pasivitate totală față de acest obiect încă din clasa a X-a. Eu nu știu de ce a admis tovarășa directoare venirea ta aici!”.

La română, Hlinski îmi spune că o să am mari decepții cu scrisul ăsta al meu… La soc. a venit economu jumate de oră.

A fost mama pe la mine și mi-a adus cele trebuincioase (multe scrisori din India, din Trinidad și de la Moscova (Natașa și Radio). O mare bucurie. Am primit vederi și insigne.

După ore am fost pe la Albu, apoi acasă. Pînă la 6 am vorbit cu mama. Mi-a adus ziarele și cărțile. La 5 am fost în oraș și mi-am cumpărat un stilou de 17 lei și-o cerneală.  M-am întîlnit cu T0: Information about V. (decretul). Another task: so called Voican, cl. XI-a de la Lic.1. Toader a început să scrie în jurnal. Ne-am culcat la 10. Mi se pare că am mîine o teză (la matematici superioare).

Miercuri 8 februarie 1967. Zăpada se topește pe zi ce trece și stăruie un aer primăvăratec. Toader s-a cam răcit cu Telucu. (Acesta s-a apucat s-o informeze pe N. despre ce face el prin clasă…). Țibu Silvia m-a rugat să-i scriu în Oracol. Eu: ”N-am timpm; m-a rugat alta să-i scriu”.

Azi dimineață ne-am sculat la 7, dar dacă știam că mă verifică la toate obiectele, mă sculam la 5. La geografie a vrut să dea extemporal, dar a întîmpinat rezistență și… a ascultat. M-a agățat și…. 6! La matematică teză: a dat cel mai ușor posibil – o problemă pe care o făcusem la tablă și-am luat atunci 8, și două derivate. Cred c-am făcut-o pe-un 6. La română – extemporal: ”Un om a trecut peste muți” (pe-un 6). La biologie – extemporal – lecția de zi (selecția naturală). Cred că voi lua mai mult de 6. La rusă – recapitulare. M-a agățat în ultimile minute și mi-a pus un 6.

Azi am fost vesel la școală.

După masă cerul s-a înnourat și a început să ningă. Am primit o scrisoare de la Mircea. Pe mîine am avut de învățat numai și numai la engleză. Mi-am făcut eu un rezumat și-am învățat.

Joi 9 februarie 1967. Am dormit iar pe rupte. Azi, după cum mă așteptam, nu m-a deranjat la nimic. După ora de socialism l-am rugat pe Economu să-mi spună despre primele decrete ale puterii sovietice. Mi-a spus un pic și m-a îndrumat spre bibliotecă.  După căutări asidue am găsit cel mai bun răspuns posibil la Question 1 din ”Moscow News” la concursul ”50 years of Soviet power”. La fizică – în laborator și ne-am distrat. La engleză  a predat toată ora. După masă am citit la română. Simțindu-mă obosit m-am culcat și-am dormit două ore (3.30 – 5.30). La 6 am fost în oraș cu Toader și ne-am tuns (o lună). Acasă m-am ras la fauri (L.D. probabil ”favoriți”) și pe mustață (tot de-a lună). Seara mi-am cusut haina și buzunarele la pantaloni. Fac o încercare timidă de a-mi îndrepta scrisul, dar nu văd nici un rezultat. Oricum, cred că scrisul nu mi-e format încă.

Azi a nins și-a viscolit un pic.

Mîine am teză la rusă. Mi-am făcut un manifest = fișă individuală de însușire a materiei. M-am culcat la 10.30.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!