liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Tratat despre lucrul bine făcut

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 248. Marți 4 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (15)


Ultimul dintre cele patru aspecte ale praxeologiei prezentate de T.K. în ”Tratat despre lucrul bine făcut” este organizarea. Paradoxal, autorul nu abordează acest aspect într-un capitol distinct (așa cum a făcut cu primele trei aspecte), ci ”topește” discuția despre organizare întru-un capitol intitulat ”Principiile cooperării”. Deduc de aici că esența organizării, pentru T.K., este cooperarea (firesc, pentru un regim politic care promova asiduu ideea de cooperare și critica acerb ideea de concurare/ competiție). După cum am arătat în alte articole, cooperarea și concurența sunt mereu împreună; doar noi le tratăm separat. Sigur, ideea că viitorul urma să aparțină comunismului – modelul suprem de cooperare ”frățească” între oameni – a sucombat între timp, dar viziunea postmodernă și logica terțului inclus demonstrează că cele două forme de acțiuni umane: cooperarea și concurența chiar conviețuiesc și sunt de nedespărțit. Nu cunosc cine este autorul propunerii, dar eu am preluat-o ca fiind pozitivă și benefică: existența co-oncurenței adică prezența simultană atât a cooperării cât și a concurenței. Acest lucru este cel mai vizibil în sporturile pe echipe: cele două echipe concurează, dar în interiorul fiecăreia dintre ele are loc cooperarea.

Spre finalul lucrării, autorul abordează o chestiune cu adevărat importantă: de ce facem ceea ce facem? De ce acționăm astfel și nu altfel? Apoi: de ce unii sunt mai inventivi, mai cooperanți, mai insistenți în acțiunile lor decât alții? Sigur, nu putea lipsi răspunsul că ”nevoia se află la baza tuturor acțiunilor umane”. Merită reținut acest pasaj explicativ: ”Trecînd la fondul chestiunii, declarăm că noțiunea-cheie a dinamicii progresului, în felul nostru de a o înțelege, este cea de situație coercitivă. Tot așa se pare că a considerat, urmându-l pe spaniolul Cerioli, cercetătorul polonez Jakub Gorski scriind cele ce urmează în cartea sa ”Consiliul statului” apărută în 1597: ”Căci după cum îmbelșugarea peste măsură afundă pe om în lene și ticăloșie, tot așa lipsurile îl fac simțitor, iscusit și vajnic (…) oamenii care sălășluiesc pe meleaguri sterpe sînt mai harnici” (cf ed, 1892). Oamenii croiesc drumuri noi atunci cînd nu pot ieși din impas decît pe o cale nouă”. Este un excelent răspuns la întrebarea (care a circulat în secolul trecut); de ce Germania și Japonia – țări fără resurse multe – aveau  cele mai dinamice și dezvoltate economii? Totodată, experiența noastră din dictatură (una bazată pe lipsuri) a obligat oamenii să devină creativi, descurcăreți, inteligenți. (desigur, asta ca formă de supraviețuire, nu ca formă de progres).

În încheierea discuțiilor despre praxeologia lui Kotarbinski, nu pot să nu remarc un lucru: deși teoretician al lucrului bine făcut, autorul nu se putea lăuda că a făcut cel mai bun lucru scriind o carte de 400 de pagini, plus cca 120 de pagini de anexe (cuprinzând articole publicate de autor după apariția cărții, în 1955). Articolele, prin natura lor, sunt mult mai concise, mai clare și mai ușor de urmărit. Să scrii cca 400 de pagini pentru a descrie patru principii praxeologice mi se pare exagerat. La fel consideră și traducătorul/ prefațatorul român, care îi reproșa lui Kotarbinski căderea în banale exemplificări, adesea extrem de simple, alteori valabile doar pentru cunoscători (de șah, de exemplu). În condițiile de astăzi, cititorul este avid de texte scurte, pline de miez și de utilitate pentru el. Chiar și cu criticile aduse, Kotarbinski are meritul de a fi promovat praxeologia într-o țară comunistă, știut fiind că adevărații aplicanți ai praxeologiei în economie sunt membrii Școlii austriece.

Liviu Druguș   Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 244. Vineri 1 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (11)


Kotarbinski insista să nu amestecăm teoria organizării (așa cum era ea cunoscută în Polonia anului 1955, când a apărut ”Tratatul despre lucrul bine făcut”) cu praxeologia. Eu am pus semnul egal între teoria organizării și teoria managementului, deoarece o organizare oarecare nu se face ca un lucru în sine, ci are un scop acțional precis. (Reamintesc aici că, asistent fiind la Catedra de Organizare a Facultății de Științe Economice din Iași, în anul de grație 1972-1973 am propus studenților ca în loc de ”organizare” să vorbim despre ”management”, unul bazat și pe o bună organizare, desigur). Similar eforturilor gnoseologice și epistemologice făcute de von Mises în ”Acțiunea Umană” și de Kotarbinski în ”Tratat despre lucrul bine făcut”, am fost preocupat, în toată activitatea mea didactică și de cercetare, de ”delimitări/ lămuriri conceptuale”. Fără clarificările conceptuale bine stabilite ab initio, fiecare cititor va traduce textul citit în funcțiile de definițiile pe care le are deja în minte. De la ”războiul definițiilor” pornește orice schimbare de paradigmă, de concepție, de viziune. Confuziile și neînțelegerile pornesc de la aceste ”mici” aspecte cum ar fi definirile termenilor utilizați. Acest lucru se întâmplă frecvent atunci când folosim cuvinte ca: stânga, dreapta, liberalism, libertarianism, comunism, socialism, bolșevism (în teoria politicului) sau eficiență, eficacitate, efectivitate, eficacitate, economicitate, economizare, economisire și chiar mult prea uzitatul economie (în teoria economicului) respectiv concepte ca moral/itate, etic/itate, principiu/ principialitate, datorie, obligație, liber arbitru, comportament uman (în teoria eticului). Despre moduri alternative de organizare (numite, convențional, capitalism, socialism etc.) a vorbit (bine), cu doi ani în urmă Horia Roman Patapievici într-un discurs ținut enoriașilor unei biserici din România: https://www.facebook.com/patapievici/videos/10153387905535845/ O explicație a conceptului de valoare și a modului în care se formează aceasta (făcută de HRP) este similară celei pe care am descris-o în episodul de ieri, dar cu unele nuanțe. Esențialmente, teoria expusă de HRP este una libertariană adică este acel produs al școlii austriece/ vieneze bazat pe praxeologie (el îl numește pe von Mises liberal, ceea ce nu este întru totul exact, austriaco-americanul fiind un libertarian de dreapta).

Pentru Kotarbinski, praxeologia are drept esență un set de reguli menite să asigure eficiența. Iată câteva dintre aceste: 1) minimizarea eforturilor/ cheltuielilor ceea ce va face acțiunea mai economicoasă și mai productivă; 2) orice acțiune trebuie riguros pregătită; 3) instrumentalizarea acțiunii (traduc: adecvarea mijloacelor/ instrumentelor/ uneltelor apte să ajute la atingerea scopului); 4) abia acum apare ideea de organizare, respectiv ”integrarea unor acțiuni particulare în unitatea actului compus acordând o atenție specială actelor compuse ale mai multor subiecți” (eu am numit acest aspect drept continuumul micro-macro-mondo, respectiv armonizarea acțiunilor individuale cu cele societale și globale). Pentru mine, organizarea/ armonizarea, praxeologia și managementul una sunt! (”Tres unum sunt”). În încheiere, iată cum am descris/ prezentat/ predat eu conceptul de organizare: etimologic, acest cuvânt vine din grecescul ”org” care sugerează armonie, întreg armonios, concordanță, vibrație înaltă. Familia de cuvinte a cuvântului ”organizare” este compusă din: orgă, orgie, orgasm, organ, organism, organigramă, organizație. Toate trimit la armonie (cvasi)perfectă!

Liviu Druguș

Pe mâine!