liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Țopa Mihai

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 358  Duminecă  24 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (86).


 

Sîmbătă 2 aprilie 1966. Spre deosebire de ziua rece și posomorîtă de ieri, la care s-au adăugat zăpada și fleșcăiala, azi a fost (din păcate numai pînă la amiază) o zi minunată. Dimineața era totul înghețat, dar cerul era foarte albastru și – după atîtea zile negre – a strălucit soarele. Pînă la amiază s-a topit o mare parte din zăpadă, iar drumurile pietruite și trotuarele s-au uscat. După masă însă, s-a înnourat, s-a făcut iar frig și a început să bureze.

Azi dimineață, Țopa M. (pedagogul) a venit la mine și, văzîndu-mi caietul, a zis: ”Măi, tu trebuie să-ți faci o bibliotecă cu jurnale din astea”. Eu: ”Mi-oi face”.

În urma hotărîrii Consiliului pe internat și a aprobării de către direcțiunea Liceului nr 1, a luat ființă în internat un fel de club. Acesta s-a amenajat în sala de valize. Toate valizele s-au aranjat pe margine, iar în mijloc s-au adus două mese de tenis și trei mese din meditație + 6 scaune pentru a se juaca remy și alte jocuri (se mai joacă și kuțki). Pereții sunt pavoazați cu fotomontajele din dormitorul 5, geamurile au fost camuflate cu ziare și ne simțim cu toții bine aici.

În clasă, la școală, schimbul de priviri n-a mai fost așa de intens ca ieri. Deci, am avut motiv de întristare. Totuși… (nu prea). La istorie n-a ascultat, ci a predat jumătate din lecția ”Primul război mondial”. Este o lecție tare frumoasă și interesantă și cu cît am ascultat din clasă și cu cît mai citisem înainte, aproape am învățat lecția din clasă. Trimestrul acesta urmează un șir de lecții – toate importante și foarte interesante și am de gînd să le învăț bine pe toate. (Revoluția din Octombrie și Al doilea război mondial le-am citit deja de cîteva ori, din plăcere.). La chimie, profesoara a ascultat trei fete după care ne-am continuat lecția cu Aluminiu. La fizică – ultima oră – a asistat diriginta. A ascultat-o pe Nenati, dar ea nu s-a pregătit (a avut de învățat pentru olimpiada la limba română care are loc mîine la Suceava) și a luat 4. Pînă la sfîrșitul orei ne-a mai predat un șir de formule, dar pe care – în parte – deja le știam de la reală și mi se pare ușor.

La sfîrșitul orelor, a venit secretara în clasă și a dat bilete pentru spectacolul de duminică ”Ana Christie”. Au luat tare puțini elevi – și eu (3 lei).

La internat am luat masa la 12.15, apoi am pierdut timpul prin ”Club”. Am jucat un pic tenis, apoi au venit cei dintr-a XI-a și a trebuit să le cedez locul. Un trimestru mă mai desparte de clasa XI-a… Cînd eram într-a opta nu-mi închipuiam cum și cînd voi mai ajunge în clasa XI-a. Tare ușor au trecut acești ani.

Pe la 1.30 m-a luat Atănăsoae la un film la ”Unirea”. Aici am intrat din banii lui (1,50). Am văzut filmul gruzin ”Tatăl soldatului” (Ghiorghi și Goderzi Maharașvili). Filmul mi-a plăcut prin întreaga lui acțiune, dar mi-a plăcut mult și prin concepția lui Ghiorghi despre război și fascism. Întîmplarea de la vie îmi va rămîne vie în minte. Pe lîngă jurnal am văzut și un supliment satiric care a fost destul de … satiric. După ce-am ieșit de la film am luat direcția internat. Aici am stat în dormitor pînă după 5 discutînd despre fete. Eu m-am închis în mine și n-am prea luat parte la discuții. Apoi am venit în meditație. Am venit apoi în meditație unde Costică Lungu ne-a arătat o ”metodă” de a afla dacă te iubește cineva. A înfipt un chibrit în cutie, perpendicular, că scăfîrlia (gămălia) în sus. Apoi, unul oblic așezat cu fosforul așezat pe primul. Îi dai foc celui de-al doilea, pe la mijloc. După ce se termină totul de ars trebuie ca bețele să fie lipite la capete și cel de-al doilea ridicat, paralel cu cutia. Asta în cazul în care te LOVEște. Dacă nu, ți se strică totul. (Vorbe…). Mie și lui Costică ne-a arătat că e  bine. Meditația a început după ora 6. Acum Adochiței se poartă frumos cu mine, îmi spune pe numele mic și cînd vrea ceva, mă roagă. Eu îi răspund la fel.

Pînă seara am scris încontinuu în jurnal pe ziua de ieri și de azi. Pe la 8.30 a venit ped. Haiuță (Hamza-i plecat la Vatra Dornei cu șahiștii) și ne-a povestit o mulțimne de lucruri pînă la ora 9. Ne-a povestit ăn special din viața lui de sergent tanchist (cum a făcut ”ungerea” de la iarnă la primăvară, apoi o mulțime de de aventuri și întîmplări de prin locurile unde a făcut armata sau chiar de prin Rădăuți). După ora 9 ne-a dat drumul la dormitoare. Am făcut o baie generală foarte sănătoasă după care m-am și băgat în pat. A venit pedagogul prin dormitoare și pînă la 11 nu s-a dus. A fumat 6-7 țigări și ne-a povestit o mulțime sau mai făcea bancuri pe seama noastră. Azi l-a prins pe Costică cu țigara-n gură și nu i-a făcut altceva decît i-a confiscat-o.

Duminică 3 aprilie 1966. Ne-am sculat cam greu pe la 7 și ceva. Am dormit foarte bine și am visat frumos.

Vremea se menține mohorîtă, dar nu mai ninge. Zăpada s-a topit în cea mai mare parte și acum predomină trei culori ce contrastează: albul zăpezii, negrul pămîntului și verdele crud al ierbii ce are deja cîțiva centimetri.

Masa s-a servit după ora 8, iar meditația s-a sunat la 8.30. Pînă la 9 am scris în jurnal, iar de la 9 m-am apucat serios de învățat. După ce-am mai citit la chimie și ec. politică, plictisindu-mă, m-am dus pînă la Gherasim. Aici am discutat un pic. Pe atunci se ocupa de liniște burleanul Caunii Vasea – gras ca un bivol și prost ca o cizmă. Mi-a zis să mă întorc la banca mea, dar eu mi-am luat un scaun și m-am așezat alăturea. Deodată îl văd venind ca o furtună, clătinăndu-se și nervos nevoie mare mi-a împușcat două palme pe care, dacă nu le-aș fi barat, le-aș fi simțit multă vreme. Nu m-au durut cele două palme, dar mi-era ciudă că un ticălos ca el a dat în mine. Numai faptul că era în clasa XI-a și că avea mulți apărători m-a împiedicat să nu-i răspund. Așa că am tăcut și-am strîns din dinți pînă mi-a trecut. În pauza de 10, Haiuță m-a trimis să-i cumpăr un pachet de țigări ”Aroma” și l-am servit cu plăcere.

Odată, Haiuță-i zicea lui Toader: ”Mă Gherasime, de ce nu-l înveți pe Druguș, așa mai altfel, să meargă și el cu o fată la film…?”. Gherasim: ”Și ce să-i fac dom pedagog dacă el îi rușinos?…”. Haiuță: ”Nu-i asta, mă!, dacă ești profesor bun…”. A fost o discuție cam neserioasă, dar Gherasim a spus un adevăr. De sînt așa (timid) nu știu. După ce-am servit masa la 12 am împrumutat 5 lei de la Atănăsoaie C. Și m-am dus la film la ”7N” împreună cu Costică și Toader. Spectacolul a început la 2 și s-a terminat la 5. N-a avut jurnal și a durat fix trei ore. A rulat filmul american pe care profesoara Luchian ni l-a impus să-l vedem: ”Procesul de la Nurenberg”. Filmul m-a impresionat foarte mult prin dovezile aduse de acuzare. Am văzut și eu – nu pentru prima dată – cum se ține un proces.

(L.D.: Nu mă pot abține să nu comentez aici simulacrul de proces, unul tipic bolșevic, făcut dictatorilor Ceaușescu, făcut la comandă sovietică, cu execuție românească – un caz tipic de lovitură de stat după principiul ”scoală-te tu, ca să mă așez eu”. Faptul că România a trecut – în timp – totuși la un regim democratic nu scuză cu nimic asasinatul făcut în numele ideii de ”justiție”. La aproape trei decenii distanță, după ce regimul ”democratic original” al lui Ion Iliescu s-a instaurat cu prețul unor alte asasinate – de data asta de oameni nevinovați – rămâne întrebarea: de ce n-a existat un proces Nurenberg pentru nomenclatura comunistă din România postceaușistă, unde Iliescu însuși ar fi fost acuzat? Simplu: pentru că acuzații au preluat  – prin lovitură de stat – frâiele puterii. Soarta României a fost ca după un regim bolșevic instaurat în 1947 să avem, în 2017, tot un regim bolșevic care își promovează puterea prin dictatura majorității. Personal am scris de cel puțin 20 de ani în articole în presa scrisă și pe forumuri că nu a existat nici o revoluție, ci doar o lovitură de stat, bine pregătită de cca 3-4 ani, reușită. Are valoare de adevăr afirmația că  ”toate loviturile de stat reușite se numesc revoluții”. Deși am fost printre puținii care am susținut acest lucru, Parchetul Militar confirmă, în aceste zile, (ipo)teza mea: nu a existat vid de putere în 1989, ci a fost doar o schimbare de persoane.  http://adevarul.ro/news/eveniment/lovitura-stat-decembrie-1989-1_5a3965235ab6550cb85fac15/index.html ).

De la film, imediat am luat direcția Casa de Cultură și, întinzînd bine compasul, n-am întîrziat mult.  Spectacolul deja începuse, locurile au fost ocupate de armată (soldați). S-a jucat piesa lui J. O Neille ”Ana Christie” în interpretarea artiștilor de la ”Teatrul de stat” din Bacău. Piesa mi-a plăcut ca acțiune, mi-a plăcut cum au jucat actorii și concluzia ce se desprinde în final. Nu mi-a plăcut că am stat în picioare… Piesa s-a terminat la 7.25. Am luat-o singur spre internat, reflectînd cele văzute și avînd un pietroi pe inimă. Aveam niște gînduri negre de nici nu știu cum am putut gîndi așa ceva. Eram plictisit de orice, de carte, de viață, de toate. Mă gîndeam: ce rost are să-mi tocesc creierii învățînd, ca apoi – cînd voi ajunge la salariul meu – să fiu un biet slujbaș ca profesor sau altceva. Și ce rost are? M-am gîndit apoi că o scoți mai bine dacă muncești brut și-ți cîștigi astfel pîinea. Dar apoi iar am întors-o. Ce rost are să muncești – și încă din greu, să te epuizezi ca apoi să te ramolești – apoi mori – și n-ai înțeles nimic din viață. În ambele cazuri eram revoltat că m-am născut și că trăiesc degeaba. De fapt nu e prima dată cînd gîndesc așa. În săptămîna care a trecut m-am gîndit de mai multe ori. La internat l-am găsit pe Halip N. care s-a făcut sănătos. După ce-am mai pălăvrăgit, m-a ascultat un pic la latină și apoi mi-am mai descărcat sufletul, și parcă m-am mai înviorat un pic.

Luni 4 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la făr-un sfert, m-am spălat, m-am îmbrăcat și-am sosit în meditație. Aici era pedagogil și timp de jumătate de oră am discutat. La început m-a întrebat dacă fumez și l-am asigurat că nu. Cred că dacă aș fi fost fumător i-aș fi spus. Apoi am vorbit despre limbi. Mi-a spus că lui îi place italiana (și mie) și c-ar vrea s-o învețe. M-a rugat să-i fac comandă la Cartea prin poștă  pentru un manual de ”Limba italiană fără profesor”. Mi-a spus că-i displace foarte mult germana și franceza. Mie unul îmi plac toate și aș vrea să știu din toate măcar cîte ceva. (Începînd cu engleză, rusă, franceză, germană, italiană, spaniolă ș.am.d.). Mi-ar plăcea și mie să învăț italiana. Ascult de multe ori Roma și-mi rămîn multe citate-n cap. Aseară s-a mai făcut o tragere la sorți, cu ocazia venirii lui Halip Neculai. A căzut păcatul pe Moscal care trebuie să se care în d 8.

Azi ar fi trebuit să dau diferență la limba latină pt trim I, dar n-are cine s-o dea. Dacă ieri pînă la 12 am învățat la celelalte obiecte, apoi de la 1 la 7.30 am fost în oraș – cînd să mai învăț? Mă cam îngrozesc la gîndul că aș putea rămîne corigent la latină pe vară, dar totuși mai sper. Azi în niciun caz nu mă pot anunța. Mîine…

De dimineață era un cer înnorat și destul de frig. Peste noapte o mare parte din zăpada rămasă a dispărut, făcînd loc unei ierbi verzi și fragede care în unele locuri are 5 cm. Pe la 10 tot cerul s-a înseninat complet, zăpada a dispărut în întregime și pînă seara pămîntul s-a uscat. Numai pe alocuri mai sînt mici băltoace, dar restul pămîntului e uscat. Și tocmai acum s-a făcut vremea mai frumoasă cînd am de pregătit materia pe două trimestre la limba latină…

Pentru astăzi n-am fost pregătit bine decît la engleză și un pic la limba latină. Am început să intru mai adînc în materie, dar știu totuși prea puțin. Prima oră chiar am avut latina. Profesoara a controlat caietele și a ascultat cîteva eleve. La ascultare m-a întrebat o mică construcție și, din întîmplare, am știut-o. La predare am fost foarte atent fiind numai ochi și urechi la ceea ce spunea profesoara. La sîrșitul orei m-a pus să traduc textul și m-am descurcat binișor. Profesoara m-a avertizat că săptămîna aceasta să termin cu primul trimestru și dacă pot, și cu al doilea.  La ec politică toți ne așteptam la un extemporal deoarece a dat clasa X-a A, dar ne-a făcut o fentă și nu ne-a dat. Nenati s-a scuzat pentru că a fost la olimpiadă (”Delavrancea”) iar Halip c-a fost bolnav. A ascultat vreo trei eleve apoi ne-a predat lecția nouă. La muzică, diriginta n-a mai ascultat, ci de la începutul orei a predat despre ”Muzica populară românească”. Fiecare cuvînt a fost exemplificat prin cîntece de pe placă și toată ora a fost mai mult o audiție muzicală și ne-am distrat toți foarte bine. Aveam de gînd să învăț la chimie în această oră, dar am putut? La chimie, ora s-a desfășurat foarte normal: ascultare-predare. La predare am scris și eu o ecvație la tablă. La ed fizică am stat cu toții în clasă și ni s-a citit din ”Jocurile Olimpice – istoric”. Broască Geta a venit cu mine-n bancă și i-am arătat traducerea și cîteva exerciții la engleză. La engleză, spre marea noastră mirare Pop n-a întîrziat defel și a intrat în clasă chiar în timp ce suna. Toată ora a făcut ascultare, dar din cîâi a ascultat n-a pus niciun cinci (numai de patru). Pop a hotărît să fcaă o serioasă selecție. Ora asta am mai răspuns eu cîte ceva dar n-am fost la înălțime. După ore, am rămas la urmă și l-am așteptat pe Pop la poarta școlii. I-am arătat foaia cu ”Dicționarul de familie”. Mi-a tradus el cîte ceva pe drum și mi-a promis că mîine sau poimîine îmi va arăta totul. Foaia a rămas la el. M-a impresionat cînd am auzit că are pe cineva în Anglia care îi trimite reviste și cărți. După ce-am luat masa la internat, am ieșit cu Costică și Toader prin oraș. Era cald și plăcut. O adevărată desfătare să te plimbi pe la umbră. Numai să ai chef. Azi, muzica veselă, populară din ora de muzică m-a adus la realitate și m-a trezit din visările mele.

Am venit la 3.30 la internat, mi-am ales cărțile și-am jucat un pic de tenis cu Pitic și Costică.

La 4 m-am dus la Atelier unde au venit numai ceilalți trei băieți, azi fetele fiind scutite de (ora de) atelier. Totuși, din greșeală, au venit Ica și M(elexina). Cînd le-am anunțat că-s libere M. a zis că-i ”mișto” și-a făcut stînga-mprejur. Nu știu de ce, azi am văzut-o pe M. într-o lumină f proastă și nu mai simțeam nici un fel de ”atraction”; îmi părea egală cu celelalte. La atelier, de la 4 la 5.30 am mers în fostul sediu U.T.M. unde acum e atelier de radio. Ceilalți trei au instalat difuzoare noi (95 lei) prin clase, iar eu am schimbat niște ștechere mai mari cu altele mai mici.

După ce-am ieșit de la atelier am mers toți patru în oraș. Aici m-am întîlnit cu Bida Ioan care acum e la București la o școală de contabilitate și acum a terminat vacanța.

Am ajuns la internat la 6.30, am scris în Jurnal pînă la 7, iar la 7 am coborît la masă. Începînd de azi am intrat într-o mare criză (alimentară și financiară). După ce m-am jucat un pic cu macaroanele am ieșit afară și-am mers tustrei (Toader, Costică și eu) în oraș. Am patrulat un pic fiind foarte voioși seara asta, apoi ne-am întors la internat. Pe la 8.10 s-a stins lumina și s-a aprins abia la 8.30, cînd am început să mai scriu în Jurnal. Numai bine am terminat pînă la 9 și pe azi am terminat cu nici o lecție învățată. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 340. Miercuri 6 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (73).


Joi 10 martie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea la 6. Fiindu-mi somn, nu m-am sculat de la început. Cînd a venit Prandea a doua oară a văzut că noi trei (eu, Costică și Cezar) încă dormeam. Mie nu mi-a zis absolut nimic și s-a repezit la Cezar și Costică făcînd gălăgie. Toader mi-a șoptit: ”Te protejează!”. Mă mir și eu, de unde și pînă unde această protecție de care eu n-am nevoie. Totuși, cînd o să pot o să profit de ea, dar tot am să rîd de Prandea.

Aseară Haiuță a venit și el prin dormitoare. Deodată a venit la noi în dormitor și s-a ascuns după dulapul de lîngă ușă. De data asta însă băieții au comunicat imediat și au aflat toți că pedagogul este în dormitor. Totuși, ne-am distrat cu Costică care s-a făcut că nu știe nimic și răspundea la întrebările noastre. A venit apoi Beldianu Gh. (XI) și a stricat și mai mult. A început să întrebe dacă fumăm, dacă avem țigări, care pedagog îi mai bun, că el nu-l are la inimă pe Haiuță ș.a.  Cînd a ieșit el din dormitor a ieșit și pedagogul, după care am rîs bine. Din fericire, n-a fost nici o ”victimă”, ca data trecută.

În ora de meditații de dimineață n-am învățat la nimic. Am scris prin jurnal și-am discutat cu Halip N.

Dimineața părea a fi cald dar era înnourat și ne-am îmbrăcat ca-n mijlocul lui ianuarie.

Prima oră am avut l română (nepregătit). După ce-a ascultat cîțiva elevi, profesoara a încheiat mediile. Cînd a ajuns la mine m-a întrebat dacă am vreun extemporal în D. I-am spus că nu și m-a încheiat cu 7. A doua oră – istoria (complet nepregătit). L. m-a întrebat dacă am notă la istorie și am dat din mînă că nu. (Ce rău sînt!). Profesoara a început să asculte de la începutul catalogului și n-a mai ajuns pînă la ”noi” (L.D.: adică la mine și la Lia). În a doua jumătate a orei a predat India, China și Japonia.

În pauza mare ne-am adunat toți băieții și-am discutat despre extemporalele la fizică și geometrie. La primul e amenințat Gozec, la celălalt Magopăț. Le-am promis la amîndoi că voi sta în orele respective în bancă cu ei și le voi arăta… După asta Gavril ne-a făcut cinste cu cîte-o gogoașă (fără Halip). A treia oră – rusa. Pentru azi am avut de scris două exerciții + trei stofe pe de rost din ”Calea ferată” de Nekrasov. La început a ascultat pe cîteva, apoi a început să încheie mediile, iar nouă ne-a dat ca temă în clasă să învățăm și următoarele patru strofe. M-am gîndit că dacă tot nu le știu pe primele trei ce rost mai are să le învăț pe ultimele…Așa că mi-am făcut rost de-o carte de limba franceză să exersez cu ajutorul lui Halip. Lia stătea cu Cupșan (lîngă mine).. Deodată profesoara mă strigă și începe să-mi pună întrebări din rezumatul poeziei. Mi-am adus aminte din clasă cîte ceva și-a mers. Cînd mi-a spus să spun primele trei strofe mi-a venit să zîmbesc și-am spus că nu le-am învățat. Profesoara, îngăduitoare, mă așează jos și-mi spune să le învăț ca să-mi poată pune notă (parcă nu-mi putea pune și-așa!). Eu am început să învăț de zor și-am reușit să învăț două strofe. A ascultat-o apoi pe Nichiforiuc, care a zis foarte simplu că nici ea n-a învățat. Profesoara – nedreaptă în cazul ăsta – a zis: ”n-am ce-ți face. Azi îți dau 3. Cu Druguș e altă situație. Cînd era în D îmi dădea răspunsuri foarte bune împreună cu Gherasim și Zaharia. Așa că lui i se permite”. Mie mi-a venit să rîd cînd am văzut astfel de protecție. Eu unul n-am acceptat gestul ei, ca și în cazul tov prof Pop. (Nici o diferență între ”bun” și ”rău”: cine învață – 10, cine nu – 3). După 20 de minute m-a examinat și-am știut cele două strofe – restul a spus dînsa. După asta a ridicat catalogul oblic – să nu se vadă – și după cum au zărit unii mi-a pus 9 sau 10 și m-a încheiat cu media 8 (Ce pleașcă!!!).

Azi n-a fost minut să nu mă uit la L. Și reciproc.

Profesorul Zăicescu a predat prima jumătate a orei despre bolile date de microbi, apoi a pus două eleve să citească din cărți. Halip N. l-a iscălit pe Atănăsoae C. Pe-o carte, ca să-l certe Zăicescu… La sfîrșit a stat diriginta în clasă și-a făcut niște situații.

Azi am terminat orele la 12 și-am venit la internat cu băieții din D. Am luat masa la 12.15, m-am sculat sătul de la masă, dar după asta, vaaaai….!

Azi a fost înnourat și de la 12 la 5 a plouat mereu cam încetinel, dar a înnoroit bine pămîntul.

După ce-am luat masa, pedagogul a luat aparatul lui Gherasim și-am mers toți trei afară-n ploaie de-am făcut vreo patru poze, una mai caraghioasă ca alta. În meditație am scris un pic în Jurnal apoi pedagogul (pe la 4) m-a pus să fac recensămîntul ”populației” din cl XI-a. Cînd am ajuns la Caunii Anton (șeful) acesta a refuzat să-mi răspundă, dar nici eu nu m-am lăsat călcat în picioare. (Mai tîrziu am aflat că-i născut la 8 XI-a 1945!).

De la 4.30 am făcut bilet de voie și împreună cu alți șapte elevi de la internat am mers la Casa de Cultură. Aici împreună cu Toader, Gușul Ghe și Rusu Anton am plecat în oraș. Aici Gușul ne-a cumpărat o franzelă și ne-a ogoit pe toți. Am sosit la Casa de Cultură la 5 fără 10 pentru a prinde începutul spectacolului (la 5). Aici ne-am întîlnit cu Fetcu R (X B) și Popescu F. (X D) cu care-am mai conversat vreo jumate de oră, apoi am reușit să intrăm în coridor (aici am făcut presiuni asupra sexului opus) și m-am distrat foarte bine cu prietenii (Costică L., Tănase Gh., Magopăț Gavril,  ș.a.). La 6 s-a dat drumul în sală. Cu toate că erau trei controlori la ușă am intrat cu presiune și cu biletul în pumn (nu mi l-a mai rupt). Am găsit locul meu liber și mi l-am ocupat. Toader a avut nr 1, eu 2, Magopăț 3, Felicia 4, Cezar 5 ș.a.m.d. Pînă cînd a început spectacolul a cîntat un pic de muzică, iar eu am avut discuții destul de vioie cu Geta Nichiforiuc ș.a.. Aceasta m-a caracterizat ca fiind ”un excepțional cavaler” (vorbe!!!). Am discutat despre dans. ”Fără să dansezi nu știi că ești tînăr”. Am mai citit dintr-o revistă de la Teleagă Viorica (Despre… căsătorie). În sfîrșit spectacolul a început pe la 6.30. . Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bîrlad a prezentat comedia în 3 acte de Mircea Ștefănescu, ”Vis de secătură”. A avut destule momente vesele și fraze cu subînțelesuri. Pot să zic că mi-a plăcut și m-am distrat foarte bine de cei 3 lei (mai ales că nici n-am dat biletul).

Toate au mai fost cum au fost dar nu mi-a plăcut deloc că am rămas flămînzi. Am ajuns la internat la 9 făr-un sfert. Ne-am mai învîrtit un pic pe-afară și prin meditație și s-a făcut 9. Pedagogul m-a trimis să deschid dormitoarele și să aprind luminilor. De cînd a pățit-o Prandea cu comutatorul general s-a pus lacăt și cheie la el.

În dormitor am vorbit destule despre mîncare și tare-mi mai cînta o doină în stomac.

Seara a fost înnourat. Str 23 august este desfundată.

Astăzi la ora 2 și ceva ne-am strîns cu toții în sala mare a Consiliului Sindical Raional unde toți uteciștii au primit noul carnet roșu de UTC. La început, ni s-a vorbit despre importanța acestui eveniment și cum să păstrăm aceste carnete. A urmat înmînarea festivă a carnetelor. Pe mine m-a strigat pe la mijloc. Mi l-a înmînat tov secretar Fasulă. Nr. 1265423 Data 4 III 1966.

Vineri 11 martie 1966. Dimineața ne-a sculat tot Haiuță. Eu m-am trezit înainte de 6 și m-am și îmbrăcat. Venit în meditație am mai citit o dată la fizică, o dată la geometrie, iar apoi de mai multe ori la limba latină. Aș vrea să mă asculte odată, dar cu 5 lecții ce pot face?

Dimineața era înnourat șu probabil astă noapte a plouat. La școală Magopăț a lipsit primele trei ore. A venit la geam și de la ora de rusă s-a cărat. De la geometrie și rusă au fugit Gozec și Halip așa încît în ora a cincea am rămas singurul băiat din clasă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara ne-a dictat lectura suplimentară pentru vacanță, apoi ne-a controlat lectura suplimentară și pe trimestrul acesta. Eu aveam un caiet împrumutat de la Costică Lungu, dar n-a controlat pe rîndul nostru deoarece erau cîteva guralive care au spus că n-aveau caiete. Norocul meu. În ora de fizică, la rugămintea lui Gozec, m-am dus cu el în prima bancă. La începutul orei profesoara a pus absențele și mi-a pus nota din teză: doar 5!. Apoi am dat un extemporal de jumate de oră. S-a dat pe numere. Eu am fost nr 2.  (lîngă ușă). Mi-a dat o problemă și apoi de transformat rezultatul ei în sist C.G.S., ce este intensitatea, interacțiunea dintre polii magnetici și prima lege a electrolizei. La problemă am făcut bine, dar mi-a ieșit un rezultat cam aiurea. Teoria am lucrat-o toată. I-am mai spus cîte ceva și lui Gozec și după ce-am terminat extemporalul l-am învățat celelalte formule de la mine și le-a știut. A știut și celelalte chestiuni de teorie și a luat 7. Cu extemporalul – care-i bun – îi va ieși media 6. Restul orei  a ascultat pe cei căzuți și unii s-au mai îndreptat. Pentru mîine ne-a dat trei probleme prea simple…

În pauză, drept răsplată, Gozec a făcut o cinste c-o spirală și-o eugenie (…). Ora treia am avut latina. Of, latina!… În pauză m-am mai uitat la cuvinte și pe la conjugări. Cînd a venit profa în clasă i-am spus că trebuie să fiu ascultat. După ce-a ascultat-o pe Geta Nichiforiuc, i-a dat media și a predat lecția nouă în ultimul sfert de oră profesoara m-a strigat la răspuns: ”Băiete, poftește afară”. Cu toate că nu m-am prea sinchisit de latină, totuși am făcut față destul de binișor. M-a întrebat cît am mai învățat și cînd i-am arătat cele 28 de pagini (dintr-o sută) mi-a garantat că nu-mi încheie media pe trim I. : M-a întrebat numai din declinări și traduceri ușoare. Fetele ziceau c-am mișcat eu pe-un 5. De fapt nici n-am pretenții la mai mult. Acum îmi va fi mult mai greu să învăț în vacanță materia pe două trimestre. După latină am avut geometria. La această oră a apărut Magopăț și-au dispărut Halip și Gozec. Am crezut că ne va da extemporal și m-am instalat cu Magopăț în ultima bancă. Hrișcă însă avea alte gînduri. Atunci m-am mutat în prima bancă de lîngă ușă. A adus primele extemporale (Gozec 4, Magopăț 4, Halip 5, B.M. între 4 și 5. Eu știam de-atunci că aveam 10 și acum mi l-a trecut în catalog. Mi-a corectat teza și am 9. Media 9! Magopăț avea un singur 4 în extemporal și teza 4. El a învățat pentru azi toate formulele la geometrie și trig. și era hotărît să se îndrepte. L-a ascultat și la tablă s-a mai încurcat la o formulă. A venit în bancă asudat tot și-a stat tot timpul cu mîna-n sus, să-l asculte. A mai dat trei răspunsuri bune (eu l-am informat…) și i-a pus 6. Media 5!. Cînd s-a terminat ora, a și plecat: ”Noroc, mă!”. Și ne-a strîns mîiinile. La ora de rusă am fost singur. De la ora de matematică am fost foarte vesel.

În pauză am întrebat-o pe L. dacă-i iese media la matematică și mi-a spus că se miră că n-a ascultat-o. Ne-am hîrjonit puțin.

În ora de rusă a venit diriginta și a calculat situația la învățătură și aceasta e destul de proastă: 20 căzuți (opt la un singur obiect). Apoi noi ne-am ocupat cu altceva și ea a lucrat mai departe. Ca să nu stau degeaba, am scos jurnalul și-am început să mai notez cîte ceva pentru ziua de ieri. Nenati a văzut caietul și mi-a trimis un bilețel (ce scrii? Poezii?). Am făcut apoi un schimb de bilețele. Și ea ține un astfel de jurnal dar nu scrie zilnic, ci atunci cînd apare ceva mai important. Lia era poștărița pentru bilețelele noastre… Eu am întrerupt primul acest schimb de scrisorele.

După ce-am luat masa, am vrut să merg cu colegii din D la film, dar …. din lipsă de finanțe… De la 2.30 la 3.15 am ieșit în oraș și-am făcut plimbări de unul singur. Am ajuns în capătul străzii 1 mai apoi m-am întors pe lîngă  Cinema 7 N (prima la stînga) Am mers înainte și-am ieșit pe Sttrada Speranței. Casa cu numărul 8 este una impunătoare, solidă și frumoasă. Obosit după astea m-am odihnit în parc apoi m-am dus la internat.

Aici nici nu m-am atins de cărțile de școală. Ce naiba? În ultima zi să mă mai asculte? Am ami scris ceva prin Jurnal. La 5 am făcut o plimbare pe asfalt cu colegii din D. Pînă la 6.30 am mai studiat presa și la 6.30 s-a dat masa pentru a se putea merge la baie. Din același motiv, n-am mers nici aici. După ce-am luat masa m-am sfătuit cu Cezar, Costică și Halip s-o tulim de la meditație (Unde-ați fost: – La baie! – Apoi? – ???) După ce-am colindat un pic, Halip ne-a părăsit și pînă la 8 am umblat singuri. Am fost din nou pe Strada Școlii Noi, ne-am întors pe ”Speranței” și-am ieșit de la cinema ”7 N”. Am mers prin oraș și-am poposit prin parc. Cînd au trecut băieții de la baie, l-am acostat pe Toader care a stat cu noi pînă la 9.  După 8 am fost cu toții pe la blocurile de pe strada Bogdan Vodă (Popescu F, X D). După asta am trecut prin fața internatului și am luat-o iar la asfalt. Pe drum am vorbit despre excursia ce se organizează la Iași și băieții m-au determinat să merg și eu. Dacă ei au găsit 40 de lei, eu n-am? La 9 ne-am reîntors la internat. Aici am observat că Prandea a observat numai lipsa lui Toader, iar pe-a noastră a trecut-o cu vederea. În seara asta Haiuță a scos fotografiile lui Toader. M-am dus cu el și cu Toader în cabinet unde ni le-a arătat. M-am stricat de rîs cînd l-am văzut pe Haiuță în atîtea poziții (ocnaș, cerșetor, mexican, popă). Au ieșit și de-ale mele cîteva, dar nu le voi scoate. Seara am convenit cu toții  ca, fiind ultima seară, să nu se mai facă ce s-a făcut la sfîrșitul primului trimestru, și ne-am culcat cu toții fără nicio grijă pe la ora 10. În alte dormitoare, s-a dansat, s-a cîntat, iar Dan Lorin Vasilovici (cl XI-a) i-a distrat cu acordeonul (L.D.: în videoclipul următor, de la minutul 15, colegii îl pot revedea pe Lorin după mai bine de jumătate de secol de schimbări ”revoluționare”: https://youtu.be/01cR-pa6M0w ). Unii au jucat cărți în meditație.

Azi a sosit din ”vilegiatură” Lungu Arcadie care a fugit de la școală c-o săptămînă-n urmă și-a călătorit pe la Ilișești.

Zilele astea a sosit un control la internat și totul strălucește de curățenie. La spălătorie este apă din belșug, robinetele stricate au fost reparate, iar pe coridor s-au pus becuri noi. Se cunoaște că știu ăștia de frică. Pînă acum au plătit cîteva amenzi pe chestii din astea. Și la bucătărie se simte prezența controlului.

Sîmbătă 12 martie 1966. Dimineață ne-a sculat Prandea la 6. M-am sculat imediat, mi-am periat hainele, mi-am periat papucii, m-am spălat, apoi mi-am făcut bagajul. Plapuma și perna le-am dus în sala de valize, iar pătura, cearșafurile și cutia le-am predat la administrație. Mi-am aranjat toate lucrurile în valiză și în servietă, apoi (m-)am suit în meditație. După ce ne-a dat masa am mers cu toții la rînd. (L.D.: adică la locul de încolonare a elevilor de unde se pleca ”organizat” spre liceu). Mai erau unii cu gențile goale sau cu cîte un caiet-două prin buzunare, dar ca mine …. nu era nimeni! Nu mi-am luat paltonul și fularul, am pus mîinile-n buzunar și-am mers la școală. Pînă să sune, am discutat cu băieții și-am încercat să împrumut 40 de lei de la Gozec și Magopăț. Diriginta a venit însă în clasă și a spus că se mai pot trimite și mîine bani pt excursie. Am vorbit cu Sadigurski Rony (cl X C) să-i trimit banii acasă la ea.

Prima oră – istorie. Pentru azi nu am deschis nici măcar o carte și nici la școală n-am citit nimic. Aproape toată ora s-a făcut ascultare. Cînd eram eu mai fericit și mă gîndeam la naiba, numai ce mă anunță fetele din prima bancă că mi-a pus dată în catalog, deci mă va asculta. Am reușit să citesc lecția de două ori. M-a scos la ascultat împreună cu Omelcenco și Melexina. La început ne-a întrebat despre o Triplă Alianță, dar cînd am trecut la partea geografică ne-am încurcat cu totul. Apoi a mai mers… Am stat chiar lîngă Lia și i-am suflat cît am putut. Am avut prilejul să stau foarte aproape de ea și mi-a plăcut. Eu m-am mai informat de la Voroniuc Maria din carte și chiar am citit din carte. M-a și pufnit rîsul, m-am oprit, profesoara s-a uitat la mine, iar eu am continuat. Cu ceea ce-am mai știut din urmă mi-a pus 7, iar ei 6. Să nu te pregătești deloc la un obiect și să iei 7 așa ușor, vesel și dispus, e ceva… În restul orei a predat despre ”Internaționala a II-a” și a început să încheie mediile, dar n-a mai terminat și s-a terminat și cu ora asta. Mai am încă trei. A doua oră a fost limba lui Cezar. Profesoara a ascultat un pic, apoi a încheiat mediile și a predat un pic. Eu am rămas neîncheiat… Nici în ora asta, baba nu mi-a adresat nici un cuvînt. Ora următoare am avut chimia. Eram mai mult ca sigur că nu mă va mai asculta și totuși chiar la începutul orei Repca m-a poftit în prima bancă să dau extemporal împreună cu alte colege periclitate. Mie mi-a dat carbonatul de calciu și cu cît am scris am făcut pe-un 4. S-a dus media 7. Restul orei a predat magneziul. Mi-a pus și mie vreo două întrebări și le-am răspuns. Ora patra și ultima a fost fizica. S-a făcut în laboratorul de fizică. La început, profesoara m-a rugat pe mine și pe Gozec să reparăm un glob (bec) dar n-am reușit. Am mers la loc (lîngă Lia) și profesoara ne-a spus extemporalele apoi a încheiat mediile. În extemporal am 9. Gozec care a făcut totul are numai 5. Mie mi-a dat media 6 din cauza notelor de la Teleagă (un 5) și a tezei (5). Profesoara a zis: ”Cum nuami 6? Mi se pare că numai la fizică ai atît”. Eu: ”Daaa…”. Ea: ”dacă făceai problema în teză…”. Gozec are 5, Magopăț 5, Halip 6, iar Lia … 4. După ora de fizică, diriginta ne-a chemat în clasă, ne-a ținut un pic de teorie pentru vacanță și ne-a anunțat că excursia se va face după 21 III. M-am despărțit de Gavril, mi-am luat șapca și-am fost liber (Lia s-a uitat în urma mea…).

Pînă la internat am ținut-o într-o fugă și-am prins masa de 12.15. După asta m-am mai învîrtit prin internat și-am plecat apoi la școală să-mi caut bani de drum. Aici am întrebat pe aproape toate fetele și băieții dintr-a X-a D, dar, cu părere de rău… n-au. I-am cerut lui Victor și el m-a servit imediat cu 8 lei (adică tot ce a avut – a sacrificat un film). Din punctul ăsta de vedere îl admir pe Gozec. Îi place să facă bine (ca și mie). Am trecut prin parc și deodată am zărit-o pe Lia. Era cu Ilarica Pascaru și Lucia Nenati. Am luat-o anumit înainte (100 – 200 m). Am luat-o apoi pe Speranței și-am mers înainte pînă la brutărie. Aici m-am oprit și am așteptat să apară ”ele” la orizont. Lia a zăbovit puțin, apoi a intrat în curte. Eu mi-am continuat drumul pe lunga stradă a ”Speranței” mele. Am lăsat într-o parte strada Izvoarelor, apoi cea a Școlii Noi, apoi Ion Grămadă,  ca apoi să dau în C. Dobrogeanu-Gherea. De aici am mers tot înainte și-am ieșit în Calea prieteniei. M-am dus pe la autogară să-mi caut bilet.  (L.D.: În textul manuscrisului este desenată ”harta” străzilor amintite mai sus). La autogară m-am întîlnit c-un tractorist de la Rupturi (comuna Grămești) care mi-a scos bilet, și mi-a completat el 1,50 lei. M-am întîlnit apoi cu Toader care mi-a adus o bucurie. Mircea e în Rădăuți. I-a dat lui cei 40 de lei (trebuiau 30). După asta m-am pornit să-l caut pe Mircea (mai bine nu m-aș fi pornit). După atîta umblătură atîta îmi mai trebuia. Cred că pe puțin azi am umblat 10 km. prin oraș. L-am căutat la internat, am fost la el la gazdă, pe la butelii, prin parc, prin oraș – nimic. Supărat că nu-l găsesc m-am hotărît să mă duc la internat. În fața raionului de partid mi-a ieșit Mircea în cale; tocmai venea de la internat. Mi-a spus c-a venit abia ieri de la Pașcani, a reușit și l-a încadrat, își va începe practica de luni. Mi-a povestit aventurile  sale prin Pașcani, gară și altele…. Am cumpărat trei pîini apoi am mers la internat; ajungîndu-ne foamea pe-amîndoi am scos o pîine și-am mîncat-o aproape toată cu zahăr.

Pe la 5 ne-am luat bagajele (valiza și servieta) și ne-am deplasat la autogară. Mircea mi-a suit valiza sus pe cursă, iar eu mi-am ocupat un loc mai în spate.

La 5.30 am părăsit Răduțiul. Parcă am plecat fără să vreau, pe neașteptate. În alți ani mă gîndeam la plecarea acasă cu o săptămînă înainte. Acum, numai în cursă mi-am trezit gîndurile. Pînă acasă m-am gîndit mereu la tot felul de situații prevăzute de mine pentru viitor.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 337. Duminică 3 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (70).


Vineri 4 martie 1966. Aseară a trebuit să dorm tot cu Horodincă. Fiind obosit am dormit greu și nu m-am mai trezit în sforăiala lui. Azi dimineață aș fi vrut să mă trezesc înainte de 6 dar pedagogul ne-a sculat la 6 și 10. În ora de meditație de la 6.30 la 7.30 am reușit să-mi învăț formulele la geometrie și eram pregătit să dau azi teză la matematică. Cînd învățam așa, deoadată a început să ne cheme pedagogul Țopa la el la cabinet. Și lucru curios, cam pe toți din d. 8. Cînd am intrat acolo Țopa a început să întrebe: la ce oră am venit în dormitor? (la 11), dacă nu dormea cineva la ora aceea (nu), cînd a venit Costică Lungu în dormitor (nu știu). A venit și o întrebare suplimentară: dacă fumez (l-am asigurat că nu) și am fost liber. După ce am luat masa, ne-am încolonat și am pornit spre școală. Mi-am adus aminte că mi-am uitat caietul de limba română și m-am întors de mi l-am luat. Am dat să plec, dar mi-a ieșit Haiuță înainte și m-a luat deoparte. M-a întrebat dacă poate să aibă încredere în mine și l-am asigurat că da. Atunci mi-a spus cum stă problema. Astă noapte s-a furat de la Terzea Gh. (cl IX) din d.8 100 de lei. După toate cercetările, bănuiala a căzut pe Costică Lungu și el nu știe de asta. Pedagogul m-a rugat pe mine să-l urmărersc și să observ dacă nu merge pe undeva să schimbe suta. Dacă l-aș fi surprins nu s-ar fi întîmplat nimic: doar i-aș fi dat înapoi suta băiatului.

Prima oră am avut limba română. Prof. a ascultat jumătate de oră după care ne-a dictat ”Lupta de eliberare națională oglindită în poeziile lui G. Coșbuc”. Nu știu de ce nu m-a ascultat nici azi: și doar mi-a promis că mă ascultă. Ora doua am avut fizica. La început a ascultat cîteva eleve (printre care și B.M.) M. a mai știut cîte ceva, dar destul de vag și doar a întrebat-o ce-i mai ușor. La una din întrebările la care s-a împotmolit s-a găsit o deșteaptă să-i sufle. Profesoara s-a enervat și a trimis-o la loc: 4! După asta i-a ținut o teorie de 5-10 minute că de ce trimite anumite persoane s-o înduplece, că ea nu face lucruri din astea și că pe elevii care procedează așa îi ascultă mai sever să nu-i scape. M. a tăcut la început. Restul orei a fost ”only angry” (doar supărată). Ciobănița a predat un capitol nou: electromagnetismul.

În pauză l-am urmărit pe Costică să văd dacă nu iese cu banii să-i schimbe la cofetar. Dar a stat tot timpul în clasă. Azi am dus la bibliotecă ”Tartarin” de care m-am plictisit și-am luat o carte pentru vacanță. I-am spus bibliotecarei că vreau să dau la engleză și să-mi împrumute ”Moromeții” lui Marin Preda în limba engleză (”The Morometes”). Am luat cartea – care-i destul de groasă – și mi-am pus în plan s-o citesc în vacanță. Propozițiile sînt foarte simple și traducerea e destul de lesnicioasă. Peste umărul meu urmărea și Nenati. Am văzut că știe și ea să citească în engleză… Nenati a anunțat apoi în toată clasa că dirigintele ne sfătuiește să cumpărăm cadouri pentru 8 martie și deci să strîngem bani. Pînă acum s-au strîns aproape 100 de lei. Băieții au dat toți.

Următoarea oră am avut l latină. După ce-a pus absențele, profesoara a ”ordonat” să strîngem toate cărțile și caietele de pe masă și să scoatem două foi de hîrtie. Eu am rămas pasiv pe cînd ceilalți aveau emoții. Profesoara mi-a spus că dacă vreau pot să dau și eu. Aș fi vrut eu să dau dar nu știu decît primele trei lecții… Așa că am scos fizica și am învățat pentru teză. Extemporalul a durat pînă la jumătatea orei, după care a predat lecția doua din ”Cicero”.

Vrînd să dau teză la matematică am așteptat-o pe Bondor la ușă să-mi dea caietul de teză. După vreo 15 min. a apărut și ea în cadrul ușii de la clasa X D. M-am îndreptat spre ea, dar deodată intervine Simeria care-mi încurcă toate socotelile de n-am mai avut cum să cer caietul. Tare-mi era ciudă pe Saima. A X-a D a dat extemporal la economie.

După ora de latină trebuia s-avem geometrie dar azi a lipsit Hrișcă și n-a venit nici un profesor să suplinească, iar noi ne-am făcut de cap. Fiecare a făcut ce-a vrut. Cu cartea în față B.M. a plîns toată ora probabil în urma 4-lui primit și a criticii făcute de profesoara de fizică. A udat toată cartea de rusă plus ”her little handkerchief” (batistuța). I looked at her with gloomy eyes but what can I do? Nothing! (M-am uitat la ea cu ochi triști dar ce puteam face? Nimic!). Eu am corectat exercițiile mele cu ajutorul lui Albu și Voroniuc. Apoi m-am uitat la ea (B.M.) și m-am tot gîndit…   La limba rusă a ascultat prima jumătate a orei și a pus multe note rele. Cu toate că B.M. încă plîngea a scos-o la examinat. Aici a mișcat destul de bine. Profesoara – foarte bună și binevoitoare – a întrebat-o dacă vine de la sat (da, de la Liteni) și a înțeles-o că-i vine greu cu povestirea. (Probabil au ajuns persoanele acelea și pe la profesoara de limba rusă). În restul orei a predat ”Jeleznaia doroga” (”Calea ferata”). După ce-a scos cuvintele noi, m-am anunțat și-am citit și tradus lecția. A mers bine.

După această oră ar fi trebuit să fim liberi, dar a venit Fasolă și ne-a oprit pe toți UTC iștii din D și E pentru a ne schimba carnetele de UTM. Am așteptat cam mult (cam ½ oră) pînă ce-a venit Fasolă și ne-a adunat pe toți în a X-a D. Aici, ca să treacă timpul, a început să ne întrebe de evenimentele din țară, din Vietnam, situația informărilor politice. Toate astea au durat pînă la ora două cînd a venit un tovarăș și o tovarășă care ne-au schimbat carnetele. Noi am dat carnetele vechi + 3 lei, iar ei nu ne-au dat nimic. În timpul acesta am fost foarte vesel și spiritual. Eu am rămas singurul în clasă (fetele din D, băieții din D, fetele din E și noi din E). Halip m-a rugat să-i plătesc și lui carnetul. Cînd l-a întrebat tovarășa dacă a plătit el a zis că da. Eu am avut 25 de lei și-am plătit numai pentru mine. Au rămas ăia cu 3 lei în minus. Dacă-s căscați…

Am plecat cu Costică la internat și pe la 3 am ajuns aici. Masa ne aștepta încărcată. Felul doi ne-a dat din belșug (piftele). La internat pedagogul (Haiuță și-a făcut numai apariția și a dispărut).

Aseară, neavînd ce face mai bun am început să mă smulg de păr. Cînd m-am uitat în oglindă, m-am speriat. În partea stîngă mi-am făcut o ”lună” mare (de cca 5cm pătrați) care de-abia o acopeream cu păr (și totuși se vede). Aș vrea să mă tund zero, dar acum e urît. Poate în vacanță. De la 3.30 pînă la 5 am scris mereu în jurnal. M-am obișnuit ca în această o oră și jumătate să-mi scriu jurnalul. Încep să-nvăț de-abia pe la 5.30. Mîine vreau să dau teză la fizică. Totuși, pînă la 7 nici n-am deschis cartea și caietul de fizică. Am mai învățat la chimie un pic. La istorie – o privire generală.

În pauza de 8 i-am lămurit și pe ceilalți ”gașcăi” să vină cu mine la plimbare. Am mers iar pe asfalt, destul de departe, discutînd ”d-ale noastre”. Eu am mers cu Costică și Cezar, vorbind doar despre fete. Costică a povestit din aventurile lui, iar noi – mai puțin – dintr-ale noastre. Costică mi-a spus că a auzit că B.M. a fost exmatriculată din Liteni și numai ăsta-i motivul transferării. (Mi-a făcut inima rea). Toader și Simeria au avut discuții separate.

În dormitor am venit iar cu tot calabalîcul în 11. Toată seara am fost bine dispus și mi s-a auzit glasul pînă după ora 10.30. Am dormit cu geamul deschis și am făcut multă gimnastică.

Sîmbătă 5 martie 1966. Aseară, la propunerea lui Haiuță am fost cu toții de acord ca dimineața să se facă deșteptarea la fără 15 și să se facă înviorarea pe teren – fiecare dormitor separat. Fiecare venea cu propuneri și sugestii cum să ne organizăm programul și altele. Azi dimineață ne-a sculat Prandea și toate planurile au căzut la pămînt.

De la 6.30 la 7.30 am învățat numai la fizică, dar numai o lecție: ”Electroliza și legile ei”, sperînd în … noroc.

Azi era vorba să se elibereze aproape toate dormitoarele, dar s-a mai redus și a rămas să se elibereze doar dormitoarele 5 și 11. Prandea ne-a trimis să ne luăm bagajele, dar în dormitor ne-am hotărît să nu ne supunem hotărîrii. Nimeni n-a luat nimic din dormitor, iar noi – nervoși – am venit iar în meditație. Pînă seara, prin intervenția lui Lungu Dragoș pe la direcțiune, s-a hotărît să nu se mai elibereze. Altfel, ne zborșeam urît…

Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ba chiar de-aseară mi-am dat seama că azi va fi frumos. Cerul a fost toată ziua senin și soarele a luminat cu putere. De încălzit mai puțin deoarece a bătut un vînticel răcoros. Cu toate astea nu mi-am luat paltonul și mi-am lăsat și flaneaua.

Prima oră am avut istoria. L-a ascultat pe Halip. Acesta a știut destul de bine, dar i-a pus numai 5. M-a anunțat că am 9 în teza la istorie, iar 7-le din extemporal mi l-a trecut drept răspuns oral. Bucuria mea! M-a întrebat ce dată era, iar eu m-am căutat prin buzunare să văd dacă-l am la mine (extemporalul). Profesoara a rîs de mine: ”ce, extemporalul se ține în buzunar?”. Iar eu nu m-am simțit prea bine. A ascultat destul de mulți și a întrebat și din urmă, iar notele au fost f. mici. A predat apoi S.U.A. Ora a doua am avut latina. Au fost ascultate mai multe eleve, apoi a predat o lecție nouă. Nu știu de ce dar, regulat, în fiecare oră de latină îmi vine să casc. A devenit un reflex condiționat: oră de latină = căscat.

În pauza mare mi-am mai lăsat banii pe la ”covrigar” și-am discutat cu Toader. Duzinski i-a pierdut mănușile și acum îi trimite un bilețel în care-i promite că i le va plăti. Eu unul cred că ăsta-i numai un banc și că odată va apărea cu mănușile.

După asta am avut ora de chimie. B.M. m-a întrebat dacă am notă și dacă voi ieși la ascultat. În acest timp am privit-o cu atenție. În fiecare oră mă uit insistent înspre ea, iar ea observă asta de fiecare dată. Închide ochii și-i îndreaptă în jos. I-am răspuns la întrebare doar dînd din cap: da, da. A ascultat vreo două eleve apoi a predat mai departe (coda = coadă). La sfîrșitul orei mi-a pus și mie o întrebare. Am îngăimat un răspuns pe jumătate bun. Astăzi Toader trebuia să dea a doua oară teza la matematică, dar profesoara a uitat și n-a mai dat. Pentru ora de fizică m-am preătit intens. Am mai citit o dată electroliza și atît. N-am făcut nici o problemă. Cînd a sunat mi-am luat caietul de teză și m-am dus în prima bancă. Dar – deziluzie! Cînd i-am spus profesoarei că vreau să dau teză mi-a spus: ”Nu, mai bine o să dai luni în clasa IX-a A. Nu știți? Se mai umblă cu bilețele, cu fițuici”. N-am avut încotro și m-am dus la loc. A ascultat-o pe Puha (7) apoi a trecut mai departe și ne-a predat formulele de la intensitatea cîmpului magnetic. Pe la mijlocul orei a venit Pop în clasă și i-a chemat pe cei care n-au schimbat carnetele de UTM. I-am împrumutat (cu această ocazie) 3 lei lui Popescu Felicia și văzînd că nici M. n-avea i-am zis să-i dea și ei trei lei. M. s-a înroșit. Halip: ”Mă, gașcăule”.

De obicei, sîmbăta aveam pînă la ora 12. A intervenit însă (alt)ceva. De la 12 la 13 am recuperat ora de economie politică pierdută. După cum ne așteptam cu toții, Economul a dat extemporal. Ne-a dat cîteva puncte din lecția ”Felurile de monopol și profitul de monopol” Am știut destul de bine. Cînd mai erau 20 min pînă să sune, Croitoru ne-a spus să învățăm singuri din carte căci el trebuie să plece undeva și ne-a dat drumul acasă.

Eu am mers cu Gozec și Magopăț prin oraș, apoi am mers la internat. Mi-am propus să o urmăresc pe B.M să văd pe unde vine Str. Speranței , dar n-am reușit.

Pînă să se dea masa am mers cu Toader, pedagogul Haiuță și alți cîțiva de am făcut o mulțime de fotografii în grădină. La început am făcut cîteva cu Haiuță prin nucul din fundul grădinii. Eu am plecat apoi la masă și cînd am revenit ei continuau șirul fotografiilor ”artistice”. La urmă, Haiuță a făcut una care a pus capac la toate. Și-a făcut mustăți și barbă cu cremă neagră, s-a dezbrăcat la maieu și-a încins mijlocul cu cureaua cu ținte a lui Costică bătută-n pioneze în care și-a prins cuțitul și-un omoplat de animal. Noi, pe de lături, ne făceam că-l pocnim. Eu am făcut una sărind din copac și cred că m-a prins. (L.D. Fotografia chiar a fost bună și o am și acum în format mic). Terminînd clișeul, Toader și după el și noi am mers în oraș, iar de aici la film la ”Unirea”. Halip N. mi-a dat un leu (pt carnetul de UTC). Eu am stat cu Cezar. Toader s-a dus cu cîteva rînduri mai în față cu anumite gînduri. Vroia s-o cheme și pe Tanța la începerea filmului. Dar la sfîrșitul filmului l-am văzut singur… După jurnal am văzut filmul prod. RFG-Austria ”Ultima cavalcadă din Santa Cruz”. Toți aceia care l-au văzut înainte spuneau că-i foarte bun, dar eu nu-s de aceeași părere. Aproape toate personajele mor în situații proaste și chiar idioate. Eroul principal, dintr-un personaj pozitiv la început s-a transformat într-o bestie pe parcursul filmului. După ce-am ieșit de la film am făcut cu Toader și Cezar cîteva plimbări prin oraș. Aducînd vorba despre Tanța (Ungureanu Constanța) Toader s-a ambiționat, a ajuns-o din urmă și s-a plimbat cu ea pînă pe la vreo 6.30. Eu cu Cezar m-am dus la internat, am stat un timp în dormitor discutînd aiureli. Făcîndu-mi-se foame m-am gîndit să sacrific cîțiva lei pentru încăpătorul meu stomac. Alimentara era însă închisă, iar eu cu Cezar am luat-o tot înainte. Cînd am ajuns prin dreptul hipodromului ne-am abătut din drum și-am luat-o ușurel pe hipodrom. Fără să ne dăm seama am făcut înconjurul hipodromului într-un sfert de oră. Se făcuse 5.20 iar noi am ajuns iar pe la alimentară. Știind că Haiuță-i de serviciu și nu ne pune absențe am întîrziat fără grijă. Am intrat în alimentara spre a ne înfăptui gîndul dictat de stomac. La straturile din fața cazărmii lucrau cîteva grupe de răcani (soldați de-o zi). Unul din sergenții care conduceau treburile pe-acolo mi-a făcut semn să vin la el. Mi-a dat 30 de lei să-i fac cumpărături, dar separat (1 leu – bomboane, 2 lei biscuiți, 4 pachete de ”Mărășești”, unul de ”Naționale”, 3 lei bomboane,  2 lei biscuiți și tot așa). Un soldat mi-a dat 25 de lei să-i cumpăr două kg. de zahăr cubic. L-am chemat și pe Cezar să mă ajute să fac cumpărăturile și am intrat înăuntru. Zahăr nu era și am băgat cei 25 de lei în buzunar. După ce-am făcut cumpărăturile m-am dus la sergent și le-am împărțit. Mi-a mulțumit. Mi-am luat și eu o jumate de franzelă și m-am dus la internat unde-am halit-o cu slănină împreună cu Cezar și Toader. Am trecut și prin meditație (erau doar cîțiva băieți). M-am dus la Alimentara să-mi mai cumpăr ceva. Soldații erau în același loc, iar sergentul – același. Deodată văd că-mi face iar semn și mă cheamă la el. M-am dus rîzînd la el: ce-i? o nouă comandă de cumpărături? Dar el a început să mă întrebe de bani: cît mi-a dat și ce-am cumpărat. Pe loc mi-am adus aminte de cei 25 de lei. I-am restituit soldatului cerîndu-mi scuze și rugîndu-l să nu se supere. Acesta era un tip slăbuț și cam negru; după figură se vedea de la distanță că era orășean (spre deosebire de ceilalți). Acesta m-a oprit și a vrut să-mi dea 5 lei zicîndu-mi ”și de altă dată să fii mai atent”. N-am vrut să primesc și am simțit în mine o bucurie lăuntrică c-am putut să fac un bine cuiva fără să am nevoie de răsplată. După asta m-am dus în treaba mea. Azi am fost foarte darnic cu oricine, făcîndu-mi – prin asta – o plăcere. Dădeam cu bucurie orice, gîndindu-mă cît e de rău cînd n-ai și ceilalți nu-s așa darnici.

Azi am fost cam trist și de la o vreme am devenit pesimist. Îmi imaginez că în curînd voi fi în vîrstă fără să simt plăcerile tinereții și mă gîndeam că mă lupt degeaba pentru existență. Știu eu cine să fie vinovat de asta?…

Azi cînd am fost în sala de valize am găsit o pereche de chei introduse în broasca unei valize. Am deschis-o și-am văzut că era a lui Tătar Mihai (din cl IX). Am încuiat-o și-am băgat cheile în buzunar. La 7 s-a întîmplat că eram la valize cînd a venit și Tătar. Săracul băiat s-a speriat c-a pierdut cheile. I le-am înapoiat și mi-a mulțumit  f frumos. Seara la meditație a fost tot Haiuță. După ce-am luat cafeaua, ne-am adunat iar vechii prieteni și-am pornit-o în afara orașului. Mă simt foarte bine cînd sînt cu colegii mei (foști). De la incidentul de la Casa de Cultură mă simt mai atașat de Cezar și de cînd am plecat la umană îi caut mereu pe Toader și Costică (zis ”Steaua”). Cu toate că știam c-o să sune meditația la 7.30 am mai stat pe drumuri pînă la 8. Întorcîndu-ne la internat, n-am îndrăznit să intrăm în meditație și-am stat pe coridor. Am jucat ”mustața” apoi ne-am așezat pe scări și-am început să citim din poeziile lui Coșbuc. S-a întîmplat că a ieșit pedagogul pe coridor și am sfeclit-o. Haiuță însă a dat numai din cap și ne-a trimis în meditație. E bun el cînd e bun dar face și prostii. De ex. ier a pedepsit o serie de elevi care vorbeau, inventînd tot soiul de cazne. Iată lista ”sinistraților” de a căror soartă s-a distrat toată meditația în frunte cu pedagogul. Buliga Vasile și Teleagă Gavril au stat cu mîinile în sus apoi au trebuit să stea pe vine. Juravle (cl IX) a trebuit să țină un scaun în mîini. Beldian Ion (cl IX) a trebuit să stea cu o mînă întinsă în lateral. Dohotaru Gh. (cl IX) a trebuit să stea în puterea mîinilor pe un scaun în poziție de flotări. Rusu Gh. (cl IX) a stat cu un picior în mînă. Pe Cazacu Gigel (cl VII) l-a pus să stea cu capu-n jos și cu mîinile prinse de masă (duse printre picioare). Lungu Arcadie a fost chiar comic. L-a pus să stea ghemuit, picior peste picior – și nu-i deloc ușor. Seara, Haiuță a făcut ce-a făcut și a adus fotografiile făcute azi. Am scos-o și eu pe aceea în care săream din copac (4 lei). Dacă mă prindea mai jos ieșeam mai bine. Pedagogul și-a scos vreo 7 fotografii foarte comice și în poziții bătăioase.

Seara s-a dat drumul la dormitoare la 8.30. Băieții mi-au spus că m-a căutat tata pe la ora 3, dar eu eram la film. Știam că va veni aici să doarmă și să mănînce la cantină și l-am așteptat. Cînd au venit toți sindicaliștii de la conferință m-am dus în sala de mese și m-am întîlnit cu el. Am schimbat cîteva vorbe și mi-a spus că vom mai vorbi în dormitor. Pînă ce a venit el sus eu am stat cu băieții în dormitor. Cînd a venit sus, Haiuță l-a văzut și mi-a spus că dacă vrea să doarmă singur se poate să intre în izolator. I-am spus, dar a rămas în dormitorul 5. Mi-a dat ultimul număr de la Moscow News + 10 lei (să am pentru mîncare). La ruga unui coleg de-al său, m-am zbătut și am reușit să fac rost de-un șah. Mă culcasem deja cînd a venit Cutaș și m-a chemat jos la izolator, la tata. Se instalase aici împreună cu Vidvițki și altcineva. Am discutat mult și aici (mi-a văzut ”luna”), mi-a dat un vocabular (amintire de la sindicat) și o plasă pe care va trebui să i-o dau mîine plină. M-am culcat pe la vreo 11.  (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 335. Vineri 1 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (68).


Duminică 27 februarie 1966.  M-am sculat singur la lumina orbitoare ce o trimitea soarele în tot dormitorul. Am ieșit pe coridor, mi-am periat uniforma și mi-am curățat bine ”motăneii”. Nici azi dimineață n-a fost apă la spălătorie și m-am spălat cu apă dintr-o sticlă. Lucru curios: se eliberează trei dormitoare și nu vine nimeni să doarmă-n ele, ia noi ca vai de noi… După ce am terminat de aranjat patul m-am mai hîrjonit prin dormitor, i-am promis lui Arcadie că-i voi face niște bucăți…, apoi am fost primul sosit în meditație și mi-am scris micile întîmplări usturătoare în jurnal. (mi-au ”afumat” trei degete). După ce-am luat masa la 8 am revenit în meditație și tot timpul am stat cu latina în față.

În pauza de 10 am fost cu Toader, Cezar, Costică și Popovici Neculai pînă la lacuri; apa a scăzut destul de mult și și-am ajuns destul de departe. Soarele încălzea puțin și aerul rece mă înviora și-mă făcea bine. Seara, după 10.30 am stat cam mult la taifas cu Halip și el mi-a povestit un roman foarte frumos: ”Singur pe lume”. Deodată a început un spectacol foarte amuzant declanșat de Prandea. Acesta a început să strige că sîntem derbedei, golani (a auzit pe cineva care-l imita), că locul nostru e la școala de corecție ș.a. A început apoi să-l ia la rost pe Muscal Serafim (cl IX Lic1) zicîndu-i că vocea-l trădează și că se va socoti cu tov director. A făcut el o statistică: 9 au peste 17 absențe, vreo 5 cu 9 absențe, 11 cu 4 absențe. Cei care au de la patru absențe în sus – afară din internat! În apărarea lui Muscal a sărit Lungu Dragoș care s-a cam clănțănit cu pedagogul și l-a enervat rău. Văzînd că Costică rîde, i-a zis: ”Măi Steaua măi, nu vezi că ești pe plecate și tu te distrezi!” Noi ne-am distrat în gînd; fățiș nu puteam, c-o-ncurcam. La masă vorbeam toți despre asta și costîșenii au jurat ceva. (L.D.: Lungu Costică era din satul Costîna). Cînd era discuția în toi, apare Prandea la masa noastră și-i zice lui Lungu Arcadie că are 17 absențe. Noi susținem că nu se poate să aibă atîtea, și-atunci el m-a dat exemplu pe mine zicînd: ”Uite, Druguș are numai o absență și aceea probabil fără să vrea; dar tu mă Lungule?…”. Nu știu ce i-o fi venit să mă ridice-n slăvi și să mă protejeze; probabil nu se simte că nu-l sufăr. După ce-am luat masa m-am mai învîrtit un pic prin dormitoare, apoi am luat-o la picior împreună cu Toader, fără paltoane. Ne-am învîrtit mult prin oraș și țelul nostru era să-i facem o vizită lui Gigi la spital unde s-a internat de ieri (gastrită). Ne-am întîlnit cu diriginta la poarta spitalului și ne-a întrebat pe cine așteptăm. În sfîrșit s-a făcut ora două, cînd încep vizitele și-am intrat și noi acolo. Nu știam însă în ce salon e și avînd lacăt la gură n-am putut afla și-am amînat vizita. Am ieșit iar în oraș, ne-am întîlnit iar cu Haiuță și-am vorbit cu el foarte de-aproape. La insistențele lui Toader am mers cu el la film. Au fost destul de puțini oameni în sală și la început ne-am făcut o părere proastă despre film. A rulat ”Comoara albă”, producție românească (Cinema ”7 noiembrie”). Pe lîngă jurnal am văzut și completarea ”Construim”. În general filmul mi-a plăcut  și, după părerea lui Toader, e mai bun decît filmul ”Fata lui Bube” de la ”Unirea”. După film am venit direct la internat, am mai stat un pic pe-aici și-am mîncat, apoi am pornit împreună cu Cezar și Toader să ne plimbăm. Eu cu Cezar propuneam să mergem pe asfalt; Toader zicea să mergem în oraș. După părerea ”majorității” am mers pe asfalt. Am avut diferite subiecte de discuție, povestind cîte și mai cîte de pe-acasă.

La răsărit și miază noapte era întunecat și azi am auzit primul tunet și am văzut primele fulgere.

Fără să ne dăm seama am mers tot înainte în aerul răcorit al înserării și nu ne mai trebuia nimic decît să mergem înainte. Ne-am pornit la 5 și ceva și la șase fără 20 am ajuns la Podul de la Vadul Vlădichii (D.Rn. 21, Km 12). De la o bucată a drumului subiectul nostru de discuție s-a învîrtit în jurul unui singur punct: girls (fetele). Cezar a povestit fel de fel de aventuri cu fete, Toader a mai comentat, iar eu am tăcut mereu cu gîndul aiurea. Cu toate că întîrziam la meditație nu ne-am grăbit, ci am venit foarte încet, contemplînd apusul de soare. Am întîrziat un sfert de oră, dar pedagogul a întîrziat și el și numai Caunii Anton menținea liniștea și-a scris absenții. Cînd a intrat pedagogul în meditație mă gîndeam ce minciună să-i torn dacă mă întreabă ceva. Mi-a venit în gînd să-i zic c-am fost în oraș și ceasul mi-era în urmă cu un sfert de oră, iar eu am venit, după ceasul meu, la 6 fix. Mi-am dat ceasul cu un sfert de oră înapoi, dar nu m-a mai întrebat nimic. Pînă la 7 am scris jurnalul. Pauza s-a dat de la 7.15 la 7.30. În acest scurt timp am putut numai să mă alimentez pe la valizele celor ce le-a venit de-acasă (Mafteian, Atănăsoaie). De la 7.30 la 8.30 am învățat numai la chimie. La 8.30 Prandea ne-a dat drumul la dormitoare; și în seara asta s-au eliberat aceleași dormitoare (4, 5 și 11). Eu am avut noroc că am dormit singur deoarece Dohotaru și Tătaru erau plecați acasă. Am vrut să mă spăl, dar cu ce? Mi-am curățat ”pantofii”, am mai stat un pic și-am adormit imediat. De mult nu mai sînt urmele bolii mele, dar mai am uneori accese de tuse. Dacă pînă nu demult nu mîncam porția decît pe jumătate, acum nu-mi ajunge niciodată. Am o poftă de mîncare considerabilă.

Luni 28 februarie 1966.  Azi ne-a sculat tot Prandea. Țopa e însărcinat cu recensămîntul și merge regulat la instructaj.

Aseară n-a mai plouat, dar aerul era curat și un pic rece. Dimineața, băieții din D s-au dus de dimineață la școală. Aveau teză la matematică. Ziua fiind caldă, am mers fără palton și m-am simțit foarte ușor.

Prima oră – latina. Profesoara Badea a ascultat cele mai slabe eleve avînd în vedere că textul era foarte ușor. Cu toate acestea a pus numai 3 și 4 (patru note). B.M. a luat 3! Azi a predat un capitol nou: Cicero, și-am luat prima lecție din Cicero. Nuștiu ce mi-a venit și-am căscat o dată lung, iar profesoara m-a surprins: ”Te cred că ți-e somn; tu ai venit de la reală și nu știi nimic!”. Totuși eu am fost atent toată ora. La economie a lipsit profesorul Croitoru, sau – cum îi zic fetele – ”Economul”. Noi am profitat de ora liberă și ne-am distrat. Pe lîngă asta am amai citit și la chimie. Magopăț a furat un carnețel cu ”intimități” a lui Teleagă Viorica (am găsit o serie de adrese pe care le-am transcris). În această oră, numai pentru a menține liniștea a venit profesoara Ciobanu Ana. La muzică s-a făcut aproape toată ora numai diriginție. Ruscior i-a făcut un carnet de note lui b.m. trecîndu-i toate notele și spunîndu-i să-l aducă semnat de ”cumnatul”. La finea orei am făcut și un pic de muzică. Am avut prilejul să-mi dezvălui cunoștințele de limba engleză spunînd că ”butterfly” înseamnă ”fluture”. În ora de muzică mi-am întocmit un extemporal pentru ora de Atelier. La chimie, profesoara a ascultat două eleve după care a predat în continuare; la predare am dat și eu un răspuns. Băbuța noastră are ce are cu Halip și-l bagă mereu în exemple. În loc de ecuații, ea zice ”ecvații”. Ora următoare, a V-a, eram liber și ce mi-a venit în cap? Auzind că aduce tezele la l rusă în clasa X-a D m-am hotărît, cu aprobarea lui Toader, să stau la oră și să fac eu corectarea. Cu cîteva ironii ușoare (din partea foștilor colegi) am scăpat și eu ușor. La teză am avut 7. Profesoara a spus că-i ”cu părere de rău”. N-am mai făcut corectarea și toată ora am tăifăsuit cu Toader. Cred că dacă m-ar fi văzut Zăicescu în clasă m-ar fi dat afară pe geam. La ora de l română (în D) a adus tezele. Eu am 7. Ora următoare aveam engleza. Am rămas în D. Pop a întîrziat ca de obicei dar n-a intrat în clasă: a vîrît doar capul pe ușă și ne-a chemat pe mine și pe Toader. Am transportat niște rame, apoi am luat harta lumii, am transformat-o și-am făcut un panou de onoare cu elevii fruntași. Pop ne-a lăsat pe noi să lucrăm la ramă iar el s-a dus cu tezele în clasă. Peste cîteva minute a venit Mircea Ungureanu, trimis de Pop. Ne-a comunicat rezultatele la teză: eu am 10, Toader – 7, Albu – 7, Cezar -7, Costică – 7. Alte note de 10, 9, sau 8 nu mai sînt. Sînt șapte note rele.

După ore am mers cu toții, colegi și prieteni la internat. După ce-am luat masa am făcut cîteva plimbări cu Simeria, apoi am plecat cu Halip N. la atelier. La școală erau sosiți majoritatea (b.m. avea pantofi noi și un aparat de radio portabil). Am fost pe-afară toți băieții; eu vrînd să rîd de Albu și Cupșan le-am încuiat afară. Peste puțin timp a sosit și profesorul, dar n-am mai putut deschide ușa și-am fugit cu toții în clasă. Profesorul a intrat cu ajutorul femeii de serviciu care ne-a luat la rost: de ce-am încuiat ușa?!  Noi ne-am scuturat zicînd că fetele au încuiat-o… (Astăzi b.m. s-a uitat numai înspre mine, foarte galeș). Profesorul a făcut o mică introducere apoi a rugat clasa să dăm extemporal. Noi am început a rîde… Nu era elev din clasă să nu fi avut extemporalul făcut de-acasă. Eu l-am dat pe-al meu lui b.m (merci…) și mi l-a adus la Atelier. I-am făcut rost de stilou… După vreo 5 minute i-am și dus extemporalul pe catedră, apoi toată clasa după mine. S-au stîrnit hohote de rîs, iar profesorul, zîmbind, a spus că-i cam suspect lucrul… Profesorul ne-a semnat biletul de voie ”Plecat la 17.00”, iar noi am plecat la 4.30. Pentru a nu-i da lui Prandea de gîndit am ami mers prin oraș, stînd chiar pînă la 5. M-am întîlnit cu Scutaru Gheorghe de la noi din sat și-am vorbit vreo 10 minute cu el.

Spre deosebire de alte zile, cînd vremea se schimba mereu, azi s-a menținut un cer senin.

Pînă la 6.30 am scris jurnalul, apoi am început să mai învăț. Toader a fost la film de la 14.30 la 16.30, iar de la 17 la 19 are repetiție la teatru. Și-a umplut numai bine ziua. Seara am avut la masă macaroane și, ca de obicei, am rămas flămînd. În pauza de 8 am mers cu Simeria, Toader, Costică și Cezar la plimbare pe asfalt; am ajuns destul de departe și am ajuns înapoi la 8 fix. Tot timpul ”excursiei” noastre am cîntat și-am lălăit toate cîntecele și melodiile existente, însă nici una ca lumea. Fiecare cînta în așa fel încît să fie mai comic și să se distreze mai bine. Cu toate că era seara și destul de înnourat, aerul era cald și mă simțeam minunat numai în haină și cu capul descoperit. În seara asta am fost iar chinuiți. E nu știu a cîta noapte de cînd nu dorm în dormitorul meu și dormim tot cîte doi. Eu am dormit tot cu Buliga Ghe. Simeria, Gherasim și Rusu (de cl IX-a) au dormit toți trei pe un pat de o singură persoană. În seara asta nu s-au mai pus poște.

Marți 1 martie 1966. Azi se împlinesc trei ani de cînd am început să scriu acest Jurnal.

Pentru ziua de azi fetele s-au pregătit cu o săptămînă în urmă: au făcut zeci de mărțișori. Pe lîngă asta, astăzi e ziua cînd fetele stropesc băieții cu colonie.  Cînd am ajuns la școală fiecare avea cîte-un semn de sosire a primăverii pe piept. Am primit și eu unul de la cine nu mă așteptam deloc. Cupșan a dat cîte-un mărțișor la toți băieții (4) iar Popescu Felicia ne-a udat bine cu parfum.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a venit c-o frizură nouă, destul de elegantă. Dobroghiu și Nenati i-au pus cîte-un mărțișor în piept. Ora asta s-a făcut recapitulare pentru teză, iar profesoara ne-a prelucrat foarte serios cele trei teme dictîndu-ne toată ora din ”Studiul” lui Gherea și din alte cărți. Am scris vreo trei foi și-mi va folosi asta pentru (examenul de) maturitate. La ora de limba rusă, cum a intrat profesoara în clasă cum i-au apărut cîțiva mărțișori în piept. A ascultat toată ora, cîteva eleve destul de bune. Am activat și eu la oră și la finea orei am început un exercițiu.

În pauza mare am așteptat-o pe profesoara de matematică (Bondor) să iasă de la D să-i cer caietul de teză, dar a stat vreo 10 minute în clasă, iar eu am plecat. Din cauza asta azi n-am putut să dau teză la matematică. A adus tezele la fizică în D. Toader are 6. Numai Zaharia are 8, restul 6 și 5 și mulți de 4.

Ieri în pauza mare a fost Irimescu Damian care a fost anul trecut la internat și acum e la școala de securitate. A venit îmbrăcat în uniformă.

În pauza de azi Albu m-a luat în evidența org. UTC cl. X-a E.  și m-am uitat prin fișele membrilor. B.M. 3 XI 1948. Ieri i-am găsit și adresa: Str. Speranței nr. 8.

La ora educativă, diriginta a avut următorul subiect: ”Unele cauze care frînează succesul la învățătură în clasa noastră”. Diriginta n-a vorbit prea mult, ci a prezentat cu ajutorul cîtorva elevi. După ce a spus fiecăruia situația la învățătură (23 căzuți, B.M. are 4 obiecte) i-a pus pe Magopăț. Gozec, Vlonga și Nenati să vorbească despre cauzele care duc la rezultate proaste la învățătură. Mi-a plăcut cum a vorbit Nenate: cu un vocabular vast și a venit cu propuneri noi. (În acest timp eu o studiam pe Ea; mi s-a părut puțin supărată). Diriginta Ruscior a primit vreo patru mărțișori. La matematică Hrișcă a fost asaltat de fete cu mărțișori. A ascultat ”la noroc”. A căzut ”norocul” și pe Halip și a luat un 6. Mai urît a fost cînd a ascultat-o pe B.M. căreia cu mare greu i-a pus un 4. Profesorul ne-a anunțat că ora viitoare va lipsi, dar că următoarea oră va da extemporal. După aceste ore ne-coriștii au plecat acasă iar noi cei cu voce și ureche muzicală am mai rămas o oră. Gh. Tănase încearcă, cu metodele lui s-o curteze pe b.m. dar, după cum i-a zis și Nenate, ”fără succes”. În ora asta am cîntat mult ”Internaționala” și un cîntec despre partid. Profesoara a invitat tenorul (eu) și baritonul mai în față pt a-i putea supraveghea mai bine. Văzînd că nu putem cînta profesoara a făcut cîteva glume pe seama noastra, dar i-am răspuns prompt, și-am fost chit… Ne-a anunțat că ”Concursul cultural-artistic” se va ține pe data de 13 martie!! Nu știu zău dacă la ora ceea voi mai fi prin Rădăuți. Ora următoare ar fi trebuit să avem anatomie, dar Zăicescu a lipsit și n-am mai rămas la școală.

La internat am venit cu Costică și-am discutat tot timpul despre b.m.

După ce-am luat masa, mi-am ales cărțile, am ospătat un pic pe la Popovici (cl IX-a Lic 1) apoi am sărit gardul în grădină și m-am dus pe terenul Liceului 1. Pămîntul e uscat de mult și se joacă fotbal și handbal încă de duminică. Am stat cu ceilalți băieți pe un dîmbușor și eram să ațipesc la lumina moleșitoare a soarelui de primăvară.

Cănd a sunat meditația și-am venit înăuntru m-a cuprins o lene enormă că de-abia m-am hotărît să-mi scriu jurnalul pe azi. Am scris pînă la 5 făr-un sfert. Azi a fost Haiuță pe-aici și m-a întrebat de ce m-am despărțit de Gherasim; i-am zîmbit și nu i-am răspuns.

Ieri, la atelier, am aflat că sînt înscris în catalog, dar nu-mi sînt trecute notele. Sînt alături de B.M., dar de-aș avea noroc să nu fiu pe o pagină nouă, că e rău de mine! M-ar asculta doar la sfîrșitul trimestrului.

Azi n-a fost pedagog prin  meditație, ci a fost Caunii Anton locțiitor… De-abia de la 5.30 a venit Țopa M. și și-a făcut serviciul. De la 5.30 pînă ce s-a dat masa la 7 am învățat numai la latină. Declinările, prepozițiile și cuvintele de la primele trei lecții le mai știu un pic… Dar ce mă fac că eu am de învățat 30 de lecții cu tot cu gramatică? Cam greu…

După ce-am luat masa de seară am plecat iar să luăm aer (eu, toader, simeria, costică, cezar – numai Gigi lipsește și nu știu dacă va mai veni printre noi, avînd în vedere starea sănătății și situația lui de al școală. Am ajuns și în seara aceasta destul de departe și am cîntat. La întoarcere, Toader ne-a înveselit cu o poveste f. comică cu Bîzîilă. Cu toate că am ajuns la internat la 8 fix nu ne-am dus în meditație decît după ce-am ospătat ceva de la Costică. Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat cu toții bucuria cea mare: în seara asta vom dormi în dormitoarele noastre. Ne-am bucurat și noi, s-au bucurat și cei pe care i-am stingherit. Ne-am aranjat din nou ”acasă” și, după o baie bună și răcoritoare + cîteva exerciții (100 flotări tip zbor) am adormit foarte repede. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 334. Joi 30 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (67).


Joi 24 februarie 1966. Aseară deja era înnourat și peste noapte a plouat binișor; dimineața mai bureza încă. Ne-a sculat tot Haiuță – era bine dispus în dimineața asta. S-a învîrtit și azi dimineață prin jurul meu. I-a făcut lui Toader observație că scrie urît și mie mi-a spus că scriu frumos nu numai ca aspect dar și ca formă (se referea la jurnale). A zis că poate, odată, va apărea o carte de Druguș Liviu, ”Viața la internat”. Cezar, care va fi muncitor calificat va citi în ziar despre mine și cărțile mele! Văzînd că citesc la română despre Coșbuc m-a întrebat: ”Poate scrii și versuri?”. Eu: ”Nu, tovarășe pedagog”. El: ”Să nu scrii măi că pe urmă te mai și înjură ăștia. N-proză-i mai ușor!”. Nu știu ca ce chestie pedagogul ne-a mai spus azi dimineață două bancuri destul de tari. După ce-am luat masa am plecat la școală fără coloană. Deoarece era înnourat (frig nu prea) ne-am luat paltoanele. Străduța noastră era prea înfundată și împreună cu alți băieți am înconjurat pe str. Petru Rareș și Bogdan Vodă ca apoi să ieșim în Tudor Vladimirescu.

La școală am început să mă obișnuiesc cu noii colegi. Prima oră am avut limba română. Am tăcut chitic tot timpul, dar mi-am luat notițe cu sîrg la predare. Pentru că nu s-a știut lecția, a răspuns Nenati Lucia. Am observat că a vorbit foarte frumos și că se exprimă liber ușor. Nu știu cît i-a pus dar merita 10. Ora doua – istoria. După ce a ascultat pe toți cei fără notă (în afară de mine care încă nu-s înscris în catalogul clasei a X-a E) profesoara mi-a spus să-mi cumpăr caiet de teză și să învăț de la Internaționala I-a încoace.

În pauza mare am fost printr-a X-a D. Toader mi-a luat un bilet la teatru pentru mîine (3 lei). La limba rusă a adus tezele celor din E.  Halip are 7 (B.M. are 4!!! Sînt deziluzionat!). Mie îmi va aduce teza atunci cînd le va aduce și tezele celor din D. Toată ora s-a făcut corectarea tezei iar eu am stat degeaba. La științele naturale Zăicescu nu s-a atins deloc de mine și nici nu m-a întrebat nimic. (I look at B.M. all day log! L.D.: Mă uit mereu înspre B.M.). Lucru curios, numai la chimie a întrebat de ce m-am mutat. Matematica tace chitic. După ora de anatomie, secția franceză a avut teză (Buculei) iar eu am plecat în oraș. Am fost la Librăria de cărți și mi-am cumpărat limba latină și trigonometrie (pentru umanistică) – 11 lei. Geometrie nu mai avea. M-am dus apoi la ”librăria noastră” și mi-am luat caiete de teză și de l. latină + o vedere din Fălticeni (Casa lui Mihail Sadoveanu). Mi-au rămas ochii la cîteva mape cu vederi a cîte 12, 13 și 16 lei (Vatra Moldoviței, Voroneț și Muzeul de artă al RPR). M-am mai învîrtit un pic prin oraș și din cei 25 de lei am mai rămas cu 2,10. După asta m-am dus alene către școală unde de la ora 1 are loc adunarea generală a organizației UTC a cl. X-a E. A asistat și diriginta care a stat în locul meu, iar eu am stat cu Magopăț Gavril în prima bancă (i-am spus cîteva bancuri). La masă a luat loc comitetul de conducere format din Albu Dorina – secretar (îmi spune că la anul voi fi eu, dar nu se va putea), Nenate Lucia – locțiitoare de secretar și Vîntu Maria – cu învățătura. Înainte de adunare am stat cu Albu pe coridor și-am vorbit d-ale noastre (limba aleasă pentru ex. de maturaitate, viitor etc.). Mi se pare că s-a făcut mai serioasă de-o bucată de vreme. Albu a declarat adunarea generală deschisă, iar Nenati a citit referatul ”Despre prietenie”. Referatul l-a făcut Aparaschivei + Broască Georgeta dar numai pe-o simplă pagină dublă… După ce-a terminat de citit referatul au urmat discuții. Nenati a vorbit și ea mult, chiar mai mult decît Albu. Nenati l-a pus pe Halip să vorbească despre prietenii lui, ce înțelege el prin prietenie etc. Halip m-a dat exemplu pe mine, însă n-a vorbit prea frumos.. În fine, s-a epuizat punctul 2, s-a trecut la pct ul 3 – primirea de noi membri în organizație. Aici au rămas numai uteciștii. (B.M. is a UTC-ist!). Am aflat de la Magopăț că e căzută la 5 obiecte pe primul trimestru și că a venit de la Liteni – Săveni. I-am pus și eu o întrebare lui Voroniuc și anume: ”Să ne spună care-s îndatoririle unui utecist”. Adunarea a ținut cu toată ceremonia asta pînă la 2.20. Diriginta a felicitat-o pe Voroniuc (pentru primirea în organizație). Mi s-a părut ceva suspect la B.M. dar am ieșit eu mai întîi și-am venit la internat.

Aici cu greu ne-a dat masa. Au mai mîncat și un număr de profesori de pe la sate veniți aici pentru un instructaj în privința recensămîntului și vor dormi aici. S-au elberat dormitoarele 5 și 11 (+ d.4). Ne-am luat toate catrafusele și-am migrat în d. 8. (în pauza de 5). La rugămintea lui Costică  Lungu, m-am mutat din banca în care stăteam și acum eu stau cu Halip N. și Costică stă cu Toader. Pînă la 6.30 n-am reușit decît să fac o problemă la fizică și să scriu aici. Azi am fost de serviciu și am măturat scările (ped. Prandea). Nu știu de ce dar azi am fost destul de supărat (au obs. și alții). Eu nu-s supărat, ci îngîndurat și …poate un pic trist (B.M.?).

Azi dimineața vremea a fost înnourată, dar pînă la amiază s-a răzbunat și s-a înseninat. Pînă seara însă s-au adunat iar nori și-a burezat un pic. A bătut vîntul și cărările-s din nou uscate. E primăvară… Magazinele au vitrinele pline de mărțișoare și reclame pentru îmbrăcămintea sezonului de primăvară.

Cu toate că-s abonat la Scînteia Tineretului nu mai sînt la curent cu nicio știre din lume. În vacanță știam toate pe de-a rostul și toate știrile le ascultam regulat la radio. Dar aici…

Seara, cînd ne-a dat drumul la dormitoare m-am dus în d. 8 unde m-am culcat într-un pat cu Buliga Gh. (cl. X-a). Acesta mi-a descoperit o slăbiciune (gîdileală) și ne-am jucat așa mult timp după ce s-a stins lumina. În dormitor fiecare dormea cu cineva așa că nr. băieților era dublu acum. Mulți n-au adormit decît tîrziu de frica poștelor. Totuși a trebuit ca cineva să adoarmă primul: acela a fost victima celorlalți. Au vrut să-mi pună și mie, dar nu i-a lăsat Simionesi Gigi care a spus că am fost prieteni și nu mă poate lăsa așa. Eu nici habar n-am avut.

Vineri 25 februarie 1966. Dimineața era vreme frumoasă dar cu toate acestea ne-am luat paltoanele.

Prima oră am avut limba română. Avînd în vedere că miercurea viitoare avem teză profesorul ne-a fixat temele ce le avem de învățat. M-am mirat foarte mult cînd am auzit că ne dă  numai trei teme din Coșbuc (primele trei teme) cu condiția ca să le învățăm bine. A pus-o apoi pe Nenati să citească lucrarea de-acasă. Mie mi-a plăcut cu toate că profesorul i-a mai găsit unele lipsuri. A ascultat cîteva eleve apoi a predat o lecție care nu intră la teză. Îmi pare rău că am dat teza în D. Aici aș fi dat-o mai bine. La fizică, după ce a ascultat un pic, a predat lecția ”Ionizarea gazelor” – lecție cu care am început noi (L.D.: adică cei din D) trimestrul II. La l. latină, după ce a ascultat a început să predea lecția nouă. Cînd nici nu mă așteptam am auzit: ”Elevul nou, ia încearcă să traduci tu propoziția asta”. Propoziția nu era grea, dar nu știam cuvintele și de-abia auzind suflînd, i-am spus-o… La sf orei m-am dus la profesoară să-mi spună ce să fac. Profesoara mi-a spus să învăț materia trimestrului I pînă la pagina 100; să învăț declinarea, conjugarea și cuvintele. Mi-a spus că poate voi reuși să învăț materia trimestrului I singur, dar pe II nu mai merge și va trebui neapărat să mă ajute cineva.  La geometrie nu se făcuse de mult niciun pic de teorie și Hrișcă a scris toată ora pe tablă formulele de paralelipiped, prismă, con, trunchi de prismă și de con și de la cilindru. La sf orei m-am dus repede la el și l-am întrebat ce să învăț pentru teză. S-a mirat că încă n-am dat și m-a luat la întrebări: de unde vin, de ce vin ș.a. Cineva a șoptit că știu bine la engleză. Hrișcă, după ce s-a gîndit un pic, mi-a zis: ”învațî tăti formulili iestea pi englezăști, ș-ai distul”. Toți au început să rîdă și m-am amuzat și eu… La limba rusă a ascultat-o pe Gherasim (în spatele ei stă B.M.). Aceasta știa ea ceva, dar B.M. i-a suflat și profesoara a sculat-o în picioare și a certat-o. Încep să-mi fac impresii din ce în ce mai proaste despre B.M. La jumătatea orei a început să ne predea despre viața lui Necrasov și ne-a dat toată lecția. Am răspuns și eu de două ori… După aceste cinci ore trebuia să avem ed fizică, dar a venit tov prof Băncescu și ne-a spus că sala e ocupată iar noi sîntem liberi. Într-o atmosferă de entuziasm general ne-am îmbrăcat și a pornit-o fiecare spre casă.

După ce-am luat masa am ieșit afară, pe buturugă, și-am început să citesc cartea ”Minunatele isprăvi ale lui Tartarin din Tarascon” de Alphonse Daudet. Cum a sunat meditația am  intrat înăuntru și am început să învăț cu sîrg la istorie. Nu știu ce mi-a venit și-am pus capul pe masă. Deodată m-a cuprins un somn și-am dormit f ușor pînă la 5 cînd m-a sculat ceasul deșteptător al lui Țopa pe care l-a ”înființat” azi. În pauză am mîncat zdravăn pe la prieteni, iar la 5.30 am plecat cu Toader spre Casa de Cultură. Aici ne-am întîlnit cu mulți prieteni din D și din E.; am stat pe-afară pînă aproape de ora 6 cînd am intrat în sală. Am avut niște locuri ”grozave” (penultimul rînd din spate, nr 365  și 366). Am stat cu Toader pînă la prima pauză. A prezentat ”Ansamblul de muzică populară al orașului Bacău” (3 lei).  Au fost prezentate cîntece populare interpretate fie de orchestră fie la cîte-un instrument sau vocal. Iată artiștii care-au prezentat: Geta Alexandrescu, Mișu Rusu, Maria Enache, Marcel Budală (acordeon), Artemiza Bejan și Sabin Drăgoi (vioară). Au cîntat cîntece destule (cam vreo 5-6 cîntece de fiecare, dacă nu și mai multe). Marcel Budală, Artemiza B., Mișu Rusu ș.a. au fost bisați grozav. Am bătut și eu la nebuie din palme… În pauză Teleagă Viorica (X-a E) a fost în culise și s-a întors cu vreo trei autografe. Aproape de încheierea spectacolului, Sabin Drăgoi a interpretat cu foarte mare măiestrie ”Ciocîrlia” (I liked it very much!). În pauză, Cezar a venit în locul lui Toader, iar Costică a aterizat și el în spate. I-a șoptit apoi lui Cezar că Popescu D + încă un gașcău din oraș au de gînd să-l bată. Cezar s-a înarmat la moment cu un cuțit și s-a hotărît să se apere; eu l-am asigurat că-l voi ajuta. Pînă la sfîrșitul spectacolului lui Cezar nu i-a mai ticnit nimic. În sfîrșit, s-a terminat și spectacolul (care mi-a plăcut foarte mult) și-am pornit-o cu Cezar, Toader și Costică spre internat. Din fericire nu s-a întîmplat nimic și-am ajuns în liniște pînă la internat. Cînd am ajuns aici era 8.30 și Țopa bucătarul era plecat. A trebuit să mai răbdăm și un pic de foame. Cred că el anume s-a grăbit să plece știind că are băieți plecați la Casa de Cultură. Dar nu-i nimic… Cum am ajuns în meditație am început să învăț la istorie, dar am citit numai două lecții pe care deja le mai știam: Internaționala” și ”Comuna”. Aveam de gînd să stau după ora stingerii în meditație și să învăț pt teză la istorie și extemporal la chimie (zic băieții). La 9 însă mi-am luat geanta și m-am dus în dormitor. Am vrut să mă spăl, dar din grija administratorului Florea nu era apă în spălătorie și m-am culcat așa… În seara asta au fost eliberate aceleași dormitoare (4, 5 și 11) și a trebuit să dorm iar în 8 cu Buliga Ghe. Noaptea trecută  am dormit destul de bine cu el. Alături de patul ”meu” a dormit Toader cu un elev de-a IX-a. Și în seara asta s-au pus poște serioase. Toader a stat în meditație și a făcut probleme la geometrie pînă la o oră destul de înaintată.

Sîmbătă 26 februarie 1966. Dimineață Buliga era supărat pe mine că am tușit toată noaptea și nu l-am lăsat să doarmă. M-am îmbrăcat f repede și în 10 min eram deja în meditație și-am început să învăț la istorie. Pînă la 7.30 numai la asta am învățat și-am reușit să învîț cele două lecții. Pedagogul ne-a promis că de-acuma va pedepsi pe cei care pleacă la școală cu papucii nefăcuți. Acum e primăvară, totul s-a uscat, nu mai sînt bălți și noroaie și e urît așa. Eu umblu tot cu ”motăneii” mei și e tare cald. La școală am mers tot cu Toader și Costică vorbind despre obiectele nostre, teze etc.

Ieri la școală mi s-a întîmplat ceva foarte neplăcut. Nu știu de ce, cînd scriam la limba română au început să-mi fugă rîndurile din fața ochilor și, după ce-am terminat ora, în pauză am constatat că văd foarte greu cu stîngul. M-am gîndit că poate ar trebui să port ochelari și m-am îngrozit. După cîteva ore mi-a trecut și-am fost foarte fericit (m-am gîndit la B.M. și la alte fete…).

Azi am avut prima oră istoriua. Încontinuu am învățat la istorie crezînd că voi da teză, dar vai!, profesoara n-a venit la oră, deoarece se schimbase orarul, iar ea n-a știut. Așadar, oră liberă. Pe la jumătatea orei am lăsat istoria la o parte și-am început să învăț  pe la l latină. Cu ajutorul colegelor (Teleagă mi-a dat un carnet cu cuvinte) am învățat primele două lecții și primele două declinări. La latină, regulat, se scuză 2-3 elevi, ca și la celelalte obiecte de altfel. În ora asta profesoara l-a ascultat pe Gozec (5) și Magopăț (6). Restul orei a predat iar eu am ascultat foarte cuminte… A surprins-o pe Nenati Lucia ocupîndu-se cu altceva și s-a supărat grozav pe ea zicîndu-i că n-are cei șapte ani ș.a. Primele ore au trecut cum au trecut dar ce să fac eu la chimie că nici n-am deschis cartea?

În pauză a fost diriginta în clasă și m-a întrebat ce fac cu latina, cîte teze mai am și m-a sfătuit să mă anunț să termin și eu odată. Nemaiavînd ce face m-am hotărît să-i spun dorigintei că n-am învățat la chimie; probabil că motivele au fost considerate bine întemeiate că diriginta m-a crezut și mi-a promis că va vorbi cu domnișoara Repca să mă scuze. Fericit, m-am gîndit că am scăpat și cu asta. A venit însă diriginta înapoi și mi-a spus rezultatul: trebuie să învăț. A venit și ora de chimie și după ce-a pus absențele a glăsuit: ”scoateți cîte o foaie de hîrtie și dăm un extemporal de 10 minute”. Eu m-am schimbat de mai multe ori la față, dar n-am avut încotro: am scos și eu o ”foi” și-am scris titlul: ”Carbonatul de sodiu”, apoi am închis stiloul și-am stat. Repca m-a întrebat: ”Tu nu dai extemporal?” Eu: ”Nu tovarășa profesoară, eu n-am știut că avem recapitulare și-am pregătit teza la istorie”. Repca: ”Bine, dar de ce-ai venit aici?” Eu: ”Am vrut să urmez engleza și… ” Repca: ”Bine, cum te cheamă?” Eu: ”Druguș Liviu”. Și n-am dat extemporal, am scăpat de un trei sigur. Repca a predat despre metalele alcalino-pămîntene. Cînd predă, lucrează cu toată clasa și n-ai cum să ”dormi”. M-a întrebat și pe mine ce-i ”valența” și – un pic greșit – am răspuns. Totuși a fost bine. Uf, chimia asta urîtă-mi este; dar am observat că aici se face o chimie mai serioasă ca la reală!!! În această oră femeia de serviciu a venit cu condica în clasă și a anunțat eliminarea elevei Irimescu E. cl. XI-a E cf art 33 pt atitudine necorespunzătoare. Termen: două zile. Șto delati? (Ce să-i faci?).  Ora următoare am avut fizica. În pauză am reușit să citesc o dată lecția și-am reținut destul de ușor (e materie prelucrată o dată). Profesoara a anunțat că facem la laborator ora aceasta și-am mers cu toții la laborator la etajul II. Aici am stat cu ceilalți trei băieți în rîndul doi din față (stînga). În bancă am găsit o scrisoare: Grămești pentru Lica (?!?!?!).  Pentru început profesoara a ascultat două eleve: Cîmpan (4) și Broască (9). După mine aici s-a făcut o nedreptate destul de mare: niciuna n-a meritat aceste note. Înainte de a preda lecția nouă, profesoara ne-a făcut experiențele cu tuburile Crookes, experiență pe care am făcut-o cu Teleagă, dar mult mai reușită și atrăgătoare. It seems to me that B.M looks at me very… strange! (L.D.: Mi se pare că B.M se uită la mine cam ciudat). Tare mă tem că voi păți ca ”Fiul lui Monte Cristo” și-i cam urît. După această oră m-am întîlnit cu Zaharia E pe coridor și mi-a dat extemporalul la istorie (only 7). M-am întîlnit cu Toader și mi-a spos cîteva păreri ale lui Teleagă despre mine: 1. ”și-a greșit cariera” 2. ”să-l scoatem din porție” ș.a.

La ora 12 am plecat de la școală cu toate că s-a anunțat că la ora 1 este o ședință. Am venit în oraș să-mi cumpăr ultimul număr din ”New Times” dar n-a apărut încă și mi-am cumpărat 3 c.p.

Am venit tot o fugă la internat și am prins masa de la 12.15. Pe drum m-am întîlnit cu Cojocaru Haralambie (vecinul nostru de la Grămești, șofer – zis și Hărăluță) care era foarte bine îmbrăcat și stătea de vorbă cu o fată foarte drăguță. La început nici nu l-am recunoscut, apoi am schimbat vreo două vorbe.  După ce-am luat masa, prietenii s-au împrăștiat prin oraș, dar eu am rămas lefter și n-am avut nici cu ce și nici unde să mă duc. Așa că am stat de la 1 la patru jumate singur cuc în meditație și-am scris jurnalul pe ieri și pe azi.  Stiloul meu nu mai vrea să-mi scrie, și-am scris cu vreo două stilouri pînă acum.

Azi dimineață am sosit primul în meditație, am dat drumul la difuzor. La ”Emisiunea pentru sate” am auzit despre C.A.P. Grămești. (L.D.: CAP = Cooperativa Agricolă de Producție, modelul bolșevic de ”organizare” a agriculturii sub forma ”cooperării” benevole a micilor producători, obligați/ șantajați să se asocieze. Cred că din perioada colectivizării au rămas expresiile: ”a face uz de abuuz„ și ”convingere prin constrîngere”). A vorbit și președintele Ionel Mircea (bravo nouă!).

Azi vremea a fost, ca și ieri, foarte frumoasă. Cerul a fost – în majoritatea timpului – senin. Din cînd în cînd se înnourează dar asta ține puțin. În curte iarba a apărut deja și firele plăpînde de iarbă încîntă ochiul.

Pe la 4.30 am scris o carte poștală acasă, comunicîndu-le vestea cea mare, apoi am mers și-am pus c.p. la cutie. Odată ieșit din meditație, n-am mai intrat; soarele apunea și aerul era călduț. M-am întîlnit cu Toader și Cezar și m-am plimbat un pic cu ei. M-am întîlnit apoi cu Simeria și-am discutat cu el o mulțime de lucruri despre ”girls” (fete) și în încheiere am avut o părere unanimă: niciodată nu-s atrăgătoare fetele care vin la tine din proprie inițiativă (Andrișan D., Ungureanu C.). Îmi place de B.M. pentru că nu face așa. M-am plimbat apoi cu el pe trotuarul din fața internatului și-am revenit la meditație la ora 6 (pedagog Prandea). De la 6 la 7 am învățat la engleză și latină.

După ce am servit cina, am plecat cu Toader în oraș. Cu toate că nu mai sîntem în aceeași clasă ne leagă aceeași prietenie. Am luat aparatul lui pe spate și-am luat-o la pas prin oraș. Am făcut de vreo două ori înconjurul Sfatului Popular, apoi Toader s-a dus la atelierul foto să-și scoată clișeul. Eu l-am așteptat afară pînă s-a făcut 8 fără 5. Am mers în cel mai rapid ritm și am intrat înaintea pedagogului în meditație. Pînă la 8.30 am învățat la limba engleză și la limba latină. Un lucru destul de rar: Prandea ne-a dat drumul la 8.30 la dormitoare. În seara asta sînt mulți plecați acasă (vreo 30) și n-a mai fost nevoie să dormim cîte doi. Mi-am găsit și eu un pat lîngă perete și după ce mi-am spălat ciorapii și tot corpul m-am culcat adormind destul de repede. Deodată am simțit o arsură grozavă la picior și-am sărit în sus c-un urlet… Îmi puseseră golanii o poștă. Autorul era Lungu Arcadie. În usturime mi-am zis că am să i-o întorc, dar altfel… Era ora 12.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 273. Sîmbătă 30 septembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (6)


Ultimul an de liceu, clasa a XI-a, trimestrul I (sept 1966 – decembrie 1966). Aveam 16 ani.

Miercuri 14 septembrie 1966. M-am sculat la 6, m-am echipat cu cămașa albastră cu butoni, uniforma, o cravată neagră cu picățele. Pînă la 7.30 am fost gata, mi-am luat rămas bun de la mama și bunița și-am plecat cu tata la Sfatul popular. Tata a intrat la școală (Bunița mi-a făcut cadou 200 lei dar tata i-a și sortat și a zis: las că ai să ai de taxă. Eu vroiam să-mi cumpăr un pulover, dar m-am ras; deocamdată!). La 8.30 am plecat cu camionul gospodăriei care era arhiplin. Cu greu mi-am găsit un loc tocmai în spate. Tot praful mi se bătea pe haină. Am mers cu Gh. Horodincă, Stelică și Bizică și Titu Mustață. Am ajuns cam cu greu în Rădăuți (6 lei lui Apalaghie). Am mers cu Gh. Horodincă la internat. Aici era închis. Băieți erau destui. Am lăsat bagajele baltă și am ieșit în oraș. Mai întâi m-am dus la școală, să mă înscriu. Aici m-am întîlnit cu Toader și Telucu Piecnița. Am făcut la minut o cerere pt. școală și i-am dat-o lui Toader Bădeliță (XI-D) să mă înscrie. (Mai tîrziu mi-a spus că era făcută cererea: mi-o făcuse Ungureanu Constanța – cu mare dificultate – la anunțul lui Omelcenco). Am făcut și o cerere pentru internat. Cu un pic de lămureală mi-a semnat-o Burdujan. Imediat m-am dus la Liceul 1 să plătesc. Era înghesuială mare și nu era chip să stau să aștept. I-am dat banii lui Gherasim și după o oră a ieșit cu chitanța. Costul pe o lună jumătate: 496.50 lei. Am venit la internat și ne-am vîrît în dormitoare. Aici era un miros insuportabil de dezinfectant. Ne-am stabilit toți de-a XI-a de la Liceul 2 în dormitorul 11, aproape pe aceleași locuri ca anul trecut. Ne-am ocupat un dulap și Toader a avut un lacăt de 18 lei cu două chei și l-am încuiat. Ne-am luat pături și cearșafuri. Am aranjat paturile și am ieșit în oraș. Toader avea ”a meet” at three o clock with N(atalia). But she came not. Am luat bilete de film la 7N pt ora 8-11, apoi am mers la cinema ”Unirea” unde-am văzut din picioare și pe o căldură înnăbușitoare filmul italian ”În genunchi mă-ntorc la tine”. Filmul mi-a plăcut f mult. Cînd am ieșit afară ploua. Am mers la internat, am halit ceva, ne-am luat pelerina lui Toader și-am ieșit în oraș. Eu eram numai în haină. Spre seară m-a prins o ploaie care m-a murat binișor și mi-a agravat tusea. Azi dimineață am fost pe la școală, m-am întîlnit cu băieții și cu cîteva fete. Am aranjat cărțile. Numai eu am (carte de) engleză din clasă. Geografii nu-s deloc. De la o vreme am întins-o. Seara m-am întîlnit cu Ion Cantoreanu (din Grămești). Un bilet de loto pe care i l-am cumpărat buniței l-am dat acasă prin Lica Buhaianu. Azi m-am plimbat mult cu Toader prin oraș. M-am întîlnit cu multe fete și băieți, colege și prieteni. La 8 am fost la film. M-am întîlnit cu Iță Medei (un băiat din clasa VII-a cu care am fost vara în excursie). Am văzut filmul ”Angelica marchiza îngerilor”. De asemenea, mi-a plăcut foarte mult. Cînd am ajuns la internat n-am putut descuia lacătul, așa că am rupt belciugul. Ne-am culcat tîrziu. Tot timpul am tușit zdravăn.

Joi 15 septembrie 1966. Ieri Prandea mi-a mulțumit: ”știi pentru ce, pentru vedere”. Azi m-am sculat la 6. Nu-i apă la robinete. Am așezat valizele în sala de valize pe cuptorul vechi, cu Toader. Am ocupat locuri în capăt la masa a 4-a de lîngă sobă. Am luat masa, după care am făcut, ca de obicei, rîndul. Cine-i șeful? Prandea l-a pus pe Popovici N. (XI-a A) dar acesta lipsea. Atunci, m-a pus pe mine. Mi-i indiferent. Am mers la școala veche, am ascultat conferințele. Am avut chef de vorbă și spor la glume. I-am dat un pumn lui Gozec, din dragoste… Am mers la școală. Eu stau cu H.N. (Halip Neculai) în penultima bancă din rândul mijlociu. Trei eleve noi, în locul celor patru repetenți: Larionescu M (din D), Hereș (din A) – reale și o fată de la umanistică de la Liceul 1. Am făcut diriginția (tușit grozav), apoi o oră liberă; chimia (a predat Introducerea). În ora de chimie ne-a făcut vizita medicală. Azi e hram la Volovăț și i-am împrumutat ochelarii lui Ica (dacă nu mi-i mai dă, să-i fac ce vreau…). La 1 am venit la internat și m-am ocupat o bancă cu H.N. în meditația de-a XI-a, în fund (între geam și sobă). De acum, masa se dă în fiecare zi la ora 14. În sala de mese s-au adus mese noi și scaune ca la Cofetărie. Stăm tot cîte 8 la masă. Pînă la 3.30 – liber. După o oră jumate de meditație (am scris jurnalul) am mers în oraș și am întîrziat ½ oră (o absență!). Am mîncat struguri de 0,50 lei! Pînă la 7 am scris încontinuu. Dacă curelele mele ar fi fost mai înguste le-aș fi plasat, dar așa n-am cui. (cu 20 lei). Seara am fost iar în incursiuni. S-au strîns cîte 2 lei pentru pavoazare în meditația noastră (Cucoș Gh.). Programul s-a prelungit pînă la 9.30. Seara de la 8 la 9 am tot scris și scriind mereu am reușit să ajung la zi. Telucu l-a luat serios la mișto pe Haiuță (Țopa Mihai – pedagog) și nu s-a ales cu nimic. S-a distrat și el și noi. Numai pedagogul a rămas prost și n-a avut ce-i face. Seara a făcut teatru cu Atănăsoaie. A fost directorul Botez pe-aici. În seara asta am rîs mult și cu poftă.

Vineri 16 septembrie 1966. Azi e o zi frumoasă, caldă, senină. Șeful de dormitor 11 este Popovici N. Pînă acum se poartă bine cu noi – toți suntem de-o seamă cu el. Facem istorie cu Luchian, socialismul cu Croitoru, rusa cu Dolenciuc (îmi pare tare rău după Savin). La obiectele astea azi a predat prima lecție. La ora 11 ”am avut” franceza și-am mers în oraș. În acest timp, m-am tuns (3 lei), mi-am cumpărat o periuță de dinți (4.25) și mi-am reparat pantofii plus plachiuri (2 lei). Ultima oră aveam latina, dar profesoara nouă cu care trebuie să facem nu-i venită și dirig. ne-a dat drumul acasă. Am venit spre internat (am cumpărat 20 timbre de 0,55 = 11 lei). Am plătit pavoazarea în meditație noastră (2 lei). I-am scris o scrisoare lui Valer și Liolia (în l. mold). Pînă la ora 2 mi se usca gura de foame. După masă am mers cu Toader, Telucu și Vasile Mafteian în oraș, și-am cumpărat un harbuz de 4 kile (din păcate nu era prea copt). Prandea m-a pus ”ajutor de șef” în dormitor. Toader e șef de masă la masa din Sala de mese. Am dat 2 lei pt. pavoazare în dormitor. Seara am făcut un tur cu Telucu și Toader prin împrejurimi.

Sîmbătă 17 septembrie 1966. Cîteva nopți la rînd m-am visat ”dincolo” și mereu mă scol cu somnul neîmplinit. Azi vremea s-a stricat. Voi căuta să scriu cît mai pe scurt ca să nu mai pierd prea mult timp. Nu voi mai scrie ca pînă acum ce făceam la fiecare oră ș.a.m.d. Ni s-a anunțat că sîmbătă nu mai avem liber de la 3.50 la 5 (program administrativ). Facem ed fizică cu Bauman (ne pretinde echipament). La geografie ne predă prof Dumitrașcu care ne-a predat Botanica în clasa 8-a (și la care – țin bine minte – am luat prima mea notă la liceu: un 9). În timp ce profesorul explica mi-a venit un somn teribil și-am adormit buștean cu capul pe bancă. M-am trezit la sf. orei cînd prof. a întrebat cine a mers în excursie și Rodica Moroșan (a cow) a spus: ”a mers și Druguș, da el doarme..” și Neculai m-a sculat. M-am făcut de rîs. La rusă a venit un pic Bondor și mi-a spus că seamăn tare bine cu Mircea (după masă am fost la Liceul 1 și-am văzut afișat: Druguș Mircea – neprezentat – repetent) (mare păcat de el…. nici nu știu pe unde-i. Brăila?). Facem romîna cu Hlinski și fizica cu Ciobanu. În pauza de după a 5-a oră am mers la cabinet. Diagnosticul: faringită. Mi-a dat trimitere la farmacia policlinicii. La geologie-biologie ne învață Zăicescu. La începutul orei a spus: ”Țin să mulțumesc foarte mult elevului Druguș pentru vedere. Vezi, el nu uită de profesorii lui!”. Imediat cum am luat masa la internat m-am dus cu Toader la dentist. Lui i-a scos o măsea care ”numai” îl durea. (Pt a nu pierde ”a meet with N.” m-a trimis pe mine s-o rețin…). Apoi am intrat eu la rînd. Mi-a tratat o măsea de jos stînga și mi-a cimentat-o. Pt celelalte, marți. Am mers la internat și am făcut ordine în dulap și în valiză în cadrul ”progr. administrativ”. La 5 am fost la farmacie și am luat o cutie de codenal. (Prandea mi-a dat drumul fără bilet de voie – are încredere în mine). Toader și Telucu au plecat ”acasă” (into the park). Pînă la 7 le-am scris părinților o scrisoare și am pus-o la cutie. Am plecat apoi cu Simeria prin oraș. I met with N(atalia). (where is Toader? – S-a dus să tragă la măsea.) I met with them then and Gozec Victor. Money from N(atalia). O drojdie la M (C.C.P.). Stat pînă la 9.30. Promis întîlnire cu Gozec mîine la 1 lîngă Goraș (LD. Goraș era un vechi chioșcar renumit în tîrg). La internat Prandea s-a interesat de mine: unde-a dispărut? Culcat la 10.

Duminică 18 septembrie 1966. Pînă să dea masa (ora 8) eu, Toader și Telucu am făcut o plimbare pe lîngă cazarmă. La 8 și un minut am fost înapoi și am intrat în sala de mese. Masa era dată demult și băieții terminau. Pedagogul Haiuță Țopa: – Unde ați fost? Toader: am fost la alimentară să luăm o pîine. Țopa: – Și unde-i pîinea? Eu: – am mîncat-o!  Pentru acest ultim răspuns omul nostru mă dă afară și-mi interzice să iau masa. M-am enervat și am continuat să aștept să mă servească. Dna Alexandra – o bomboană de femeie – mi-a făcut dreptate și, după ce-a plecat el, mi-a dat de mîncare. Fiind nervos am cerut și banii pentru creionul automat ”pierdut” anul trecut. Auzind de asta – nervos și el – a întrebat cît costă. Eu: 15 lei!. Mi-a dat imediat banii. Am mai zăbovit la masă, am ieșit pînă afară, și cînd venim înapoi ne pune absenți (asta-i a patra la mine…) și ne duce în dormitor pentru că n-am făcut bine paturile…. Patru absențe în patru zile e cam mult, dar eu numai de două sînt vinovat. Azi e o zi caldă, nespus de însorită. La ora 12 30 ne-am echipat toți trei în siloane (maletă din material sintetic) negre și am plecat în oraș, sperînd în Gozec. Dar a trecut și ora 1 și n-a venit nimeni. Să mori de ciudă. După nehotărîri ne-am îndreptat spre ”Ospătărie”. O jumătate de mastică costa 24 lei. (10 de la Cucoș, 15 eu). La urmă, apare directorul Burdujan, mort de beat – noi ne stricam de rîs (am și dispărut). După asta umblam toți să facem ”rostul”. (Telucu a vorbit cu Haiuță și pentru ”o chestie” m-a învoit pînă la ora 7.). Zaharia E. (Bogdan Vodă 25) mi-a promis că vine în oraș. Toader s-a întîlnit cu Nana (Natalia) și nici n-a ajuns la chestia banilor, ci a luat-o pe altă direcție. Telucu = Natalița + Doina H (linski). Mai tîrziu Cezar a oferit două țuici și un aperitiv. Întîlnit cu Dobroghiu. Telucu i-a mulțumit lui Haiuță (cu toate c-am întîrziat). Seara am avut mici distracții și ne-am culcat cu geamul deschis.

Luni 19 sept. 1966.  M-a tras grozav curentul și mă doare o ureche iar, și în gît îmi hîrîe. Azi e o zi tare mohorîtă, cu cerul complet acoperit. Am făcut rost de teniși de la Prelipcean. Peste zi, cerul s-a mai înseninat și a fost cald. La sport facem prea multe ex. și nu-mi place. Prof. îmi face observații f. des. M-a pus să dau raportul în fiece oră. În ora de franceză am mers prin oraș. Facem matematica cu Lăzărescu. La început m-am speriat că-i prea severă, dar acum văd că-i bună, explică admirabil și e f. înțelegătoare cu noi. Azi am primit o scrisoare de la Mircea – recomandat – nici nu-mi venea să cred: Bulevardul Metalurgiștilor, Bloc D6, scara 3 etaj 4 apart. 59, Țiglina II, regiunea Galați. Are bani la cec, a lucrat ca pontator la combinat, vrea să facă șoferia și școala de maiștri. M-a rugat să-i trimit actele. Regretă ce-a făcut. Zice că poate la iarnă să-mi facă rost să vin la el. M-a impresionat mult scrisoarea lui. Am găsit 5 lei în plic + un plic curat cu hîrtie (1 leu). Imediat i-am scris înapoi și am pus scris. la cutie. De acte abia mîine mă voi interesa. I-am promis o curea și-un aparat de ras. La 5 am fost cu Neculai (Halip) în oraș. Am întîrziat 3 minute – altă absență! – nici nu mai știu a cîta. Azi m-am supărat un pic pe Telucu pentru teniși, și acum se poartă frumos cu mine. Gozec a făcut rost de 10 lei și i-am plasat lui Telucu. Nu știu unde mi-au dispărut ochelarii. Seara la masă l-a dat afară pe Telucu, tot pentru niște cuvinte repetate și întoarse pedagogului. Haiuță: ”Piecniță! Tu și Druguș v-ați obișnuit să mă luați așea la mișto!”. Ce să-i faci? Așa-i situația. Seara m-am dus cu Toader să schimb silonul negru. N-am putut. (Frumoaso, prințeso, direagă ești colosal de frumoasă). Seara am halit cu Toader o franzelă de 2 lei pt că-n seara asta ne-au hrănit numai cu ”tăiței” cu ”brînză”. Pînă la 8, cu Telucu, Toader, Vasile Maftean și eu am mers la o ”gospodărie particulară” și-am ”cumpărat” vreo 20 de mere. Seara am făcut baie și-am spălat ciorapii. Încă nu a sosit apă la robinete.

Marți 20 septembrie 1966. Dimineața i-am plasat una dintre curele lui Cezar (20 lei). Am lăsat servieta în meditație, meditația s-a încuiat, iar eu am mers la școală cu mîinile-n buzunar. Ca un făcut, azi n-a ascultat la niciun obiect, ci numai a predat. La latină – liber. F-ul însă au făcut cu baba. La fizică, romînă, socialism și istorie au predat nebunește. La engl. facem cu F – ul. Azi m-am făcut de baftă. (ce-am făcut în vacanță – in English). În unele ore îmi venea un somn teribil. A fost she pe la școală. (LD: ”She” era Lia). N(enati): ”Why n-ai vrut să dai ochii cu she?” Bez otvet (LD: fără răspuns (rus.). Ica: cît îi moșu de bătrîn ar mînca un măr din sîn. Gozec mi-a dat 12 lei pt Telucu. Dupămasă – baline, o franzelă și 4 eugenii. Ha, ha! De la 3.30 la 4.30 am fost la dentist (mi-a schimbat ghipsul și mi-a spus să vin joi). Am fost la cec să schimb … (L.D.: două cuvinte indescifrabile) de pe un carnet pe altul și-am greșit numerele și s-a întîmplat invers nerealizînd nimic. I-am scris o c.p. acasă (cărți, manual, curele, schimburi). Am mai găsit un amator la curea. Pînă la 5.30 n-am văzut cărțile. Pînă seara am reușit să le pospăiesc. La romînă ne dă groaznic de mult de învățat și mult în afara cărții. (”Direagă, e colosal, direagă!”) (LD: acestea erau expresiile pedagogului Țopa Mihai, poreclit de Telucu, Haiuță). Azi a fost tot timpul frumos. Seara și dimineața însă e un frig de-ți îngheață grozav urechile. Seara asta am făcut o ieșire la asfalt (tustrei). S-a auzit că Haiuță ne-ar fi părît lui Botez pre noi pentru o întîrziere mai ”colosală”. Azi am văzut prin oraș o mașină din SF (Finlanda) și una din Italia. Italienii ne-au întrebat unde-i Suceava și noi i-am lămurit: ”Drept înainte”. Seara Telucu a ”povestit”: după războiul de la Ciobănița a alergat 42 Km și 195 de m. să ajungă la Atena să comunice rezultatul. Repca a vrut s-o ajungă, a călcat pe o coajă de nucă și și-a rupt piciorul. Ciobanu a alergat tare și i s-au umflat picioarele. Știe Prelipcean o ”întîmplare” din Sala profesorilor (Camil, Teleagă, Zăicescu, Barbu, Precol și alții). O s-o culeg și-o s-o transcriu.

Miercuri 21 septembrie 1966. O zi deosebit de frumoasă, caldă, un cer foarte albastru, contrar previziunilor meteorologilor. Un fapt interesant: nici azi nu m-a ascultat la niciun obiect și a predat tot timpul în fiecare oră (la rusă, matematică, geografie, romînă și biologie). La franceză am plecat în oraș. Am fost la secretariat la Liceul 1, am făcut o cerere pentru eliberarea foii matricole  a lui Mircea. Mîine voi merge să le scot. În ora de franceză n-a fost profesor (Ica, Constanța – XI-a D), Vica, Cupșan, Geta and others). Cec – 115 lei. Am plasat și cea de-a doua curea (lui Lavric – 25 lei). La amiază, Prandea, mort de beat: ”Sînt unii profesori care știu că în viitor nu vei ști, și-ți pune 2”. (”Numai Druguș și Gherasim au voie să meargă la film cu bilete de voie semnate de tov prof Zăicescu”). Seara: Mariana (Telucu) – o pasăre de o parte (Mariana). (LD. Este vorba despre Mariana Gînsac, din clasa a XI- a F, acum dispărută dintre noi L ). Seara au început să mă usture ochii și nici n-am reușit să mă concentrez. Gîndurile-mi zboară în neant. De fapt, nu mă gîndesc la nimic. Încă n-a venit apa la spălătorie și e tare greu.

Joi 22 septembrie 1966. M-am sculat înainte de 6 și pînă la 7.20 am avut timp să-mi citesc de două ori la l romînă toate trei lecțiile și la celelalte obiecte cîte o dată, fiind pregătit pentru azi. La socialism a predat o lecție de filozofie, f interesantă. La romînă, după trei ore de predare – procitanie. Ne-a dat la cei ascultați tilul subiectului despre care să vorbim – 5 minute de gîndire, apoi fiecare era examinat. Eu nu eram pus în program însă Moroșan n-a știut și la sf orei m-a pus pe mine să-i vorbesc despre ”Zburătorul” și E. Lovinescu. La început m-am încurcat din timiditate, apoi am dat drumul la gură recuperînd tot. Eu am luat 8, Neculat tot 8. În ora de ed fizică mi-am cerut voie de la tov prof Bauman (LD – o mare doamnă pe care am îndrăgit-o mult, deși eram mereu în ”contre” cu ea…) și așa în teniși (m-am abonat la Prelipcean) m-am dus la secretarul liceului 1 de unde am scos actele lui Mircea: certificat de 7 clase, copie de pe certificatul de naștere și foile matricole din clasele a VIII-a și a IX-a. La școală m-am făcut foarte dezghețat cu ”colegii” și pe chestia asta mănînc, mă distrez, mă fac cu lucruri (o oglindă de la Geta, un caiet de la Cupșan, un creion de la Ica). Ica mi-a luat ochelarii (de soare) și acum pune condiții: mi-i dă, nu mi-i dă… La istorie – comuna primitivă. Azi am primit și manualele de geografie. La chimie și fizică am intrat în programul obișnuit de ascultare – predare. După masă, Prandea și Haiuță ne-au ținut o conferință în cabinet cu toți elevii de-a 11-a. La film se va merge numai cu semnătură de la tov secretar UTC al Raionului. Dumineca și sîmbăta se merge obligatoriu la film, organizat, pe bază de tabel nominal ”pt fiecare-n parte”. Acasă se merge tot pe bază de tabel nominal semnat de direcțiune. Toți elevii de-a 11-a trebuie să aducă apă împreună cu cei de-a 9-a și a 10-a – în afară de șefii de dormitoare. Eu: ”și șefii adjuncți!”, dar nu m-a luat în seamă. I-am dat bilet de voie la dentist și Prandea zice către ceilalți: ”Ehe, dacă ar fi toți ca Druguș și ca Adochiței, și ca alții – ar fi bine”. Am fost la dentist. Mi-a scos al doilea rînd de pansament, m-a dat cu tot felul de soluții care dureau al naibii, apoi a mai dat cu mașina de ros și la urmă mi-a turnat plomba. Mereu îmi zicea: ”Fii cuminte, fii cuminte”. Pt celelalte măsele să vin săptămîna viitoare. Două ore după asta – să nu mănînc nimic. Apoi m-am dus la poștă, am vrut să dau actele, dar n-aveau plicuri mari. Mi-a dat o doamnă un plic mare, oficial, dar tot nu le-am trimis că nu știam adresa exactă. Am veni la internat și pînă la 4.30 am mîncat nuci, uitînd de avizul doctorului. De la 4.30 la 5 i-am scris o scrisoare de o pagină lui Mircea și am vrut să trimit plicul în pauză, dar n-au vrut ”cîrlanii” (amîndoi) să dea cheia de la valize și n-am putut să iau nici adresa, nici timbrele. (LD: ”Cîrlanii” erau cei doi pedagogi).Toader era dus la instructaj UTC la școală. E cu Telucu am luat-o la ”incursiune”. Numai bine am făcut colțul (pe str. Sirenei) și m-am apropiat de un pom, că o muiere se ia după noi și ne petrece cu ocări și sudalme. (LD: Era vorba de un pom cu fructe, iar sudalmele erau meritate …). Am văzut c-am dat greș și-am schimbat traseul. Azi la școală: Vica Omelcenco ”v kapcane” (LD: grafiat în limba rusă). Pe mîine am cel mai ușor orar posibil și azi n-am avut de învățat. Azi a fost o zi minunată, călduroasă și f f  senină. Pînă la 7, neavînd ce face am început să citesc din ”Operele” lui Rebreaunu (volum pe care l-am împrumutat azi de la bibliotecă). Am citit ”Proștii” și alte nuvele. Pînă la 6.30, Prandea a hotărît să se suspende orele suplimentare de meditație. (9.30 – 11.30). Hotărîrea a fost întîmpinată cu vii proteste din partea tuturor elevilor. Prandea ne-a dat dreptate și ne-a lăsat să trimitem o delegație la direcțiune să intervină și să facă tot posibilul pentru a prelungi programul după 9.30 seara. Au plecat Cucoș, Grigorean (Lic. 1) și Telucu cu Toader (Lic. 2). Au obținut un rezultat favorabil în oarecare măsură. După 9.30 avem voie să învățăm într-o sală de clasă, vis-a-vis de direcțiune. La cea mai mică abatere – meditația se suspendă. Se fac înscrieri și se pleacă organizat, pe bază de tabel. Pt seara asta nu m-am înscris. Seara, la masă, Cucoș a pocnit unul de-a 9-a (pentru prima dată anul ăsta s-a dat o palmă). La 7.20 am pus ceva la stomac de prin sala de valize, apoi ceva iabloki – numaidecît (LD. Mere, grafiat în l rusă). Așadar, eu, Toader, Telucu, am pornit în ”misiune”. De la început, ni s-a arătat cu ghinion. Ba apărea cîte cineva, ba ni se năzărea nouă. Am pers pe Grănicerului mult înainte, dar fără rezultat; între timp s-au stins și luminile cca 10 min. Ne-am întors pe Mărășești, apoi, ce ne vine-n gînd? S-o luăm pe str. 23 august, știam noi un loc minunat, un ”iabloko” încărcat serios. (LD: în naivitatea mea, presupunînd că jurnalul va cădea pe mîinile pedagogilor sau profesorilor, scriam ”cifrat”, în engleză sau rusă… Sancta simplicitas!). Toader a vrut să ne întoarcem, dar eu – nu! Așadar, am trecut de casa cu nr 13 (Zaiciu, Pop) și imediat era locul cu pricina. Toader a sărit, și-a umplut buzunarele, ne-a dat și nouă peste gard și în loc să venim la internat (ideea mea) o luăm prima stradă la dreapta cu gîndul să mergem prin fostul stadion. Noi ne vedeam ”pașnic” de drum și deodată ne vedem urmăriți de un tip destul de solid, îmbrăcat în negru, fumînd. La colțul străzii se oprește și ne întreabă cine sîntem și de unde venim. Telucu a spus ”n-are el a ne întreba cine sîntem” și ne-am continuat drumul liniștiți, mîncînd mere. La intrarea în stadion tipu ne ajunge și, lipindu-se de Telucu, ne întreabă de ce am luat mere de la el. Aici  am sfeclit-o! Dar Telucu nu s-a lăsat intimidat și i-a răspuns foarte frumos: ”Ce-ai dumneata cu noi? Eu te-am întrebat pe dta unde ai fost și un te duci?”.  Cu încă vreo două cuvinte, l-a pus la punct. A plecat bombănind ceva și s-a dus. Noi am luat-o înainte și la dreapta prin niște popușoaie și am ieșit înapoia internatului. Imposibil să ne mai prindă din urmă. Trecuste deja un sfert de oră peste 8 și noi încă retrăiam aventura. Când urcam scările, sus, numai ce-l auzim pe Prandea că intră la noi în meditație. Imediat, buluc pe scări în jos; am așteptat pînă ce-a ieșit Pandrea. El s-a dus după condică în meditația cealaltă. Imediat – și noi sus! Cum urcam scările, iese și el. Strigă pe cei de-a 11-a la apel; mă fac și eu a-i chema și intrăm cu toții odată cu pedagogul. La apel – toți prezenți! Pe la 8.30 apare și Botez și ne comunică că va trebui să purtăm băști sau șepci cînd mergem la școală. Eram rece că ”susnumitul” (omul în negru) ne-a pîrît. Mai tîrziu ne-am gîndit că respectivul nu era decît un ”alt” golan și căuta pe dracu. Azi mi-am permis să fac mai multe și să scriu mai mult deoarece n-am avut absolut nimic de învățat pe mîine.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!