liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Țibu Silvia

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 417. Miercuri 21 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (140).


Luni 27 decembrie 1965. Aseară m-am culcat la 1.30. Totuși, azi dimineață am reușit să mă scol la 7.30 (singur). La ora 9 am ascultat la radio compoziția scriitorului ”Negru”, ”250 de pagini de bărbăți”, scrise în 1943. (Moscova). Am să încerc să fac o caracterizare a clasei a X-a D: Tănase Gh., Gherasim Toader, Țibu Silvia, Buliga Margareta, Tanasiciuc G., Petrovici Margareta, Andrișan Gh., Lungu C., Gușul Ghe., Lavric Ghe., Pînzar Cătălina, Zaharia Elena, Gafencu Marcel, Rusu A., Lupășteanu Elena, Lăpăștean Margareta, Vatamaniuc Ștefania, Popovici Aurelia, Grămadă Cezar, Toader Bădeliță, Ungureanu Mircea, Larionescu Marcela, Sîrghie Elena, Voca Viorica, Avram M., Luchian R., Popescu Felicia, Galan Elena, Simion V., Moisuc Maria, Popescu Dumitru, Olenici Dragoș. Din totalul de 34 elevi 14 sînt băieți și 20 fete; 19 sînt uteciști și 15 neUTC; 13 sînt la secția de engleză, iar 21 la franceză. În clasa a VIII-a  eram aprox. 40 la engleză. Rămînînd mereu (repetenți) am ajuns să fim numai 25. Pînă la anul sigur rămîn numai 20. Clasa formată anul ăsta nu-i chiar așa de bună ca acelea din care am făcut parte într-a 8-a (atunci eram pe locul I între toate clasele a 8-a și pe locul II pe școală. Asta s-a datorat tovarășei diriginte Ruscior Ana care a insistat pe lîngă profesori să-i asculte pe elevi pînă în ultima oră. Din clasa a 8-a și pînă acum cei mai buni din clasă au fost Gherasim și Gafencu. Anul ăsta s-au adăugat și Zaharia E. + Bădeliță Toader.

După ora 10 Mircea s-a dus la poștă. Nici o scrisoare. Mi-a adus însă un pachet de patru buletine ”Cărți Noi” trimise gratuit de ”Cartea prin poștă”. După cele citite în Buletinul Cărți Noi am alcătuit o scrisoare (c.p.) la Cartea prin poștă. Am lipit un cupon din buletin cu numele, profesia (profesor!) și adresa. Mai jos am făcut o comandă de cinci cărți, prospecte, cataloage, recenzii și material bibliografic din domeniul limbii engleze, ruse și al matematicii. Mircea a cumpărat și trei felicitări, un plic și timbre. Felicitările însă-s grozave: un greier și un  măgar fistichiu reprezintă o felicitare de Anul Nou!! Desenele și poeziile astea moderne nu fac doi bani. Pînă pe la amiază am citit mereu buletinele ”Cărți noi”. După masa de prînz am început să fac exerciții la trigonometrie. Din cîte-am încercat (8) toate mi-au ieșit. Pentru asta tata s-a mai bucurat. Nu-i place însă că-s străin cu totul de fizică (Se mai întîmplă, și încă destul de des).

Azi la Vorbește Moscova a transmis ”Emisiunea pentru tineret”. În facultățile tehnice din Moscova se fac cursuri de cosmonautică. A amintit despre ”Clubul internațional Globul din Krasnoiarsk” (Siberia) unde se adună tinerii, învață limbi străine, fac schimb de insigne. A transmis o relatare despre un doctor tînăr care-și iubea cu pasiune meseria și oamenii (Pescăruș în munți – RSS Tadjică). A cîntat cîntecul de muzică ușoară ”Frumoase sînt serile pe fluviul Oko”. R.P. Chineză emite emisiuni pentru U.(R.S.)S. (77 ore săptămînal). Seara am scris și eu două felicitări (”Primiți, vă rog,, cele mai sincere urări de bine cu ocazia anului nou. La mulți ani!” Semnat: Druguș Liviu, clasa a X-a D), una pentru tov diriginte Zăicescu Mihai și una pentru tov prof Pop Mihai.

Mircea a stat azi mai mult pe la tanti Lucreția. În casă se mai petrec unele scene de violențe, cu ceartă și strigăte. Apoi totul se limpezește, se împacă și… se ia de la început. Spre seară, după ce-am făcut exerciții (la matematică) cu tata, am făcut un pic de sport (22 flotări la podea). Fiind încălzit tare, am făcut o baie generală după care m-am simțit excelent. Seara, după o masă minunată (friptură, vin fiert) am lungit discuțiile și poveștile. Mircea a povestit cum a ajuns la Dorna, cu bicicleta, astă vară. (După calculele noastre a avut o viteză de 30 Km/ h. Mama și tata s-au culcat mai devreme (pe la 9), fiind ”obosiți”. Mircea pica și el de somn. Eu, ca de obicei, am stat pînă la 11.35, am scris în Jurnal și-am citit din cartea începută nu de mult. Mircea mi-a lipit prima copertă care se rupsese și amenința să cadă.

Azi dimineață a fost mai frig. Pe la 10 dimineața era un cer senin și un soare minunat. A ținut asta pînă a apus soarele. Apoi s-a instaurat din nou frigul.

Îmi place f f mult să ascult la radio, să aud diferite limbi și să-mi notez lungimea de undă a postului respectiv. Am un caiet făcut încă de astă vară în care am trecute 30 de emisiuni, transmis de diferite țări și în alte limbi. De multe ori ascult nu din plăcerea de a ști conținutul emisiuneii, ci să văd ce stat și în ce limbă transmite pentru a le putea trece în Caietul de ”trigonometrie”. Îmi place foarte mult să am totul scris (”documentat, măi, documentat! La dosar, măi!” – cum ar zice Zăicescu). Încă de mic îmi plăcea să adun hărți, fotografii, tăieturi din ziare ș.a. apoi am început să țin un caiet cu evidența cărților citite (pe care le-am scris pînă în clasa VII-a). Începînd din martie 1963 am început să țin aceste însemnări. La început mai greu (scriam laconic și destul de prost) apoi, odată cu vîrsta și cu înmulțirea cunoștințelor mele, am început să le dezvolt.

Acum pot spune că am cîteva pasiuni: 1) limbile, 2) radiofonie (în legătură cu limbile), 3) colecții de vederi; 4) corespondența (în legătură cu limbile, cu radiofonia și colecția de vederi). În corespondență majoritatea scrisorilor le țin în dublu exemplar din care unul îl țin ”la dosar”. Îmi plac mult aceste obiceiuri ale mele și n-aș vrea să mă dezbar de ele căci țin de unul din caracterele omului: a fi ordonat.

Marți 28 decembrie 1965. M-am sculat după ora 8 fiind obosit. Tata a scris la bătrîni și s-a dus de dimineață la poștă să ducă toate scrisorile. (L.D. ”Bătrînii” erau bunicii mei de la Cuizăuca, Orhei. Bunicul meu, Alexei Druguș, a plătit – împreună cu întreaga familie, mai puțin tata – vina de a fi fost primar ”sub români”, fiind deportați cu toții în Siberia timp de 20 de ani). Cartea poștală n-am putut să i-o dau pentru că tata s-ar fi supărat de cele comandate de mine (sînt sigur că nu se mai găsește nici o carte). La 9 am ascultat ”V.Mo”. După ”jurnalul presei” a transmis în cadrul rubricii ”La prietenii noștri” date în legătură apropiatul An nou în țările socialiste. Zilele astea are loc ”Sesiunea filmului R.P. Polone” (Varșovia). A spus apoi de Cuba (care serbează trei evenimente în prima săptămînă a noului an). Cu această ocazie a transmis cîntecul ”Trei continente” de Carlo Poeblo. Anul acesta a fost pentru U.S. un an de vizite, tratative, schimburi de delegații și noi acorduri comerciale. A rostit apoi cele 6 cuvinte pe care le dorește omenirea: Pace, Muncă, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Fericire. În încheiere a transmis pentru Florin Negoiță din comuna Jariștea, regiunea Galați, cîntecul din timpul celui de-al doilea Război Mondial: ”Noapte întunecată” (”Teomnaia noci”). Pe la 10 am început să scriu o scrisoare pentru o școală medie-internat. Întîi am făcut o ciornă, apoi o copie în l română, apoi una în moldovenește (românește cu litere rusești). Cu astea mi-am pierdut timpul pînă la ora 14. Mi-am mai scris cîteva maxime din  ”Nansen” apoi am scos într-un caiet majoritatea orașelor din U.S. Am reușit să scot, cu ajutorul Dicționarului politic, 194 de orașe dintre care 33 sînt capitale. Nădăjduiesc să cer la ”R. Mos” cîte o vedere din aceste orașe. Mircea a fost la poștă și a dus cartea poștală. Iar nimic la poștă. Azi a fost pentru ultima dată Jana la consultații (a făcut două ore). Din aceste ore au ieșit 600 lei. Tata și Mircea sînt împotriva fleacurilor pe care le practic eu (orașele, vederile, corespondența) considerîndu-le ca inutile și copilărești. Un rol cît de mic au și ele.

Mircea a reparat azi bicicleta și a făcut-o să meargă bine. A mai avut azi o discuție cu tata despre viitorul lui (…). Am ascultat la 76 la ”V.M”. Azi i-a fost conferită lui Dolores Ibarurri (președinta Partidului Comunist din Spania) ordinul Lenin cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Azi U.S. a mai lansat doi sateliți din seria Cosmos (102 și 103). Azi a fost prezentată rubrica ”Carnet cultural” și, în încheiere ”Sport”. La 8 am ascultat din nou ”R.M.”: a anunțat că a fost prins un spion pe teritoriul R.D.G. fiind instruit de americani și avînd în programul său de spionaj obiectivele militare ale RDG și URSS și de a instiga tehnicienii. El primea informații în pachete de jucării și în unele emisiuni muzicale transmise la radio și care păreau ”inofensive”. Spionul a recunoscut toată activitatea sa. La Moscova, la Casa prieteniei a avut loc ședința festivă închinată împlinirii a 18 ani de la proclamarea RPR, Ziua Republicii, sărbătoarea/ ziua națională a poporului român. Din partea sovietică a luat cuvîntul Ana Sukanova, vicepreședintă a Asociației de prietenie sovieto-română. V.M. și V.A (L.D.: evident, Vocea Americii) au transmis că R.D. Vietnam (F.N.E) a propus un armistițiu de 4 zile (20 – 23 ian 1966) cu ocazia Anului nou vietnamez. Azi a fost celebrată la Londra împlinirea a 900 de ani de la întemeierea Catedralei Westminster (28 decembrie 1085).

Azi am încercat să mă țin cu tot dinadinsul de programul meu. Cu toate acestea am reușit să-mi realizez doar o mică parte din el. După cină mi-am adus în sufragerie mai multe cărți printre care l rusă și l română. La l rusă am reușit să scot vreo 80 de cuvinte din partea a II-a a lecției Maxim Maxinici, să o traduc în întregime și să-mi fac cele două exerciții. Apoi am citit o dată, cu atenție, biografia și opera lui Slavici. În seara asta toți s-au culcat devreme. (Mama și tata fiind mai obosiți, pe la 8 și 15, iar Mircea pe la 10.

Tata, cu toate că e împotriva ”fleacurilor” mele, totuși mi-a spus că nu mă oprește să scriu, dar îmi spune că scriu degeaba (timp și bani pierduți). Eu însă vreau cu tot dinadinsul să-mi caut prieteni și  corespondenți (Dragi prieteni… din Lună!). La Chișinău am scris greșit cu g în loc de j (draghi în loc de draji). Acum e ora 23 și 20 min. După asta mi-am impus să stau și în seara asta ”un pic” mai tîrziu. Am început, deci, să citesc. Am citit din ”Bîlciul...” și m-a captivat tare mult. Am ajuns la pasajul din care este extras fragmentul din cartea de engleză (venirea dnei Sharp la Sir Pitt Crawley). La ora 0.30 s-a trezit și mama și m-a trimis la culcare. Totuși am reușit să mai stau încă 20 min și să ascult ”Glasul patriei”. La început a transmis un Buletin de știri (semnarea protocolului de mărfuri pe anul 1966 dintre RS România și Republica Cuba). A amintit despre festivitățile din lume cu prilejul celei de-a 18-a aniversări a Zilei Republicii (la Casa prieteniei popoarelor din Moscova, la Tokio și la Havana). Echipa de hochei a orașului București a reușit să cîștige ”Cupa Dunării”. A urmat apoi ”Azi în România” (Anul nou a început în fabrici și uzine: primul an din cincinal). La București s-a întrunit ”Comisia internațională pentru studierea și dezvoltarea ideilor”. După o pauză umplută cu muzică populară a transmis rubrica ”Cum trăim” în cadrul căreia dr I. Moraru – secretar general al sănătății și prevederilor sociale (L.D. probabil secretar de stat la Ministerul Sănătății) a vorbit despre asistența medicală în țara noastră, arătînd că țara noastră este printre țările cu cea mai bună asigurare medicală. În încheiere a transmis de la Sala Palatului recitalul de muzică ușoară al tinerilor cîntăreți francezi printre care și Michel Varene care a acordat un interviu. (Cînd am plecat să mă culc, mama a avut grijă să-mi spună să nu aprind chibrituri în verandă pentru că pot fi gaze de la butelie (f just!).

Azi vremea a fost tare frumoasă. Cerul a fost senin și soarele a încălzit puternic. Zăpada s-a topit și n-a mai rămas deloc.

Miercuri 29 XII 1965. Astă noapte m-am culcat la 1.30 (am stat să ascult ”Glasul patriei” crezînd că va fi Poșta Radio, ca în fiecare marți, dar m-am înșelat. Azi dimineață n-am reușit să mă scol decît la 9. Afară atmosfera încremenise, cu cerul acoperit și pe pămînt o ceață rară. Cu greu m-a lămurit mama să mă îmbrac și să merg în sat. Mi-am luat bicicleta și mai întîi m-am dus la Poștă și de acolo la Minigeni, la cooperativă (dar era închis). La poștă am avut două felicitări (de la bunița și de la Dănuț) și felicitare de la Moscova. Mi-a trimis, pe lîngă felicitarea f frumoasă (”Sincere felicitări de ziua Republicii și a Anului Nou. Vă dorim fericire și sănătate! La mulți ani!” Semnat: Radio Moscova.) am găsit în plic și programul emisiunilor pentru perioada octombrie 65 – aprilie 66 și obișnuita prezentare a postului de radio Moscova. (o folosește de cîțiva ani și ar fi cazul să o schimbe: scrie tot romînă în loc de română, RPR în loc de RSR). Am fost fericit că am primit această felicitare. Cu ocazia aceasta mi-am aranjat colecția de scrisori de la Radio Moscova. În total am 15 scrisori primite: 1962 – 1; 1963 – 2; 1964 – 4; 1965 – 8). Dimineața am ascultat emisiunea de la VM: La invitația RDV va pleca în această țară o delegație a US în frunte cu Al Șeleapin. Hidrocentrala Kuibîșev de pe Volga a împlinit 10 ani de la darea ei în folosință. A mai transmis cîteva date despre Venus  2 și 3 + Cuvîntarea lui Titov despre cosmonautica sovietică și americană. Seara n-am reușit să mai ascult pentru că bruia și mă enerva prea tare.

Tata s-a dus de dimineață la Sesiunea Sfatului popular și s-a întors după ora 17. (A luat cuvîntul și a vorbit pe ton ridicat despre ”mîncărimea” dintre salariații comunei: școala cu sfatul, cooperativa cu C.A.P. ul . Mulți l-au aprobat. În acest timp eu cu Mircea am tăiat cu fierăstrăul 20 de lodbe. În urma unei discuții de ieri, Mircea s-a hotărît să plece mîine la București să lucreze. Mama n-a fost de acord și, după aceea, și tata. (încă 18 zile să mai stea acasă). Mama a început să-mi lucreze mînecile la flanea. Pe la 16 a început să ningă și culoarea neagră a fost înlocuită cu albul zăpezii.

Joi 30 decembrie 1965. Ziua Republicii. 18 ani de la alungarea din țară a ultimului monarh. Aseară m-am culcat pe la 9.30, dar cred că am stat pînă pe la 12 vorbind cu Mircea. Adică mai mult a vorbit el, povestindu-mi basme, povești și alte întîmplări mai mult sau mai puțin adevărate (about girls). Azi dimineață m-am sculat la 9. Am ascultat V.M.. Azi a transmis la început o revistă a presei din Moscova: Pravda a scris despre ”Un drum măreț” (about 30th December). De asemenea și Izvestia. RSS Gruzină a fost decorată cu Ordinul Lenin pentru succese în construcția economică, socială și culturală. A făcut apoi o prezentare a Muzeului de istorie din Harkov și în special despre bustul lui Lenin amplasat acolo (din 1936). A transmis apoi reportajul ”Moscova de azi și de mîine” în care a transmis cam următoarele date f interesante. Moscova consumă zilnic 520 de litri de apă. (L.D.: probabil pe cap de locuitor, cu tot cu industria…).  Această cerință este satisfăcută de cinci stații de pompare (în 1966 se va mai construi una). Moscova are o suprafață de 900 de km 2  din care 1/5 sînt spații verzi. Pentru extinderea continuă a spațiilor verzi se plantează anual 250 mii de copaci. Există 3000 de șantiere. În prezent există 985 școli și pînă la sf anului viitor vor fi 1000. Tot în 1966 în Moscova se vor construi 6 cinematografe și 100 de magazine. În Moscova claxonatul este interzis. A prezentat apoi cîteva date despre familia lui Piotr Lobai din Magnitogorsk care a contribuit la ridicarea acestui oraș și a combinatului metalurgic. Tot el a elaborat și prima șarjă (1935). Are 5 fii dintre care unul a lucrat în India unde a elaborat prima șarjă la un combinat cosntruit de ei. A repetat apoi relatarea ”Ștafeta spre Venus”. În încheiere, a cîntat cîntecul ”Iarna” (săltăreț).

După ce-am mîncat, Mircea a făcut curățenie în sufragerie, iar mama a început să se pregătească pentru Anul Nou. Pînă la 6 n-am învățat nimic și nici n-am citit cum am crezut eu că voi face. Mi-am cusut bine servieta cu ață pescărească pe la colțuri, apoi mi-am cusut și cureaua. Pe la 12 am început să tai lemne cu Mircea; am curmat, am despicat și am adus cîteva lăzi cu lemne în casă. S-a completat cu lemne despicate un rînd din săliță.

De dimineață – un cer neobișnuit de senin. Puțina zăpadă ce a mai căzut ieri aproape a dispărut și predomină iar culoaea neagră a cîmpurilor încălzite. Soarele era destul de puternic și era o plăcere să stai pe-afară. De asta am stat și eu mai mult la aer. La 6 am ascultat Moscova. În primul rînd a transmis poporului român cu prilejul zilei naționale – 30 decembrie. După un radiojurnal a transmis comentariul lui Vladimir IlinDe ziua celei de-a 18-a aniversări”. A transmis apoi un reportaj despre orașul Sverdlovsk (Combinatul Uralmaș) și legăturile sale de prietenie cu orașul Timișoara. În încheiere a transmis ”Forța dătătoare de viață a ideilor comunismului” (Pravda). Pe lîngă asta a transmis multă muzică populară românească și rusească. Am ascultat și postul de radio Timișoara (397 m) de la 5.30 la 7. În continuare, ”Vorbește Bucureștiul” a transmis în mai multe limbi pe care nu le-am înțeles. De la 7 la 7.30 pentru Polonia și Bulgaria, De la 7.30 la 8 în indiană, arabă) De la 9.30 la 10 Parla Bucarest, Republica Socialista di Romania.   La postul nostru de radio se transmite o emisiune de cîteva ori pe zi: ”O zi din viața României Socialiste”. Din planurile arhitectonice ale orașului București: se vor termina cartierele Drumul Taberei și Balta Albă. În Balta Albă vor locui 120.00 locuitori, adică populația unui oraș de mărimea Sibiului, Galațiului sau Constanței. Se va construi Studioul de televiziune și Institutul PolitehnicGh. Gheorghiu Dej” cu o capacitate de 10 mii de studenți, ocupînd o suprafață de 200 ha.

Tata a luat azi salariul. Cu banii de la Jana (600) + completările de salar pe lunile trecute + 60 de lei o decontare (fără să plătească C.A. R ul) a adus peste 3000 lei, din care 2300 sînt datorii. În seara asta s-a discutat despre plecarea lui Mircea la București (probabil de luni). Mircea a început să se pregătească și să-și adune lucrurile lui. Mama a muncit cam mult azi și i–a fost rău (din cauza reumatismului). După un ceai și o pastilă i-a mai trecut.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 347 Miercuri 13  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (76).


Marți 31 I 1967. M-am sculat la 6 și la 7 am ajuns la școală. Un ger de -25 de grade. La ora de meditație de la limba engleză am fost în centrul atenției lui Pop; m-a scos la tablă, am scris rezumatul, apoi am citit și-am tradus. La fizică, predă mereu. De asemenea, și la celelalte obiecte: istorie, latină etc.

La ora 1 am venit acasă, am halit și la 2 am fost în oraș: am vrut să-l întîlnesc pe T0, dar nu l-am mai văzut.

Am vorbit cu Simota să-mi dea timbre și să timbrăm scrisorile cu falsuri din astea.

Dupămasă am învățat la biologie și mai puțin la celelalte. Seara am făcut sport. Vroiam să stau în mîini apoi să facem flotări în poziția asta. Toader n-a reușit la început. Eu: ”Mă, parcă ești o domnișoară!” și mă avînt să stau în mîini. Dar elanul a fost prea mare și cînd am căzut o dată, am crezut că s-a sfîrșit lumea. Am tras doi dumnezei și m-am liniștit.

Miercuri 1 II 1967. Azi începe Luna cărții la sate. Dimineață m-am trezit aproape bolnav. Mă ustura în gît și abia respiram. Dimineață – un ger teribil care mi-a agravat ”boala”.

Mi se pare că am doar 5 la limba română (surpriză!).

După ora 1 trebuia să avem informare politică, dar n-a venit Luchienița și după ce-am plecat eu au plecat și ceilalți (Pleacă șefu – plec și eu!).

Dupăamiază au venit doi frați pe la Toader. Abia azi și-a sărbătorit ziua de naștere. A luat 100 de lichior și 100 de lei. A fost și Telucu pe aici. Pe la 5-6 ne-a ajuns foamea. Ca să le arătăm ”oamenilor” noștri (L.D.: adică gazdelor noastre) că nu-i de-ajunsă haleala, am mers la alimentara și-am luat o franzelă de trei lei. Nu le-a convenit. Seara ne-a întrebat ce vrem să mîncăm și ne-a făcut lapte cu mămăligă (mai vreți?). Cu franzela și cu asta ne-am săturat. Seara am vorbit cu Toader despre viitor. Admiterea este ultima piedică. Cred că o să merg sîmbătă acasă.

Joi 2 februarie 1967. M-am trezit c-un guturai a-ntîia. La școală mi-a curs mereu nasul, am umplut două batiste. Strănutam și tușeam des. Am fost la cabinet dar nu era doctorul. Azi ne-a pocnit cu două extemporale la care ne așteptam. La chimie ne-a fentat urît dar am avut un noroc enorm și la nr. meu (2) a dat lecția de azi pe care am știut-o f bine. (+ cu o ”fiță”) (L.D.: fiță = fițuică). La celălat număr a dat din urmă și i-a rupt.. La engleză, la fel: take a sheet of paper, please and… Control paper! Fielding – activitatea literară cu privire la fragment. Pop mă solicită mai des acum.

Pentru mîine nu prea am de învățat. Am citit la biologie. Doina H. merge la 5 la Pop. .. În urma ”faptului cu pîinea” azi ne-a ținut bine: dimineața și seara – cacao. La amiază – două feluri (borș și pireu cu pîrjoale)… Noi sîntem învățați să facem reforme și… reușim!

Pe la 2.30 – 3.30 am fost la internat și-am jucat șeptica (Haiuță, Florea, Hamza). Seara am făcut o baie fierbinte și-am luat un antinevralgic.

Vremea s-a mai ameliorat și-i bine.

Vineri 3 februarie 1967. La educație fizică am lucrat cu tot elanul, dar nu fac exercițiile prea corect pentru notă. Plus de asta simt că mă doare șira spinării. La psihologie n-a ascultat pe nimeni pentru că toți cei pe care-i nimerea ziceau că n-au învățat. Economul a predat, apoi a spus povești. La engleză l-a ascultat pe Mafteian apoi a predat despre Burns.

Azi la școală am fost destul de vesel și limbut (Gozec: ”Bine că ți-a mers”). După masă am citit un pic la fizică și la biologie. De la 5 la 7 am fost la baie. Am stat sus, pe ultimul rînd de bînci, și m-am spălat bine. Prandea glumea cu noi.

Seara a fost Simota pe aici, dar nu mi-a mai adus nici o noutate. N-a făcut decît să se laude și să umfle vechile povești. Îmi face impresia că-i un lăudăros, un fățarnic și mai ales nu se ține de cuvînt. Ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 4 februarie 1967. Mi se pare că am un 7 la geografie. La fizică am dat extemporal. Ne-a dat vreo 5 întrebări și cu toate că știam materia tot am făcut vreo 3-4 greșeli. Cred că-mi pune 6. La istorie ne-a bifat un extemporal (Mișc. muncit. la sf. sec 19) – tras cu ochiul la sursă. De la noi din clasă au fost trimiși acasă patru elevi care-au fost găsiți cu microbi de scarlatină (Albu, Burciu, Pîrghie și Moisuc). După masă (începînd cu ultimele ore de școală m-a apucat iar melancolia (Economul zice că melancolicii trăiesc mai mult). După masă am jucat cărți, am învățat la engleză, apoi a venit Telucu pe-aici. Toader s-a dus la film cu Natalia (de la 4.30 la 8.30). Eu am fost pe la Simota (are o soră, Ioana). De la 5 am fost la Pop. A făcut ”procitanie”. Ne-am descurcat. ”Aproape bine”. Ne-a predat ”Dombey and Son” f mult. I-am cerut și mi-a dat Czechoslovak Youth. A plouat zdravăn.  Seara am stat tîrziu, am scos vreo 8 adrese, am făcut un prototip, apoi l-am copiat încă o dată. M-am culcat la 11.

Duminică 5 februarie 1967. M-am sculat la ora 8. După ce-am terminat cu programul fix (spălat, mîncat) m-am dat pe scris. Am scris șase scrisori: Finlanda, India, Danemarca, Pakistan, Turcia și Indonezia. Cînd o să le dau la poștă, mă seacă de bani și… timp. I-am scris și buniței. Azi am vrut să merg acasă dar m-am răzgîndit și m-am dus numai pînă la autogară. L-am întîlnit pe Leon Abobului care mergea acasă cu (cursa de) 11. Am scris o scrisoare și i-am dat-o s-o ducă acasă. Mi s-a stricat penița și trebuie să scriu cu roșu.

Azi e o zi f caldă, senină, totul respirând viață și primăvară. Asta mă încîntă și mă scoate din letargie, dar rămîn în casă. De la 12 la 6 am scris 12 pagini la engleză. Îmi cînta capul! Și nu e deloc ușor. Au fost băieții pe la mine (Atănăsoae, Mafteian, H.N.). Toader a venit la 4.15.

Luni 6 februarie 1967. Aseară la 5.30 Toader a plecat în oraș să se întîlnească cu Natalia. Gospodarii nu sînt de acord cu întîrziatul prin oraș. Ca să nu aibă neplăceri cu gazda, Toader s-a sfătuit cu mine și-am stabilit un cod de semnale. Dacă ei (găzdașii) n-au venit încă acasă înseamnă că poate să mai stea, iar eu aprind și sting lumina de mai multe ori. Dacă trebuie să vină, atunci sting lumina pt cîteva minute. Asta la 7.30 punct. Cînd a venit mi-a spus că i-a ajutat semnalul și s-a distrat cu Natalia pe chestia asta.

Azi dimineață am fost la poștă și am dat scrisorile (India, Indonezia, Pakistan – cîte 5.60; Finlanda, Danemarca și Turcia – cîte 2.20).

La ed fizică am stat degeaba.  Și m-am ținut de prostii cu Gavril (Ica, Geta ș.a.). La diriginție ne-a vorbit iar despre familie. Mă întreabă baba la începutul orei dacă știu ce-i familia. Eu: ”Nu știu!” Apoi explică și vorbește toată ora, și la urmă: ”Druguș, ce-i familia?”. Eu: ”Păi…, familia este…”. Fetele  (N.L.) au rîs că nu știam cum e cu familia. Nu-mi pun deloc problema acum. După mine, nici n-ar trebui să se vorbească astfel de teme la diriginție. Dacă e numaidecît și prezintă ”importanță de stat” atunci să ne lase să mai creștem și pe urmă… La matematică m-a agățat și nu știam o boabă. Formula era pe tablă; c-un pic de gîndire și-un calcul rapid i-am scos un 8. La engleză a ascultat și-n același timp ne-a predat rezumatul. Au intervenit schimbări în programa de admitere. Trebuie LIMBA și literatura română. Mă tem să n-o dau în bară cu româna. De la școală am trecut pe la Albu și i-am dus un caiet de engleză. Atunci l-am văzut pe T0 care intra tot la blocul 3, scara A. Ne-am întîlnit și – mîine la 5 și 15. Acasă, surpriză: un colet de la bunița. M-am dus la poștă și l-am ridicat apoi am stat de la 3 la 4 și 15 la autogară și l-am așteptat pe Leon A. să-mi aducă ceva de-acasă. Dar văzînd că nu mai vine cursa am venit acasă, am desfăcut pachetul și-am găsit numai dulciuri + săpun de față, de ras și-o pastă (de dinți). Restul: biscuiți, portocale și-o lămîie, zahăr, napolitane, șocolate – toate astea în valoare de 60 de lei. După asta am mers la autogară. Autobuzul venise de cîteva minute. Să crăp de ciudă! Și așteptam cu o mare nerăbdare scrisori, ziare și cărți. Am scos 50 de lei de la cec (+ 3.20 dobînda) am luat o mapă de plicuri de 3.50 (Diana cu ciuta) – roz – apoi m-am întîlnit cu Gavril. Mi-a dat o cafea neagră. Era fierbinte, noi ne grăbeam și ne-am cam fript.

Am fost pe la internat și-am luat un caiet de limba română. A fost Simota pe la mine (a scris o scrisoare) și a plecat. Eu am stat și-am scris la română pînă la 10.

Azi – o zi caldă, zăpada e în două cu apă și se topește mereu. Am mare noroc de galoși. Azi Toader a fost la film. Seara m-am culcat mai devreme ca altădată.

Marți 7 februarie 1967. Ne-am sculat la 6. La latină – aduce extemporalele. Druguș – 4. Apoi: ”Ți-am făcut patru din 3!”. Diriginta tocmai îmi spusese să fac ”bairam” celor care iau note proaste, iar eu am făcut pocinogul. Baba Badac: ”Druguș, eu am observat la tine o pasivitate totală față de acest obiect încă din clasa a X-a. Eu nu știu de ce a admis tovarășa directoare venirea ta aici!”.

La română, Hlinski îmi spune că o să am mari decepții cu scrisul ăsta al meu… La soc. a venit economu jumate de oră.

A fost mama pe la mine și mi-a adus cele trebuincioase (multe scrisori din India, din Trinidad și de la Moscova (Natașa și Radio). O mare bucurie. Am primit vederi și insigne.

După ore am fost pe la Albu, apoi acasă. Pînă la 6 am vorbit cu mama. Mi-a adus ziarele și cărțile. La 5 am fost în oraș și mi-am cumpărat un stilou de 17 lei și-o cerneală.  M-am întîlnit cu T0: Information about V. (decretul). Another task: so called Voican, cl. XI-a de la Lic.1. Toader a început să scrie în jurnal. Ne-am culcat la 10. Mi se pare că am mîine o teză (la matematici superioare).

Miercuri 8 februarie 1967. Zăpada se topește pe zi ce trece și stăruie un aer primăvăratec. Toader s-a cam răcit cu Telucu. (Acesta s-a apucat s-o informeze pe N. despre ce face el prin clasă…). Țibu Silvia m-a rugat să-i scriu în Oracol. Eu: ”N-am timpm; m-a rugat alta să-i scriu”.

Azi dimineață ne-am sculat la 7, dar dacă știam că mă verifică la toate obiectele, mă sculam la 5. La geografie a vrut să dea extemporal, dar a întîmpinat rezistență și… a ascultat. M-a agățat și…. 6! La matematică teză: a dat cel mai ușor posibil – o problemă pe care o făcusem la tablă și-am luat atunci 8, și două derivate. Cred c-am făcut-o pe-un 6. La română – extemporal: ”Un om a trecut peste muți” (pe-un 6). La biologie – extemporal – lecția de zi (selecția naturală). Cred că voi lua mai mult de 6. La rusă – recapitulare. M-a agățat în ultimile minute și mi-a pus un 6.

Azi am fost vesel la școală.

După masă cerul s-a înnourat și a început să ningă. Am primit o scrisoare de la Mircea. Pe mîine am avut de învățat numai și numai la engleză. Mi-am făcut eu un rezumat și-am învățat.

Joi 9 februarie 1967. Am dormit iar pe rupte. Azi, după cum mă așteptam, nu m-a deranjat la nimic. După ora de socialism l-am rugat pe Economu să-mi spună despre primele decrete ale puterii sovietice. Mi-a spus un pic și m-a îndrumat spre bibliotecă.  După căutări asidue am găsit cel mai bun răspuns posibil la Question 1 din ”Moscow News” la concursul ”50 years of Soviet power”. La fizică – în laborator și ne-am distrat. La engleză  a predat toată ora. După masă am citit la română. Simțindu-mă obosit m-am culcat și-am dormit două ore (3.30 – 5.30). La 6 am fost în oraș cu Toader și ne-am tuns (o lună). Acasă m-am ras la fauri (L.D. probabil ”favoriți”) și pe mustață (tot de-a lună). Seara mi-am cusut haina și buzunarele la pantaloni. Fac o încercare timidă de a-mi îndrepta scrisul, dar nu văd nici un rezultat. Oricum, cred că scrisul nu mi-e format încă.

Azi a nins și-a viscolit un pic.

Mîine am teză la rusă. Mi-am făcut un manifest = fișă individuală de însușire a materiei. M-am culcat la 10.30.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 328. Vineri 24 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (61).


Luni 7 februarie 1966. Dimineața, platoul dintre dormitoare și bucătărie era absolut uscat. Aerul era cald și îmbietor. Cealaltă parte a curții era plină de apă cu ghiață. Pînă la w.c. se ajunge greu.

Cîteodată, Simeria îmi zice: ”Ce scrii, măi, acolo? Scrie și despre mine ceva… Cînd ai să fii bătrîn, să-ți aduci aminte de mine”. Asta mi-a repetat-o de mai multe ori, mai în glumă, mai în serios. Mie îmi place de el. Se poartă frumos cu toți. Cînd mă-ntîlnesc cu el îmi zice: ”Pi el tăți îl bat” (cu toate că nu-i așa).

Aseară n-am început să învăț decît pe la 8 și-am mai citit la română. Restul – la pămînt! Azi dimineață, tot la română am citit. Cînd am ajuns la școală am auzit că s-a făcut meditație la algebră (nu s-a anunțat așa ceva). La prima oră (algebra!) profesoara a fost f severă și a pus cîteva note rele. Ne-a luat caietele la control. La naturale, a ascultat vreo trei elevi, nu înainte de a face 20 de minute de morală și observații. L-a ascultat pe Popescu D., care – cred – a citit cel mult o dată lecția, însă a tras cu trombonul și a citit de pe planșă de părea că știe foarte bine. Mi se pare că i-a pus 6. În pauza mare m-am dus cu el pînă acasă și și-a luat blocul (de desen). Stă într-o cameră la nr. 49 pe str. Volovățului. E aranjat destul de bine acolo (stă cu Gh. Andrișan).

M-am abonat la ”Tînărul leninist” (membru în comitetul de conducere).

În primele două ore, cerul era senin și soarele bătea cu putere în ferestrele clasei noastre. Pe lîngă asta, caloriferele erau fierbinți și m-am sufocat nu alta. Prin pauză am ieșit afară să mă răcoresc. În ora de desen, profesoara ne-a rugat să închidem geamurile, dar după ce s-a așezat la catedră le-am redeschis. La ora asta am făcut Lucrarea practică în tuș nr.3 – deocamdată în creion. În ora de limba română profesoara ne-a întrebat ce-am făcut la olimpiadă și ne-a promis că se va interesa de rezultate. Deoarece nu m-a ascultat pe mine am stat tot timpul și-am admirat natura renăscută. Azi ziua e foarte frumoasă. În unele locuri zăpada a dispărut, iar pe unde era mai mare mai persistă. Soarele e foarte strălucitor și orbitor. După ora de rusă însă cerul s-a înnourat. Restul zilei a fost tot întunecat, dar a rămas o căldură înăbușitoare cu miros de pămînt reavăn și dezghețat. În ora de rusă cei care au fost la olimpiadă au fost scuzați.

Se aude ceva foarte interesant și anume un proces la Casa de cultură with a girl from the tenth form (Lic. 1) who went to bed with five footballers. Se povestesc multe despre ea. Pentru asta a fost exmatriculată din școală și i s-a făcut acest proces public care are loc azi.

Am văzut la Vatamaniuc Ștefania o fotografie cu o clasă de elevi din Polonia. Majoritatea erau fete și eu am crezut că-s din Rădăuți: pe cîteva chiar le-am recunoscut!! Era una mai negricioasă pe care o țineam minte de la Cinema ”7N” (was ”simpatică”).

Zăicescu ne-a adus fotografiile pe care ni le-a făcut odată Bujdei în clasă. Numai în una din ele am ieșit, dar mai bine nu ieșeam: am capul alb și părul parcă e din perucă!!! La ora de engleză a ascultat cîteva eleve. Pe lîngă asta a controlat rezumatele de la lecție și celor ce n-au făcut (vreo patru) le-a pus 4. După asta a început să predea ”Omul invizibil” dar a sunat și n-a mai terminat. Cu 10 minute înainte de a suna, l-a învoit pe Gherasim să plece în oraș (la Școala veche).

După oră l-am ajuns pe Pop pe coridor și l-am întrebat dacă a reușit să-mi traducă scrisoarea. Mi-a răspuns foarte amabil că n-a avut timp deoarece a fost ocupat cu reuniunea, ședința cu părinții și pe lîngă toate a avut și musafiri. Dar mi-a promis că pînă miercuri o va face. (P.S. The wife of Pop will have a child!!!).

Azi au fost pe la internat alți studenți care au fost anul trecut la internat: Adochiței D. și Motrescu Tudor. În pauza de 5 a fost pe la mine Andrișan Ghe. Și și-a copiat problemele la geometrie. Toader a fost în oraș, s-a tuns și a făcut unele mici cumpărături. Eu am stat în meditație și m-am distrat cu Simeria și Puha. Puha a făcut o găurice în scaun și cu un bold încerca să-l împungă pe Simeria care a sărit la timp. Pe la ora 6 a fost profesoara Oanea Florica pe la internat. A intrat pînă în meditație (!!!) și a ieșit imediat deoarece cineva (adică eu) a început să tușească. Bineînțeles era îmbrăcată cu exact aceleași haine cu care am văzut-o în clasa VIII-a și pe care le are cine știe de cînd.

Seara în dormitor Toader era foarte nervos că nu-i ieșeau problemele la geometrie. Eu am fost în spălătorie, am făcut o baie zdravănă, mi-am clătit ciorapii după care am făcut exerciții sportive. Pînă la 10.30 cînd am adormit s-a discutat un pic de ”politică”. O părere unanimă care m-a bucurat: creșterea nivelului de trai al țăranilor.

Marți 8 februarie 1966. M-am sculat pe la vreo 6 făr-un sfert și după cum mă rugaseră toți aseară am încercat să-i scol. În zadar, toți se întorceau pe cealaltă parte. Nici cînd a venit pedagogul nu s-au îndurat să se scoale. Ai naibii puturoși!

Azi dimineață, înainte de 7, Toader a mers la bucătărie și-a luat numai pîinea și dă-i drumul la școală. Acolo și-a mai scris ceva probleme la geometrie. Se speriase băiatul de tot că azi îl mai ascultă și mai înfundă un trei sau un patru. La chimie, spre neașteptarea noastră, ne-a adus extemporalele. Eu am 7 și sînt mulțumit. Imediat, Toader a început cu obișnuitele lui formule: ”să vezi că eu n-am notă mai mare ca tine” și ”Măăă, dacă mi-iar da și mie un șapte!”. După cum eram aproape sigur a avut 9. Lui Toader îi era ciudă că nu-l duce capul să facă la matematică și mi-a zis că se duce la chimie industrială. Nu mult după asta mi-a zis că n-a spus-o în serios.

Dimineața, cînd am ajuns la ușa clasei, am mai văzut cîțiva elevi care stăteau la ușă. Grijincu dintr-a X-a E le-a spus să nu intre că e meditație la matematică și profesoara cere caietele la control. Asta a fost numai un banc și am început să rîd cînd am intrat în clasă și am văzut cum fiecare se muncea cu copiatul problemelor. La chimie a ascultat-o pe Zaharia care a cam încurcat-o apoi a predat o lecție foarte scurtă. Dacă va continua așa nu cred că vom mai termina materia pentru clasa X-a. Azi am văzut pentru prima oară o bucățică de sodiu în tăietură proaspătă (alb-argintie). La geometrie s-a lucrat cîteva probleme la tablă după care ne-a predat despre piramidă și trunchiul de piramidă. O întîmplare neobișnuită: nu ne-a dat nimic de scris la matematică. Profesoara a început să mă întrebe mai mult și am impresia că se ține de cuvînt: ”Mă voi purta sever cu cei neomenoși”. Azi s-a ținut de capul meu, a lui Petrovici Margareta și a lui Mircea. Eu cred că n-are niciu-un motiv să facă treaba asta (în cazul meu). În pauză am fost la bibliotecă, am luat poezii de Vlahuță (din care am citit mai multe poezii de dragoste care mi-au plăcut) și am luat și două volume de schițe și un volum de teatru de Delavrancea. În timpul rămas m-am, plimbat cu Toader prin fața școlii.

În primele două ore, pe cerul albastru erau numai cîțiva nourași albi de care nu se sinchisea lumina soarelui. Clasa era inundată de lumină și soare. Era o plăcere să admiri. Începînd cu ora treia însă s-a înnourat de părea că vine furtună. Atmosfera a devenit apăsătoare și insuportabilă.

Fiind ultima oră de rusă înainte de teză în această oră am făcut recapitulare numai la gramatică: analiză sintactică și morfologică. La literatură ne-a dat foarte ușor: numai trei lecții din care una a căzut în extemporal. Mai rămîn două pe care le va da la cele două numere. Am fost și eu pe la tablă să analizez o propoziție și m-am convins că-s clei la gramatică, atît în românește și cu atît mai mult la limba rusă. În ora de diriginție am mers împreună cu clasa a X-a B în laboratorul de fizică unde Teleagă operatorul ne-a prezentat două filme. Primul era artistic, românesc, în culori și se intitula ”Munții Retezat”. Filmul mi-a plăcut deoarece a arătat o mulțime de animale sălbatice filmate de la mică distanță și o serie de peisaje montane pline de măreție și sălbătăcie. Al doilea film care a rulat în ultimele 10 minute din oră a fost un film științific (chimie: calciul (Ca) și sărurile sale + întrebuințări) producție sovietică. Am observat că simbolurile chimice sînt aceleași ca la ruși cu toate că ei au alfabet slavon.  În această oră au fost prezenți acolo: tovarășul diriginte, tov prof Luția și operatorul (Teleagă). Am stat foarte bine (near Ț.S.). ( L.D.: Ț.S. = Țibu Silvia din Grănicești). (I was standing with my feet on Ț.S – was very warm).   La cor, profesoara a invitat tenorii în față și cu toate că eram numai 5 ne-a frecat cu ”Internaționala” mai bine de jumătate de oră. Eu – fiind grijuliu de felul meu – am spus: ”Tovarășa profesoară, se plictisesc fetele dacă cîntăm numai noi”. Ea: ”Da, ai dreptate!” și așa am scăpat și noi la libertate. Ca de obicei, a trebuit ca profesoara să-mi facă observație că nu prea cînt. E drept: sînt cam timid și mă tem să nu greșesc. Cînd cîntăm toată clasa dau drumul la  voce fără teamă: chiar dacă greșesc nu se cunoaște.

În clasa X-a E este acea fată care mi-a plăcut foarte mult. Are ochi negri și-mi plac. Are o gură frumoasă și îmi place mult cînd zîmbește. Mă gîndesc de multe ori cum aș putea ajunge la ea, dar n-am găsit nici o soluție. Mi s-a părut că și ea mă scrutează, dar… știu eu?

În fine s-a terminat și ora asta. Imediat m-am echipat și-am luat-o la trap împreună cu Tănase la școala veche unde ne-am dezechipat și am făcut ora de educație fizică. La început am făcut cu greu 9 tracțiuni (profesoara a crezut c-am făcut 10). A fost rîndul nostru la aparate însă nu mi-au reușit toate exercițiile. În schimb m-am distrat bine. Cei de la baschet s-au distrat și mai ai naibii că pînă la urmă a ieșit cu bătaie. I-a dat Țibu cîteva palme lui Olenici. Pe drum m-am întîlnit cu Stelu și cu dna Ruscior (de pe strada Putnei).

Imediat ce am luat masa la amiază m-am dus în meditație și-am început să citesc din Delavrancea. Am citit ”Sultănica” (m-a impresionat), ”Zobie”, ”Răzmerița” (de Al Vlahuță) și ”Milogul”.  Toader a avut repetiție la teatru și la ora 4 s-a dus la școală. La 5 a fost deja înapoi. În acest timp eu am scos vreo 60 de cuvinte la l engleză. Spre dezamăgirea mea, am constatat că nu sînt toate cuvintele în dicționarul cel mare. În pauza de 5 am fost la banca lui Costică, și i-am dictat cîteva titluri de cărți pe care și le-a notat într-un caiet pentru a le citi. (Are vreo 300 de titluri de romane scrise acolo). A fost veselie mare cînd i-am dictat eu ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. În pauza de 8 s-au încins vreo două hore în meditație de se clătina podeaua și mulți se întrebau dacă nu riscăm să ajungem direct în sala de mese (l.D.: care se afla dedesuptul sălii de meditație). Am jucat și eu o sîrbă și m-am descurcat. Deoarece n-am prea învățat în timpul zilei am stat cu Toader după ora 9 în meditația de clasa XI-a. Toader a stat numai pînă la 10.30. Eu, împreună cu Buliga și încă vreo doi am stat pînă la 12. Eu am scris la trigonometrie și analiza poeziei ”Unde ni sînt visătorii” la l română. În restul timpului, de aproape o oră, am scris în jurnal. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!