liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Telucu Piecnița

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 387  Luni 22 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (115).


Marți 14 iunie 1966. De fapt, o parte din cele scrise pentru ziua de ieri erau valabile pentru ziua de azi, dar fie… Rîzînd de aventura noastră pe la 5 am sosit la internat. Haiuță tocmai descuia dormitoarele. Cînd m-a văzut, a început să rîdă și-mi zice cu ironie în glas: ”Acu se vine la internat? Ați dormit bine astă noapte?”. Mie mi-a fost cam ciudă și i-am răspuns: ”Nu-i prea bună gluma dom pedagog!”. ”Ca să ai ce scrie în jurnal” mai completează el. Eu: ”Las dom pedagog că vă-ncondeiez eu; vă trag o critică…”. Am intrat în dormitoare, dar ce să mai dormim?; m-am spălat, i-am sculat și pe ceilalți apoi mi-am făcut restul de bagaje (plapoma, pătura albastră) și mi-am împachetat cele ce trebuie să le dau la magazie. Astă-noapte, Simeria a dormit și el cîteva ceasuri la soră-sa, iar la 5 era și el la internat. Toader a stat cu N. în același loc pînă la 4.30, apoi a venit și s-a culcat pe o masă în meditație. L-am trezit, apoi a venit și a mai tras un pui de somn în dormitor. Pe la 7 am predat cele două cearșafuri, cutia și pătura mea, cea arsă la mijloc, în locul celei bune. Apoi i-am dat lui Mircea bagajul pe care l-a dat la autobuz, mai tîrziu. I-am dat doi lei (ultimii bani) să-și ia niște pîine și 10 lei să-mi ia bilet pentru diseară la 5.30. La 1.30 am luat masa și-am plecat la școală. N-am mai avut ”timp” să mergem să luăm taxiul și să ne punem planul în aplicare.

La școală, ca-n ultima zi, fiecare discuta de vacanță, excursii iar alții de cîteva medii. În orice caz, problema învățăturii nu se mai punea. Am plătit cei 60 de lei la excursie. Data excursiei se va anunța prin telegramă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a primit flori și ne-a mai dat unele indicații pentru vacanță. Lia (într-un bilețel): ”Liviu, să-mi dai albumul să completez pe pagina aceea. De ce ești indispus?”. I-am dat albumul (în care ea a mai scris o serie de cîntece de muzică ușoară) și i-am explicat cauza indispoziției mele (aventura mea nocturnă). În restul orei am jucat șeptica cu ceilalți trei băieți sub ochii blînzi ai profesoarei care nu ne-a făcut observație. După părerea mea profesoara Scurtu este o profesoară foarte bună. Pe lîngă o pregătire excelentă are niște calități demne de admirat. Este foarte explicită la predare, severă la notare și nu se ocupă cu ”chichițe” ca alți profesori (adică să-și piardă vremea cu prostii ca: ”de ce n-ai panglică?”, ”ce-i cu frizura asta?”, ”unde ți-e uniforma?” ș.a.

La limba rusă am stat un timp în clasă, apoi am ieșit în fața școlii și am făcut o fotografie cu toată clasa plus cîțiva profesori (Zăicescu, Hrișcă, Dranca, Buculei și Diriginta Ruscior Ana. Aceștia au ținut în brațe buchete de flori. Nicu Bujdei – ”ginerele nostru”, cum l-a numit diriginta – a fost fotograful. Eu am stat în partea dreaptă, lîngă Lia, foarte apropiați unul de altul. Restul orei am stat cu diriginta în clasă. Lia mi-a înapoiat albumul și m-a rugat să nu-l mai dau la alte fete să copie cîntece. Despre cele scrise de Lia, pe pagina rezervată ei, vorbesc chiar cuvintele ei: ”Aceste rînduri vor rămîne o mică amintire în viața ta. Lia”. Iată care sînt acele cîteva rînduri:

Liviu

Din tot sufletul îți mulțumesc

Pentru amabilitatea ta

Și pentru faptul că mi-ai oferit

Albumul tău și… inimioara ta.

M-am bucurat nespus de mult

C-am avut prilej                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                să-ți scriu

Gîndurile mele pe hîrtie

De tine mai aproape-aș vrea să fiu.

Cu drag, Lia

M-am bucurat foarte mult cînd am văzut rîndurile de față…. În restul orei am mai jucat de cîteva ori șeptica…

În ora de dirigenție am plecat, cu clasa și cu profesoara de fizică Ciobanu în frunte, la uzină. Azi mi-am luat cu mine, la școală, numai Albumul și Jurnalul. Din motive lesne de înțeles le-am luat cu mine la uzină. Aici am vizitat cîteva hale în care era să rămînem fără auz din cauza zgomotului infernal. Cînd ne-a dus pe la transformatoare eu cu Gozec am dispărut. Am mers pe porțiunea de teren de lîngă ștrand și-am jucat fotbal și volei (în doi). Cînd a trecut clasa înapoi înspre școală, hop și noi în coloană!

Ora următoare am avut matematica, singura oră mai ca lumea care s-a făcut astăzi. I-a ascultat pe poți cei cărora nu le ieșea media. Lia i-a dat, din partea clasei, un frumos buchet de trandafiri. La urmă a ascultat-o și pe ea. I-a pus doi de 10 și i-a șters doiul, dîndu-i media cinci. Acesta era al patrulea obiect căzut. Acum mai are de scos la chimie. Mai are speranțe să-i dea media în Consiliu. Altfel rămîne… În această oră, Lucia mi-a trimis una dintre poeziile pe care mi le-a recitit în noaptea aceea, poezie compusă în urma ultimei furtuni care s-a abătut asupra orașului. Cu mare greu am descifrat-o și o trec aici, deoarece mi-a plăcut.

Furtună de vară

Te-ai liniștit sălbatecă natură/ Ți-ai potolit ieșirea de furie/ Și nu mai urli înzecit, scoțînd din gură/ Dezlănțuitul urlet de hurie// Era un iz de liniște eternă/ Și funigei pluteau deasupra noastră/ Naturo! Toate le priveai paternă/ Și pacea stăpînea pe zare-albastră// Fiindu-ți parcă ciudă pe pacea asta blîndă/ Invidiindu-ne pe noi că stăm în sînul ei/ Ai răbufnit deodată, c-un strigăt de osîndă/ Și ți-ai trimis pedeapsă, deasupră-ne nori grei// Dar te-ai convins, de-odată, că nu ne poți învinge/ Și te-ai retras înfrîntă, părîndu-ți parcă rău/ Hai! Bucură-te iară natură, nu mai plînge/ Împacă-te cu noi și rîzi, că nu e greu!”

Mi-a cerut să-i dau părerea mea, dar nu i-am mai scris: iar ar fi ieșit vorbe… Mi-a mai scris în Jurnal o poezie pe care, de asemenea, am găsit-o foarte bună (în ea se oglindește crezul ei literar).

Motto

Nu poți cînta/ De vocea nu ți-e plină/ Nu poți picta/ De n-ai în jur lumină// Și tot așa nici literare zămisliri/ Nicicînd nu vor ieși de sub condei/ Dacă puternice simțiri/ Nu stau alături de idei// Nici gîndul, deci, sili nu-l poți/ Să se îndrepte undeva/ Dacă, așa cum știm cu toți/ Nu ți-i acolo inima.”

Păcat că nu-și trimite aceste poezii la vreo publicație literară. Ar avea sigur succes. Eu unul mă simt obligat să le învăț pe de rost, și le voi învăța…

În ora de cor am stat în clasă și diriginta a făcut din această oră oră de dirigenție. Ne-a dat o sumedenie de sfaturi pentru vacanță și ne-a arătat o serie de fotografii de pe vremea cînd era dînsa elevă. Nu era urîtă băbuța. Ne-a spus să mai așteptăm cîteva minute și ora viitoare (care era de naturale). Am așteptat, apoi a venit și ne-a urat vacanță plăcută și …. gata! Încă un an am dat la spate! Parcă mă văd la anul ăsta în preajma examenului de maturitate. Chiar așa ne spunea și diriginta. Cînd mă uitam la ea mi-am adus aminte că tot așa a spus și cînd a venit în clasa 8-a, în prima zi de școală…

Se făcuse ora 1.15. Am mers cu Lia în parc. Nu știu de ce, cînd am adus vorba de fotografia făcută azi, a zis: ”Cînd o să fii tu om mare, căsătorit, și-o să vezi fotografia asta o să zici: Uite, cu moaca asta am discutat eu”. Mi-a părut rău de cele spuse de ea. Am stat în parc pe o bancă de pe aleea principală, în văzul lumii. În cazul în care voi vrea să-i scriu mi-a dat o adresă ”falsă” (a unui vecin, prin intermediul căruia primește scrisorile). Mă tem să nu fie o plasă. (Hrițcu Savel, Sat Bănești, Com. Fîntînele, Of. Poștal Liteni, raionul Fălticeni, regiunea Suceava). Am stat așa pînă la 2.15 (i-am spus să mai vină la 3). Am plecat la internat și am ajuns la 2.30. Țopa mi-a făcut un pic de scandal: ”Uni-ai fost, mă nibunuli?”. Eu: ”La școală, dom Țopa. Ce-s eu vinovat dacă ne-a ținut atîta?”. După ce-am mîncat am înșfăcat servieta și am mers în parc. M-am întîlnit cu Telucu, dar, făcîndu-se ora 3 m-am dus la locul stabilit. Aici m-am întîlnit (întîmplător) cu Toader și cu Costică Atănăsoae. Am umblat prin parc și m-am întîlnit și cu Gavril Magopăț. Am mîncat împreună niște cireșe, apoi, pe la 3.30 am zărit-o de departe pe Lia. A trecut și pe la Lucia, apoi s-a îndreptat spre parc. Am ajuns-o cînd s-a așezat pe-o bancă. Era într-o rochie verde, înflorată. Am stat aici pînă a venit și Lucia. Tustrei am înconjurat o dată parcul, apoi ne-am îndreptat spre cabinetul dentar, unde au ele treabă. Pe drum am discutat tot felul de fleacuri. Lucia a știut să țină tot timpul o discuție vie, să nu lîncezească. O! Dacă s-ar uni într-o singură făptură inteligența și calitățile Luciei cu frumusețea de zînă a Liei, ar ieși o făptură minunată, în fața căreia m-aș închina… Dar așa…

La dentist, în sala de așteptare, am stat pînă la 5, cînd au intrat ele înăuntru. În acest timp iar am avut mai multe discuții. Lucia mi-a spus că am nasul drept, ascuțit și că asta denotă un anumit caracter: încredere în sine, chiar îngîmfare. N-am fost de acord cu asta! Ce are comun nasul cu caracterul cuiva? Absolut nimic!

Cînd m-am trezit că-i 5, n-am mai avut timp să-mi iau rămas bun. I-am spus Liei că mă car și-am plecat. Servieta am găsit-o în parc la Gică Andrișan care mă aștepta cu cîțiva colegi. Mi-am luat rămas bun de la toți și pe la 5.20 eram în fața autobuzului. Aici trebuia să mă aștepte Mircea și să-mi dea biletul. Îl văd că iese din cursă (L.D. cursă = autobuz), vine la mine și-ncepe să-mi spună cum a dat la limba rusă și dacă vreau să stau pe mîine să-i mai arăt cîte ceva. Eu: ”Nu! Dă-mi biletul și plec acum acasă!”. Mircea: ”Păi… nu ți-am scos bilet; am cheltuit banii.”. Cînd am auzit de trebușoară asta m-am enervat, l-am batjocurit un pic (”Pe chestia asta ești un porcălan”), mi-am luat servieta și m-am învărtit prin oraș să găsesc bani de bilet. Da de unde să iau acum, în ultima zi? M-am întors, foarte grăbit, la autobuz. Mircea a crezut că am bani și că am venit să-mi scot bilet. Vine la mine: ”Dă banii să-ți scot eu bilet!”. L-am dat dracului și, foarte nervos, am trecut pe lîngă cursă, îndreptîndu-mă spre internat. În criza de nervi pe care-o aveam am luat o hotărîre ambițioasă: Să merg acasă pe jos! Zis și făcut! În loc s-o iau pe V.I. Lenin, am luat-o pe Calea Prieteniei, spre Dornești. Pe drum – mergeam destul de repede, cum îmi place mie – am socotit că fac un km în zece minute; deci 6 km pe oră. Cu viteza asta am mers cei 22 de kilometri. Cînd am ajuns în Dornești încă nu mă ajunsese oboseala. Aici cînta muzica la căminul cultural și totul mi-a reamintit de Grămești. În general, satele se aseamănă destul de mult între ele, în special prin atmosefera care domnește în ele. Dincolo de Dornești am luat-o pe un drum de țară care tăia în două un lan de grîu înalt, frumos și cu mirosul lui specific. Am trecut apoi prin Bălcăuți. Cînd am ieșit din Bălcăuți era 8 fără 10. De aici, după tabla indicatoare mai erau 6 km pînă la Grămești. Deci la 9 fără 10 minute voi fi acasă! Bucurîndu-mă la gîndul ăsta, am pornit-o cu forțe noi și nici nu m-am oprit să beau apă. Cînd am trecut de Gropeni soarele a apus. Silind mereu am intrat în Minigeni, apoi în Grămești. Am luat-o peste dealul Cudrina și… la 9 fără 10 am intrat, prin spatele grădinii, în ogradă.

I-am explicat mamei motivul sosirii mele atît de neașteptate și m-am așezat pe-o bancă. Abia atunci mi-am simțit piciorele de plumb și o durere mare mi le străbătea. Pe lîngă toate mi-am făcut la piciorul stîng niște bătături de toată frumusețea. Seara, după ce m-am odihnit un pic, am ieșit să inspectez grădina și să văd ce transformări s-au mai petrecut primăvara aceasta. În spatele casei sînt carofi. Dincolo de grajd sînt popușoi. În fața bucătăriei doi butuci de vie se aburcă și anunță că vor face un umbrar minunat. Merii n-au deloc mere. Perii și prunii însă sînt încărcați de fructe. Vișinii au și ei, dar mai puțin. În fața casei este o florărie; două tufe de bujori, apoi alte flori. Pînă la gard e semănată iarbă. Cei trei brăduți din fața casei parcă au mai crescut. Lîngă malul din spatele casei, tata a plantat niște lilieci. Lîngă gardul dinspre tanti (Lucreția Marian) sînt tufe de trandafir. Muț s-a făcut un cîine rău care păzește bine.

În casă au avut loc discuțiile despre învățătură la care mă și așteptam. Tata mi-a spus că încep să calc pe urmele lui Mircea.

După ce-am făcut o baie generală, care mi-a prins foarte bine, am mîncat și m-am culcat în bucătărie. Acasă am găsit o vedere de la Sandu. Mă roagă să-i scriu. M-am culcat pe la vreo 10.30.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 346 Marți 12  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (75).


Vineri 20 ianuarie 1967. Pt. azi am fost mai mult nepregătit decît pregătit. La rusă a mers ușor. La română a lipsit Neculai (Hlinski), iar noi băieții – la ruga laborantei Andrioaie – am dus la școala veche un aparat de fizică pt prof Becher. Apoi am rămas la ed fizică cu a XI-a F. Am făcut și eu sărituri și exerciții cu băieții. Apoi am jucat baschet cu cei din F (patru la patru) și-am cîștigat… În continuare am stat la ora noastră. Am jucat mereu, am făcut exerciții muncindu-mă să le fac corect. Cînd să fac ”bolta la perete” am căzut cu fundu-ntr-un cui și m-am lovit bine. După asta am făcut și alte exerciții, dar după ce-am stat o oră-n bancă nu mai puteam de durere – mergeam șchiop. Pe lîngă asta am făcut febră musculară pe întreg corpul. La engleză Pop a întîrziat, apoi a venit și-a pus-o pe Hlinski să citească dintr-o cărticică despre Tom Jones. La cor nu era aproape nimeni. Am mers la babă (L.D.: diriginta…) să văd dacă se face cor și m-a luat tare că ”să nu întreb, să stau în sală”. Văzînd că sîntem puțini, ne-a dat drumul acasă.

Azi mi-a adus Simota Dorin Mihai, Str. Lenin nr 1 – nouă reviste VAILLANT în l franceză care aveau adrese de pretutindeni. Am selecționat cîteva care ar fi vrut să corespondeze în limba engleză. Am luat adrese din Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Tahiti, Ecosse, Algeria ș.a.

La ora 4 am plecat la școală la plenara org UTC pe liceul nr 2. A fost Fedorciuc și alții. Noi am stat în față.  La urmă am plecat cu Toader în oraș. Mi-am lichidat cec-ul: 30 + 5 lei dobînda = 35.

Am mers acasă, am citit la fizică și geografie, am învățat-o pe Nicoleta zilele săptămînii. Seara am stat și-am compus o scrisoare tip în l engleză pe care o voi copia și o voi trimite în mai multe țări. Toader vrea să corespondeze și el. Ne-am culcat la ora 11.

Sîmbătă 21 ianuarie 1967. Ne-am sculat la 7.

La școală totul a mers simplu, dar ceea ce-i mai tragic e că s-au anunțat modificări în structura anului școlar și în organizarea examenelor de bacalaureat și admitere. E vorba să vie o comisie de la Liceul unu și-s mort! Sigur Botez își va băga coada aici. Magopăț se teme și el că nu-i pregătit. Am hotărît: dacă nu luăm maturitatea, mergem la școala de marină…

În fine, acasă domnu Nicu mi-a spus așa: tu să fii bine pregătit și dacă te pică faci cerere de examinare în alt oraș. Buuuuun!

După masă, cum am ajuns acasă, ne-am pus amîndoi pe treabă – de scris scrisori și-am reușit să  scriem în total 9. Eu 5 și Toader 4. Eu am scris în: Cehoslovacia, Germania D., Franța, Algeria și Brazilia. Toader a scris în: Cehoslovacia, Franța, Cuba și Ungaria. Apoi pe la 3.15 am mers la poștă. Am cumpărat 5 vederi cu ”Biserica Bogdan Vodă” din Rădăuți și am pus cîte una în fiecare plic. La poștă era un chefliu care l-a servit pe Toader c-o țigară, dar Toader l-a refuzat. Atunci mi-a pus în fața mea două țigări și le-am luat. Apoi i-am completat un mandat telegrafic și a fost f mulțumit. Drept recunoștință, respectivul Furtună Apollo mi-a băgat 5 lei în buzunar  și nu i-am refuzat.

Am dat trei scrisori (Franța, Germania și Cehoslovacia) simplu – par avion, iar în Algeria și Brazilia recomandat par avion. În Algeria 4 lei și în Brazilia 9 lei.

Acasă i-am scris lui Mircea și buniței. (timbre false formate din alte două timbre identice, dar ștampilate în locuri diferite, tăiate cu foarfeca și lipite cu…. atenție). Toader a fost de la 4 30 la 7 30 la film cu Natalia. Eu am stat acasă. Meci de handbal România URSS: 21 – 19 (după prelungiri). România – cupa de bronz! Seara m-am jucat mult cu Toader, Nicoleta și Mariana. Ne-am culcat la 11 ca să dormim bine și să ne sculăm tîrziu.

Duminică 22 ianuarie 1967. Ne-am sculat înainte de 9 c-o febră grozavă la toți mușchii. Aseară prin somn Toader mi-a dat doi pumni în nas…

Pînă la 11 am scris în Jurnal. La ora 13.30, după ce-am luat masa, am ieșit în oraș pentru a-l întîlni pe T0. Și – norocul meu – l-am întîlnit. Am vorbit cu el mergînd prin centru. Cică data trecută (18 dec) a fost plecat. Eu: ”Credeam că v-ați supărat…”. El: ”Da de unde…. Tocmai pe dumneavoastră tovarășe Druguș… Ne vedem mîine la 5.30 p.m.” Acasă am mai trecut timpul cu cititul și cu joaca; Nicoleta-i sora noastră și ne purtăm cu ea ca cu o soră… La 5 am ieșit amîndoi în oraș. Toader s-a întîlnit cu Natalia. Telucu a intrat pe vechiul fir – cu Doina Hlinski (Pe chestia asta-i fraier și naiv. Acum și mai mult n-o pot suferi pe această ființă). Eu am fost la întîlnire cu T0. M-a întrebat de G. Mariana and Capitan with Lidia A. The next meeting at January 30 la 14.15. Azi am primit o vedere de la Teodora (Hanuseac) ?!

Luni 23 ianuarie 1967.   La ed. fizică n-am prea avut chef de lucrat. Am fost lovit la o mînă și-am stat mai mult deoparte. Gozec și Gavril au lipsit și era pustiu… La matematică a predat, am înțeles foarte bine, am lucrat un exercțiu și-am obținut un ”foarte bine” de la profesoară. La ora de dirig., babușca ne-a ținut o teorie despre noua structură a anului școlar și sarcinile ce ne revin. Le-a avertizat pe fete de golanii din oraș care vor… ”plată”.

Înainte de ora de engleză a venit mama și f f supărată de notele mele m-a certat grozav și chiar a plîns. A citit toate prostiile mele din trim. I pe care eu am binevoit a le scrie în Jurnal și pe care l-am lăsat acasă. Și-a pus mîinile-n cap. Mama era foarte pornită împotriva mea și chiar mi-a interzis să mai port corespondență… După ora de engleză s-a mai îmbunat și-am vorbit în liniște. Am mers acasă, am încercat să mănînc, dar n-am fost în stare. Eram prea fericit de scrisorile primite din Scoția (pe 10 I 67) și din Cuba (20 ian). Scoțianul, ochelarist, 1,80, blond, ochi albaștri, corespondează cu un bucureștean din iunie. Mi-a pus în plic o monedă de six pence în schimbul celei de 25 de bani trimisă de mine. Scrisoarea din Cuba e de la Maura. În plic mi-a pus o monedă de un centavos și una de cinci centavos, plus un portmoneu pentru bani – verde – foarte simpatic. După ce-am vorbit cu mama acasă, m-am îmbrăcat și-am mers în oraș. Mai demult, tov. Albu Dumitru – locotenent la miliție i-a telefonat tatei propunîndu-i să iau ore (de engleză) împreună cu Dorina Albu. Acum am mers la Albu, am discutat despre asta și-am aflat că Dorina a și luat o oră de la el. Apoi am mers la Pop. Deja avea elevi la ore. În urma discuțiilor a hotărît să mă primească și pe mine pentru a nu face o nedreptate. În privința banilor nici n-a vrut să spună nimic. O condiție: mă pregătește numai pentru facultate și… mormînt!

Acasă m-am mai delectat cu scrisorile, am învățat la fizică și altele. Toader are azi meditație la matematică (l-a mirosit Bondor că pute-a fum…). Seara am învățat prima lecție la l engleză, vol I (iar am luat-o de la capăt). Seara, pe lîngă alte ocupații am învățat să stau în mîini și să fac bolta la perete. După ora 8 am mai citit, apoi am scris în Jurnal.

Azi a fost o zi caldă – a început să se topească zăpada. După asta prevăd că va fi iar viscol și ningău.

Trebuie să mai scriu în Scoția, Cuba și Moldova Sovietică. După ce voi răspunde ăstora, voi mai scrie un set de scrisori în alte țări. Mă voi interesa de reviste de la Pop și de la vecinul meu Simota. Ne-am culcat după 11. În pat am făcut ”procitanie” (re/citire) la biologie (Zăicescu spunea: ”Lime, măi, ăsta ce-i, vreo prostie?).

Marți 24 ianuarie 1967. Azi tata a împlinit 44 de ani.  Azi se sărbătorește Unirea Țărilor Române. La limba latină ne-a pocnit c-un extempral din lecția de zi: l-am dat pe 4. În ora de fizică a ascultat și predat. La română, idem. La istorie și socialism a predat. Azi dimineață am fost la meditația de limba engleză. Ni s-a făcut rezumatul din lecția ”Unemployment”. Pop: ”Druguș, clean the blackboard!”. Doina Hlinski scria și ținea buretele în mînă. Cînd mă duc să mi-l dea, îi dă drumul jos. O oafă, nu proastă, dar înfumurată și căreia-i place să-și bată joc. În situația în care sînt acum nu mai pot reacționa deloc… Toată ziua am fost închis în mine, tăcut și întunecat. Dacă pînă azi am mai ”ciripit” cîte ceva, azi am luat-o iar de la capăt ca-n prima zi a trim. II. Fetele au observat schimbarea mea față de primul trimestru și mi-au spus. Ele pun întristarea mea pe seama cuiva… (eu nu știu cine). După ore am venit cu Nenati Lucia pînă în oraș. Mi-a promis o adresă din Londra.

Miercuri 25 ianuarie 1967. Ieri am fost pe la Dorin Simota și mi-a arătat o mulțime de vederi, mi-a mai dat două adrese și altele.

Azi la școală am făcut pocinogul la limba română și limba rusă. Am dat extemporal (”Proza lui Arghezi” și ”V.I.Lenin” de Maiakovski). După ore, diriginta ne-a ținut pînă la 1.30 și ne-a lămurit asupra unor lucruri. Duminică – adunare cu părinții. Am citit în ziar articolul despre profesorii din Rădăuți, criticați pentru faptul că dau ore… Mă tem să nu se răzgîndească Pop cu mine…

După masă Teddy a fost la film, eu am învățat ceva, iar seara am scris cinci scrisori. Am răspuns în Cuba (Maura) și în Anglia. Apoi am scris în Italia (152) (153), Franța și Tahiti (149). Mîine cînd le voi da la poștă sigur mă va stoarce de vreo 20 de lei. Pînă am terminat de scris scrisorile și pagina de jurnal s-a făcut 11.30 Îmi mențin starea de melancolie la școală.

Joi 26 ianuarie 1967. Azi m-a ascultat la română. A ascultat din Arghezi toată ora. Mie mi-a căzut poezia ”Epilog” – analiză literară. Nicolae Hlinski: ”Druguș, ai 6.50. Decît să-ți iau 50 de sutimi, mai bine ți le dau. 7!”

După amiază am fost la poștă și am dat scrisorile. În Italia, Franța și Anglia, simplu par avion 2,30 lei. Cuba, simplu, par-avion – 5,50 lei; iar în Tahiti (Australia) am plătit 8,60 lei . Vreo 23 de lei.

Dupăamiază Toader s-a dus la film, iar eu am rămas acasă și-am învățat singur. A văzut un film cu ȚărileSudului, un documentar foarte interesant pe care mi l-a relatat și mie – despre papuașii din Noua Guinee.

Seara ne muncim să facem sport. Vrem să stăm în mîini și să facem bolta la perete. Reușim în parte. În timpul liber ne mai jucăm cu Nicoleta – ”sora” mea și ”soția” lui Toader.

Azi a fost o zi călduță.

Vineri 27 ianuarie 1967. Azi la ora de educație fizică am lucrat ”din greu”. Storoș, profesorul de educație fizică a făcut trînta. Noi cei patru băieți am luptat doi cîte doi. Eu cu Halip și Gavril cu Victor. Eu am fost mai sîrguincios și-am cîștigat prin tuș. Gavril a cîștigat cu 3-0. În ora următoare aveam psihologia. L-am văzut pe profesor ieșind pe poarta școlii și n-am mai avut grija lui. În clasă se făcea gălăgie, dar nu le-am spus nimic. Așa voi face și de acum înainte.  Ce să-mi bat eu capul pentru ei? Dar pe la jumătatea orei a venit Economul și-a dat extemporal (felurile judecăților). La engleză ne-a predat Fielding. După masă, Toader a vrut să meargă la concertul cu Dan Spătaru, dar s-a întors pe la 7 fierbînd de draci că n-a putut intra. Azi Toader a împlinit 18 ani. Pentru prima dată și-a servit colegii și profesorii cu bomboane. Seara ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 27 ianuarie 1967. Azi am avut inspecție la geografie (inspectorul Burdujan). Ora de fizică a predat-o în laborator. Pe la 19 a venit un ”oarecare” tovarăș de la regiunea UTC și a început să culeagă informații despre cînd ținem adunările ș.a. Ne-a pus pe roate și-am început să umblăm ca sfîrleaza. Diriginta a reușit să facă în așa fel încît să nu vină Mihalache ăla la adunare. Dar, după ce ne-a citit darea de seamă a hotărît ca totuși să participe. Adunarea faimoasă s-a ținut de la ora 14. A participat Mihalache și Diriginta. A lipsit Albu, și-am ales-o în prezidiu pe Broască. De la început adunarea a ieșit rău. N-am anunțat ordinea de zi, nici cine participă și în general n-am făcut adunarea statutar. Darea de seamă a fost ”Școala – principal factor de civilizație și educație”. Materialul a fost superficial și – cum zicea Mihalache – e bun de prezentat profesorilor. Deșteapta de Vîntu a copiat un articol din Gazeta Învățămîntului. Discuțiile au lîncezit mult și se mai înviorau cînd intervenea Mihalache. Diriginta părea supărată (de-a dracului ce-i, n-a schimbat nici o vorbă cu mine de-a lungul trimestrului). În sf., pe la 3.20, după ce s-a epuizat firul discuțiilor am declarat adunarea închisă. Dar a vorbit mai apoi Mihalache care m-a făcut de două parale că nu știu să țin o adunare… ș.a. După asta m-a luat în cancelarie pe mine și pe Gemănaru și ne-a teoretisit …. pînă la patru.

Acasă, după ce-am halit, pînă la 4.45 am scris în Jurnal. T1 a fost la film și cînd a venit el eu am plecat. – Unde? – La Magopăț, zic. M-am dus la ore la Pop. A venit și Albu Dorina. (de la 5 la 7). Ne-a făcut o introducere, ne-a acomodat, ne-a dat subiectele pentru admitere. Apoi: 1. Citește el. 2. Citim și traducerea noi. 3. Ne dă rezumatul. 4. Ne dă vreo 5 exerciții pentru acasă (f mult de scris).

Seara am jucat șeptica și am citit din Limba engleză vol. I. Pop mi-a dat un dicționar de pronunțare. Ne-am culcat la 11.

Duminică 29 ianuarie 1967. Ne-am sculat pe la 8.30. A venit mama lui Toader pe-aici. Azi e ședința cu părinții la școală. De la mine n-a venit nimeni. Pînă la amiază n-am prea învățat. Am copiat lecția la engleză, apoi am ieșit în oraș pe la 12. Am halit două gogoașe. Am fost pe la Telucu și i-am dat un bilet de la Toader pentru Natalia. Apoi am fost la Dorina Albu acasă și i-am dus lecția la limba engleză.

După amiază, de la 4 la 6 Toader  a fost la film. Toader le-a văzut pe-amîndouă (”Omul din Rio” și ”Stan și Bran”), iar eu niciunul. Toader: ”Mă cleiosule, stai și le dormi prin casă…”.

Pe la 5.30 a venit Lucia Hasna și-l căuta pe Toader (Mi-a zis să-i spun lui Taoder să vină la întîlnire cu Natalia la 6.30 în Grădina de vară. Toader s-a dus, iar eu mi-am făcut toate temele date de Pop. Am scris 12 pagini.

Azi e o zi frumoasă. A mai nins din cînd în cînd. Toader a venit pe la 9.30 și mult după asta ne-am culcat.

Luni 30 ianuarie 1967. M-am sculat la 5, am citit o dată la chimie și de cîteva ori la engleză. La educație fizică am lucrat cu spor și-am făcut aproape toate exercițiile bine. La chimie n-am ce face și mă anunț. Mă ascultă și le-ncurc. Aproape nu-mi consideră răspunsul: 5! La diriginție, baba a început un ciclu de lecții despre ”Întemeiaerae familiei” și alte prostii care – practic – nu ne privesc pe noi. Azi la 2 și 15 trebuia să mă întîlnesc cu T0, dar am uitat și m-am trezit pe la 3. Era prea tîrziu. La 4 Toader s-a dus la meditație (mat.). Eu am fost pe la Telucu, apoi prin oraș.

Astă seară Teddy a primit cadou de la Natalia  două cărțului de poezii prin Andrișan Rodica. A cumpărat o carte de la librărie f interesantă: ”Omul și rasele lui”. A venit Dorin S. pe aici și-am vorbit cu el despre corespondențe (i-am dat un prototip în limba engleză). Știe și el ”șmecheria” cu timbrele. Seara m-am culcat după 10.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 345 Luni 11 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (74).


Acest calup de însemnări zilnice încheie seria dedicată trimestrelor II din anii de liceu (1963 – 1967). Este vorba, așadar, de ultimul trimestru II, cel corespunzător clasei a XI-a, ultimul an de liceu. În treacăt fie spus, promoția mea a încheiat un ciclu istoric din învățământul românesc, fiind ultima promoție care a terminat ciclul preuniversitar de 11 clase. Totodată, tot promoția noastră a experimentat studiile universitare de patru ani (față de promoțiile anterioare care făceau facultatea în cinci ani – cu referire strictă la specializările umanist-teoretice). Reamintesc celor care n-au abandonat urmărirea însemnărilor mele din cei patru ani de liceu că va urma seria de patru trimestre III din anii mei de liceu, iar finalul acestui ”Jurnal….”  va fi dat (după un Intermezzo III) de suma vacanțelor de … licean prostuț.

Luni 9 ianuarie 1967. Dimineața m-am sculat …de cu noapte. M-am ”trezit” la 4.30 după cîteva ore de… nesomn. M-am îmbrăcat, mi-am pus de toate în valiză. Mama mi-a dat 110 lei (mai aveam 8 ai mei). Cursa m-a luat de la poartă. Am mers într-o aglomerație enormă. Șoferul nu putea închide ușa din cauza mea… În sf. am ajuns la Rădăuți, am mers la gazdă (aici mă aștepta o singură felicitare, de la Mircea). Mi-am aranjat totul, apoi am stat pînă pe la 9 cînd, deodată, apare Telucu și stă și el cu mine pînă iau dejunul. Apoi ieșim în oraș. Am umblat lela și-am degerat de frig. Eram plictisiți și fără chef… Pe la 1 ne-am dus la Autogară și l-am așteptat pe Teddy (L.D.: Teddy= Toader = T1). Acesta nu era hotărît unde să meargă. Eu vorbisem cu gazda și mi-a promis că-l primește cu condiția să spunem că nu plătim nimic. Asta nu-i greu… Telucu a rămas surprins cînd a văzut că Toader intră cu mine. S-a dumirit el pe urmă. Am aranjat (lucrurile) cîte-un pic, am halit de-amiază și apoi ne-am ușchit tustrei în oraș. Am mers la film la ”Unirea”: ”Coliba unchiului Tom” (”Unkle Tom hete”). Era să intru pe blat, dar m-a văzut și… rîzînd, mi-a rupt biletul. Eu eram deja sigur c-o păcălisem. Filmul nu l-au făcut după carte, ci… au făcut după colibă. Tiii! Ce pute! ( J ) Seara, tot timpul am fost prin oraș. Mi-am pus blacheuri, am dat scrisorile și restul timpului am umblat lela cu T1. T2 a început să aibă dificultăți cu Haiuță – n-are aviz epidemiologic. Pe la 7-8 am fost la internat și-am făcut un haios pe-acolo împreună cu T1 și T2.  T2 a fumat în dormitor și numai ce-a pus țigara deoparte și vine Haiuță: ”Cine-a fumat?”. Nimeni nu știa nimic. A scris patru elevi de la Liceul 2 și mie mi-a spus: ”Druguș, să faci bine să nu mai vii pe la internat. Nici nu știi ce se-ntîmplă. Fumează unul și zice că tu”. Haiuță nu vroia să-l primească pe Toader la internat (lipsă aviz) cu toate rugile acestuia…

Marți 10 ianuarie 1967. M-am sculat la 7 și la opt făr-un sfert am ajuns la școală.

Frig și viscolește.

Prima zi de școală din acest trimestru am petrecut-o în tristețe și monotonie. La l. latină am stat cu H.N. în ultima bancă, iar restul orelor cu G.M. (Gavril Magopăț) în prima. În ora de latină a venit diriginta și ne-a spus notele: ”Druguș! Cu mare greu am reușit să scot un 9 la purtare pentru tine… Ai multe medii de 6, deși ai putea să ai cel puțin de la 7 în sus.”. La latină a predat. De asemenea, la română, istorie și socialism. Toți profesorii au mulțumit celor care i-au felicitat. De la engleză au plecat toți și-am plecat și eu. Pînă la 5 am scris și-am învățat. De la 5.15 la 6.45 am umblat prin oraș. Am cumpărat o coală de celofan pt catalog și ”Cuvîntarea lui Ceaușescu la plenară”. Atît eu cît și T1 am cumpărat ”Frumusețea comportării”. Faină carte. Seara a fost Giovanni pe-aici. Dirigintele Zăicescu n-a obiectat cînd a auzit că T1 stă cu mine. Pe la 10 s-a stins lumina și s-a reaprins peste 10 minute. Pînă la 10.30 am scris ”sumarul” zilei de azi.

Miercuri 11 I 1967. Toți profesorii susțin că va trebui să terminăm toată materia trimestrul ăsta pentru a rămîne timp pentru recapitulare și sistematizare. Se va preda mereu și se va asculta rar și mulți din puține întrebări.

Ne-am sculat tot la 7. Afară – un ger grozav.

La geogr., mat., biologie și rusă s-a predat. La română l-a ascultat pe colegul de bancă Gozec (7). Apoi s-au făcut înscrierile pentru olimpiada de limba română.

  • Druguș, tu nu te înscrii nicăieri?
  • Nu știu. O să văd.
  • Da la română nu te-nscrii?
  • Nu mă-nscriu! Am rostit eu răspicat.
  • Nu te-nscrii, stai jos! Zice Hlinski înroșindu-se. În cazuri de astea el ține cont…

De la 1 la 3 am stat cu alți secretari de clasă și-au alcătuit planurile de muncă pe trim II (cu Glozeanu). Am scos 35 de lei de la CEC. Seara ne-am culcat pe la 10, cu condiția să ne sculăm la 5. Telucu mi-a adus albumul (?!). Sora lui Tanța…

Joi 12 I 1967. Dimineața ne-a sculat Nicoleta la 5 și într-adevăr, pînă la 7 am învățat, fiind bine pregătiți pentru azi.  Azi am scris o c.p. acasă. La socialism am avut oră liberă. Croitoru a corectat niște teze de la f.f. Azi a început să se asculte. Am luat notițe și am ascultat cu atenție la toate obiectele. La engleză mi-am luat inima-n dinți și și m-am mutat cu Mafteian în banca doua de lîngă ușă. (D.M.: ”Fiți atenți, parcă-i mai înaltă banca doua). (L.D.: Probabil D.M. înseamnă Dobroghiu Maria). Pop m-a pus să spun How I spent my winter holliday and I told it so well. Apoi a predat Iluminismul și gramatica.

Pe drumul spre casă am vorbit cu el: m-a încurajat să nu mă delăs în muncă, se mai iau și rezultate proaste…

Azi a venit o anchetă la gazdă pt. a lua declarații în legătură cu vecinul lor maiorul. Noi am dispărut pentru cîteva ore. Am văzut filmul ”Faust XX”. Seara am stat pînă tîrziu și am învățat (De citit: ”O mie și una de nopți”, vol. I pg 287 – 288………)

Vineri 13 I 1967. Ne-am sculat la 5 și cu somnul în ochi am terminat de învățat.

La educație fizică am lucrat cu toată pasiunea. Trim. ăsta vom lucra la aparate și asta mă bucură mult. Îmi place grozav să lucrez. Ora asta, după obișnuitele exerciții de încălzire am făcut ex. de rostogolire și – cel mai frumos – saltul leului. Cînd am făcut un ”cilindru” era să-mi rup șira spinării, dar nu m-am descurajat. La psihologie Economul ne-a spus o mulțime de ”povești” cu întemeierea familiei, taxa de celibat ș.a. La engleză n-am mai activat. De la cor m-am cerut și – cam strîmbînd din nas – m-a învoit. Am vrut să merg la miliție dar ne-a amînat pe mîine dimineață.

După ore, ne-am pus pe învățat. Pe la vreo 6 au trecut cei de la internat cu rîndul în drum spre baie. Nici una, nici două, ne-am îmbrăcat și i-am ajuns. Am făcut o baie foarte bună, după care ne-am simțit foarte bine. Seara am ascultat meciul România – Canada: 25 – 3, după care ne-am culcat pe la orele 10.

Sîmbătă 14 I 1967. Ne-am sculat la 5 și, iar picînd de somn, am citit pînă la 7. La 7.30 am fost la Miliție, la Evidența Populației și-am luat cîte o fișă pentru mutație. La școală am făcut azi pocinogul la istorie și limba rusă. La istorie știam pe-un 8 dar m-a ascultat la urmă ”cauzele înfrîngerii” și le-am îmbolmojit. ”Anemic, Druguș! 5”. La rusă m-am descurcat binișor și mi-a pus 7. Azi am dat la sediul UTC o hîrtie asupra situației uteciștilor din clasă. Am venit la ora 2 acasă. ”Ai mei” au tăiat un porc și era aici o adevărată clacă de pregătire a lui. Toader s-a dus la film de la 2-30 la 4 și de la 4 la 6, însoțit. Eu m-am culcat la 2.30 și m-am sculat la 5.30 foarte sătul de somn.

Azi a fost f cald pînă pe la 6 cînd a început să ningă și să viscolească.

Am fost prin oraș și m-am întîlnit cu Telucu. Am așteptat cu el la spital, în viscol, dar degeaba (vroia să vorbească cu Doina Hlinski). Toader a scris în albumul lui N (atalia). A fost Rodica și Constanța pe-aici. Ne-am culcat pe la 10…

Duminică 15 ianuarie 1967. … și ne-am sculat la 8.30, umflați de somn. În cameră e cam ”umbră”. După ce-am halit, am învățat amîndoi la biologie. I-am trimis lui Mircea o felicitare cu ocazia zilei lui (18 ianuarie).

Afară a ieșit soarele, dar e frig și viscolește grozav. Pînă la 1 am reușit să-mi notez cîte-un pic în Jurnal pentru 13, 14 și 15 ianuarie. De-acum mă voi rezuma la o pagină (de caiet dictando) pe zi. După amiază a venit Telucu pe la noi. Am stat cu el și cu domnu Nicu de povești Acesta din urmă are darul povestitului și ne spune o mulțime…

Seara la 8.30 am ascultat meciul de handbal România – URSS. Meci cu emoții. Noi am condus pînă la 5-4. După aia am fost conduși mereu cu două puncte diferență ca la urmă să egalăm și să cîștigăm în flueratul arbitrului și bucuria noastră generală.

Afară e viscol și furtună. N-am ieșit nicăieri și nu ne pare rău. Seara ne-am culcat pe la 10 (Dragă doamne, am terminat de învățat).

Luni 16 I 1967. Dimineață a fost mama lui Toader pe-aici, chemată de Zaiciu pt a se dumiri de consimțămîntul părinților privind plecarea lui de la internat.  Am fost pe la miliție – închis.

La ed. fizică am mers numai în haină. Am fost la miliție. Am plătit cîte trei lei (trebuia să venim la 1.30 să le ridicăm). La sport am lucrat cu sîrg aceleași exerciții. La dirig. s-a vorbit despre situația clasei noastre (8 căzuti – 77,77% promovați). Eu am 9 și 9 la purtare… La dirig. ne-a vorbit și despre viitoarele noastre examene și profesiuni. Mi-a trăsnit prin cap să merg la limbi orientale (chineza și engleza). După ora de ed fizică m-a durut capul și aveam o situație de-mi venea să plîng de mila mea (letargie…). Telucu mi-a propus să joc un rol de ”unealtă” prntru Lucia Hasna, dar am refuzat. La biologie, Zăicescu: ”Măi Druguș, Gherazim a învățat, da tu măi…” (Toader  a dat declarație). Azi am fost la filmul chinez ”Partizani în cîmpie”. Am învățat la patru obiecte din șase. Seara am ascultat vreo două ore povestiri din război…

Marți 17 I 67. Afară-i frig, a viscolit, și mi-i cam frig pe la șapcă; mă tem să nu capăt o sinuzită. Aseară m-am culcat aproape de ora 11. Azi cei ce-au fost chemați la recrutare pe data de 24 I au fost chemați de la a doua oră și au lipsit toată ziua de la școală. Toată ziua am fost bosumflat și vai de capul meu. Fiind supărat, mă încruntam  și-mi făceam ”draci” ceea ce a dus la o adevărată durere de cap. La latină, știam ceva (Gozec nu mi-a adus traducerea și cuvintele și-am învățat singur). La gramatică nu m-am descurcat și mi-a pus 5. La socialism mă agață. Aici comunistul nostru nu mi-a mai făcut dreptate. Pe cît am știut acum, altădată punea 8-9. Azi mi-a pus 6. La istorie a ascultat pe cine s-a anunțat. La engleză am luat Daniel Defoe. Mîine mergem la Comisariat. Am fost la film: ”Călătorul cu bagaje” sovietic. Am scos 20 de lei Am dat 6 lei la loz (în plic). Au ieșit (for the first time) vreo patru de 6 lei dar s-au anihilat cu cele NE-cîștigătoare.

Miercuri 18 I 1967. Azi Mircea a împlinit 19 ani. Ne-am sculat la 6.30. A venit Gozec pe la noi și-am plecat tustrei la comisariatul de pe Str. Ștefan cel Mare nr.20. De aici am plecat și ne-au făcut radioscopie la Spitalul TBC, apoi am venit și ne-au făcut examenele medicale (luat sînge, ORL, înălțime 1,76, greutate 68, perimetru toracic 90. Ni s-au făcut fișe în care ni s-au trecut rezultatele. Pînă la 2 ne-a mai ținut colonelul și Ciorpan o cuvîntare. Am fost la Gavril (două vinuri). Tot timpul la Clubul recruților s-au jucat cărți și s-a fumat. După masă m-a durut capul; din toată afacerea asta ne-am ales cu Adeverința de recrutare  nr 239 947. După masă mi-am făcut tema la engleză. Seara am fost la internat și-am luat un caiet de la H.N. și T2. Seara mi-am călcat pantalonii (amîndoi) apoi eu am stat și-am scris la l română și în Jurnal. O nouă cunoștință – Simota Dorin – vecin pe V.I. Lenin, are multe corespondențe în străinătate.

Joi 19 I 1967. Dacă aseară m-am culcat la ora 0, azi dimineață m-am sculat la 6, avînd în total numai șase ore de somn. Dimineața am reușit să învăț bine la engleză about D.D. and R.C. (L.D.: Daniel Defoe și Robinson Crusoe).

La școală. În ora de fizică – lucrare de laborator. Am ajutat la cîteva experiențe. Azi am avut o stare de deprimare la școală că s-au mirat toți. N.L (Nenati Lucia), văzîndu-mă așa tăcut, m-a și luat la întrebări: (”De ce ești așa tăcut; parcă ești într-a opta…; Unde-ai făcut revelionu? Erau și fete și băieți? Ție foame?). La toate aceste întrebări, mai mult sau mai puțin serioase am răspuns ca un școlar în clasa I-a prin da sau nu, sau… poziția mutului. Prin pauze îmi găseam cîte un colț neumblat și stăteam singur, fără să mă gîndesc la ceva anumit. Văzîndu-mă, alde Doina H. și M. Gînsac au schimbat zîmbete… La istorie ne-a predat ”Unirea Țărilor Române”. La chimie ne-a scuzat pe băieți; la engleză nu m-am mișcat din bancă și nici n-am scos o vorbă. La finea orei, Albu m-a întrebat, fără ură: ”Druguș, de ce ești supărat?”. Pentru a nu da loc la explicații am plecat fără să scot o vorbă..

Acasă mă aștepta o c.p de la mama. Printre altele îmi scrie că am primit o scrisoare din Scoția, și mi-o va aduce în curînd… Considerînd că nu-i mult de învățat pe mîine am amers cu Toader la film, de la 4 la 6, la Unirea: ”Nu sînt copaci pe stradă” (”No trees on the streeet”). Nu mi-a prea plăcut. Aseară i-am făcut o traducere la engleză pentru Rodica Pîrghie.

Seara, în timp ce luam cina, am ascultat meciul de handbal cu Cehoslovacia. Prea multe prostii și aiureli (patru de 7m ratați) au dus la următorul scor: 19 – 17 pt Cehoslovacia, ceea ce a dus la descalificarea echipei noastre (Futu-i!). Seara am scris și citit cîte ceva, rămînînd ca toată materia pt mîine s-o învăț chiar mîine. Fain program, n-am ce zice în trim. II (De-acum nu mai merg la film).          (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!