liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Ștefan Odobleja

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 527. Luni 11 iunie 2018. Smart city – Orașul inteligent. Deșteptăciune urbană vs prostie urbană (1)


În era calculatoarelor care ne potențează gândirea, lupta pentru supremație în domeniul inteligențelor umane este decisă tot de disputa/ concurența între inteligențele umane. Concret, este suficient să fii destul de inteligent pentru a investi în IA (inteligență artificială) pentru ca lumea să te admire și să te recunoască câștigător în planul inteligenței. Un primar inteligent care știe să-și atragă pe lângă el oameni inteligenți (primul semn de inteligență ar fi lipsa sau înfrânarea tentației de a fura/ păcăli/ prosti cetățenii) va face tot ceea ce este necesar pentru a fi reales pe baza concluziei electoratului (care nu-i prost): îl realeg pentru că e cel mai deștept dintre toți care vor această dregătorie și știe să se facă util nouă. Iar deșteptăciunea primarului și a echipei sale va fi dată de nivelul de performanță al inteligențelor artificiale achiziționate și puse la treabă în folosul comunității.

Din păcate, paradoxul apare imediat: un lider/ manager inteligent se înconjoară de oameni inteligenți. Adesea, inteligența unora dintre aceștia se traduce și prin ”judecata”: dacă tot sunt eu așa de inteligent, de ce n-aș fi eu în locul primarului? Drept pentru care inteligentul nostru începe să dea sfaturi proaste primarului pentru a-l compromite în ochii electoratului. Această formă de ”inteligență” este echivalentă cu cea a unui pasager dintr-o ambarcațiune pe care o face să eșueze cu scopul de a lua locul căpitanului. Riscul ca toți să piară în naufragiu este minimalizat de ”inteligentul” care are certitudinea că (doar) planul său (secret) de salvare (îi) va reuși. Pe scurt, convingerea neabătută că ești cel mai inteligent dintre toți este cea mai elocventă dovadă de prostie pe care o poate etala o persoană. (Las deoparte, deocamdată, varianta alternativă, aceea ca primul ”inteligent” al orașului să se înconjoare doar de proști în ideea de a-și evidenția la maximum propria inteligență. Orice asemănare între această alternativă idioată și modul în care, la noi și în zilele noastre,  un lider de partid(oi) își alege și apoi schimbă guverne și miniștri pentru a-și ”demonstra” înțelepciunea, nu este deloc întâmplătoare).

Revin la problema inteligenței artificiale care, în condițiile uriașei complexități din zilele noastre, apare ca singura soluție aptă să asigure performanța într-un domeniu sau altul (nu am folosit termenul de ”progres”, ci pe acela de ”performanță”, dat fiind tocirea și preluarea acestuia în câmpul ideologiilor politice/ partidice).  Și oare care alt domeniu al vieții umane ar necesita mai multă preocupare pentru performanță decât viața însăși?

Grecii au folosit termenul de ”kybernetos” pentru a desemna pe cârmaciul ambarcațiunii de a cărei inteligență depindeau pasagerii și mărfurile lor, pe mările pline de neprevăzut.  De la acest termen s-a format și cuvântul ”cibernetică” (gr. kybernan = a conduce). DEXonline oferă următoarea definiție pentru cibernetică: ”CIBERNÉTICĂ (< fr. {i}) s. f. Știință care are ca obiect studiul matematic al legăturilor, comenzilor și controlul în sistemele tehnice și organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu și din acela al constituției și al funcționării lor). Are numeroase și variate aplicații în toate domeniile tehnicii, în economie, biologie, medicină etc. În anul 1938, în lucrarea „Psihologia consonantistă”, savantul român Șt. Odobleja face prima expunere amplă a unor principii cibernetice, înainte cu zece ani de apariția lucrării „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economică = ramură a c. care se ocupă cu aplicarea ideilor și metodelor c. la sistemele economice; privește economia, precum și verigile structurale și funcționale ale acesteia, ca în sisteme în care se desfășoară procese de reglare și de comandă realizate prin circulația și transformarea informației”. Această definiție se potrivește tot mai mult, acum, programării informatice și deciziilor asistate de calculator, cu nuanța că nu este vorba despre matematică, ci mai mult despre logică. Inteligența artificială este, ca orice invenție umană, atât prieten cât și dușman. O putem folosi pentru a face din comunitățile în care trăim ”smart cities” (IA în slujba cetățenilor) sau o putem folosi la modul malefic pentru a distruge orașe sau chiar state. Un articol din 2011, după septembrie 11, (doborârea turnurilor gemene) atrage atenția că securitatea cibernetică devine prioritară într-o lume în care orice adversar potențial va folosi IA pentru a-și atinge scopurile distructive (vezi: https://www.nato.int/docu/review/2011/11-september/cyber-threads/ro/index.htm). În episoade următoare voi încerca să mă axez îndeosebi pe elementele de beneficitate ale IA pentru locuitorii (sat)orașelor. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame