liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Simeria virgil

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 386  Duminică 21 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (114).


Luni 13 iunie 1966. Astă noapte m-am culcat foarte obosit. Pînă pe la 12 au mai mișunat elevi pe coridor. Erau din ăia cu ”glumele” de sfîrșit de an: ”poștele” și ”mustățile de cremă de ghete”.

Azi dimineață mi-era grozav de somn, dar la 6 am sărit imediat din pat și, după cîteva minute de sport, mi-a sărit somnul. Prandea m-a întrebat: ”Unde-ai fost aseară? De la 6 pînă la 9.30”. După ceva timp de gîndire, i-am răspuns: ”Dom pedagog, am fost cu fratele!”. Pedagogul: ”Și el nu știa că ai meditație, nu?”. Eu: ”Ba da, știa”. El: ”Bine, bine”. Sigur că-i bine.

Azi am venit tot cu bluza cea albastră la școală. Buchetul de trandafiri pe care l-am șparlit aseară s-a cam ofilit și l-a luat H.N. în geantă.

O zi frumoasă. Nici un nor nu strică întinderea albastră a cerului și soarele luminează puternic.

Tare bine ar mai fi să facem și astăzi o ”excursie”. Din păcate, mai avem ore. Pînă pe la 7.15 am mai scris în Jurnal, mi-am tăiat unghiile, mi-am făcut freza, numai să treacă timpul mai repede. La școală am mers foarte veseli, fluierînd din toată inima cîntecul metalurgiștilor. Cînd am ajuns la școală, după cum mă așteptam, fetele au început cu ironiile. Ica, ciudoasă pe faptul că ieri am rîs-o cînd discuta cu un băiat în parc, m-a luat deoparte și-mi spune: ”De ce-ai rîs de mine ieri, cînd vorbeam cu ăla? Eu vorbesc ziua, nu ca tine, să mă plimb noaptea cu fetele la braț”. (s-a referit la N.L.) Am văzut că-i cam umflată acuzarea, am rîs-o și n-am luat-o în seamă. Pînă să sune de intrare am discutat cu băieții despre marinarii care au venit ieri la campionatul de lupte.

La ora de latină baba a încheiat mediile și a mai ascultat pe aceia care aveau situații dubioase. Lia mi-a scris un bilețel: ”Aseară, unchiul a venit tîrziu, m-a luat la rost, mi-a dat două palme și m-a asigurat că-i dă telefon lui maică-mea”. Cupșan (aluzie la faptul că m-a văzut plimbîndu-mă cu Lucia): ”Să-i spun Liei?” Eu: ”Spune-i! Ce, crezi că nu știe?” Cupșan: ”Mă, da chiar așa, noaptea tîrziu?…”. Vlonga a rîs, cînd m-a văzut (legat de plimbarea de sîmbătă). În oră, am continuat să citesc din viața lui London și am reținut un citat: ”Jack spunea mai tîrziu că un os aruncat unui cîine nu este milostenie; milostenie este osul împărțit cu un cîine  cînd ești tot atît de înfometat ca și animalul”. Și despre doi prieteni: ”Erau ca niște unghiuri complementare perfecte”.

La economie a încheiat mediile. Am 5 în extemporal, media 6 în acest trimestru și 7.33 media anuală. Economul a primit un buchet de flori și, spre mirarea noastră, a spus: ”Vi-l primesc numai c-o condiție: să mi-l duceți acasă. Dacă mă vede cineva pe mine cu brațul de flori crede că vin de la Sfatul Popular”. Am înțeles gluma și-am rîs cu toții.

În ora de muzică profesoara și-a făcut socotelile și ne-a spus și notele de la tezele la matematică. Spre marea mea mirare, aflu că că am 9 și-mi iese media 8! În oră am primit un fel de bilet de la N.L. (”Am avut remușcări de ceea ce ți-am spus aseară, dar am spus-o de dragul adevărului. O să caut să întăresc prietenia voastră și n-o să vă mai stingheresc”). Lia îmi scrie că fetele au observat că o dată merg cu ea, o dată cu N.L. iar o dată am mers cu amîndouă. Au rămas fetele trăsnite și nu știu ce să creadă. La aceasta i-am răspuns: ”Cu Lucia n-am nimic. Tu ești singura mea prietenă”. Diriginta ne-a sfătuit cum se pot păstra florile proaspete mai mult timp: învelindu-le cozile în vată și punînd o aspirină în apa în care stau. Ne-a mai spus despre evenimentul care se sărbătorește la mînăstirea Putna pe data de 3 iulie (un congres organizat de UNESCO). Diriginta ne-a sfătuit ca la serbare să venim în costum național. ”Uite, Druguș ar putea să vină: așa un flăcău chipeș...”. Ica mi-a făcut un  serviciu: m-a pus pe lista celor abonați (cu toate că nu-s abonat) numai să scap de teoriile dirigintei. În pauză vorbeam cu Toader și cu Geta Nichiforiuc, cînd, deodată, apare mama, destul de veselă. Mi-a spus că a venit să cumpere o valiză sau o sacoșă de excursie. Am adus vorba despre lucrul de la vară, dar nu e de acord. Mi-a pus tot felul de motive: că-i greu, că rup hainele și multe altele. Cică s-ar putea să merg la București. Prevedeam asta încă demult și m-am hotărît să nu merg nicăieri. Au rămas o serie de discuții pentru după masă.

La chimie, profesoara a primit, de asemenea, flori. În ora asta am scris în Jurnal. E destul de bine așa… A ascultat-o pe Lia, să-i dea media, dar la sfîrșitul orei am auzit că nu i-a dat-o. Mi-ar părea rău, dar mi se pare că ăsta-i adevărul: va rămîne și încă la mai multe obiecte! Doar să-i dea drumul în Consiliul Pedagogic, dar e foarte îndoielnic.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă. Fetele făceau o gălăgie infernală, iar profesoara abia se auzea printre ele. Cam o jumătate de oră am scris în Jurnal și-am ajuns numai bine pînă la ora asta. Lia mi-a scris în Album. Am primit un bilețel de la Lucia: ”Ar fi interesant de confruntat ceea ce ai scris tu în Jurnal cu ceea ce am scris eu...”. La niciunul dintre bilețelele pe care le-am primit de la ea n-am răspuns. Pe la sf orei de educație fizică Băimăcean a început să cînte niște cîntece populare. Și profesoara a spus că are o voce destul de bună. Așa ne-a distrat pînă cînd a sunat.

În ora de engleză Pop a făcut caracterizările asupra grupei noastre în acest an școlar. Pentru început a spus: ”Sînt mulțumit de activitatea lui Druguș, Albu și Gherasim. Mulți au învățat cu superficialitate”. Ne-a mai spus că a încercat să ne deprindă cu munca. Este singura clasă în care nu s-a muncit (în afară de cele trei cazuri amintite). Pentru vacanță ne-a recomandat odihnă, dar o odihnă activă. Ne-a recomandat să citim cărți din toate domeniile. Anii de liceu sînt cei mai pretențioși ani, anii în care se formează caracterul. (L.D.: referitor la trio-ul de mai sus, evidențiat de profesorul de engleză Pop, cred că merită o precizare: în primul rînd, mă mir, acum, de nenominalizarea Doinei Hlinschi (X-F), fiica profesorului de română Neculai Hlinschi, o elevă care a strălucit cam la toate materiile ”umaniste”, care a urmat filologia și a ajuns o excelentă profesoară de limba engleză la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău; în al doilea rînd, singura (din triou-l nominalizaților) care a confirmat așteptările profesorului Pop a fost Albu Dorina, o profesoară de mare succes la Liceul nr 2 din Rădăuți, pe care ea însăși l-a absolvit (succesul său se măsoară în zecile de absolvenți care au devenit, la rîndul lor, profesori de limba engleză); în ce mă privește, am ratat admiterea la filologia din București – notă mică la română! – , dar, din dragoste pentru filologie, am urmat, ani la rînd, cursurile facultății de Limba engleză de la Iași, fiind, uneori mai activ și mai implicat decît colegele ”cu frecvență, la zi”. Ca student la ”științe economice”, făceam notițele de curs în limba engleză, iar în anul trei (1970) am devenit ”traducător” al unor tratate de economie occidentale în cadrul catedrei de ”Doctrine economice” condusă de profesorul și rectorul Mihai Todosia. Cunoașterea limbii engleze mi-a fost foarte utilă în activitatea mea de cercetător la Academia Română (filiala Iași) (1971-1975), apoi în cadrul carierei didactice (am predat în limba engleză la ULIM Chișinău, între anii 1993 și 1995) dar și de cercetere (participarea activă și conducerea unor organizații științifice internaționale, publicare de articole și cărți în limba engleză etc.). Profit de context pentru a aduce un omagiu, tardiv dar binemeritat, profesorului Pop care trăiește acum în Germania, pentru tot ceea ce a făcut pentru noi; în fine, dar nu în cele din urmă, cel de-al treilea nominalizat al analizei făcute de profesorul Pop, Gherasim Toader a devenit un profesor universitar și manager academic de mare succes (Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași și Universitatea ”George Bacovia” din Bacău, unde activează și în prezent). Despre colegul și prietenul meu (prietenie care durează de 55 de ani) Toader, am scris pe acest blog un articol intitulat ”Toader”. Timpul, însă, a dovedit un paralelism cvasiperfect și definitiv între Toader și limba engleză. Peste cîteva zile Toader va împlini 69 de ani, ocazie cu care colegii și prietenii îi transmit și îi vor transmite ”La mulți ani sănătoși!”. În fine, rog colegii care țin legătura cu profesorul Pop să-i transmită aceste rînduri de recunoștință și de probare a roadelor pe care orice profesor în înaltă calitate le așteaptă de la cei îndrumați de el.).

Azi la școală am cules dintr-un Album următorul ”Cîntec” care mi-a plăcut:

  1. O mie de scrisori îmi amintesc de vremea ceea/ De cînd umblam prin școli și mă-ntrebam ce e femeia. Refren: Unde mi-e gașca de-altădată cu care-o făceam lată prin cîrciumi colindînd/ În loc de gașca de-odinioară femeia mă omoară, mă bagă în mormînt
  2. Cu sticla-n buzunar și Mărășești din pachete/ Nu mai știam cînd vremea trece fiindcă umblam hoinar. Păcat… (refren)

Știu numai refrenul să-l cînt.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta aici. A cumpărat un geamantan gri – 153 lei. După ce-am luat masa, am luat cheile de la Prandea, am scos valiza din sala de valize și-am dus-o în dormitor. Aici am bucșit-o cu toate rufele și perna. Pe la 2.30 – 3 am mers la autogară. M-am înhămat la cele două valize care sînt destul de grele. Noroc că m-a ajuns Costică din urmă și m-a ușurat de-o valiză.

Toader a fost la film la 7N. Costică s-a întîlnit cu Geta. Eu am stat cu mama pe bancă pînă la ora 5. Mi-a lăsat bani să plătesc restul de excursie (60 lei) + 10 lei biletul la autobuz, 10 lei datorii, 7 lei să cumpăr o carte. Total 87 lei. Mai aveam eu 15 lei, așa că aveam bani berechet (100 lei). La 5 m-am dus la librărie și am cumpărat ”Dicționar frazeologic român-englez” – o carte foarte bună și ultimele numere de ”New Times”. Am plecat cu Simeria și cu H.N. pînă la internat. Aici nu se făcea meditație. Haiuță dădea indicații orchestrei formate din Cazacu Gigel (acordeon), Ciubotaru Mircea (fluier) și Atănăsoae Ctin (solist și baterist). Peste cîtva timp a sosit și Gherasim în meditație. Ne-am înțeles să ieșim în oraș; chiar am pornit-o amîndoi spre ușă, însă Haiuță ne observă și ne întreabă: ”Unde mergeți?”. Îi spunem primul motiv care ne-a venit în minte: ”Să bem apă”. De nevoie am băut fiecare cîte-o cană de apă. N-am avut încotro și a trebuit să stăm pînă la 7 cînd s-a dat masa. Înainte de a se da masa am fost cu Toader pe stadion. Toader a fumat și, cînd am ajuns la internat, Haiuță ne-a mirosit, dar mă întreabă pe mine: ”Druguș, fumezi?” Eu: ”Nu!”. L-a chemat apoi și pe Gherasim și ne-a întrebat pe amîndoi: ”Cine a fumat?”. Toader a răspuns: ”Nimeni… (apoi, după o pauză) Eu am fumat!”. Haiuță: ”Așa mă, de ce nu spui?” și ne-a dat liber. Pe chestia asta mi-a plăcut.

După masă, Toader nu știu unde a dispărut. Cu mare greu l-am convins pe H.N. să vină cu mine în oraș și să mergem la film de la 8 la 11, la cinema ”Unirea”. I-am promis că-i împrumut bani, dar spre ghinionul nostru (căci era un film bun) nu mai aveau bilete și era cît pe ce să venim la internat. Pe drum l-am convins însă pe Simeria să vină la film. I-am împrumutat 3.50 lei (atîta a costat un bilet) și mi-a promis că la anul, pe 15 sept. îmi dă 5 lei (!). Am mers la cinema ”7N” și – nefericiții de noi – n-am avut parte de un film bun. După jurnal, timp de mai bine de o oră a rulat ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Iași” și ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Suceava”. După astea două completări a mai dat una  cu ”pictura și culorile”. O plictiseală de moarte, ce mai! Cînd a început filmul sovietic ”Cheile cerului” mi-a venit somn și după cîtva timp mi-am pus capul pe umărul lui Simeria și-am adormit binișor. Așa că nu numai că n-am văzut filmul, dar nici nu mi-a plăcut (emoticon zîmbăreț). Cînd am ieși de la film picam de somn nu alta. Afară însă – eu eram numai în bluză – aerul rece m-a înviorat complet. Am ieșit la ora 11. Am mers la internat f veseli, fluierînd marșul, fără să avem habar de ”bucuria” ce ne aștepta acolo. Spre marele nostru ghinion ușa de la dormitoare era încuiată. Haiuță ne-a făcut bucata: s-a încuiat în dormitoare și a avut și grijă să ascundă cangea și scara și ne-a lăsat pe drumuri. M-am învîrtit cu Saima în jurul internatului, dar degeaba; nu ne mai rămăsese nimic de făcut. Nici nu era ora 12 cînd apare și Gherasim și se alătură nenorocului meu. Mi-a spus că Mircea e la blocuri, cu Felicia, iar Costică e tot acolo și discută cu Natalia. Văzînd care e situația, m-a luat și pe mine și-am mers într-acolo. Toader mi-a povestit cum s-a întîlnit cu un milițian și la întrebările acestuia i-a trîntit niște răspunsuri minciunoase care l-au scăpat dintr-o mare încurcătură. Costică mi-a povestit ”aventurile” lui de azi, cu Oltița (a sărutat-o). Am mai stat noi acolo în spatele unui bloc, stingherind locatarii, apoi ne-am împărțit. Toader a rămas acolo cu Natalia. Mircea s-a dus cu Felicia, iar eu cu Costică ne-am plimbat un pic pînă ne-am întîlnit cu a doua pereche (Mircea cu Felicia). Am intrat în holul unui bloc (unde locuia F.). Am pierdut vremea aici pînă la ora 1 (după miezul nopții) cînd F n-a mai vrut să stea și s-a dus la culcare. Noi trei (eu, Costică și Mircea) neavînd ce să mai facem, am luat-o frumușel spre gară. L-am anunțat și pe Toader unde ne poate găsi și în cîteva minute am și fost la ”unchiu-n gară”. De data asta, unchiul n-a mai fost așa de ospitalier. Sala de așteptare gemea de lume. Aici era un miros îngrozitor, aspru, care te zgîria pe căile respiratorii. De voie de nevoie, am stat un timp în picioare, iar după ce a venit trenul de ora 2 am găsit și locuri. Ne-am întins pe niște bănci să dormim, dar imediat au venit niște călători foarte harnici la vorbit și nu ne-au mai lăsat să dormim. Totuși pe la 2.30 am adormit și ne-am sculat la 4.30. Soarele era sus pe cer, dar aerul era încă rece. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 381 Marți 16 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (109).


Miercuri 1 iunie 1966.  Ziua internațională a copilului. Azi am aflat că ieri, pe linia București – Galați a avut loc o ciocnire de trenuri în urma căreia și-au găsit moartea 38 de persoane și 65 au fost rănite. S-a constatat că vinovat de această ciocnire este… însuși ministrul căilor ferate care a și fost destituit din funcție…

Azi dimineață m-am trezit la 5.39, odată cu Mircea. Pînă la 7.30 am scris în Jurnal și-am citit de două ori la Economie.

La școală, felicitări de ziua copilului – banc. La Economie a ascultat apoi a predat o lecție de recapitulare. În pauză, cînd am ieșit pe coridor, am zărit-ă pe mama. A venit la Rădăuți în urma notei telefonice pe care a primit-o de la IRTA (Mircea are datorii de peste 1500 lei). Am stat de vorbă cu mama pînă a sunat de intrare.

În clasă, am întrebat-o pe B.M.: ”Melexina, Mai ai timp să-mi scrii albumul?” Ea: ”Da! Dar nu știu să fac prea multe înflorituri”. Eu: ”Nu-i nimic. Fă-l cum vrei tu!”

La l română ne-a dat lectura obligatorie și cea suplimentară pentru clasa a XI-a. Am primit un bilețel de la Lucia Nenati: ”Ai fost la film? Ți-a plăcut?”. Nu i-am răspuns deloc.

În pauză am umplut timpul mîncînd trei gogoașe. Toader a luat azi un 10 la economie și-un 3 la matematică! Nenati mi-a spus azi: ”Te-ai întîlnit cu Gherasim?” Eu: ”Da” Ea: ”Unde?” Eu: ”La internat” Ea: ”El a fost cu prietena la film și tu l-ai așteptat degeaba”. Ce-o mai interesează și asta acuma? Răspunsurile i le-am dat foarte nervos.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă spre marea mea ciudă, căci așteptam să mă mai destind un pic. După fiecare oră trebuie să mă întind și casc… Ora a trecut pe nesimțite, iar profesoara ne-a explicat despre sport, educație fizică, jocuri sportive etc. În această oră am primit un bilețel de la Lia: ”Pot să-i dau caietul Luciei să-ți facă niște înflorituri?”. Eu: ”Da!”. Apoai am primit scrisorică de la N.L.:Ce vrei să-ți fac?” Flori (lalele, trandafiri) sau ornamente?” Eu: ”Prefer ornamente”. Am primit tot de la N.L o coală de hîrtie pe care, într-un chenar ornamental scria: ”Many Happy Returns of the Day” Și tot de la ea: ”Liviu, because today is the day of the child, receive from me many congratulations and much succes in life. L”. (L.D.: L = Lucia, nu Lia...).

Ora a cincea, după orarul schimbat recent, am avut l. latină. A ascultat doi elevi apoi, în timpul rămas, a făcut sondaje în clasă. A căzut păcatul și pe mine la o frază destul de ușoară pe care n-am reușit să o dezleg nici cu ajutorul ”suflătorilor”. Mă mir cum nu-mi era rușine să stau în picioare, cît eram de lung, cu capu-n jos și să nu știu nimic. Profesoara mi-a mai făcut o morală: ”Băiete! Tu dacă vei trece anul ăstă să știi c-ai trecut numai cu note de pomană. Tu ești capabil și inteligent, dar îți bați joc de obiectul ăsta. Cum poți avea rezultate bune la engleză și la celelalte obiecte?” Tot timpul am stat cu capul în jos, strîngînd din măsele. Restul orei a trecut cam greu.

La engleză a ascultat mai mulți elevi și, materia fiind terminată, am început să lucrăm la exerciții. Ora patra am avut fizica. Ne-a adus extemporalele. Am numai 5. Am făcut transformările greșit!

După ora de engleză am mers cu mama – care mă aștepta – la internat. Mama s-a supărat foc cînd a auzit notișoarele mele. Mi-a garantat că la vară păzesc puii și că m-am ras pe bot de excursii și de București. Mi-a spus că bunița a cîștigat ceva la loto, dar nu știe cît.

Azi, în D., prof Luchian a anunțat în clasă că grozav a mai copiat Mircea Druguș la l franceză.

După ce-am luat masa, am luat un sac de hîrtie de la mama ca să-l umplu și apoi să-l trimit prin cineva, cu cursa, acasă. Am mers cu mama și Mircea în oraș, pînă la autogară. Pe drum mama mi-a adus iar aminte de situația mea, ceea ce m-a mîhnit mult, dar ce puteam face? Era foarte adevărat, iar eu eram vinovat. Pe drum, cînd mama mi-a zis că la vară păzesc puii mi-am pus în gînd să nu mă mai mișc de-acasă. Nici în excursie, nici – poate – la București și nici seara la un film. Chiar aș vrea să văd dacă voi putea s-o fac. Cînd am ajuns la autogară mi-era așa de ciudă (pe mine) și mă enervasem la culme. Eu cînd mă enervez, ori mă manifest zgomotos (dacă-i cineva de teapa mea, mă bat) ori strîng din măsele și mă podidește plînsul. Așa am pățit-o azi: n-am mai putut să mă stăpînesc și-am dat apă la șoareci. Mama a vrut să-mi dea vreo 10 lei, dar n-am vrut să-i iau. Am provocat prea multe supărări – și mamei și mie. Printre lacrimi am îngăimat un ”sărut mîna” și-am plecat la internat, cu sufletul greu.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 am ieșit în oraș și mi-am cumpărat tot soiul de fleacuri (3 rezerve de pix – două albastre și una roșie – , o vedere de la Putna, o revistă ”New Times”, un piepten (3,50 verde) și un cuțit de 8 lei + o carte ”Ministerul groazei” – 6 lei). Am cheltuit 26 lei. Din cei 126 lei pe care-i mai aveam deunăzi am mai rămas cu 26 de lei (bani ghiață!) în portmoneu. Cu cuțitul m-am înșelat însă. Abia la internat am observat că era pocnită lama. Era de-ajuns să ascut un creion cu ea că s-ar fi rupt.

La 5.30 cînd a început meditația, încă eram nervos și înciudat. Zaharia a încercat să-mi fluture degetele pe sub nas, așa cum obișnuiește el să facă cu oricine. Eu, în starea în care eram, l-am pocnit peste mînă, l-am înjurat și ne-am luat la mișto. Eu: ”Mă, ai adus șmecherie de la Suceava?” El: ”Da și fac mișto de fraieri” Eu: ”Faci mișto de tine” Pînă la urmă s-a dus băiatul la loc. Și mă mir. Recunosc că e de 2-3 ori mai tare ca mine, însă reușesc să-i inspir teamă prin vorbe tari și acțiuni curajoase. Peste cîteva minute a venit și Mircea la mine. A încercat să mă îmbuneze, mi-a promis că-mi face rost de bani pentru excursie. M-am enervat și, în neputința mea, iar am început să mă smiorcăi. I-am garantat și lui că nu mă mai duc în nici o excursie. I-am arătat cuțitul și i l-am lăsat lui deoarece m-a asigurat că-mi face rost și mi-l schimbă, la același magazin (cu șmecherie).

Pînă la 7 am scris, iar după ce-am luat masa am mers cu Toader pe asfalt (Toader a fumat o țigară). Pe drum am povestit iar de-ale noastre. Mi-a povestit cum îl persecută Bondorița și cum ar vrea să se răzbune (eventual, o anonimă).

Dacă azi la amiază a încercat să se facă vremea mai frumoasă, înseninîndu-se, spre seară însă s-au adunat nori groși, plumburii. A încercat să și bureze un pic. Am stat cu Toader pe iarbă, sub salcîmii înfloriți. Toader își face planuri să vină cu cu N. într-o seară la hipodrom (only a kiss or two).

De la 8 la 9 am scris în Jurnal și-am ajuns iar la zi. Fără să vreau am ascultat și meciul de fotbal România – RFG. Scor 0 – 1.

Seara, ca de obicei, a venit Mircea la 9.30. Mi-a schimbat cuțitul luînd unul tot de 8 lei, dar tot c-un beteșug: are lama slăbită (se mișcă un pic lateral). Dar m-am convins că soiul ăsta de cuțite nu fac nici doi bani.  Seara, cînd m-am culcat, cerul se înseninase. Toader mi-a mai spus cîte ceva din scrisorile și discuțiile cu N. care l-a rugat să nu spună la nimeni (N.: ”Tu m-ai învățat să iubesc!”).

Joi 2 iunie 1966. Diseară se împlinește o lună de la tragicul eveniment în urma căruia am avut de tras multe emoții.

Dimineața l-am sculat pe Mircea la 5, crezînd că-i 6. Un soare puternic inunda dormitorul. Azi va fi o zi frumoasă.

La 6 a venit Haiuță, l-a luat jos pe Atănăsoae, iar noi, adică băieții din dormitor, în afară de mine, s-au așezat cu toții în geam și-am făcut o poză. Eu n-am vrut să mă pozez.

Aseară am pus, ca de obicei, pantalonii la dungă, dar mai bine nu-i puneam. Astă noapte ne-am sucit amîndoi prin somn și-au ieșit mai multe dungi de mai mare dragul. Am fost nevoit să-mi iau pantalonii gri.

Pînă la 7 am scris prin Jurnal, apoi am coborît cu Toader să luăm masa. După cîteva rugi și minciuni bine plasate s-a înduplecat Lucreția să ne dea masa: ”Dă-le golanilor de mîncare!”. Am halit repede și-am luat-o încetișor spre școală. Am considerat că azi ne va aduce tezele la cîteva obiecte și nu mai este nevoie de cărți, așa că nu mi-am mai luat servieta, punînd ”Ministerul grozei” într-un buzunar și mîna în celălalt. La școală, pînă a sunat de intrare am fost prin D și-am citit.

La l română ne-a dus tezele. Profesoara a făcut multă critică asupra tezelor. Eu am 6! Conținutul era bun, dar aveam niște greșeli dee exprimare și de ortografie, greșeli care nu se iartă. Ex. Poetul… descrie ura exploatatorilor împotriva asupritorilor! Aproape toată ora am citit, iar B. M. lucra la Album.

În pauză am făcut la Nicu Bujdei cîteva fotografii. Una cu ceilalți trei băieți din clasă, iar alta cu un grup de fete. Am făcut una cu toată clasa. Băieții stăteau în față, pe vine, la picioarele fetelor, iar Ica și Pîrghie în fața noastră. În momentul cînd a declanșat, eu mă uitam la Albu și mi se pare că mi-a ieșit ceafa. Azi am fost bine dispus la școală.

La istorie ne-a adus tezele. Ca o caracterizare generală: tezele sînt proaste! Mă așteptam la un 7-8, dar nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că ”cea mai bună teză este a lui Druguș: singurul 9!”. De bucurie, am citit toată ora.

La limba rusă ne-a adus tezele. Am 8! Cam mult pentru greșelile pe care le-am făcut, dar… fie! În această oră n-am mai putut citi, căci profesoara a început a spune niște ”șutki” (glume) și ”raskazî” (povestioare) și a trebuit să le-ascult.

Azi, fiind o zi frumoasă, am stat mai mult pe-afară. În clasă mai rămăseseră cîteva fete care dansau. B.M. stătea la ușă și nu dădea voie… Am luat-o de mînă și, ușurel, am împins-o la o parte. Cîteva fete au ”ciripit”: ”Druguș! Melexina n-are cu cine dansa!”. Ea a rîs. În oră, am bombardat-o cu boboci de floare de iasomie. A rîs către mine, foarte foarte drăguț.

La șt naturale, Zăicescu a spus că ”cu asta am gătat-o cu anul școlar” și, în loc de recapitulare, a pus pe cîte cineva să citească rezumatele de la fiecare capitol. ”Ea” scria în Album. Zăicescu, ca de obicei, a început cu morala la adresa fetelor, mai exact asupra frizurilor lor: ”Ce-i măi cu moțăiala asta, măi? Ce-i cu colacu ceala, măi? Măi Șcheianu măi, mai trebuie o palmă și se vede, măi Șcheianu! Ia să veniți la mine în D să vedeți ce modeste-s fetele mele, măi!”

După ore (știam că nu se mai servește masa la 12)  am luat-o prin oraș. Mi-am mai cumpărat patru rezerve de pix albastre. Acum am 9 în total. Mi-or trebui la vară. Mi-am luat o liniuță tare simpatică de 0,45 lei (20 cm).

La internat am luat masa  cu prima serie, la ora unu fix. Lui Toader i-a venit un frate cu bicicleta și a trebuit să se urce în dormitor. Haiuță i-a descuiat dormitorul și l-a încuiat la loc, zicîndu-i că-i dă drumul deabia la 3.30. Și chiar așa a făcut. Toader însă a început să fluiere semnalul nostru: eu l-am ”interceptat” și m-am dus la el. Stătea la geam și m-a rugat să-l ajut să coboare. I-am adus cangea și foarte lin s-a coborît prin balcon pe ea. Toader s-a dus cu fratele în oraș, iar eu am ascuțit cuțitul de-o piatră. Pe la 2.30 a revenit și am plecat apoi împreună în oraș. Pe drum Toader mi-a povestit despre corespondența sa cu N. Aceasta i-a promis a kiss. Am mai mers cu el prin oraș, iar la 3 m-am despărțit. El s-a dus la atelier, iar eu la internat. Ne-am înțeles să ne întîlnim la ora 4 în parc (în centru) pentru a merge la film. Pentru duminică avem alt program. Numai să fie vreme frumoasă. Eu, încetul cu încetul am ajuns la internat la 3.30.

De la această oră a sunat meditația. Simeria mi-a scris pe prima pagină a acestui caiet cuvintele: JurnalLiviu Druguș”. La 4 fără 10 i-am dus lui Prandea cele două bilete de voie și am plecat în oraș. La 4 și ceva a venit și Toader și am plecat împreună spre Cinema 7 Noiembrie. Pînă la 6.30 am vizionat filmul românesc ”Răscoala”, ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu. Mi-a plăcut filmul. Am luat masa la 7 și apoi am pornit-o cu Toader și Costică pe asfalt. M-am întîlnit cu Haiuță: ”Dom pedagog, îmi mai dați creionul ăla?” Haiuță: ”Îți dau altul...”. De la 8 la 9 Prandea a fost la băut și a venit beat bine: ”Am impresia că voi nu știți ce înseamnă cazarmă. O să vă dovedesc. Comentariile vă costă” . După 9 l-am așteptat pe Mircea, dar am adormit și am crezut că nu mai vine.

Vineri 3 iunie 1966. Dimineața m-am trezit cu el lîngă mine și nici nu se dădea sculat. Abia la 6 fără 10 s-a sculat, s-a îmbrăcat și s-a dus la spălătorie. Imediat a venit și Prandea. M-am speriat că o să-l întîlnească pe Mircea, dar el a auzit vorba pedagogului și a întins-o jos. Pe geam i-am dat cărțile și a plecat. Prandea a văzut pătura adusă de Mircea și m-a întrebat: ”Ce-i cu pătura aia acolo?” Eu: ”E a mea” El: ”Și de ce n-o folosești?”. Eu: ”Îmi ajunge una, acum” El: ”Păi cum? E de la internat?” Eu: ”Da!” El: ”Atunci s-o predai”. Eu: ”Am s-o predau”. Și ca să nu mă mai bîzîie mult la cap, am vîrît-o sub pat, în sac.

La școală, diriginta a început-o de dimineață cu controlul la panglici, uniformă, pieptănătură. A răcnit grozav la cele care erau tapate sau cu fire de păr lăsate pe frunte. Dacă m-ar fi prins cu pantalonii ăștia, la sigur că aș fi încurcat-o. B.M. și-a dat jos ”colacul” de pe cap și și-a făcut o coadă, dată în față… Îmi pare și mai drăguță așa. Are înfățișarea unui copil cuminte și frumos.

Am văzut albumul meu. La început are două ornamente frumoase și destul de complicate. Primele cuvinte le-a scris Nenati Lucia: ”Este lăudabilă intenția cuiva de a întemeia un album. Aceasta dovedește sensibilitate la amintiri. Să respectăm această sensibilitate…” Primul cîntec (unul de muzică ușoară) tot ea l-a scris. Apoi a scris Lia cîteva cîntece de muzică ușoară și ”Sub balcon eu ți-am cîntat o serenadă”. Încetul cu încetul și cu contribuția mai multor colege și colegi va ieși un album drăguț, suvenir de liceu. (L.D.: am dedicat două episoade din acest serial descrierii Albumului în septembrie 2017).

La limba română, profesoara ne-a spus – la începutul orei – să respectăm regulamentul și să nu venim cu cine știe ce pieptănături: ”Măcar cît sînteți la școală că pe urmă faceți ce vreți”. Ora aceasta a fost sacrificată pentru îndreptare (a fost ascultată Băimăcean, dar a mers tare greu).

La fizică, prima jumătate a orei a ascultat, apoi a făcut probleme. M-a scos și pe mine la o problemă ușoară și – minune! – am descurcat-o.

La limba latină iar m-a luat baba-n focuri. La începutul orei m-a întrebat: ”Druguș, ce-am pregătit pentru azi?”. Eu: ”Cutare și cutare”. Ea: ”Spune-mi despre Genitiv, ce știi?” Eu: ”Nimic”, Ea: ”Spune-mi despre Dativ”. Cu-n pic de suflat am îngăimat 2 – 3 vorbe, dar profesoara mi-a zis: ”Băiete, tu nici n-ai deschis cartea pentru azi”. Pare-mi-se că mi-a împins o notișoară… Restul orei am stat ca sfîntul.

La geometrie, s-a zvonit că nu vine Hrișcă. După vreo 15 minute am luat o hotărîre cu Gozec: ”Dacă nu mai vine profesorul, ce rost mai are să mai stăm?”. Noroc de Albu, că altfel mai făceam o absență. Hrișcă a ascultat numai pe cei ce s-au anunțat pentru a se îndrepta. Eu nici n-am deschis vreun caiet (nici n-am avut așa ceva la mine). În această oră, Cupșan a făcut două poezii pentru mine. În cazul în care nu-s ”inspirate” din altă parte, pot zice că are un pic de talent.

”Am văzut că ai dorința/ În album să-ți scriu/ Și-mi voi da acum silința/ Ca pe plac să-ți fiu/ Cred că și acea dorință/ De a scrie aici ceva/ E sinceritatea pură/ Nu dorința de-a umplea”

”În acest album, se știe/ Toți au scris cîte-o prostie/ Iar acum, halal să-mi fie/ Mi-a venit rîndul și mie”

”Cînd în viață te vei duce/ Ca să-ți cauți viitorul/ Gîndul meu să te apuce/ De mine să-ți fie dorul!”

”Iubește cu tot focul în anii tinereții/  Căci timpul trece iute/ Și scurt e timpul vieții

Asta e prima (care miroase a fi copiată de undeva), dar a doua pare a fi autentică, deoarece e vorba de mine:

”Fiind colegi, dar nu de mult/ Totuși eu te-am cunoscut/ Și-am putut ca să pricep/ Dorul ce îți arde-n piept//

Tu privești mai multe-odată/ Dar iubirea-ți este dreaptă./ Privești la mai multe fete/ Și iubești una cu sete//

Iubește-o și mai departe/ Și gîndește-te la ea/ Căci și gîndul ei, se pare,/ Ți-a înțeles dragostea//

Deși sîntem colegi/ Numai de-un an de zile/ Totuși eu îmi las aici. Părerile mele despre tine” (Cupșan Eufrosina, Arbore) (Părerile n-au mai fost continuate).

După oră, m-am întîlnit cu Mircea pe coridor. Mi-a cerut niște caiete de matematică, dar de unde să scot eu așa ceva? Mi se pare că l-a servit Tănase c-un caiet de recapitulare.

Ora de limba rusă am făcut-o la școala veche unde este instalat televizorul. Am venit aici cu tovarășa profesoară să auzim vorbirea în limba rusă și să vedem dacă înțelegem ceva. Dar – spre ghinionul profesoarei și al nostru – a fost un program tare tîmpit. Numai simfonii de Ceaikovski și nici alea televizate. Eu am stat lîngă un pian. Ca să mă mai distrez un pic, loveam cu-n bețigaș claviatura pianului scoțînd sunete prelungi spre distracția colegilor. Profesoara m-a zărit numai după vreo jumătate de oră. A rîs și ea și mi-a înțeles plictiseala.

Am luat masa la 13.20, după care am stat pe teren unde-am asistat la meciul dintre selecționatele umană-reală de la Liceul 1. Scorul – favorabil latiniștilor. Am stat cu Halip și cu Simeria și – cu ochii închiși – am povestit cîteva întîmplări de la școală, dar foarte comic, cum nu cred c-aș mai putea face și a doua oară. Cît am stat întins pe iarbă și m-am hîrjonit cu Niculai am pierdut cuțitul pe care abia-l cumpărasem și-l ascuțisem. Anul ăsta am pierut iar destule (o șapcă, un cuțit, un stilou, un piepten, un creion automat – la Haiuță).  Meditația a sunat la 15.30 dar eu am stat vreo 10 min și-am jucat tenis, iar grozavul de Haiuță m-a pus absent. De la 15.30 la 17 am scris în Jurnal. Costică scrie bilețele simpatiei lui dintr-a 9-a – bruneta Geta!

În pauza de 5 am jucat volei dar am putut să constat că le văd ca prin pătura udă. Pînă la 6.10 am mai scris în Jurnal.

Azi vremea a fost foarte schimbătoare, cînd senin, cînd înnourat.

Mai înainte a burezat iar acum o negură stăruie pe cer de jur împrejur amenințînd cu furtună. Ni se cam prăbușesc planurile noastre pentru duminică. Timp de jumătate de oră mi-am numerotat filele la Jurnal (396 + 2 = 398 pagini). Pînă la 7 făr-un sfert mi-am dat osteneala și i-am scris o scrisoare buniței, apoi am dus-o la cutie.

Deoarece mai erau vreo 10 min pînă să dea masa, m-am dus cu Halip la sala de valize să jucăm tenis: eu cu paleta, Culai cu cartea. Deoadată vine Adochiței cu Vicovan, cu două palete și-o minge și spun că vor să joace tenis. Eu nu vreau să mă dau la o parte. E dreptul meu: am ocupat masa și joc! Dacă vreau, îi cedez și lui, dacă nu – nu. El a intervenit cu forța, dar tot n-am vrut să mă dau dus de la masă; pe urmă mă lua de bleg. Am început un schimb de ”amabilități” și puțin a lipsit să ne batem în toată legea. Mi-am înfrînat la timp nervii și-am ținut cont și că în sală se mai afla și Zaharia care l-ar fi ajutat pe Adochiței fără nici o discuție, și-am amînat disputa pe altă dată, amenințîndu-l că voi avea grijă de el. M-am enervat cam tare și nu se știe ce s-ar fi întîmplat dacă ne-am fi bătut în parte (fără ajutoare). La masă au fost macaroane și ne-am mulțumit numai cu pîinea care – nu știu cum se brodește – întotdeauna vinerea este proaspătă.

Cerul era plumburiu și vremea nespus de mohorîtă. Nu prea era cazul de plimbare, dar nici de stat la internat nu era. Așa c-am luat-o frumos pe drum, să mai luăm aer (Toader a fumat). Cînd am ajuns în dreptul stadionului, lui Toader i-a venit o idee: ”Ia să mai mergem pe-aici, să inspectăm locurile. Grîu-i mare, tufele de asemenea și… mai știi?”. Am luat-o frumușel pe hipodrom, pe pajiștea plină de margarete care separa lanul de grîu de drumușorul destinat cailor. Am luat-o ușurel, povestind cîte și mai cîte de la școală și făcînd planuri de vacanță. L-am sfătuit să-și facă și el un album.

Înaintînd așa, fără să vrem am ajuns în partea opusă hipodromului. Vrînd să vedem cum e prin grîu, am luat-o îndărăt, de-a dreptul prin lanul de grîu care, în unele locuri, ajungea pînă la brîu. În unul din aceste locuri ne-am tolănit, făcîndu-ne un culcuș foarte comod, la adăpost de vîntișorul destul de rece care sufla pe sub cerul plumburiu. Toader mi-a zis că e un loc bun de venit cu o fată (N. par exemple). Am luat-o apoi tot prin grîu, dar cum vîntul bătea înspre Milișăuți noi tot într-acolo am luat-o. Discutînd așa, Toader zice: ”Măi, ar fi frumos să ne-aștepte unul acolo c-o botă și să ne ia la-ntrebări ce căutăm pe-aici”. Am rîs și-am mers mai departe… La marginea grîului, cînd să ieșim la drumușor văd un om venind spre noi. ”Iaca un partizan” zic eu. ”Adă-l încoa” zice Toader. Cînd am ajuns pe pajiște, vine flăcăul la noi – căci era un băietan și ne-ntreabă: ”Ce-i ăsta?” Noi: ”Drum” El: ”Da ăsta?” Noi: ”Grîu”. El: ”Și pe unde se merge? Noi: ”???” (am tăcut). El: ”Stați așa să vină paznicul!” Noi: ”Stăm”. El: ”Sînteți grăbiți?” ne întreabă crezînd că poate o luăm la fugă. Mai erau 15 min pînă la 8. Am așteptat vreo 5-7 minute și vine și paznicul: un ghijoc bătrîn și mărunțel, înarmat cu o pușcă cu două țevi. Cînd s-a apropiat de noi s-a enervat și a început să răcnească. Nuș-cum s-a-ntîmplat, că numai de Toader s-a legat. Moșu: ”Și-s și elevi, derbedeii! De unde sînteți?” Noi: ”De la Medie 2”. Moșu: ”Dumnezeii mamii voastre, prin grîu vi-i drumul?” Noi: ”Da ce, nu-i voie? N-am știut”. Moșul: ”Aha, n-ați știut?! Paștele și crucea…” Zicînd astea, apucă arma de țeavă și vrea să-l croiască pe Toader. Toader s-a ferit într-o parte, iar moșul crezînd că vrea să fugă, trage piedica și-ndreaptă arma spre noi”. Moșul: ”Hai la director! Vă duc la miliție! Voi călcați în picioare pîinea statului! Vă bateți joc? Hai la miliție”. Noi: ”Mergem la miliție”. Ne-ncolonăm amîndoi și cu pușca-n spate mergem înainte. Moșu: ”Să vă puie dracu să fugiți, că-i încărcată!” ne avertizează flăcăul. ”Nu mișca, că trag!” se bîrzoaie și moșu. Noi însă mergeam liniștiți și ne gîndeam, în sinea noastră: ”ce ne-ar putea face? O amendă sau luăm niște palme de la director”. Însă toată tărășenia s-a terminat mult mai simplu decît ne așteptam. Moșul se oprește (tot cu pușca îndreptată spre noi) și ne-ntreabă: ”O să se mai întîmple?” Noi: Nu! Nici nu s-a mai întîmplat...”. Moșu: ”Pe unde-ați venit?” Noi: ”Pe-aici”. Moșu: ”Pe-aici dați-i drumul!”. Am trecut prin iarbă și-am ieșit la asfalt. Cum am ajuns aici am început să rîdem și să retrăim aventura.

La internat, Toader i-a povestit lui Lungu Costică (coleg de bancă în meditație), iar eu lui Niculai Halip (colegul meu de bancă). Pînă la 9 mi-am scris întîmplările în Jurnal și-mi voi aduce aminte cu drag de ele, recitindu-le.

Seara, după înnourarea ceea grpozavă s-a înseninat și-au început să apară stelele. Pînă pe la 10 am povestit aventura băieților din dormitor. L-am așteptat pe Mircea. Am adormit și nici n-am știut cînd s-a-nființat lîngă mine.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 377 Vineri 12 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (105).


Sîmbătă 21 mai 1966. Astăzi este sărbătoarea celor ce se numesc Constantin, Constanța, Elena, Eleonora, și alte derivate de la Costică și Ileana. Dimineața n-am mai apucat să mă mai uit prin cele cărți. Mai clar, n-am citit la nimic pentru azi.

La latină ne-a adus tezele și-am scăpat de ascultare. Eram foarte curios să văd dacă mi-a pus 3 sau 4. Majoritatea din clasă aveau 4 și minus 5. Cînd am auzit că am ”minus cinci” (adică 5) eram să cad de pe bancă. Mi-am revenit și-am început să zîmbesc de bucurie. Băbuța m-a întrebat: ”Druguș, ai visat tu c-o să ai cinci la teză?”. Nu, asta n-am visat, dar chiar visasem că eram prospăt bărbierit și că mă plimbam cu Melexina – plăcut vis. Apoi, băbuța: ”Asta-i salvarea ta!”. Restul orei am făcut corectarea tezei adică copierea lucrărilor bune făcute de Vîntu și Nenati pe tablă. La noi în clasă erua cîteva Elene. (Ivănuță Elena, Băimăcean Elena, Agarofinei Elena, Ungureanu Constanța. Profesoara de latină: ”No, să trăiești, Ileană!”. De la toate astea, apoi de la Lungu Costică, Lupăștean Elena și Atănăsoae C. Am primit bomboane. În ora de istorie am stat în clasa X-a B împreună cu Albu Dorina și Hlinschi Doina. Ne-a luat Pop acolo pentru că are inspecție de la București și trebuie să-i mai și activeze cîte cineva. Inspecția a fost formată dintr-o singură tovarășă + directoarea. Clasa s-a prezentat comsi-comsa. Lui Pop îi tremurau mîinile și nu-i convenea deloc cînd elevii îi ziceau ”dză aislănd” (în loc de dzi ailăn).

În pauză am ieșit afară și m-am luat de gît cu Lazurcă Aurel (cl XI-a A). Mi-am schimbat semnătura. Dacă pînă nu demult o făceam simplu LDruguș, acum, după zeci și zeci de exerciții făcute pe cărți și caiete, în ore, am reușit să o fac tot mai complicată. (L.D.: În Jurnal sunt scrise câteva rânduri cu semnătura cu cele două triunghiuri suprapuse, semnătură pe care am ”inventa-o” înainte de a veni la liceu).

Ora de chimie s-a desfășurat foarte normal. Nu m-a ascultat și m-am bucurat. Ne-a predat ”Argintul”. La fizică, aceeași poveste.

După ore, vroiam să merg acasă, dar nu m-au lăsat fetele. De ce? Aveam adunare. N-am mai avut ce zice. Pînă să înceapă adunarea am ieșit pe coridor. Aici m-am întîlnit cu Toader. A venit la mine și cu un glas nefiresc a început să-mi spună: ”Mă Druguș, am făcut-o lată! Am fost cu frate-miu în restaurantul Central. Îi spui Feliciei să-i zică lui N să nu mai vină azi la ora două, ci mîine la ora două. Uite, îi dai și biletul ăsta”. Începe el să caute prin buzunare, dar nu mai dă de el. Îl caut și eu, dar … nimic!. Niciunul din noi n-a știut că biletul a căzut pe jos și l-a pescuit Sîrghie. Toader a plecat acasă cu fratele lui (Lazăr).

Astăzi a fost un vînt puternic care ridica trombe de praf.

La adunarea noastră a luat parte și diriginta. Tema: ”Comportamentul tineretului în societatea socialistă”. A citit Lucia Nenati un material scris de ea. Ștefan a scris procesul verbal. După citirea materialului – dezbateri. Asta a fost singura ședință care mi-a mai plăcut un pic. A fost mai multă combativitate și siguranță. S-a început să se discute cum se comportă cei patru băieți din clasă și a fost luat fiecare în parte. Magopăț, săracul, a dus greul criticilor. Eu m-am distrat foarte mult pe chestia replicilor lui. Magopăț s-a dezvinovățit – și foarte bine a procedat – zicînd că colegele lui nu se poartă frumos cu el, iar el le-o întoarce cu aceeași măsură. Diriginta: ”De ce nu te porți frumosc cu fetele?”. Magopăț: ”da ce, astea-s fete? S niște mahalagioice!”. Lui Magopăț i-a luat apărarea Gabriela Șcheianu care a învinuit-o pe Ica Grijincu că se agață mereu de băieți. Toată clasa a fost de acord (Dacă Ica le cam permite…). Am ajuns și eu la scărmănătoare. Diriginta era tare curioasă să vadă cum mă comport eu. Clasa m-a apreciat – spre satisfacția mea – dar toate fetele s-au plîns că nu le salut pe stradă (”Îi fudul!”). Diriginta m-a întrebat ce părere am despre ceilalți băieți. Am împărtășit aceeași părere ca și Magopăț. Apoi tot Șcheianu s-a ridicat și a propus ca ceea ce am vorbit să rămînă între noi, ”în familie” și să nu se mai împînzeacă în toată școala (fetele s-au referit și la mine, ținînd cont că în pauze stau mai mult prin D). Spre sfîrșit, s-a sculat Halip N. și a precizat: ”Să nu creadă fetele că cu asta ne-a pus la respect și că de acuma trebuie să le respectăm oricum”. Apoi diriginta a propus ca fetele să întrebe, iar cineva să le răspundă cum trebuie să se poarte într-o societate. Băimăcean a întrebat ce să facă dacă merge în vizită la o familie. Explicațiile au venit de pretutindeni. Lia mi-a cerut un bujor pe care-l manglisem de undeva. I l-am dat. Lia: ”Liviu, să ai așa o soție!”. Eu: ”Bine, bine”.

După ore am alergat și i-am spus Feliciei ce m-a rugat Toader. Cînd am ajuns la internat, Toader era acolo. Era încă ”vesel”. A făcut o beție strașnică. I-a fost iar rău și a vomitat. A fost acasă și s-a întors imediat înapoi. A luat bani de la fratele său și de la taică-su. Am stat în meditație și, avînd încredere în mine, mi-a spus pățania lui cu Lazăr care pentru prima dată în viață a luat bătaie și are un of la inimă. S-a jurat să se răzbune pe toți).

Am luat masa la ora două deoarece au venit cam o sută de tovarăși care au luat masa la noi.  Apoi am plecat împreună la film. Toader avea nevoie de un loc unde să doarmă și să-și revină. Am văzut filmul românesc ”La capătul pămîntului”. Pe lîngă asta am văzut jurnalul și un ”Orizont științific” nr 1. 1966, foarte interesant. Toader a ațipit la film. După asta am fost cu el pe la CEC unde și-a depus niște bani (120). Ne-am plimbat apoi mult și bine prin oraș, am fost pe la 6 la internat și ne-am întors în oraș. Am făcut un banc cu o țigară în care-am pus catran de la chibrituri. Nu ne-a mers și s-a aprins chiar la Toader… În oraș, am mers la ospătărie, am luat două antricoate (17 lei). Ne-am mai plimbat un timp prin oraș și deodată ne întîlnim cu Zăicescu. Acesta-i dă lui Toader o misiune specială: să-i anunțe pe colegii din D să se prezinte mîine la școală la ora 1. Am pornit-o imediat amîndoi și-am trecut pe la Tănase, Larionescu (”Nu-i acasă!” – ”Nu-i nimic, noi doar v-am înștiințat…  – Ha, ha!”), apoi pe la Popovici (și Nichiforiuc Geta). Am vrut să trecem și pe la Andrișan dar nu era acasă. Acolo l-am întîlnit și pe Zăicescu. Dacă am fost văzuți că ne facem datoria, am considerat că misiunea-i îndeplinită și ne-am dus cu Toader în parc în fața intrării de la ”7N”. După ce ne-am chinuit o vreme pe-o bancă (chinuindu-mă și eu cu o întrebare: unde-o să dormim la noapte?) am luat-o iar la picior. Am intrat în holul de la ”7N” să-mi aranjez freza. Din obișnuință, m-am uitat la ceas să fiu sigur că n-am depășit ora permisă de regulament. Era opt făr-un sfert. Deodată, Toader începe să-mi dea coate și ghionturi și-mi face semn să ieșim afară. Cînd am ajuns afară mi-a spus că pe lîngă noi a trecut profesorul Drancă cu soția. Eu: ”Ei și ce? Încă nu-i ora 8!Toader: ”După ceasul tău, așa o fi. Dar acum e ora 9 fără 20”. Am rîs de această întîmplare și mai ales de nedumerirea mea (de ce m-a scos așa repede afară).

Cînd am ajuns la internat (pe la vreo 10) băieții care-au mai rămas pe-aici se foiau și se luptau să-și găsească un culcuș sub vreun acoperiș. S-au îngrămădit foarte mulți în izolator, dormind ca vai de ei, pe niște saltele de burete. Toader însă m-a lămurit să ne facem un culcuș afară, sub cerul liber. Zis și făcut. Am mers în dormitor și pe sub nasul adiministratorului Florea (care repara lumina, împreună cu cîțiva băieți) am înșfăcat în două serii cele necesare pentru un culcuș bun: trei pături, o pernă mare și lată și o plapomă (de asemenea, am căutat să fie cît mai cuprinzătoare și să fie și groasă). Am dus toate acestea în mijlocul tarlalei de trifoi din spatele internatului, adică în plin cîmp. Le-am așezat pe toate cu destulă dibăcie și ne-am culcat. Deoarce n-aveam cearșaf ne-am culcat cu pantalonii… Toader și i-a pus și la călcat, sub pătură/ Trifoiul fiind destul de înalt ne apăra și de vîntișorul răcoros care adia.

Duminică 22 mai 1966. Dimineața, cînd s-a ridicat soarele și-a ajuns deasupra noastră ne-a trezit și pe noi la 7.30. Me simțeam așa de bine și eram cum nu se poate mai fericiți. Am dormit minunat în aerul curat al nopții senine, aer care dăinuia și dimineața. Toader s-a trezit și pe la 5 și a admirat și un minunat răsărit de soare. Cum am făcut ochi am început să sporovăim  și să rîdem de aventura noastră nocturnă. Pînă pe la 8 și 10 am tot cîntat cît am putut de tare și tot ce ne venea pe limbă. Uitîndu-mă la culcușul nostru am gîndit că e mai confortabil decît unul din opera lui Calistrat Hogaș… pe care am început să-l admir și să-l îndrăgesc. Astfel ne-am înveselit noi – cu cîntările – apoi în lumina puternică a soarelui ne-am îmbrăcat, ”am făcut paturile”, adică am strîns toate cele ce ne-au folosit drept pat și le-am cărat în dormitor. Aici ne-am mai odihnit un pic, apoi am făcut amîndoi o baie bună care ne-a înviorat. Ne-am îmbrăcat și ne venea să nu mai așteptăm pînă ce-o suna masa. Dar ceasul ne arăta ora 9, iar băieții au spus c-au mîncat pe la 7.30 adică tocmai atunci cînd soarele a binevoit să ne trezească. Unii au rîs de locul unde ne-am petrecut noaptea dar habar n-au cît de bine și de frumos a fost. În orice caz am dormit de zece ori mai bine ca ei…

La bucătărie nu prea aveam nas să le cerem masa la o oră așa de înaintată. Am luat-o pe departe să fără să cerem prea insistent, dar dna Alexandra ne-a servit. Deoarece ceaiul se terminase a ”trebuit” să mîncăm cafea…

Imediat cum am luat masa, am plecat amîndoi în oraș și-am făcut cîteva ture. Ne-am întîlnit cu Haiuță și cum aveam aparatul la noi am plecat tustrei la ”Grădina de tir” unde avea loc concursul de atletism al școlilor generale de 8 ani din raionul Rădăuți.

Profesorul Băncescu vroia să mă pună la completat niște formulare și la socotit; m-am descotorosit de treaba asta zicîndu-i că nu mă pricep (s la umanistică etc.). M-a anunțat că duminica viitoare avem și noi (liceele) concurs de atletism. Haiuță mi-a dat să port ochelarii lui, iar eu i-am împrumutat creionul automat. Toader a făcut cîteva fotografii la săritura în înălțime și în lungime. Am venit la internat, dar nu era nimeni în meditație. Am coborît la valize să-mi schimb cărțile și am jucat patru meciuri de tenis cu Babii. Apoi, pînă pe la 12 am scris în Jurnal (pe ziua de vineri). Înainte și după masă Toader a făcut cîteva fotografii cu ”țăranii”, adică cu elevii care erau azi îmbrăcați în costume naționale. I-a mai făcut apoi cîteva poze lui Ica (o fată din clasa X-a B, umană, de la Liceul 1). Nu vroia în ruptul capului să facă o poză cu Haiuță, dar Toader i-a prins o dată împreună…

Pînă la ora 13 am luat masa. Cu toate că știam prea bine că azi, la ora asta, trebuia să merg la școală pentru a întîmpina, împreună cu clasa, delegația șefilor țării în frunte cu tov Nicolae Ceaușescu, am ales să rămîn la internat și să aștept aici trecerea coloanei. Dar ni s-au lungit urechile așteptînd. Treceau orele una după alta și tot așa mai trecea, din cînd în cînd, cîte-o mașină, speriind moșnegii (”Uite-l!”). Abia pe la ora 5, în sfîrșit, au ajuns și-n Rădăuți. Eu am stat chiar în fața internatului. În prima mașină stăteau, în picioare, tov. N. Ceaușescu, Gh. Apostol și E. Botnăraș. Nu știu de ce lumea nu s-a agitat prea mult. Probabil mulți s-au mulțumit numai să-l vadă, uitînd să mai ovaționeze, cum ar fi fost cazul. Poate din această cauză nu pomenește niciun ziar de trecerea lui prin Rădăuți. Toader a reușit să-i fotografieze. A urmat apoi o coloană de 30 de mașini. Alaiul s-a îndreptat spre Putna, punctul terminal al vizitei în Țara Moldovei. Acolo au fost serbări mari, și cine a avut fericirea să-și petreacă ziua de azi la Putna nu i-a părut rău.

Imediat cum a trecut convoiul am ieșit în oraș crezînd că poate se va opri aici, dar a trecut – și încă destul de repede – fără să se oprească. M-am întîlnit cu Haiuță și Toader (care s-a desprins de noi). Cînd l-am regăsit, Haiuță s-a dus la internat iar eu am rămas cu Toader și cu Felicia (na!). Toader s-a dus în parc să facă niște poze la ”țărani”, iar eu am făcut vreo două ture prin oraș cu Felicia (s-o trimiți acasă?!). A venit apoi și Toader. Felicia ne-a povestit cum au petrecut fetele la banchetul lui soră-sa, Elena Popescu. S-au îmbătat toate pe capete și tare mult aș fi vrut să le fi văzut în starea în care erau. Cred că și ele au rîs cînd m-au văzut și mi-au ascultat vorbele în seara aceea de pomină (2 mai). Teodora nu se mai putea ține pe picioare, Natalița a început să plîngă și să-și deschidă inima (îi era ciudă c-a înșelat-o Toader, dar ea nu știa care-i situația). În cercul nostru a intervenit și Costică Lungu care ne-a sfătuit să nu mai stăm cu una ca Felicia că ne compromitem. Am mers apoi tustrei la ospătărie și după ”un pic” de așteptare am mîncat fiecare cîte-o friptură, apoi cîte-un suc. Dar m-am înșelat amarnic: pe lîngă că numai ne-am zgîndărit foamea am dat în total 25 + 4 = 29 lei (e cam de la obraz; nu ne-a venit în cap să ne socotim acolo și ne-a jumulit). Am mers la cofetărie și-am luat cîte-o prăjitură, ca un capac… După asta ne-am continuat plimbarea. Se făcuse ora 7 și afară era rece. Azi am umblat numai în bluza albastră pe care-o tot port în fiecare vară, din clasa VII-a încoace. I-am lăsat pe Costică și Toader în parc și-am venit la internat să-mi iau haina bluza de vînt, pe deasupra. Am venit la internat tot o fugă, ca să nu-i fac să mă aștepte prea mult. Dar degeaba. Ușa de la dormitor era încuiată și a trebuit să stau așa. N-am vrut să-i cer cheia lui Haiuță pentru că ar fi trebuit să-l rog și nu vreau să apelez la el sub nici o formă. Dacă-mi va face vreun serviciu din inițiativa lui, n-am să mă supăr. Am rămas numai cu el în meditație. Mi-a dat două chei și mi-a zis să mă duc la infirmerie să-i aduc un bec. Din curiozitate am încercat cheia și la ușa dormitoarelor și… s-a deschis! Imediat mi-am luat ”haina” și după ce-am scăpat de bec și de chei am tulit-o în oraș. Pe drum m-am întîlnit cu Simeria Virgil și cu Halip Florea. Pe Toader și pe Costică nu i-am mai găsit. Am mers cu cei doi colegi în parc unde s-a încins o discuție despre fete și gusturi. Simeria: ”O fată trebuie să aibă mult mai multe calități decît un băiat”. Mi-a povestit despre prima sa simpatie din cauza căreia a suferit.

Aprinzîndu-se și luminile-n parc, am luat-o prin oraș și-am luat-o pe str. Putnei. Am mers așa sporovăind pînă la vreo 2-3 km de oraș cînd am dat de asfalt (prin dreptul internatului celor de la Școala veterinară). Cînd ne-am întors l-am văzut pe Mircea la (restaurantul) Moldova. M-am uitat la el, m-a zărit și a ieșit afară. De bani nici nu putea fi vorba. Mi-a spus că a fost acasă și mama n-a mai plecat la București. Mi-a dat dicționarul Român Englez (pe care l-a căpătat în schimbul Dicționarului englez-român din care aveam două).

Cînd am ajuns la linie, a trecut un soi de tren cu tot cu locomotivă formînd un singur vagon. Am crezut că ăsta o fi trenul cu care pleacă tov N. Ceaușescu, dar m-am înșelat. Am ajuns la internat după ora 10. În seara asta am dormit în paturile noastre.

Azi a fost o zi frumoasă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 376 Joi 11 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (104)


Joi 19 mai 1966. Azi ”am dat deșteptarea” la 5 făr-un sfert.

M-am spălat pe îndelete, mi-am periat mult hainele, am cusut un nasture la uniformă și m-am învîrtit la infinit prin dormitor pînă s-a făcut 5.30 și-am venit în meditație unde mai erau vreo 5 băieți.

Azi vremea nu e prea favorabilă. Cerul e străbătut de nori albi, mici și deși care, mai tîrziu, s-au transformat în nori negri, de ploaie.

De pe la 5.30 la 6.30, la rugămintea lui Atănăsoae și Achihăiei S. (vecini de sat, Zamostea) am făcut rezumatul lecțiilor ”The London Hotel and Restaurant Workers on Strike” and ”Light Downs upun Johnny Casside”. După părerea mea le-am făcut foarte bune și dacă-mi făceam și mie așa ceva tot făceam teza pe-un 9 sau 10. I-am scris două foi. A început să mă doară capul. Cred că e din cauza somnului; să dormi numai 5 – 6 ore pe noapte atîtea seri la rînd nu e prea ușor. După ce-am făcut cele două rezumate am citit prima nuvelă din antologia ”Nuvela americană contemporană” intitulată ”Polițaiul și Imnul” de W. Sydney Porter. Numai pentru faptul că mi-au plăcut această nuvelă am depus un efort ca s-o pot termina. Pe la 7 n-am mai rezistat. Am pus capul pe bancă și pînă la 7.30 nu m-am sculat. Totuși, după jumătate de oră de somn parcă m-am mai refăcut. Cînd am coborît la masă am trecut pe la pompă și am ținut fața în pumnul cu apă. Trecîndu-mi astfel mahmureala, am căpătat chef de vorbă și de glumă.

La masă am început să povestesc nuvela lui Toader și lui Costică. Mi-am pus ceai în cană și, rîzînd împreună cu cei doi, am uitat să mănînc și, pe cînd ceilalți au terminat de mîncat și-au ieșit afară, eu abia am început să mănînc. (Imnul și polițaiul. O frunză uscată – cartea de vizită a lui Moș Gerilă! Încercările unui șomer de a-și găsi un adăpost de iarnă prin săvîrșirea de infracțiuni. Toate acestea însă – încercarea de a sparge o vitrină, de a mînca pe gratis, furarea umbrelei, acostarea domnișoarei, stingherirea liniștii – îi sînt iertate sau trecute cu vederea de polițiști. Cînd, în sfîrșit, șomerul s-a hotărît să lucreze undeva, vine un milițian și-l întreabă: ”Ce faci aici?”. Șomerul: ”Nimic!”  Atunci milițianul îl somează: ”Vino cu mine!” Peste cîteva zile Tribunalul Polițienesc îl trimite 3 trei luni pe insulă…).

Am mers împreună cu Toader la școală. Cînd ajungem la vreo ușă sau poartă ne dăm unul în spatele celuilalt și, cu o risipă enormă de politețe, spunem: ”Intră!” – ”Nu, mulțumesc! După tine!” și ne codim așa minute întregi pînă se hotărăște unul să intre. Cîteodată ne învoim să intrăm primii, cu rîndul: o ușă el, o ușă eu. Prostii…

La școală fetele au adus mulți bujori și aveam ce împușca (cu petala așezată pe pumnul semideschis) spre spaima fetelor.

La limba română a predat toată ora opera lui Hogaș și s-a citit fragmentul ”Singur”. Fiind o descriere reușită și cu unele note de umor, mi-a plăcut. În general, îmi plac descrierile de natură.

În pauză am primit prin Pîrghie o poezie în limba engleză și mi-a cerut s-o traduc. Cînd mi-am aruncat ochii peste ea, n-am înțeles decît cîteva cuvinte. Restul, nu știu ce dracu, îmi sînt complet necunoscute. Am întrebat-o de unde o are. ”De la Melexina”. Atunci am discutat puțin cu ”ea”. Nu-s supărat pe ea, dar am aceeași relație pe care o am cu Albu sau cu oricare altă fată din clasă. La istorie, a ascultat aproape toată ora. Eu am mai citit o nuvelă, între timp. A fost Storoj și a mai făcut o dată înscrierile pentru excursii. M-am înscris la amîndouă, iar la cea mai recentă am achitat-o (100 lei). Pentru excursia de la vară s-au mai înscris două fete: Moroșan Maria și Sfichi Ana. Am mai primit un bilețel de la ”ea”. La început a vrut să ”gavarească”, dar i-am făcut semn să scrie. A scris sub aceeași formă ca și pînă acum: (”L iviu, poți să traduci? L ia”) (L.D.: grafia mai avea un schepsis imposibil de redat cu ajutorul tastaturii: Primul L este scris deasupra lui iviu, iar ia este scris sub L). I-am răspuns.

La limba rusă s-a făcut toată ora recapitulare. Nu știam nimic și cum parcă mă încerca o durere de cap am stat toată ora cu capu-n mîini și n-am răspuns nimic.

În pauză, mă plimbam cu Toader pe coridor cînd vine Atănăsoae să-mi aducă un bilet de la Zamostea (A.S.) (L. D.: probabil Achihăiei S., cea care mi-a cerut să-i fac un rezumat și care vroia să-mi mulțumească). Mi-a cerut să-i dau imediat răspunsul, dar n-am chef să-mi fac de lucru cu ea și m-am hotărît să nu-i răspund (ca și biletului semnat de A. Doina, din clasa IX-a B).

La naturale n-a ascultat. Mi-a pus vreo trei întrebări și le-am ”cam” știut..  Sper să-mi fi pus un 8 (ca să nu-mi modifice media). Chiar sînt curios cît mi-a pus. În oră am primit un bilet de la Lucia Nenati în care îmi face observația că ”ieri la film am rîs de ea, împreună cu Gherasim” și că ei nu-i place ca cineva să rîdă de ea că se face foc”. Nu i-am mai răspuns, cu toate că mi-a cerut asta. Halip Niculai mi-a arătat cum se poate desena foarte practic o pară. Punînd cap la cap degetele arătătoare și cele mari.

După ora de naturale am mers la internat cu Toader și cu Costică. Lui Toader i-a venit maică-sa de-acasă. Cu această ocazie mi-a povestit cît de mult ține la el și–i împlinește dorințele. După ce-am luat masa am mers cu Costică în oraș să-mi iau o minge de tenis. Deoarece la ”Sport” era închis am încercat la ”Tutungerie”: ”Aveți mingi de tenis?” – ”Să vedem, poate mai sînt” și mi-a scobit o minge, spre mirarea lui Costică.

La internat am vrut să joc tenis, dar Haiuță a încercat să mă ia pe departe: aștepta rugat. L-am înjurat în gînd și l-am lăsat să-și păstreze cheia de la sală. Am jucat cu Costică în meditație. Apoi am jucat cu Chifan și m-am încălzit la culme. Îmi face plăcere să joc cu unul egal sau mai bun ca mine. Depun toate eforturile pentru a cîștiga și, în felul ăsta, învăț să joc mai bine.

De vreo săptămînă m-am obișnuit să țin în buzunarul pentru batistă din stînga carnețelul pentru însemnări, stiloul și creionul automat.

Pînă la 3.30 am stat vreo jumătate de oră pe dîmbul de lîngă teren unde se adună, de obicei, toți băieții de la internat și stau la soare.

De la 3.30 la 5 i-am făcut lui A.S. și lui Atănăsoae rezumatele lecțiilor ”The March of the Workers” și ”Rapid Forward Movement”. În pauză am jucat tenis. De la 5.30 la 7  m-am muncit într-o singuură direcție: am tradus poezia dată de Melexina. Poezia este scrisă într-o limbă veche și cam încurcată. Cu greu, și cu multe traduceri libere am reușit s-o scot la capăt. La masă, Costică a încasat o palmă de la Prandea pentru că a fluierat. În pauză iar am jucat tenis cu Costică. De la 8 la 9 am încercat să mă uit pentru teza la română, dar am amînat pentru dimineață. După tradiționala baie și frecție cu apă rece, am venit în meditație și-am stat pînă la 10!

Vineri 20 mai 1966. Dimineața m-am sculat singur la 4.30, m-am spălat și m-am echipat după ce am făcut o înviorare bună. După ce mi-am cusut cureaua de la ceas am venit în meditație la 5.15. De la 5.30 la 7.30 am citit încontinuu la limba română reușind să parcurg de două ori întreaga materie. N-aș vrea ca tocmai la limba română să scot o notă mică.

Ieri vremea a fost foarte schimbătoare. Cînd cerul era complet înnourat și chiar bureza – cînd cerul era foarte senin și soarele dogorea. Azi dimineață a fost foarte înnourat și chiar a burezat un pic.

S-a făcut înviorare. Toader continuă să-și scrie însemnările, dar după timpul în care le scrie îmi dau seama că-s destul de sumare. Am mai bine de o săptămînă de cînd dorm numai cîte 5-6 ore pe noapte. Mă simt tare consumat și de multe ori mă doboară somnul și oboseala. De acum voi încerca să reintru în normal, adică să mă culc și să mă scol în rînd cu toată lumea.

Azi dimineață trebuia să fiu la școală la 8 făr-un sfert pentru a începe teza la română. Am ajuns însă la fără 10 și profesoara tocmai terminase de scris subiectul pe tablă: ”Demascarea exploatării sociale în operele scriitorilor D. Th Neculuță, Șt.O. Iosif, P. Cerna și O. Goga.” Am scris aproape patru foi. Halip N a avut scrise pe bancă cîteva poezii și mi le-a suflat și mie. Deoarece caietul meu a rămas în D, am dat teză pe două foi duble.

Ora de fizică s-a scurs încet, în laborator. După ce a ascultat o elevă a predat restul orei și a făcut iar experiențe plicticoase.

În pauză, i-am dat ”ei” (b.m.) traducerea poeziei din limba engleză. Ea a rîs, a copiat-o, restituindu-mi ”originalul”.

La latină, pentru azi nici nu m-am uitat în carte; cuvinte – ioc. Și nu știu cum naiba se brodește că începe baba să-i caute pe cei care n-aveau note destule. Cum eu aveam o singură notă, căpătată ora trecută, imediat m-a agățat să ies la ascultat. Am începu să-i îndrug motive și scuze poate-poate m-o lăsa-n pace (am avut teză la română, voi învăța mai bine data viitoare). Profesoara: ”Tu ai o singură notă. Ți-ai bătut joc de limba latină de cînd ai venit în clasa asta. Uite, tu trebuie să dai și extemporal!” Eu: ”Am să dau, tovarășa profesoară!” Ea: ”Stai jos, băiete!”. Văzîndu-mă scăpat, m-a apucat veselia. Profesoara a făcut o analiză a notelor obținute la limba latină după care a ascultat doi voluntari (care-au luat cîte-un patru) și a predat lecție nouă.

Abia azi am aflat că are loc o eclipsă. ”No, ce-i cu eclipsa, nu se vede nimic?” Profesoara m-a mai întrebat o dată un viitor anterior (paremi-se ”a vedea”). N-am știut nimic și m-a cam apostrofat: ”Tu parcă nici n-ai fi în clasă”.

Înnourarea de azi dimineață a dispărut lăsînd loc unui cer senin, brăzdat din cînd în cînd de nori albi.

Chiar în pauza care a urmat s-a văzut începutul și faza maximă a eclipsei uitîndu-mă printr-o sticlă afumată. Am văzut clar bucățica de soare care a mai rămas ”întreagă”. S-a făcut mai întuneric, parcă era dimineața înainte de răsăritul soarelui; se făcuse și un pic frig. La geometrie profesoara ne-a lăsat jumătate de oră liberi, de capul nostru, să vedem eclipsa. În acest timp am mai citit din nuvele. (De spus repede: ”Eu pup poala popii, popa pupă poala mea”). În a doua jumătate a orei de geometrie mi-a venit somn. Am pus capul pe bancă și pare-se că că pînă la sf orei am ațipit un pic. S-a uitat o dată Hrișcă la mine, dar eu nu l-am văzut…

La l rusă s-a făcut gramatică. Un bilețel de la ”ea”: ”Ce înseamnă maree”. Eu: ”Întreab-o pe Lucia”. Apoi toată ora poșta a funcționat încontinuu. Am flecărit – în bilețele – despre supărarea mea urmată de încăpățînare. Ea: ”Nu știam că ești și încăpățînat”. Eu: ”Să știi, de-acuma”. Profesoara de rusă a prins-o pe Nenati desenînd femei. Nu i-a făcut nimic.

După ce-am luat masa, Toader s-a dus să se întîlnească cu N. pe banca lor preferată de lîngă chioșcul lui Goraș. Eu am început să joc tenis, dar nici n-am dat de cîteva ori cu paleta că l-am văzut pe Mircea venind spre mine. Mi-am închipuit că poate-mi aduce bani de excursie. Dar m-am înșelat. Cum ne-am întîlnit m-a anunțat că a încurcat-o și încă serios de tot. L-a prins cu trei călători în cursă fără bilet. Controlul i-a făcut proces verbal și i-a dat 300 lei amendă. Am mers cu el la poștă și am scos atîția bani cît am putut să scot, adică 75 de lei. Am trecut prin oraș, m-am alimentat cu mine pentru creion, am luat două înghețate de doi lei și-am venit la internat unde-am stat degeaba pînă la 5. Am citit ultimul număr al revistei ”Urzica” și nici n-am știut cînd a trecut vremea.

Timpul e iar frumos și cerul e senin.

La 5 a venit Toader de la întîlnire și, vesel, mi-a propus să mergem la spectacolul ”Patima roșie” de la Casa de cultură. Pedagogul de serviciu era Haiuță. Acesta i-a spus lui Toader cu înțeles: urciorul nu merge de multe ori la apă. Totuși el mai încearcă o dată. Ca să fiu și eu în ordine cu biletul de voie, ne hotărîm să fabricăm așa ceva. Nu e greu. Iau o semnătură de-a lui Zăicescu, încerc să văd dac-o pot face și-i trag una pe biletul de voie de credeai că-i semnătură de ministru. Tot eu mă duc la Haiuță, cu inima-n dinți și-i declar: ”Tovarășe pedagog, noi mergem la spectacol”. El: ”Bilet de voie, ai?”. Eu: ”Am”, și-i dau biletul foarte calm. Se uită un pic la semnătură și întreabă, zîmbind: ”A cui-i mă, semnătura asta?” Eu neștiind ce să-i răspund și temîndu-mă să-i spun că-i a dirigintelui, întreb: ”A cui poate să fie?” apoi Toader, mai îndrăzneț: ”a tovarășului diriginte!”. N-a terminat de zis și ne-a apucat un rîs nebun. Rîdeam de ”bafta” noastră și de faptul că ni s-a înfundat așa grozav. După asta, văzînd că nu merge, ne-am zis: ”Ia mai dă-l dracului. Noi mergem și-așa”. Ne-a chemat înapoi. El juca tenis și tocmai rămăsese în pană de minge. Eu aveam două în valiză: una a mea și una lui Popovici D. Eu: ”Dom pedagog, dacă vă dau o minge, ne dați voie?” El: ”Da!”. Am sacrificat imediat mingea lui Popovici și-am fost liberi! (dacă întreabă Popovici unde-i mingea îi voi spune: la Haiuță!).

Am luat-o pe str. 23 august spre Casa de Cultură. Pe drum ne-am întîlnit cu Telucu Piecnița care ne-a anunțat că spectacolul de la 5 s-a amînat pentru ora 8 și pe lîngă toate, nici Ilinca Tomoroveanu nu vine. Totuși, am mers la Casă și ne-am luat bilete pentru ora 8.

În tot orașul se fac mari transformări și îmbunătățiri. La Casa de Cultură se văruiește și se tencuiește. În oraș se repară gardurile, se curăță șanțurile, se plivesc florile. Înspre Putna s-au asfaltat trei km de șosea și asta numai în cîteva zile!!! Care-i motivul? Și n-a fost greu să-l aflu. Toată lumea vorbește de vizita tov. Nicolae Ceaușescu în regiunea noastră, trecînd, bineînțeles, și prin Rădăuți.

După ce ne-am luat bilete am venit la scrîncioburile din părcușorul copiilor și ne-am dat pînă ni s-a făcut iar rău. Am mers apoi la internat, plimbîndu-ne pînă la ora 7. Deoadată, ne-am adus aminte că la 7 trebuie să luăm masa. Atănăsoae era cu noi. L-am lămurit să mergem cu taxiul la internat. Am mai pus eu o vorbă  și Atănăsoae a fost de acord numai să-i dăm noi odată banii. Zis și făcut. Am luat taxiul și am ajuns imediat și foarte comod la internat. Eu am plătit taxiul cu banii lui Tanasă. La poartă era Simeria Virgil și cu Halip Florea care, cînd au văzut taxiul au sărit să deschidă poarta neștiind ce ștabi mari aveau să coboare… Pe urmă ne-am distrat cu toții. După ce-am luat masa am plecat cu Toader din nou la scrînciob unde trebuia să ne întîlnim cu Telucu. L-am văzut însă pe Viforeanu și-am întins-o. Apoi ne-am întîlnit cu Telucu care mi-a spus că semăn tare bine cu fratele meu; cică parcă sîntem gemeni.

Am intrat la teatru de la 8.30 la 11 (fără nicio învoire de la internat). Primele două acte am stat la balcon, făcînd un pic de scandal. Pînă a venit un oarecare care ne-a făcut observație, n-am luat piciorele de pe scaunele din față, fiindu-ne foarte comod. Comedia tragică ”Patima roșie” de Mihail Sorbul a fost interpretată de un colectiv de artiști de la Teatrul ”I.L. Caragiale”. (Țicnitul: ”tu judeci cu coloana vertebrală”; ”un dobitoc inteligent”). Piesa mi-a plăcut. Am ajuns destul de tîrziu la internat. Am aflat că Haiuță n-a zis nimic rău de noi.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 355.      Joi 21  decembrie 2017.   Jurnal de licean prostuț (83).


Joi 20 mai 1965. Timpul – întocmai ca ieri. M-a ascultat la muzică. M-am întîlnit cu Hollinger (un pedagog nou, venit din Grănicești, care m-a pus să scriu la părinți). După masă am învățat la geometrie. Vasile Galan mi-a dat 70 lei. Am pus 6o la cec.

Vineri 21 mai 1965. Dimineața înnourat. M-am sculat la 5.30. A doua oră am dat teză la matematică (6 puncte). Constantin și Elena (trei Elene și un Costică). După masă s-a înnourat, iar spre seară a plouat. Am fost la film: ”Joe Limonadă” – studiourile Barandov, Cehoslovacia. Apoi am fost la atelier. În restul zilei am citit. Merii și perii sînt înfloriți, iar prin parcuri crește iarba. Laleaua pestriță și–a trecut timpul, iar narcisele sînt în toi. Unii copaci au început să-și scuture florile.

Sîmbătă 22 mai 1965. Toată ziua a fost înnourată. Am mers fără cărți la școală. După masă am cumpărat și am citit revista ”U.S.” (Uniunea Sovietică). A fost Mircea Ungureanu pe la internat. Aga Mihai mi-a spus că l-a văzut pe Mircea D. (ruguș) prin oraș. Seara am jucat fotbal și Juravle m-a lovit cu mingea drept în testicule.

Duminică 23 mai 1965. Dimineață a fost tata la mine. A vorbit cu Prandea (Hamza, Hamlet) despre faptul că am scris Hamza pe un perete.  Am fost cu tata la Mircea la Șc. Medie 1. Apoi am mers în oraș și am mîncat. După 12 am plecat la Stelu. M-am întîlnit cu Radu, Nicu, Stelu, Rodica și puncte puncte. (L.D.: Probabil era vorba, din nou, despre simpatia mea – Claudia. Ca să nu se afle despre ea, scriam ”puncte, puncte”…). Apoi am fost la film: ”Regina cîntecelor”, cu Sara Montiel. Apoi am venit la internat și am jucat volei. Mircea a trecut pe la mine. I-am dat 25 lei și ceasul de mînă. Seara am mers spre unitatea militară cu Simeria, Aga și Galan. Un soldat mi-a promis că-mi face rost de o trișcă.

Luni 24 mai 1965. Toată ziua cerul a fost acoperit de nori. A bătut vîntul. Mircea a trecut pe la mine și mi-a dat 15 lei. După masă am trecut pe la cazarmă. Soldatul mi-a adus fluierul promis. N-a vrut să-mi ia bani: tu ești elev și îți trebuie bani. Cînd am ajuns la internat am schimbat trișca pe un fluier adevărat de la Ilie Munteanu din clasa XI-a A, de la Medie 1.

Marți 25 mai 1965. M-am sculat la 5 și-am învățat la chimie. După 6 s-a înseninat și pînă pe la 11 a fost senin. Apoi a plouat zdravăn, cam jumate de oră, cu descărcări. După masă a plouat iar. Au fost ploi de vară, repezi, bogate și trecătoare. Am dat teză la chimie: ”Variația valenței în grupe și perioade” și ”Electropozitivitatea și electronegativitatea”. Nu m-am prea așteptat la acest subiect. La matematică, tov prof Bondor Aurelia m-a rugat să-i împărtășesc impresiile noastre asupra felului ei de a munci și asupra felului de notare (la sfîrșitul trimestrului trecut, prof Bondor m-a surprins făcînd scamatorii și a rîs). După masă am stat degeaba. A trecut Mircea pe la mine. A dat și el lucrare scrisă la limba romînă: ”Ciocoii vechi și noi” și ”Alexandru Lăpușneanu”. I-am dat lui fluierul. Seara am jucat fotbal și m-am bătut cu Lungu Arcadie (Cl IX C Medie 2). Apoi a venit și s-a împăcat cu mine. Am mai pățit la fel și anul trecut ci Romaniuc Ghorghe (de la Medie 1, clasa 8 D). Mircea cîntă frumos din muzicuța de 40 de lei. Merii și perii de toamnă sînt încărcați cu flori. Au înflorit lalelele. Seara m-am simțit obosit.

Miercuri 26 mai 1965. Însorit. Am venit la 12 și am plecat la film la ”7N”: ”Neamul șoimăreștilor”. Se aseamănă cu filmele franceze (Cartouche, de ex.). Mi-a plăcut figura și ochii lui Tudor. Pt seară s-a dat hrană rece. De la 5 s-a dat drumul la dormitoare. Azi a fost ultima zi de curs la clasele a XI-a. Se fac pregătiri intense pentru banchetul ce va avea loc în Sala de mese. Seara au venit toți profesorii și elevii precum și mulți invitați. În beci au depozitat vin. M-am culcat tîrziu.

Joi 27 mai 1965. Cald. Am luat un 7 la rusă. Ora doua trebuia să dau teză la fizică. Eu însă am lipsit gîndindu-mă că am să dau în altă oră. Nu mi-a mers și Teleagă m-a scris în condică (pentru prima dată). A trecut Mircea pe la școală. În ora de engleză am fost pînă la un geamgiu (Pop Mihai, str. 23 august Nr. 13). Am scos 25 de lei de la CEC apoia am fost la Mircea la gazdă. Seara a dat drumul la dormitoare pe la 6. În sala de mese a fost o reuniune.

Vineri 28 mai 1965. Întreaga zi a fost frumos. S-a aflat toată afacerea cu vinul (11 litri). După masă am început să citesc ”Micii sălbatici” de Ernest Thompson Seton. În pauza de 8 am fost cu Simeria Virgil, Atănăsoae C. la lacuri (Str. Plantelor pînă la Str. Prieteniei nr 70).

Sîmbătă 29 mai 1965. Dimineața – frumos, însorit. Am 6 în teză la rusă., 7 în teză la romînă și 2 în teză la fizică. În orele de geografie și naturale am avut liber. După masă am fost cu Aga la Iazuri și-am stat pînă la 5 seara.Seara am fost în plimbare cu Simeria Virgil, Popovici Neculai și Vasile Galan. Azi am avut Adunarea Generală pe luna mai.

Duminică 30 mai 1965. Dimineața a plouat puțin apoi s-a înseninat. Dimineața – bucurie! Au venit amîndoi părinții și au vorbit cu Hollinger. Dar n-a fost deloc bine. Nici nu m-am dus la masa de dimineață. Nu sînt prea hotărît pentru ”Liceul Militar”. Părinții mi-au spus că au aflat că s-a propus să primesc nota minimă la purtare. De ce? Pentru… Am plîns și am fost foarte supărat. Nu m-am gîndit că s-ar putea ajunge atît de departe pentru cele întîmplate. După cîtva timp a venit tata la mine. Am mers cu el în parc unde era mama și Mircea. Mi-a dat 135 de lei pentru internat. Mircea a dat examen scris și oral la zoologie (Originea omului). A știut foarte bine. Am ascultat la difuzor (în sala de meditație) meciul de fotbal dintre RPR și RSC : 1-0 (L.D. în traducere, meciul a fost între România și Cehoslovacia).

Luni 31 mai 1965. Toată ziua a fost cald. La zoologie a fost liber jumătate de oră. La istorie – recapitulare. M-am ales cu un 3. Am dat teză la engleză (5 întrebări din trei lecții și cinci propoziții de tradus). Cei de la Medie 1 învață acum de dimineață. Masa se servește la ora două. Am citit ”Micii sălbatici”. Seara facem raiduri prin jurul cazarmei, vorbim cu soldații. A plecat Neculcea de la internat. M-am obișnuit să dorm în fiecare noapte cu geamul de la căpătîi deschis.

Marți 1 iunie 1965. Ziua copiilor. Dimineață se anunța o zi minunată. La amiază, în timpul orei de latină și după aceea, a plouat strașnic. Stropii erau mari, grei și repezi. Cîtva timp a plouat cu gheață. Apa curgea șiroaie și s-au format bălți foarte mari prin curți. La ora 5 pămîntul era doar umed. La 7.30 am fost la Mircea. Era la dna Andronescu. Am stat și am vorbit acolo apoi m-am întors la internat.

Miercuri 2 iunie 1965. O zi frumoasă cu cerul limpede. Am luat un 8 la geografie și un 8 la cor. Cînt foarte bine… J . Am fost la Mircea la Școala Medie nr 1. Azi dă examen la franceză și era ocupat. Am scos 9 lei de la casierie. Mi-am cumpărat un creion automat de 3.50 lei și cartea ”Regiunea Suceava – îndreptar turistic”. Toată ziua am citit ”Ce-am văzut, ce-am aflat și ce-am priceput în cursul celor două călătorii făcute la Londra” de S. Obrazțov, actor sovietic. În limba chineză ”Sie, sie tai dien” înseamnă ”Mulțumesc și La revedere”. L engleză: How are you? – Cum te simți?. Limba rusă: Horoșo, spasibo (Bine, mulțumesc). ”Geniile nu se nasc, ele doar mor”. Seara m-am mutat în dormitorul 7 de cinci paturi (cu: Costea Mihai – Suceava, Iuraș Gh – Putna, Hudema Petru – Brodina și Juravle Petru – Straja. Mă simt mai bine.

Joi 3 iunie 1965.  De asemenea, zi frumoasă. Am terminat de citit ”Londra”. Am 6 în teză la matematică și minus 10 la l engleză. În ora de diriginție am lovit-o pe tovarășa dirigintă cu un ”glonte”. Pop M. a vorbit cu mine despre facultate și mi-a prezentat perspective frumoase. ”În cel mai rău caz, ajungi profesor în Rădăuți. Îți doresc să fim colegi!” Pe la 3 a fost tata la mine și apoi am plecat cu el la Mircea. A dat la franceză bine (Biletul 30 – inexistent). Tata mi-a lăsat 7 lei și a plecat cu cursa de 5.30. S-a trecut povestea cu vinul.

Vineri 4 iunie 1965. Cam înnourat. Am încercat să citesc ”Ultimul mohican” și nu mi-a plăcut. (Introducere la capitolul 1). Seara fac flotări cu un extensor și ajung chiar pînă la 30. A fost Mircea pe la mine și mi-a spus că a dat foarte bine la matematică.

Sîmbătă 5 iunie 1965.  De asemenea, după amiază a fost înnourat. Azi trebuia să se țină Adunarea generală a org. UTM cl 9 D. După masă am fost la Mircea. Nu l-am găsit acasă și m-am întîlnit cu el în oraș. S-a supărat că n-am vrut să scot bani de la CEC. Galan n-are de gînd să-mi dea datoriile. Seara am fost la lac (Str. 23 august).

Duminecă 6 iunie 1965. M-am sculat la 7.30. Aseară am stat de vorbă cu Costea M pînă la unu făr-un sfert. Mi-a povestit multe întîmplări plăcute și neplăcute din ultimii ani. Ziua a fost nouroasă și spre seară a plouat un pic (oleacă). Mi-am adus alt pat în dormitor (Iuraș Gh.).
Luni 7 iunie 1965. Mi-a încheiat media la zoologie (8) și la istorie (7). Am 9 în extemporal la engleză. Media 10. Mi-a pus notă la desen. Am 5 la educație fizică (prin neprezentare). Am copiat o adresă de engleză: ”Senorita Teresa Serradel S/ San Bonifacio nr 36, Piera Barcelona, Spania”. Colecționează vederi din toată lumea pe teme sportive, floră și faună. Cunoaște franceza și engleza. Spre seară a fost Mircea pe la mine. A fost acasă. A adus Fotobox ul și ”Capuri și picioare” + 2,50 lei. Am trimis o scrisoare pe 2 VI 65 de pe adresa: Dragoș Silviu, Gramiești. Către Karl Uhl Wien Breitgasse nr 8, Austria. Am fost la o expoziție la Casa de cultură.

Marți 8 iunie 1965. Dimineața – minunat. S-a menținut toată ziua senin. Galan mi-a dat 20 lei. Ultima oră am avut adunare generală pe iunie. Mircea a dat astăzi examen la fizică. Bine.

Miercuri 9 iunie 1965. Senin, minunat. N-am făcut cor.

Joi 10 iunie 1965. Nouros. După masă a plouat zdravăn și a prins bine. Aerul era curat și împrospătat. Am luat un 8 în oral la engleză. Gherasim și Gafencu au încasat cîte un 3 la rusă. În pauze mă distrez. Am început să citesc ”Acțiunea Gambit”. Sera a fost Mircea pe la mine. A dat foarte bine la chimie.

Vineri 11 iunie 1965. Vreme schimbătoare. N-a mai plouat. De marți nu mai iau cărți cu mine la școală. (N-are rost). Acum sînt ascultați elevii periclitați. Mi-am cumpărat ”Statutul P.C.R.” + ”Declarația” (proiect) și ”Descoperiri geografice în secolul 20”. Azi a avut loc Concursul FGPAS (Fii Gata pentru Apărare și Sport). Au participat Medie 1, Medie 2 și Siret. A cîștigat Medie 2. S-au împărțit multe insigne.

Sîmbătă 12 iunie 1965. Zi frumoasă. Am avut două ore libere. M-am făcut c-o insignă de polisportiv (de la Broască Geta din Dornești). După masă am fost la film la ”7 Noiembrie”: ”Salut, viață!” – sovietic. Nu s-a făcut meditație. Am aflat de la Tudor Burghele din Rădăuți o adresă a unei fete din Yugoslavia: Dusica Adic, Novi Sad, Skopljanska 2, Jugoslavia”. Am scris ”un proiect” de scrisoare. Seara a fost Mircea la mine. A dat totul bine și a terminat cu examenele. I-am scris buniței. O mare majoritate au plecat azi acasă.

Duminecă 13 iunie 1965. Dimineață însorită. De la 10 am jucat mingea. Pe la amiază a plouat în mai multe serii (cu soare). Pe la 3 am fost cu Orest Ungureanu la gazda lui și mi-am ales niște cărți: ”Mathias Sandorf”, ”Ivanhoe”, ”Europolis”, ”În ajun”. Biblia pentru credincioși și necredincioși”, ”Cea dintîi iubire”, ”Povestiri”, ”Trenul trebuia oprit”, ”Povestiri” și încă o carte (două carnete, fotografii). A fost Mircea pe la mine. Mi-a dat ceasul. Seara am fost cu Simeria prin oraș. M-am culcat la 10.

Luni 14 iunie 1965. Dimineața soare. Am plecat la școală de unde ne-am încolonat în direcția Dornești. Gafencu și Gherasim au venit cu bicicletele. Eu am mers cu Istratoaie Mihai și Ungureanu Mircea. Cînd am ajuns la Dornești ei au vizitat Topitoria de in, iar eu cu Mircea și Pușa (iepuraș) am păzit bicicletele. La întoarcere, bicicliștii au plecat înainte, iar eu cu Istratoaie și Mircea am rămas la gară. Ne-am suit în primul marfar și la 12.15 am fost în Rădăuți. Am fost pe la Orest apoi la internat. Aici m-am întîlnit cu bicicliștii. Am început să citesc ”Trenul trebuia oprit”. N-am fost la meditație, ci am stat în dormitor și am citit ”Doi ani de la Bikovski”.

Marți 15 iunie 1965. Ultima zi de școală. Azi cei de-a 11-a au examen de maturitate la romînă. Le-a dat ”Viața grea a țărănimii în opera lui Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu”. La școală s-au făcut comunicări pentru vacanță. La 9 ni s-a dat drumul acasă. Am fost cu Ungureanu Mircea prin oraș. Pîrghie Rodica – Brigitte Bardot. Am fost la Mircea. La 5.30 am plecat spre CASĂ. Ne-a așteptat tata la cursă. Mircea a rămas corigent la limba franceză. Acasă totul este plin de verdeață, imagine care-mi amintește de întoarcerea mea din tabăra de la Bucșoaia. Acasă am vorbit, am citit, povestit și ne-am culcat obosiți. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

 

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 337. Duminică 3 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (70).


Vineri 4 martie 1966. Aseară a trebuit să dorm tot cu Horodincă. Fiind obosit am dormit greu și nu m-am mai trezit în sforăiala lui. Azi dimineață aș fi vrut să mă trezesc înainte de 6 dar pedagogul ne-a sculat la 6 și 10. În ora de meditație de la 6.30 la 7.30 am reușit să-mi învăț formulele la geometrie și eram pregătit să dau azi teză la matematică. Cînd învățam așa, deoadată a început să ne cheme pedagogul Țopa la el la cabinet. Și lucru curios, cam pe toți din d. 8. Cînd am intrat acolo Țopa a început să întrebe: la ce oră am venit în dormitor? (la 11), dacă nu dormea cineva la ora aceea (nu), cînd a venit Costică Lungu în dormitor (nu știu). A venit și o întrebare suplimentară: dacă fumez (l-am asigurat că nu) și am fost liber. După ce am luat masa, ne-am încolonat și am pornit spre școală. Mi-am adus aminte că mi-am uitat caietul de limba română și m-am întors de mi l-am luat. Am dat să plec, dar mi-a ieșit Haiuță înainte și m-a luat deoparte. M-a întrebat dacă poate să aibă încredere în mine și l-am asigurat că da. Atunci mi-a spus cum stă problema. Astă noapte s-a furat de la Terzea Gh. (cl IX) din d.8 100 de lei. După toate cercetările, bănuiala a căzut pe Costică Lungu și el nu știe de asta. Pedagogul m-a rugat pe mine să-l urmărersc și să observ dacă nu merge pe undeva să schimbe suta. Dacă l-aș fi surprins nu s-ar fi întîmplat nimic: doar i-aș fi dat înapoi suta băiatului.

Prima oră am avut limba română. Prof. a ascultat jumătate de oră după care ne-a dictat ”Lupta de eliberare națională oglindită în poeziile lui G. Coșbuc”. Nu știu de ce nu m-a ascultat nici azi: și doar mi-a promis că mă ascultă. Ora doua am avut fizica. La început a ascultat cîteva eleve (printre care și B.M.) M. a mai știut cîte ceva, dar destul de vag și doar a întrebat-o ce-i mai ușor. La una din întrebările la care s-a împotmolit s-a găsit o deșteaptă să-i sufle. Profesoara s-a enervat și a trimis-o la loc: 4! După asta i-a ținut o teorie de 5-10 minute că de ce trimite anumite persoane s-o înduplece, că ea nu face lucruri din astea și că pe elevii care procedează așa îi ascultă mai sever să nu-i scape. M. a tăcut la început. Restul orei a fost ”only angry” (doar supărată). Ciobănița a predat un capitol nou: electromagnetismul.

În pauză l-am urmărit pe Costică să văd dacă nu iese cu banii să-i schimbe la cofetar. Dar a stat tot timpul în clasă. Azi am dus la bibliotecă ”Tartarin” de care m-am plictisit și-am luat o carte pentru vacanță. I-am spus bibliotecarei că vreau să dau la engleză și să-mi împrumute ”Moromeții” lui Marin Preda în limba engleză (”The Morometes”). Am luat cartea – care-i destul de groasă – și mi-am pus în plan s-o citesc în vacanță. Propozițiile sînt foarte simple și traducerea e destul de lesnicioasă. Peste umărul meu urmărea și Nenati. Am văzut că știe și ea să citească în engleză… Nenati a anunțat apoi în toată clasa că dirigintele ne sfătuiește să cumpărăm cadouri pentru 8 martie și deci să strîngem bani. Pînă acum s-au strîns aproape 100 de lei. Băieții au dat toți.

Următoarea oră am avut l latină. După ce-a pus absențele, profesoara a ”ordonat” să strîngem toate cărțile și caietele de pe masă și să scoatem două foi de hîrtie. Eu am rămas pasiv pe cînd ceilalți aveau emoții. Profesoara mi-a spus că dacă vreau pot să dau și eu. Aș fi vrut eu să dau dar nu știu decît primele trei lecții… Așa că am scos fizica și am învățat pentru teză. Extemporalul a durat pînă la jumătatea orei, după care a predat lecția doua din ”Cicero”.

Vrînd să dau teză la matematică am așteptat-o pe Bondor la ușă să-mi dea caietul de teză. După vreo 15 min. a apărut și ea în cadrul ușii de la clasa X D. M-am îndreptat spre ea, dar deodată intervine Simeria care-mi încurcă toate socotelile de n-am mai avut cum să cer caietul. Tare-mi era ciudă pe Saima. A X-a D a dat extemporal la economie.

După ora de latină trebuia s-avem geometrie dar azi a lipsit Hrișcă și n-a venit nici un profesor să suplinească, iar noi ne-am făcut de cap. Fiecare a făcut ce-a vrut. Cu cartea în față B.M. a plîns toată ora probabil în urma 4-lui primit și a criticii făcute de profesoara de fizică. A udat toată cartea de rusă plus ”her little handkerchief” (batistuța). I looked at her with gloomy eyes but what can I do? Nothing! (M-am uitat la ea cu ochi triști dar ce puteam face? Nimic!). Eu am corectat exercițiile mele cu ajutorul lui Albu și Voroniuc. Apoi m-am uitat la ea (B.M.) și m-am tot gîndit…   La limba rusă a ascultat prima jumătate a orei și a pus multe note rele. Cu toate că B.M. încă plîngea a scos-o la examinat. Aici a mișcat destul de bine. Profesoara – foarte bună și binevoitoare – a întrebat-o dacă vine de la sat (da, de la Liteni) și a înțeles-o că-i vine greu cu povestirea. (Probabil au ajuns persoanele acelea și pe la profesoara de limba rusă). În restul orei a predat ”Jeleznaia doroga” (”Calea ferata”). După ce-a scos cuvintele noi, m-am anunțat și-am citit și tradus lecția. A mers bine.

După această oră ar fi trebuit să fim liberi, dar a venit Fasolă și ne-a oprit pe toți UTC iștii din D și E pentru a ne schimba carnetele de UTM. Am așteptat cam mult (cam ½ oră) pînă ce-a venit Fasolă și ne-a adunat pe toți în a X-a D. Aici, ca să treacă timpul, a început să ne întrebe de evenimentele din țară, din Vietnam, situația informărilor politice. Toate astea au durat pînă la ora două cînd a venit un tovarăș și o tovarășă care ne-au schimbat carnetele. Noi am dat carnetele vechi + 3 lei, iar ei nu ne-au dat nimic. În timpul acesta am fost foarte vesel și spiritual. Eu am rămas singurul în clasă (fetele din D, băieții din D, fetele din E și noi din E). Halip m-a rugat să-i plătesc și lui carnetul. Cînd l-a întrebat tovarășa dacă a plătit el a zis că da. Eu am avut 25 de lei și-am plătit numai pentru mine. Au rămas ăia cu 3 lei în minus. Dacă-s căscați…

Am plecat cu Costică la internat și pe la 3 am ajuns aici. Masa ne aștepta încărcată. Felul doi ne-a dat din belșug (piftele). La internat pedagogul (Haiuță și-a făcut numai apariția și a dispărut).

Aseară, neavînd ce face mai bun am început să mă smulg de păr. Cînd m-am uitat în oglindă, m-am speriat. În partea stîngă mi-am făcut o ”lună” mare (de cca 5cm pătrați) care de-abia o acopeream cu păr (și totuși se vede). Aș vrea să mă tund zero, dar acum e urît. Poate în vacanță. De la 3.30 pînă la 5 am scris mereu în jurnal. M-am obișnuit ca în această o oră și jumătate să-mi scriu jurnalul. Încep să-nvăț de-abia pe la 5.30. Mîine vreau să dau teză la fizică. Totuși, pînă la 7 nici n-am deschis cartea și caietul de fizică. Am mai învățat la chimie un pic. La istorie – o privire generală.

În pauza de 8 i-am lămurit și pe ceilalți ”gașcăi” să vină cu mine la plimbare. Am mers iar pe asfalt, destul de departe, discutînd ”d-ale noastre”. Eu am mers cu Costică și Cezar, vorbind doar despre fete. Costică a povestit din aventurile lui, iar noi – mai puțin – dintr-ale noastre. Costică mi-a spus că a auzit că B.M. a fost exmatriculată din Liteni și numai ăsta-i motivul transferării. (Mi-a făcut inima rea). Toader și Simeria au avut discuții separate.

În dormitor am venit iar cu tot calabalîcul în 11. Toată seara am fost bine dispus și mi s-a auzit glasul pînă după ora 10.30. Am dormit cu geamul deschis și am făcut multă gimnastică.

Sîmbătă 5 martie 1966. Aseară, la propunerea lui Haiuță am fost cu toții de acord ca dimineața să se facă deșteptarea la fără 15 și să se facă înviorarea pe teren – fiecare dormitor separat. Fiecare venea cu propuneri și sugestii cum să ne organizăm programul și altele. Azi dimineață ne-a sculat Prandea și toate planurile au căzut la pămînt.

De la 6.30 la 7.30 am învățat numai la fizică, dar numai o lecție: ”Electroliza și legile ei”, sperînd în … noroc.

Azi era vorba să se elibereze aproape toate dormitoarele, dar s-a mai redus și a rămas să se elibereze doar dormitoarele 5 și 11. Prandea ne-a trimis să ne luăm bagajele, dar în dormitor ne-am hotărît să nu ne supunem hotărîrii. Nimeni n-a luat nimic din dormitor, iar noi – nervoși – am venit iar în meditație. Pînă seara, prin intervenția lui Lungu Dragoș pe la direcțiune, s-a hotărît să nu se mai elibereze. Altfel, ne zborșeam urît…

Ziua bună se cunoaște de dimineață. Ba chiar de-aseară mi-am dat seama că azi va fi frumos. Cerul a fost toată ziua senin și soarele a luminat cu putere. De încălzit mai puțin deoarece a bătut un vînticel răcoros. Cu toate astea nu mi-am luat paltonul și mi-am lăsat și flaneaua.

Prima oră am avut istoria. L-a ascultat pe Halip. Acesta a știut destul de bine, dar i-a pus numai 5. M-a anunțat că am 9 în teza la istorie, iar 7-le din extemporal mi l-a trecut drept răspuns oral. Bucuria mea! M-a întrebat ce dată era, iar eu m-am căutat prin buzunare să văd dacă-l am la mine (extemporalul). Profesoara a rîs de mine: ”ce, extemporalul se ține în buzunar?”. Iar eu nu m-am simțit prea bine. A ascultat destul de mulți și a întrebat și din urmă, iar notele au fost f. mici. A predat apoi S.U.A. Ora a doua am avut latina. Au fost ascultate mai multe eleve, apoi a predat o lecție nouă. Nu știu de ce dar, regulat, în fiecare oră de latină îmi vine să casc. A devenit un reflex condiționat: oră de latină = căscat.

În pauza mare mi-am mai lăsat banii pe la ”covrigar” și-am discutat cu Toader. Duzinski i-a pierdut mănușile și acum îi trimite un bilețel în care-i promite că i le va plăti. Eu unul cred că ăsta-i numai un banc și că odată va apărea cu mănușile.

După asta am avut ora de chimie. B.M. m-a întrebat dacă am notă și dacă voi ieși la ascultat. În acest timp am privit-o cu atenție. În fiecare oră mă uit insistent înspre ea, iar ea observă asta de fiecare dată. Închide ochii și-i îndreaptă în jos. I-am răspuns la întrebare doar dînd din cap: da, da. A ascultat vreo două eleve apoi a predat mai departe (coda = coadă). La sfîrșitul orei mi-a pus și mie o întrebare. Am îngăimat un răspuns pe jumătate bun. Astăzi Toader trebuia să dea a doua oară teza la matematică, dar profesoara a uitat și n-a mai dat. Pentru ora de fizică m-am preătit intens. Am mai citit o dată electroliza și atît. N-am făcut nici o problemă. Cînd a sunat mi-am luat caietul de teză și m-am dus în prima bancă. Dar – deziluzie! Cînd i-am spus profesoarei că vreau să dau teză mi-a spus: ”Nu, mai bine o să dai luni în clasa IX-a A. Nu știți? Se mai umblă cu bilețele, cu fițuici”. N-am avut încotro și m-am dus la loc. A ascultat-o pe Puha (7) apoi a trecut mai departe și ne-a predat formulele de la intensitatea cîmpului magnetic. Pe la mijlocul orei a venit Pop în clasă și i-a chemat pe cei care n-au schimbat carnetele de UTM. I-am împrumutat (cu această ocazie) 3 lei lui Popescu Felicia și văzînd că nici M. n-avea i-am zis să-i dea și ei trei lei. M. s-a înroșit. Halip: ”Mă, gașcăule”.

De obicei, sîmbăta aveam pînă la ora 12. A intervenit însă (alt)ceva. De la 12 la 13 am recuperat ora de economie politică pierdută. După cum ne așteptam cu toții, Economul a dat extemporal. Ne-a dat cîteva puncte din lecția ”Felurile de monopol și profitul de monopol” Am știut destul de bine. Cînd mai erau 20 min pînă să sune, Croitoru ne-a spus să învățăm singuri din carte căci el trebuie să plece undeva și ne-a dat drumul acasă.

Eu am mers cu Gozec și Magopăț prin oraș, apoi am mers la internat. Mi-am propus să o urmăresc pe B.M să văd pe unde vine Str. Speranței , dar n-am reușit.

Pînă să se dea masa am mers cu Toader, pedagogul Haiuță și alți cîțiva de am făcut o mulțime de fotografii în grădină. La început am făcut cîteva cu Haiuță prin nucul din fundul grădinii. Eu am plecat apoi la masă și cînd am revenit ei continuau șirul fotografiilor ”artistice”. La urmă, Haiuță a făcut una care a pus capac la toate. Și-a făcut mustăți și barbă cu cremă neagră, s-a dezbrăcat la maieu și-a încins mijlocul cu cureaua cu ținte a lui Costică bătută-n pioneze în care și-a prins cuțitul și-un omoplat de animal. Noi, pe de lături, ne făceam că-l pocnim. Eu am făcut una sărind din copac și cred că m-a prins. (L.D. Fotografia chiar a fost bună și o am și acum în format mic). Terminînd clișeul, Toader și după el și noi am mers în oraș, iar de aici la film la ”Unirea”. Halip N. mi-a dat un leu (pt carnetul de UTC). Eu am stat cu Cezar. Toader s-a dus cu cîteva rînduri mai în față cu anumite gînduri. Vroia s-o cheme și pe Tanța la începerea filmului. Dar la sfîrșitul filmului l-am văzut singur… După jurnal am văzut filmul prod. RFG-Austria ”Ultima cavalcadă din Santa Cruz”. Toți aceia care l-au văzut înainte spuneau că-i foarte bun, dar eu nu-s de aceeași părere. Aproape toate personajele mor în situații proaste și chiar idioate. Eroul principal, dintr-un personaj pozitiv la început s-a transformat într-o bestie pe parcursul filmului. După ce-am ieșit de la film am făcut cu Toader și Cezar cîteva plimbări prin oraș. Aducînd vorba despre Tanța (Ungureanu Constanța) Toader s-a ambiționat, a ajuns-o din urmă și s-a plimbat cu ea pînă pe la vreo 6.30. Eu cu Cezar m-am dus la internat, am stat un timp în dormitor discutînd aiureli. Făcîndu-mi-se foame m-am gîndit să sacrific cîțiva lei pentru încăpătorul meu stomac. Alimentara era însă închisă, iar eu cu Cezar am luat-o tot înainte. Cînd am ajuns prin dreptul hipodromului ne-am abătut din drum și-am luat-o ușurel pe hipodrom. Fără să ne dăm seama am făcut înconjurul hipodromului într-un sfert de oră. Se făcuse 5.20 iar noi am ajuns iar pe la alimentară. Știind că Haiuță-i de serviciu și nu ne pune absențe am întîrziat fără grijă. Am intrat în alimentara spre a ne înfăptui gîndul dictat de stomac. La straturile din fața cazărmii lucrau cîteva grupe de răcani (soldați de-o zi). Unul din sergenții care conduceau treburile pe-acolo mi-a făcut semn să vin la el. Mi-a dat 30 de lei să-i fac cumpărături, dar separat (1 leu – bomboane, 2 lei biscuiți, 4 pachete de ”Mărășești”, unul de ”Naționale”, 3 lei bomboane,  2 lei biscuiți și tot așa). Un soldat mi-a dat 25 de lei să-i cumpăr două kg. de zahăr cubic. L-am chemat și pe Cezar să mă ajute să fac cumpărăturile și am intrat înăuntru. Zahăr nu era și am băgat cei 25 de lei în buzunar. După ce-am făcut cumpărăturile m-am dus la sergent și le-am împărțit. Mi-a mulțumit. Mi-am luat și eu o jumate de franzelă și m-am dus la internat unde-am halit-o cu slănină împreună cu Cezar și Toader. Am trecut și prin meditație (erau doar cîțiva băieți). M-am dus la Alimentara să-mi mai cumpăr ceva. Soldații erau în același loc, iar sergentul – același. Deodată văd că-mi face iar semn și mă cheamă la el. M-am dus rîzînd la el: ce-i? o nouă comandă de cumpărături? Dar el a început să mă întrebe de bani: cît mi-a dat și ce-am cumpărat. Pe loc mi-am adus aminte de cei 25 de lei. I-am restituit soldatului cerîndu-mi scuze și rugîndu-l să nu se supere. Acesta era un tip slăbuț și cam negru; după figură se vedea de la distanță că era orășean (spre deosebire de ceilalți). Acesta m-a oprit și a vrut să-mi dea 5 lei zicîndu-mi ”și de altă dată să fii mai atent”. N-am vrut să primesc și am simțit în mine o bucurie lăuntrică c-am putut să fac un bine cuiva fără să am nevoie de răsplată. După asta m-am dus în treaba mea. Azi am fost foarte darnic cu oricine, făcîndu-mi – prin asta – o plăcere. Dădeam cu bucurie orice, gîndindu-mă cît e de rău cînd n-ai și ceilalți nu-s așa darnici.

Azi am fost cam trist și de la o vreme am devenit pesimist. Îmi imaginez că în curînd voi fi în vîrstă fără să simt plăcerile tinereții și mă gîndeam că mă lupt degeaba pentru existență. Știu eu cine să fie vinovat de asta?…

Azi cînd am fost în sala de valize am găsit o pereche de chei introduse în broasca unei valize. Am deschis-o și-am văzut că era a lui Tătar Mihai (din cl IX). Am încuiat-o și-am băgat cheile în buzunar. La 7 s-a întîmplat că eram la valize cînd a venit și Tătar. Săracul băiat s-a speriat c-a pierdut cheile. I le-am înapoiat și mi-a mulțumit  f frumos. Seara la meditație a fost tot Haiuță. După ce-am luat cafeaua, ne-am adunat iar vechii prieteni și-am pornit-o în afara orașului. Mă simt foarte bine cînd sînt cu colegii mei (foști). De la incidentul de la Casa de Cultură mă simt mai atașat de Cezar și de cînd am plecat la umană îi caut mereu pe Toader și Costică (zis ”Steaua”). Cu toate că știam c-o să sune meditația la 7.30 am mai stat pe drumuri pînă la 8. Întorcîndu-ne la internat, n-am îndrăznit să intrăm în meditație și-am stat pe coridor. Am jucat ”mustața” apoi ne-am așezat pe scări și-am început să citim din poeziile lui Coșbuc. S-a întîmplat că a ieșit pedagogul pe coridor și am sfeclit-o. Haiuță însă a dat numai din cap și ne-a trimis în meditație. E bun el cînd e bun dar face și prostii. De ex. ier a pedepsit o serie de elevi care vorbeau, inventînd tot soiul de cazne. Iată lista ”sinistraților” de a căror soartă s-a distrat toată meditația în frunte cu pedagogul. Buliga Vasile și Teleagă Gavril au stat cu mîinile în sus apoi au trebuit să stea pe vine. Juravle (cl IX) a trebuit să țină un scaun în mîini. Beldian Ion (cl IX) a trebuit să stea cu o mînă întinsă în lateral. Dohotaru Gh. (cl IX) a trebuit să stea în puterea mîinilor pe un scaun în poziție de flotări. Rusu Gh. (cl IX) a stat cu un picior în mînă. Pe Cazacu Gigel (cl VII) l-a pus să stea cu capu-n jos și cu mîinile prinse de masă (duse printre picioare). Lungu Arcadie a fost chiar comic. L-a pus să stea ghemuit, picior peste picior – și nu-i deloc ușor. Seara, Haiuță a făcut ce-a făcut și a adus fotografiile făcute azi. Am scos-o și eu pe aceea în care săream din copac (4 lei). Dacă mă prindea mai jos ieșeam mai bine. Pedagogul și-a scos vreo 7 fotografii foarte comice și în poziții bătăioase.

Seara s-a dat drumul la dormitoare la 8.30. Băieții mi-au spus că m-a căutat tata pe la ora 3, dar eu eram la film. Știam că va veni aici să doarmă și să mănînce la cantină și l-am așteptat. Cînd au venit toți sindicaliștii de la conferință m-am dus în sala de mese și m-am întîlnit cu el. Am schimbat cîteva vorbe și mi-a spus că vom mai vorbi în dormitor. Pînă ce a venit el sus eu am stat cu băieții în dormitor. Cînd a venit sus, Haiuță l-a văzut și mi-a spus că dacă vrea să doarmă singur se poate să intre în izolator. I-am spus, dar a rămas în dormitorul 5. Mi-a dat ultimul număr de la Moscow News + 10 lei (să am pentru mîncare). La ruga unui coleg de-al său, m-am zbătut și am reușit să fac rost de-un șah. Mă culcasem deja cînd a venit Cutaș și m-a chemat jos la izolator, la tata. Se instalase aici împreună cu Vidvițki și altcineva. Am discutat mult și aici (mi-a văzut ”luna”), mi-a dat un vocabular (amintire de la sindicat) și o plasă pe care va trebui să i-o dau mîine plină. M-am culcat pe la vreo 11.  (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 328. Vineri 24 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (61).


Luni 7 februarie 1966. Dimineața, platoul dintre dormitoare și bucătărie era absolut uscat. Aerul era cald și îmbietor. Cealaltă parte a curții era plină de apă cu ghiață. Pînă la w.c. se ajunge greu.

Cîteodată, Simeria îmi zice: ”Ce scrii, măi, acolo? Scrie și despre mine ceva… Cînd ai să fii bătrîn, să-ți aduci aminte de mine”. Asta mi-a repetat-o de mai multe ori, mai în glumă, mai în serios. Mie îmi place de el. Se poartă frumos cu toți. Cînd mă-ntîlnesc cu el îmi zice: ”Pi el tăți îl bat” (cu toate că nu-i așa).

Aseară n-am început să învăț decît pe la 8 și-am mai citit la română. Restul – la pămînt! Azi dimineață, tot la română am citit. Cînd am ajuns la școală am auzit că s-a făcut meditație la algebră (nu s-a anunțat așa ceva). La prima oră (algebra!) profesoara a fost f severă și a pus cîteva note rele. Ne-a luat caietele la control. La naturale, a ascultat vreo trei elevi, nu înainte de a face 20 de minute de morală și observații. L-a ascultat pe Popescu D., care – cred – a citit cel mult o dată lecția, însă a tras cu trombonul și a citit de pe planșă de părea că știe foarte bine. Mi se pare că i-a pus 6. În pauza mare m-am dus cu el pînă acasă și și-a luat blocul (de desen). Stă într-o cameră la nr. 49 pe str. Volovățului. E aranjat destul de bine acolo (stă cu Gh. Andrișan).

M-am abonat la ”Tînărul leninist” (membru în comitetul de conducere).

În primele două ore, cerul era senin și soarele bătea cu putere în ferestrele clasei noastre. Pe lîngă asta, caloriferele erau fierbinți și m-am sufocat nu alta. Prin pauză am ieșit afară să mă răcoresc. În ora de desen, profesoara ne-a rugat să închidem geamurile, dar după ce s-a așezat la catedră le-am redeschis. La ora asta am făcut Lucrarea practică în tuș nr.3 – deocamdată în creion. În ora de limba română profesoara ne-a întrebat ce-am făcut la olimpiadă și ne-a promis că se va interesa de rezultate. Deoarece nu m-a ascultat pe mine am stat tot timpul și-am admirat natura renăscută. Azi ziua e foarte frumoasă. În unele locuri zăpada a dispărut, iar pe unde era mai mare mai persistă. Soarele e foarte strălucitor și orbitor. După ora de rusă însă cerul s-a înnourat. Restul zilei a fost tot întunecat, dar a rămas o căldură înăbușitoare cu miros de pămînt reavăn și dezghețat. În ora de rusă cei care au fost la olimpiadă au fost scuzați.

Se aude ceva foarte interesant și anume un proces la Casa de cultură with a girl from the tenth form (Lic. 1) who went to bed with five footballers. Se povestesc multe despre ea. Pentru asta a fost exmatriculată din școală și i s-a făcut acest proces public care are loc azi.

Am văzut la Vatamaniuc Ștefania o fotografie cu o clasă de elevi din Polonia. Majoritatea erau fete și eu am crezut că-s din Rădăuți: pe cîteva chiar le-am recunoscut!! Era una mai negricioasă pe care o țineam minte de la Cinema ”7N” (was ”simpatică”).

Zăicescu ne-a adus fotografiile pe care ni le-a făcut odată Bujdei în clasă. Numai în una din ele am ieșit, dar mai bine nu ieșeam: am capul alb și părul parcă e din perucă!!! La ora de engleză a ascultat cîteva eleve. Pe lîngă asta a controlat rezumatele de la lecție și celor ce n-au făcut (vreo patru) le-a pus 4. După asta a început să predea ”Omul invizibil” dar a sunat și n-a mai terminat. Cu 10 minute înainte de a suna, l-a învoit pe Gherasim să plece în oraș (la Școala veche).

După oră l-am ajuns pe Pop pe coridor și l-am întrebat dacă a reușit să-mi traducă scrisoarea. Mi-a răspuns foarte amabil că n-a avut timp deoarece a fost ocupat cu reuniunea, ședința cu părinții și pe lîngă toate a avut și musafiri. Dar mi-a promis că pînă miercuri o va face. (P.S. The wife of Pop will have a child!!!).

Azi au fost pe la internat alți studenți care au fost anul trecut la internat: Adochiței D. și Motrescu Tudor. În pauza de 5 a fost pe la mine Andrișan Ghe. Și și-a copiat problemele la geometrie. Toader a fost în oraș, s-a tuns și a făcut unele mici cumpărături. Eu am stat în meditație și m-am distrat cu Simeria și Puha. Puha a făcut o găurice în scaun și cu un bold încerca să-l împungă pe Simeria care a sărit la timp. Pe la ora 6 a fost profesoara Oanea Florica pe la internat. A intrat pînă în meditație (!!!) și a ieșit imediat deoarece cineva (adică eu) a început să tușească. Bineînțeles era îmbrăcată cu exact aceleași haine cu care am văzut-o în clasa VIII-a și pe care le are cine știe de cînd.

Seara în dormitor Toader era foarte nervos că nu-i ieșeau problemele la geometrie. Eu am fost în spălătorie, am făcut o baie zdravănă, mi-am clătit ciorapii după care am făcut exerciții sportive. Pînă la 10.30 cînd am adormit s-a discutat un pic de ”politică”. O părere unanimă care m-a bucurat: creșterea nivelului de trai al țăranilor.

Marți 8 februarie 1966. M-am sculat pe la vreo 6 făr-un sfert și după cum mă rugaseră toți aseară am încercat să-i scol. În zadar, toți se întorceau pe cealaltă parte. Nici cînd a venit pedagogul nu s-au îndurat să se scoale. Ai naibii puturoși!

Azi dimineață, înainte de 7, Toader a mers la bucătărie și-a luat numai pîinea și dă-i drumul la școală. Acolo și-a mai scris ceva probleme la geometrie. Se speriase băiatul de tot că azi îl mai ascultă și mai înfundă un trei sau un patru. La chimie, spre neașteptarea noastră, ne-a adus extemporalele. Eu am 7 și sînt mulțumit. Imediat, Toader a început cu obișnuitele lui formule: ”să vezi că eu n-am notă mai mare ca tine” și ”Măăă, dacă mi-iar da și mie un șapte!”. După cum eram aproape sigur a avut 9. Lui Toader îi era ciudă că nu-l duce capul să facă la matematică și mi-a zis că se duce la chimie industrială. Nu mult după asta mi-a zis că n-a spus-o în serios.

Dimineața, cînd am ajuns la ușa clasei, am mai văzut cîțiva elevi care stăteau la ușă. Grijincu dintr-a X-a E le-a spus să nu intre că e meditație la matematică și profesoara cere caietele la control. Asta a fost numai un banc și am început să rîd cînd am intrat în clasă și am văzut cum fiecare se muncea cu copiatul problemelor. La chimie a ascultat-o pe Zaharia care a cam încurcat-o apoi a predat o lecție foarte scurtă. Dacă va continua așa nu cred că vom mai termina materia pentru clasa X-a. Azi am văzut pentru prima oară o bucățică de sodiu în tăietură proaspătă (alb-argintie). La geometrie s-a lucrat cîteva probleme la tablă după care ne-a predat despre piramidă și trunchiul de piramidă. O întîmplare neobișnuită: nu ne-a dat nimic de scris la matematică. Profesoara a început să mă întrebe mai mult și am impresia că se ține de cuvînt: ”Mă voi purta sever cu cei neomenoși”. Azi s-a ținut de capul meu, a lui Petrovici Margareta și a lui Mircea. Eu cred că n-are niciu-un motiv să facă treaba asta (în cazul meu). În pauză am fost la bibliotecă, am luat poezii de Vlahuță (din care am citit mai multe poezii de dragoste care mi-au plăcut) și am luat și două volume de schițe și un volum de teatru de Delavrancea. În timpul rămas m-am, plimbat cu Toader prin fața școlii.

În primele două ore, pe cerul albastru erau numai cîțiva nourași albi de care nu se sinchisea lumina soarelui. Clasa era inundată de lumină și soare. Era o plăcere să admiri. Începînd cu ora treia însă s-a înnourat de părea că vine furtună. Atmosfera a devenit apăsătoare și insuportabilă.

Fiind ultima oră de rusă înainte de teză în această oră am făcut recapitulare numai la gramatică: analiză sintactică și morfologică. La literatură ne-a dat foarte ușor: numai trei lecții din care una a căzut în extemporal. Mai rămîn două pe care le va da la cele două numere. Am fost și eu pe la tablă să analizez o propoziție și m-am convins că-s clei la gramatică, atît în românește și cu atît mai mult la limba rusă. În ora de diriginție am mers împreună cu clasa a X-a B în laboratorul de fizică unde Teleagă operatorul ne-a prezentat două filme. Primul era artistic, românesc, în culori și se intitula ”Munții Retezat”. Filmul mi-a plăcut deoarece a arătat o mulțime de animale sălbatice filmate de la mică distanță și o serie de peisaje montane pline de măreție și sălbătăcie. Al doilea film care a rulat în ultimele 10 minute din oră a fost un film științific (chimie: calciul (Ca) și sărurile sale + întrebuințări) producție sovietică. Am observat că simbolurile chimice sînt aceleași ca la ruși cu toate că ei au alfabet slavon.  În această oră au fost prezenți acolo: tovarășul diriginte, tov prof Luția și operatorul (Teleagă). Am stat foarte bine (near Ț.S.). ( L.D.: Ț.S. = Țibu Silvia din Grănicești). (I was standing with my feet on Ț.S – was very warm).   La cor, profesoara a invitat tenorii în față și cu toate că eram numai 5 ne-a frecat cu ”Internaționala” mai bine de jumătate de oră. Eu – fiind grijuliu de felul meu – am spus: ”Tovarășa profesoară, se plictisesc fetele dacă cîntăm numai noi”. Ea: ”Da, ai dreptate!” și așa am scăpat și noi la libertate. Ca de obicei, a trebuit ca profesoara să-mi facă observație că nu prea cînt. E drept: sînt cam timid și mă tem să nu greșesc. Cînd cîntăm toată clasa dau drumul la  voce fără teamă: chiar dacă greșesc nu se cunoaște.

În clasa X-a E este acea fată care mi-a plăcut foarte mult. Are ochi negri și-mi plac. Are o gură frumoasă și îmi place mult cînd zîmbește. Mă gîndesc de multe ori cum aș putea ajunge la ea, dar n-am găsit nici o soluție. Mi s-a părut că și ea mă scrutează, dar… știu eu?

În fine s-a terminat și ora asta. Imediat m-am echipat și-am luat-o la trap împreună cu Tănase la școala veche unde ne-am dezechipat și am făcut ora de educație fizică. La început am făcut cu greu 9 tracțiuni (profesoara a crezut c-am făcut 10). A fost rîndul nostru la aparate însă nu mi-au reușit toate exercițiile. În schimb m-am distrat bine. Cei de la baschet s-au distrat și mai ai naibii că pînă la urmă a ieșit cu bătaie. I-a dat Țibu cîteva palme lui Olenici. Pe drum m-am întîlnit cu Stelu și cu dna Ruscior (de pe strada Putnei).

Imediat ce am luat masa la amiază m-am dus în meditație și-am început să citesc din Delavrancea. Am citit ”Sultănica” (m-a impresionat), ”Zobie”, ”Răzmerița” (de Al Vlahuță) și ”Milogul”.  Toader a avut repetiție la teatru și la ora 4 s-a dus la școală. La 5 a fost deja înapoi. În acest timp eu am scos vreo 60 de cuvinte la l engleză. Spre dezamăgirea mea, am constatat că nu sînt toate cuvintele în dicționarul cel mare. În pauza de 5 am fost la banca lui Costică, și i-am dictat cîteva titluri de cărți pe care și le-a notat într-un caiet pentru a le citi. (Are vreo 300 de titluri de romane scrise acolo). A fost veselie mare cînd i-am dictat eu ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. În pauza de 8 s-au încins vreo două hore în meditație de se clătina podeaua și mulți se întrebau dacă nu riscăm să ajungem direct în sala de mese (l.D.: care se afla dedesuptul sălii de meditație). Am jucat și eu o sîrbă și m-am descurcat. Deoarece n-am prea învățat în timpul zilei am stat cu Toader după ora 9 în meditația de clasa XI-a. Toader a stat numai pînă la 10.30. Eu, împreună cu Buliga și încă vreo doi am stat pînă la 12. Eu am scris la trigonometrie și analiza poeziei ”Unde ni sînt visătorii” la l română. În restul timpului, de aproape o oră, am scris în jurnal. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 324. Luni 20 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (57).


Sîmbătă 29 ianuarie 1966.  Dimineața la 5 m-a trezit tot fabrica de spirt cu urletul ei. Gîndindu-mă că ieri n-am învățat nimic m-am sculat din pat și la 5.30 am fost în meditație. Dar n-am început să-nvăț. Fiind curios să văd ce păreri mai are tov Gherasim T. despre mine sau alții mi-am permis să mă uit în jurnalul lui. Scriu aici despre asta fără nici o grijă, pentru că el dacă va afla (numai uitîndu-se și el în caietul meu) atunci vom fi chit. El a început, tot așa, un caiet pe data de 14 XII 1966 și acum a ajuns la pagina 88. Iar eu, de pe 15 I sînt pe aceeași pagină ca el (tot 88). N-a scris cine știe ce grozăvenii și n-a încercat să caracterizeze pe nimeni, doar pe pedagog îl mai atinge. Stilul său de scris se caracterizează prin faptul că folosește mereu persoana I-a singular și timpul prezent, spre deosebire de mine care folosesc mai mult Past Tense – ul (L.D.: adică Trecut-ul). Ca de obicei, am fost primul în meditație, abia pe la 6 fără 5 au început să apară și alți elevi.

Prima oră am avut azi trigonometria. Profesoara a predat toată ora despre metodele de rezolvare a triunghiurilor. Drept să zic n-am înțeles aproape nimic din toate formulele și definițiile date la tablă, cu toate c-am fost atent și-am vrut să le pricep. Dintr-un obiect ușor și plăcut, trigonometria a devenit, chiar înaintea geometriei, un obiect greu. A doua oră am avut istoria. Deoarece azi n-a lipsit nimeni profesoara a ascultat de la începutul catalogului și a ascultat pînă la inclusiv Bădeliță (8). Dacă tot nu lipsește nimeni și ora viitoare, sînt sigur că voi fi ascultat. Toate lecțiile care vin de-acum sînt foarte frumoase. Mai interesante mi se par a fi lecțiile care cuprind perioada dintre cele două războaie mondiale. Astăzi ne-a predat despre ”Internaționala I-a comunistă”. Ora următoare am avut muzica. În prima jumătate de oră profesoara a ascultat două eleve după care a predat o lecție de sinteză care nu există în manual și anume ”Preclasicismul și clasicismul”. În ultima oră, de fizică, Teleagă a ascultat o elevă (nota 5), după care a continuat să predea. La urma orei, Teleagă a mai făcut cîteva experiențe dintre care una cu…. banc. A format doi electromagneți extrem de puternici și a invitat cîte un ”prieten” să încerce a-l dezlipi. Bineînțeles, primul care s-a dus n-a putut. Al doilea (Gușul) trăgea serios, în timp ce Teleagă a scos pe neașteptate din priză și (Gușul) era să se ducă (dracului!) pe spate. Teleagă îl invită apoi pe Cezar care, bucuros, iese din bancă, dar deodată Ungureanu Mircea îl împinge și cineva îi pune piedică. Deodată, îl văd lungit printre bănci. S-a făcut alb ca varul, totuși s-a dus și a încercat. Cînd s-a întors în bancă i-a dat două palme zdravene lui Mircea și poate că se încăierau, dar după asta avem ședință și nu ținea… Secția l engleză a plecat acasă. Eu cu Cezar, Toader și Costică am venit la internat, am mîncat serios  (cu plusuri la ambele feluri), după care ne-am pornit încet-încet, spre școală, unde de la ora unu și pînă la trei a avut loc adunarea generală a org UTC cl X-a D. La masă au luat loc cei din prezidiu (Toader, eu și Zaharia). Vatamaniuc Șefania a făcut procesul verbal. A lipsit nemotivat Larionescu Marcela. Ca invitați au fost tov directoare Mincu, tov diriginte Zăicescu și Hudema P. (cl X-a B) – locțiitorul de secretar pe școală. Gherasim a deschis adunarea cu următoarea ordine de zi: 1. ”Atitudinea socialistă față de muncă – expresie a noii morale a tineretului nostru”; 2. Discuții. Toader a citit referatul, iar eu am citit proiectul de hotărîre. La punctul 2 s-a trecut imediat. S-au înscris la cuvînt: Bădeliță Toader, Pînzaru Cătălina, Luchian R., Rusu Anton, Avram M., Lungu C., Popescu Dumitru, Popescu Felicia, Gușul Ghe ș.a. Bădeliță i-a tras ca de obicei cu formulele sale, reușind să se exprime destul de bine și să spună multe. Pînzar C. nu știa despre ce să vorbească și a început să zică despre grupele de într-ajutorare, ceea ce nu era prea corect (se pune accent pe studiul individual). Rusu A. numai n-a vrut să vorbească și gata! După ce a stat așa vreo cinci minute, directoarea mi-a dat să citesc declarația scrisă de el dată dirigintelui. După asta, nemaifiind nevoie de alte comentarii l-am așezat jos. La sfîrșitul discuțiilor a luat cuvîntul și tovarășa directoare care a vorbit o jumate sau trei sferturi de oră spunînd că, după procentajul elevilor ocupăm locul 10 pe școală și după media generală a clasei locul 4 pe școală. A luat apoi fiecare membru din Comitet și l-a analizat în parte. Despre Gherasim a avut cuvinte de laudă zicînd că ar putea fi un elev foarte bun. Lui Zaharia, de asemenea, dar a stricat-o  media 5 la matematică. A zis și despre mine vreo două vorbe și anume: ”Eu îți cunosc ție posibilitățile și știu că ai putea mult mai bine. De vreme ce ești la secția reală și ai 5, 6, 6 la matematică, fizică și chimie și 6 la limba română nu e prea bine”. După asta a mai vorbit despre elevii slabi: Rusu, Popovici, Popescu D. După asta s-a votat proiectul de hotărîri și a declarat ședința terminată.

După ce am terminat ședința (la 3) am fost prin oraș, mi-am cumpărat un caiet de matematică și am venit la internat.

Azi pînă aproape de amiază n-am schimbat mai mult de cinci vorbe cu Toader și asta doar pentru că el a început. În oraș și pe la internat am început să vorbesc cu el, dar reținut.

La internat am stat un timp în dormitor apoi prin meditație și la cinci fără un sfert am pornit-o cu Toader la Casa de Cultură. Intrat în sală am început să-mi caut locul. Pe bilet era 236, dar acesta era ocupat de o persoană care avea același număr. Neavînd ce face m-am așezat lîngă Gherasim, avînd locul 234. Pînă cînd a început spectacolul am avut emoții. Cum s-a nimerit (ăsta a fost norocul meu) că nr 234 îl avea Popescu Felicia de la noi din clasă și n-am lăsat-o să-și ocupe locul. Mai tîrziu am văzut că a avut un loc foarte bun, mai în față. La spectacol au mai fost tov prof Luția și Luchian (aceasta a venit cu fetița – very fine!). În sfîrșit, a început și spectacolul dat de ”Ansamblul de cîntece și dansuri ”Perinița” ”(Sfatul Popular al orașului București). Pentru început o artistă a anunțat programul și a spus cîteva cuvinte despre ansamblul ”Perinița”. În partea I a programului am văzut următoarele dansuri: 1. Suită de dansuri din Munții Apuseni (mi-au plăcut foarte mult aceste dansuri). Dansatorii jucau degajat, cu precizie și (ritmul) fiind foarte lin, parcă alunecau pe scenă. Figurile dansului erau destul de grele și complicate însă nimeni n-a greșit. S-a bătut mult la tureatcă și mi-a plăcut. 2. Hora stacatto – orchestră; 3. Muzică populară românească – la acordeon Ghiță Strugurel. Mi-a plăcut grozav cum a cîntat, mai ales că am sentimente deosebite față de acest instrument. A cîntat vreo două cîntece și a fost și bisat. 4. ”Țarina de la Bucium” și ”Supărată-s pe bărbat” – solistă Ana Bucium. A cîntat frumos și a fost bisată. 5. Joc din Bihor – orchestra. 6. Suita de dansuri oltenești. În general îmi plac dansurile. Ca și la ”Suita din Munții Apuseni” mi-a plăcut precizia execuției și flexibilitatea picioarelor lor. 7. Giamparalele – la cimpoi Ion Răceanu. Eu am văzut pentru prima oară cimpoi și m-a entuziasmat cînd am văzut că-și umflă sacul și apoi îl pune subsuoară și cîntă. Pentru asta a fost bisat și a doua oară a scos un fluier minuscul din buzunar care ne-a uimit iar. Fiind chemat încă o dată a cîntat un cîntec de dragoste din fluier. 8. ”Învîrtita” și ”Cîntec de nuntă” – solist Aurel Ioniță. Acest solist avea un glas puternic și frumos, drept pentru care a afost aplaudat și bisat îndelung. Tot Aurel Ioniță era și la dansuri și striga strigăturile. 9. ”La cules de cucuruz”, ”Hora moldovenilor” ”Sîrba de concert” – la țambal Nic Bob Stănescu. 1. Dans de fete – muzica Ștefan Ciutac. În încheierea primei părți a programului a fost prezentat dansul ”Călușarii”, coregrafia P. Bodeuț – artist emerit. Acest dans l-am îndrăgit vara trecută pe data de 21 august cînd Ansamblul ”Perinița” l-a prezentat în Piața Palatului. Mi-a plăcut pentru figurile repezi și chiar pentru costumația lor. Aveau clopoței la picioare, cîte un băț în mînă și la berete aveau panglici multicolore. La 6.30 a început partea a II a programului. 11. Suită de dansuri din Moldova (muzica Constantin Arvinte), coregrafia Eug. Popescu. 12. ”Mugur mugurel” și ”Hora mărțișorului” – orchestra. 13. Doina, horă și sîrbă – la noi, a cîntat f frumos Radu Simion (avea buzele f f roșii?!). nr. 14 era un joc de păpuși, dar n-a fost prezentat. 15. ”Bădișor cîmpulungean” și ”Huțulca” + încă 3 cîntece – solistă Ștefania Rareș. A primit aplauze furtunoase pentru fiecare dintre cele 5 cîntece. Unii au îndrăgit și cîntecele și artista. 16. Armand Sachelarie la vioară și Radu Simion la nai au interpretat ”Ciocîrlia”. Și acest cîntec l-am îndrăgit mai demult și l-am ascultat și la București (la Teatrul de vară 23 August) în interpretarea orchestrei. Ar fi trebuit să aibă și un nr. 17 dar și acesta a fost suprimat. În încheierea programului a fost cîntată și jucată ”Perinița” după care au ieșit toți artiștii la scenă deschisă și au primit aplauzele noastre. Direcția muzicală – Ionel Budișteanu, artist al poporului; costume I. David și regia Bițu Fălticineanu. Orchestra a fost compusă din 8 viori, două acordeoane, un țambal, un contrabas, un nai și trei clarinete. P.S. Aurel Ioniță a cîntat și un cîntec în braziliană (L.D.: adică în portugheză…).

După concert am venit cu Toader și Costică spre internat și am ajuns la 7.15 sau 7.20 să servim masa. Am luat-o și noi (masa!) și apoi am avut pauză pînă la 8. De la 8 la 9 am scris în jurnal. Toader a făcut cîteva probleme la geometrie.

Seara, în dormitor, am mai cîntat un pic, apoi eu cu Cezar am mers în d (ormitorul) 11 unde, într-un dulap am găsit ceva haleală: cîrnați și altele. Mai tîrziu am aflat că (mîncarea) fusese a lui Lungu Anton. După ce ne-am băgat în pat am început să vorbim. Subiectul discuției n-a fost prea serios (about girls and their organs). Am vorbit așa pînă după ora 10 cînd în loc de noapte bună le-am spus băieților: ”să-mi spuneți mîine dimineață ce ați visat”. Eram sigur că o să visăm ceva …. plăcut.

Azi vremea a fost moloșagă și de aceea mi-am luat șapca. Căciula pe care mi-a trimis-o bunița n-am purtat-o niciodată, parcă mi-e prea cald cu ea.

Duminică 30 ianuarie 1966. Azi dimineață i-am întrebat pe fiecare ”șto mecital” (”ce-ai visat” în l rusă). Toader skazal șto on mecital ”that he slept with Moldovian s Mrs. in the bed” (L.D.: Toadeer mi-a spus că a visat că a dormit cu o moldoveancă în pat). Cezar mecital șto on ”slept with Raveica L. from Xth form”. (L.D. Cezar a visat că a dormit împreună cu Raveica L din clasa X-a). I dreamed that I was together with P. Felicia and other girls. (L.D.: Eu am visat că eram împreună cu Popescu Felicia și alte fete). Numai Costică a dormit adînc.

După ce am luat masa am scris pînă la 9 în jurnal.

Azi vremea a fost blîndă. Dimineața era ceață și ger dar apoi totul s-a schimbat. Toader învață de zor cele 88 de cuvinte date de Pop la lecția de l engleză. În meditație sînt puțini elevi; majoritatera au plecat de-acasă sau le-a venit de-acasă și acum se plimbă prin oraș. Numai mie nu-mi vine nimeni și stau cam prost cu banii, alimentele etc. Mai am 6 lei datorii la Toader și pînă vor veni ai mei voi mai face. De la 9 la 12 am învățat pe rînd la matematică, l română și am încercat să citesc la anatomie. Cum s-a întîmplat că era o lecție despre alimente și mie mi-era o foame… Înadins vorbeam cu Toader despre cele mai (cele) bunătăți culinare și înghițeam în sec și rîdeam unul de altul. După ce am luat masa a fost altă chestie. Am mîncat două porții de borș și trei (!!!) de felul doi (cartofi cu sos și carne), două porții de pîine și o eugenie. Așa mai zic și eu!

Toader s-a dus în dormitor și a vrut să se schimbe și să meargă în oraș. Dar n-a mai avut cu ce să se schimbe pentru că i-au dispărut pantalonii de la costum din dulap. Au dispărut – au dispărut, dar cime i-a făcut să dispară? Noi îl bănuim pe Puiu Radu care a mai avut și altele pe conștiință. Mai ales că e de aceeași măsură cu Toader și i-ar veni bine… Toader și tot internatul chiar s-au dus în oraș, iar unii la Casa de Cultură, unde ar fi un concurs cultural artistic al formațiilor artistice de la sate. Eu am rămas cu încă trei băieți în meditație (Atănăsoaie și Buliga Vasile).  Mi-am scris problemele la geometrie și am făcut cîteva meciuri de cuțki cu Buliga.

Am fost de cîteva ori pe afară și am observat ce minunăție era în natură. Pe la 10, după ce s-a ridicat ceața a rămas un cer perfect senin și un soare strălucitor. Zăpada a început să se topească și din streșini să curgă mai serios.

Pe la ora 4, nemaiputînd rezista aici, m-am îmbrăcat și am luat-o prin oraș. Aici m-am întîlnit cu Toader, Gigi și Cezar cu care am venit la interrnat. Mi-am mîncat porția pentru seară și am mers cu toții în d. 11 la Gigi.

Lui Toder îi pare rău pentru pantalonii furați pt că i-a stricat și costumul de 600 de lei.

La ora 5 soarele abia apunea. Cînd am venit aici trimestrul ăsta, la 5 era întuneric deja. Pe zi ce trece ziua se mărește și mă bucur.

Azi am mîncat enorm. Cînd mi-e foame îndur, și cînd am ce mînca mănînc cît pot. Astfel, azi am mîncat bine de la: Atănăsoae, Buliga, Horodincă Ghe., Halip Neculai, Mafteian Vasile, Costică Lungu, Simeria Virgil ș.a.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!