liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Școala Medie nr 2 Rădăuți

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 409 Marți 13 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (137).


Vineri 27 august 1965. Cu o zi înainte de a veni eu acasă, tata a primit o c.p. să se prezinte la Comisariat. A fost și a ridicat foaia mea matricolă pentru trim I și II din clasa IX-a. M-am sculat pe la 11 și m-am dus cu bicicleta la școala cea nouă unde mama mi-a arătat interiorul. Multe părți se aseamănă cu ale școlii noastre (de la Rădăuți). Am făcut experiența cu rîma, dar n-a ieșit nimic. Majoritatea timpului am lucrat cu Mircea la formarea unei curți largi și drepte. Anul acesta sînt mere multe, dar mici și bolnave. Pere sînt destule. Seara am început să citesc ”Stăpînul lumii” de Beleaev.

Sîmbătă 28 august 1965. I-am scris lui Sandu. Am lucrat și azi la pămînt. Vremea a fost tare rece azi. Am primit scrisoare de la bunița. A apărut dicționarul englez. Mircea fumează ”Naționale” (L.D.: cele mai ieftine și mai proaste țigări). Seara am stat mai tîrziu și-am citit ”Stăpînul lumii”.

Duminică 29 august 1965. O zi foarte foarte rece. A plouat în toată țara. Am terminat de citit ”Stăpînul lumii” de Beleaev. Personaje: Stirner, Sauer, Emma Fit, Kranț, Elsa Gluck, Oscar. Rudolf, Karl Gottlieb, Kacinski, Dugav). M-am contrazis cu Mircea în privința hipnotismului și asupra basmelor din carte. Mircea mi-a povestit cum a ajuns și a trecut de Vatra Dornei. Seara ne-am distrat cu hipnotismul și telepatia.

Luni 30 august 1965. Vremea s-a mai încălzit puțin. Am dezlegat anecdote din ”Povestiri și dialoguri”. Sînt cam răcit și mă simt prost. S-a terminat zborul lui Gemini 5. Record mondial de rămînere în Cosmos – 8 zile! Seara am început să citesc ”Ariel”. Mircea a fost la Siret după butelie, dar n-a găsit. Stăm tare prost din cîteva puncte de vedere: banii! Tata și directorul Panțir sînt la cuțite!

Marți 31 august 1965. Azi mama se duce pentru ultima dată la școală: n-au mai încadrat-o! Am luat cartea de-a 9-a de engleză de la început. Vremea se menține capricioasă: cerul e mai mult senin, dar bate un vînt rece și destul de puternic. Noaptea am visat tot timpul că sînt în București. I-am scris buniței. Am scris și la Moscova (am cerut adrese de tineri cu care să corespondez în limba engleză). În plic am pus și o scrisoare (compusă de mine) ca din partea lui Mircea (adrese de corespondențe în limba română). A fost tanti Lucreția cu gemenii Petrică și Paulică pe la noi. Am strîns un butoi de mere de la doi copaci pentru vin. Am scris la ”Flacăra” (adresa mea).

Miercuri 1 septembrie 1965. Azi începe noul ani școlar în U.S. Acum spre toamnă vremea se încălzește din ce în ce mai mult. Azi a fost cu adevărat cald. Am strivit mere în covată. Am fost la Poștă și am dat cele trei scrisori. Pînă acuma am scris 15 scrisori fără a primi măcar un răspuns. Am o mare plăcere să scriu și să comunic, dar și să primesc răspunsuri. Am cules fasolea din grădină. Au fost micuții Petrică și Paulică pe aici și m-au mai plictisit cu întrebări. M-am întîlnit cu Cutaș Haralambie și mi-a adus cîteva noutăți de la internat. Pedagogul Hollinger a plecat în Palestina și a intrat, în locul lui, Haiuță Țopa!…  Mircea s-a pornit la 5.30 la Siret și a venit la 7.30 de la Rădăuți cu cumpărături. Am terminat de citit ”Ariel” de Beleaev. Cu toate că-i fantastică are unele părți foarte reale și inspirate. M-a impresionat caracterul lui Ariel. Mama mai merge la școală cu vagi speranțe. Tatei i s-a făcut un buboi pe față. Seara am început să citesc ”Steaua K.E.Ț” tot de Beleaev. Au început să mă pasioneze romanele astea științifico-fantastice.

Joi 2 septembrie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și caldă(roasă). Azi se împlinesc 20 de ani de la constituirea R.D. Vietnam. Ieri a început învățămîntul și în Israel (patru clase gratuite). Am ascultat la radio Con Israel (pe 400 m). Noi incidente militare la granița dintre India și Pachistan. Tata a adus de la Ungureanu o presă cu care a stors merele. Seara am fost amîndoi după salar(iu). (23 – 24 august = 150 lei).

Vineri 3 septembrie 1965. Azi dimineață a sosit la Moscova, în U.S., delegația română condusă de N. Ceaușescu. U.S. va livra utilaje pentru   Hidroentrala    de la Porțile de Fier. 20 de ani de la capitularea Japoniei = sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mircea a fost la Siret și a lăsat butelia acolo.  Mama merge încă la școală. Mi-am făcut un plan de activitate pînă pe 14 septembrie cu patru puncte zilnice. Sper să-l îndeplinesc întocmai. Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ceaușescu la sosirea pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Pravda închină o pagină ”scumpului oaspete”. Ziua a fost caldă, totuși a bătut vînt. Merele cad mereu împuținînd recolta. Am învățat 15 strofe din ”Luceafărul” (depășire de plan!).

Sîmbătă 4 septembrie 1965. M-am sculat la 4.30 și am ieșit afară. Se iveau zorile și absolut totul era încremenit. Scena mi-a adus aminte de ”atmosfera” încremenită de pe Lună (cum am citit în ”Steaua K.E.Ț.”). Am primit, în sfîrșit, o scrisoare! Îmi scrie Puiu Petrovici de o surpriză. Mircea a fost la apă. Pa! (știle)!!. Mama și tata au fost la Siret pt. raze (vizita medicală). Știu 25 de strofe din ”Luceafăr

Duminică 5 septembrie 1965. Azi se sărbătorește pentru prima dată în U.S., Ziua petrolistului. Școala medie nr 182 din Moscova este fruntașă și are legături de prietenie cu elevii români. Mi-am îndeplinit și depășit programul. Azi cam înnourat și urîcios. După amiază s-a mai luminat un pic. Azi mi-am descoperit o pasiune nouă (care are totuși ceva vechime): radiofonia și posturile de radio (românești și străine). Mi-am făcut un tabel cu posturile recepționate de mine (ora, lungimea de undă, postul, țara, orașul, limba, adresa, observații…). Această pasiune  are o legătură destul de strînsă cu cu alte două mai vechi: corespondența și vederile. Cunosc acum vreo zece state care au emisiuni în limba română. Azi a reînceput conflictul iordano-israelian (schimb de focuri la frontieră). În prezent sînt două focare mai mari: Kașmir și Vietnam. Azi a fost înmormîntat Albert Schweitzer în spitalul său din Gabon, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 14 ian 1875 în Alsacia). Emisiunea programului I se termină la ora 0, iar a programului II la ora 1. Am ascultat ”Glasul patriei” de la 0.30 la 1. M-am culcat la 1 după intervenția tatei.

Luni 6 septembrie 1965. M-am sculat la 6. În Pakistan s-a introdus starea excepțioală. La Moscova a sosit Antonin Novotny în fruntea unei delegații cehoslovace. Tov N. Ceaușescu a sosit azi la Volgograd – orașul erou. (L.D.: numit, din 1925 pînă în 1961, Stalingrad). Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri. Am calculat orele emisiunilor de la Radio București pentru Marea Britanie (după un anunț din Daywork – D.W). Am ascultat Vorbește Moscova în limba italiană și-am auzit o cuvîntare a tov Maurer (15.30). Mi-am cumpărat caiete și-am început să mă gîndesc la apropiatul an școlar. La 13 mama și tata au plecat la Rădăuți pentru Consfătuirea raională a învățătorilor și profersorilor (trei zile). Am primit un pachețel de la bunița. Mi-a trimis caietul de cuvinte pe care-l uitasem acolo și o carte pentru tata. Am ascultat la 19 și la 19.30 Radio București emisiunea în limba franceză, respectiv în limba italiană. Azi s-a sărbătorit în SUA Ziua Muncii (fondată în 1882) care se sărbătorește în fiecare an în prima zi de luni a lunii septembrie. Am scris o carte poștală la Rumania Today (pentru adrese externe). Spre seară s-a anunțat că situația este foarte gravă în Pakistan. Azi s-a deschis la Brighton în Marea Britanie cel de-al 96-lea Congres al sindicatelor britanice. Am încercat să stau și noaptea asta cît mai tîrziu, dar n-am putut să rezist.

Marți 7 septembrie 1965. Am scris o scrisoare la Cimponeriu Corina din Lugoj și i-am anexat Jocul internațional. Noaptea a plouat și azi e cam frig. Din 21 de scrisori trimise vara aceasta am primit numai la 3 răspuns! Mircea a stat pînă la amiază la tanti Lucreția. A plouat și azi; toamna bate la ușă. De la 2 la 6 am dormit și cînd m-am trezit am stat pe întuneric pînă la 8 cînd m-am dus la tanti dup foc. Nicolae Ceaușescu a sosit azi la Leningrad – oraș erou. (Azi Sankt  Petersburg). Tov I.Gh. Maurer a rostit o cuvîntare. Țara noastră participă la un tîrg internațional la Salonic (ate țări: Spania, Austria ș.a. România -1000 metri pătrați).

Miercuri 8 septembrie 1965. M-am sculat la 8. Am ascultat (în pat) ”Vorbește Moscova” în limba engleză de la 7.30 la 8. Azi e a doua zi a vizitei delegației noastre în Leningrad. Au vizitat Monumentul eroilor și Uzina Metalurgică unde a avut loc un miting al prieteniei. A luat cuvîntul tov Ion Gh. Maurer și N. Ceaușescu (cf Radio Moscova de la 18 la 18.30 pe 134 m). Am primit scrisoare de la Sandu și m-am bucurat tare mult. După masă am dat scrisorile pentru Rumania Today și Corina C. care vor merge mîine. Vremea a fost tare schimbătoare. A fost și cald, dar a și plouat în cîteva serii. U.S. a chemat India și Pakistanul să înceteze conflictul armat. Radio Moscova a anunțat declarația unui fruntaș german despre amestecul Germaniei în Vietnam. Azi am făcut cam 4 kg de must de mere și am băut jumătate. Azi e Sf Maria – hram la Rogojești. Am stat, ca și ieri, singuri. Seara i-am așteptat pe mama și tata dar n-au venit. Seara a fost foarte senin și o splendidă lună plină.

Joi 9 septembrie 1965. 21 de  ani de la Eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist – ziua națională a Bulgariei socialiste. R.P. Chineză a hotărît să ajute Pakistanul împreună cu Indonezia. Aseară am stat tîrziu ascultînd radio și uitîndu-mă prin corespondența mea. Am mai ieșit afară de cîteva ori admirînd minunatul clar de lună. Tot aseară la ora 23 am prins Novisadul cu emisiunea în limba română. După calculele mele ora Belgradului e cu o oră în urma Bucureștiului. Ieri delegația țării noastre a vizitat Muzeul rus și Smolnîi. Delegația noastră a primit trei daruri din partea leningrădenilor. Azi delegația noastră a sosit la Moscova cu avionul. Ieri s-au împlinit 99 de ani de la nașterea lui G. Coșbuc. Aseară am ascultat o serie de emisiuni de la Radio București în germană, italiană, și încheind cu ”Glasul patriei” – Vorbește Bucureștiul. M-am culcat la 1.15 nemaiavînd ce asculta. Azi dimineață m-am sculat la 8 și am făcut o baie cu apă rece în albia amenajată pe capră. După seninul de astă noapte, dimineața a fost tot senină și caldă. Azi se împlinesc 17 ani de la înființarea R.D. Coreene. La amiază a venit și mama cu tata de la Consfătuire. Ca în fiecare an așteptam vești noi și bune. Anul ăsta am avut vești, dar foarte proaste. Mama a dat cerere la secretariat pentru a mă înscrie în clasa X-a, secția umanistică. Se pune însă problema limbii engleze cu care nu se știe dacă se va face vreo clasă. Îmi rămîne să mă duc la secția reală pe care nu o prea înghit. E tare tîmpită situația… Se aude că s-a ”ieftenit” internatul la 400 lei! În viitor, ”Școala medie” se înlocuiește cu denumirea de Liceu (de fapt, o revenire). Anul ăsta vor funcționa licee cu program special (comercial, tehic etc.) Burdujan (directorul adjunct) spune că Pop o să rămînă fără elevi și poate chiar fără post (exigență mare). După masă am luat o grămadă de mere de la tanti Lucreția pentru vin. Mama a scos fotografiile (50 lei). Majoritatea sînt proaste și mișcate… Se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui Alecsandri. ”Gazeta literară” a publicat un număr omagial. Seara am stat iar pînă după ora 10 admirînd seninătatea nopții.

Vineri 10 septembrie 1965. Zi de asemenea senină. Azi și-a încheiat vizita în U.S. delegația R.S.R. Azi s-a făcut vizita medicală la Școala din sat. Mama este încadrată la ciclul II (muzică și educație fizică). În fața casei noastre terenul este acum neted și bătătorit. Fac rondouri cu bicicleta printre copăcei. Seara luna a răsărit perfect de rotundă și parcă mai frumoasă și luminoasă decît în alte dăți.

Sîmbătă 11 septembrie 1965. Zi foarte călduroasă și liniștită. Mama și tata au venit supărați de la școală (enigmă!). Azi a început la Moscova a 130-a stagiune a Teatrului Mare. Situația din Indo-stan e încordată. Azi s-a întors în patrie delegația română după vizita făcută în U.S. Delegația cehoslovacă își continuă vizita vizitînd Minsk ul și Erevan ul. Azi am făcut vin dintr-un butoi de mere strivite. După amiază Mircea a fost la Siret cu bicicleta.

Duminică 12 septembrie 1965. Tot timpul înnorat și a și plouat. Ziua tanchistului în U.S. Mi-am pregătit valiza iar mama mi-a călcat schimburi și m-a pregătit pentru drum. Am fost la poștă cu bicicleta (m-am întîlnit cu Costică Afadăroaie și Vasile Amariei). A fost o duminică cam plicticoasă.

Luni 13 septembrie 1965. M-am sculat la 6 și m-am pregătit de drum la Rădăuți. Am legat plapoma la portbagajul bicicletei și la 7 și ceva am plecat cu speranța că nu va ploua. Însă (azi 13) n-am avut noroc; de cum am plecat a început o ploaie sîcîitoare și destul de pătrunzătoare. Pe la 8 – 8.30 am fost pe la nenea Grigore și apoi am ajuns la 9 la Rădăuți. Am lăsat bagajul omului de serviciu (Boloca). La casierie n-am putut plăti deoarece cererile noastre trebuie discutate. M-am întîlnit cu Prandea: ”Nnn-ai un creion?”. Apoi am fost la Stelu (Ruscior) unde am stat cam o oră. Rodica (Ruscior) vrea să urmeze o școală financiară. M-am întîlnit cu Lungu C-tin (reală), Moroșan P (reală), Andrișan Ghe (L.M., reală), Ungureanu Orest (profesor la Costișa), Iuraș Ghe. și Hotnog C-tin. Am aflat rezultatul de la Liceul Militar; au reușit doi și doi fără loc. M-am întîlnit, de asemenea cu majoritatea profesorilor (Ruscior, Pop, Kamil, Teleagă, Stavri, Burdujan, Storoj etc.). M-am pornit din Rădăuți pe la ora două. Ploaia m-a însoțit tot timpul. Am poposit și pe la Dornești. Pe aici ploaia a fost cam rece…!. În Gropeni m-a prins încă un pui de ploaie… Am ajuns acasă fleașcă de apă și puțin răcit. Pînă seara m-am odihnit și m-am mai pregătit pentru școală.

Marți 14 septembrie 1965. Spre deosebire de ziua amărîtă de ieri azi e frumos și pămîntul se usucă ușor. La amiază (13 h) am ieșit la Sfat să plec cu cursa spre Rădăuți. Cursa a trecut însă fără să oprească. Neavînd ce face am plecat cu ”Salvarea” (unica salvare!) pînă la Siret. Aici cu mare greu am prins cursa de Rădăuți. M-am dat jos cu Cutaș la poarta internatului. Am găsit un loc în (dormitorul) 5 și m-am dus în oraș. La autogară l-am întîlnit pe Gherasim și, mai tîrziu, pe Simionesi. Am mers cu ei la o gazdă pe Str Tineretului (Moroșan). Spre seară m-am răzgîndit și-am cărăbănit bagajele la internat. Aici m-am mutat cu Toader în dormitorul 4 și am ales un dulap. Seara m-am dus cu Toader și Stelică Irimia prin oraș. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 398  Vineri 2 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (126).


A treia vacanță de licean (prostuț!). Vacanța mare (de vară) dintre clasa VIII-a și clasa IX-a. 14 iunie 1964 – 14 septembrie 1964 (aveam14 ani). Grămești, Siret, Rădăuți, București, Buzău.

Duminică 14 iunie 1964. Prima zi de vacanță. M-am sculat mai tîrziu, iar restul zilei am citit numărul nou al revistei ”Magazin”. Am primit scrisoare de la Mircea. Toată ziua a fost cald și frumos. Seara am plecat cu mama, tata și dnul Moldovanu + Doina la filmul ”Vîntul Sudului”, prodotto italiano, cu Claudia Cardinale.

Luni 15 iunie 1964. Toată ziua a fost senin și cald. I-am scris lui Mircea. Astăzi se împlinesc 75 de ani de la moartea neîntrecutului nostru poet M. Eminescu. În toate ziarele s-au scris articole privind viața și opera marelui poet. Postul de radio Chișinău a prezentat ascultătorilor aspecte din viața lui și despre măiastra-i operă. Azi am citit poeziile lui și mi-au plăcut foarte mult.

Marți 16 iunie 1964. Cerul n-are pic de nori și e foarte cald. Am citit ”Șarlataniile ghicitorilor” de Iosefini. Seara am udat grădina. M-am culcat la 12…

Miercuri 17 iunie 1964.  … și m-am sculat la 10. Și azi a fost o căldură înăbușitoare, iar plantele se usucă. N-a plouat de pe data de 16 mai. Am recitit, nu știu pentru a cîta oară, ”Băieții din strada Pall” de Molnar Ferenc.

Joi 18 iunie 1964. Astăzi este serbare la liceul nostru, dar nu m-am dus. A fost tare cald. Am început să recitesc ”Nansen”. Ca în fiecare seară, am udat ceapa, roșiile, ardeii, florile, apoi am făcut ”baia”. Cu apă rece. După puțin teatru (cu mama și tata) am fost la film: ”Fii fericită, Ani!”, prod. bulgară. Filmul a rulat ”ultima serie”, adică de la 10 la 12. M-am culcat la 1… (emoticon zîmbăreț).

Vineri 19 iunie 1964.  … și m-am sculat la 10. Toată ziua a fost cald. Am terminat de citit ”Nansen”. Seara am udat zarzavaturile. Vrînd să fac flotări la o ”bară” mi-am crăpat o buză și am șchiopătat o vreme. (L.D.: umorul involuntar aparține, desigur, elevului aflat în vacanță J).

Sîmbătă 20 iunie 1964. De dimineață a fost cald, dar pînă spre seară s-a stîrnit un vînt foarte puternic care a adus niște nori, dar au trecut pe aici fără să lase niciun pic de ploaie. Pămîntul cere apă. De la amiză și pînă seara am făcut 21.23.16.10.3 de marmeladă cu fermen. de trei zile. (L.D.: Presupun că cuvîntul scris ”cifrat” este … ”țuică”, distileriile casnice fiind strict interzise în epocă). Mi-am pregătit undița pentru mâine. M-am întâlnit cu Vasile și-am vorbit despre școală și … viitor. M-am culcat la 1 …

Duminică 21 iunie 1964.  … și m-am sculat la 8. Pe la 9 m-am dus cu Luchian Nicolai (Kolea), Vasile, Ion (Pața) la pescuit. Am prins (”noi”) șapte pești. Apoi ne-am scăldat. După amiază am mers din nou la baie și-am stat pînă la 6.30. Am jucat polo pe apă și fotbal pe nisip. În seara asta n-a fost film aici (în sat).

Luni 22 iunie 1964. Dimineața mama a plecat la Siret și tata la școală. I-am scris lui Mircea. A fost o căldură… Cu toate acestea, n-am fost la baie și nici seara la film deoarece m-a durut piciorul. Am început să citesc ”Clădit pe nisip”.

Marți 23 VI 1964. Seceta continuă. Am terminat de citit ”Clădit pe nisip” de Klaus Butzbach. La 22.30 am ascultat ”24.9.10.4.8” (L.D. Probabil un post de radio despre care știam că este interzis). La 3 am plecat cu Kolea la pește. Am prins 10 + 2 = 12 pești. Am primit revista ”Krestianka” și ”Femeia”.

Miercuri 24 VI 1964. Tata a fost la Siret și a scos foaia matricolă a lui Mircea. După amiază am fost la baie. Copiii din sat au dat ”mort” pe apă. (L.D.: era un obicei, la vreme de secetă, pentru a invoca ploaia. ”Mortul” era o momâie care simboliza seceta, iar sensul era de ”ducă-se!”). Spre seară a încercat să bureze puțin, dar n-a plouat cum se cade. Am fost la dna Moldovan și am împrumutat două cărți: ”Fuga” și ”Mîna cenușie”. Am început să citesc ”Mîna cenușie” de Julius Moder. Am confruntat cartea cu ”Fabrica morții” și ”Ultimele zile ale lui Hitler” (orig. în l. rusă). Am stat noaptea să văd eclipsa totală de lună. La ora 1 și 9 minute a început intrarea în umbră, iar la 2 și 11 minute a intrat în faza totală. În timpul descreșterii s-a creat în jurul Lunii o aureolă verzuie care s-a micșorat pe măsură ce luna descreștea. Seara am ascultat la radio emisiunea ”Glasul patriei”. M-am culcat la 2.30.

Joi 25 VI 1964. A apărut un comunicat cu privire la mărirea salariilor învățătorilor și profesorilor cu 13% respectiv 10%. Din nou cald, iar ploaia de ieri nici n-a reușit să înegrească pămîntul. Tot ieri am primit scrisoare de la Mircea. Căldura a ținut pînă pe la 5 cînd a tras o ploaie cu puțină gheață. Deoarece a fost o ploaie rapidă, apa n-a avut timp să se infiltreze în pămînt. Am copiat peste o sută de maxime și cugetări din ”Magazin”.

Vineri 26 VI 1964. Dimineața la 6 am plecat cu tata, cu bicicleta, la Rădăuți: 23 km. Am fost la școală și am luat mediile de intrare: media generală a fost 7,32. (L.D.: adică la Școala Medie nr 2 (fostul Liceu de fete și viitorul Liceu nr.2). Am pus geamul la loc și ne-a costat 32 lei. După ce m-am tuns am venit înapoi spre casă trecînd pe la Dornești.(Am fost și pe la Stelu). Am ajuns acasă la 7. Am trecut, mergînd spre Rădăuți, prin satele Minigeni, Gropeni, Bălcăuți, Ratoș, Dornești. Cei cca 50 de km nu m-au obosit așa tare.

Sîmbătă 27 VI 1964. Tata a plecat la Siret. Am primit pachet de la Mircea și bunița. Am găsit în pachet cărțile: ”Învățați limba engleză fără profesor”, ”Idiotul” de Dostoievski, o culegere de probleme de chimie și una de algebră. Azi a fost tare cald și pămîntul a crăpat din nou.

Duminică 28 VI-a 1964. Am început să citesc ”Fuga”. A fost, de asemenea foarte cald. Toată suflarea stă în case din cauza căldurii și se pregătesc pentru hram.

Luni 29 VI 1964. Dimineață am terminat de ”fugit” (cartea). Pe la 11 a venit tanti Nuți și nenea Grigore de la Dornești și a început… hramul. Deoarece era tare cald, am fost la scăldat. Acasă au mai venit soții Goraș (Jan + Tica) și petrecerea a continuat pînă la 1.

Marți 30 VI 1064. De dimineață a început să bată un vînt. Mama și tata + nenea Grigore și tanti Nuți au plecat la cursă. Mama și tata s-au întors apoi acasă și n-au mai participat la Ziua învățătorului. După amiază a plouat.

Miercuri 1 iulie 1964. Luna lui Cuptor a început cu o zi friguroasă și ploiasă. Ne pregătim pentru drum. Eu învăț ”engleza fără profesor”. Spre seara ploaia s-a mai liniștit și cerul s-a mai înseninat.

Joi 2 iulie 1964.  Ieri  afost lansat Cosmos 34. S-a înnourat iar, și a început vîntoasa.. Spre seară a început să plouă și-a ținut pînă seara. Seara am plecat cu mama la Dornești.

Vineri 3 iulie 1964. Dimineața, cu trenul de 6 am plecat din Dornești pînă la Suceava, iar de aici spre București. Prin vagon s-au perindat fel de fel de oameni povestind, rîzînd și dormind. Am ajuns la 7 în Gara de Nord, iar de acolo pînă acasă la bunița (str. Duzilor, nr 15). La bunița mai erau Mircea și tanti Tinca (sora buniței) care s-au bucurat de venirea noastră. (L.D. Bunița avea o singură cameră care era și sufragerie și bucătărie și dormitor. Imensa bunătate a buniței (o adevărată iubitoare de oameni) s-a dovedit prin fapte de generozitate mereu – mereu pe parcursul anilor. Avea o pensie de cîteva sute de lei, dar bucuria ei cea mai mare era să ajute. Ne-a trimis pachete ani la rînd, pînă am terminat facultatea. Ca în multe alte familii, bunița își dorea ca nepoții ei să se realizeze și să devină ”oameni mari”. ”Să-l văd pe Liviu student și apoi pot să mor”. A trăit 90 de ani. A ascuns și a salvat evrei de la moarte în timpul prigoanei antisemite, dar nu făcea din asta o faptă de vitejie, ci una de firească omenie. Comunitatea evreiască a invitat-o adesea să vină la sinagogă, dar bunița se ducea acolo doar ca să le spună că este creștin-ortodoxă și că nu avea legături cu etnia și religia evreiască).

Sîmbătă 4 iulie 1964. Vremea a fost frumoasă. Mircea a venit pe la 11 și-am mers prin oraș. Am vizitat Foișorul de foc în care este amenajat Muzeul pompierilor, o secție a Muzeului de istorie a orașului București. Acest foișor a fost creat la sf sec trecut și are mai multe etaje în care sînt expuse uneltele pompierilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi. Am fost cu Mircea și pe balcon și am văzut de acolo o mare parte a orașului. Am scris și în Cartea de impresii: ”Mi-a plăcut muzeul prin măreția lui și frumusețea exponatelor”. Apoi am fost cu Mircea în Cișmigiu, și-am făcut două poziții cu fotoboxul. Apoi am venit acasă și ne-am odihnit. Mircea a plecat la el la dormitor. (L.D.: este vorba despre dormitorul șantierului unde se angajase și lucra Mircea).   (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!