liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Rebca Ana

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 367 Marți 2 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (95).


Joi 28 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat la 5, conștient fiind că ieri n-am învățat nimic și azi am patru obiecte la care am serios de învățat. Totuși, de la 5.15 m-am hotărît să învăț, și de la 7.30 am ieșit în grădină unde, pe o piatră, am stat la soare și am citit de două ori lecția la istorie. Apoi am venit în meditație și am scris la limba rusă.

Prima oră am avut limba română. Cum am ajuns la școală, împreună cu Gherasim am confiscat cîte-o narcisă de la Geta Broască (pe care mi-a luat-o apoi ”neneaca” de Cupșan). La română a ascultat puțin și a predat restul operei lui Șt. O Iosif. Ora a trecut ușor, pe nesimțite, mai ales că eu am fost visător. La istorie a ascultat toată ora vreo 7 eleve și n-a mai predat lecție nouă, considerînd că se cunoaște din clasa VII-a. La limba rusă profesoara a ascultat, de asemenea, toată ora fără să mai predea. Azi s-au pus note frumoase și profesoara s-a bucurat mult. La naturale a ascultat pe cei care nu aveau încă notă. Fetele care erau la montaj și la dansuri au fost învoite de la oră. Zăicescu a început iar cu vorbele lui ”minunate”: ”hîrjoneală măi”, ”te hîrjonești”. I-a făcut o observației lui B.M. cam pe nedrept și ea s-a supărat; avea și dreptul. Aici mi-a plăcut. Ca o caracterizare generală a celor întîmplate între noi, ieri și azi: o răceală și o indiferență aproape totale. După cîte mi s-a părut mie, ea încearcă să-mi caute privirile, dar eu mă uitam într-adins pe alături. De ce fac asta? (”Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te, dacă vrei să fii fericit toată viața, iartă!”). Eu pot considera asta o răzbunare. Dar pentru ce asta? Mi s-a părut că se uită mai mult la Gavril Magopăț. Dar ce? N-are voie? Păcat că-mi pun aceste întrebări abia acum. Am avut un sentiment trecător de gelozie. Cred că voi avea multe de pierdut din cauza asta, dar nu mă mai pot transforma. Aș avea aici de scris mai multe foi în legătură cu asta, dar se mai benoclează tîmpiții. Toader mi-a spus că-mi va părea rău de ceea ce fac. Asta o știam și eu și chiar așa-i.

Azi n-am mai stat la ora de franceză, deoarece am avut…. treabă. I-am dat geanta lui Toader să mi-o ducă la internat și eu m-am dus cu Mariana Nasadniuc la ea acasă unde locuiește Horesciuc – taxatorul și unde a lăsat Mircea butelia de aragaz. Am crezut că voi găsi un cărucior s-o transport și cum n-am găsit am luat-o înainte. Deodată mă văd strigat și cînd mă întorc îl văd pe Mircea cu Mariana la poartă. M-am întors, am luat amîndoi butelia și direcția: Amariței. În oraș ne-am oprit pe la ospătărie și am luat cîte o supă.

Pe dracu ne-am întîlnit cu Amariței care ne-a spus să ducem butelia acasă și să-i dăm 50 de lei. Mircea s-a supărat cînd a auzit asemenea măgărie. Cu 50 cine nu poate schimba?… Am dus-o totuși și-am lăsat-o la el acasă. Ne-am întors în parc și Mircea ne-a cîntat din muzicuță. M-am îndreptat apoi spre internat unde am jucat tenis, am luat masa și apoi iar tenis pînă la 15.30. După mai puțin de o oră din meditație, Arcadie a făcut un bilet de voie pentru toți elevii de la Lic.2 și a plecat la școală. Am rămas în meditație numai eu cu Halip și Atănăsoae. (Acuma vorbesc iar cu el; el își păstrează locul de lîngă ușă; nu am amintit niciunul despre cele întîmplate). Noi am mai stat zicînd că-i prea devreme la 16.15 și să mai stăm pînă la și jumătate. Cum a ieșit Haiuță din meditație, am înhățat paletele și mingea și dă-i drumul la sala de valize unde am jucat un pic. A venit însă pedagogul, mi-a cerut să-i dau mingea; aceasta era la Mafteian și n-aveam de unde să i-o dau. Drept pedeapsă mi-a dat ”mergi în meditație și nu mergi la Casa de Cultură”. Am fost imediat de acord. Un motiv mai bun să scap de o conferință nici că există! Dacă mă va întreba la școală de ce am lipsit aveam motiv: nu m-a lăsat pedagogul. Așa că am suit în meditație și am stat singur-singurel cu pedagogul. La început am citit o dată lecția la limba latină. Apoi m-a cuprins o plictiseală de moarte. Pînă la 5 am stat cu capul pe masă apoi, în pauză, m-am învîrtit prin curte ca un leu în cușcă, turbînd de singurătate. (Greu e să fii om…) (ușor e să fii măgar). De pe la 6 am tras un pui de somn în meditație apoi am ieșit afară. Era o negură cum nu s-a mai văzut anul ăsta și curînd a început ploaia. Eram la wc cînd au căzut primii stropi și m-am hotărît să aștept pînă trece ploaia. Dar s-a întețit din ce în ce. A tunat și fulgerat mult și-a plouat cu stropi mari care stîrneau praful cînd cădeau jos. A plouat și cu ghiață. Pînă aproape de 7 am stat aici cu Grămadă Neculai (cl X-a Lic 1).

După ce a dat masa celor ce au mai rămas în internat am ieșit în oraș să mai iau aer. Aerul era foarte curat și călduț după ploaia asta binevenită. Din oraș am cîrmit-o spre Casa de Cultură. Aici mi-am găsit cu greu un loc lăngă ușă. Sala era arhiplină. Acum se prezenta programul artistic dat de liceul nostru. Mulți dintre colegi erau pe scenă. Au fost cîteva cîntece, un montaj ”Te cîntăm partid” și cîteva dansuri simple. Cînd a intrat să joace hora, a fulgerat undeva și s-a făcut un scurtcircuit pe rețea. S-a stins lumina și… ține-te fluierături și țipături. În sf. s-a terminat și Pop a anunțat că elevii pot să plece acasă și să se pregătească pentru mîine. Mulți au plecat prin  ploaia destul de mare. Eu cu Costică și mulți alții am rămas acolo. Într-un moment cînd Pop a intrat în sală, am țuștit-o cu Costică la balcon. De aici am auzit cîteva cîntece date de Fabrica de spirt. Erau însă niște golani de elevi care, neavînd ce face, au început să urle și să biseze. După treaba asta a venit Bejan (prof Lic 1) și ne-a scos frumos afară. Aici am mai stat un pic pînă a stat și ploaia, apoi am pornit-o cu Costică, Vlonga și Vatamaniuc spre casă.

Costică a luat masa și eu m-am dat imediat pe scris.

În seara asta au dormit la internat cățiva elevi navetiști care au trebuit să vină la Casa de Cultură dar nu au mai avut cu ce pleca spre casele lor (Grămadă Cezar, Puha Vasile, Mafteian Vasile, și încă unul din C care n-a mai fost pe la internat).

Seara, în dormitor, Toader mi-a povestit una din pățaniile sale de peste zi.  … Se plimba cu Natalia prin parc, cînd hodoronc-tronc s-a întîlnit cu ”moșu” (Zăicescu) și a trebuit să o lase. Pe drum, moșu s-a interesat: ”ai fost cu ea la film?”, ”de unde-ai găsit-o?”. Asta a fost una. Principalul e că îl știe toată școala și a ajuns și la urechile profesorilor (l-a văzut și ”baba” Bucătaru (Ruscior) Ana. Alta i s-a întîmplat în clasă cînd era vesel nevoie mare și era și dirigintele acolo. În dormitor, după un pic de program sportiv ne-am culcat. Noaptea, toate geamurile de lîngă mine au stat deschise. Cezar a dormit singur, iar eu – cu Toader.

Vineri 29 aprilie 1966. Dimineața Toader s-a sculat la 5 iar eu după 6. În timpul meditației de dimineață m-am stricat învățînd – am scris tot timpul Jurnalul.

Prima oră am avut limba română, oră care a fost folosită în întregime pentru gramatică (sintaxă). N-a avut ce asculta azi. La fizică tot n-a ascultat și a trecut la lecția nouă, explicînd pe larg, iar la sf orei am făcut probleme. La limba latină toată clasa a spus că n-a învățat din cauza activităților de ieri și profesoara ne-a crezut. Azi mi-a adus teza, n-ar mai fi adus-o!, și mi-a comunicat rezultatul. Numai 4. Teza era pe trei, dar mi-a dat patru: ”Băiete, ai dat o teză mizerabilă. Tu-ți bați joc de latină, băiete.”. Eu: ”Mă pregătesc pentru sîmbătă să dau diferență la oral”. Toată ora a ascultat elevi fără să noteze. A cerut să se facă schema versurilor din poezia ”Imn vieții și păcii”. Cum s-a întîmplat azi a scos pe toți băieții.  Încă din pauză Halip a adus schemele de la Mafteian și ni le-am copiat pe maculator. Cînd am simțit că-mi vine rîndul (la rîndul 6 din poezie) mi-am scris frumușel toată schema pe degetul arătător de la mîna stîngă și treaba a mers de minune… Mai greu a fost la intonație…

În pauza următoare Toader m-a anunțat că-l vor elimina pe Olenici Dragoș pentru trei zile pentru că l-a prins Economul că în ora lui citea o altă carte. La geometrie trebuia să avem azi teză, dar ținînd cont de evenimentele de ieri – s-a amînat. În ora asta ne-a predat sfera și am făcut și o problemă.

În pauză a fost diriginta și ne-a anunțat că astăzi se prezintă piesa ”Arcul de triumf” de Aurel Baranga – 3 lei. Diriginta n-a vrut să ne oblige să luăm bilete pt a ne nu mai avea discuții (Albu). Cîteva eleve au făcut o mică mobilizare și biletele s-au luat fără nici un fel de presiune.

La limba rusă profesoara a întîrziat cca 10 min. A venit grăbită de-acasă și, cum a ajuns în clasă, a început să facă aranjamente și să schimbe elevii din bănci. Pe mine m-a mutat în banca II-a de lîngă ușă, împreună cu Oltea Lungu. De-abia după ce a completat mai bine de două rînduri de bănci în fața mea, ne-a explicat despre ce-i vorba. Un fel de extemporal. Fiecare dintre cei 10 – 11 elevi a primit cîte o lecție din trim II sau II pe care trebuia să o traducă. Mie mi-a căzut ”Jeleznaia doroga”. Am știut-o și am terminat primul de scris. Pe la sf orei a venit și dirig care ne-a mai ținut cîteva minute în plus.

Cîteva cuvinte despre ”ea”. Am vrut să-mi continui încăpățînarea mea și să nu-mi îndrept privirile ”en gauche”. Toată ziua am fost foarte trist. De-abia vorbeam și-am rîs doar de cîteva ori. Ea: ”Druguș, anunță-te la latină, hai!”. Eu: ”Las pînă îmi zice profesoara”. În pauză au dat drumul la difuzor. Am vrut să-l scot din priză pe cel din sală, dar ea a intervenit: ”Lasăăăă!”. Eram foarte apropae de ea și am privit-o. Cînd a ieșit la ascultat la limba latină privirile ei erau numai spre mine. La limba rusă am observat că ”mă spiona”. Azi a fost îmbrăcată cu o flanea neagră și mi s-a păut că este și mai frumoasă. Dar tot nu vreau să-i vorbesc…

După ce-am luat masa la internat am mers pe teren toți treu (eu, Costică și Toader). Neavînd ce face am început să strigăm fetele din clasa IX-a (Sanda și Oltea din Rădăuți și Beșleagă Ortansa din Siret). Pe la ora două am plecat în oraș. Am colindat așa, împreună cu Toader, tot orașul și la 3.30 am ajuns la internat. Ne-am schimbat cărțile și am plecat la Casa de Cultură. Am intrat pe la 4.30. Am avut locul 199, Toader 198 și Costică 190. Toader a aranjat cu Felicia Popescu să aibă 200. Și a avut, dar numărul meu nu era alăturea, ci în celălalt stal… Toader a fost destul de bine dispus și a stat înconjurat de toate fetele de la el din clasă. Natalia stătea cîteva rînduri mai în față și cînd s-a uitat odată… Piesa a avut ca temă lupta comuniștilor la sf celui de-al doilea război mondial. Mie mi-a plăcut numai în parte (”Ceaiul e un element fără pretenții; dacă vrei îl bei cu zahăr, dacă nu – și cum noi n-avem – îl bei fără zahăr”; ”Ceaiul încălzit e ca o mireasă bătrînă”; ” – ”Idiotule!” – ”Idiot, să trăiți!”). Ca de obicei, Viorica Teleagă a luat foarte multe autografe de la artiști. Aproape toți artiștii care au jucat în piesa asta au jucat și în ”Marele fluviu”: ziaristul, Caterina, muncitorul tipograf – alias ”doctorul”, Mihai, socrul Caterinei – aici un simplu țăran împilat). Teatrul a durat pînă după ora 7. Cînd am ajuns la internat am luat masa cu ceilalți. După asta am ieșit ccu Toader la asfalt. S-a învățat să fluire și el un pic. Eu unul pot bine și-i dau drumul mereu. De la 8 la 9 am scris în Jurnal. În seara asta Lungu Arcadie n-a venit decît după ora 8. Prandea s-a enervat grozav și i-a spus că-l dă sigur afară din internat: ”Pleacă de-aici măi nerușinatule!”. Lungu A.: ”Nu vreau…”. După ora 9 Prandea l-a luat în cabinet. Mai mulți băieți s-au dus în stradă și de acolo au văzut că l-a tras de păr. Cînd l-am întrebat ce i-a făcut, și-a dat cuvîntul de onoare: ”Nimic!”. S-a întîmplat însă că tocmai atunci pedagogul a intrat în dormitor și a auzit tot. Lungu A. a roșit și noi l-am prins cu ”mîța-n sac”.

Sîmbătă 30 aprilie 1966. De la 6.30 la 7.30 am avut timp să citesc o dată la istorie și o dată la chimie. Am vrut să citesc și la fizică, dar n-am luat maculatorul și cartea la mine, așa că…

Prima oră: istoria. A lipsit Ursaciuc și m-a ascultat, după cum mă și așteptam. La început, ca să rîdă de mine, a întrebat: ”Ești la balet?”. Eu: ”Nnnnuuu”. M-a ascultat la grevele din România între cele două războaie mondiale. Ne-a prezentat desfășurarea celui de-al doilea război mondial și apoi ne-a dat lecțiile pentru teză: doar trei lecții. Primul și al doilea Război Mondial + MRSO. La latină, baba a început cu o glumă: ”Azi e 30 aprilie și să fiți sinceri…”. A ascultat cele 5 versuri și pt ele a pus și note celor care le-au spus cu intonație latinească. Eu le-am cam încurcat și profesoara mi-a spus să mă mai străduiesc. Azi trei fete din clasă s-au tuns crezînd că sînt mai interesante: Vulpe, Dobroghiu și Șcheianu. Toate s-au sluțit nuami.

În pauza mare a fost Ghiță Tănase pe la noi în clasă și a făcut cîteva scamatorii cu mine, în spatele clasei. B.M. a răs și a zîmbit: Mie? Lui?

Ora următoare am avut chimia și-am rupt-o. La început a ascultat-o pe B.M. care s-a mai descurcat. I-a pus patru. M-a luat apoi pe mine. I-am mai spus cîte ceva din amintiri, dar la un moment dat m-am împotmolit: ”Druguș, tu mai înveți pentru azi. Du-te la loc!”. Nu știu de ce, dar cînd am ajuns în bancă mi-a venit să zîmbesc. Rebca a observat și mi-a făcut observație: ”rîzi de rezultatul pe care l-ai obținut. I-a dă-mi carnetul de note”. I l-am dat, s-a uitat prin el și m-a întrebat: ”De unde ești?” (Grămești), ”Unde stai?” (Internat). La acest răspuns s-a lămurit că n-are rost să-mi umple carnetul cu observații pt că  părinții nu vor putea lua la cunoștință și s-a mulțumit să mă amenințe că-i va comunca dirigintei și mi-a trecut ”catîrul” (quatre): 4! În carnet.

(”Porombela fripta-n gura”).

La sf orei, Pop a anunțat prin stația de radiodifuziune programul activităților ce vor avea loc azi, duminică și luni.

Pentru ora de fizică cineva a trombonit că facem lucrare de laborator și toți am urcat sus ca apoi să ne întorcem în clasă. La întoarcere, am prins-o de umeri: ”Îmi dai voie?”. Ea a rîs. Ora de fizică am făcut-o fără cele 6 fete plecate să facă repetiție la dansuri și la montajul literar. Ora asta n-a ascultat, ci a predat și apoi s-au făcut probleme. Acum reușesc să fac orice problemă la fizică: știu toate formulele și transformările și mă descurc minunat, nu ca la Teleagă…

După ora 12 am venit la internat cu băieții din D și apoi am mers la Școala Veche unde s-au adunat aproape toți elevii. Tov inspector Moscalic ne-a citit conferința ”1 Mai”, după care s-au împărțit cinci premii elevilor reușiți la olimpiada de matematică, chimie și limba română care au reușit la faza de la Suceava și care urmează să plece și la București. A urmat programul artistic, apoi – liberi!

În timp ce se desfășura programul artistic, era o fată în fața mea care se tot ridica pe vîrful degetelor, scoțîndu-și călcîiul din pantof. Într-un moment din ăsta i-am vîrît un creionaș în pantof și cînd s-a lăsat jos l-a simțit cam tare și dureros și a început să-l pocnească pe un coleg din clasa XI-a.

La 2.30 am terminat cu ”meeting”ul și eu m-am dus glonț la ”7N” la film. Am văzut ”Procesul alb” (Cu: Iurie Darie, Marga Barbu, Lica Gheorghiu, Colea Răutu ș.a.). Filmul l-am mai ”văzut” o dată la Iași, dar cred că atunci am dormit serios că de-abia la urmă mi-am adus aminte cîte ceva. La film a fost cam puțină lume. Cînd am ajuns, filmul începuse. În cazul ăsta m-am tupilat în spatele ultimului rînd și-am văzut că e aproape liber, apoi mi-am făcut un vînt și-am aterizat pe un scaun. Foarte practic!…  (Dialoguri din film: – ”Lasă janta jos! – ”Așa che-nvață parchidul, să lași janta jos și să fuji? Ia stai!” sau: ”Eu cînd îmi dau cuvîntul de onoare, mint regulat”).

După ce-am luat masa la 7 am stat cu Toader într-o tufă de trifoi. Toader mi-a povestit de pățaniile sale cu Natalia. Din cele spus am înțeles că el nu dă drumul la toată sfoara, ci numai cîte-un pic. Așa-i bine!

Am venit în meditație pe la 8.30. Aici se asculta de zor muzică ușoară și vai de capul meditației ce s-a făcut pînă la ora 9. Eu mi-am mai notat cîte ceva prin Jurnal.

În seara asta au venit la noi la internat un autobuz cu profesori din Galați și Iași și au ocupat dormitoarele 4 și 5.

În cinstea zilei de 1 Mai s-a  reparat pompa și a venit apă la spălătorie. Asta a ținut foarte puțin și s-a terminat imediat.

Seara am fost foarte veseli fiind fără griji că vom mai avea degrabă de învățat. Nu e rău să mai dea liber cîte o zi-două pe la mijlocul trimestrului.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 362 Joi 28 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (90).


Joi 14 aprilie 1966. Aseară, cum a dat drumul la dormitoare am fugit repede sus, m-am dezbrăcat, m-am înarmat cu periuța de dinți și săpun și direcția: spălătorie. Am făcut o baie foarte bună pînă la jumătate și pe picioare. Mi-am spălat și ciorapii, apoi am ieșit pe coridor și mi-am făcut un lustru grozav la pantofi. Așa-mi place mie, să fiu curat. După asta am făcut iar sport. Florin iar a încercat să mă ia înainte, dar l-am pus la punct cu o vorbă pe care-o țin minte de la mama: ”Fii cuminte ca-nainte; nu fi prost cum ai fost”. Mai tîrziu a fost pedagogul prin dormitor și ne-a adus aminte de cazurile cu dispariția copiilor și luarea de sînge. Ne-a prevenit să punem foraibăr la ușă…. Toader s-a culcat pe la 9.30, dar n-a adormit nici pînă la 10 cînd m-am culcat și eu. Lumina s-a stins tot pe la 10. Băieții au jucat în dormitor cîteva partide de remy.

Azi dimineață m-a sculat Halip N. la 5. M-am echipat, spălat și m-am dus în meditație unde mi-am pierdut timpul scriind în Jurnal sau stînd pe-afară pînă la ora 6.

După ploița de ieri iarba crește minunat și pămîntul e proaspăt. Cerul pare mai senin și sper ca azi să nu mai plouă.

Pînă la 7.30 am scris scrisoarea la l română și am învățat la istorie. Azi am stat la masă, dar n-am ciugulit decît un pic de pîine. E și cazul. Mă îndop mereu cu bunătăți și atunci cum să-mi mai fie foame?

Prima oră: limba română. N-a controlat lucrările, amînînd aceasta pentru altădată. A ascultat, apoi a predat despre ”Sămănătorism”. Mi se pare că atunci cînd explică, profesoara se uită la mine. La istorie a ascultat Rev. din Oct. și a predat apoi ”Mișcarea muncitorească”. La l rusă, după cum ne așteptam, a dat extemporal. Am fost la nr 2 și am primit niște întrebări mai grele ca la nr 1. Și nu m-am prea descurcat. În general am făcut bine, dar cred că am multe greșeli la analiză (un 6-7). Profesoara a venit lîngă mine și mi-a arătat o serie de greșeli. ”Kontrolnaia rabota” a ținut toată ora. După rusă am avut naturale. Profesoara a ascultat majoritatea orei și în ultimele 15 min. a predat mai departe.

Azi am fost cam tăcut. Îmi vine cam greu să nu mai privesc ”în stînga”. Treptat poate mă voi obișnui. Nu-mi iese însă din cap cum am hotărît eu asta. Mi-aduceam aminte de dățile cînd ieșeam la tablă, cînd veneam din bancă, virgulă, cînd plecam acasă ett. etc.

La 12 cînd veneam de la școală, la colțul străzii Mărășești era adunată mai multă lume. Ne-am apropiat și am auzit despre ce era vorba. Un părinte povestea că i-a dispărut copilul de azi dimineață și nici miliția nu i-a dat de urmă. Se cam îngroașă gluma cu copiii și sîngele. Cum am ajuns la internat am povestit curioșilor întîmplarea, ba am mai pus și de la noi. Am zvonit c-au dispărut 10 copii și că s-au găsit cîțiva morți. Am fost crezut și, peste cîtva timp, mi-a adus cineva la cunoștință c-au dispărut 10 copii… De-abia-mi țineam rîsul.

După ce-am luat masa am ajutat la descărcatul unei căruțe de ceapă. Toader s-a luat la harță cu Cotleț și s-au luat și la pumni. Am intervenit și eu, iar Cotleț văzînd că sîntem doi s-a lăsat păgubaș. Toader s-a dus la ”meeting”, la blocuri. (L.D.: meeting = întîlnire). Eu am ieșit cu Costică în oraș. El s-a dus la film, iar eu am rămas singur și mă plimbam. Deodată a apărut Toader. Ne-am plimbat o bucată de timp, apoi am venit pe str. Mărășești și-am văzut casa unde s-a întîmplat nenorocirea.

La 3.30, cînd am venit în meditație, am găsit caietul de însemnări deschis și dezvelit. Plicul de la Moscova era desfăcut și toate schimbate de la locul lor. Mi-era mai mare ciuda, dar n-am ce să fac. Clocotea în mine ura neputinței și tare-aș fi vrut să știu cine era autorul. Acum, dacă a dat de acest caiet, mai mult ca sigur că va mai încerca o dată să se delecteze cu lectura.

Cînd mă duceam să-mi schimb cărțile, m-a ajuns Mircea din urmă. A fost acasă și mi-a adus ceva haleală și o scrisoare de la Puiu (L.D.: Era vorba despre Puiu Marian, vărul mamei, vecinul de la Grămești și tatăl gemenilor Petrică și Paulică) care-și face serviciul militar la Mangalia. A scris de pe vapor și m-a bucurat foarte mult acest răspuns. Am stat cu Mircea pe-afară, am mîncat, apoi el s-a dus, și eu pînă la 5 n-am mai învățat, ci am scris în Jurnal.

La 5 am ieșit cu Toader afară și, încetul cu încetul, am luat-o spre Casa de Cultură. I-am spus lui Fodor să ne facă un bilet de voie și noi am plecat, siguri că sîntem legali. La Casa de Cultură a trebuit să așteptăm mai mult deoarece au avut soldații o conferință. Eu am avut locul 216 și Toader 103. Cînd am intrat în sală (6.45) am găsit loc liber lîngă Toader (102) și-am văzut foarte bine. În seara asta am văzut poemul dramatic ”Marele fluviu își adună apele” prezentat de Teatrul de Stat din Botoșani. A avut f. f. multe personaje. Personaj principal: Caterina. Cel mai mult mi-a plăcut de Mila, fire dezghețată și veselă. ” – Ce facem cu regele?”; ” – Da ducăse-n p… (apoi a pus mîna la gură și a continuat: ”Ducă-se de unde-a venit!”). Mi-a plăcut și de țiganul care credea că ”frițul” nu știa ”rumanești”: ”Dacă nu-l ține cureaua, să apuce bidineaua”. Pe lîngă subiectul ei (lupta comuniștilor din ilegalitate) a avut și multe momente comice. Lîngă mine a stat o fată din clasa X-a C, Bodaș Elisabeta. Cum s-a întîmplat că pe rîndurile de lîngă noi stăteau numai fete (în față, în spate, în dreapta și în stînga).

Pe la 9 am ajuns la internat. În total, eram patru elevi în cauză. Prandea ne-a spus că n-are ce ne face: ”tov director a spus că trebuie să fiți dați afară de la internat și…. n-am ce vă face…”. Nu m-am speriat deloc și nici nu mă tem că va încerca să ne facă ceva. Seara, în dormitor, s-au mai povestit o mulțime de zvonuri în legătură cu copii furați, sînge, contrabandă, omoruri și multe, multe altele. Am adormit cu ele-n minte.

Vineri 15 aprilie 1966. Dacă ieri nici n-am deschis geanta, azi nici nu m-am mai sculat la 5… M-am gîndit să nu mă epuizez prea tare. Totuși, m-am sculat la 6 făr-un sfert.

Ca și ieri azi e o zi perfect senină, călduroasă.

În meditație, pînă la 7.10 am scris în Jurnal. Apoi, ca să nu zic că plec la școală complet nepregătit, am citit la fizică. Banca mea din meditație (acum stau cu Halip în ultima bancă din fund) este foarte însorită și am necăjit pe mulți cu oglinda. I-am dat o dată lui Babii, apoi am ascuns oglinda sub caiet; imediat a început să circule prin meditație să vadă cine-i face mizerii – nu m-a dibuit însă…

Dimineața, m-am înfruptat bine la valiză și la masă am ciugulit un pic de pîne, dar de ceai nu m-am atins.

La școală am ajuns foarte voios și sprinten. La limba română a ascultat cîteva eleve apoi a predat ”poporanismul”. La fizică ar fi trebuit să ne dea extemporal (fusese anunțat) dar s-au scuzat cam multe și profesoara a uitat. Toată ora a predat, apoi am făcut probleme. La limba latină (ca și la celelalte obiecte, azi) eram nepregătit. Profesoara a scos cîteva eleve la ascultat și m-a întrebat și pe mine dacă mi-am completat caietul la gramatică. Cînd a auzit că nu, s-a cam supărat pe mine. Pe la mijlocul orei n-am avut ce face și am vrut să scot niște caiete. Baba m-a observat și m-a pus să acord un caz. Eu, cum nu eram atent, am început să-i îndrug niște prostii. Acum chiar m-a apostrofat și mi-a spus: ”Băiete! Știi că ești foarte slab la latină și nu ești atent. În loc să înveți și să ne-ajungi cu materia, tu dai înapoi. Stai jos, băiete!”. Nu m-am simțit deloc bine și pe urmă am fost cît se poate de atent. La sf orei am tradus o propoziție destul de bine. Cînd m-a pus să spun un caz, B.M. a încercat să-mi sufle dar s-a încurcat, a ridicat din sprîncente și a început să rîdă. Nu știu cum s-a întîmplat, dar azi am început să fac iar schimb de priviri cu ea. M-am intersectat de două ori cu ea, la ușă; ea m-a fixat cu privirea și a ciripit ceva… La sf. orei a venit diriginta și a fixat cîteva ore de consultații (la latină și engleză).

În pauza mare, Toader a ieșit afară cu aparatul și a făcut vreo 12 poze (Eu: ”Pe mine să mă iei doar pe jumătate; de la jumătate în jos…”).

Primele 15 min. din ora de geometrie ni le-a răpit diriginta cu fixarea tezelor. Cele 7 teze au ocupat aproape toată luna mai. Au rămas în suspensie engleza și matematica. Cînd a venit Hrișcă în clasă am definitivat cu teza și la obiectul lui. A cerut un calendar și eu i l-am dat pe cel de la Moscova (El: ”Vrei să înveți și rusește?…”). Ținînd cont că suntem secție de umanistică și la cererea noastră insistentă a noastră, am fixat-o pe 29 aprilie (ora următoare ar trebui să facem recapitulare pentru teză…). Ora asta am văzut cîtă bunătate și înțelegere există în omul ăsta. Ne cere numai un minimum de cunoștințe. Știe că n-avem ce face prea mult la ”limbi” cu matematica. Tot în ora asta a venit femeia de serviciu și ni s-a citit comunicarea din condică. Cf. Art 36 din regulament, elevul Marghiloman din clasa XI_a B a fost exmatriculat din școală, cu drept de înscriere în anul următor, ca repetent. În ora de limba rusă, profesoara ne-a adus aminte de asta și ne-a anunțat hotărîrea tovarășei directoare și a consiliului de profesori că cei prinși în oraș după ora 20 vor fi exmatriculați. Măsura e foarte serioasă și va fi executată de organele de miliție și de ”patrulele de profesori”. Diriginta a spus, ca pe o glumă: ”Acuma voi să aveți grijă ca pînă la ora opt, handra-handra, să vă plimbați deajuns…”. La rusă am luat o lecție nouă (”Războiul de partizani” – prima parte). S-a prelucrat foarte mult în clasă și am înțeles foarte bine. Azi relațiile dintre ”noi” s-au întărit. Înainte de ora de rusă am făcut o luptă cu Ica și tot o pocneam ”la părțile slabe” cu un bețigaș. La începutul orei de rusă, B.M. mi l-a cerut, din priviri, și i l-am dat. La sf. orei mi l-a înapoiat zicînd că-i ”intact”. Apoi ea a plecat acasă.

La internat am mers nunai cu Costică. Toader a avut, pînă la ora 16 (!) un instructaj UTC pe școală. După ce-am luat masa m-am simțit foarte bine, apoi am plecat cu H.N. prin oraș. Acesta are anumite păreri despre mine. După părerea mea-s cam exagerate (că-s bun, că învăț bine, că știu multe: engleză, franceză, Katiușa, limba rusă, corespondența cu Moscova etc etc.). L-am dus pe Str. Speranței. I-am arătat unde stă baba Oanea și B.M. Apoi am stat o bucată de vreme prin parc, la umbră (azi tot timpul a fost foarte cald), iar pe la 3.20 am ajuns la internat. Mi-am schimbat cărțile dar nu m-am atins de ele pînă la 8. Pînă la 4 am stat la sala de valize, apoi a venit Toader și-am ”hușchit-o” de la meditație. Am mers pe hipodrom (aici caii făceau antrenament). Am stat așa, lungiți la soare și discutînd cîte-n lună și-n stele, pînă la ora 5. La 5 am trecut pe la internat. Haiuță: ”aveți cîte-o absență!”. Noi: ”Bine, bine”. Am stat 5 min la internat, apoi Toader a luat aparatul și-am ”hușchit-o” iar în oraș. La îndemnul meu, Costică și-a început un alt Jurnal. Am ajuns în parc și vroiam să facem aici vreo poză, dar am văzut parcul plin de elevii de clasa IX-a de la Liceul 2. Profesoara Rebca, care era cu ei, ne-a văzut (mîine mă ascultă la chimie). Am mers în parcul de lîngă autogară și-am făcut o fotografie cu Toader sub un brad (era cam umbră). N-aveam pe cine să punem să ne pozeze și-am ”achiziționat” un băiat de la țară. Acesta, pînă a învățat cum să facă poze a stricat una în vînt. Am venit agale la internat și-am ajuns aici la 6 fără un sfert (Haiuță n-a mai spus nimic). Timp de jumătate de oră am scris de zor în Jurnal. Deodată, cum scriam, vine cineva și-i zice lui Gherasim să mă ia pe mine și să ne dea masa de amiază (numai Toader n-a mîncat). Eu am tăcut și m-am dus la masă. M-am îndopat cu felul doi și o eugenie. După asta era și clar că n-am mai putut mînca seara la 7. Pînă s-a dat pauza am scris încontinuu apoi am ieșit în centrul orașului și înapoi. Azi, și în special spre seară, m-am întîlnit cu o serie întreagă de profesori (Rebca Ana, Barbu, Hrișcă, Galan – toți de la Liceul 2). La 8 seara am intrat și noi în internat. Pe drum mereu fredonez Katiușa și am învățat pe de rost primele două strofe. Îmi place pentru că are ritm bărbătesc, de marș. Iată cuvintele acestui cîntec, scrise de Matei Blanter.  (L.D.: În Jurnal cuvintele sunt scrise cu grafie chirilică/ rusă. Voi reda aici cuvintele, cu grafie latină).

”Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Vîhadila na bereg Katiușa/ Na vîsokii bereg, na krutoi. // Vîhadila, pesnia zavadila/ Prostepnovo, sizocea orla/ Pro tavo katorovo liubila/ Pro  tavo, cii pisma beregla. // Oi, tî pesnia, pesenka deviceaea/ Tî leti za lohkim vetrom vsled/ I baițu na dalinem pogranicie/ Ot Katiușî peredai privet. // Pusti on vspomnit devușki prostuiu/ Pusti uslîșati, kak ona poeot/ Pusti on zemliu berejet radnuiu/ Uhodila a libovi Katiușa sberejet // Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Uhodila s berega Katiușa/ Uhadila s berega damoi.”

Azi în oraș mi-am însemnat personajele poemului dramatic ”Marele fluviu își adună apele” de Dan Tărchilă: (Caterina, Milan, Victor, Oniga, Mihai, Eliad, Cîrciumarul, Krisch, Rănitul, Lăutarul, Acarul, Turistul, Turista, , Călugărul, Șeful gării, Comisarul de poliție, Directoarea azilului, Sergent I, Sergent II, Patronul, Fritz, Directorul Doftanei, Agentul de siguranță, profesorul de filozofie, 3 femei de stradă, Judecătorul, Mama, Muncitoarea, Fetița, Băiatul). Artiștii care au interpretat aceste personaje nu au fost puse pe afiș deoarece nu erau definitivate rolurile.

De-abia pe la 8.30 m-am apucat să învăț la chimie (că-i mai periculos). Pierd tare mult timp cu scrisul Jurnalului, dar nu-mi pare deloc rău. Seara, în dormitor am făcut un pic de sport. Din cauza asta, Halip Florea a încasat vreo două palme de la Popovici Neculai (bad!).

Sîmbătă 16 aprilie 1966. Dimineața, vremea era cam mohorîtă, dar s-a îndreptat în timpul amiezii, cînd s-a făcut foarte cald. Au venit însă nori groși și după masă a plouat și s-a făcut iar frig.

Dimineața, cînd mergeam la școală, Mircea venea cu cursa de la garaj. A oprit și a venit cu mine pînă la școală. Mi-a dat 50 de lei (din ciubuc) și mi-a spus să fac ce vreau cu ei.

La istorie, ascultare – predare. La latină profesoara nu s-a mai ”legat” de mine, dar în pauza următoare m-a luat pe coridor unde era și diriginta și mi-a spus să fac tot posibilul să dau luni teză, iar sîmbăta viitoare să dau diferența pentru trim. II. Diriginta mi-a spus să iau ore de la un domn (Bilan, sau Vișan, str Șt. cel Mare nr….). Nu știu dacă voi face asta. La chimie eram f f sigur că mă ascultă, dar colegele din prima bancă mi-au spus că mi-a pus numai data și pînă la sf orei nu m-a mai ascultat. Ora viitoare avem o lecție grea și sigur mă va asculta. La fizică am dat extemporal. Eu am fost nr 1 și am fost mai norocos. Ne-a dat o probleme de care sînt sigur că am rezolvat-o bine, o întrebare (ce este fluxul magnetic) și de transformat niște unități de măsură în alte sisteme. Ne-a lăsat aproape toată  ora. Spre sf. orei au început să bîzîie difuzoarele. Vorbea Pop la stația școlii, dar abia se auzea. A anunțat o serie de elevi care trebuie să vină la școală și să se întîlnească cu elevi și eleve din Suceava. Cum am terminat la 12 am și tulit-o la internat, mi-am lăsat aici cărțile, apoi am mers cu Gherasim în oraș. Mi-am făcut un cec de 50 de lei. Am mers apoi iar la internat și-am mîncat. Imediat ne-am schimbat hainele și repede am luat-o spre cinema ”7N”. Pe drum ne-a prins ploaia și ne-a stropit nițel. Pe la autogară m-am întîlnit iar cu Mircea și mi-a spus că diseară ia Șerbăuțiul, nu Zamostea (deci nu mă mai duc azi acasă, așa cum îmi planificasem de dimineață). La film m-am despărțit de Toader. Azi a fost și el cu Natalia la film (pentru prima dată). Am văzut Winetou, seria II-a. Mi-a plăcut. După ce-am ieșit de la film m-am dus cu Arcadie pe la gară, apoi, împreună cu Gozec, am mers la Grădina de tir unde a avut loc meciul de handbal în șapte dintre ”Voința Rădăuți” și Constructorul București. Am sărit gardul – ca tot omu – și-am avut loc în tribună. Mă mir că n-am căpătat guturai pentru că am tremurat zdravăn de frig. Ai noștri au pierdut ca niște eroi. Storoj a fost făcut ciur. Scorul a fost de 36–14  pentru ”Constructorul”. Arbitrul dădea sancțiuni cam tari  (Pe Puiu l-a eliminat de vreo patru ori, și el era cel mai bun jucător de pe teren). Bietul arbitru era s-o-ncurce. A scăpat numai cu un picior în spate și cu o piatră în obraz… Am plecat cu Toader în oraș (a fost și el la meci, cu aparatul). Am mers cu el pe la Nicu Bujdei (Str. Gării nr. 12) apoi am venit la internat. După ce-am luat masa am făcut ”plimbări” prin oraș cu Gherasim, numai pînă la ora 20.

În seara asta Prandea a venit mort de beat. A venit în meditație și a început să țină un discurs tîmpit în rîsul tuturor elevilor din meditație. El: ”Vvvv-ați tîmpit!, vvvvvați idioțit…”. ”Repet și subliniez totodată… așaaaa…”. De la 8 la 9 n-am putut învăța la nimic deoarece am avut ”distracție”. Colac peste pupăză a venit și Botez în seara asta. Profesorii circulă grozav prin oraș. La circulație, sergenții au fost înlocuiți cu locotenenți. Am văzut pe stradă și un locotenent în rezervă îmbrăcat în uniformă… Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat o veste ”bună”. S-au eliberat dormitoarele 8 și 11 (pe lîngă 4 și 5). A trebuit să dorm în d. 6 cu Buraciuc V. (cl. XI-a) dar vai de capul meu cum am stat. D 6 este foarte bun, numai de 6 paturi și e în întregime ocupat numai cu băieți de-a XI-a.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!