liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Raif Ingrid

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 368 Miercuri 3 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (96).


Duminecă 1 Mai 1966. Dimineața s-a dormit cît s-a putut, dar pedagogul a dat deșteptarea la 6.15. Eu m-am sculat odată cu excursioniștii care au plecat și ei pe la 7. Noi am luat masa pe la 8, apoi am plecat în oraș. Cu toate că se cerea să mergem în uniforme, eu am mers în pantalonii bej și în canadiană. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea care mi-a dat ”janta” (L.D.: = geanta) lui de taxator și mi-a promis că la 11 merg cu el acasă.

Toate coloanele de manifestanți s-au adunat în fața tribunei, blocînd orice circulație. Liceul nostru a fost reprezentat printr-un nr. destul de restrîns de elevi. Halip ținea și el o pancartă în mănă; Atănăsoae și unul de-a 9-a erau în față susținînd o lozincă. Eu m-am ținut la distanță plimbîndu-mă cu Gherasim prin jurul lor cu geanta pe umăr. Pe tribună și-au făcut apariția șefii de partid, directorii de licee și destul de mulți invitați. Pentru început s-a rostit o conferință. La unele intervale s-au scandat lozinci și am strigat ura! Toader a ridicat în sus aparatul și a făcut cîteva fotografii asupra mulțimii. L-am ridicat o dată în brațe și el a fotografiat tribuna. După cuvîntare, coloanele s-au împrăștiat și la difuzoarele instalate prin copaci a început să cînte muzica. Apoi m-am îndreptat spre internat și Toader s-a schimbat. Eu cu geanta ”mea” și Toader cu aparatul de fotografiat parcă eram doi reporteri. Chiar așa ne și prezentam: ”Noi sîntem reporteri la ziarul Cutare și Cutare. Vă solicităm un mic interviu”. Pe drum, Toader mi-a făcut o fotografie cu mine reporter. Ne-am îndreptat apoi spre autogară unde ne-am întîlnit cu Mircea. Nu prea aveam chef să merg acasă, dar în fața insistențelor lui Mircea, n-am mai putut rezista. Am stat pe scaunul lui de taxator, iar el a stat în picioare. O mică discuție, în cursă: ”Parcă-l cunosc pe taxatorul ăsta – E din Grămești – Nu-i a lui Cojocaru? – Nu, a lui Druguș! Taică-su-i profesor de matematică. Ai văzut? El profesor și fecioru taxator!”). Eu m-am mulțumit să ascult și apoi să reflectez asupra celor discutate. Am ajuns acasă înainte sau după ora 13. Cursa s-a oprit la poartă. Mama și tata erau prin ogradă. Totul era înverzit, înflorit. În fața casei era o mică florărie îngrădită cu nuiele albe, de răchită; în spatele casei, în dreptul grajdului au făcut un gard nou, sănătos. Găinile albe împodobeau curtea. Livada tînără era plină de floare. În casă, liniște și curat. Nu s-au prea bucurat cînd le-am spus că plec la 13 și 15. Pînă atunci m-am mai uitat prin ziare, cărți și-am discutata cu părinții. Cu toate au fost de acord, numai cu noua mea situație la învățătură – nu! Le-am promis că voi încerca să îndrept lucrurile. Am mîncat și ceasul arăta și 15 minute cînd mi-am luat canadiana în mînă ca să mă îmbrac. Tata stătea la geam și mi-a spus că-mi va spune cînd oprește cursa. Cum a spus asta – cursa a și trecut prin fața casei ca un glonte. Pînă la poartă am luat canadiana pe mîneci, n-am mai încheiat-o și mi-am pus în gînd să ajung cursa, dar pe la Sfat eram mort deja. Am făcut un efort imens și mi-am impus să continui să fug. Printr-un efort de voință am ajuns la cursă cu sufletul la gură. Mă ustuura gîtul și eram foarte obosit. Cînd am ajuns lîngă cursă, i-am ars un pumn lui Mircea și n-am mai putut zice nimic. M-am urcat apoi în cursă și m-am așezat pe scaunul lui. Pînă la Siret am stat cu ochii închiși și mi-am revenit. La Siret m-am suit într-o altă cursă și am luat direcția Rădăuți. Mircea mi-a aranjat biletul și drumul ăsta nu m-a costat nici cinci bani. Din contra, m-am ales cu 25 de lei pe care mi i-a dat tata. În Siret, Mircea a prăpădit cleștele. (”Prostu ista di taxator o prăpădit cleștili…”). Am ajuns la 3 în Rădăuți. M-am întîlnit cu Toader, Bădeliță și Popovici Neculai. Am luat azi, pînă pe la 6 de vreo patru lei sîmburi (L.D.: sîmburi = semințe de bostan/ dovleac) și de vreo 10 lei înghețată. M-am plimbat mult și m-am ”distrat”. M-am întîlnit cu Gică Andrișan, apoi l-am părăsit și-am mers cu Petru Hudema pînă la el acasă. Pe la 6 am simțit că mi se face rău. După atîta înghețată avea și stomacul meu dreptul să se revolte. M-am dus la internat, m-am dezbrăcat și m-am vîrît în pat. Peste cîtva timp a venit Babii și pedagogul. Acesta din urmă s-a interesat de soarta mea și mi-a spus să-mi cumpăr niște pastile. După asta am dormit vreo oră pînă pe la 7.30 cînd au venit o serie de băieți și pedagogul. Apoi ei au plecat și eu m-am culcat de-a binelea. M-am trezit pe la 10.30 cînd a venit Toader. Am aflat, mai tîrziu, c-a făcut-o pentru a doua oară în viață. (L.D.: adică a doua beție).

Luni 2 Mai 1966. Ziua tineretului din R.S. România. Zi liberă pentru toți.

Dimineața m-am sculat destul de devreme și tot fără uniformă m-am îmbrăcat. Sînt sătul de ea. Măcar în zilele de sărbătoare s-o mai schimb. Masa s-a dat pe la 8, apoi am plecat cu Toader pînă la Casa de Cultură, apoi la Școala Veche și retur la internat. Aici nu s-a făcut azi meditație. Totuși, am mai rămas vreo patru băieți în sala de meditație să ne pregătim pentru mîine. Unii s-au mai pregătit. Alții au făcut plajă în grădină. Ca și ieri astăzi a fost o zi minunată. Cerul ca sineala și soarele strălucitor erau de o frumusețe unică. De aceea am mai ieșit pe afară și mi-am pierdut astfel timpul pînă pe la 10.30 cînd am luat-o cu Toader înspre Casa de Cultură. Azi are loc aici ”Concursul Cultural Artistic” care s-a tot amînat de atîta vreme și care are în sfîrșit loc azi. Sala era plină și cu greu mi-am făcut loc în față. Nu bine am ajuns cînd simt că mă trage cineva de mînecă. Era diriginta. A început imediat să tolocănească să mă sui pe scenă. Eu: ”Tovarășă dirigintă, dar n-am uniformă…”. Ea: ”Nu-i nimic, suie pe scenă”. M-am dus pînă acolo și cînd a venit baba i-am spus din nou că ce să fac fără uniformă. Ea: ”De ce n-ai? Eu ți-am spus să vii în uniformă. Vei avea nota scăzută la purtare”. M-am dus apoi în sală și am găsit și locuri. Am văzut cîteva programe artistice. Raif Ingrid dintr-a 10-a F a anunțat: ”Liceul nr 2 se prezintă la concursul cultural artistic cu un montaj literar muzical”. Acesta a ieșit destul de bine, împreună cu corurile și cu dansurile. Pe scenă era și ea (B.M.). Am stat acolo pînă la 12 făr-un sfert cînd am revenit la internat ca să luăm masa. Aceasta s-a dat abia la 12.30. Pentru seară ni s-a dat hrană rece. Cred că dacă am avea o săptămînă liber la școală ne-ar da seara tot hrană rece. După ce-am luat masa m-am dus la Casa de Cultură crezînd că voi mai putea vedea cîte ceva. Dar a fost imposibil. Am ieșit în oraș și mi-am cumpărat de vreo 3 lei sîmburi și am avut ce ronțăi pînă pe la vreo 4.

Vremea s-a menținut mereu caldă, dar partea proastă a fsot că a bătut vîntul și stîrnea grozav praful.

Iată un alt obicei al meu, destul de prost, pe care – cred că după întîmplarea de azi – îl voi abandona: îmi place să sar gardurile. De multe ori, la internat, este poarta deschisă, dar eu îmi fac vînt peste gard, sărind cu mare ușurință. Azi însă mi s-a înfundat. Mîncam sîmburi și vroiam să traversez din piață în parc. Era gărdulețul mic de la parc, urmat de gardul viu. Am vrut să-l sar prin foarfecă, dar n-am fost atent, m-am împiedicat și am căzut cu capul în gardul viu. M-am julit la picior și mi-am făcut o zgîrîietură de toată frumusețea de la sprînceană pînă în dreptul nasului, pe obrazul stîng. M-am sculat imediat, m-am șters de sînge, dar n-a fost chip să merg mai departe. O băbuță a început să se lege de mine și să-mi facă teoria chibritului: ”Dacă nu ești atent, vezi, dacă ai vrut s-o faci pe grozavul… nu-i frumos… mata ești elev și nu ți se șade” și multe altele. Noroc c-au apărut de undeva Toader și Piecniță (un personaj nou în albumul vieții mele – elev în clasa X-a F, lic 2, repetent în clasa X-a). S-a împrietenit cu Toader în urma chestiei cu Doina Hlinschi). Acesta m-a salvat, luînd-o tare pe babă și mai dînd-o la dracu. După întîmplarea asta ne-am mai plimbat o vreme, apoi eu m-am dus în piață unde, la pompă, mi-am spălat sîngele de pe față. A rămas însă un semn ”frumos”… I-am dat lui Costică Grigorean să-mi ia bilete la film (”ești tînăr, poți să stai la codiță…”) și am mers la cinema 7N de la 2.30 la 4.30. Am văzut filmul argentinian ”În pustiul Patagoniei”. Sala a fost plină dar era cît pe ce să rămîn fără loc, dar am avut noroc cu Drohobițki care ținea un loc liber și mi l-a pasat mie. A fost și o completare cu o vînătoare de balene (R.S. Cehoslovacă). Filmul a fost destul de bun și nu m-a dezamăgit. După film am mers cu Radu Teleagă (cl X Lic 1) și-am mers împreună la Stadionul ”23 August” unde a avut loc meciul de categoria C dintre Rapid Mizil și Metalul Rădăuți. M-am întîlnit cu Rusu Ilie (cl IX-a Lic 2) și împreună am sărit gardul înalt din spatele tribunei ajungînd și în tribună și avînd locuri foarte bune. Prima repriză: 0 – 0, repriza a II-a 2-1 pentru Metalul Rădăuți.  Putea să fie un scor mai mare în favoarea noastră, dar n-au putut din cauza vîntului care rata orice ocazie. Oricum, ai noștri au presat mereu. După meci aveam de gînd să vin la internat și să-mi scriu Jurnalul. Pe drum însă m-am întîlnit cu Toader și cu Telucu Piecnița. Aceștia nu m-au lăsat să merg la internat și am fost nevoit să merg cu ei. Am fost pînă la blocuri unde ne-am întîlnit cu Teodora, Rodica, Ileana Popescu care i-au făcut lui Telucu rost de vreo 20 de lei. Pentru ce, nu știu. După ce ne-am îndepărtat de ele am intrat la ”Plăcintărie”. Aici, ca și atunci cînd am făcut-o prima oară-n viață, am început-o cu-n aperitiv tare de 13 lei + o șocolată. După asta am mai mers pe stradă, cam ”grăbiți” bineînțeles, și căutam bani cu împrumut. L-am întîlnit pe Pușcașu și cu un pic de lămureală, l-am făcut să-mi dea mie 5 lei și lui Toader 5 lei. Atît eu cît și Toader am pus cîte zece lei (adică am pus mînă de la mînă și-am băut de pleașcă). Apoi, cu toate că se făcuse ora închiderii am mers la ”Plăcintărie” și-am cumpărat încă un aperitiv mic. Atît ne-a trebuit. Eram foarte foarte dispuși. Deodată, Toader a zărit pe ”restul lumii” (compus din Ieșan Natalia și Teodora). L-a trimis pe Telucă să mai facă rost de bani, dar acesta s-a întors cu mîna goală. Natalia și-a exprimat dorința de a-l vedea pe Toader cum e cînd e ”pilit”. Am intrat apoi în cîrdul lor și pe neașteptate am ajuns în fața blocului din fața Casei de Cultură, unde locuiesc ele. Aici s-a făcut un cerc mare format din: eu, Toader, Telucu, Rodica, Lucia Hasna, Felicia și Ileana Popescu plus Theodora. S-a făcut un colț vesel și nu ne mai oprea nimeni din cîntat. ”Cei care se iubesc – mai aproape!) (L.D.: era un șlagăr care începea cu ”Cei care se iubesc, fac viața mai frumoasă”). Toader a ieșit un pic la plimbare cu N., iar noi ne-am făcut de cap cu ”restul lumii”. Nu pot scrie toate cîte s-au întîmplat pentru că m-aș compromite prea mult. Pe la 9.30 a trecut pedagoga Zăicescu. Fetele s-au speriat că le cunoaște, dar noi nu ne temeam de nimic. Cum a trecut de noi, ne-am trîntit la pămînt și dă-i cu refrenul: ”Cei care se iubesc…”. Hasna a fugit la ușă și apoi, cît a mai stat acolo, zicea: ”Măi! Mîine parcă văd că ne citește eliminarea la toți…”. Eu: ”Ei și…?” Ea: ”Mai mare rușinea!”. Seara întreagă am fost bine dispus și prea îndrăzneț. Am gavarit (L.D. vorbit) mult și chiar peste măsură. Cred că arătam tare urît cu fața belită (ele-or fi crezut c-am dat cu capu-n gard, fiind… cald). (Poezii de Goga: ”Ne cheamă pămîntul! Ieșan N.: ”Ți-o dau mîine!”) (L.D.:Probabil era vorba despre cartea de poezii a lui Goga). Am mai stat cît am mai stat apoi ne-am îndreptat spre Grădina de vară prin spatele blocurilor. Aici, eu (B) v5 c3   a4 b4 d2 d3 c4 – e3  d1 e1   c3 d2 e2  b3 e3 c1   pe Hasna Lucia. Am mers în grădină. Aici Telucu s-a dus să mai ia ”ceva” dar noi – nimic! Ne-am trîntit jos și ne-am corcolit unul într-altul, parcă ne pregăteam pentru somnul de veci. Pămîntul mi se părea tare moale. La un timp, lui Toader i s-a făcut rău și-a vărsat. Piecniță a trecut pe lîngă noi, nu ne-a văzut și a luat-o înainte. Noi ne-am mai odihnit o vreme și-apoi hai-hai am ajuns cu greu la internat pe la 10.30 (A doua zi, Telucu ne-a povestit ce-a pățit cu Prandea: ”Dom pedagog, luați 50 de rom!” Pedagogul: ”Nu se poate, măi, nu se poate!”. Apoi l-a luat și după un minut – gogîlț – l-a vărsat: ”Măi, nu-mi suferă la stomac”). Noi am ajuns foarte fericiți în dormitor (L.D.: pe atunci nu știam că în latinește fericire se spune: beatus, – a, -um), ne-am dezbrăcat, am pus hainele grămadă pe unde-am apucat (eu m-am culcat cu șosetele). Cam în halul ăsta ne-am serbat noi ziua noastră, a tineretului și-am făcut-o lată. Dacă se află ceva e prost de tot. Așa am făcut-o eu pentru a doua oară-n viață, iar Toader pentru a treia oară-n viață. Ne-a ieșit însă pe ochi. De-ar fi numai atît și să nu se întindă mai departe.

Marți 3 Mai 1966. Zi, de asemenea, minunată.

M-am sculat la 5.30, mi-am periat hainele de glod și de praf, mi-am ordonat lucrurile, m-am spălat și pînă la la 6.30 am reușit să le scot pe toate la capăt. Toader a strîns cămășile la spălat. (P.S. Și Costică a făcut ieri boacăna. A ”tras” serios, a dormit o bucată în parc, a vărsat și era mai rău ca o cîrpă.). Pe la 6.30 Toader ne-a chemat afară și-am mers amîndoi în grădina din spatele internatului unde am stat pe o piatră scăldați de razele soarelui binefăcător. Toader era încă mahmur. Pînă la 7.30 cînd s-a sunat masa am stat acolo și-am povestit din cît ne-am mai adus aminte de aseară. Ne-am stricat de rîs cînd am mai reprodus cîte o scenă; una mai stupidă ca alta. După cum mă așteptam, toți au început să mă întrebe ”ce-am pățit la ochi?”. La fiecare dădeam alt răspuns: 1) am căzut jos; 2) m-am bătut, dar și eu i-am dat; 3) m-a zgărîiat aia cînd am vrut s-o… 4) m-a zgîrîiat mîța etc. La școală, aceeași poveste: ”Vaaai! Dar ce-ai pățiiiit?” Am fost printr-a X-a D  și toți au fost de părere că m-am bătut.

Azi Piecnița a lipsit prima oră (probabil și-a împlinit somnul).

Prima oră: limba română. Nici un pericol! După ce a ascultat o elevă a predat restul orei. Din cînd în cînd îmi venea un somn groaznic, și-un leșin de la stomac. Fetele rîdeau de zgîrietura mea. Nenati Lucia, ca să se distreze, mi-a trimis un bilețel: ”Negruș! (…) Probabil că te-a pedepsit pentru îndrăzneala ta. Ți-a plăcut prea mult. Ți-a plăcut cum am recitat ieri?”). La o asemenea ironie n-am mai vrut să răspund cu toate că azi am mai fost dispus, și toată ora am făcut-o pe supăratul.

În pauză m-am întîlnit cu Toader, Piecniță și Hasna Lucia plus Theodora care au venit după carte (care parcă a  fost în Vietnam: boțită și făr-un colț…).

La limba rusă a ascultat mai bine de jumătate de oră (dacă vorbiți vă dau 5 lei amendă) apoi ne-a citit o dată lecția ”Cehov” și ne-a dat ca temă să scoatem cuvintele.

Azi dimineață a venit Horodincă la mine și mi-a dat 50 de lei de la Mircea. Bine că nu mi i-a dat aseară..

În pauza mare a fost Mircea pe la mine (cin-te-a bătut?) și mi-a lăsat vreo 8 lei de cheltuială și ”ordinul” să aduc butelia de la Amariței.

La ora de diriginție n-a fost Ruscior Ana și nici alt profesor așa că am fost de capul nostru. Halip a cîntat din frunză iar eu din degete. Am fost iar dispus, împărțeam răspunsuri și vorbe în toate părțile și rîdeam ca-n cea mai fericită zi. B.M. a discutat cu Magopăț și sper să se împace bine. Eu m-am mulțumit să privesc prin niște ochelari cu oglindă și să mă împac cu gîndul că mi-a luat-o înainte.

La trigonometrie ne-a fixat teza la matematică printre ultimele: la 27 mai! Toată ora a predat despre teorema sinusurilor dar eu eram în lumea viselor (nu a sinusurilor). După asta am avut corul și profesoara iar n-a fost, iar noi am fost liberi. Pe la jumatea orei am ieșit afară avînd înaintea mea pe B.M. (Ea: ”Stai! Plătește vamă!” Eu: ”Nu zău?” și am prins-o de mijloc, trăgînd-o spre mine. Am simțit o împotriveală formală). La cealaltă ușă ne-a cerut vamă o floare de măr: i-am adus-o: ”Mulțumesc”. ”With pleasure”. Apoi am stat afară. Eram toți băieții, plus ”ea”. M.G. către ”ea”. (L.D.: adică Magopăț Gavril): ”Am să mă duc odată la tine!” Ea: ”Ce să fac eu cu tine? N-am destui?”. El: ”Păi nu faci tu cu mine, fac eu cu tine”. Ea: ”Măgarule” (prea slab avertismentul; am început să-i cunosc caracterul de  (A). a3 d3 d2 e1 a1…). Intervine H.N.: ”Cît costă de la Rădăuți pînă la Liteni?” Ea: ”15 lei”. El: ”Dar de la Liteni pînă la Rădăuți?”. Ea: ”ha, ha…”

După ora asta am avut șt naturale. Veselia din pauză a mai continuat în oră. O dată (”ea”) mi-a zîmbit foarte insistent. După puțină ascultare ne-a predat o lecție despre ”hormonii glandelor sexuale”. În clasă a fost rumoare mare. La sfîrșitul orei m-a pus să citesc o dată lecția, iar în acest timp s-a uitat la notele mele și la situația de acasă, funcțiile părinților etc. (cam suspectă această căutare…).  Pe drum am mers cu ”ea” pînă la colț. La internat, după ce am luat masa, m-am dus în grădină, unde erau tolăniți în trifoi toți elevii de la internat cl. X-a, Lic. 2. Aici am început să trăim iar din amintiri (eu cu Toader). Toader a mirosit ceva ce nu-i a bine! Zăicescu știe! A interogat-o pe Felicia-n public. La ce oră s-a culcat, cu cine a stat etc. etc. Acuma am înțeles de ce s-a uitat și la situația mea. Am intrat la belea dacă se-ntinde… Partea proastă e că știe tot internatul și jumătate de școală… Acuma, ce-o fi, o fi…

La 3.30 ne-am adunat toți în meditație dar n-a venit pedagogul  și pe la 4 am  tulit-o în oraș, cu gîndul să mă întîlnesc cu Mircea. Nu l-am găsit și mi-am făcut treburile mele. Mi-am pus iar blacheuri la tocuri, am luat o înghețată și… roiu! Am venit la internat. În pauza de 5 am fost cu Toader la asfalt. Pe la 6 făr-un sfert a venit și Prandea beat! Nu știu cum s-a făcut că a căzut difuzorul de pe geam și s-a spart tot. Asta l-a enervat mult și a început cu teoriile. Nu ne mai dă voie să avem difuzor de-acu înainte. A zis că pentru că noi n-avem nevoie de difuzor o să taie firele de la stîlp și o să trăim ca niște sălbateci. Apoi: ”De ce nu-s toți ca Druguș și Popovici?!” (aici a nimerit-o…). Pe la 6 tocmai scriam în Jurnal cînd văd că se apropie de mine. Am făcut o mișcare instinctivă să acopăr ce am scris și am rămas cu stiloul în aer…. Prandea: ”Ia stai! Ce-i asta?” Eu: ”Nimic”. El: ”Cum nimic? Chiar nimic?”. A răsfoit foile de la început și a dat de cîteva date: ”Aaa! Un jurnal?!”. Eu: ”Dddaaa, un jurnal, ceva personal, intim…” am început eu să mă bîlbîi. M-am înroșit ca focul și m-am temut foarte tare că mi-l ia și-l citește. Apoi el a continuat: ”Ha ha! Impresii de pe băncile școlii și ale internatului…”. Eu: ”Dddaaa… Sînteți împotrivă?” El: ”Nnnuuu…” și s-a cărat. Eram rece că se boldește-n-trînsul și nu mi-ar fi prea moale dacă s-ar întîmpla așa ceva…

După cină am ieși mai mulți băieți la lac (eu, Toader, Costică, Popovici Neculai, Lungu Arcadie, Lungu Dragoș și C. Grigorean). Acesta din urmă avea un soi de undiță și a încercat să prindă pește. S-a făcut însă de rîs. Pe la 8.30 a fost un profesor de la Liceul 1 (Becheru). Seara am stat după ora 9 în meditația de clasa XI-a și-am scris nebunește îm Jurnal pentru zilele de 2 și 3 mai. Am ieșit ultimul din meditație. Cînd m-am culcat a sunat de 11. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 350   Sîmbătă 16  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (79).


Joi 9 martie 1967. Ne respectăm binișor cu somnul și inactivitatea. Ne culcăm la 10 și ne sculăm la 6.30.

La socialism am stat în ultima bancă. La română și fizică a predat. La istorie am stat singur în prima bancă. A ascultat vreo 10. Nici unul n-a știut: numai 3 și 4. O debandadă, lipsă de interes și batjocură curată. Faptul că s-a scos istoria de la maturitate a făcut asta… La chimie – extemporal. Îi dau o fițuică lui Gozec. Începe să copie și-l prinde. Îi ia fițuica (mă tem că era iscălită…). Eu unul am știut să manevrez și nu m-a prins.. Dar era cît pe ce…

Azi am primit un bilet misterios, adus de o fată din clasa X-a A (”Nu te supăra că îți scriu acest bilet. Îți voi spune în două cuvinte ce mă aduce la tine. Vreau să te cunosc. Nu știu dacă este ușor sau greu. Mi s-a părut că și tu vrei. Dacă da, răspunde-mi”. Nici o iscălitură, nici un nume.

După masă m-am tuns, am fost la film: ”Fantoma din Miserville”. Am venit acasă, apoi cu toată viteza ne-am întors în oraș; am mers la cofetărie și-am mîncat un cremșnit. (Azi am intrat pe blat la film . Sfichi mi-a dat 5 lei. Ies biștarii…). Seara am scris la Moscova pentru concurs. Ne-am culcat la 9 fără să citim și să scriem nimic.

Vineri 10 martie 1967. M-am sculat la 6; am scris lucrarea la engleză și în jurnal. Ieri aveam de gînd să merg cu Gavril, Ica și Victor cu bicicletele pe undeva…

La rusă am jucat ”șah” (Eu, H.N., G.V., + Geta). La engleză a întîrziat Pop jumătate de oră. Dacă pînă la ora aceasta am fost vesel și bine dispus acum mi-a sărit țandăra! Și de ce? Vaca aia de Doina se căsca cît putea și se hîrjonea cu băieții și T1. Și asta m-a indispus că nimic nu m-a mai înveselit.

După masă Toader a fost la ”Sanjuro”, iar eu am stat acasă, am dormit un pic, apoi de la 4.30 am învățat la biologie; pe la 5.30 am ieșit în oraș. După mai multe întîlniri cu prieteni am mers la Cofetăria ”Liliacul” și-am servit două cremșnituri.

Acasă, dom Nicu ne-a servit c-o țuică, apoi am halit, am mai citit noi ce-am mai citit și ne-am culcat pe la 0.30. Toată noaptea m-a durut burta.

Sîmbătă 11 martie 1967. M-am sculat la 7 și la 7.30 am plecat la școală fără să mănînc. Ieri m-am ras.

Prima oră – ext. la fizică: slab (dacă-mi pișcă vreo doi de 4 rămîn la acest obiect pe care de altfel nu-l displac și nici nu e greu). În ora de educație fizică am stat în clasă și am povestit, noi băieții. La latină, ne-a adus extemporalele: -5! ”Băiete, pentru azi nu ești pregătit…”. La ora de istorie ne-a spus o lecție destul de interesantă cu politica lui Hitler. La rusă am stat (ca de altfel tot timpul azi) în ultima bancă cu ceilalți 3 ”crai”. Geta tăt m-o zgîriet…

După masă am mai pregătit ceva la engleză. Azi i-a venit lui Toader un pachețel de la ”frățiorul” său de la Iași. (L.D. Am pus ”frățiorul” în ghilimele, deorece acesta era mult mai în vîrstă decît Toader. Era căpitan la Garnizoana Militară Iași). I-a trimis lentile. La Pop, de la 4 la 5 am stat degeaba; n-a venit Albu. De la 5 la 6 am făcut lecție nouă. Am mers prin oraș și mi-am cumpărat o linie de 20 de cm (1.20) și ”Experiențe celebre în fizică”. Toader a fost plecat mereu. A venit la 8 și a plecat iar. A fost Telucu pe la mine…

Azi dimineață – o ceață densă! Restul zilei – senin și cald. Seara am scris o scrisoare la ”Tineretul cehoislovac” unde mi-am dat ”caracteristicile” și cl.

Duminecă 12 martie 1967. M-am sculat la 8. La 9.20 am mers cu Toader și Telucu la film. Pe drum ne-am întîlnit cu Magopăț și am mers toți trei la filmul chinez ”Floarea Manlo”. Nu era tare rău, dar fiind balet ne-a enervat și-am ieșit. Am mers la Magopăț acasă și-am jucat cărți. Am topit un kil juma de vin de struguri. Apoi, televizor, radio, plăci. Vasile Tomazian = Bazilo Tomaziani: cînd m-am născut eu prima dată…. Eu pe nevastă-mea o cunosc de cînd era la grădiniță: era femeie de serviciu acolo…. Într-o zi o întreb: Florico, tu mă mai iubești? Ea pleacă ochii în jos și scapă o lacrimă (tăia ceapă) și zise: La început nu te-am iubit, dar acum te iubesc ca la-nceput! Eu mă-nțeleg cu ea numai prin semne – și-acuma am un semn în moalele capului.. De la 2.30 la 4.30 am fost la film. ”Sanjuro” – japonez. I liked it. Apoi am venit cu Telucu acasă. Așa am pierdut toată ziua. Seara am rîs și m-am bucurat cu Toader.

Afară plouă. Vremea s-a stricat și se anunță așa și pentru zilele următoare.

Seara am scris la engleză. Toader s-a culcat la 8.30 și eu la 10.

Luni 13 martie 1967. M-am sculat la 6 și am făcut la engleză.

Afară – iarnă! A nins, a plouat, a înghețat. O zi senină. Un soare cald a reușit să topească zăpada  și să usuce pămîntul.

La rusă am stat cuminte în ultima bancă. Profesoara: ”Voi v-ați scris?” Eu: ”da!” Ea: ”Și băieții și-au scris?” Eu: ”Da!” Ea: ”Păi de ce nu spuneți?” Eu: ”Din modestie…”. La sfîrșitul orei m-a scos la tablă. Eu – botă. Am rîs și c.l.l.  La ed fizică am jucat fotbal de ne-am stricat afară pe terenul acoperit de zăpadă, la chiloți, maiou, teniși. M-am udat și am răcit (mă doare capul). Gozec și Neculai s-au luat la bătaie, dar i-am despărțit la timp și i-am împăcat. La chimie: ”Băieții de ce stau în ultima bancă?” Noi: ”Tov. prof., am fost la ed fizică, ne-am încălzit și aici e un geam deschis”. Am dormitat tot timpul. Nici formula n-am scris-o bine (3-4). Oră de distracție! La engleză a adus tezele. Cele mai bune sînt ale lui Druguș și Hlinschi: 10! (Albu 9). Mă dureau măselele și capul. Pînă la ora 9 seara am avut dureri de cap și n-am făcut nimic. Toader a fost la film și la spectacol, și a venit la 9. M-am culcat la 10.

Marți 14 martie 1967. La geografie a adus extemporalele: un cinci! Media 7. La matematică m-a ascultat; totuși am știut, dar mi-a pus numai data. La biologie am făcut oră de ALA. La limba rusă – distracție: ”Potomu șto? Ea neznaiu i drughie…”. S-a rîs peste măsură de mult. Eu aveam de lucru cu Geta. Diriginta se uita prin crăpătura ușii și a văzut totul. Să-i fie de bine!

Azi a fost mama pe la mine. Mi-a adus vreo trei scrisori și o carte (scrisori de la Natașa, Mariana și Liolia). Natașa mi-a trimis Daniel Jones ”Everyman s English Pronouncing Dictionary”. Exact ca al lui Pop. Mariana aia e dată-n păsări. Studiază limba japoneză, vrea să urmeze engleza și să devină ziaristă. Faină! Dar mă cam ia cu ușoru…! După amiază am fost cu Albu la Pop de la 3 la 5. Mama a plecat cu 5.30. Mi-am cumpărat un caiet de 3 și m-am potcovit pe gratis. Pînă seara n-am învățat la nimic (n-am avut timp). Pînă pe la 8 am scris un pic la engleză apoi ne-am culcat.

Miercuri 16 martie 1967. M-am sculat la 7. La socialism a încheiat mediile: 7. La fizică a predat, iar la română – vai! – m-a ascultat. Pentru azi o uitasem cu totul pe ”Bunica” lui Labiș. Din cîte-am mai ținut minte a ieșit 6. La istorie profesoara ne-a dat trei întrebări – date de un ziarist de la ”Zori Noi” elevilor claselor a XI-a. 1. Ce profesiune am ales? 2. De ce? 3. Părinții sunt de acord? Răspunsurile mele: 1. N-am ales profesiunea; Urmez limba engleză. 2. Îmi place. 3. Da. La chimie am stat în ultima bancă. Azi am reușit să termin ”Eschimoșii” de Aurel Lecca. Foarte interesantă. Îi admir pentru bunătatea, dîrzenia și omenia lor…. În ora de engleză, directoarea și cu Pop, + un ziarist de la ”Zori Noi” au luat cîțiva elevi din clasa XI-a: eu, Albu Dorina, Nenati Lucia, Doina Hlinschi, Mariana Gînsac, Raif Ingrid.. Au vorbit Doina și Mariana. După masă am umblat lela. Am fost pe la Simota și i-am făcut o scrisoare în limba engleză pt Victor din Filipine. La 7 m-am întîlnit cu T0. : Zurac s room, Mișu s place to play cards – Victor Hugo. Pt cărți de limba engleză – pe luni la 7 fără 5.

Pe seară a nins. Ne-am culcat la 11.

Vineri 17 martie 1967. Ieri a fost ziua lui Albu Dorina. 18 ani! La psihologie a adus extemporalele: 7. Media 8! La engleză Pop a crezut că n-am notă și m-a ascultat. Cred că mi-o fi pus vreun 9. După aceste ore de la 1 la 2 în cl XI-a A ne-am adunat toți băieții din clasele XI A, E și F și un doctor ginecolog ne-a vorbit despre organele sexuale masculine și feminine și despre alte probleme care, desigur, ne interesau. La ora 15.30 am ieșit cu H.N. prin oraș. Ne-am întîlnit cu Gavril, apoi am mers la școală. Pînă la 4.30 s-au adunat fetele și băieții și-am început adunarea generală pe luna martie. Materialul ”Pagini glorioase din istoria P.” + recomand. tov. N. Ceaușescu + primirea de noi uteciști. Am primit pe Vlonga, Grijincu, Dobroghiu și Vulpe. Totul a decurs frumos și în liniște. Mi-a plăcut. Numai Nenati Lucia a încercat să facă gît, dar – ajutat de Victor – i-am dat peste nas și i-am astupat pliscul. Apoi am ieșit prin oraș, am fost la baie și, împrospătat, am venit acasă, am halit și m-am culcat. O zi faină!

Sîmbătă 18 martie 1967.  Ieri a fost ziua lui Popescu Felicia și Cojocar Viorica.

La fizică a predat. La limba latină i-a ascultat pe ăia ”cleioși”. Eu n-am avut treabă cu nimeni. Media iese! La ed fizică am avut proasta idee să jucăm fotbal pe un teren desfundat și noroios. Eram tot numai un noroi… I-am împrumutat tenișii lui Burgheaua și nu știu cînd o să-i mai văd. La istorie  a predat o lecție interesantă cu rev. populară  în ț.n. (L.D.: ț.n. = țara noastră). La rusă toate au întrecut orice măsură. Eu citeam cu Geta o carte ”a la sentiment”. Clasa rîdea, profesoara idem. La urmă m-a pus să răspund la o întrebare. IOC! Eu: ”Mă intimidez. Poate dacă ar fi fost un profesor de limba rusă nu m-aș intimida…”. În fine, vorbeam cu profesoara ca cu o colegă de clasa IX-a… La biologie numai m-am făcut că scriu. De la 14 la 14.45 am avut confirmarea celor patru uteciști ai mei. Noroc de Nușa (Duzinski) care m-a ”protejat” și-am scăpat. De la 3.15 la 5.30 am fost cu T1 și T2 la teatru (”Un pedagog de școală nouă”, ”Soacra”, ”Conu Leonida față cu reacțiunea” (Iulia + una din clasa X-a). Apoi am fost la filmul ”Those Magnificent Men with their Flying Machines” . T1 a fost la reuniune pînă pe la 10.

Duminecă 19 martie 1967. De asemenea, o zi faină. Pe la 8 și ceva a venit mama și mama lui Toader pt conferința cu părinții elevilor de clasa XI-a care a avut loc la școală. Am mai primit o scrisoare de la Mariana M (scuze ș.c.l.). Mama a fost la ședință. Noi – prin oraș, pe la internat. Cît pe ce să dăm nas în nas cu Lia B(uhai) (….). Acasă am jucat volley cu T1, T2 și Mafteian Vasile. (mai mare dragul).

După masă am mers cu mama la film: ”El Greco” un film care mi-a plăcut prin acțiune, dar mi-a displăcut prin faptul că centrul acțiunii era biserica, fiind și preamărită pe lîngă toate. (Am dat acasă paltonul și mapa cu rufe). Cică mama a obținut un ”fel de” transfer la București… Nu știu încă bine despre ce este vorba. Văd însă că mama vine des pe la Rădăuți și cred că nu vine degeaba.

Toader s-a plimbat cu fete și băieți pînă pe la 9. Eu am vrut să răspund la scrisori, dar n-am avut timp. Am jucat șeptica înfocat pînă la 9.30. Pînă la 10 30 am scris în Jurnal. Azi am primit o scrisoare de la Sveta (o insignă de comsomolist).

Luni 20 martie 1867. Ne-am sculat la 7.

O zi aproape la fel de frumoasă, numai că a fost un pic înnourat. La limba rusă am stat în prima bancă. Azi a fost ziua lui Cupșan C.. La ed fizică am jucat mingea și examen la paralele. Am luat 8. Pentru prima dată am lucrat (7, 8, 10  – media 9). Mă port frumos cu profesoara și văd că și ea se poartă la fel… La chimie am stat în ultima bancă cu Gavril și Mărioara D (Mary Dobroghiu). She was so warm… La diriginție ora a trecut cu biletele pentru spectacolul de mîine (5 lei) și sit. la învățătură. La matematică am stat cu Ica și cu Țuca în bancă.  (Țuca și colonelul) Zegrea de la lapte ș.a. (ceas, bicicletă, tranzistori). În ora de engleză Pop m-a trimis pînă la Școala veche și-am venit la făr-un sfert (Am cumpărat un loz și un bilet la loto = 10 lei). Am 10 în extemporal. I-am tras un ”sfînt” lui Gînsac (… te-n sfîntu mă-tii!).

Pînă la 4 am dormit. De la 5 la 7 am văzut filmul cubamez ”Cumbrite” – slăbuț. La 7 m-am întîlnit cuT0. Nu mi-a adus cărțile. Să vin mîine la 11 (nu știu dac-o-i putea!). T1 către dom Nicu: ”Dom Nicu, să ne vedem în rai cu mîinile pînă la coate-n brînză”.

Marți 21 martie 1967. Aseară am rămas tîrziu să scriu scrisori. I-am scris buniței, Svetei (+ Liolia), Natașei și – ce-a fost mai greu – Marianei. M-am culcat la ora 1 destul de obosit. În ora de limba latină s-au ascultat ultimele ”resturi” pentru o medie de 5. La fizică n-a dat extemporal. A făcut mediile. La fizică: ”Druguș – 4,50, deci 5! Te-ai lenevit!” La română a încheiat mediile. N-am mers la 11 la întîlnirea cu T0. Am făcut ½ oră de A.L.A. cu Zăicescu. Apoi am fost la film. Acolo, Doina H. + Mariana G. către mine: ”Gangstere, n-ai un loc?” Eu: ”Da, în pod…” (în gînd: te-n sfîntu mă-tii). Am văzut filmul ”Dacii”. I liked it very much. După masă mi-am făcut valiza (Simion V. mi-a scos bilet pentru ora 2. Apoi am jucat mingea în curte și-n G. de V. (L.D.: G de V = Grădina de Vară) pînă la 4.30 (norocu = c…). T1 s-a dus în oraș și stă pînă la 8 să vadă ”Veac de iarnă”. La 5 m-am dus cu Telucu la autogară. La 5.30 am plecat și la 7 am ajuns acasă la Grămești.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!