liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Puiu Petrovici

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 409 Marți 13 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (137).


Vineri 27 august 1965. Cu o zi înainte de a veni eu acasă, tata a primit o c.p. să se prezinte la Comisariat. A fost și a ridicat foaia mea matricolă pentru trim I și II din clasa IX-a. M-am sculat pe la 11 și m-am dus cu bicicleta la școala cea nouă unde mama mi-a arătat interiorul. Multe părți se aseamănă cu ale școlii noastre (de la Rădăuți). Am făcut experiența cu rîma, dar n-a ieșit nimic. Majoritatea timpului am lucrat cu Mircea la formarea unei curți largi și drepte. Anul acesta sînt mere multe, dar mici și bolnave. Pere sînt destule. Seara am început să citesc ”Stăpînul lumii” de Beleaev.

Sîmbătă 28 august 1965. I-am scris lui Sandu. Am lucrat și azi la pămînt. Vremea a fost tare rece azi. Am primit scrisoare de la bunița. A apărut dicționarul englez. Mircea fumează ”Naționale” (L.D.: cele mai ieftine și mai proaste țigări). Seara am stat mai tîrziu și-am citit ”Stăpînul lumii”.

Duminică 29 august 1965. O zi foarte foarte rece. A plouat în toată țara. Am terminat de citit ”Stăpînul lumii” de Beleaev. Personaje: Stirner, Sauer, Emma Fit, Kranț, Elsa Gluck, Oscar. Rudolf, Karl Gottlieb, Kacinski, Dugav). M-am contrazis cu Mircea în privința hipnotismului și asupra basmelor din carte. Mircea mi-a povestit cum a ajuns și a trecut de Vatra Dornei. Seara ne-am distrat cu hipnotismul și telepatia.

Luni 30 august 1965. Vremea s-a mai încălzit puțin. Am dezlegat anecdote din ”Povestiri și dialoguri”. Sînt cam răcit și mă simt prost. S-a terminat zborul lui Gemini 5. Record mondial de rămînere în Cosmos – 8 zile! Seara am început să citesc ”Ariel”. Mircea a fost la Siret după butelie, dar n-a găsit. Stăm tare prost din cîteva puncte de vedere: banii! Tata și directorul Panțir sînt la cuțite!

Marți 31 august 1965. Azi mama se duce pentru ultima dată la școală: n-au mai încadrat-o! Am luat cartea de-a 9-a de engleză de la început. Vremea se menține capricioasă: cerul e mai mult senin, dar bate un vînt rece și destul de puternic. Noaptea am visat tot timpul că sînt în București. I-am scris buniței. Am scris și la Moscova (am cerut adrese de tineri cu care să corespondez în limba engleză). În plic am pus și o scrisoare (compusă de mine) ca din partea lui Mircea (adrese de corespondențe în limba română). A fost tanti Lucreția cu gemenii Petrică și Paulică pe la noi. Am strîns un butoi de mere de la doi copaci pentru vin. Am scris la ”Flacăra” (adresa mea).

Miercuri 1 septembrie 1965. Azi începe noul ani școlar în U.S. Acum spre toamnă vremea se încălzește din ce în ce mai mult. Azi a fost cu adevărat cald. Am strivit mere în covată. Am fost la Poștă și am dat cele trei scrisori. Pînă acuma am scris 15 scrisori fără a primi măcar un răspuns. Am o mare plăcere să scriu și să comunic, dar și să primesc răspunsuri. Am cules fasolea din grădină. Au fost micuții Petrică și Paulică pe aici și m-au mai plictisit cu întrebări. M-am întîlnit cu Cutaș Haralambie și mi-a adus cîteva noutăți de la internat. Pedagogul Hollinger a plecat în Palestina și a intrat, în locul lui, Haiuță Țopa!…  Mircea s-a pornit la 5.30 la Siret și a venit la 7.30 de la Rădăuți cu cumpărături. Am terminat de citit ”Ariel” de Beleaev. Cu toate că-i fantastică are unele părți foarte reale și inspirate. M-a impresionat caracterul lui Ariel. Mama mai merge la școală cu vagi speranțe. Tatei i s-a făcut un buboi pe față. Seara am început să citesc ”Steaua K.E.Ț” tot de Beleaev. Au început să mă pasioneze romanele astea științifico-fantastice.

Joi 2 septembrie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și caldă(roasă). Azi se împlinesc 20 de ani de la constituirea R.D. Vietnam. Ieri a început învățămîntul și în Israel (patru clase gratuite). Am ascultat la radio Con Israel (pe 400 m). Noi incidente militare la granița dintre India și Pachistan. Tata a adus de la Ungureanu o presă cu care a stors merele. Seara am fost amîndoi după salar(iu). (23 – 24 august = 150 lei).

Vineri 3 septembrie 1965. Azi dimineață a sosit la Moscova, în U.S., delegația română condusă de N. Ceaușescu. U.S. va livra utilaje pentru   Hidroentrala    de la Porțile de Fier. 20 de ani de la capitularea Japoniei = sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mircea a fost la Siret și a lăsat butelia acolo.  Mama merge încă la școală. Mi-am făcut un plan de activitate pînă pe 14 septembrie cu patru puncte zilnice. Sper să-l îndeplinesc întocmai. Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ceaușescu la sosirea pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Pravda închină o pagină ”scumpului oaspete”. Ziua a fost caldă, totuși a bătut vînt. Merele cad mereu împuținînd recolta. Am învățat 15 strofe din ”Luceafărul” (depășire de plan!).

Sîmbătă 4 septembrie 1965. M-am sculat la 4.30 și am ieșit afară. Se iveau zorile și absolut totul era încremenit. Scena mi-a adus aminte de ”atmosfera” încremenită de pe Lună (cum am citit în ”Steaua K.E.Ț.”). Am primit, în sfîrșit, o scrisoare! Îmi scrie Puiu Petrovici de o surpriză. Mircea a fost la apă. Pa! (știle)!!. Mama și tata au fost la Siret pt. raze (vizita medicală). Știu 25 de strofe din ”Luceafăr

Duminică 5 septembrie 1965. Azi se sărbătorește pentru prima dată în U.S., Ziua petrolistului. Școala medie nr 182 din Moscova este fruntașă și are legături de prietenie cu elevii români. Mi-am îndeplinit și depășit programul. Azi cam înnourat și urîcios. După amiază s-a mai luminat un pic. Azi mi-am descoperit o pasiune nouă (care are totuși ceva vechime): radiofonia și posturile de radio (românești și străine). Mi-am făcut un tabel cu posturile recepționate de mine (ora, lungimea de undă, postul, țara, orașul, limba, adresa, observații…). Această pasiune  are o legătură destul de strînsă cu cu alte două mai vechi: corespondența și vederile. Cunosc acum vreo zece state care au emisiuni în limba română. Azi a reînceput conflictul iordano-israelian (schimb de focuri la frontieră). În prezent sînt două focare mai mari: Kașmir și Vietnam. Azi a fost înmormîntat Albert Schweitzer în spitalul său din Gabon, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 14 ian 1875 în Alsacia). Emisiunea programului I se termină la ora 0, iar a programului II la ora 1. Am ascultat ”Glasul patriei” de la 0.30 la 1. M-am culcat la 1 după intervenția tatei.

Luni 6 septembrie 1965. M-am sculat la 6. În Pakistan s-a introdus starea excepțioală. La Moscova a sosit Antonin Novotny în fruntea unei delegații cehoslovace. Tov N. Ceaușescu a sosit azi la Volgograd – orașul erou. (L.D.: numit, din 1925 pînă în 1961, Stalingrad). Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri. Am calculat orele emisiunilor de la Radio București pentru Marea Britanie (după un anunț din Daywork – D.W). Am ascultat Vorbește Moscova în limba italiană și-am auzit o cuvîntare a tov Maurer (15.30). Mi-am cumpărat caiete și-am început să mă gîndesc la apropiatul an școlar. La 13 mama și tata au plecat la Rădăuți pentru Consfătuirea raională a învățătorilor și profersorilor (trei zile). Am primit un pachețel de la bunița. Mi-a trimis caietul de cuvinte pe care-l uitasem acolo și o carte pentru tata. Am ascultat la 19 și la 19.30 Radio București emisiunea în limba franceză, respectiv în limba italiană. Azi s-a sărbătorit în SUA Ziua Muncii (fondată în 1882) care se sărbătorește în fiecare an în prima zi de luni a lunii septembrie. Am scris o carte poștală la Rumania Today (pentru adrese externe). Spre seară s-a anunțat că situația este foarte gravă în Pakistan. Azi s-a deschis la Brighton în Marea Britanie cel de-al 96-lea Congres al sindicatelor britanice. Am încercat să stau și noaptea asta cît mai tîrziu, dar n-am putut să rezist.

Marți 7 septembrie 1965. Am scris o scrisoare la Cimponeriu Corina din Lugoj și i-am anexat Jocul internațional. Noaptea a plouat și azi e cam frig. Din 21 de scrisori trimise vara aceasta am primit numai la 3 răspuns! Mircea a stat pînă la amiază la tanti Lucreția. A plouat și azi; toamna bate la ușă. De la 2 la 6 am dormit și cînd m-am trezit am stat pe întuneric pînă la 8 cînd m-am dus la tanti dup foc. Nicolae Ceaușescu a sosit azi la Leningrad – oraș erou. (Azi Sankt  Petersburg). Tov I.Gh. Maurer a rostit o cuvîntare. Țara noastră participă la un tîrg internațional la Salonic (ate țări: Spania, Austria ș.a. România -1000 metri pătrați).

Miercuri 8 septembrie 1965. M-am sculat la 8. Am ascultat (în pat) ”Vorbește Moscova” în limba engleză de la 7.30 la 8. Azi e a doua zi a vizitei delegației noastre în Leningrad. Au vizitat Monumentul eroilor și Uzina Metalurgică unde a avut loc un miting al prieteniei. A luat cuvîntul tov Ion Gh. Maurer și N. Ceaușescu (cf Radio Moscova de la 18 la 18.30 pe 134 m). Am primit scrisoare de la Sandu și m-am bucurat tare mult. După masă am dat scrisorile pentru Rumania Today și Corina C. care vor merge mîine. Vremea a fost tare schimbătoare. A fost și cald, dar a și plouat în cîteva serii. U.S. a chemat India și Pakistanul să înceteze conflictul armat. Radio Moscova a anunțat declarația unui fruntaș german despre amestecul Germaniei în Vietnam. Azi am făcut cam 4 kg de must de mere și am băut jumătate. Azi e Sf Maria – hram la Rogojești. Am stat, ca și ieri, singuri. Seara i-am așteptat pe mama și tata dar n-au venit. Seara a fost foarte senin și o splendidă lună plină.

Joi 9 septembrie 1965. 21 de  ani de la Eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist – ziua națională a Bulgariei socialiste. R.P. Chineză a hotărît să ajute Pakistanul împreună cu Indonezia. Aseară am stat tîrziu ascultînd radio și uitîndu-mă prin corespondența mea. Am mai ieșit afară de cîteva ori admirînd minunatul clar de lună. Tot aseară la ora 23 am prins Novisadul cu emisiunea în limba română. După calculele mele ora Belgradului e cu o oră în urma Bucureștiului. Ieri delegația țării noastre a vizitat Muzeul rus și Smolnîi. Delegația noastră a primit trei daruri din partea leningrădenilor. Azi delegația noastră a sosit la Moscova cu avionul. Ieri s-au împlinit 99 de ani de la nașterea lui G. Coșbuc. Aseară am ascultat o serie de emisiuni de la Radio București în germană, italiană, și încheind cu ”Glasul patriei” – Vorbește Bucureștiul. M-am culcat la 1.15 nemaiavînd ce asculta. Azi dimineață m-am sculat la 8 și am făcut o baie cu apă rece în albia amenajată pe capră. După seninul de astă noapte, dimineața a fost tot senină și caldă. Azi se împlinesc 17 ani de la înființarea R.D. Coreene. La amiază a venit și mama cu tata de la Consfătuire. Ca în fiecare an așteptam vești noi și bune. Anul ăsta am avut vești, dar foarte proaste. Mama a dat cerere la secretariat pentru a mă înscrie în clasa X-a, secția umanistică. Se pune însă problema limbii engleze cu care nu se știe dacă se va face vreo clasă. Îmi rămîne să mă duc la secția reală pe care nu o prea înghit. E tare tîmpită situația… Se aude că s-a ”ieftenit” internatul la 400 lei! În viitor, ”Școala medie” se înlocuiește cu denumirea de Liceu (de fapt, o revenire). Anul ăsta vor funcționa licee cu program special (comercial, tehic etc.) Burdujan (directorul adjunct) spune că Pop o să rămînă fără elevi și poate chiar fără post (exigență mare). După masă am luat o grămadă de mere de la tanti Lucreția pentru vin. Mama a scos fotografiile (50 lei). Majoritatea sînt proaste și mișcate… Se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui Alecsandri. ”Gazeta literară” a publicat un număr omagial. Seara am stat iar pînă după ora 10 admirînd seninătatea nopții.

Vineri 10 septembrie 1965. Zi de asemenea senină. Azi și-a încheiat vizita în U.S. delegația R.S.R. Azi s-a făcut vizita medicală la Școala din sat. Mama este încadrată la ciclul II (muzică și educație fizică). În fața casei noastre terenul este acum neted și bătătorit. Fac rondouri cu bicicleta printre copăcei. Seara luna a răsărit perfect de rotundă și parcă mai frumoasă și luminoasă decît în alte dăți.

Sîmbătă 11 septembrie 1965. Zi foarte călduroasă și liniștită. Mama și tata au venit supărați de la școală (enigmă!). Azi a început la Moscova a 130-a stagiune a Teatrului Mare. Situația din Indo-stan e încordată. Azi s-a întors în patrie delegația română după vizita făcută în U.S. Delegația cehoslovacă își continuă vizita vizitînd Minsk ul și Erevan ul. Azi am făcut vin dintr-un butoi de mere strivite. După amiază Mircea a fost la Siret cu bicicleta.

Duminică 12 septembrie 1965. Tot timpul înnorat și a și plouat. Ziua tanchistului în U.S. Mi-am pregătit valiza iar mama mi-a călcat schimburi și m-a pregătit pentru drum. Am fost la poștă cu bicicleta (m-am întîlnit cu Costică Afadăroaie și Vasile Amariei). A fost o duminică cam plicticoasă.

Luni 13 septembrie 1965. M-am sculat la 6 și m-am pregătit de drum la Rădăuți. Am legat plapoma la portbagajul bicicletei și la 7 și ceva am plecat cu speranța că nu va ploua. Însă (azi 13) n-am avut noroc; de cum am plecat a început o ploaie sîcîitoare și destul de pătrunzătoare. Pe la 8 – 8.30 am fost pe la nenea Grigore și apoi am ajuns la 9 la Rădăuți. Am lăsat bagajul omului de serviciu (Boloca). La casierie n-am putut plăti deoarece cererile noastre trebuie discutate. M-am întîlnit cu Prandea: ”Nnn-ai un creion?”. Apoi am fost la Stelu (Ruscior) unde am stat cam o oră. Rodica (Ruscior) vrea să urmeze o școală financiară. M-am întîlnit cu Lungu C-tin (reală), Moroșan P (reală), Andrișan Ghe (L.M., reală), Ungureanu Orest (profesor la Costișa), Iuraș Ghe. și Hotnog C-tin. Am aflat rezultatul de la Liceul Militar; au reușit doi și doi fără loc. M-am întîlnit, de asemenea cu majoritatea profesorilor (Ruscior, Pop, Kamil, Teleagă, Stavri, Burdujan, Storoj etc.). M-am pornit din Rădăuți pe la ora două. Ploaia m-a însoțit tot timpul. Am poposit și pe la Dornești. Pe aici ploaia a fost cam rece…!. În Gropeni m-a prins încă un pui de ploaie… Am ajuns acasă fleașcă de apă și puțin răcit. Pînă seara m-am odihnit și m-am mai pregătit pentru școală.

Marți 14 septembrie 1965. Spre deosebire de ziua amărîtă de ieri azi e frumos și pămîntul se usucă ușor. La amiază (13 h) am ieșit la Sfat să plec cu cursa spre Rădăuți. Cursa a trecut însă fără să oprească. Neavînd ce face am plecat cu ”Salvarea” (unica salvare!) pînă la Siret. Aici cu mare greu am prins cursa de Rădăuți. M-am dat jos cu Cutaș la poarta internatului. Am găsit un loc în (dormitorul) 5 și m-am dus în oraș. La autogară l-am întîlnit pe Gherasim și, mai tîrziu, pe Simionesi. Am mers cu ei la o gazdă pe Str Tineretului (Moroșan). Spre seară m-am răzgîndit și-am cărăbănit bagajele la internat. Aici m-am mutat cu Toader în dormitorul 4 și am ales un dulap. Seara m-am dus cu Toader și Stelică Irimia prin oraș. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 408 Luni 12 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (136).


Miercuri 18 august 1965.  Zi frumoasă, caldă. Dimineața la 9 am plecat Cu Tanța în Piața Unirii. Aici ne-am întîlnit cu Nelu și am plecat tustrei pe Bulevardul 1948, Bulevardul Magheru și Bulevardul Ana Ipătescu. La capătul acestuia, pe Șoseaua Kiseleff am vizitat, cu Tanța, Muzeul Antipa. E destul de interesant dar n-am rămas în minte cu mai mult decît știam înainte. Am stat apoi toți trei în parc, am vorbit despre niște maxime și jocuri. (Data nașterii + data căsătoriei+ durata căsătoriei + vîrsta actuală = 3930) Am luat-o apoi înainte pe Kisseleff spunînd bancuri și povestind. Din Piața aviatorilor am intrat în Herăstrău. Am mai făcut azi șase poziții din rolfilm. Eu am luat o barcă pentru jumătate de oră (2 lei) și m-am plimbat pe Herăstrău. Nelu mi-a făcut așa două fotografii. Ne-am despărțit de el pe la 16 pentru a ne revedea mîine la 17. Am luat două vișinate și m-am distrat cu-n porumb (scobitori). La 6 și ceva am mers cu Tanța și bunița la Cinema ”Patria” (4 lei). Am văzut un jurnal cu lucrările celui de-al IX-lea Congres al PCR. Am văzut filmul ”Romulus și Remus”. Mi-a plăcut tare mult, în special de Romulus. Finalul a fost impresionant. Seara pînă la ora 24 am jucat cărți și am dezlegat un joc cu Tanța.

Joi 19 VIII 1965. Zi minunată. I-am dat un telefon lui Trabant. A venit Nelu și-am jucat șeptica, trombon și-un șah. Nelu i-a reparat buniței un fier de călcat. (”Poc dragă, eventual un amic și-o duduiță. Să fim obiectivi!”). După masă am mai făcut două poziții în parc, apoi eu cu Nelu împreună. Am ajuns la hală și am vrut să dau filmul la developat la ”Fotografia populară” dar erau prea ocupați. Am luat un 14 pînă în Piața Unirii și am dat aici rolfilmul la developat (developatul gratis, 2 lei avans). La 6 am plecat cu Tanța la Piața Unirii. Aici ne-am întîlnit cu Nelu și-am plecat tustrei spre Spitalul Colțea. Eu m-am dus să-l caut pe Sandu. M-am întîlnit cu un muncitor care, foarte binevoitor, îmi explică că Sandu a plecat pt 15 zile acasă, la țară. Mi-am cumpărat ”New Times”, ”Yalta” (16 fotografii – 3,20). Am văzut la Librăria EminescuCulegere de texte din literatura engleză” vol 2; 9.75 lei. Azi Tanța a primit o scrisoare de-acasă. Azi nu am prea avut chef de nimic și-am fost cam supărat (bineînțeles fără motiv). Pe la 9 a venit și Tanța, apoi am jucat cărți pînă la 24.

Vineri 20 VIII 1965. Pe la 9 am plecat cu Tanța și Nelu spre ”Cinema Doina” de unde am luat bilete, apoi ne-am împrăștiat prin oraș. Am scos 20 de lei de pe cec. Au apărut lozuri noi. Am mîncat struguri (pentru prima dată în acest an). Am fost apoi la Sala Doina (o sală foarte mică). Am văzut ”Un lucru făcut la timp” cu Norman Wisdom. Am rîs pe săturate însă nu chiar la toate scenele pentru că deja m-am familiarizat cu cu felul de a juca al lui Norman. După masă a fost Liviu Antohi pe la noi. Am început să mă gîndesc la plecare. M-am cîntărit: 58, 200 kg. Am scos fotografiile de la ”Foto Cristal”. Majoritatea au ieșit bune, iar ultima foarte hazlie. Apoi am mers cu Tanța pe următorul itinerar: Duzilor, Teleajen, Frunzei, Orzari, Mihai Bravu, Laboratorului, Foișorului, Dna Chiajna, Alba Iulia, Bela Breiner, Mirăslău. Aici, pe strada Mirăslău nr 11, Rn Tudor Vladimirescu stă o străbunică de-a lui Tanța care s-a bucurat într-o măsură oarecare de venirea noastră. (!). S-a vorbit tot timpul despre rude și situații. Eu mi-am făcut un nod la limbă și mi l-am dezlegat la 9 cînd am ieșit din casă. Am luat tramvaiul 1 și am ajuns la Bdul Hristo Botev de unde am luat pe 13 traversînd în Călărași și ajungînd acasă. Pe aici trecuse Puiu Petrovici, dar era plecat deja cînd am ajuns noi. Tanța s-a certat cu tanti Tinca pt ”o greșeală foarte mare”! Seara, lungind vorba ne-am trezit culcîndu-ne la 24. Sărut mîna!

Sîmbătă 21 august 1965. Ca și ieri soarele a pus stăpînire pe cer și pe oraș. Am stat pînă la 9.30 în pat prelungind plăcerea somnului de dimineață. Bunița s-a dus la Raluca pe str. Lucaci (rufe) și Tanța s-a dus în oraș să cumpere un cadou pt Cocuța (L.D.: de ziua ei de naștere: la 25 august ca împlini 20 de ani. În acea vară Cocuța trecuse în anul III la Chimie). Azi dimineață, la ora 9.46 a fost anunțat rezultatul votării proiectului de Constituție în M.A.N. (L.D.: M.A.N. = Marea Adunare Națională, denumirea legislativului în varianta bolșevic dictatorială autohtonă. De regulă, orice lege se vota în unanimitate). Constituția a fost aprobată în unanimitate. ”Long live the Rumanian Socialist Republic!  ”Art 1. Romînia este un stat socialist”. (L.D.: După ”revoluția” kgbist-gorbaciovistă din 1989, Adunarea Constituantă a stabilit că România este stat social: ”(3) România este stat de drept, democratic și social” (21 nov. 1991). La revizuirea Constituției în oct. 2003 acest articol a rămas neschimbat.). Începînd de astăzi țara noastră se va numi Republica Socialistă Romînia (R.S.R.). Pe la 15.30 a fost tanti Rodica și cu Puiu pe aici. După ce au plecat ei, am ieșit și eu în oraș. Mi-am cumpărat ”Moscow News”, un piepten și o mapă cu plicuri. Am intrat la cinema ”Timpuri Noi” (2 lei). A rulat filmul ”Anaconda” (despre o expediție de colectare a șerpilor în junglă). După asta (am ieșit cam plictisit de aici) m-am dus în Piața Gh. Gheorghiu Dej unde era instalată o scenă în aer liber. Am văzut spectacolul dat de ansamblul ”Perinița”: Ștefania Rareș, Călușarii, Ciocîrlia (la nai) și în încheiere a cîntat fanfara militară (numai muzică populară). E foarte plăcut să te plimbi seara pe răcoare cînd orașul e luminat. Pe toate clădirile sînt arborate steaguri tricolore și roșii și stema RSR. Am venit acasă la 22.

Duminică 22 august 1965. M-am sculat destul de tîrziu și am plecat cu Tanța la Piața Unirii unde, conform planului, ne aștepta Nelu. Am pornit-o cu toții pe bulevard. Nelu a luat trei bilete la ”Patria”. Apoi ne-am dus la un restaurant pensiune și am luat două sticle de bere. Cînd am ajuns acasă, Tanța a plecat să ia masa la Liviu Antohi. Eu m-am culcat (ceea ce nu-mi prea intră în obicei) și m-a trezit Puiu Petrovici cu un prieten de-al lui și ne-a invitat pe mîine la amiază. Am băut cîte o cafea, și Puiu (l-am văzut pentru prima oară) a povestit cîteva întîmplări.  Numai ce au plecat ei și  și a venit Tanța cu Liviu și am început o serie de șeptici. Apoi a venit tanti Rodica cu tanti Florica. Bunița cu Liviu au plecat la cinema ”Popular”, iar eu cu Tanța am luat-o spre ”Patria” unde ar fi trebuit să ne aștepte Nelu. El a venit însă la fix și tot la fix a început și spectacolul. Am văzut o completare despre munții Carpați. A rulat filmul sovietic ”Aport, Muhtar” despre viața cîinelui de miliție Muhtar de la începuturi și pînă la bătrînețe. Apoi am ieșit și ne-am plimbat pe Ana Ipătescu, Buzești, Griviței, Victoriei etc. În fața Librăriei Academiei era un telescop îndreptat spre Saturn (1 leu). N-am avut niciun chef și plimbarea a fost un chin pentru mine. A apărut troleibuzul 90. 86 a revenit pe la stația Mecet. Seara ne-am culcat tîrziu și destul de obosiți.

Luni 23 august 1965. M-am sculat de dimineață și am plecat toți trei în oraș cu gîndul să mergem la demonstrație, însă nu mai megeau mașinile. Pe jos am ajuns pînă la str. Slătineanu (Calea Victoriei) unde erau cordoane de polițiști milițieni și oameni de ordine. Ne-am strecurat și noi în coloana oamenilor muncii din raionul 16 februarie și regiunea București. Încetul cu încetul am ajuns în fața tribunii centrale unde erau toți conducătorii de partid și de stat (”Sîntem mîndri că există – Republica Socialistă!”). Duși de marea de oameni am ieșit în Floreasca. De aici am luat pe 5, 2 și 10 și am ajuns cu greu în Sălcuței 31. Ne-am bucurat de revedere și după masă am plecat cu Tanța, Puiu, Tanți, Liviu la Parcul Bălcescu. Seara am rămas cu Puiu la SCB – BM1 și am făcut împreună de gardă. Am văzut la televizor demonstrația din Piața Aviatorilor. Pînă la 12 noaptea am mîncat și ne-am petrecut vremea spunînd întîmplări și bancuri și mai ales povestea cu telefonul. Cel de la nr 14 45 49  nu mai are Trabantul (castraveciorul). Fiindu-mi sete am ieșit din curtea sectorului, dar ne-a acostat un soldat care pînă n-a văzut n-a crezut.

Marți 24 august 1965. Pe la 1 m-am culcat și eu pe o scîndură. La 5 dimineața m-am trezit pe jos… Se răsturnase ”canapeaua”. De la 5 am stat treaz pînă a venit schimbul. I-am dat un telefon buniței (21.63.93) care era speriată nevoie mare că n-am mai ajuns acasă.  Am plecat cu 10, înapoi la Puiu. Aici am stat împreună cu ei pînă la 12. De aici am plecat cu Puiu acasă. Buniței i-a venit inima la loc, dar era supărată că Tanța a plecat cu Nelu, cu mașina, în oraș. În fine, a revenit și ea și-am jucat cu ea și Puiu cărți. Am fost prin Hală cu Tanța și Puiu. După asta a venit Liviu Antohi, iar eu cu Puiu am luat troleibuzul 89 pînă la Academie. Am luat-o pe Calea Victoriei pînă am dat de CEC și Palatul Poștelor. Aici am vizat permisul Tanței. Am scos 75 de lei de la CEC și am cumpărat un bilet de tren personal pentru mîine la 6.30. Tanța i-a scris o scrisoare lui Puiu (Str Zăgazului 80, raion 30 decembrie). Am ieșit iar în bulevard. Am intrat cu Puiu la Cinema Lumina unde am văzut filmul ”Decorații pentru copii minune” (german). Filmul mi-a plăcut numai pe jumătate. Am ieșit încălziți și-am luat-o iar spre Cișmigiu (Maria Lăptărețu). Aici Puiu m-a servit cu doi cîrnăciori și-o bere. După ce-am căpătat chef de vorbă, Puiu a povestit una din întîmplările lui din Oltenia. Mi-a mai povestit și alte aventuri. Am văzut în Cișmigiu cîteva spectacole date de I.T.B. și alte formații. De la linia lui 10 am ieșit la Piața Romană și l-am luat pe 33. Aș mai sta cîteva zile să mai văd. Tanța Flaișer a fost la Liviu Antohi. Liviu i-a oferit un cadou pentru Cocuța: o pereche de ochelari cubanezi (Cocuța este născută la 25 VIII 1945).  Seara mi-am mai aranjat lucrurile și m-am culcat pe la 11.30.

Miercuri 25 august 1965. La 5.30 am fost în picioare și la 6 am plecat cu toții la mașina 33 care ne-a dus la Gara de Nord. Aici a sosit și Nelu Vlăducă care merge acasă la Bacău. La 6.31 ne-am pornit din București. Am jucat jocul de cuvinte. Fiind cald am stat majoritatea timpului pe scări, în curent. Am cumpărat două vederi din Buzău și una din Bacău. Am ajuns tare greu pînă la Dornești. Aici am plecat cu Tanța spre casa lor (la nenea Grigore). M-am culcat pe la 10 după ce am povestit destule.

Joi 26 august 1965. Față de căldura de ieri, temperatura a scăzut c u vreo 13 grade. Cerul este acoperit cu nori de ploaie. Tanti Nuți mi-a dat 10 lei, m-a dus la mașina poștei dar nu m-a luat. Am ieșit la intersecție și am oprit mai multe mașini dar nu m-au luat. Au venit apoi niște cetățeni din Grămești și ne-am rugat cu toții să ne ia. Ne-a luat un camion, sus, și am ajuns pînă la Siret (5 lei). Aici am așteptat de la 9 la două cursa de Grămești că mi-am pierdut toată răbdarea. Am ajuns acasă la 14.10 și mi-a apărut în fața ochilor o casă frumoasă, bine și frumos lucrată, cu alb pe margini și totul vopsit. Ne-am bucurat cu toții de revedere și eu mi-am desfăcut imediat sacul cu impresii. Prin fața casei este turnat asfalt (L.D.: de fapt era beton…) și se fac lucrări de transformare a curții. Eram tare dorit de fructe și mi-am potolit pofta. Am aranjat colecțiile de vederi. Am 175 bucăți (curate și scrise). Majoritatea sînt sovietice. Rîma tăiată în două regenerează – reflexele rămîn și la o parte și la alta. M-am instalat în camera noastră (a băieților). Am fost prin sat cu bicicleta. Mircea are un furuncul pe arcada dreaptă. Seara am stat de vorbă cu Mircea. La 22.25 am văzut pe geamul de la cămăruță o stea mișcătoare, probabil un satelit care a luat-o spre miazănoapte pînă s-a pierdut din vedere. I-am scris buniței și lui Puiu Petrovici.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!