liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Prudentius

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 460. Joi 5 aprilie 2018.  Intermezzo benefico-malefic pe teme (non)culturale iașiote (11)


Am speranța că voluntarii-corectori care contribuie la ”buna” cunoaștere și utilizare a limbii române și-au recunoscut deja erorile din articolul lui T.D. publicat în nr 1-2/ 2018. Mai trebuie oare să subliniez că prin creșterea producției de erori gramaticale la hectar ”voluntarii” au generat și o nemeritată (s)cădere a valorii revistei în ansamblul său? Pentru iubitorii de limbă română corectă dedic acest episod corectării acelor erori de dactilografie, ortografie și de semantică din articolul ”magistrului Traian Diaconescu” intitulat ”Simbolismul termenului dies în poezia lui Prudentius” (”Scriptor”, nr 3-4/ 2018, pp. 110-112) ce poate fi citit la acest link: http://www.editurajunimea.ro/wp-content/uploads/2018/02/Scriptor-nr-3-4-2018.pdf . Se vede că ”magistrul” aproape octogenar nu este deranjat de faptul că articolul său (scris, probabil, de mână) a fost maltratat și malformat de dactilografii/ corectorii/ voluntarii/ redactorii revistei ”Scriptor”. Altfel, în loc de drept la replică împotriva acuzațiilor mele de plagiat și autoplagiat (plus deformările nepermise referitoare la contribuția lui Eminescu la apariția în lume a protecționismului economic)  T.D. ar putea cere revistei daune interese pentru stricarea imaginii sale publice în formă continuată. Oricum, din experiențele negative este cel mai mult de învățat. Voi reproduce contextul în care apare eroarea, apoi voi propune forma corectă.

  1. ”(5) și al sărbătorirea epifaniei”. Forma corectă: ”(5) și la sărbătorirea epifaniei”;
  2. ”Exegeții menționați mai sus au cercetat simbolismul termenului des numai în Cathemerinon”. Forma corectă: ”Exegeții menționați mai sus au cercetat simbolismul termenului dies numai în Cathemerinon”;
  3. ”Acest ‹herladv al Aurorei…”. Forma corectă: ”Acest ‹herlad› al Aurorei…”;
  4. ”Aici dies desemnează clar nașterea lui Christos, ac în Evanghelie”. Forma corectă: Aici dies desemnează clar nașterea lui Christos, ca în Evanghelie”;
  5. ”strălucirea cerului av pieri”. Forma corectă: ”strălucirea cerului va pieri”;
  6. ”consideră stelele ac vestitoare ale Magilor”. Forma corectă: ”consideră stelele ca vestitoare ale Magilor”;
  7. ”prevăzuse odinioară că această erezie se va naște care va despărți regatul luminii și al lumii”. Forma corectă: ”prevăzuse odinioară că această erezie care se va naște va despărți regatul luminii și al lumii”;
  8. ”care pedepsea nu neguri pe barbari”. Forma corectă: ”care pedepsea cu neguri pe barbari”;
  9. ”Corespunde… feței iluminate a martirului… și cu chipul bucuros al protomartirului”. Forma corectă: ”Corespunde… feței iluminate a martirului… și chipului bucuros al protomartirului”;
  10. ”îl puteau contempla însă numai creștinii, păgînii, precum egiptenii, se aflau în beznă”. Forma corectă: ”îl puteau contempla însă numai creștinii; păgînii, precum egiptenii, se aflau în beznă”;
  11. ”Fofrmele”. Forma corectă: ”Formele”;
  12. Traducerea textului prudențian V.Symm. 573-577 (de la pagina 11, jos) este luată între paranteze, deși traducerile celorlalte texte prudențiene sunt despărțite de textul original doar printr-o linioară de despărțire, iar comentariul autorului este nemarcat. Consider că această formă (cu luarea între paranteze a traducerii) este cea corectă, în timp ce celelalte șase separări ale textului prudențian de traducerea acestuia și de comentariul autorului sunt greșite/ inadecvate/ neclare;
  13. ”acești termeni nu trebuie limitați al sensul propriu”. Forma corectă: ”acești termeni nu trebuie limitați la sensul propriu”;
  14. avia noctis ”căile mopții” care învăluie lumea păgînă”. Forma corectă: ”avia noctis (căile nopții) care învăluie lumea păgînă”;
  15. ”poezia lui Prudentius al nivel de expresie și semnificație”. Forma corectă: ”poezia lui Prudentius la nivel de expresie și semnificație”;
  16. ”Notele” de final ridică, la fel ca în articolul semnat de Traian Diaconescu în numărul trecut al revistei ”Scriptor”, probleme de citare, de incompletitudine, de incorectitudine sau de ortografie. Astfel, chiar la Nota nr 1 se află citarea cu textul următor: ”Traian Diaconescu, Prudentius. Viața și opera, în Istoria literaturii latine, vol. IV, București, Tipografia Universității din București, 1986, p. 554-570”. Forma corectă a citării este: ”T. D., Prudentius, în: Istoria literaturii latine (117 e.n. – sec VI e.n.), coordonator dr. Eugen Cizek, vol. IV, Tipografia Universității din București, București, 1986, pp. 554-566”. În total șase greșeli! (Oare de ce a ținut autorul T.D. să extindă trimiterea nu doar la ceea ce indică citarea (Prudentius), ci și la un text consecutiv (Hyeronimus) care nu-i aparține lui T.D., ci Floricăi Mateescu?);
  17. Ca și la nota cu nr.1 și notele notele 2, 3 și 4 păcătuiesc prin incorectitudine. Este notoriu faptul că p. se folosește când trimiterea se face la o singură pagină, iar atunci când trimiterea se face la mai multe pagine se folosește pp.;
  18. La nota 4, Prudentius este scris Pruidentius;
  19. La citarea cu numărul 6 este grafiat ”Ierosalymam”, deși în textul din care s-a făcut citarea este scris ”Hierosalymam”. De fapt, întreaga citare, precum și următoarele trimiteri de la numerele 7, 8 și 9 nu indică sursa din care s-a citat. Presupun că sursa din care s-a citat este Biblia Română Latină. Cornilescu, 1921 (Biblia Sacra Vulgata). Pentru verificare, vezi: https://books.google.ro/books?id=lX80DwAAQBAJ&pg=PT11306&dq=Magi+ab+oriente+venerunt+Hierosolymam+dicentes&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjt6q7g25LaAhWIaVAKHUzCCYkQ6AEIKTAA#v=onepage&q&f=false
  20. La ”Note”, la punctul 10 se află formularea: ”exegezele academice al nivel universitar”. Forma corectă: ”exegezele academice la nivel universitar”;

Per total acest articol publicat de revista ”Scriptor” nr 3-4/ 2018 conține 30 de greșeli. După umila mea părere este un număr inadmisibil de mare, deși, la o revistă care se pretinde a fi factor de iradiere culturală și model de prestanță intelectuală, și o singură greșeală ar fi prea mult. Dacă mai adaug și  plagiatul și autoplagiatul din numărul trecut al revistei, atunci cred că acest studiu de caz poate fi extins la întreaga revistă și la politica editorială a acesteia. La semicentenar junimistic și la centenar statal-unionist românesc, ținuta revistei ar trebui să fie una IMPECABILĂ. Pentru asta sunt necesare doar două condiții: 1) să vrei și 2) să poți. Îndeplinirea primei condiții asigură și atingerea celei de-a doua.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 459. Miercuri 4 aprilie 2018.  Intermezzo benefico-malefic pe teme (non)culturale iașiote (10)


Cu riscul să-mi supăr/ irit/ plictisesc puținii mei cititori voi reproduce aici textul variantei îmbunătățite a scrisorii redacției ”Scriptor” către subsemnatul pentru a puncta mai ”la obiect” ceea ce cred eu că ar fi trebuit spus/ tăcut din partea redacției revistei sus amintite.

Scriptor Revista <revistascriptor@gmail.com>

To:liviusdrugus@yahoo.com

Mar 9 at 3:00 PM

Stimate domnule Liviu(s) Druguș, am fost înștiințat despre întâmpinarea dumneavoastră de pe blog. Luăm lucrurile în serios. Este vorba despre onoare, demnitate, responsabilitate.

Vom tipări o precizare în SCRIPTOR nr.5-6 (numărul 4-5 a apărut de ziua junimistului Ion Creangă). Am solicitat magistrului Traian DIACONESCU un punct de vedere, un drept la replică! În textul dumneavoastră ați uitat să menționați că revista precizează, între altele:  „Responsabilitatea conținutului revine semnatarilor textelor”. Cunoaștem Legea drepturilor de autor, nu slujim impostura, sancționăm, cât putem, veleitarismul etc.

 

Revista apare prin eforturi redacționale voluntare, Prin proiect, din bugetul primarial, sunt plătite doar hârtia și tipografia… Numerele duble au 144 de pagini, un număr simplu ar avea 72 de pagini! Iașii „Daciei literare”, acum cu o populație de circa jumătate de milion, merită, credem, acest proiect de revistă nouă, susținut, discret, de românii de peste Prut, și nu numai. La CENTENAR naţional, la SEMICENTENAR al editurii JUNIMEA…

 

Răspundem pentru ceea ce facem, zi de zi, noapte de noapte, prin contract managerial, autorităților competente: DNA, AUDIT etc.

 

AUGURI!

Lucian Vasiliu

Editura JUNIMEA, revista SCRIPTOR

Iată răspunsul meu la această scrisoare:

Domnule Lucian Vasiliu,

Am publicat pe blogul meu șase episoade (în total 14 pagini A4, la un rând) ale unui miniserial despre (auto)plagiatul comis de colaboratorul dumneavoastră, profesorul Traian Diaconescu, care, într-un articol de două pagini de revistă, a adus în fața cititorilor un articol plagiat după un articol al lui Dumitru Vela, publicat în revista ”Tribuna”, articolul semnat de T.D. fiind, totodată și un autoplagiat (”conținut duplicat” în terminologia folosită în normele de etica/ integritatea cercetării) el fiind publicat anterior în revista ”Studii eminescologice”.

V-am trimis, spre informare, în format electronic, cele șase episoade pentru a vă convinge de soliditatea afirmațiilor/ acuzațiilor mele. De asemenea, am trimis (pe data de 6 martie 2018) aceleași materiale și Primăriei Iași, Ziarului de Iași, Ministerului Culturii, revistei ”Tribuna”, Uniunii Scriitorilor, Editurii Clusium, revistei România literară precum și unor membri ai Colegiului de onoare (autodezonorat prin acceptarea plagiatului în revista ”Scriptor”). Aproape firesc într-o țară guvernată de interese directe, meschine și de moment, niciunul dintre co-destinatarii sesizării mele nu mi-a răspuns. Faptul că ați binevoit să-mi răspundeți este unul pozitiv și pe care îl apreciez ca atare.

Dezamăgitor, pentru mine, a fost însă modul mai mult decît superficial, formal și neimplicat în care ați formulat acest răspuns. Mă asigurați (pe mine și pe cititorii blogului meu) că ”Luăm lucrurile în serios. Este vorba despre onoare, demnitate, responsabilitate”. Despre ce responsabilitate poate fi vorba atunci când nu numai că nu verificați originalitatea și respectarea criteriilor deontologice ale breslei la articolele primite, dar – și mai grav – atunci cînd vi se semnalează încălcarea flagrantă a acestor criterii/ norme/ cutume deontologice de către un autor nu luați nicio măsură de stopare a oribilului fenomen (furt intelectual, conținut duplicat, citări incorecte etc.). Dimpotrivă, mă asigurați că voi primi replica (cuvenită!) din partea (auto)plagiatorului! Mai mult, în textul scrisorii trimise mie nu pomeniți deloc cuvântul ”plagiat”, ca și cum acesta (plagiatul) nu ar exista sub nicio formă. Nici despre autoplagiat (conținut duplicat) nu pomeniți nimic, ca și cum așa ceva nu s-a întâmplat în revista pe care o conduceți. Aveți însă grijă să mă admonestați că ”În textul dumneavoastră ați uitat să menționați că revista precizează, între altele: „Responsabilitatea conținutului revine semnatarilor textelor”. Cunoaștem Legea drepturilor de autor, nu slujim impostura, sancționăm, cât putem, veleitarismul etc.”. Această ”punere la punct” demonstrează cu nu ați citit cu atențe analiza mea critică sau că nu ați considerat-o demnă de atenție. În episodul 4 al acestui miniserial pe tema plagiatului din revista ”Scriptor” (17 februarie 2018), supărat de faptul că ați acceptat un text agramat, cu pleonasme și construcții ciudate, neromânești, am scris: ”Înțeleg că redacția s-a derobat de orice responsabilitate față de textele primite: ”Responsabilitatea conținutului revine semnatarilor textelor”.  Și atunci cum poate fi luată în serios afirmația dumneavoastră că ”Luăm lucrurile în serios. Este vorba despre onoare, demnitate, responsabilitate.”? În fond, a arunca întreaga responsabilitate asupra calității și originalității unui articol doar asupra autorului înseamnă a lăsa orice plagiator să publice în revistă. Dacă va fi prins e treaba lui: să răspundă! Mă amăgesc cu faptul că veți întări controlul asupra textelor primite și sper ca acesta să fie conținutul și consecința afirmației dvs. din  scrisoarea din 9 martie: ”Vom tipări o precizare în SCRIPTOR nr.5-6”. Sunt sceptic că despre asta ar fi vorba, atunci când citesc, în continuare: ”Am solicitat magistrului Traian DIACONESCU un punct de vedere, un drept la replică!”. Am aproape convingerea că acel drept la replica va fi o ”demonstrare” a faptului că… nici vorbă de plagiat și autoplagiat! Dar nu mai este mult pînă la începutul lunii iunie, așa că voi relua atunci și aici, pe acest blog, dreptul la replică acordat colaboratorului dumneavoastră.

 

Sigur, este democratic și elegant să acorzi dreptul celui acuzat să se apere, dar asta presupune echidistanță și reciprocitate. Mai exact, consider că revista Scriptor ar trebui să facă un anunț despre acuzațiile mele pentru ca cititorul să știe exact la ce m-am referit și ce argumente am folosit. Pînă una alta, ”magistrul Traian Diaconescu”, este din nou publicat de revista Scriptor, în numărul care a apărut chiar de 1 martie, ziua de naștere a junimistului Ion Creangă (nr 3-4/ 2018): (Traian DIACONESCU, SIMBOLISMUL TERMENULUI DIES ÎN POEZIA LUI PRUDENTIUS, pp. 110 – 112).  http://www.editurajunimea.ro/wp-content/uploads/2018/02/Scriptor-nr-3-4-2018.pdf . Probând ”onoare, demnitate și responsabilitate” revista Scriptor se încarcă din nou cu glorie negativă publicând acest (nou?) articol al ”magistrului”, unul care conține cel puțin 30 de erori de scriere și de exprimare (includ aici și trimiterile bibliografice incorecte). Sper ca voluntarii care asigură corectura să verifice textul, să găsească erorile și să se rușineze. Măcar atât. Sper ca ”magistrul” să primească, încă o dată, dreptul de a replica și la această acuzație documentată și evidentă pentru orice cunoscător și iubitor de limbă română.

Al dumneavoastră,

Liviu Druguș

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!