liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Postul de radio Chișinău

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 398  Vineri 2 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (126).


A treia vacanță de licean (prostuț!). Vacanța mare (de vară) dintre clasa VIII-a și clasa IX-a. 14 iunie 1964 – 14 septembrie 1964 (aveam14 ani). Grămești, Siret, Rădăuți, București, Buzău.

Duminică 14 iunie 1964. Prima zi de vacanță. M-am sculat mai tîrziu, iar restul zilei am citit numărul nou al revistei ”Magazin”. Am primit scrisoare de la Mircea. Toată ziua a fost cald și frumos. Seara am plecat cu mama, tata și dnul Moldovanu + Doina la filmul ”Vîntul Sudului”, prodotto italiano, cu Claudia Cardinale.

Luni 15 iunie 1964. Toată ziua a fost senin și cald. I-am scris lui Mircea. Astăzi se împlinesc 75 de ani de la moartea neîntrecutului nostru poet M. Eminescu. În toate ziarele s-au scris articole privind viața și opera marelui poet. Postul de radio Chișinău a prezentat ascultătorilor aspecte din viața lui și despre măiastra-i operă. Azi am citit poeziile lui și mi-au plăcut foarte mult.

Marți 16 iunie 1964. Cerul n-are pic de nori și e foarte cald. Am citit ”Șarlataniile ghicitorilor” de Iosefini. Seara am udat grădina. M-am culcat la 12…

Miercuri 17 iunie 1964.  … și m-am sculat la 10. Și azi a fost o căldură înăbușitoare, iar plantele se usucă. N-a plouat de pe data de 16 mai. Am recitit, nu știu pentru a cîta oară, ”Băieții din strada Pall” de Molnar Ferenc.

Joi 18 iunie 1964. Astăzi este serbare la liceul nostru, dar nu m-am dus. A fost tare cald. Am început să recitesc ”Nansen”. Ca în fiecare seară, am udat ceapa, roșiile, ardeii, florile, apoi am făcut ”baia”. Cu apă rece. După puțin teatru (cu mama și tata) am fost la film: ”Fii fericită, Ani!”, prod. bulgară. Filmul a rulat ”ultima serie”, adică de la 10 la 12. M-am culcat la 1… (emoticon zîmbăreț).

Vineri 19 iunie 1964.  … și m-am sculat la 10. Toată ziua a fost cald. Am terminat de citit ”Nansen”. Seara am udat zarzavaturile. Vrînd să fac flotări la o ”bară” mi-am crăpat o buză și am șchiopătat o vreme. (L.D.: umorul involuntar aparține, desigur, elevului aflat în vacanță J).

Sîmbătă 20 iunie 1964. De dimineață a fost cald, dar pînă spre seară s-a stîrnit un vînt foarte puternic care a adus niște nori, dar au trecut pe aici fără să lase niciun pic de ploaie. Pămîntul cere apă. De la amiză și pînă seara am făcut 21.23.16.10.3 de marmeladă cu fermen. de trei zile. (L.D.: Presupun că cuvîntul scris ”cifrat” este … ”țuică”, distileriile casnice fiind strict interzise în epocă). Mi-am pregătit undița pentru mâine. M-am întâlnit cu Vasile și-am vorbit despre școală și … viitor. M-am culcat la 1 …

Duminică 21 iunie 1964.  … și m-am sculat la 8. Pe la 9 m-am dus cu Luchian Nicolai (Kolea), Vasile, Ion (Pața) la pescuit. Am prins (”noi”) șapte pești. Apoi ne-am scăldat. După amiază am mers din nou la baie și-am stat pînă la 6.30. Am jucat polo pe apă și fotbal pe nisip. În seara asta n-a fost film aici (în sat).

Luni 22 iunie 1964. Dimineața mama a plecat la Siret și tata la școală. I-am scris lui Mircea. A fost o căldură… Cu toate acestea, n-am fost la baie și nici seara la film deoarece m-a durut piciorul. Am început să citesc ”Clădit pe nisip”.

Marți 23 VI 1964. Seceta continuă. Am terminat de citit ”Clădit pe nisip” de Klaus Butzbach. La 22.30 am ascultat ”24.9.10.4.8” (L.D. Probabil un post de radio despre care știam că este interzis). La 3 am plecat cu Kolea la pește. Am prins 10 + 2 = 12 pești. Am primit revista ”Krestianka” și ”Femeia”.

Miercuri 24 VI 1964. Tata a fost la Siret și a scos foaia matricolă a lui Mircea. După amiază am fost la baie. Copiii din sat au dat ”mort” pe apă. (L.D.: era un obicei, la vreme de secetă, pentru a invoca ploaia. ”Mortul” era o momâie care simboliza seceta, iar sensul era de ”ducă-se!”). Spre seară a încercat să bureze puțin, dar n-a plouat cum se cade. Am fost la dna Moldovan și am împrumutat două cărți: ”Fuga” și ”Mîna cenușie”. Am început să citesc ”Mîna cenușie” de Julius Moder. Am confruntat cartea cu ”Fabrica morții” și ”Ultimele zile ale lui Hitler” (orig. în l. rusă). Am stat noaptea să văd eclipsa totală de lună. La ora 1 și 9 minute a început intrarea în umbră, iar la 2 și 11 minute a intrat în faza totală. În timpul descreșterii s-a creat în jurul Lunii o aureolă verzuie care s-a micșorat pe măsură ce luna descreștea. Seara am ascultat la radio emisiunea ”Glasul patriei”. M-am culcat la 2.30.

Joi 25 VI 1964. A apărut un comunicat cu privire la mărirea salariilor învățătorilor și profesorilor cu 13% respectiv 10%. Din nou cald, iar ploaia de ieri nici n-a reușit să înegrească pămîntul. Tot ieri am primit scrisoare de la Mircea. Căldura a ținut pînă pe la 5 cînd a tras o ploaie cu puțină gheață. Deoarece a fost o ploaie rapidă, apa n-a avut timp să se infiltreze în pămînt. Am copiat peste o sută de maxime și cugetări din ”Magazin”.

Vineri 26 VI 1964. Dimineața la 6 am plecat cu tata, cu bicicleta, la Rădăuți: 23 km. Am fost la școală și am luat mediile de intrare: media generală a fost 7,32. (L.D.: adică la Școala Medie nr 2 (fostul Liceu de fete și viitorul Liceu nr.2). Am pus geamul la loc și ne-a costat 32 lei. După ce m-am tuns am venit înapoi spre casă trecînd pe la Dornești.(Am fost și pe la Stelu). Am ajuns acasă la 7. Am trecut, mergînd spre Rădăuți, prin satele Minigeni, Gropeni, Bălcăuți, Ratoș, Dornești. Cei cca 50 de km nu m-au obosit așa tare.

Sîmbătă 27 VI 1964. Tata a plecat la Siret. Am primit pachet de la Mircea și bunița. Am găsit în pachet cărțile: ”Învățați limba engleză fără profesor”, ”Idiotul” de Dostoievski, o culegere de probleme de chimie și una de algebră. Azi a fost tare cald și pămîntul a crăpat din nou.

Duminică 28 VI-a 1964. Am început să citesc ”Fuga”. A fost, de asemenea foarte cald. Toată suflarea stă în case din cauza căldurii și se pregătesc pentru hram.

Luni 29 VI 1964. Dimineață am terminat de ”fugit” (cartea). Pe la 11 a venit tanti Nuți și nenea Grigore de la Dornești și a început… hramul. Deoarece era tare cald, am fost la scăldat. Acasă au mai venit soții Goraș (Jan + Tica) și petrecerea a continuat pînă la 1.

Marți 30 VI 1064. De dimineață a început să bată un vînt. Mama și tata + nenea Grigore și tanti Nuți au plecat la cursă. Mama și tata s-au întors apoi acasă și n-au mai participat la Ziua învățătorului. După amiază a plouat.

Miercuri 1 iulie 1964. Luna lui Cuptor a început cu o zi friguroasă și ploiasă. Ne pregătim pentru drum. Eu învăț ”engleza fără profesor”. Spre seara ploaia s-a mai liniștit și cerul s-a mai înseninat.

Joi 2 iulie 1964.  Ieri  afost lansat Cosmos 34. S-a înnourat iar, și a început vîntoasa.. Spre seară a început să plouă și-a ținut pînă seara. Seara am plecat cu mama la Dornești.

Vineri 3 iulie 1964. Dimineața, cu trenul de 6 am plecat din Dornești pînă la Suceava, iar de aici spre București. Prin vagon s-au perindat fel de fel de oameni povestind, rîzînd și dormind. Am ajuns la 7 în Gara de Nord, iar de acolo pînă acasă la bunița (str. Duzilor, nr 15). La bunița mai erau Mircea și tanti Tinca (sora buniței) care s-au bucurat de venirea noastră. (L.D. Bunița avea o singură cameră care era și sufragerie și bucătărie și dormitor. Imensa bunătate a buniței (o adevărată iubitoare de oameni) s-a dovedit prin fapte de generozitate mereu – mereu pe parcursul anilor. Avea o pensie de cîteva sute de lei, dar bucuria ei cea mai mare era să ajute. Ne-a trimis pachete ani la rînd, pînă am terminat facultatea. Ca în multe alte familii, bunița își dorea ca nepoții ei să se realizeze și să devină ”oameni mari”. ”Să-l văd pe Liviu student și apoi pot să mor”. A trăit 90 de ani. A ascuns și a salvat evrei de la moarte în timpul prigoanei antisemite, dar nu făcea din asta o faptă de vitejie, ci una de firească omenie. Comunitatea evreiască a invitat-o adesea să vină la sinagogă, dar bunița se ducea acolo doar ca să le spună că este creștin-ortodoxă și că nu avea legături cu etnia și religia evreiască).

Sîmbătă 4 iulie 1964. Vremea a fost frumoasă. Mircea a venit pe la 11 și-am mers prin oraș. Am vizitat Foișorul de foc în care este amenajat Muzeul pompierilor, o secție a Muzeului de istorie a orașului București. Acest foișor a fost creat la sf sec trecut și are mai multe etaje în care sînt expuse uneltele pompierilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi. Am fost cu Mircea și pe balcon și am văzut de acolo o mare parte a orașului. Am scris și în Cartea de impresii: ”Mi-a plăcut muzeul prin măreția lui și frumusețea exponatelor”. Apoi am fost cu Mircea în Cișmigiu, și-am făcut două poziții cu fotoboxul. Apoi am venit acasă și ne-am odihnit. Mircea a plecat la el la dormitor. (L.D.: este vorba despre dormitorul șantierului unde se angajase și lucra Mircea).   (va continua).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame