liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Popescu Felicia

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 386  Duminică 21 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (114).


Luni 13 iunie 1966. Astă noapte m-am culcat foarte obosit. Pînă pe la 12 au mai mișunat elevi pe coridor. Erau din ăia cu ”glumele” de sfîrșit de an: ”poștele” și ”mustățile de cremă de ghete”.

Azi dimineață mi-era grozav de somn, dar la 6 am sărit imediat din pat și, după cîteva minute de sport, mi-a sărit somnul. Prandea m-a întrebat: ”Unde-ai fost aseară? De la 6 pînă la 9.30”. După ceva timp de gîndire, i-am răspuns: ”Dom pedagog, am fost cu fratele!”. Pedagogul: ”Și el nu știa că ai meditație, nu?”. Eu: ”Ba da, știa”. El: ”Bine, bine”. Sigur că-i bine.

Azi am venit tot cu bluza cea albastră la școală. Buchetul de trandafiri pe care l-am șparlit aseară s-a cam ofilit și l-a luat H.N. în geantă.

O zi frumoasă. Nici un nor nu strică întinderea albastră a cerului și soarele luminează puternic.

Tare bine ar mai fi să facem și astăzi o ”excursie”. Din păcate, mai avem ore. Pînă pe la 7.15 am mai scris în Jurnal, mi-am tăiat unghiile, mi-am făcut freza, numai să treacă timpul mai repede. La școală am mers foarte veseli, fluierînd din toată inima cîntecul metalurgiștilor. Cînd am ajuns la școală, după cum mă așteptam, fetele au început cu ironiile. Ica, ciudoasă pe faptul că ieri am rîs-o cînd discuta cu un băiat în parc, m-a luat deoparte și-mi spune: ”De ce-ai rîs de mine ieri, cînd vorbeam cu ăla? Eu vorbesc ziua, nu ca tine, să mă plimb noaptea cu fetele la braț”. (s-a referit la N.L.) Am văzut că-i cam umflată acuzarea, am rîs-o și n-am luat-o în seamă. Pînă să sune de intrare am discutat cu băieții despre marinarii care au venit ieri la campionatul de lupte.

La ora de latină baba a încheiat mediile și a mai ascultat pe aceia care aveau situații dubioase. Lia mi-a scris un bilețel: ”Aseară, unchiul a venit tîrziu, m-a luat la rost, mi-a dat două palme și m-a asigurat că-i dă telefon lui maică-mea”. Cupșan (aluzie la faptul că m-a văzut plimbîndu-mă cu Lucia): ”Să-i spun Liei?” Eu: ”Spune-i! Ce, crezi că nu știe?” Cupșan: ”Mă, da chiar așa, noaptea tîrziu?…”. Vlonga a rîs, cînd m-a văzut (legat de plimbarea de sîmbătă). În oră, am continuat să citesc din viața lui London și am reținut un citat: ”Jack spunea mai tîrziu că un os aruncat unui cîine nu este milostenie; milostenie este osul împărțit cu un cîine  cînd ești tot atît de înfometat ca și animalul”. Și despre doi prieteni: ”Erau ca niște unghiuri complementare perfecte”.

La economie a încheiat mediile. Am 5 în extemporal, media 6 în acest trimestru și 7.33 media anuală. Economul a primit un buchet de flori și, spre mirarea noastră, a spus: ”Vi-l primesc numai c-o condiție: să mi-l duceți acasă. Dacă mă vede cineva pe mine cu brațul de flori crede că vin de la Sfatul Popular”. Am înțeles gluma și-am rîs cu toții.

În ora de muzică profesoara și-a făcut socotelile și ne-a spus și notele de la tezele la matematică. Spre marea mea mirare, aflu că că am 9 și-mi iese media 8! În oră am primit un fel de bilet de la N.L. (”Am avut remușcări de ceea ce ți-am spus aseară, dar am spus-o de dragul adevărului. O să caut să întăresc prietenia voastră și n-o să vă mai stingheresc”). Lia îmi scrie că fetele au observat că o dată merg cu ea, o dată cu N.L. iar o dată am mers cu amîndouă. Au rămas fetele trăsnite și nu știu ce să creadă. La aceasta i-am răspuns: ”Cu Lucia n-am nimic. Tu ești singura mea prietenă”. Diriginta ne-a sfătuit cum se pot păstra florile proaspete mai mult timp: învelindu-le cozile în vată și punînd o aspirină în apa în care stau. Ne-a mai spus despre evenimentul care se sărbătorește la mînăstirea Putna pe data de 3 iulie (un congres organizat de UNESCO). Diriginta ne-a sfătuit ca la serbare să venim în costum național. ”Uite, Druguș ar putea să vină: așa un flăcău chipeș...”. Ica mi-a făcut un  serviciu: m-a pus pe lista celor abonați (cu toate că nu-s abonat) numai să scap de teoriile dirigintei. În pauză vorbeam cu Toader și cu Geta Nichiforiuc, cînd, deodată, apare mama, destul de veselă. Mi-a spus că a venit să cumpere o valiză sau o sacoșă de excursie. Am adus vorba despre lucrul de la vară, dar nu e de acord. Mi-a pus tot felul de motive: că-i greu, că rup hainele și multe altele. Cică s-ar putea să merg la București. Prevedeam asta încă demult și m-am hotărît să nu merg nicăieri. Au rămas o serie de discuții pentru după masă.

La chimie, profesoara a primit, de asemenea, flori. În ora asta am scris în Jurnal. E destul de bine așa… A ascultat-o pe Lia, să-i dea media, dar la sfîrșitul orei am auzit că nu i-a dat-o. Mi-ar părea rău, dar mi se pare că ăsta-i adevărul: va rămîne și încă la mai multe obiecte! Doar să-i dea drumul în Consiliul Pedagogic, dar e foarte îndoielnic.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă. Fetele făceau o gălăgie infernală, iar profesoara abia se auzea printre ele. Cam o jumătate de oră am scris în Jurnal și-am ajuns numai bine pînă la ora asta. Lia mi-a scris în Album. Am primit un bilețel de la Lucia: ”Ar fi interesant de confruntat ceea ce ai scris tu în Jurnal cu ceea ce am scris eu...”. La niciunul dintre bilețelele pe care le-am primit de la ea n-am răspuns. Pe la sf orei de educație fizică Băimăcean a început să cînte niște cîntece populare. Și profesoara a spus că are o voce destul de bună. Așa ne-a distrat pînă cînd a sunat.

În ora de engleză Pop a făcut caracterizările asupra grupei noastre în acest an școlar. Pentru început a spus: ”Sînt mulțumit de activitatea lui Druguș, Albu și Gherasim. Mulți au învățat cu superficialitate”. Ne-a mai spus că a încercat să ne deprindă cu munca. Este singura clasă în care nu s-a muncit (în afară de cele trei cazuri amintite). Pentru vacanță ne-a recomandat odihnă, dar o odihnă activă. Ne-a recomandat să citim cărți din toate domeniile. Anii de liceu sînt cei mai pretențioși ani, anii în care se formează caracterul. (L.D.: referitor la trio-ul de mai sus, evidențiat de profesorul de engleză Pop, cred că merită o precizare: în primul rînd, mă mir, acum, de nenominalizarea Doinei Hlinschi (X-F), fiica profesorului de română Neculai Hlinschi, o elevă care a strălucit cam la toate materiile ”umaniste”, care a urmat filologia și a ajuns o excelentă profesoară de limba engleză la Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău; în al doilea rînd, singura (din triou-l nominalizaților) care a confirmat așteptările profesorului Pop a fost Albu Dorina, o profesoară de mare succes la Liceul nr 2 din Rădăuți, pe care ea însăși l-a absolvit (succesul său se măsoară în zecile de absolvenți care au devenit, la rîndul lor, profesori de limba engleză); în ce mă privește, am ratat admiterea la filologia din București – notă mică la română! – , dar, din dragoste pentru filologie, am urmat, ani la rînd, cursurile facultății de Limba engleză de la Iași, fiind, uneori mai activ și mai implicat decît colegele ”cu frecvență, la zi”. Ca student la ”științe economice”, făceam notițele de curs în limba engleză, iar în anul trei (1970) am devenit ”traducător” al unor tratate de economie occidentale în cadrul catedrei de ”Doctrine economice” condusă de profesorul și rectorul Mihai Todosia. Cunoașterea limbii engleze mi-a fost foarte utilă în activitatea mea de cercetător la Academia Română (filiala Iași) (1971-1975), apoi în cadrul carierei didactice (am predat în limba engleză la ULIM Chișinău, între anii 1993 și 1995) dar și de cercetere (participarea activă și conducerea unor organizații științifice internaționale, publicare de articole și cărți în limba engleză etc.). Profit de context pentru a aduce un omagiu, tardiv dar binemeritat, profesorului Pop care trăiește acum în Germania, pentru tot ceea ce a făcut pentru noi; în fine, dar nu în cele din urmă, cel de-al treilea nominalizat al analizei făcute de profesorul Pop, Gherasim Toader a devenit un profesor universitar și manager academic de mare succes (Universitatea ”Al. I. Cuza” din Iași și Universitatea ”George Bacovia” din Bacău, unde activează și în prezent). Despre colegul și prietenul meu (prietenie care durează de 55 de ani) Toader, am scris pe acest blog un articol intitulat ”Toader”. Timpul, însă, a dovedit un paralelism cvasiperfect și definitiv între Toader și limba engleză. Peste cîteva zile Toader va împlini 69 de ani, ocazie cu care colegii și prietenii îi transmit și îi vor transmite ”La mulți ani sănătoși!”. În fine, rog colegii care țin legătura cu profesorul Pop să-i transmită aceste rînduri de recunoștință și de probare a roadelor pe care orice profesor în înaltă calitate le așteaptă de la cei îndrumați de el.).

Azi la școală am cules dintr-un Album următorul ”Cîntec” care mi-a plăcut:

  1. O mie de scrisori îmi amintesc de vremea ceea/ De cînd umblam prin școli și mă-ntrebam ce e femeia. Refren: Unde mi-e gașca de-altădată cu care-o făceam lată prin cîrciumi colindînd/ În loc de gașca de-odinioară femeia mă omoară, mă bagă în mormînt
  2. Cu sticla-n buzunar și Mărășești din pachete/ Nu mai știam cînd vremea trece fiindcă umblam hoinar. Păcat… (refren)

Știu numai refrenul să-l cînt.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta aici. A cumpărat un geamantan gri – 153 lei. După ce-am luat masa, am luat cheile de la Prandea, am scos valiza din sala de valize și-am dus-o în dormitor. Aici am bucșit-o cu toate rufele și perna. Pe la 2.30 – 3 am mers la autogară. M-am înhămat la cele două valize care sînt destul de grele. Noroc că m-a ajuns Costică din urmă și m-a ușurat de-o valiză.

Toader a fost la film la 7N. Costică s-a întîlnit cu Geta. Eu am stat cu mama pe bancă pînă la ora 5. Mi-a lăsat bani să plătesc restul de excursie (60 lei) + 10 lei biletul la autobuz, 10 lei datorii, 7 lei să cumpăr o carte. Total 87 lei. Mai aveam eu 15 lei, așa că aveam bani berechet (100 lei). La 5 m-am dus la librărie și am cumpărat ”Dicționar frazeologic român-englez” – o carte foarte bună și ultimele numere de ”New Times”. Am plecat cu Simeria și cu H.N. pînă la internat. Aici nu se făcea meditație. Haiuță dădea indicații orchestrei formate din Cazacu Gigel (acordeon), Ciubotaru Mircea (fluier) și Atănăsoae Ctin (solist și baterist). Peste cîtva timp a sosit și Gherasim în meditație. Ne-am înțeles să ieșim în oraș; chiar am pornit-o amîndoi spre ușă, însă Haiuță ne observă și ne întreabă: ”Unde mergeți?”. Îi spunem primul motiv care ne-a venit în minte: ”Să bem apă”. De nevoie am băut fiecare cîte-o cană de apă. N-am avut încotro și a trebuit să stăm pînă la 7 cînd s-a dat masa. Înainte de a se da masa am fost cu Toader pe stadion. Toader a fumat și, cînd am ajuns la internat, Haiuță ne-a mirosit, dar mă întreabă pe mine: ”Druguș, fumezi?” Eu: ”Nu!”. L-a chemat apoi și pe Gherasim și ne-a întrebat pe amîndoi: ”Cine a fumat?”. Toader a răspuns: ”Nimeni… (apoi, după o pauză) Eu am fumat!”. Haiuță: ”Așa mă, de ce nu spui?” și ne-a dat liber. Pe chestia asta mi-a plăcut.

După masă, Toader nu știu unde a dispărut. Cu mare greu l-am convins pe H.N. să vină cu mine în oraș și să mergem la film de la 8 la 11, la cinema ”Unirea”. I-am promis că-i împrumut bani, dar spre ghinionul nostru (căci era un film bun) nu mai aveau bilete și era cît pe ce să venim la internat. Pe drum l-am convins însă pe Simeria să vină la film. I-am împrumutat 3.50 lei (atîta a costat un bilet) și mi-a promis că la anul, pe 15 sept. îmi dă 5 lei (!). Am mers la cinema ”7N” și – nefericiții de noi – n-am avut parte de un film bun. După jurnal, timp de mai bine de o oră a rulat ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Iași” și ”Vizita tov. N. Ceaușescu în regiunea Suceava”. După astea două completări a mai dat una  cu ”pictura și culorile”. O plictiseală de moarte, ce mai! Cînd a început filmul sovietic ”Cheile cerului” mi-a venit somn și după cîtva timp mi-am pus capul pe umărul lui Simeria și-am adormit binișor. Așa că nu numai că n-am văzut filmul, dar nici nu mi-a plăcut (emoticon zîmbăreț). Cînd am ieși de la film picam de somn nu alta. Afară însă – eu eram numai în bluză – aerul rece m-a înviorat complet. Am ieșit la ora 11. Am mers la internat f veseli, fluierînd marșul, fără să avem habar de ”bucuria” ce ne aștepta acolo. Spre marele nostru ghinion ușa de la dormitoare era încuiată. Haiuță ne-a făcut bucata: s-a încuiat în dormitoare și a avut și grijă să ascundă cangea și scara și ne-a lăsat pe drumuri. M-am învîrtit cu Saima în jurul internatului, dar degeaba; nu ne mai rămăsese nimic de făcut. Nici nu era ora 12 cînd apare și Gherasim și se alătură nenorocului meu. Mi-a spus că Mircea e la blocuri, cu Felicia, iar Costică e tot acolo și discută cu Natalia. Văzînd care e situația, m-a luat și pe mine și-am mers într-acolo. Toader mi-a povestit cum s-a întîlnit cu un milițian și la întrebările acestuia i-a trîntit niște răspunsuri minciunoase care l-au scăpat dintr-o mare încurcătură. Costică mi-a povestit ”aventurile” lui de azi, cu Oltița (a sărutat-o). Am mai stat noi acolo în spatele unui bloc, stingherind locatarii, apoi ne-am împărțit. Toader a rămas acolo cu Natalia. Mircea s-a dus cu Felicia, iar eu cu Costică ne-am plimbat un pic pînă ne-am întîlnit cu a doua pereche (Mircea cu Felicia). Am intrat în holul unui bloc (unde locuia F.). Am pierdut vremea aici pînă la ora 1 (după miezul nopții) cînd F n-a mai vrut să stea și s-a dus la culcare. Noi trei (eu, Costică și Mircea) neavînd ce să mai facem, am luat-o frumușel spre gară. L-am anunțat și pe Toader unde ne poate găsi și în cîteva minute am și fost la ”unchiu-n gară”. De data asta, unchiul n-a mai fost așa de ospitalier. Sala de așteptare gemea de lume. Aici era un miros îngrozitor, aspru, care te zgîria pe căile respiratorii. De voie de nevoie, am stat un timp în picioare, iar după ce a venit trenul de ora 2 am găsit și locuri. Ne-am întins pe niște bănci să dormim, dar imediat au venit niște călători foarte harnici la vorbit și nu ne-au mai lăsat să dormim. Totuși pe la 2.30 am adormit și ne-am sculat la 4.30. Soarele era sus pe cer, dar aerul era încă rece. (va urma)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 383  Joi 18 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (111).


Marți 7 iunie 1966. Azi e o zi frumoasă și călduroasă. După atîtea zile mohorîte și ploioase se simțea nevoia unei astfel de zile.

Dimineața, pînă să dea masa, am citit din ”Romeo, Julieta și întunericul”. Lectura cărții – care este destul de captivantă la un moment dat – am continuat-o și în sala de mese, apoi la școală. Azi am mers la școală fără nicio carte și niciun caiet (adică fără servietă, cu mîinile-n buzunare).

La școală, Lia mi-a completat albunul spunînd că a scris vreo 20 de cîntece în el și m-a rugat ca, în cazul în care voi da la altcineva să completeze, să las o pagină liberă; vrea să-mi scrie ceva la sfîrșitul acestui trimestru. Am asigurat-o că voi avea grijă să rămînă foaia liberă: ”Sper să am o suvenire plăcută de la tine”.

În ora de limba română, profesoara a făcut recapitulare și a ascultat vreo 4 eleve, iar eu am făcut să treacă timpul mai repede citind (+ schimbul a vreo două bilețele). De ieri, la atelier, am observat că mi-am pierdut pixul. Îl consideram pierdut cu totul, dar eram sigur că e la un coleg de clasă și chiar așa a fost. Pixul a fost luat de Gozec, dar l-a stricat și nu mai e bun de nimic. În loc, mi-a dat un pix mai vechi roș-albastru, dar cred că-i mai bun. Tot mai are Hector (Victor) al nostru un pic de obraz.

La limba rusă, am avut de scris o temă. Cum toate cărțile și caietele mele sînt deja acasă, i-am spus profesoarei c-am uitat caietul acasă și că i-l voi prezenta data viitoare. Profesoara a ascultat cîteva eleve pentru îndreptare și a trebuit să stau atent.

În pauză am mai citit. Acum clanța de la ușă a dispărut și ușa se deschide cu ajutorul unui cuțit aflat în posesia lui Gavril. Albu mi-a adus poza cu cei patru băieți făcută mai de mult. I-am rămas dator cu patru lei.

La dirigenție, baba și-a început ora după vechiul ritual. Mai întîi motivările absențelor: potop pe capul celor cu absențe nemotivate. Apoi – situația la învățătură. Aici, văzînd dezinteresul ce există în clasă, diriginta s-a mîniat și s-a exprimat cam în felul următor: ”Să știți că la anul o să lupt să nu mai iau dirigenția la clasa voastră”. Vorbe! Așa a mai zis și Zăicescu-n D și Luța în B. Dar sînt sigur că la anul fiecare clasă va avea același diriginte. Profesoara Ruscior ne-a mai anunțat că la anul, pentru a intra la maturitate (L.D. maturitate = bacalaureat), trebuie să ai medii de la 6 în sus, iar la obiectele de maturitate de la 7 în sus. Va trebui să se învețe – de nevoie! De fapt, tema acestei ore a fost: ”Să tindem spre mai bine” și s-a discutat un pic și despre asta.

Astăzi, Lia a venit cu un pulover galben.

La matematică, toți se așteptau să lipsească profesorul. Dar a venit după vreo 10 min întîrziere. A ascultat vreo două eleve amenințate (pe Lia n-a ascultat-o). În ultimul sfert de oră ne-a făcut o sinteză a materiei de la trigonometrie și ne-a promis un extemporal pe vineri. În această oră am terminat de citit cartea și i-am restituit-o lui Ica Grijincu. (”A ucide lupul nu înseamnă a izgoni haita”).

La cor, am stat între Lia (B.M.) și Lucia (N.L.). N.L. a tras-o de coadă pe Lia și fără să-și dea seama a zis: ”Trag Buhaiul!”. Am izbucnit toți trei în rîs de coincidență. N.L. mi-a spus că a citit într-o anatomie că cei care au nasul așa ca mine (ridicat în sus) sînt încrezuți, îngîmfați. Am protestat împotriva acestor ”calități” pe care mi le-a atribuit. Am observat că N.L. se pricepe de minune la desenat dame. Are un talent extraordinar, parcă-s făcute de tipar. Mi se pare că Lia îi povestește Luciei totul despre mine. Asta am dedus-o din mai multe întîmplări: N.L. către Lia: ”Vezi că are forță în mîini! Dacă-ți dă două palme…”. Asta înseamnă că i-a povestit visul ei. Apoi văd că a adoptat și N.L. sistemul de adrese L (Liviu) și semnat, L. (Lucia). N-a lipsit mult să cred odată că biletu-i de la Lia.

În ora de naturale s-a făcut exact ce s-a făcut data trecută. Mi se pare că moșu a încheiat mediile. Eu m-am uitat la H.N. cum completează un oracol (al nu știu cui). L-am luat și eu în primire și-am citit ce a mai scris fiecare. La nr. 3 a scris și B.M. Oracolul avea următoarele întrebări:

  1. Numele și prenumele
  2. Locul și data nașterii
  3. Unde locuiți în prezent
  4. Ce filme vă plac
  5. Ce muzică preferați
  6. Iubiți sau simpatizați
  7. Inițialele persoanei iubite
  8. În ce împrejurări l-ați cunoscut
  9. Ce te determină să-l iubești
  10. Cu cine vrei să te căsătorești
  11. La ce vîrstă
  12. Ce este sărutul
  13. Ce este iubirea
  14. Ce este căsătoria
  15. Ce este moartea
  16. Ați avut vreodată întîlnire
  17. Ce locuri preferați la întîlnire
  18. Vă plac călătoriile
  19. Cu cine călătoriți mai mult
  20. Ce muzică preferați
  21. Cunoașteți persoana oracolului
  22. Părerea despre ea
  23. Pune-i o întrebare
  24. Răspunde-i
  25. Ce părere aveți despre fete
  26. Ce părere aveți despre băieți
  27. Cum a fost prima dumneavoastră dragoste
  28. Vă place dansul
  29. De ce
  30. Ce este sinceritatea
  31. V-ați sărutat vreodată
  32. Ce este respectul
  33. Data completării

 

Iată răspunsurile date de Lia

  1. M.
  2. Fîntînele, 3 noiembrie
  3. Rădăuți, Speranței 8
  4. Toate filmele care au sfîrșit tragic
  5. Melodiile de dragoste
  6. Simpatizez
  7. H.
  8. L-am cunoscut făcînd cunoștință
  9. Inteligent, politicos, frumos etc
  10. Cu cel care mă va iubi mai mult
  11. La 21 de ani
  12. Ți-aș spune dar nu pot. Să mă întrebi personal
  13. Amor
  14. Nu am timp să-ți explic. Lasă pe altă dată
  15. Cînd mă gîndesc la viață, nu mă-ntreba de moarte
  16. De ce ești indiscretă
  17. La ROȘCANI
  18. Desigur
  19. Eu cu mine
  20. Muzică ușoară de compozitori grei
  21. Nu prea bine
  22. Părerile mai tîrziu, acum – realitatea
  23. Pînă în prezent n-am avut întîlnire
  24. Pînă în prezent n-am avut întîlnire
  25. Unele bune, altele mai puțin bune
  26. Majoritatea sînt aventuriei
  27. La ce ți-ar folosi răspunsul meu
  28. Da
  29. De bambus
  30. Ceva care se întîlnește foarte rar
  31. Prea ești indiscretă!
  32. Datoria fiecărui om
  33. 26 XI 1965

O amintire scrisă de Lia: ”De aici, din depărtare/ Îți trimit, dragă, scrisoare/ Și răspunsul să mi-l dai/ După inima ce-o ai”

Toate astea le-am copiat mai întîi în carnețel, apoi le-am transcris aici. Răspunsurile 7 și 17 m-au cam pus pe gînduri. (Eh! E trecător!)

După ce-am luat masa la ora două m-am mai învîrtit prin internat, apoi am fost la film la ”Unirea” (de la 2.30 la 14.30). Am văzut filmul german ”După mine, canalii!”. Destul de bun și distractiv pe lîngă toate. După film am fost la CEC și am lichidat ultimul cec, ultimele mele rezerve. Apoi m-am învîrtit prin oraș și să cheltui în dreapta și stînga. Mai întîi am fost la cizmărie și mi-am reparat pantofii (fețe la tocuri + blacheuri – 3 lei). Apoi am cumpărat harta R.S. România (6 lei) și nu mi-a ajuns un leu ca să cumpăr dicționarul englez.

La internat, Toader mi-a spus pățania sa cu bursa, apoi mi-a spus că era cît pe ce s-o rupă definitiv cu N. Azi a fost foarte nervos și a bruscat-o tare. M-a întrebat ce-ar putea să mai facă. Eu: ”Dacă singur te știi vinovat, încearcă s-o dregi tu. Nu ți-ar fi greu”. De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal. În pauza de 7 am ieșit cu Toader în oraș și ne-am dus direct în piață, la ”tiribombe”. M-am dat cu Toader de două ori (2 lei) și a fost foarte frumos. Dar cînd m-am dat jos, puțin a lipsit să nu vărs. Toată seara mi-a fost rău și m-a durut capul. M-am întors să mă întîlnesc cu Mircea pe la Grădina de vară. Locul acesta unde se oprește acum trenul nu se mai cheamă Gara mică, ci Halta Piața Unirii. Mircea mi-a povestit ce-a mai făcut pe-acasă și mi-a împărtășit părerile cu privire la ”lucru”.  Cică să-mi iasă prostiile din cap. Mama și tata erau supărați atît de faptul că am ieșit cu medii mici cît și pentru faptul că am pierdut cam multe trimestrul ăsta. În orice caz, nici eu nu mă voi lăsa prea moale. Nu mai am 10 ani să întreb dacă am voie la film sau la scăldat. Am mers toți trei pe fostul stadion, lîngă internat și ne-am lungit pe iarbă. Mircea avea două muzicuțe ”Hero” și a cîntat din ele. Cum stăteam noi așa, văd că vine Elena Popescu spre noi și-mi face semn să-l chem pe Toader. Acesta s-a dus să se întîlnească cu N. Eu am venit la 8.30 la meditație și-am stat pînă la 9.20.

În dormitor, am observat că așternutul lui Toader lipsește. I l-a confiscat Ciupic – directorul, crezînd că n-a plătit. Mircea a venit și el pe la 10.20. Însă nu se mai lipea somnul de mine. Cînd a venit Toader, era după miezul nopții și eu nu dormeam încă. Am ațipit de cîteva ori și-am și visat un pic. În vis, Lia dansa niște jocuri populare și era foarte frumoasă.

Miercuri 8 iunie 1966. Dimineața Mircea s-a cărat înainte de a veni pedagogul. Ne-am moșmondit cam mult prin dormitor și nici n-am știut cînd s-a făcut 6.30 și deșteptul de Haiuță a încuiat dormitoarele, închizînd vreo 20 de băieți. Imediat l-am chemat (fluierat) pe Toader, ne-a pus cangea la balcon și unul cîte unul – ca gangsterii – am coborît și am ajuns jos.

Azi vremea a rămas ca și ieri: cer senin, soare fierbinte. Întrăm în luna iunie și ar fi cazul să fie și mai cald.

La școală, cum am ajuns în clasă am văzut că Lia are o floare roșie ca focul. Mi-a făcut semn să vin și mi-a dat-o mie. Eu: ”Mulțumesc!”. Pînă să sune a venit și mi-a luat-o s-o ude, să nu se vestejească și mi-a adus-o înapoi.

Prima oră am avut economia. Profesorul n-a venit și prima jumătate de oră am fost complet liberi, timp în care fetele au cîntat. Băimăcean mi-a cîntat mie ”Mamă, mamă – dor de mamă”, iar noi cei patru băieți ne-am adunat în ultima bancă, povestind diferite întîmplări. În a doua jumătate de oră a venit diriginta și a început-o cu aceeași ”placă”. Pe la sf orei a chemat pe cele mai bune fete din clasă și le-a arătat situația la învățătură. La urmă, m-a chemat și pe mine, dar n-a fost mulțumită de rezultat. Media anuală este 7.70. Melexina tocmai udase floarea și vroia să mi-o dea cînd diriginta a văzut-o și a cerut să i-o arăt: ”E o floare foarte frumoasă, de cactus” a zis ea, înapoindu-mi-o. Lia: ”Îți stă bine cu flaorea-n piept” Eu: ”Serios?” Ea: ”Da! Cînd spun eu ceva, nu greșesc!”.

La l română s-a făcut recapitulare, dar eu am fost ocupat cu corespondența. De fiecare dată cînd i-am scris, o studiam ca să văd ce mutră face. De cele mai multe ori rîde, chiar dacă-i ceva mai serios. Eu: ”Nu este nici o legătură între învățătură și ceea ce este între noi, adică o mică prietenie”. Mi-am luat îndrăzneala… Cînd a citit biletul, rîdea, dar mi s-a părut că este un rîs sarcastic (cam în neserios). Dracu știe ce-o mai ieși…  Lia îmi scrie: ”Ce s-ar întîmpla dacă mama ta ar ști că ai o simpatie”. Eu: ”N-ar fi prea supărată” (dar în gîndul meu…). Deodată primesc un bilet care m-a lăsat paf! Prima dată mi-a scris doar cu inițială (c….) apoi a scris pe șleau: ”Să nu crezi că-s o curvă. Te înșeli. Nu mă cunoști îndeajuns și-mi pare rău.” .

Ora de educație fizică am făcut-o la școală, în clasă. Profesoara a încheiat mediile, iar noi ne-am făcut de cap. Am practicat bancul cu ghicitul: ”La ora cutare, vei lua cîțiva pumni”. Și dă-i! Am luat de la Popescu Felicia (X E) cartea ”Jack London” de Irving Stone. Am făcut tîrgul s-o cumpăr, dar bani – ioc.

În ora de ed fizică am discutat cu Lia mai de-aproape. Am ținut-o de mînă. Avea o mînă foarte caldă și mi-a plăcut.

La fizică, după ce-a ascultat și a predat lecția ne-a adus faimoasele teze. Am cinci și asta mi-a coborît media iar la 5. Lia mi-a spus, printre altele, că îmi mai trebuie experiență. La ușă, N.L. era cît pe ce să-mi înfigă un cuțit în piept. După asta a urmat un schimb intens de bilete cu Lia. Atmosefera dintre noi s-a răcit și-am început-o mai dur (Lia ciocîrlia). S-a cam supărat cînd i-am zis că se consultă cu N.L. (”Ce crezi că eu nu sînt în stare să discut?”) M-a întrebat cum văd viitorl sau sfîrșitul acestei ”prietenii”. Ea: ”Ai să spui odată că să te las în pace...”. Eu: ”Nu se va întîmpla!”.

La l latină baba a ascultat tot pe acele două eleve care se tot anunță de-o săptămînă (Pîrghie și Ungureanu). Mi-a pus și mie o întrebare: ca de obicei, n-am știut, dar nu mi-a mai zis nimic, decît: ”Șezi, băiete!”. Am schimbat iar o sumedenie de bilețele prin intermediul lui Puha E.

După ora asta am avut engleză, dar elevii din D erau plecați de două ore și jumătate să viziteze niște fabrici. Așa am pierdut o jumătate de oră singuri, fără să vină profesorul. Eu am stat f comod în clasă, numai cu fetele de la umană. Văd că acum m-am dezghețat mai mult. Chiar –  discutînd cu Albu – mi-am adus aminte de clasa 8-a cînd vorbeam subțire și eram rușinos. Mi se pare că ”dezghețarea” asta a mea m-a costat: un trimestru de rezultate slabe. Pe la jumătatea orei au venit și cei din D, după care a venit și profesorul și s-a făcut ora. Am avut, pentru azi, recapitulare. Azi a asistat și N.L. la oră. M-a ascultat și pe mine un exercițiu. Am știut totul și mi-a mai pus un 10. Poate să-mi mai pună o infinitate din ăștia – nu-mi mai poate mări media. Azi prof Scurtu a dat cîteva explicații în legătură cu facultatea. Despre cei care urmează limbile, a spus că stau nopțile pînă la ora 1 cu dicționaru-n față. A mai spus că cel mai bine e să urmăm engleza: are mari posibilități.

După ore am luat masa la internat. N-am stat nici cinci minute și-am plecat cu Toader în oraș. El s-a dus să se întîlnească cu N., iar eu am fost la film. Nicu Balței (cl X, Lic.1) mi-a scos bilet peste rînd. Am văzut filmul ”HAIDUCII” – producție ”București”. Mi-a plăcut. De la 4.30 am început hoinăreala prin oraș. La început eram numai eu cu Costică și cu Mircea Ungureanu. Pe la 5 megeam toți trei spre internat cînd aud fluieratul lui Toader. Ne întîlnim cu el și cu Mircea (fratele) în parc. Mircea avea muzicuțele la el și fiecare dintre cei cinci a încercat să vadă cît poate sufla (eram 6). Am făcut o bisericuță de toată frumusețea în mijlocul aleii principale. A trecut pe lîngă noi profesoara Rebca. Am salutat-o și ne-am văzut de treabă. Am zărit-o pe Felicia Popescu (XD) și ne-am dus toți pe banca pe care stătea ea (eram 7 acum). Ne-am distrta așa un timp; apoi mai apar: Maria Moisuc (XD), Popovici Ana (XD), Omelcenco Vica (XE), Vlonga Aurora (XE). S-au făcut 11. Am tras două bănci alăturea și ne-am distrat pînă la 6. Ne-a văzut și Țopa Mihai (pedagogul). S-a uitat la noi și-a rîs: ”să vă fac o poză așa”. Au trecut mulți profesori de la Liceul 1, dar ce-avem noi cu ei? Încetul cu încetul fiecare a început să se care pe-acasă. Eu cu Toader și cu Costică am mers în piață la ”tiribombă”. Costică și Toader s-au învîrtit în ea, iar eu am amețit numai uitîndu-mă la ei. Pe Mircea l-am lăsat în parc cu Felicia… Am făcut în așa fel încît la 7 să fim la masă. Am dat ochii și cu Prandea: ”Unde-ați fost?”. Noi ne-am înțeles dinainte că dacă ne-ntreabă ceva să zicem că i-am ajutat lui Mircea să transporte niște bagaje de la gazda lui la autogară. I-am tuflit asta și n-a mai zis nimic (pentru că eram și eu, fratele celui ajutat). Pe Bîrsei (cl IX-a Lic 1) l-au tuns azi zero pentru că a lipsit mai puțin ca noi…

După ce-am luat masa am ieșit iar în oraș, de data asta numai cu Toader. Am fost iar în piață, la scrînciobe. În piață ne-am întîlnit cu Zăicescu și a trebuit să ne întoarcem la internat.

De la 8 la 9 am scris în Jurnal.

Seara, în dormitor, ne-am distrat și-am cîntat. Pe Atănăsoae l-a prins Prandea cîntînd și l-a tras de cap. După ce s-a stins lumina a venit și Costică pe paturile noastre și împreună cu Toader am tras niște cîntări de s-au ”minunat” absolvenții clasei a XI.

A venit Lorin Vasilovici și a început să facă scandal, iar Toader (în baza celor promise de Truță Simionesi) l-a luat în zeflemea. Mircea ne-a mai povestit din cele gavarite cu Felicia. Cică i-a spus că mi-a trimis o fată un bilet și n-am știut ce să-i răspund … (Teodora). Pînă tîrziu am tot discutat despre fete, pînă ce pe la 11, am adormit toți. Mircea a dormit în patul lui Halip Floria, care a dormit la Sfichi în noaptea asta (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 370 Vineri 5 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (98).


Vineri 6 mai 1966. Astă noapte a fost frig în dormitor și dimineață mă dureau amigdalele. Azi s-a făcut deșteptarea la fără 10 și imediat am coborît toți la înviorare pe teren cu Beldianu Ghe. Am făcut alergare, exerciții, flotări (10) și tracțiuni la bară (6). Dimineața eram singur în dormitor cînd a venit Prandea la mine și-a început să mă dojenească ușurel.

Azi dimineață, Prandea ne-a comunicat o serie de ”reforme” ce se introduc acum la internat. În primul rînd, s-a satisfăcut o revendicare mai veche: ajunge apa la spălătorie. De acum trebuie ”păzită” spălătoria, adică să se facă de planton la spălătorie. Alte noutăți: se vor face grupe de învățătură: elevii slabi vor fi ajutați de cei tari. Deocamdată atîtea.

Semnul meu de bună purtare de pe obrazul stîng a început să dispară: A rămas doar o dungă (abia vizibilă) care va dispărea treptat și voi scăpa de ”rușine”.

Azi a fost iar o zi minunată. Întîiul mai a adus cu sine o vreme frumoasă care se menține și sper să se mențină și de acum înainte.

La școală, primele două oră am fost trist, posomorît, supărat chiar. Pentru ce și cum nu mai știu nici eu. La română, profesoara a citit operele cerute la maturitate, după programa apărută în ”Gazeta învățămîntului”. Apoi a ascultat puțin, fără să noteze și, în continuare, a predat despre opera lui Goga. După cîte am observat, profesoara mă cam fixează cu privirile, cîteodată, dar eu nu mă feresc…

Azi am fost la școală fără cravată (pentru prima dată) ba încă cu gulerul peste haină. În ora de fizică a fost cam jale. După ce-a ascultat-o pe Ursaciuc și a predat aproape toată lecția, m-a scos și pe mine . M-a pus să leg o bobină și să explic fenomenul ce apare; le-am încurcat însă. Cînd m-a pus să dau definiția tensiunii electromotoare, iar am încurcat-o. Cu atîta știință cred că nici 6 nu meritam (mi-a pus 6). Dacă-mi dădea o problemă luam și 8.

Pe la mijlocul orei de fizică a apărut Zăicescu și mă cheamă la Cabinet. Cred că m-am făcut tare galben, eram speriat. Am fost la Cabinet și i-am declarat cele întîmplate marți seara. Mi-a spus că am fost văzuți de doi bărbați și o femeie – care a reclamat. M-a întrebat cine a fost acolo și i-am spus exact așa cum a spus Toader. Cînd am ajuns la Theodora m-am încurcat și nu știam cum să-i zic, căci nu-i știam numele mare. Am zis numai Theodora dintr-a XI-a… ”Cum mă nu știi? Aceea cu care vorbești tu! Cea care-ți place ție!”. De unde-o fi ajuns la concluzia asta oare? I-am zis categoric că nu vorbesc cu nimeni. În timp ce dădeam explicații îmi mai aduceam aminte de cîte ceva și zîmbeam sau rîdeam. Zăicescu era și el bine dispus și zîmbea… S-a purtat destul de frumos cu mine. Mi-a spus că l-a supărat tare faptul că l-a mințit Gherasim și și-a cam pierdut încrederea în el. El era informat dinainte și a vrut să-l verifice. Nu este de acord cu faptul că Toader vorbește cu Natalia. Mi-a spus două vorbe cam usturătoare pentru Toader: ”Spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești” și ”După sac și petică”. Concluzia lui Zaiciu: ”N-a găsit el o elevă mai eminentă? Măi, măi!”. Pe coridor mi-a mai spus: ”Îmi pare tare rău că tocmai Gherazim a fost acela care le-a acoperit și le ținea de după gît zicînd: ”Las că nu ne vede” (cînd a trecut Zăiceasca pe-acolo). Mi se pare că acela eram tocmai eu… În pauză, l-am așteptat pe Toader să vină de la educația fizică și i-am povestit tot, de-a fir-a-păr. Nu s-a simțit prea bine cînd a auzit expresia: ”Cum îi sacul, așa-i și PETICA”… L-am întîlnit și pe Piecnița. Acesta era hotărît să nu spună nimic și să nege faptul că a fost cu noi. L-am sfătuit: ”Tu nu fi prost și spune tot, în afară de…”. Au apărut și Theodora și Rodica Rusu și mi s-au spovedit ce-au mai pățit. Au dat și ele declarații lui Zăicescu și, mai presus de toate, și dirigintei mele!

Ora următoare aveam latina. Numai bine ajung în bancă și peste cîteva minute apare diriginta: ”Druguș, vino-ncoace; i-ați și hîrtiile să ai pe ce scrie. Clasa s-a mirat tare cînd a văzut că mă tot cheamă să dau declarații. M-a dus în sala de cor și m-a pus să dau declarație ce și cum s-a petrecut. Nu mă așteptam să se poarte așa frumos cum s-a purtat cu mine și mi-a crezut tot ce i-am spus. Principala noastră vină e c-am întîrziat pînă la ora 22 și-am făcut scandal pe stradă la ore tîrzii. Cînd a trecut pedagoga nici prin cap nu ne-a trecut s-o salutăm, ci – veseli fiind – ne-am continuat activitatea. Am făcut o declarație pe o pagină: ”Subsemnatul Druguș Liviu, elev în calsa a X-a E declar următoarele în legătură cu cele întîmplate în seara zilei de 2 mai. A fost o întîlnire prietenească și-au fost Cutare și Cutare. Totul a început pe la 7-8 și din discuție în discuție timpul a trecut de ora prevăzută în reguulament. Probabil am rîs și am discutat cam tare, ceea ce a atras atenția. Cînd ne-am despărțit se făcuse deja ora 10”. Diriginta n-a fost de acord cu cele sublimiate și-am mai făcut una. În cea de-a doua am specificat că ”n-a fost vorba de o reuniune în casa cuiva, ci am stat tot timpul în fața blocului”. (L.D.: Am păstrat prima declarație, și – de dragul adevărului – o reproduc integral, aici: ”Declarație/ Subsemnatul Druguș Liviu, elev în clasa a X-a E, declar următoarele în legătură cu cele întîmplate în seara zilei de 2 mai. / A fost o întîlnire prietenească și-am fost cîțiva băieți și mai multe fete. Băieți am fost trei: eu (X-E), Toader Gherasim (X-D) și Piecniță (X-F). Fetele erau: Ieșan Natalia (X-F), Hasna Lucia (X-F), …. Theodora (XI-C), Popescu Felicia (X-D), Rodica Rusu (X-F), Popescu Elena (X-F)./ Totul a început pe la orele 7 – 8 seara, și din discuție în discuție a trecut timpul fără să ne dăm seama că a trecut de ora prevăzută în regulament. Probabil am discutat și am rîs mai tare, ceea ce a atras atenția. Cînd ne-am hotărît să mergem pe la casele noastre era în jurul orei 10. Semnat: Druguș Liviu (L.D.: cu semnătura mea – litera D fiind formată din trei triunghiuri din care două triunghiuri în opoziție, pe verticală).

La limba latină profesoara a întrebat: ”Druguș, s-a întîmplat ceva la voi în clasă?” Eu: ”Nu… nimic deosebit”. Profesoara: ”Bine, stai jos”. După mine, au fost chemate jos Nichiforel M și Nichiforiuc Geta.

În pauză colegele m-au asaltat cu întrebări, dar n-am vrut să le spun. În ora de latină, hop! Primesc un bilețel prin Puha. Am crezut că-i de la Lucia (Nenati), dar cea care se iscălea era Lia (B.M.).  M-a întrebat de ce m-a chemat diriginta. (indiscreție). I-am răspuns că îmi pare rău, dar nu-i pot spune; poate în pauză. Semnat, Liviu. La care Lia îmi scrie: ”Dacă-i secret militar…”. În ora de matematică a insistat să-i spun. I-am scris pe o foaie de carnețel toată povestea (am încredere în tine). La sf orei am primit răspunsul: ”Îți mulțumesc. După ce-am fost la film, fetele ne urmăresc. Cînd te uiți la mine, fetele rîd”. Cu asta am terminat-o pe ziua de azi.

În ora de matematică nici n-am știut ce se discută la tablă. Am scris bilețele și o c.p. la Cartea prin poștă (Am cerut ”Romanul unei adolescente” de Dieter Noll – 15 lei). Deci în ora de geometrie am avut ocupații serioase. Hrișcă m-a observat însă; nici n-aveam caietul la mine. Cînd mai erau 5 minute pînă să sune de ieșire îl aud strigînd: ”Druguș!” și-mi face semn să ies la tablă. Eu, care aveam un 7, nici prin cap nu-mi trecea să mă asculte și încă tot la geometrie. Mi-a dat următoarea problemă: ”Dintr-o sferă cu raza R cîte sfere se pot face avînd raza jumătate din cea a sferei mari?”. La internat nici nu m-am uitat prin geometrie, ce să mai spun? Eram aiurea cu totul. Am judecat însă un pic, am aplicat o formulă pe care-am prins-o din clasă, întîmplător, și am scos cămașa curată! M-a mai întrebat două formule și mi-a pus un 7.

În pauză m-am mai întîlnit cu ”restul lumii” și ne-am confruntat declarațiile. Erau cu totul diferite și te apuca rîsul văzînd în ce situație (dramatică) sîntem. Sînt și eu curios să văd sfîrșitul acestei chestii care e compusă dintr-o mare, mare tîmpenie.

La limba rusă s-a făcut recapitulare pentru teză și toată ora ”nici n-am fost în clasă”. Cînd ne-a dat drumul  acasă, B.M. a ieșit înainte; aveam chef și eu să merg cu ea pînă în oraș. Am ieșit și eu după ea dar…. m-am răzgîndit. Am sesizat că și ea ar fi vrut să mergem împreună. În loc să meargă pe str. Călărași a luat-o pe Bogdan Vodă (ca să o pot ajunge). Dar eu mi-am continuat drumul la interrnat…

După ce-am luat masa am ieșit cu Toader în grădină și-am mai reflectat asupra evenimentelor ce ne năpădesc acum. Am ieșit apoi și prin oraș. Am stat o bucată pe o bancă-n parc. A venit Costică Lungu și Vasile Buraciuc care ne-a povestit și el din pățaniile lui.

La 3.30 am revenit la internat. Toader a luat un chibrit de la Costică, a scos toată ”arhiva” (scrisorile de la N.) și i-a dat foc. S-a gîndit să nu aibă repercursiuni dacă i le găsește acasă… De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. În pauză nu m-am mișcat de-aici și-am scris tot timpul. Aveam și ce. Am început să ne temem de o eliminare și asta-i foarte posibil. Acum, cînd știu atîția profesori  e cam grav (Zăicescu, Ruscior, Buculei, Hlinschi și cine mai știe cîți).

De cînd a început să vorbească cu N., Toader nu mai scrie nimic în jurnal. A lăsat-o baltă… Mie unul îmi pare rău. (Se teme…).

Azi era vorba să se meargă la baie dar numai cu 28 cîți s-au înscris nu se poate așa ceva.

În pauza de 7 am luat-o cu Toader pe asfalt, apoi am venit și-am stat pe hipodrom. Discuția la ordinea zilei: aventura de la ”miezul nopții” de pe data de 2 mai și urmările ei. Împreună cu Toader am mai făcut o declarație (cerută de Zăicescu). Haiuță a început  s-o facă pe-a răpănosul cu mine, dar puțin îmi pasă. În seara asta a venit apă la spălătorie și-am făcut o baie …. ca aceea!

Sîmbătă 7 mai 1966. Dimineața m-am sculat la 5.20 și apoi am urcat în meditație.

Azi este iar o zi foarte frumoasă. În special diminețile astea sînt fermecătoare. Azi dimineață s-a făcut o înviorare, dar eu eram deja în meditație.

La școală – datorită faptului că a trecut cam mult timp de luni – nu ne-am mai agitat atît. La istorie trebuia să avem teză, dar a venit diriginta ieri și a spus că s-a amînat deoarece fetele trebuie să facă repetiții la balet. Ora asta n-a ascultat, ci a trecut mai departe la ultimele evenimente din cadrul celui de-al doilea război mondial. Imediat după ora de istorie a venit ”ordinul” ca cele 17 fete de la balet să se adune în spatele școlii unde se va face o asamblare. În orele următoare (latină, fizică, chimie) am fost numai 22 în clasă. A fost liniște și s-a putut lucra foarte bine cu cei rămași. Lia m-a întrebat: ”Liviu, dai la latină?” Eu: ”dau!”. Cu toate că abia azi dimineață am încercat să mă uit prin latină și peste cele cîteva traduceri căpătate, totuși am îndrăznit să mă anunț. Imediat cum m-am anunțat, baba m-a și luat în focuri: ”Băiete! Ai avut timp să înveți cu ieșirile tale nocturne pe teren?”. Ce-aveam să zic: Am tăcut și am regretat faptul că am făcut-o lată și – mai ales – că au aflat toți profesorii. Acum au cu ce să mă sîcîie și nu-mi place deloc. Acum știu toate fetele din clasă cele întîmplate și încă cu amănunte. Au aflat de la fetele din F (!!!). (Teleagă Viorica, Popescu Felicia, Nichiforel M, Cupșan E., Puha E., Băimăcean, Grijincu și poate mai multe de la noi din clasă știu!).  În fine, am ieșit în fața clasei și a babei de latină. L-a început m-a pus să traduc un text de pe trimestrul I, dar eu – prost! – i-am spus că am pregătit Caesar. Nu mi-a dat să traduc cine știe ce, dar m-a pus să analizez, și-aicea am rupt-o. Le-am încurcat bine (pe lîngă toate mai și zîmbeam). Deoarce 17 dintre ”suflători” nu mai erau, am rămas fără nici un sprijin. La urmă, baba s-a convins ce și cît știu și mi-a zis: ”Băiete, pentru cît ai știut azi nu-ți dau mai mult de 4. Deci, pentru trimestrul II – media 4! Va trebui să-mi dea un 5 pe trimestrul ăsta și n-am treabă cu nimeni. La chimie, deoarece au lipsit atîția, n-a ascultat, dar nici n-a predat. Am făcut primele patru probleme de la ”Aluminiu”. Am făcut și eu una  și m-am descurcat destul de bine.

În ora asta am intrat într-o încurcătură tare caraghioasă și comică în același timp. Azi nu am primit și nici nu am scris vreun bilet către Lia. Deodată, Puha îmi întinde un bilețel. În loc de Liviu (la destinatar) era scris Druguș. Scrisul era cel cunoscut; împătureala – aceeași. Conținutul – cu mici excepții – corespundea cu problemele ”arzătoare la ordinea zilei”. Imediat i-am trîntit un răspuns și i l-am dat lui Puha. Aceasta, văzînd că-i pentru L. s-a mirat. Apoi mi-a explicat și am înțeles toată festa. Biletul era de la Cupșan (s-a băgat pe fir, fără nici o rușine) și nici nu i-am răspuns.

În pauză, m-a chemat Zăicescu la Cabinet și m-a rugat să-i fac rezumatul de la lecția ”Excreția” pe săptămîna viitoare. La fizică, tot n-a ascultat și am făcut toată ora probleme. La franceză n-am mai rămas de teamă să nu mă mai țină pe la vreo conferință și m-am dus la internat la 12, am luat masa, apoi am mers cu Toader în oraș. Am stat pe la autogară cu el ca să plece acasă. Acolo am stat și cu Lazurca Aurel (clasa XI-a A, Lic. 2, din Grănicești, navetist). Mereu umblă cu texte comice care te obligă însă să fii atent. Iată unul: ”Îți aduci aminte cînd am fost la vînătoare și-am împușcat 5 iepuri dintre care 3 au fugit și doi au scăpat. Apoi am luat iepurii și-am mers acasă, am făcut un foc mare; pe plită fierbeau vreo 10 oale: 6 cu gura-n jos și 4 cu fundu-n sus. După ce-au fiert iepurii, am început să mîncăm. El a început să rabde, iar eu mă uitam la el cum rabdă… etc etc.

Toader a plecat acasă cu cursa de 2.10, iar eu am stat cu Ghe Andrișan pînă la  trei fără 10 cînd a venit Mircea de la Suceava. Mi-a dat 55 de lei și mi-a dat și grijă să-i pun pe cec. M-am dus imediat la filmul ”Vanina Vanini”, prod RDG, la 7N. Pe la mijlocul filmului aud pe cineva strigînd la ușă: ”Druguș! E în sală?” M-am dus și era Mircea. Mi-a zis că are control la geantă și că are ceva plus. Mi-a dat vreo 75 de lei, și i-am dat 50 înapoi. Azi era îmbrăcat în uniforma cea nouă, bună și-i stătea foarte bine. Filmul mi-a plăcut prin acțiunea lui și prin tematică. După film am ieșit cu Leonte Gheorghe (cl X-A, Lic 2, din Arbore) și-am mers cu el la un magazin de lenjerie  (mi-am cumpărat o cămașă bleu de 57 de lei, mărimea 36 II). Am plecat cu Gigi Andrișan în ”Grădina de tir”. Pe stadion se făceau repetiții pentru programul de mîine. Am stat un timp și-am văzut ”luptătorii” și pe cei ce făceau baie în bazin, apoi, neavînd ce să fac, am luat-o spre internat. Era ora 6 și Prandea  avea de gînd să facă meditație. Ca să nu mă plictisesc la internat am pornit-o prin oraș. Deoarece aveam de gînd să nu vin la masă la ora 7, m-am ”alimentat” din banii mei (o franzelă împletită de 2 lei, o ciocolată de 2 lei, o gogoașă și două înghețate de 2 lei (în această ordine). Total, cca 10 lei. În oraș mi-am cumpărat nr. 17 al revistei ”New Times” și am intrat la librărie să-mi cumpăr o carte, care-o fi. Am găsit cărțulia ”Scrieți mai bine, vorbiți mai bine românește” de Ioan Roman (4 lei). M-am dus în parc și am citit pînă la 7.30. Cartea este extrem de interesantă și foarte practică. Oricine poate învăța multe din ea…. Aveam de gînd să merg la internat dar pe drum m-am întîlnit cu Halip Florea și C. Atănăsoae care mergeau în pas cu-n pluton de grăniceri. Am făcut un stop și-o stînga-mprejur și m-am alăturat lor. Am mers cu ei pînă-n ”grădina de tir” pe stadion. Am intrat toți trei în tribună, printre elevii coriști de la Liceul nr 1. Botnar era foarte drăcos în seara asta. L-a luat la box și la înjurat pe-un ”șmecher” din oraș care nu vroia să stea jos. Am asistat la corurile liceului 1, dansurile flăcăilor de prin satele din împrejurimi, apariția plutoanelor de grăniceri și soldați, scandarea de lozinci – toate bineînțeles în repetiție. Toți au așteptat să vadă baletul. Acesta s-a dat la urmă și a ieșit destul de frumos. Toate fetele erau îmbrăcate în rochițe de tifon, fără mîneci și au dansat destul de bine (Valsul ”Valurile Amurului”). La urmă, din trupurile lor s-a scris PCR.  Era un ansamblu de 150 de fete, majoritatea din clasele a X-a. După asta, lumea a început să se care acasă. La plecare soldații au dat două rachete luminoase către răsărit. Am plecat cu Florea Halip la internat. Se făcuse 10.30 și pînă la internat am ținut-o într-un galop și-un pas întins. Am intrat în dormitoare unde am avut surpriza să aflăm că s-au eliberat dormitoarele 4, 5, 7 și 11! Văzînd asta, am luat-o cu Florea în oraș, dar în parc ne-am întîlnit cu diriginta Ruscior. Noi: ”Bună seara!”. Ea: ”Unde mergeți?” Noi: ”La grădina de tir să vedem ce mai e…”. Ea: ”Duceți-vă și vă culcați!”. Bucuroși c-am scăpat cu-atîta am pornit-o spre internat. Aici, la ora asta tîrzie, Țopa (bucătarul) s-a sculat și ne-a dat masa. Pe la 11 eram deja foarte sătul. În dormitor am avut noroc să dorm singur în d. 8. Am făcut, mai întîi, o baie bună, mi-am spălat ciorapii, am făcut sport, mi-am aranjat hainele pentru dimineață, să le am la îndemînă și pe la 12.30 am adormit și eu, destul de obosit.                       (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 340. Miercuri 6 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (73).


Joi 10 martie 1966. Dimineața ne-a sculat Prandea la 6. Fiindu-mi somn, nu m-am sculat de la început. Cînd a venit Prandea a doua oară a văzut că noi trei (eu, Costică și Cezar) încă dormeam. Mie nu mi-a zis absolut nimic și s-a repezit la Cezar și Costică făcînd gălăgie. Toader mi-a șoptit: ”Te protejează!”. Mă mir și eu, de unde și pînă unde această protecție de care eu n-am nevoie. Totuși, cînd o să pot o să profit de ea, dar tot am să rîd de Prandea.

Aseară Haiuță a venit și el prin dormitoare. Deodată a venit la noi în dormitor și s-a ascuns după dulapul de lîngă ușă. De data asta însă băieții au comunicat imediat și au aflat toți că pedagogul este în dormitor. Totuși, ne-am distrat cu Costică care s-a făcut că nu știe nimic și răspundea la întrebările noastre. A venit apoi Beldianu Gh. (XI) și a stricat și mai mult. A început să întrebe dacă fumăm, dacă avem țigări, care pedagog îi mai bun, că el nu-l are la inimă pe Haiuță ș.a.  Cînd a ieșit el din dormitor a ieșit și pedagogul, după care am rîs bine. Din fericire, n-a fost nici o ”victimă”, ca data trecută.

În ora de meditații de dimineață n-am învățat la nimic. Am scris prin jurnal și-am discutat cu Halip N.

Dimineața părea a fi cald dar era înnourat și ne-am îmbrăcat ca-n mijlocul lui ianuarie.

Prima oră am avut l română (nepregătit). După ce-a ascultat cîțiva elevi, profesoara a încheiat mediile. Cînd a ajuns la mine m-a întrebat dacă am vreun extemporal în D. I-am spus că nu și m-a încheiat cu 7. A doua oră – istoria (complet nepregătit). L. m-a întrebat dacă am notă la istorie și am dat din mînă că nu. (Ce rău sînt!). Profesoara a început să asculte de la începutul catalogului și n-a mai ajuns pînă la ”noi” (L.D.: adică la mine și la Lia). În a doua jumătate a orei a predat India, China și Japonia.

În pauza mare ne-am adunat toți băieții și-am discutat despre extemporalele la fizică și geometrie. La primul e amenințat Gozec, la celălalt Magopăț. Le-am promis la amîndoi că voi sta în orele respective în bancă cu ei și le voi arăta… După asta Gavril ne-a făcut cinste cu cîte-o gogoașă (fără Halip). A treia oră – rusa. Pentru azi am avut de scris două exerciții + trei stofe pe de rost din ”Calea ferată” de Nekrasov. La început a ascultat pe cîteva, apoi a început să încheie mediile, iar nouă ne-a dat ca temă în clasă să învățăm și următoarele patru strofe. M-am gîndit că dacă tot nu le știu pe primele trei ce rost mai are să le învăț pe ultimele…Așa că mi-am făcut rost de-o carte de limba franceză să exersez cu ajutorul lui Halip. Lia stătea cu Cupșan (lîngă mine).. Deodată profesoara mă strigă și începe să-mi pună întrebări din rezumatul poeziei. Mi-am adus aminte din clasă cîte ceva și-a mers. Cînd mi-a spus să spun primele trei strofe mi-a venit să zîmbesc și-am spus că nu le-am învățat. Profesoara, îngăduitoare, mă așează jos și-mi spune să le învăț ca să-mi poată pune notă (parcă nu-mi putea pune și-așa!). Eu am început să învăț de zor și-am reușit să învăț două strofe. A ascultat-o apoi pe Nichiforiuc, care a zis foarte simplu că nici ea n-a învățat. Profesoara – nedreaptă în cazul ăsta – a zis: ”n-am ce-ți face. Azi îți dau 3. Cu Druguș e altă situație. Cînd era în D îmi dădea răspunsuri foarte bune împreună cu Gherasim și Zaharia. Așa că lui i se permite”. Mie mi-a venit să rîd cînd am văzut astfel de protecție. Eu unul n-am acceptat gestul ei, ca și în cazul tov prof Pop. (Nici o diferență între ”bun” și ”rău”: cine învață – 10, cine nu – 3). După 20 de minute m-a examinat și-am știut cele două strofe – restul a spus dînsa. După asta a ridicat catalogul oblic – să nu se vadă – și după cum au zărit unii mi-a pus 9 sau 10 și m-a încheiat cu media 8 (Ce pleașcă!!!).

Azi n-a fost minut să nu mă uit la L. Și reciproc.

Profesorul Zăicescu a predat prima jumătate a orei despre bolile date de microbi, apoi a pus două eleve să citească din cărți. Halip N. l-a iscălit pe Atănăsoae C. Pe-o carte, ca să-l certe Zăicescu… La sfîrșit a stat diriginta în clasă și-a făcut niște situații.

Azi am terminat orele la 12 și-am venit la internat cu băieții din D. Am luat masa la 12.15, m-am sculat sătul de la masă, dar după asta, vaaaai….!

Azi a fost înnourat și de la 12 la 5 a plouat mereu cam încetinel, dar a înnoroit bine pămîntul.

După ce-am luat masa, pedagogul a luat aparatul lui Gherasim și-am mers toți trei afară-n ploaie de-am făcut vreo patru poze, una mai caraghioasă ca alta. În meditație am scris un pic în Jurnal apoi pedagogul (pe la 4) m-a pus să fac recensămîntul ”populației” din cl XI-a. Cînd am ajuns la Caunii Anton (șeful) acesta a refuzat să-mi răspundă, dar nici eu nu m-am lăsat călcat în picioare. (Mai tîrziu am aflat că-i născut la 8 XI-a 1945!).

De la 4.30 am făcut bilet de voie și împreună cu alți șapte elevi de la internat am mers la Casa de Cultură. Aici împreună cu Toader, Gușul Ghe și Rusu Anton am plecat în oraș. Aici Gușul ne-a cumpărat o franzelă și ne-a ogoit pe toți. Am sosit la Casa de Cultură la 5 fără 10 pentru a prinde începutul spectacolului (la 5). Aici ne-am întîlnit cu Fetcu R (X B) și Popescu F. (X D) cu care-am mai conversat vreo jumate de oră, apoi am reușit să intrăm în coridor (aici am făcut presiuni asupra sexului opus) și m-am distrat foarte bine cu prietenii (Costică L., Tănase Gh., Magopăț Gavril,  ș.a.). La 6 s-a dat drumul în sală. Cu toate că erau trei controlori la ușă am intrat cu presiune și cu biletul în pumn (nu mi l-a mai rupt). Am găsit locul meu liber și mi l-am ocupat. Toader a avut nr 1, eu 2, Magopăț 3, Felicia 4, Cezar 5 ș.a.m.d. Pînă cînd a început spectacolul a cîntat un pic de muzică, iar eu am avut discuții destul de vioie cu Geta Nichiforiuc ș.a.. Aceasta m-a caracterizat ca fiind ”un excepțional cavaler” (vorbe!!!). Am discutat despre dans. ”Fără să dansezi nu știi că ești tînăr”. Am mai citit dintr-o revistă de la Teleagă Viorica (Despre… căsătorie). În sfîrșit spectacolul a început pe la 6.30. . Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bîrlad a prezentat comedia în 3 acte de Mircea Ștefănescu, ”Vis de secătură”. A avut destule momente vesele și fraze cu subînțelesuri. Pot să zic că mi-a plăcut și m-am distrat foarte bine de cei 3 lei (mai ales că nici n-am dat biletul).

Toate au mai fost cum au fost dar nu mi-a plăcut deloc că am rămas flămînzi. Am ajuns la internat la 9 făr-un sfert. Ne-am mai învîrtit un pic pe-afară și prin meditație și s-a făcut 9. Pedagogul m-a trimis să deschid dormitoarele și să aprind luminilor. De cînd a pățit-o Prandea cu comutatorul general s-a pus lacăt și cheie la el.

În dormitor am vorbit destule despre mîncare și tare-mi mai cînta o doină în stomac.

Seara a fost înnourat. Str 23 august este desfundată.

Astăzi la ora 2 și ceva ne-am strîns cu toții în sala mare a Consiliului Sindical Raional unde toți uteciștii au primit noul carnet roșu de UTC. La început, ni s-a vorbit despre importanța acestui eveniment și cum să păstrăm aceste carnete. A urmat înmînarea festivă a carnetelor. Pe mine m-a strigat pe la mijloc. Mi l-a înmînat tov secretar Fasulă. Nr. 1265423 Data 4 III 1966.

Vineri 11 martie 1966. Dimineața ne-a sculat tot Haiuță. Eu m-am trezit înainte de 6 și m-am și îmbrăcat. Venit în meditație am mai citit o dată la fizică, o dată la geometrie, iar apoi de mai multe ori la limba latină. Aș vrea să mă asculte odată, dar cu 5 lecții ce pot face?

Dimineața era înnourat șu probabil astă noapte a plouat. La școală Magopăț a lipsit primele trei ore. A venit la geam și de la ora de rusă s-a cărat. De la geometrie și rusă au fugit Gozec și Halip așa încît în ora a cincea am rămas singurul băiat din clasă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara ne-a dictat lectura suplimentară pentru vacanță, apoi ne-a controlat lectura suplimentară și pe trimestrul acesta. Eu aveam un caiet împrumutat de la Costică Lungu, dar n-a controlat pe rîndul nostru deoarece erau cîteva guralive care au spus că n-aveau caiete. Norocul meu. În ora de fizică, la rugămintea lui Gozec, m-am dus cu el în prima bancă. La începutul orei profesoara a pus absențele și mi-a pus nota din teză: doar 5!. Apoi am dat un extemporal de jumate de oră. S-a dat pe numere. Eu am fost nr 2.  (lîngă ușă). Mi-a dat o problemă și apoi de transformat rezultatul ei în sist C.G.S., ce este intensitatea, interacțiunea dintre polii magnetici și prima lege a electrolizei. La problemă am făcut bine, dar mi-a ieșit un rezultat cam aiurea. Teoria am lucrat-o toată. I-am mai spus cîte ceva și lui Gozec și după ce-am terminat extemporalul l-am învățat celelalte formule de la mine și le-a știut. A știut și celelalte chestiuni de teorie și a luat 7. Cu extemporalul – care-i bun – îi va ieși media 6. Restul orei  a ascultat pe cei căzuți și unii s-au mai îndreptat. Pentru mîine ne-a dat trei probleme prea simple…

În pauză, drept răsplată, Gozec a făcut o cinste c-o spirală și-o eugenie (…). Ora treia am avut latina. Of, latina!… În pauză m-am mai uitat la cuvinte și pe la conjugări. Cînd a venit profa în clasă i-am spus că trebuie să fiu ascultat. După ce-a ascultat-o pe Geta Nichiforiuc, i-a dat media și a predat lecția nouă în ultimul sfert de oră profesoara m-a strigat la răspuns: ”Băiete, poftește afară”. Cu toate că nu m-am prea sinchisit de latină, totuși am făcut față destul de binișor. M-a întrebat cît am mai învățat și cînd i-am arătat cele 28 de pagini (dintr-o sută) mi-a garantat că nu-mi încheie media pe trim I. : M-a întrebat numai din declinări și traduceri ușoare. Fetele ziceau c-am mișcat eu pe-un 5. De fapt nici n-am pretenții la mai mult. Acum îmi va fi mult mai greu să învăț în vacanță materia pe două trimestre. După latină am avut geometria. La această oră a apărut Magopăț și-au dispărut Halip și Gozec. Am crezut că ne va da extemporal și m-am instalat cu Magopăț în ultima bancă. Hrișcă însă avea alte gînduri. Atunci m-am mutat în prima bancă de lîngă ușă. A adus primele extemporale (Gozec 4, Magopăț 4, Halip 5, B.M. între 4 și 5. Eu știam de-atunci că aveam 10 și acum mi l-a trecut în catalog. Mi-a corectat teza și am 9. Media 9! Magopăț avea un singur 4 în extemporal și teza 4. El a învățat pentru azi toate formulele la geometrie și trig. și era hotărît să se îndrepte. L-a ascultat și la tablă s-a mai încurcat la o formulă. A venit în bancă asudat tot și-a stat tot timpul cu mîna-n sus, să-l asculte. A mai dat trei răspunsuri bune (eu l-am informat…) și i-a pus 6. Media 5!. Cînd s-a terminat ora, a și plecat: ”Noroc, mă!”. Și ne-a strîns mîiinile. La ora de rusă am fost singur. De la ora de matematică am fost foarte vesel.

În pauză am întrebat-o pe L. dacă-i iese media la matematică și mi-a spus că se miră că n-a ascultat-o. Ne-am hîrjonit puțin.

În ora de rusă a venit diriginta și a calculat situația la învățătură și aceasta e destul de proastă: 20 căzuți (opt la un singur obiect). Apoi noi ne-am ocupat cu altceva și ea a lucrat mai departe. Ca să nu stau degeaba, am scos jurnalul și-am început să mai notez cîte ceva pentru ziua de ieri. Nenati a văzut caietul și mi-a trimis un bilețel (ce scrii? Poezii?). Am făcut apoi un schimb de bilețele. Și ea ține un astfel de jurnal dar nu scrie zilnic, ci atunci cînd apare ceva mai important. Lia era poștărița pentru bilețelele noastre… Eu am întrerupt primul acest schimb de scrisorele.

După ce-am luat masa, am vrut să merg cu colegii din D la film, dar …. din lipsă de finanțe… De la 2.30 la 3.15 am ieșit în oraș și-am făcut plimbări de unul singur. Am ajuns în capătul străzii 1 mai apoi m-am întors pe lîngă  Cinema 7 N (prima la stînga) Am mers înainte și-am ieșit pe Sttrada Speranței. Casa cu numărul 8 este una impunătoare, solidă și frumoasă. Obosit după astea m-am odihnit în parc apoi m-am dus la internat.

Aici nici nu m-am atins de cărțile de școală. Ce naiba? În ultima zi să mă mai asculte? Am ami scris ceva prin Jurnal. La 5 am făcut o plimbare pe asfalt cu colegii din D. Pînă la 6.30 am mai studiat presa și la 6.30 s-a dat masa pentru a se putea merge la baie. Din același motiv, n-am mers nici aici. După ce-am luat masa m-am sfătuit cu Cezar, Costică și Halip s-o tulim de la meditație (Unde-ați fost: – La baie! – Apoi? – ???) După ce-am colindat un pic, Halip ne-a părăsit și pînă la 8 am umblat singuri. Am fost din nou pe Strada Școlii Noi, ne-am întors pe ”Speranței” și-am ieșit de la cinema ”7 N”. Am mers prin oraș și-am poposit prin parc. Cînd au trecut băieții de la baie, l-am acostat pe Toader care a stat cu noi pînă la 9.  După 8 am fost cu toții pe la blocurile de pe strada Bogdan Vodă (Popescu F, X D). După asta am trecut prin fața internatului și am luat-o iar la asfalt. Pe drum am vorbit despre excursia ce se organizează la Iași și băieții m-au determinat să merg și eu. Dacă ei au găsit 40 de lei, eu n-am? La 9 ne-am reîntors la internat. Aici am observat că Prandea a observat numai lipsa lui Toader, iar pe-a noastră a trecut-o cu vederea. În seara asta Haiuță a scos fotografiile lui Toader. M-am dus cu el și cu Toader în cabinet unde ni le-a arătat. M-am stricat de rîs cînd l-am văzut pe Haiuță în atîtea poziții (ocnaș, cerșetor, mexican, popă). Au ieșit și de-ale mele cîteva, dar nu le voi scoate. Seara am convenit cu toții  ca, fiind ultima seară, să nu se mai facă ce s-a făcut la sfîrșitul primului trimestru, și ne-am culcat cu toții fără nicio grijă pe la ora 10. În alte dormitoare, s-a dansat, s-a cîntat, iar Dan Lorin Vasilovici (cl XI-a) i-a distrat cu acordeonul (L.D.: în videoclipul următor, de la minutul 15, colegii îl pot revedea pe Lorin după mai bine de jumătate de secol de schimbări ”revoluționare”: https://youtu.be/01cR-pa6M0w ). Unii au jucat cărți în meditație.

Azi a sosit din ”vilegiatură” Lungu Arcadie care a fugit de la școală c-o săptămînă-n urmă și-a călătorit pe la Ilișești.

Zilele astea a sosit un control la internat și totul strălucește de curățenie. La spălătorie este apă din belșug, robinetele stricate au fost reparate, iar pe coridor s-au pus becuri noi. Se cunoaște că știu ăștia de frică. Pînă acum au plătit cîteva amenzi pe chestii din astea. Și la bucătărie se simte prezența controlului.

Sîmbătă 12 martie 1966. Dimineață ne-a sculat Prandea la 6. M-am sculat imediat, mi-am periat hainele, mi-am periat papucii, m-am spălat, apoi mi-am făcut bagajul. Plapuma și perna le-am dus în sala de valize, iar pătura, cearșafurile și cutia le-am predat la administrație. Mi-am aranjat toate lucrurile în valiză și în servietă, apoi (m-)am suit în meditație. După ce ne-a dat masa am mers cu toții la rînd. (L.D.: adică la locul de încolonare a elevilor de unde se pleca ”organizat” spre liceu). Mai erau unii cu gențile goale sau cu cîte un caiet-două prin buzunare, dar ca mine …. nu era nimeni! Nu mi-am luat paltonul și fularul, am pus mîinile-n buzunar și-am mers la școală. Pînă să sune, am discutat cu băieții și-am încercat să împrumut 40 de lei de la Gozec și Magopăț. Diriginta a venit însă în clasă și a spus că se mai pot trimite și mîine bani pt excursie. Am vorbit cu Sadigurski Rony (cl X C) să-i trimit banii acasă la ea.

Prima oră – istorie. Pentru azi nu am deschis nici măcar o carte și nici la școală n-am citit nimic. Aproape toată ora s-a făcut ascultare. Cînd eram eu mai fericit și mă gîndeam la naiba, numai ce mă anunță fetele din prima bancă că mi-a pus dată în catalog, deci mă va asculta. Am reușit să citesc lecția de două ori. M-a scos la ascultat împreună cu Omelcenco și Melexina. La început ne-a întrebat despre o Triplă Alianță, dar cînd am trecut la partea geografică ne-am încurcat cu totul. Apoi a mai mers… Am stat chiar lîngă Lia și i-am suflat cît am putut. Am avut prilejul să stau foarte aproape de ea și mi-a plăcut. Eu m-am mai informat de la Voroniuc Maria din carte și chiar am citit din carte. M-a și pufnit rîsul, m-am oprit, profesoara s-a uitat la mine, iar eu am continuat. Cu ceea ce-am mai știut din urmă mi-a pus 7, iar ei 6. Să nu te pregătești deloc la un obiect și să iei 7 așa ușor, vesel și dispus, e ceva… În restul orei a predat despre ”Internaționala a II-a” și a început să încheie mediile, dar n-a mai terminat și s-a terminat și cu ora asta. Mai am încă trei. A doua oră a fost limba lui Cezar. Profesoara a ascultat un pic, apoi a încheiat mediile și a predat un pic. Eu am rămas neîncheiat… Nici în ora asta, baba nu mi-a adresat nici un cuvînt. Ora următoare am avut chimia. Eram mai mult ca sigur că nu mă va mai asculta și totuși chiar la începutul orei Repca m-a poftit în prima bancă să dau extemporal împreună cu alte colege periclitate. Mie mi-a dat carbonatul de calciu și cu cît am scris am făcut pe-un 4. S-a dus media 7. Restul orei a predat magneziul. Mi-a pus și mie vreo două întrebări și le-am răspuns. Ora patra și ultima a fost fizica. S-a făcut în laboratorul de fizică. La început, profesoara m-a rugat pe mine și pe Gozec să reparăm un glob (bec) dar n-am reușit. Am mers la loc (lîngă Lia) și profesoara ne-a spus extemporalele apoi a încheiat mediile. În extemporal am 9. Gozec care a făcut totul are numai 5. Mie mi-a dat media 6 din cauza notelor de la Teleagă (un 5) și a tezei (5). Profesoara a zis: ”Cum nuami 6? Mi se pare că numai la fizică ai atît”. Eu: ”Daaa…”. Ea: ”dacă făceai problema în teză…”. Gozec are 5, Magopăț 5, Halip 6, iar Lia … 4. După ora de fizică, diriginta ne-a chemat în clasă, ne-a ținut un pic de teorie pentru vacanță și ne-a anunțat că excursia se va face după 21 III. M-am despărțit de Gavril, mi-am luat șapca și-am fost liber (Lia s-a uitat în urma mea…).

Pînă la internat am ținut-o într-o fugă și-am prins masa de 12.15. După asta m-am mai învîrtit prin internat și-am plecat apoi la școală să-mi caut bani de drum. Aici am întrebat pe aproape toate fetele și băieții dintr-a X-a D, dar, cu părere de rău… n-au. I-am cerut lui Victor și el m-a servit imediat cu 8 lei (adică tot ce a avut – a sacrificat un film). Din punctul ăsta de vedere îl admir pe Gozec. Îi place să facă bine (ca și mie). Am trecut prin parc și deodată am zărit-o pe Lia. Era cu Ilarica Pascaru și Lucia Nenati. Am luat-o anumit înainte (100 – 200 m). Am luat-o apoi pe Speranței și-am mers înainte pînă la brutărie. Aici m-am oprit și am așteptat să apară ”ele” la orizont. Lia a zăbovit puțin, apoi a intrat în curte. Eu mi-am continuat drumul pe lunga stradă a ”Speranței” mele. Am lăsat într-o parte strada Izvoarelor, apoi cea a Școlii Noi, apoi Ion Grămadă,  ca apoi să dau în C. Dobrogeanu-Gherea. De aici am mers tot înainte și-am ieșit în Calea prieteniei. M-am dus pe la autogară să-mi caut bilet.  (L.D.: În textul manuscrisului este desenată ”harta” străzilor amintite mai sus). La autogară m-am întîlnit c-un tractorist de la Rupturi (comuna Grămești) care mi-a scos bilet, și mi-a completat el 1,50 lei. M-am întîlnit apoi cu Toader care mi-a adus o bucurie. Mircea e în Rădăuți. I-a dat lui cei 40 de lei (trebuiau 30). După asta m-am pornit să-l caut pe Mircea (mai bine nu m-aș fi pornit). După atîta umblătură atîta îmi mai trebuia. Cred că pe puțin azi am umblat 10 km. prin oraș. L-am căutat la internat, am fost la el la gazdă, pe la butelii, prin parc, prin oraș – nimic. Supărat că nu-l găsesc m-am hotărît să mă duc la internat. În fața raionului de partid mi-a ieșit Mircea în cale; tocmai venea de la internat. Mi-a spus c-a venit abia ieri de la Pașcani, a reușit și l-a încadrat, își va începe practica de luni. Mi-a povestit aventurile  sale prin Pașcani, gară și altele…. Am cumpărat trei pîini apoi am mers la internat; ajungîndu-ne foamea pe-amîndoi am scos o pîine și-am mîncat-o aproape toată cu zahăr.

Pe la 5 ne-am luat bagajele (valiza și servieta) și ne-am deplasat la autogară. Mircea mi-a suit valiza sus pe cursă, iar eu mi-am ocupat un loc mai în spate.

La 5.30 am părăsit Răduțiul. Parcă am plecat fără să vreau, pe neașteptate. În alți ani mă gîndeam la plecarea acasă cu o săptămînă înainte. Acum, numai în cursă mi-am trezit gîndurile. Pînă acasă m-am gîndit mereu la tot felul de situații prevăzute de mine pentru viitor.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 306. Joi 2 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (39).


Luni 12 decembrie 1966. Aseară au fost Rodica (Pîrghie) și Tanța (Ungureanu) pe la mine și le-am făcut un fel de traducere din l rusă, după care am jucat cărți și ne-am veselit nevoie mare. Seara a nins afară, fiind cald. Eu am mai rămas să învăț cîte ceva…

Azi la școală n-am dat-o-n bară la niciun obiect. La ed fizică am jucat baschet pentru notă. Am făcut un haois și-o zburdălnicie de se mirau toți. La chimie nu m-a stingherit cu nimic. Azi am strîns bani pt bilete (34). La diriginție, după situația la învățătură, s-a discutat despre ”prietenie”. La matematică am dat un extemporal pe 10 (patru exerciții foarte ușoare).

Aseară Gavril a făcut-o lată cu coniac și azi la școală încă-i era rău (a vomitat astă-noapte…). Mi-a rezervat și mie o jumate, de 5 stele…).

Azi Toader a vorbit cu Nicu Fodor și m-a invitat și pe mine la un revelion organizat de acesta la Frătăuții Vechi – pot merge numai cu o condiție: să am pereche… Toți merg acolo cu perechi… Nu cred că voi găsi pereche… așa că…. Diriginta m-a însărcinat să fac o listă cu cei care vor să facă revelionul la școală.

După ore m-am cam înfuriat pe T2 pt că i-a dat tenișii mei lui Musiu și mi i-a udat…

După ce-am luat masa, înainte de ora 3, am plecat cu T1 + T2 la film la ”Flacăra”: ”Vremea zăpezilor”. O porcărie! Apoi am mers prin oraș cu T1 + T2 (prin magazine, la cec, apoi m-am tuns: era prea sălbatecă frizura mea…). Cînd veneam acasă m-am întîlnit cu directoarea. Acasă am scris la engleză, i-am scris Rodicăi Pîrghie două cîntecele în album. (Regulă: Completat azi… în ora de limba rusă: Semnat: ȘEFU). Seara pe la 7 a fost T1 pe la mine, cică se duce la onomastica la Mariana Gînsac. A fost Nicu F. și l-a lămurit pe Haiuță.

Azi a fost cam cald și s-a topit parte din zăpada căzută. Seara – ger.

Marți 13 XII 66. Dimineața m-am sculat la 6.30. Și nu știu cum. Mi-era un somn groaznic și totuși eram mînat de ceva să mă scol… Pînă la 7 am mai citit la română și istorie și pînă la 7.30 am terminat cu spălatul și mîncatul, ca apoi să merg la școală. Prima oră: l latină.; a adus baba tezele. H.N. – 4, a urmat apoi o serie de 4, timp în care mi-a stat inima de emoție. A urmat seria celor cu -5, printre care mă număram și eu. Generoasă baba. Cică de pe trim II vine alt profesor. Fiind astfel de bine aranjat (chiar dacă îmi mai dă un 1, încă-mi iese media) nu mai am grija latinei trimestrul ăsta și baba a și observat… La fizică a ascultat și a dictat apoi vreo 20 de întrebări ce vor fi date la următorul extemporal. La română N.Hl. era f nervos și a pus f multe note rele. La soc. a ascultat și a predat, dar pe mine nu mă mai interesează (am note: 5, 4…). La istorie a ascultat iar mulți. A ascultat-o pe Popescu Felicia din fața mea. M-am oferit să-i suflu și am început să-i torn la prostii pe care ea le repeta fiind sigură că-i bine, spre marea mea satisfacție. Ex.: Prof.: ”Cine a luat parte la răscoala lui Fr. Ractzi II?”. Popescu (după sfatul meu): ”Ungurii, maghiarii și nemții”. Profesoara: ”Da, ungurii, maghiarii și ciangăii! N.L. (către mine): ”Se vede cîtă istorie știi”. Eu: ”N-am pretenții că știu”. N.L. : ”Atunci de ce-ai arătat caietul profesoarei?”. Eu: ”De chestie!”. Asta a fost ultima oră din ziua asta, căci prof. Pop lipsește și avem oră liberă.

Teddy a fost aseară la onomastică. S-a enervat pe la 11 și a plecat nitam-nisam. Ceilalți au stat pînă la 4 dimineața. Gozec se lăuda că s-a pus pe băut cu Năstase și nu s-a ținut nimeni de ei… Azi toți au venit pe rînd la școală… Mariana a venit la ora a doua, Nicu Fădor la ora a patra ș.a.m.d. Gozec a fost fiert azi.

Acasă am mîncat la două și pînă la 14.30 am scris și-n jurnal. De-acu-s liber. Pe mîine nu-i de învățat!

Relațiile mele cu foștii prieteni se răcesc pe zi ce trece și eu mă simt din ce în ce mai prost. O să încerc să le dreg, măcar cu T1. Cică la internat e o mare fierbere și Haiuță zice că taică-meu ar fi făcut încă o scrisoare la ”Z.N.” și de aceea le vin în fiecare zi controale și anchete. Cred că T0 o fi făcut ”plîngerea” la comitetul raional”.

Pe la 3 a venit T1 + T2 și m-au luat la film la ”Unirea”: ”Cele patru zile ale orașului Neapole” – a good film. După asta T2 are întîlnire cu M.D. (Manea Dorina). Eu am venit cu T1 pînă la gazdă. I-am propus să vie cu mine la gazdă pe trim. II. El: ”Mojna!”. Cică s-ar putea să vin de Anul Nou și fără pereche. Nu-i nici el de acord cu această societate…

M-am întors apoi în oraș să cumpăr niște agende, dar era închis. Am cunpărat o lamă, 5 felicitări de 1,25 + Rebus nr 226 (10 lei). Cînd galopam înapoi spre casă mă strigă Maria Dobroghiu + Lucia N.(enati) + Scîntei + un tînăr. M-au rugat să le traduc o scrisoare din l engleză primită din Ghana, de la un popă: ”De ce biserică aparții? Ai mamă și tată? Eu am mamă și tată, doi frați și o soră…. Scrie-mi în curînd căci se apropie Crăciunul… ș.a. …” Ne-am distrat mult pe chestia asta. Mă mir că N.L. a început să vorbească cu mine.

Acasă m-am apucat imediat de rebus și pînă la 7 am dezlegat bine patru careuri și în special careul ”Prosperitate” care face parte din ”Concursul lunii decembrie”. Am de gînd să-l trimit.

După cină (două farfurii de lapte cu mămăligă) m-am apucat și eu de scris scrisori. Am copiat aproape întocmai scrisoarea pt. Cuba și am trimis una în Scoția și una în Trinidad. La fata din Trinidad m-am dat drept studentă de 18 ani… Le-am pus cîte o vedere (una din Suceava și una din Gura Humorului – nr. 8504 și 8566). Am de gînd să mai scriu în India, Brazilia și Olanda. Plicul din Ghana era f șmecher – scris chiar pe plic.

Mary D.(obroghiu): ”Mă Liviu, așa ești un șmecher…”. I like this. M-am culcat la 10.30. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!