liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Pop Mihai

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 452. Miercuri 28 martie 2018. Jurnalul unui licean prostuț (174).


Joi 6 aprilie 1967. M-am sculat la 6.30. Prima zi de școală din trimestrul III. La socialism a vrut să ne ardă c-un extemporal, dar am făcut ”gît” și ne-a trecut ora c-un plan de recapitulare. La fizică – predare (116 frade F = ? grade Celsius știind că 80 F = 100C și 16F = 145C. Aiurea!)

La română: extemporal din ”Caracterizarea lui Petru Arjoca”. Am scris 3 pg. (nu știu însă cît de bine…). La istorie s-au anunțat Gozec și Gavril (8). Mai trebuia să avem apoi chimia și limba engleză… Dar, luîndu-mă după spusele vacii alea de soră medicală (c-altfel nu i-aș zice) mergem cu toții la Policlinică, nu înainte de a avea scandal cu diriginta și în special cu Rebca. La Policlinică am stat pînă la ora 13 și, văzînd că nu se mai face nimic, am plecat acasă. De la 16 la 18 am fost la film: ”Între doi” – producție bulgară. Nu-i rău, ba chiar mi-a plăcut. La masă mergem la ora 18, apoi mici plimbări.

Ziua a fost senină și frumoasă. Numai eu – și numai la școală – sînt al naibii de indispus. În rest, merge…

Vineri 7 aprilie 1967. Am întîrziat un pic la masă și Marcu ne-a făcut ”scandal”. La rusă – predare. La română – predare, la psihologie – predare, la geografie – predare, la engleză – predare (am tradus eu cu Albu și cu D. Hlinschi lecția cu Mark Twain).

Azi am avut ”scandal” cu diriginta care a spus că ieri ”ne-am făcut de cap” ș.a. I-o trece!

Ora de chimie care trebuia făcută ieri am făcut-o azi (predare). La masă, haleală a fost cam slabă pe ziua de azi. Acasă am învățat pentru mîine, apoi o oră de destindere: volley.

Azi vremea s-a stricat în oarecare măsură. Cerul puțin acoperit și – ceea ce-i mai rău – bate un vînt tăios. Seara, după ce-am venit de la masă am recapitulat lecțiile la istorie, fizică, apoi am făcut la engleză tema pentru luni (nu știu cum – probabil din reflexele condiționate – seara pe la 20, cînd face dna Stela mîncare ne lasă gura apă, deși noi abia mîncasem la 18. 30) Azi au instalat băncile în parc.

Sîmbătă 8 aprilie 1967. Iar am întîrziat un pic la masă. La fizică a predat. La ed fizică am făcut un baschet de toată frumusețea. Am luptat din răsputeri (14 – 10 pentru noi). Eu am fost în echipă cu Neculai. A plouat și s-a făcut noroi. Cupșan a scris o ”epopee” pentru toți din clasă. A început cu mine: înalt, drăguț, dar cam gînditor în ultimul timp pentru că inima i-i bolnavă… Ha! Ha! Chestia asta m-a mai dispus un pic.

La latină eu cu Gozec n-am avut cărți și profesoara ne-a certat. La sf orei, profesoara: ”cine se oferă să aducă data viitoare cărți pentru Druguș șoi Gozec?” Foarte tacticos, ridic două degete, iar Gozec mă urmează. Profesoara a fost satisfăcută.

La istorie: extemporal de jumate de oră. Tema. Primul guvern de la 6 martie 1945 (Bun!). La rusă: ”Druguș, ai scris?” – ”Da, tovarășa profesoară!”  – ”Adu-mi caietul!” – ”Da nu-i la mine…, i-acasă”. Pentru asta, mie și lui Gozec ne-au pus data și ora viitoare ne ascultă. (cu un punct scăzut). La biologie, moșul ne-a vorbit mai mult din amintiri și mai puțin despre lecție. Am terminat orele la 14. Diriginta m-a întrebat de masă, apoi: ”E bine, te mai miști, iei aer.”.

Pînă la 16 am stat și-am tocit ”Light Downs upon  Johnny Casside”. La 16 am fost la Pop (cu Albu). Ne-a învățat cum să răspundem la I.B.F.  (International Book Fellowship) și ce cărți să mai cerem.(Pop i-a adus carte de engleză lui Albu – o să ne ceară materie nouă la admitere!). Azi n-am făcut lecție, ci numai dictare (eu 8 greșeli, Albu triplu!). Pop mi-a dat revista ”Czechoslovak Youth” nr 3. Are adrese proaste. Pînă seara am citit revista, apoi… ce-mi vine? să fac corespondență! Am scris în Anglia, la I.B..F. și în Cehoslovacia (lui Zdenek – i-am pus în plic 25 de bani și o vedere din Rădăuți). Apoi am făcut o comandă de 7 cărți la Cartea prin poștă. I-am scris lui Mircea și acasă, la Grămești. Scrisoarea către Zdenek am semnat-o Livius Drusus. De fapt, așa m-au botezat cei de la I.B.F. și Maura. Flora și-a publicat și ea adresa în Cz. Y.

Azi e o zi cam urîțică. Am reușit să mă culc la ora zero. Unde mai pui că azi e și sîmbătă….

Duminică 9 aprile 1067. Ne-am sculat la ora 8. N-am mai mers la masă. Lui Toader i-a venit de-acasă (halva + pîine). Pe la 11 am ieșit afară și am făcut un volley cu Simota Dorin și Toader. Merge grozav. La 12 am fost la masă apoi am mers pînă la Liceul 1 unde m-am întîlnit cu Costică Gutău (poate dă o cinste…). Dar ne întîlnim cu dom Nicu Velniceru care ne dă cîte-o bere. Nu-i rău. Apoi ne-am mai plimbat, am venit acasă, am halit zdravăn, am mai băut cîte-o bere din fodurile noastre și de la 17.15 am mers la Casa de Cultură. ”Teatrul de stat din Bacău” a prezentat ”Cîntec de inimă albastră”. Foarte bun. O satiră foarte usturătoare și ușor de priceput.

Seara am halit ultimele resturi de pîine și halva și-am fost f. sătui. Apoi ne-am dat pe învățat (știu la rusă și-un pic la chimie). La engleză mai puțin. Din revista dată de Pop (”Tineretul cehoslovac”) am ales o adresă din Qatar (țara asta n-am găsit-o pe nici-o hartă). Ne-am culcat la 22.

Luni 10 aprilie 1967. La l rusă cum a intrat profesoara în clasă eu cu Gozec ne-am și înființat la tablă cu cărticelele-n mîini, gata de ascultare. A ieșit și Neculai. Ne-a ascultat zdravăn și ce-i drept (e drept) nu-i păcat! Am știut. Dar ne-a scăzut puncte pentru că: 1. Aveam data dinainte; 2. N-am scris cuvintele (cu toate că le-am știut!) ș.a. Deci: Gozec 5, H.N. 6 și eu 7 (tot îi puțin!). La ed fizică am jucat zdravăn fotbal cu clasa IX-a și mi s-a rupt un tenis cu totul (a ieșit și cu bătaie). La chimie a predat toată ora (jumate chimie, jumate ALA. Degeaba mai dictează). La dirigenție s-a vorbit despre situația la învățătură pe trimestrul II. Promovați: 77.77%. ”Druguș! Ți-am pus 10 la purtare, dar…Hm!”. Am ales, împreună cu diriginta 5 elevi pe care să-i fac uteciști. La engleză mi se pare că a ținut cont că data trecută am răspuns și ne-a notat. După masă Toader s-a dus la ”Înainte de război”. A fost Telucu pe aici și ne-a mai zis cîte ceva. Și-a găsit o nouă ”Doină” (chiar așa o cheamă; este elevă în clasa X-a, Liceul 1). Seara nu ne-am săturat și pe la 20 am cumpărat un colac de 3 lei care ne-a prins foarte bine.

Marți 11 aprilie 1967. M-am sculat la 6 Am făcut sport (60 de flotări la geam), ”m-am grijît” (L.D. pentru nebucovineni: m-am îngrijit, adică m-am îmbrăcat îngrijit, curat, frumos etc). De la 7.20 la 8 am avut meditații la engleză. Prima oră: extemporal la latină. Ne-a dat o foaie cu texte și tradu dacă poți… Fiță (LD = fițuică) ioc! Îmi pasează Țuca Vlonga una; baba se așează pe banca din spate și – libertate gîrlă! Dar degeaba! N-am pompat pentru că n-am știut de unde. La fizică a predat toată ora și la urmă ne-a dat întrebări. La română: extemporal – ”Analiza literară a piesei Mielul turbat” de Aurel Baranga. Am scris patru pagini (cred că-mi dă 5, blegul). Îi știu lecția la perfecție. La socialism noi cei patru băieți am vrut să dăm extemporal dar proful s-a luat după majoritate și n-am mai dat. La istorie m-am anunțat (ca un bleg ce sînt) și am știut binișor, dar mi-a pus numai 6.

Azi – o zi înăbușitor de caldă. De duminică încoace e grozav de cald. Băieții vin doar în uniformă la școală. Seara la cantină: macaroane. N-am mîncat. T0 n-a venit. Pe la 20 am cumpărat cu Toader un colac de trei lei.

Miercuri 12 aprilie 1967. Se împlinesc cinci ani de la zborul lui Gagarin. La geografie: extemporalu! Slăbuțu! La matematică extemporalu! Slăbuțu! Unde mai pun că la sfîrșitul orei m-a văzut trăgînd cartea și mi-a zis: ”Druguș! Ai copiat mereu!” Eu: ”Tovarășa profesoară! Cea mai bună dovadă că n-am copiat o să fie însuși extemporalul!” (Palavre!). La română a predat. La biologie a questionat așa un pic, pe deasupra, apoi a predat. La rusă s-au făcut niște exerciții, dar noi am fost prea veseli ca să știm despre ce-i vorba. Ducem o viață cu Dolenciuc… Trimestrul II ne-am distrat mereu și media 6 a ieșit ușor!

Acasă am găsit două scrisori la care mă așteptam. De la Mariana (București) și de la Mircea. Mariana-mi trimite vreo cinci adrese (trei din SUA, una din Moldova și una din Franța). Apoi – palavre! De la 14.30 la 16.20 am văzut filmul mexican ”Juana Gallo” foarte bun și mi-a plăcut. Seara am pierdut timpul cu masa. Pe la 19 a fost diriginta pe aici și a văzut cum învățăm… Mai tîrziu mi-am dat seama că n-am învățat la socialism. M-am culcat la 22. Am făcut ”fițe” la fizică și chimie.

Joi 13 aprilie 1967.  A dracului zi, am zis eu cum m-am sculat (L.D.: deși nu credeam și nu cred în superstiții, am găsit de cuviință să afurisesc ziua de 13…). Ne-am sculat pe la 6.30 Am făcut 60 de flotări. Apoi baie, masă la cantină. N-am mîncat nimic, ci numai m-am enervat cu pîinea aia cleioasă a lor!

La socialism: extemporal (Legea transformărilor cantitative care duc la schimbări calitative). Slăbuț. La fizică: extemporal: cinci întrebări foarte simple. N-am ce face și manevrez fițuica. Vine profa. Arunc fițuica în bancă. Se uită în bancă: ”Ce-i asta?” Eu: ”Fițuică” Profa: ”Trei puncte scăzute! Trebuia să-ți pun 1”. Apoi îmi schimbă subiectul și-mi pune trei întrebări de te doare mintea (o lege, ciclotronul și toată structura nucleului). Dă-o naibii, că tot i-am scris! Mai multă vorbă decît fapte! M-a chemat diriginta. Nu m-am dus. Mă vede directoarea: ”Copii în ore, ai?”. La istorie a adus extemporalele: 7. Acel 6 din oral s-a transformat în 8. Frumos!. La chimie: extemporal. La Rebca n-a mers cu copiatul. M-a ținut în prima bancă și m-a controlat. Dar i-am știut. La engleză: extemporal. (L-am dat pe 10, ba i-am făcut și Țucăi Vlonga).

Pe la 17 a venit Mitică, fratele lui Toader (un litru de vermut și un litru de sifon). Leucă. La masă – veselie mare. Am fost pe la internat și am făcut un pic de gălăgie. Am intrat în sala de mese și ne-am așezat la masă în vechile locuri. Dom Țopa, stupefiat, nu mai știa ce să facă! Pînă la urmă a dat pîinea, am ciupit din ea și am plecat. Am ieșit cu Telucu în oraș. Cînd am trecut pe lîngă Gînsac Mariana și Doina Hlinschi le-am înjurat (merită).      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 446. Joi 22 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (168).


(Ultima vacanță de iarnă: 22 decembrie 1966 – 8 ianuarie 1967)

Joi 22 decembrie 1966. Este ultima zi a primului trimestru din clasa XI-a și prima zi de vacanță de iarnă. Am venit la fix la școală. La socialism a anunțat mediile. Am 7. Apoi a ascultat trei sferturi de clasă (căzuți și pretențioși la note mai mari). La română a predat toată ora și a dat pentru vacanță o temă facultativă: ”Arta narativă a lui Mihail Sadoveanu”. La fizică a adus extemporalele. Am 6. Eu: ”Tovarășa profesoară (Ciobanu) da ce-am greșit? Ea: ”Cutare și cutare…”. În pauză am pocnit-o, mai mult în glumă, pe Nenati Lucia care a început să bocească și apoi să mă bombardeze cu cuvinte grele. I le-am trimis înapoi și mai grele. Profesoara a făcut mediile. Druguș: 5! Eu: ”Tovarășa profesoară, mai vedeți o dată. Nu cumva ați greșit?” Ea: ”Daaa… Îți iese 6”. Eu: ”Păi vedeți?..”. Ea: ”Uitați-vă la Broască. Are medie mare și ea n-a adus curcan sau altceva”. Eu: ”Păi nu, o fi adus un porc…”. Profesoara s-a uitat urît la mine apoi a rîs și ea împreună cu întreaga clasă. Am cam dat frîu liber limbii ora asta (am avut discuții vioaie și cu Ica Grijincu, Dorina Albu, Nenati Lucia ș.a.).

I-am scris Tanței Ungureanu și Rodicăi Pîrghie în Album: ”Primește de la mine cele mai sincere condoleanțe, iar spre a-mi eterniza amintirea păstrează-mi semnătura”. Semnat: Vulpașin, șeful clasei. (L.D.: dedesubt este semnătura mea stabilită pe cînd eram în clasa cincea).

La Istorie, profesoara a făcut informare politică. A început cu situația și războiul din Viet-Nam și a ajuns la ea, la toaletele ei, la fîș-fîșurile ei și ale soțului și…în sfîrșit, la coronița fetiței ei, căci are serbare. A plecat cu cîteva minute înainte de a suna de ieșire. Imediat a început cîntecul și jocul. Au venit și cei din F. Băimăcean cînta. Telucu bătea, iar perechile juca(u). Dar nu le-a ticnit prea mult pentru că a venit diriginta și a făcut o anchetă: ”Cine a bătut din picior de se clătinau becurile în clasa a VIII-a A?”. Clasa nefiind unită, diriginta a reușit să afle numele celor ce-au participat la joc și s-a ales numai cu atît. Pascar Ilarica: ”O mai fost ș-un băiet…”. Diriginta: ”Druguș! Cine-a fost?” Eu: ”Piecnița”. În pauză, Mariana (Gînsac): ”Telucu, știi cine te-a spus? Liviu!”. Telucu: ”Și ce-i cu asta?”. Urmăresc dumnealor o dezbinare între noi, dar nu le metrge…

La Chimie ne-a luat Rebca pe cei care n-am fost ora trecută la extemporal și ne-a dat extemporal în primele trei bănci. Eu am fost în a treia bancă. În spate: Puha și Băimăcean. Ne-a dat două puncte. Am început cu al doilea – pe care l-am copiat din carte, apoi am rezolvat și primul cu o fițuică de la vecine și a mers un pic treaba. Pînă la sf. orei au și fost corectate: Gavril – 6, eu – 5, Gozec – 3. Gozec e căzut la chimie.

La engleză Pop a făcut niște situații și a dat extemporal la cei amenințați. Nu ne-a adus încă extemporalele…

După ora asta ne-a ținut diriginta o mică cuvîntare pentru vacanță (ne-a luat carnetele și cîte un plic) apoi liberi!. Cu aceasta a luat sfîrșit primul trimestru care parcă ieri a început. Drept semnal pentru începerea vacanței am rupt matricola de pe mînă și am trîntit de două ori mapa de mozaic de-a vuit toată școala…. Ca din glumă am vîrît mîna în buzunarul Icăi și-am scos 6 lei pe care i-am pasat lui Gavril. Cu toate împotrivirile ei am mers toți patru băieții la o cafea neagră la cofetărie și cu asta basta!

Am mers acasă, am halit, am luat cîteva vinuri apoi am mers la Comisariat și mi-am rectificat greșelile din ”ordinul de recrutare” după care am mers în oraș să-mi scot 560 lei de la CEC.

M-am întîlnit cu T2, am mers cu el pînă la policlinică și înapoi. Am vorbit cu el despre felul meu de a fi încrezut. Telucu (T2): ”Da, ești! Prin felul tău de a te purta cu fetele…”.

Apoi ne-am întîlnit cu Teddy (T1), am mers la Poștă și cum aveam un pic de chef am intrat peste rînd și mă clănțăneam cu o funcționară tînără… Am scos numai 500 lei. Apoi am mers la gazdă, mi-am luat valiza și PA! (n-am luat paltonul, fularul, căciula, mănușile). Am lăsat bagajele la autogară și-am mers la Modern de unde-am cumpărat cu mama un frumos costum de 947 lei, gri în carouri (44 – II). La autobuz am avut locuri bune și am călătorit bine pînă la Grămești (au fost două curse pline). În Siret am văzut-o pe Zîna Scripcaru (L.D. Scripcaru Melozina a fost colegă cu mine la Grămești în clasele V- VIII. O consideram – poate chiar era – cea mai drăguță fată din clasă și îmi plăcea. Am strîns-o de cîteva ori în brațe ca să știe și ea…).

În Grămești, în stația de autobuz ne aștepta tata. Acasă am dat ”noroc” cu Muț apoi am început să inspectez camerele și să văd cum s-au mai schimbat lucrurile în decurs de un trimestru. Am revăzut corespondența, vederile, colecția de Moscow News (5 cupoane), noile cărți din bibliotecă și celelalte lucruri mai mult sau mai puțin cunoscute. După ce-am halit și-am băut ceva am stat de povești pînă pe la 23. Curios: nici nu m-au întrebat de medii.  Doar le-am spus că nu-s bune. Tata mi-a hotărît: nu înveți – iei drumul lui Mircea (dar mie nu mi se pare tare greu). Mă gîndesc mereu la noi meserii. Mama mi-a propus să urmez Farmacia, dar eu aș vrea să mă duc la Marină sau să urmez Italiana! Sînt fumurile tinereții de care sînt conștient, dar care mă derutează.

Vineri 23 decembrie 1966. M-am sculat pe la 9. Ce naiba! Doar sînt în vacanță! Pînă la amiază am început cu activitățile începute de ieri. Am găsit vreo cinci vederi primite de la bunița: f.f. frumoase (una e din Valea Prahovei și una din București: îs grozave, mari, 2 lei).

După amiază am început să scriu scrisori. Toate cîte le-am scris vor pleca mîine. I-am scris buniței, lui Mircea (a scris și mama cîteva rînduri, cam tăioase), apoi, după masă i-am scris Natașei o felicitare mică (”Cu ocazia Anului Nou, multe salutări și mult succes în viață. Al tău prieten, Liviu”). Apoi i-am scris și-o scrisoare pe o coală de hîrtie din mapa ”Doina”, împăturită în 6. I-am pus în plic o țigănușă artificială și două figurine: o tură și-un cîntăraș cu o inimă. Cam așa mi-a trecut prima zi de vacanță. M-au încercat ușoare nuanțe de plictiseală. Afară nu-i tare frig, dar am stat tot timpul în casă (Am prins Roma, Londra, Vatican ș.c.l. – pregătiri pentru Christmas).

Sîmbătă 24 decembrie 1966. M-am sculat ca și ieri, m-am îmbrăcat și m-am dus pînă la Poștă (noul local al Poștei este acum dincolo de Biserică). Ieri după masă tata a fost la Siret. Pe la 18 au fost popa și dascălul cu ajunul (5 lei popa, 3 lei dascălul; tanti Lucreția le-a dat cîte un leu la fiecare). Eu, marele ”creștin” nu prea știam să fac cruce.

După ce am venit de la Poștă am ajutat-o pe mama la pregătiri: curățat ceapă, adus cele trebuincioase de la beci ș.a. Azi am încercat să citesc, dar n-am avut spor. Am citit nuvela ”Secret arzător” de Ștefan Zweig. Nuvela mi-a plăcut dar nu m-a pasionat, drept pentru care nu le-am mai citit și pe celelalte. Am extras un fel de ”cugetare”: ”Cînd numim cu un oarecare dispreț superficial acel soi de oameni ca ”vînători de fuste” nici nu ne dăm seama ce observație adevărată cuprinde acest cuvînt, căci, de fapt, toate instinctele pătimașe ale vînătorii – pînda, surescitarea și cruzimea sufletească – mocnesc în astfel de oameni care sînt totdeauna încărcați de patimi; dar nu de patima nobilă a îndrăgostitului, ci de aceea rece, calculată și primejdioasă a jucătorului”. Cred că nici celelalte nuvele n-ar fi rele, totuși încerc să citesc alte cărți pe care le-am lăsat tot așa. Pînă la urmă m-am decis asupra cărții ”Răzlețe” de T. Arghezi: mi-au plăcut cîteva nuvele (Toader și… cu popa). După masă am ascultat tot timpul radio pe toate (trei) lungimile de undă (lungi, medii și scurte). Seara, tata a scris la Izvoare, Otac, Cuizăuca și Mașcăuți, iar mama a scris la Dornești – cîte o carte poștală tip felicitare de 1,25 lei.  După asta am stat și am jucat durac; am pierdut ca un erou. Mama a copt pîine în sobă. În cameră temperatura se menține la 20 de grade. De cînd am venit în vacanță n-am scris în Jurnal și m-am hotărît să scriu în seara asta. Cu muzica ușoară de la radio în surdină am scris pînă la 22.30. Tare m-am mai lenevit… Și am atîtea de făcut în vacanța asta!   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 417. Miercuri 21 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (140).


Luni 27 decembrie 1965. Aseară m-am culcat la 1.30. Totuși, azi dimineață am reușit să mă scol la 7.30 (singur). La ora 9 am ascultat la radio compoziția scriitorului ”Negru”, ”250 de pagini de bărbăți”, scrise în 1943. (Moscova). Am să încerc să fac o caracterizare a clasei a X-a D: Tănase Gh., Gherasim Toader, Țibu Silvia, Buliga Margareta, Tanasiciuc G., Petrovici Margareta, Andrișan Gh., Lungu C., Gușul Ghe., Lavric Ghe., Pînzar Cătălina, Zaharia Elena, Gafencu Marcel, Rusu A., Lupășteanu Elena, Lăpăștean Margareta, Vatamaniuc Ștefania, Popovici Aurelia, Grămadă Cezar, Toader Bădeliță, Ungureanu Mircea, Larionescu Marcela, Sîrghie Elena, Voca Viorica, Avram M., Luchian R., Popescu Felicia, Galan Elena, Simion V., Moisuc Maria, Popescu Dumitru, Olenici Dragoș. Din totalul de 34 elevi 14 sînt băieți și 20 fete; 19 sînt uteciști și 15 neUTC; 13 sînt la secția de engleză, iar 21 la franceză. În clasa a VIII-a  eram aprox. 40 la engleză. Rămînînd mereu (repetenți) am ajuns să fim numai 25. Pînă la anul sigur rămîn numai 20. Clasa formată anul ăsta nu-i chiar așa de bună ca acelea din care am făcut parte într-a 8-a (atunci eram pe locul I între toate clasele a 8-a și pe locul II pe școală. Asta s-a datorat tovarășei diriginte Ruscior Ana care a insistat pe lîngă profesori să-i asculte pe elevi pînă în ultima oră. Din clasa a 8-a și pînă acum cei mai buni din clasă au fost Gherasim și Gafencu. Anul ăsta s-au adăugat și Zaharia E. + Bădeliță Toader.

După ora 10 Mircea s-a dus la poștă. Nici o scrisoare. Mi-a adus însă un pachet de patru buletine ”Cărți Noi” trimise gratuit de ”Cartea prin poștă”. După cele citite în Buletinul Cărți Noi am alcătuit o scrisoare (c.p.) la Cartea prin poștă. Am lipit un cupon din buletin cu numele, profesia (profesor!) și adresa. Mai jos am făcut o comandă de cinci cărți, prospecte, cataloage, recenzii și material bibliografic din domeniul limbii engleze, ruse și al matematicii. Mircea a cumpărat și trei felicitări, un plic și timbre. Felicitările însă-s grozave: un greier și un  măgar fistichiu reprezintă o felicitare de Anul Nou!! Desenele și poeziile astea moderne nu fac doi bani. Pînă pe la amiază am citit mereu buletinele ”Cărți noi”. După masa de prînz am început să fac exerciții la trigonometrie. Din cîte-am încercat (8) toate mi-au ieșit. Pentru asta tata s-a mai bucurat. Nu-i place însă că-s străin cu totul de fizică (Se mai întîmplă, și încă destul de des).

Azi la Vorbește Moscova a transmis ”Emisiunea pentru tineret”. În facultățile tehnice din Moscova se fac cursuri de cosmonautică. A amintit despre ”Clubul internațional Globul din Krasnoiarsk” (Siberia) unde se adună tinerii, învață limbi străine, fac schimb de insigne. A transmis o relatare despre un doctor tînăr care-și iubea cu pasiune meseria și oamenii (Pescăruș în munți – RSS Tadjică). A cîntat cîntecul de muzică ușoară ”Frumoase sînt serile pe fluviul Oko”. R.P. Chineză emite emisiuni pentru U.(R.S.)S. (77 ore săptămînal). Seara am scris și eu două felicitări (”Primiți, vă rog,, cele mai sincere urări de bine cu ocazia anului nou. La mulți ani!” Semnat: Druguș Liviu, clasa a X-a D), una pentru tov diriginte Zăicescu Mihai și una pentru tov prof Pop Mihai.

Mircea a stat azi mai mult pe la tanti Lucreția. În casă se mai petrec unele scene de violențe, cu ceartă și strigăte. Apoi totul se limpezește, se împacă și… se ia de la început. Spre seară, după ce-am făcut exerciții (la matematică) cu tata, am făcut un pic de sport (22 flotări la podea). Fiind încălzit tare, am făcut o baie generală după care m-am simțit excelent. Seara, după o masă minunată (friptură, vin fiert) am lungit discuțiile și poveștile. Mircea a povestit cum a ajuns la Dorna, cu bicicleta, astă vară. (După calculele noastre a avut o viteză de 30 Km/ h. Mama și tata s-au culcat mai devreme (pe la 9), fiind ”obosiți”. Mircea pica și el de somn. Eu, ca de obicei, am stat pînă la 11.35, am scris în Jurnal și-am citit din cartea începută nu de mult. Mircea mi-a lipit prima copertă care se rupsese și amenința să cadă.

Azi dimineață a fost mai frig. Pe la 10 dimineața era un cer senin și un soare minunat. A ținut asta pînă a apus soarele. Apoi s-a instaurat din nou frigul.

Îmi place f f mult să ascult la radio, să aud diferite limbi și să-mi notez lungimea de undă a postului respectiv. Am un caiet făcut încă de astă vară în care am trecute 30 de emisiuni, transmis de diferite țări și în alte limbi. De multe ori ascult nu din plăcerea de a ști conținutul emisiuneii, ci să văd ce stat și în ce limbă transmite pentru a le putea trece în Caietul de ”trigonometrie”. Îmi place foarte mult să am totul scris (”documentat, măi, documentat! La dosar, măi!” – cum ar zice Zăicescu). Încă de mic îmi plăcea să adun hărți, fotografii, tăieturi din ziare ș.a. apoi am început să țin un caiet cu evidența cărților citite (pe care le-am scris pînă în clasa VII-a). Începînd din martie 1963 am început să țin aceste însemnări. La început mai greu (scriam laconic și destul de prost) apoi, odată cu vîrsta și cu înmulțirea cunoștințelor mele, am început să le dezvolt.

Acum pot spune că am cîteva pasiuni: 1) limbile, 2) radiofonie (în legătură cu limbile), 3) colecții de vederi; 4) corespondența (în legătură cu limbile, cu radiofonia și colecția de vederi). În corespondență majoritatea scrisorilor le țin în dublu exemplar din care unul îl țin ”la dosar”. Îmi plac mult aceste obiceiuri ale mele și n-aș vrea să mă dezbar de ele căci țin de unul din caracterele omului: a fi ordonat.

Marți 28 decembrie 1965. M-am sculat după ora 8 fiind obosit. Tata a scris la bătrîni și s-a dus de dimineață la poștă să ducă toate scrisorile. (L.D. ”Bătrînii” erau bunicii mei de la Cuizăuca, Orhei. Bunicul meu, Alexei Druguș, a plătit – împreună cu întreaga familie, mai puțin tata – vina de a fi fost primar ”sub români”, fiind deportați cu toții în Siberia timp de 20 de ani). Cartea poștală n-am putut să i-o dau pentru că tata s-ar fi supărat de cele comandate de mine (sînt sigur că nu se mai găsește nici o carte). La 9 am ascultat ”V.Mo”. După ”jurnalul presei” a transmis în cadrul rubricii ”La prietenii noștri” date în legătură apropiatul An nou în țările socialiste. Zilele astea are loc ”Sesiunea filmului R.P. Polone” (Varșovia). A spus apoi de Cuba (care serbează trei evenimente în prima săptămînă a noului an). Cu această ocazie a transmis cîntecul ”Trei continente” de Carlo Poeblo. Anul acesta a fost pentru U.S. un an de vizite, tratative, schimburi de delegații și noi acorduri comerciale. A rostit apoi cele 6 cuvinte pe care le dorește omenirea: Pace, Muncă, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Fericire. În încheiere a transmis pentru Florin Negoiță din comuna Jariștea, regiunea Galați, cîntecul din timpul celui de-al doilea Război Mondial: ”Noapte întunecată” (”Teomnaia noci”). Pe la 10 am început să scriu o scrisoare pentru o școală medie-internat. Întîi am făcut o ciornă, apoi o copie în l română, apoi una în moldovenește (românește cu litere rusești). Cu astea mi-am pierdut timpul pînă la ora 14. Mi-am mai scris cîteva maxime din  ”Nansen” apoi am scos într-un caiet majoritatea orașelor din U.S. Am reușit să scot, cu ajutorul Dicționarului politic, 194 de orașe dintre care 33 sînt capitale. Nădăjduiesc să cer la ”R. Mos” cîte o vedere din aceste orașe. Mircea a fost la poștă și a dus cartea poștală. Iar nimic la poștă. Azi a fost pentru ultima dată Jana la consultații (a făcut două ore). Din aceste ore au ieșit 600 lei. Tata și Mircea sînt împotriva fleacurilor pe care le practic eu (orașele, vederile, corespondența) considerîndu-le ca inutile și copilărești. Un rol cît de mic au și ele.

Mircea a reparat azi bicicleta și a făcut-o să meargă bine. A mai avut azi o discuție cu tata despre viitorul lui (…). Am ascultat la 76 la ”V.M”. Azi i-a fost conferită lui Dolores Ibarurri (președinta Partidului Comunist din Spania) ordinul Lenin cu ocazia împlinirii a 70 de ani. Azi U.S. a mai lansat doi sateliți din seria Cosmos (102 și 103). Azi a fost prezentată rubrica ”Carnet cultural” și, în încheiere ”Sport”. La 8 am ascultat din nou ”R.M.”: a anunțat că a fost prins un spion pe teritoriul R.D.G. fiind instruit de americani și avînd în programul său de spionaj obiectivele militare ale RDG și URSS și de a instiga tehnicienii. El primea informații în pachete de jucării și în unele emisiuni muzicale transmise la radio și care păreau ”inofensive”. Spionul a recunoscut toată activitatea sa. La Moscova, la Casa prieteniei a avut loc ședința festivă închinată împlinirii a 18 ani de la proclamarea RPR, Ziua Republicii, sărbătoarea/ ziua națională a poporului român. Din partea sovietică a luat cuvîntul Ana Sukanova, vicepreședintă a Asociației de prietenie sovieto-română. V.M. și V.A (L.D.: evident, Vocea Americii) au transmis că R.D. Vietnam (F.N.E) a propus un armistițiu de 4 zile (20 – 23 ian 1966) cu ocazia Anului nou vietnamez. Azi a fost celebrată la Londra împlinirea a 900 de ani de la întemeierea Catedralei Westminster (28 decembrie 1085).

Azi am încercat să mă țin cu tot dinadinsul de programul meu. Cu toate acestea am reușit să-mi realizez doar o mică parte din el. După cină mi-am adus în sufragerie mai multe cărți printre care l rusă și l română. La l rusă am reușit să scot vreo 80 de cuvinte din partea a II-a a lecției Maxim Maxinici, să o traduc în întregime și să-mi fac cele două exerciții. Apoi am citit o dată, cu atenție, biografia și opera lui Slavici. În seara asta toți s-au culcat devreme. (Mama și tata fiind mai obosiți, pe la 8 și 15, iar Mircea pe la 10.

Tata, cu toate că e împotriva ”fleacurilor” mele, totuși mi-a spus că nu mă oprește să scriu, dar îmi spune că scriu degeaba (timp și bani pierduți). Eu însă vreau cu tot dinadinsul să-mi caut prieteni și  corespondenți (Dragi prieteni… din Lună!). La Chișinău am scris greșit cu g în loc de j (draghi în loc de draji). Acum e ora 23 și 20 min. După asta mi-am impus să stau și în seara asta ”un pic” mai tîrziu. Am început, deci, să citesc. Am citit din ”Bîlciul...” și m-a captivat tare mult. Am ajuns la pasajul din care este extras fragmentul din cartea de engleză (venirea dnei Sharp la Sir Pitt Crawley). La ora 0.30 s-a trezit și mama și m-a trimis la culcare. Totuși am reușit să mai stau încă 20 min și să ascult ”Glasul patriei”. La început a transmis un Buletin de știri (semnarea protocolului de mărfuri pe anul 1966 dintre RS România și Republica Cuba). A amintit despre festivitățile din lume cu prilejul celei de-a 18-a aniversări a Zilei Republicii (la Casa prieteniei popoarelor din Moscova, la Tokio și la Havana). Echipa de hochei a orașului București a reușit să cîștige ”Cupa Dunării”. A urmat apoi ”Azi în România” (Anul nou a început în fabrici și uzine: primul an din cincinal). La București s-a întrunit ”Comisia internațională pentru studierea și dezvoltarea ideilor”. După o pauză umplută cu muzică populară a transmis rubrica ”Cum trăim” în cadrul căreia dr I. Moraru – secretar general al sănătății și prevederilor sociale (L.D. probabil secretar de stat la Ministerul Sănătății) a vorbit despre asistența medicală în țara noastră, arătînd că țara noastră este printre țările cu cea mai bună asigurare medicală. În încheiere a transmis de la Sala Palatului recitalul de muzică ușoară al tinerilor cîntăreți francezi printre care și Michel Varene care a acordat un interviu. (Cînd am plecat să mă culc, mama a avut grijă să-mi spună să nu aprind chibrituri în verandă pentru că pot fi gaze de la butelie (f just!).

Azi vremea a fost tare frumoasă. Cerul a fost senin și soarele a încălzit puternic. Zăpada s-a topit și n-a mai rămas deloc.

Miercuri 29 XII 1965. Astă noapte m-am culcat la 1.30 (am stat să ascult ”Glasul patriei” crezînd că va fi Poșta Radio, ca în fiecare marți, dar m-am înșelat. Azi dimineață n-am reușit să mă scol decît la 9. Afară atmosfera încremenise, cu cerul acoperit și pe pămînt o ceață rară. Cu greu m-a lămurit mama să mă îmbrac și să merg în sat. Mi-am luat bicicleta și mai întîi m-am dus la Poștă și de acolo la Minigeni, la cooperativă (dar era închis). La poștă am avut două felicitări (de la bunița și de la Dănuț) și felicitare de la Moscova. Mi-a trimis, pe lîngă felicitarea f frumoasă (”Sincere felicitări de ziua Republicii și a Anului Nou. Vă dorim fericire și sănătate! La mulți ani!” Semnat: Radio Moscova.) am găsit în plic și programul emisiunilor pentru perioada octombrie 65 – aprilie 66 și obișnuita prezentare a postului de radio Moscova. (o folosește de cîțiva ani și ar fi cazul să o schimbe: scrie tot romînă în loc de română, RPR în loc de RSR). Am fost fericit că am primit această felicitare. Cu ocazia aceasta mi-am aranjat colecția de scrisori de la Radio Moscova. În total am 15 scrisori primite: 1962 – 1; 1963 – 2; 1964 – 4; 1965 – 8). Dimineața am ascultat emisiunea de la VM: La invitația RDV va pleca în această țară o delegație a US în frunte cu Al Șeleapin. Hidrocentrala Kuibîșev de pe Volga a împlinit 10 ani de la darea ei în folosință. A mai transmis cîteva date despre Venus  2 și 3 + Cuvîntarea lui Titov despre cosmonautica sovietică și americană. Seara n-am reușit să mai ascult pentru că bruia și mă enerva prea tare.

Tata s-a dus de dimineață la Sesiunea Sfatului popular și s-a întors după ora 17. (A luat cuvîntul și a vorbit pe ton ridicat despre ”mîncărimea” dintre salariații comunei: școala cu sfatul, cooperativa cu C.A.P. ul . Mulți l-au aprobat. În acest timp eu cu Mircea am tăiat cu fierăstrăul 20 de lodbe. În urma unei discuții de ieri, Mircea s-a hotărît să plece mîine la București să lucreze. Mama n-a fost de acord și, după aceea, și tata. (încă 18 zile să mai stea acasă). Mama a început să-mi lucreze mînecile la flanea. Pe la 16 a început să ningă și culoarea neagră a fost înlocuită cu albul zăpezii.

Joi 30 decembrie 1965. Ziua Republicii. 18 ani de la alungarea din țară a ultimului monarh. Aseară m-am culcat pe la 9.30, dar cred că am stat pînă pe la 12 vorbind cu Mircea. Adică mai mult a vorbit el, povestindu-mi basme, povești și alte întîmplări mai mult sau mai puțin adevărate (about girls). Azi dimineață m-am sculat la 9. Am ascultat V.M.. Azi a transmis la început o revistă a presei din Moscova: Pravda a scris despre ”Un drum măreț” (about 30th December). De asemenea și Izvestia. RSS Gruzină a fost decorată cu Ordinul Lenin pentru succese în construcția economică, socială și culturală. A făcut apoi o prezentare a Muzeului de istorie din Harkov și în special despre bustul lui Lenin amplasat acolo (din 1936). A transmis apoi reportajul ”Moscova de azi și de mîine” în care a transmis cam următoarele date f interesante. Moscova consumă zilnic 520 de litri de apă. (L.D.: probabil pe cap de locuitor, cu tot cu industria…).  Această cerință este satisfăcută de cinci stații de pompare (în 1966 se va mai construi una). Moscova are o suprafață de 900 de km 2  din care 1/5 sînt spații verzi. Pentru extinderea continuă a spațiilor verzi se plantează anual 250 mii de copaci. Există 3000 de șantiere. În prezent există 985 școli și pînă la sf anului viitor vor fi 1000. Tot în 1966 în Moscova se vor construi 6 cinematografe și 100 de magazine. În Moscova claxonatul este interzis. A prezentat apoi cîteva date despre familia lui Piotr Lobai din Magnitogorsk care a contribuit la ridicarea acestui oraș și a combinatului metalurgic. Tot el a elaborat și prima șarjă (1935). Are 5 fii dintre care unul a lucrat în India unde a elaborat prima șarjă la un combinat cosntruit de ei. A repetat apoi relatarea ”Ștafeta spre Venus”. În încheiere, a cîntat cîntecul ”Iarna” (săltăreț).

După ce-am mîncat, Mircea a făcut curățenie în sufragerie, iar mama a început să se pregătească pentru Anul Nou. Pînă la 6 n-am învățat nimic și nici n-am citit cum am crezut eu că voi face. Mi-am cusut bine servieta cu ață pescărească pe la colțuri, apoi mi-am cusut și cureaua. Pe la 12 am început să tai lemne cu Mircea; am curmat, am despicat și am adus cîteva lăzi cu lemne în casă. S-a completat cu lemne despicate un rînd din săliță.

De dimineață – un cer neobișnuit de senin. Puțina zăpadă ce a mai căzut ieri aproape a dispărut și predomină iar culoaea neagră a cîmpurilor încălzite. Soarele era destul de puternic și era o plăcere să stai pe-afară. De asta am stat și eu mai mult la aer. La 6 am ascultat Moscova. În primul rînd a transmis poporului român cu prilejul zilei naționale – 30 decembrie. După un radiojurnal a transmis comentariul lui Vladimir IlinDe ziua celei de-a 18-a aniversări”. A transmis apoi un reportaj despre orașul Sverdlovsk (Combinatul Uralmaș) și legăturile sale de prietenie cu orașul Timișoara. În încheiere a transmis ”Forța dătătoare de viață a ideilor comunismului” (Pravda). Pe lîngă asta a transmis multă muzică populară românească și rusească. Am ascultat și postul de radio Timișoara (397 m) de la 5.30 la 7. În continuare, ”Vorbește Bucureștiul” a transmis în mai multe limbi pe care nu le-am înțeles. De la 7 la 7.30 pentru Polonia și Bulgaria, De la 7.30 la 8 în indiană, arabă) De la 9.30 la 10 Parla Bucarest, Republica Socialista di Romania.   La postul nostru de radio se transmite o emisiune de cîteva ori pe zi: ”O zi din viața României Socialiste”. Din planurile arhitectonice ale orașului București: se vor termina cartierele Drumul Taberei și Balta Albă. În Balta Albă vor locui 120.00 locuitori, adică populația unui oraș de mărimea Sibiului, Galațiului sau Constanței. Se va construi Studioul de televiziune și Institutul PolitehnicGh. Gheorghiu Dej” cu o capacitate de 10 mii de studenți, ocupînd o suprafață de 200 ha.

Tata a luat azi salariul. Cu banii de la Jana (600) + completările de salar pe lunile trecute + 60 de lei o decontare (fără să plătească C.A. R ul) a adus peste 3000 lei, din care 2300 sînt datorii. În seara asta s-a discutat despre plecarea lui Mircea la București (probabil de luni). Mircea a început să se pregătească și să-și adune lucrurile lui. Mama a muncit cam mult azi și i–a fost rău (din cauza reumatismului). După un ceai și o pastilă i-a mai trecut.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 409 Marți 13 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (137).


Vineri 27 august 1965. Cu o zi înainte de a veni eu acasă, tata a primit o c.p. să se prezinte la Comisariat. A fost și a ridicat foaia mea matricolă pentru trim I și II din clasa IX-a. M-am sculat pe la 11 și m-am dus cu bicicleta la școala cea nouă unde mama mi-a arătat interiorul. Multe părți se aseamănă cu ale școlii noastre (de la Rădăuți). Am făcut experiența cu rîma, dar n-a ieșit nimic. Majoritatea timpului am lucrat cu Mircea la formarea unei curți largi și drepte. Anul acesta sînt mere multe, dar mici și bolnave. Pere sînt destule. Seara am început să citesc ”Stăpînul lumii” de Beleaev.

Sîmbătă 28 august 1965. I-am scris lui Sandu. Am lucrat și azi la pămînt. Vremea a fost tare rece azi. Am primit scrisoare de la bunița. A apărut dicționarul englez. Mircea fumează ”Naționale” (L.D.: cele mai ieftine și mai proaste țigări). Seara am stat mai tîrziu și-am citit ”Stăpînul lumii”.

Duminică 29 august 1965. O zi foarte foarte rece. A plouat în toată țara. Am terminat de citit ”Stăpînul lumii” de Beleaev. Personaje: Stirner, Sauer, Emma Fit, Kranț, Elsa Gluck, Oscar. Rudolf, Karl Gottlieb, Kacinski, Dugav). M-am contrazis cu Mircea în privința hipnotismului și asupra basmelor din carte. Mircea mi-a povestit cum a ajuns și a trecut de Vatra Dornei. Seara ne-am distrat cu hipnotismul și telepatia.

Luni 30 august 1965. Vremea s-a mai încălzit puțin. Am dezlegat anecdote din ”Povestiri și dialoguri”. Sînt cam răcit și mă simt prost. S-a terminat zborul lui Gemini 5. Record mondial de rămînere în Cosmos – 8 zile! Seara am început să citesc ”Ariel”. Mircea a fost la Siret după butelie, dar n-a găsit. Stăm tare prost din cîteva puncte de vedere: banii! Tata și directorul Panțir sînt la cuțite!

Marți 31 august 1965. Azi mama se duce pentru ultima dată la școală: n-au mai încadrat-o! Am luat cartea de-a 9-a de engleză de la început. Vremea se menține capricioasă: cerul e mai mult senin, dar bate un vînt rece și destul de puternic. Noaptea am visat tot timpul că sînt în București. I-am scris buniței. Am scris și la Moscova (am cerut adrese de tineri cu care să corespondez în limba engleză). În plic am pus și o scrisoare (compusă de mine) ca din partea lui Mircea (adrese de corespondențe în limba română). A fost tanti Lucreția cu gemenii Petrică și Paulică pe la noi. Am strîns un butoi de mere de la doi copaci pentru vin. Am scris la ”Flacăra” (adresa mea).

Miercuri 1 septembrie 1965. Azi începe noul ani școlar în U.S. Acum spre toamnă vremea se încălzește din ce în ce mai mult. Azi a fost cu adevărat cald. Am strivit mere în covată. Am fost la Poștă și am dat cele trei scrisori. Pînă acuma am scris 15 scrisori fără a primi măcar un răspuns. Am o mare plăcere să scriu și să comunic, dar și să primesc răspunsuri. Am cules fasolea din grădină. Au fost micuții Petrică și Paulică pe aici și m-au mai plictisit cu întrebări. M-am întîlnit cu Cutaș Haralambie și mi-a adus cîteva noutăți de la internat. Pedagogul Hollinger a plecat în Palestina și a intrat, în locul lui, Haiuță Țopa!…  Mircea s-a pornit la 5.30 la Siret și a venit la 7.30 de la Rădăuți cu cumpărături. Am terminat de citit ”Ariel” de Beleaev. Cu toate că-i fantastică are unele părți foarte reale și inspirate. M-a impresionat caracterul lui Ariel. Mama mai merge la școală cu vagi speranțe. Tatei i s-a făcut un buboi pe față. Seara am început să citesc ”Steaua K.E.Ț” tot de Beleaev. Au început să mă pasioneze romanele astea științifico-fantastice.

Joi 2 septembrie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și caldă(roasă). Azi se împlinesc 20 de ani de la constituirea R.D. Vietnam. Ieri a început învățămîntul și în Israel (patru clase gratuite). Am ascultat la radio Con Israel (pe 400 m). Noi incidente militare la granița dintre India și Pachistan. Tata a adus de la Ungureanu o presă cu care a stors merele. Seara am fost amîndoi după salar(iu). (23 – 24 august = 150 lei).

Vineri 3 septembrie 1965. Azi dimineață a sosit la Moscova, în U.S., delegația română condusă de N. Ceaușescu. U.S. va livra utilaje pentru   Hidroentrala    de la Porțile de Fier. 20 de ani de la capitularea Japoniei = sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mircea a fost la Siret și a lăsat butelia acolo.  Mama merge încă la școală. Mi-am făcut un plan de activitate pînă pe 14 septembrie cu patru puncte zilnice. Sper să-l îndeplinesc întocmai. Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ceaușescu la sosirea pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Pravda închină o pagină ”scumpului oaspete”. Ziua a fost caldă, totuși a bătut vînt. Merele cad mereu împuținînd recolta. Am învățat 15 strofe din ”Luceafărul” (depășire de plan!).

Sîmbătă 4 septembrie 1965. M-am sculat la 4.30 și am ieșit afară. Se iveau zorile și absolut totul era încremenit. Scena mi-a adus aminte de ”atmosfera” încremenită de pe Lună (cum am citit în ”Steaua K.E.Ț.”). Am primit, în sfîrșit, o scrisoare! Îmi scrie Puiu Petrovici de o surpriză. Mircea a fost la apă. Pa! (știle)!!. Mama și tata au fost la Siret pt. raze (vizita medicală). Știu 25 de strofe din ”Luceafăr

Duminică 5 septembrie 1965. Azi se sărbătorește pentru prima dată în U.S., Ziua petrolistului. Școala medie nr 182 din Moscova este fruntașă și are legături de prietenie cu elevii români. Mi-am îndeplinit și depășit programul. Azi cam înnourat și urîcios. După amiază s-a mai luminat un pic. Azi mi-am descoperit o pasiune nouă (care are totuși ceva vechime): radiofonia și posturile de radio (românești și străine). Mi-am făcut un tabel cu posturile recepționate de mine (ora, lungimea de undă, postul, țara, orașul, limba, adresa, observații…). Această pasiune  are o legătură destul de strînsă cu cu alte două mai vechi: corespondența și vederile. Cunosc acum vreo zece state care au emisiuni în limba română. Azi a reînceput conflictul iordano-israelian (schimb de focuri la frontieră). În prezent sînt două focare mai mari: Kașmir și Vietnam. Azi a fost înmormîntat Albert Schweitzer în spitalul său din Gabon, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 14 ian 1875 în Alsacia). Emisiunea programului I se termină la ora 0, iar a programului II la ora 1. Am ascultat ”Glasul patriei” de la 0.30 la 1. M-am culcat la 1 după intervenția tatei.

Luni 6 septembrie 1965. M-am sculat la 6. În Pakistan s-a introdus starea excepțioală. La Moscova a sosit Antonin Novotny în fruntea unei delegații cehoslovace. Tov N. Ceaușescu a sosit azi la Volgograd – orașul erou. (L.D.: numit, din 1925 pînă în 1961, Stalingrad). Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri. Am calculat orele emisiunilor de la Radio București pentru Marea Britanie (după un anunț din Daywork – D.W). Am ascultat Vorbește Moscova în limba italiană și-am auzit o cuvîntare a tov Maurer (15.30). Mi-am cumpărat caiete și-am început să mă gîndesc la apropiatul an școlar. La 13 mama și tata au plecat la Rădăuți pentru Consfătuirea raională a învățătorilor și profersorilor (trei zile). Am primit un pachețel de la bunița. Mi-a trimis caietul de cuvinte pe care-l uitasem acolo și o carte pentru tata. Am ascultat la 19 și la 19.30 Radio București emisiunea în limba franceză, respectiv în limba italiană. Azi s-a sărbătorit în SUA Ziua Muncii (fondată în 1882) care se sărbătorește în fiecare an în prima zi de luni a lunii septembrie. Am scris o carte poștală la Rumania Today (pentru adrese externe). Spre seară s-a anunțat că situația este foarte gravă în Pakistan. Azi s-a deschis la Brighton în Marea Britanie cel de-al 96-lea Congres al sindicatelor britanice. Am încercat să stau și noaptea asta cît mai tîrziu, dar n-am putut să rezist.

Marți 7 septembrie 1965. Am scris o scrisoare la Cimponeriu Corina din Lugoj și i-am anexat Jocul internațional. Noaptea a plouat și azi e cam frig. Din 21 de scrisori trimise vara aceasta am primit numai la 3 răspuns! Mircea a stat pînă la amiază la tanti Lucreția. A plouat și azi; toamna bate la ușă. De la 2 la 6 am dormit și cînd m-am trezit am stat pe întuneric pînă la 8 cînd m-am dus la tanti dup foc. Nicolae Ceaușescu a sosit azi la Leningrad – oraș erou. (Azi Sankt  Petersburg). Tov I.Gh. Maurer a rostit o cuvîntare. Țara noastră participă la un tîrg internațional la Salonic (ate țări: Spania, Austria ș.a. România -1000 metri pătrați).

Miercuri 8 septembrie 1965. M-am sculat la 8. Am ascultat (în pat) ”Vorbește Moscova” în limba engleză de la 7.30 la 8. Azi e a doua zi a vizitei delegației noastre în Leningrad. Au vizitat Monumentul eroilor și Uzina Metalurgică unde a avut loc un miting al prieteniei. A luat cuvîntul tov Ion Gh. Maurer și N. Ceaușescu (cf Radio Moscova de la 18 la 18.30 pe 134 m). Am primit scrisoare de la Sandu și m-am bucurat tare mult. După masă am dat scrisorile pentru Rumania Today și Corina C. care vor merge mîine. Vremea a fost tare schimbătoare. A fost și cald, dar a și plouat în cîteva serii. U.S. a chemat India și Pakistanul să înceteze conflictul armat. Radio Moscova a anunțat declarația unui fruntaș german despre amestecul Germaniei în Vietnam. Azi am făcut cam 4 kg de must de mere și am băut jumătate. Azi e Sf Maria – hram la Rogojești. Am stat, ca și ieri, singuri. Seara i-am așteptat pe mama și tata dar n-au venit. Seara a fost foarte senin și o splendidă lună plină.

Joi 9 septembrie 1965. 21 de  ani de la Eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist – ziua națională a Bulgariei socialiste. R.P. Chineză a hotărît să ajute Pakistanul împreună cu Indonezia. Aseară am stat tîrziu ascultînd radio și uitîndu-mă prin corespondența mea. Am mai ieșit afară de cîteva ori admirînd minunatul clar de lună. Tot aseară la ora 23 am prins Novisadul cu emisiunea în limba română. După calculele mele ora Belgradului e cu o oră în urma Bucureștiului. Ieri delegația țării noastre a vizitat Muzeul rus și Smolnîi. Delegația noastră a primit trei daruri din partea leningrădenilor. Azi delegația noastră a sosit la Moscova cu avionul. Ieri s-au împlinit 99 de ani de la nașterea lui G. Coșbuc. Aseară am ascultat o serie de emisiuni de la Radio București în germană, italiană, și încheind cu ”Glasul patriei” – Vorbește Bucureștiul. M-am culcat la 1.15 nemaiavînd ce asculta. Azi dimineață m-am sculat la 8 și am făcut o baie cu apă rece în albia amenajată pe capră. După seninul de astă noapte, dimineața a fost tot senină și caldă. Azi se împlinesc 17 ani de la înființarea R.D. Coreene. La amiază a venit și mama cu tata de la Consfătuire. Ca în fiecare an așteptam vești noi și bune. Anul ăsta am avut vești, dar foarte proaste. Mama a dat cerere la secretariat pentru a mă înscrie în clasa X-a, secția umanistică. Se pune însă problema limbii engleze cu care nu se știe dacă se va face vreo clasă. Îmi rămîne să mă duc la secția reală pe care nu o prea înghit. E tare tîmpită situația… Se aude că s-a ”ieftenit” internatul la 400 lei! În viitor, ”Școala medie” se înlocuiește cu denumirea de Liceu (de fapt, o revenire). Anul ăsta vor funcționa licee cu program special (comercial, tehic etc.) Burdujan (directorul adjunct) spune că Pop o să rămînă fără elevi și poate chiar fără post (exigență mare). După masă am luat o grămadă de mere de la tanti Lucreția pentru vin. Mama a scos fotografiile (50 lei). Majoritatea sînt proaste și mișcate… Se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui Alecsandri. ”Gazeta literară” a publicat un număr omagial. Seara am stat iar pînă după ora 10 admirînd seninătatea nopții.

Vineri 10 septembrie 1965. Zi de asemenea senină. Azi și-a încheiat vizita în U.S. delegația R.S.R. Azi s-a făcut vizita medicală la Școala din sat. Mama este încadrată la ciclul II (muzică și educație fizică). În fața casei noastre terenul este acum neted și bătătorit. Fac rondouri cu bicicleta printre copăcei. Seara luna a răsărit perfect de rotundă și parcă mai frumoasă și luminoasă decît în alte dăți.

Sîmbătă 11 septembrie 1965. Zi foarte călduroasă și liniștită. Mama și tata au venit supărați de la școală (enigmă!). Azi a început la Moscova a 130-a stagiune a Teatrului Mare. Situația din Indo-stan e încordată. Azi s-a întors în patrie delegația română după vizita făcută în U.S. Delegația cehoslovacă își continuă vizita vizitînd Minsk ul și Erevan ul. Azi am făcut vin dintr-un butoi de mere strivite. După amiază Mircea a fost la Siret cu bicicleta.

Duminică 12 septembrie 1965. Tot timpul înnorat și a și plouat. Ziua tanchistului în U.S. Mi-am pregătit valiza iar mama mi-a călcat schimburi și m-a pregătit pentru drum. Am fost la poștă cu bicicleta (m-am întîlnit cu Costică Afadăroaie și Vasile Amariei). A fost o duminică cam plicticoasă.

Luni 13 septembrie 1965. M-am sculat la 6 și m-am pregătit de drum la Rădăuți. Am legat plapoma la portbagajul bicicletei și la 7 și ceva am plecat cu speranța că nu va ploua. Însă (azi 13) n-am avut noroc; de cum am plecat a început o ploaie sîcîitoare și destul de pătrunzătoare. Pe la 8 – 8.30 am fost pe la nenea Grigore și apoi am ajuns la 9 la Rădăuți. Am lăsat bagajul omului de serviciu (Boloca). La casierie n-am putut plăti deoarece cererile noastre trebuie discutate. M-am întîlnit cu Prandea: ”Nnn-ai un creion?”. Apoi am fost la Stelu (Ruscior) unde am stat cam o oră. Rodica (Ruscior) vrea să urmeze o școală financiară. M-am întîlnit cu Lungu C-tin (reală), Moroșan P (reală), Andrișan Ghe (L.M., reală), Ungureanu Orest (profesor la Costișa), Iuraș Ghe. și Hotnog C-tin. Am aflat rezultatul de la Liceul Militar; au reușit doi și doi fără loc. M-am întîlnit, de asemenea cu majoritatea profesorilor (Ruscior, Pop, Kamil, Teleagă, Stavri, Burdujan, Storoj etc.). M-am pornit din Rădăuți pe la ora două. Ploaia m-a însoțit tot timpul. Am poposit și pe la Dornești. Pe aici ploaia a fost cam rece…!. În Gropeni m-a prins încă un pui de ploaie… Am ajuns acasă fleașcă de apă și puțin răcit. Pînă seara m-am odihnit și m-am mai pregătit pentru școală.

Marți 14 septembrie 1965. Spre deosebire de ziua amărîtă de ieri azi e frumos și pămîntul se usucă ușor. La amiază (13 h) am ieșit la Sfat să plec cu cursa spre Rădăuți. Cursa a trecut însă fără să oprească. Neavînd ce face am plecat cu ”Salvarea” (unica salvare!) pînă la Siret. Aici cu mare greu am prins cursa de Rădăuți. M-am dat jos cu Cutaș la poarta internatului. Am găsit un loc în (dormitorul) 5 și m-am dus în oraș. La autogară l-am întîlnit pe Gherasim și, mai tîrziu, pe Simionesi. Am mers cu ei la o gazdă pe Str Tineretului (Moroșan). Spre seară m-am răzgîndit și-am cărăbănit bagajele la internat. Aici m-am mutat cu Toader în dormitorul 4 și am ales un dulap. Seara m-am dus cu Toader și Stelică Irimia prin oraș. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 402  Marți 6 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (130)


A patra vacanță intertrimestrială de licean prostuț. Clasa IX-a. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1964 – 11 ianuarie 1965. Grămești, Siret, Rădăuți.

Miercuri 23 XII 1964. Prima zi din mult așteptata vacanță de iarnă. Nici n-am știut cînd a trecut ziua.

Joi 24 XII 1964. Tata a cumpărat un ”po:k” (L.D. adică un porc. Comerțul nefiind liber, crescătorii de animale erau obligați să vîndă animalele, pe care le creșteau, doar statului, pentru ca apoi acesta să le revândă populației. Cei care vindeau direct consumatorilor erau pasibili de amenzi, confiscarea mărfii etc. De aici și scrierea ”cifrată”… Deja aveam un trimestru de engleză și știam că în engleză românescul  ”porc” se scrie ”pork” și se citește ”po:k” J ). Pînă seara am împodobit pomul, apoi am tăiat lemne și s-a făcut iar seara…

Vineri 25 XII 1964. Crăciunul a găsit satul liniștit și oamenii pregătiți. În sat domnește un aer de sărbătoare. Seara, Mircea a fost la film (”Romînia orizont 64”) dar n-a rulat. Am jucat ”păcălici” și ”capuri și picioare”.

Sîmbătă 26 XII 1964. Tata a plecat, ca de obicei, la școală. Mircea se pregătește pentru sesiunea de examene.  Învăț cu el la limba rusă. Afară e tare frumos. Cerul e senin. Seara a fost tov Panțir cu nevasta la noi. Mircea a fost la film.

Duminică 27 XII 1964. Dimineața a fost înnourat și cețos. Mircea a plecat la ora 6 la Rădăuți și a văzut filmul ”Dragoste la zero grade”. Pe la amiază a venit nenea Grigore și tanti Nuți. Tata a plecat după căruță, iar ei au plecat acasă. La amiază a fost cald și soarele strălucea. Am făcut o poză și am mai stricat două poziții.

Luni 28 XII 1964. A fost și azi cald, dar după amiază a nins puțin cu ace de ghiață. Am scris la (Radio) Moscova. Am primit (noi, familia) o felicitare de la București. I-am trimis o felicitare tov. Dirigintă Ruscior Ana și tov prof de engleză Pop M. (A Happy New Year 1965!).

Marți 29 XII 1964. Se împlinesc 17 ani de la crearea R.P.R. Dimineața am fost la Siret cu bicicleta și am cumpărat 10 bilete de doi lei la Loto. A fost o vreme călduță. Spre seară a nins. În seara asta tata este de pază la școală.

Joi 31 XII 1964. Pregătiri, repetiții și freamăt prin sat. Odată cu seara au venit primii urători, apoi au mai venit vreo zece. A fost și o ”capră” și un ”căluț”. Am urat și eu cu Mircea (25 + 10). După masă am așteptat cu toții ora 12 să întîmpinăm Noul An. Am ascultat la radio cuvîntul tov Gh. Gheorghiu Dej. La mulți ani!

Vineri 1 ianuarie 1965. Dimineață au venit semănătorii. A fost o zi minunată cu un cer clar, albastru de tot… Am făcut două poze afară și am terminat clișeul. Am citit ”Aminiri din copilărie” de Creangă.

Sîmbătă 2 ianuarie 1965. Pe copaci se menține promoroaca. M-am dat cu sania. Mircea se pregătește pentru examene. Am terminat de citit Creangă.

Duminică 3 ianuarie 1965. A fost senin. A blue sky. Imediat după prînz cerul s-a încețoșat. Am depus 43 + 27 = 70 lei pe cec. Azi dimineață Mircea a plecat la Rădăuți. Spre seară (in the afternoon) au venit la noi în vizită soții Panțir.

Luni 4 ianuarie 1965. Dimineața era polei. La amiază a început să plouă și drumul era ca sticla. Apoi a început să ningă din belșug. Tata s-a pornit să plece la Iași, dar s-a întors înapoi.

Marți 5 ianuarie 1964. Toată ziua a bătut vîntul și a viscolit zăpada. Am stat mult pe-afară și am răcit bine. Seara, mama și bunița au povestit întîmplări din vremi trecute.

Miercuri 6 ianuarie 1965. Au trecut 15 ani din ziua de Vineri 6 ianuarie 1950. A fost o zi frumoasă, cu soare. La amiază, tata a plecat la Iași.

Joi 7 ianuarie 1965. Ieri (last night) m-am culcat la ora două pentru că am citit ”O cursă înverșunată” de V. Bill Belțerkovski. Azi m-am trezit la 10. Ninge și viscolește mereu. Am avut ce desfunda zilele astea. Am jucat ”yediș” cu bunița și a fost 3 – 0 pentru mine.

Vineri 8 ianuarie 1965. Dimineața – ger. Amiaza – cald. Seara – ger. Am trimis un pachet la Borș (L.D. De fapt, este vorba despre Broș Ecaterina, respectiv tanti Tinca, sora buniței care locuia în București într-o minicămăruță, în aceeași miniogradă cu bunița pe str Duzilor 15. Tatăl meu s-a aflat într-un clasic conflict ginere – soacră, iar cînd se referea la sora buniței tata folosea apelativul sarcastic ”Madam Borș”). Am primit scrisoare de la Mircea în care spune că a dat bine pînă acum. La amiază a venit tata cu o mulțime de vești de la Iași. Mi-a cumpărat un stilou (verde deschis) de 50 de lei, de ziua mea. Și-a adus diploma de profesor. S-a întîmplat un accident la Dorohoi. Au murit arși 12 oameni și 4 sunt foarte grav.

Sîmbătă 9 ianuarie 1965. Am pregătit toată ziua valiza și lucrurile. A fost cald și zăpada s-a topit în parte. A așternut la afumătoare.

Duminică 10 ianuarie 1965. Am venit cu cursa de 6 la Rădăuți. Mircea m-a așteptat, am venit la internat apoi la școală pentru că n-am avut dovadă de la dispensar (aviz epidemiologic). Am plătit internatul (189 lei). Am fost cu Toader (Gherasim), Cezar (Grămadă), Gigi (Simionesi) la filmul american ”Can Can” și apoi la filmul cehoslovac ”Teama”. Seara, m-am întîlnit cu Mircea și Jana (Jana Bobu, o fată din Grămești)    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 380 Luni 15 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (108).


Duminecă 28 mai 1966. Noaptea trecută, absolvenții de la Liceul 1 au chefuit, nu glumă! Pe la 12 a venit unul Zup, beat, și a început să facă scandal. Înjura grozav și făcea lucruri nesăbuite. L-a îmbrîncit pe Atănăsoae pentru te miri ce. Dacă eram în locul lui Atănăsoae, îl pocneam de-i sărea beția. Ne enerva pe toți. Noroc c-a adormit.

Dimineața la 5 a venit și Toader de la banchet. Mi-a promis că nu rămîne (după ce dă florile) și totuși a rămas.

Pe la 7 a venit Mircea și m-a rugat să-i fac rost de un stilou și de o carte de limba română. Azi are examen la acest obiect. (a aflat subiectele de la M. Bujdei).

Azi am îmbrăcat cămașa de la Mircea, pantalonii cei gri, canadiana și de dimineață mi-am făcut treabă în oraș să-mi cumpăr o cravată. Azi erau închise magazinele

După ploile de pînă acum, azi dimineață cerul era senin. Dar numai pentru o oră. În restul zilei a fost tot timpul neguros și a plouat.

Toader a povestit cum a petrecut noaptea. A tras mult la măsea și s-a întreținut tot timpul cu Nenati Lucia (XE) și cu Doina Hlinschi (X F). Nenati l-a mai învățat să mai danseze și-acum se ține de capul lui (ar vrea să se împrietenească!). Cu Doina, de asemenea. Au intrat în intimități. (”Cine ne mai stă nouă în cale? Natalița!!). Toader a întrecut măsura… Acuma nu mai poate scăpa de ele și, pe lîngă toate, s-a compromis în fața Nataliei (chestia cu Doina H. a fost aranjată chiar de ea). Ne-a mai povestit ce făcea profesorul Teleagă (fizică), cum s-a îmbătat Croitoru (economie), cum dansa Ciobanu (fizică) și multe altele.

Dimineață am luat masa în Sala de mese înșirați pe lîngă mesele puse cap la cap. Noroc că eram puțini. De la 9 la 10 am stat în meditație. Dar n-am pus mîna pe-o carte, doamne ferește!

La 10 am avut pauză. Am mers cu Toader la Alimentara, ne-am luat o șocolată și cînd am ieșit afară ne-am întîlnit cu profesoara de rusă: ”Iar prietenii nedespărțiți!” Au observat mulți prietenia noastră, vizibilă și puternică. Toader și-a mai adus aminte că cei de la banchet i-au zis că noi suntem ca două jumătăți (deci el nu era întreg). Am mers apoi pînă în oraș, în plimbare. Pe drum, Toader a încercat să mă convingă să vin și eu la reuniune, diseară (tot cu clasele a XI-a). Nu-s eu de reuniuni. Începînd de aseară am devenit chiar pesimist (iar mă apucă). Mă gîndeam că ce rost are să învăț să dansez. Îndată îmbătrînești, apoi… nimic! Dacă ar fi – la un moment dat – toți așa ca mine, s-ar întoarce lumea cu susu-n jos! Noroc că nu mă apucă așa des, ca la-nceput.

De la 10.30 la 12 s-a făcut meditația, dar Prandea – a 8-a minune a lumii – a dat drumul la difuzor și ne-a delectat c-o muzică populară. N-am învățat nimic. Nici nu este prea mult de învățat acum, dar totuși…

După ce s-a dat masa, am jucat mult tenis cu Costică, pînă pe la 4. Deoarece ploua (o ploaie enervantă, de toamnă) am mers în dormitor, unde m-am întins pe patul confortabil și în timp ce ceilalți băieți se distrau, am adormit timp de vreo două ore. Cînd m-am sculat, am căpătat iar poftă de viață, de glumă, de rîs. În dormitorul 9 au dormit niște fete (între 12 și 16 ani, probabil niște sportive). Cu ceilalți băieți am început să ne aruncăm  cuvinte grele, printre uși. Ba ne zgîiam pe la geamuri. Ca în batjocură am aruncat un pantof înăuntru, dar a trebuit să o iau imediat la fugă; era pericol să mi-l pună pe ceafă. Apoi, nu știu de unde a apărut un șoarec. L-am apucat de codiță și l-am aruncat pe unul din paturi. N-am mai văzut cum au reacționat, căci iar am întins-o. Erau cam sălbăticuțe și mă așteptam la orice. După asta am ieșit pe-afară, am jucat tenis pînă la 6 (cînd ne-a luat Prandea la meditație). Toader s-a dus iar la școală. Costică s-a găsit să mă lămurească să vin și eu la vreo petrecere (”Mă, Liviu, cu giumbușlucurile astea ale tale, zău că ai avea succes”). Pînă la 7.30 am mai scris în Jurnal. La 7.30 – altă minune: Prandea ne-a dat drumul la dormitoare!

În seara asta este un fel de continuare a banchetului (azi fără profesori). Au venit tot soiul de eleve, care mai de care mai aranjate. Din dormitorul nostru se vedea clar cum fumau fetele în fața meditației de-a 11-a, unde acuma-i un fel de dormitor. Proastele!

În seara asta a venit Mircea și a rămas să doarmă la mine. Mi-a pus el pantalonii la dungă, sub pătură și cu cearșaful deasupra.

Luni 30 mai 1966. Am dormit destul de bine cu Mircea. Dimineața m-am sculat primul, l-am sculat și pe Mircea și înainte de ora 6 (adică înainte de a veni pedagogul) Mircea deja era plecat din dormitor. Dar aseară Prandea a făcut-o lată de tot și azi dimineață nu ne-a sculat nimeni. Fiecare a dormit cît a putut. Pe la 7 a venit și Haiuță și i-a urnit pe cei mai somnoroși. Eu am venit în meditație și-am mai scris Jurnalul (iar am rămas în urmă). Astă-noapte am avut un vis pe care ”n-am visat” să-l visez. Am visat-o pe B.M. într-o rochie veche, murdară, dar ea era curată și frumoasă. Un fel de iluzii…

Orima oră de emoții a fost la limba latină. Pentru azi am avut recapitulare și baba s-a gîndit că poate aicea s-o mai mișc un pic. Dar eu – clei. Mi-a pus cîteva întrebări, iar eu am luat iar poziția mutului. Profesoara s-a enervat – avea tot dreptul! – și m-a amenințat: ”Druguș! Tu riști să rămîi corijent pe vară!”. Eu m-am mulțumit să zîmbesc sarcastic. Doar știu de la Atănăsoae că i-a zis Nelu Alexinschi ce i-a spus baba despre mine: ”Druguș poate să nu învețe deloc la latină; dacă ăsta-i unicul obiect greu, îi dau drumul fără discuție”.

La economie politică Economul a întîrziat cîteva minute apoi a ascultat cu multă răbdare cîteva fete, după care ne-a predat ultima lecție din carte.

La muzică, băbuța ne-a făcut mai mult diriginție, explicînd, la urmă, niscai noțiuni de istoria muzicii. De acum trecem la recapitularea materiei.

Prima jumătate a orei următoare am fost liberi, iar fetele au început să danseze nevoie mare. Băimăcean era cîntăreața și-i dădea și din gură și la darabană. Halip era cu solzul, iar eu cu ”fluierul”. S-au făcut și sîrbe. Magopăț ”a dansat” cu Ica. Făcea niște figuri atît de comice că era imposibil să nu te pufnească rîsul. Ca de obicei, eu am sta deoparte, retras.

Azi l-am văzut pe Gherasim discutînd cu Nenati. Asta se bagă așa în om și-l compromite… Doina H: ”Vezi că te bate Natalița!”. Nenati a început să-i zică lui Toader că nu mai vorbește cu Scîntei Dragoș. Mă mir că nu i-a propus direct prietenie. Prea vizibil bate șaua. În pauză, Nenati era un pic veselă, iar eu am și găsit prilejul s-o înțep: ”Mai ai chef?”. Atît mi-a trebuit! În ora de chimie a început să mă bombardeze cu bilețele și să mă întrebe cine m-a informat. Din cele vreo 10 bilețele în niciunul nu i-am dat un răspuns clar, ci am ocolit-o, luînd-o cu alte teme, vorbind mai mult despre mine. În ora de educație fizică am stat în clasă deoarece terenul era plin de apă, iar sala nu era încă amenajată în urma banchetului. La engleză, spre neașteptarea noastră ne-a adus tezele. Cele mai bune: eu și Albu (8), Toader – 7, Costică – 6. Profesorul se îndoia de teza lui Costică și a început să-l ia la întrebări. Eu am vrut să-i spun ceva lui Costică. Pop m-a văzut și m-a apostrofat foarte serios: ”Druguș, dacă ești indisciplinat, te pot da afară!” Restul orei – adică la corectarea tezei – am stat degeaba.

În pauză i-am arătat lui Toader bilețelele de la Nenati (a rîs).

După masă am jucat tenis cu Costică. În acest timp a venit Mircea pe la mine și mi-a spus că ar avea nevoie de vreo 150 de lei pentru a-și cumpăra nu știu ce. Dar eu eram lefter. Pînă la 4.30 am citit din ”Mărul roșu”, o culegere de nuvele de autori ruși.

La 4.30 am plecat cu vreo 10 băieți de la internat la spectacol. Eu am luat-o prin oraș, apoi am venit la Casa de Cultură unde trebuia să-l aștept pe Toader. Dar se făcuse 5 și el nu venea. Crăpam de ciudă. Deodată îl văd venind tot o fugă de la internat. Am intrat repede și, în mare grabă, ne-am căutat locurile. Am mai stat un pic și a început spectacolul ”Vinovați fără vină” de N. Ostrovski – piesă în patru acte. Mi-a plăcut și m-a impresionat această piesă. Jocul de scenă al mamei lui Neznanov a fost cu totul mișcător. La urmă a fost duioasă și întîlnirea dintre Neznamov cu mama lui. În sală puteai vedea multe femei și fete cu batista la ochi. Cele patru acte, cu pauze destul de lungi (au avut decorururi foarte diferite de la un act la altul) ne-a ținut pînă la 8 și 10. Dar vai de masa noastră. Aproape nimeni n-a mîncat macaroanele cu (puțină) brînză și n-a băut ceaiul care nu era nici cald nici rece. Rămîneam flămînd dacă lui Toader nu i-ar fi venit de-acasă. Am fost la sala de valize și-am mîncat împreună pe săturate (pîine albă și piftele, prăjituri și mere). Pe la 8.45 am intrat în meditație. Pînă la 9 n-am mai avut ce să învăț. Seara la 9 Mircea era prezent la mine. El s-a culcat, iar noi ceilalți ne-am dat pe veselie. Am pus dulapu-n ușă și am făcut niște sîrbe, cu comandă. Cînd  a venit Haiuță, toți eram în paturi. Toader a dat dulapul din ușă, la cererea lui Haiuță. Drept pedeapsă ne-a spus să ne mutăm cu toții în 19, iar cei din 10 să vină în 11.

Marți 31 mai 1966. Astă noapte eu am dormit în patul și așternutul lui Arcadie iar Mircea a dormit singur.

Ieri, toată ziua a fost înnourat și ploios. Azi, la fel.

Dimineața, Mircea s-a sculat înainte de 6, iar la 6 era plecat. Cînd a venit Haiuță prin dormitoare, a începînd să strige, arătîndu-și originea…

M-am obișnuit acum ca în fiecare seară să-mi pun pantalonii la dungă sub cearșaf. Port tot cămașa de la Mircea. Ieri am avut o cravată albastră ce o primisem eu de la bunița. Azi am luat-o pe cea neagră. Amîndouă se potrivesc.

Începînd de ieri, elevii claselor a 9-a și a 10-a de la Liceul 1, învață și ei dimineața. Acum sîntem cu toții în meditație și parcă mă simt stingherit. Aseară și azi dimineață am citit din ”Mărul roșu”. Am găsit cîteva vorbulițe de duh, pe care, ca de obicei, mi le-am notat. Iată-le:

Racul, știe fiecare/ E viteaz nevoie mare // Dar cănd lupta e în toi/ El se trage înapoi”.

” – Și după aia? – După aia, piți gaia”    ”Iubește și te-nmulțește că pe noi nu ne privește”

”E atîta strălucire-n jur/ Văzduhu-i de cleștar // Sclipește-al cerului azur/ E primăvară iar!”

Azi, la ora de română, mi-am continuat obiceiul de a mă uita fix în ochii tinerei noastre profesoare. La sf orei, dînsa m-a pus să vorbesc despre lecția nouă, crezînd că am fost foarte atent. Dar eu am văzut numai ochii și nimic altceva; de auzit – mai puțin! M-am făcut de rîs c-am început să le bolmojesc…

La ora de l rusă, a început Nenati cu ”corespondența”. Am primit niște bilete c-am rămas uimit de ”filozofia” ei. La un timp mi-a venit și să rîd! Mă întreabă cum nu mă plictisesc eu în lumea asta? Ea se plictisește de moarte și nici o carte, nici un spectacol, nimic n-o mai satisface. Lumea înconjurătoare o numește ”societate inferioară”. I-am răspuns, dar n-am fost de acord cu ea în niciun caz. Scrie Nenati: ”Fără modestie, sînt o bună filozoafă”. Eu: ”N-am nimic împotrivă”. Am mai făcut un schimb de tîmpenii din astea pînă m-a enervat și am încercat să-i dau fiecare răspuns cît mai laconic și mai tăios. Ea însă – ca scaiul de oaie! Asta-mi mai trebuia acum.

La dirigenție, baba ne-a făcut teorii și i-a prezentat fiecărui elev situația sa. La matematică, Hrișcă a scos-o pe Buhai la tablă; n-a știut nimic și profesorul i-a pus 2. A început să-i înșire că habar n-are de materie (just!). Și finalul: ”Să nu mai trimiteți cunoștințe și intervenții că mai rău faceți!” Cu asta a ieșit foarte nervos din clasă. Acum B.M. are la sigur 3 obiecte căzute – deci ”repechinche – șepte ani în clasa zecea”. La ora de cor nu s-a cîntat. Probabil profesoara a pus note, iar noi – cei patru băieți care-am mai rămas la tenor – ne-am petrecut ora povestind. După oră m-am dus la dirigintă să-mi semneze un bilet de voie să merg la film (Toader n-a mai îndrăznit să meargă la Zăicescu). Diriginta a început să facă nazuri: că nu știe dacă-i bun filmul, dacă-i voie și alte ”motive” (nu mai am de învățat?). Apoi mă întreabă cu cine voi merge. N-am ce face și-i spun că merg cu Toader. Diriginta se duce în cancelarie, se sfătuiește cu Zăicescu și alți profesori să vadă dacă-i voie. Vine la mine rîzînd și-mi spune: ”Cum să vă dau eu voie? De unde știu eu  ce tineri și ce domnișoare merg cu voi? Ei! Dacă merge și domnișoara Hasna Lucia, poate-ți dau drumul…”. Cînd am auzit de la băbuță că eu aș avea legături cu Hasna m-a apucat rîsul. Să-i zic că nu-i adevărat, ar avea motive să creadă c-o apăr și iese mai rău. Am rîs și eu odată cu ea și gata. Dar, imediat apare și Zăicescu, tot rîzînd, și spune: ”Nu tovarășa dirigintă! Dacă merge Hanuseac Teodora dintr-a 11-a, atunci dați-i drumul”. M-am mulțumit să rîd și la auzul acestei replici și-am plecat apoi în clasă. (Cînd m-am uitat la Zăicescu am văzut că se uita la mine și rîdea grozav). Cînd a venit în clasă, Zăicescu m-a mai întrebat: ”Și zici că merge și Gherazim?” Eu: ”Da, ar vrea să meargă”. Zăicescu: ”Bine, măi! Vii la mine după ore!”. Tot timpul cît vorbea cu mine zîmbea, nu știu de ce. Cît tărăboi pentru o simplă semnătură! Și cînd mă gîndesc că am putea vedea filmul și fără asta, hușchindu-ne pur și simplu…

În ora de naturale, Zăicescu a ascultat. A întrebat ce înseamnă cuvîntul ”apatie”. M-a pus pe mine să-l explic; n-am știut să-l explic așa bine și a pus-o apoi pe Nenati să explice. Aceasta a început-o cu filozofia ei. Nenati: ”Apatic este unul căruia nu-i place viața”. Zăicescu: ”Dar lui Druguș îi place viața, nu-i așa, măi?!”. În ora asta am rîs grozav, mai ales atunci cînd Zăicescu a întrebat-o pe Teleagă Vioricadin ce-i format corpul omenesc?”. Asta probabil dormea, căci a dat un răspuns minunat: ”Corpul omenesc este format din cap și coadă”. N-am rîs de mult cu asemenea poftă. În ora asta Nenati mi-a mai scris un bilețel. A îndrăznit să mă numească ”my friend”. Apoi, în alt bilet: ”Să nu crezi că mă interesează mai mult Gherasim...”. Ce-o mai urmări cu asta, cam greu de priceput. Cert este faptul că îi voi da toate planurile peste cap.

După ore l-am căutat pe Zăicescu la cabinet și mi-a dat semnătura pentru care s-a făcut atîta tărăboi. N-am crezut c-am să ajung la Zăicescu să-mi semneze. Acesta m-a întrebat: ”Gherazim n-a îndrăznit să vină la mine?” Eu: ”Nu știu!”.

După ce-am luat masa l-am căutat pe Gherasim să mergem împreună la film. Cum nu l-am găsit aici am pornit în oraș să-l caut. Dar nici în parc, pe banca lui preferată nu l-am găsit și nici la cinema ”Unirea”. Am venit înapoi la internat, supărat pe el și hotărît să-l muștruluiesc un pic pentru fenta asta, cînd îl voi întîlni.

Pînă la 5 nici n-am învățat, nici n-am scris în Jurnal. La 5 am ieșit în oraș să fac ceva cumpărături. Pe la linie m-am întîlnit cu Toader. De la cîțiva pași i-am spus: ”Măi Toader, mi-ai belit obrazul!” Apoi, supărat i-am spus ce și cum s-a întîmplat. El a fost cu Natalița și cu Doina la film. L-am luat și pe el în oraș și discutînd așa, totul s-a împăcat. Toader: ”Mă, dacă vrei tu, merg și eu mîine la film”. Eu: ”Bine”. Am mers la librărie și am făcut o mulțime de cumpărături. Am luat un caiet de 10 lei (cu coperte cafenii pentru Album), două pixuri albastre (doi lei bucata) + trei rezerve. Sistemul după care sunt făcute aceste pixuri m-a impresionat. E foarte simplu și parcă mă gîndesc cum nu s-a gîndit nimeni pînă acum să facă așa ceva. E f practic. Mi-am mai luat mine pentru creionul automat și-un carnet de însemnări (cu pătrățele, coperte veline, 4 lei – volumul al III-lea la Însemnări de buzunar). Am dat și pe la lenjerie de unde mi-am cumpărat o cravată de 25 de lei (un albastru strălucitor împătrățit cu negru).

În pauza de 7 am mers cu Toader pe asfalt, dincolo de Rădăuți (Toader a fumat două țigări). Am povestit o mulțime de întîmplări din viața școlară. În D o fată l-a botezat pe Garabet Ibrăileanu zicîndu-i Garibaldi Brăileanu!

După 8 a venit Mircea pe la mine, Mi-a spus că a vîndut pixul cu 15 lei! (de la 4 la 15!). Ca de obicei, seara am făcut o baie generală și mi-am pus pantalonii la dungă. Aceste două obiceiuri sînt foarte sănătoase și n-aș vrea să mă debarasez de ele.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 369 Joi 4 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (97).


Miercuri 4 mai 1966. Cu toate că aseară m-am culcat așa tîrziu, dimineața m-am sculat la 4.30 cînd se făcuse bine ziuă. Soarele răsare la 5 acum. După ce mi-am făcut tot dichisul, la 5 și ceva am fost în meditație (pe coridor). După cîteva însemnări pentru ziua de ieri am început imediat să învăț. Cam de mult n-am făcut un asemenea sacrificiu… Azi dimineață am pus accent pe engleză, învățînd pînă la 6.10. După asta am citit la l latină și l română. Pe la 6.30 am ieșit afară și-am stat aproape o oră pe teren, citind la economie. E o lecție tare grea și-i pericol de extemporal. (Popovici Neculai: ”La economie am notă; dacă vrea să dea extemporal facem gît că sîntem la balet. Deci la obiectul ăsta știu…”).

Iată alte două ”perle” de-ale profesorului-inginer Teodorescu (Lic 1): ”Băiețaș, cu 3 înainte, marș!” și ”Trei, Doamne, și toți clei” (asta de la urmă mai merge…).

Azi, ca de altfel și în zilele de pînă acum a fost mult soare. Cerul e mereu senin.

La școală am fost  mai mult dispus să glumesc și să nu stau ca mutu. Prima oră am avut latina. Profesoara însă a lipsit. Mai tîrziu am aflat că a murit tatăl lui Nelu Alexinschi (cl. X F) cu care era rudă apropiată și acesta este motivul lipsei. În această oră am stat degeaba. În banca noastră din fund au venit și ceilalți doi băieți și-am chibițat despre fotbal și alte sporturi. Ora următoare: l română. După cîte-am observat eu, profesoara Scurtu începe să se … îngroașe. S-ar putea ca la sf acestui trimestru să nu facem tot cu ea… A ascultat puțin și a dictat restul orei.

În pauza mare a fost mama pe la mine. A venit la Rădăuți să-și facă niște consultații și să se interneze la spital. Mi-a lăsat 500 de lei să plătesc și pentru luna iunie și să-mi mai cumpăr cîte ceva. Am mers cu dînsa pînă la școala veche unde eu am făcut ora de educație fizică.

S-a făcut săritura în înălțime și totodată un concurs cu cel mai bun săritor – la fete și la băieți. Nichiforiuc Geta a sărit 1.20 și a ieșit prima (la foarfecă). Din cei patru băieți numai eu și Gozec am sărit. Eu am sărit 1.25, dar n-am loc pentru elan și din cauza asta nu iese mai mult. Eu m-am obișnuit s-o fac prin rostogolire și nu prin clasica foarfecă. Ora următoare am avut fizica: am făcut la laborator. Ca de obicei toți băieții am stat în partea stîngă, primul rînd de scaune. N-a ascultat și ne-a plictisit toată ora cu niște experiențe oribile, repetate la infinit și în mare parte nereușite.

(Albu: ”Druguș, mai ții minte cînd aveai hormoni feminini în tine?” Se referea la clasa VIII-a cînd eram prea timid).

După fizică, aveam economia politică. Pericol de extemporal. În clasă au început să se confrunte păreri: – Dăm! – Nu dăm! Toată lumea zicea ”Nu dăm!”, dar eu – ca să fiu mai aiurea – zic: ”Să dăm!”. B.M. a spus și ea să dăm. Cîteva fete au observat asta și au sărit cu gura pe mine: ”Daaa? Toți vreau să nu dăm, numui Druguș și Melexina nu!”. Eu: ”Da, numai eu și Melexina…  Nu vă convine?” La oră, Economul a întîrziat vreo 5-10 minute; toți eram siguri că ne împușcă un extemporal de rămînem cu gura căscată. Pentru a preveni această catastrofă, s-au sculat vreo 8 eleve și s-au scuzat. Cînd a văzut asta, Economul a trimis după dirigintă și i-a arătat cum se învață la noi în clasă. Totuși a scuzat pe cele 8 fete și a ascultat o jumate de oră. B.M. a scăpat fiind la urmă (a cochetat cam mult înspre mine). După ora de economie am ”traversat” în D, la limba engleză. Iată ceva demn de însemnat. La începutul orei Pop a controlat rezumatele. Eu n-am scris, considerînd că îl voi învăța și așa. Dar, vai! A cerut să controleze temele. Cînd a ajuns în dreptul meu am zis cu jumătate de glas: ”Tovarășe profesor, eu n-am scris”. A trecut pe lîngă mine ca și data trecută, fără să zică nimic. Văzînd asta am căscat ochii mari și m-a pufnit rîsul, văzînd asemenea pleașcă. Costică și Puha care n-au scris au primit cîte un 3! (Așa dreptate mai zic și eu…). Azi n-a ascultat, ci a predat toată ora penultima lecție din anul acesta.

După ore am mers spre internat cu Toader și Costică. Pe drum ne-am întîlnit cu Theodora și Felicia care au avut ceva de discutat cu Toader (i-a fixat întîlnire cu I.N. la ora 2.30).

Am luat în grabă masa, apoi am plecat cu Toader pînă în parc. Pe drum mi-a spus un mare secret ce nu merită să fie scris aici, dar totuși îl scriu. Azi, la școală, Zăicescu l-a chemat pe Toader. După ce s-a asigurat că poate avea încredere în Toader i-a spus că vrea să-i încredințeze un secret, cu condiția să nu mai afle nimeni. Toader i-a spus: ”Nimeni, tovarășe diriginte”. Zăicescu: ”Uite măi ce s-a-ntîmplat la blocuri, aseară”. Toader: ”Aseară?” Zăicescu: ”Nu, măi, luni seară! Măi, urît măi! I-a văzut pedagoga: golanii erau în jurul lor și ziceau că nu le vede. Măi Gherazim măi, te rog să mă ajuți să aflu cine au fost. Măi, tu vorbești cu Ieșan?”. Toader: ”Da!”. Zăicescu: ”Ia-o măi la film sau în altă parte și trage-o de limbă să-i spuie pe cei care au fost acolo. (Pedagoga le-a recunoscut pe Ieșan și pe Hasna Lucia). Ajută-mă să-i aflu. Nu cumva erai și tu acolo?” Toader: ”Cînd?” Zăicescu: ”Spune măi și dacă erai și tu acolo, îi gata!”. Toader: ”Nu, la blocuri n-am fost”. Cînd mi-a povestit asta nu mai puteam de rîs. Era ca în romanele polițiste cînd spionul este ales în comisia de cercetare. Ceva însă mi se pare suspect. Eu cred – ca de altfel și Toader – că Zaiciu știe absolut tot și numai cît vrea să-l pună pe Toader la încercare și să vadă cîte parale face. Dacă n-ar ști, n-ar fi interogat-o pe Felicia în ora de Naturale, nu s-ar fi uitat la situația mea din catalog și n-ar fi făcut apropo-uri lui Ieșan și Hasna. Presupunînd asta, Toader și cu mine am hotărît astfel: mîine dimineață el se duce la diriginte în Cabinet și, după ce-l asigură că nu nu va ajunge mai departe, îi spune tot, dar nu chiar tot. Bineînțeles de faptul că eram cam ”veseli” nici nu trebuie amintit. Se va descurca el mîine. Apoi el s-a dus și s-a întîlnit cu Ieșan Natalia. Eu m-am dus pe la autogară să mă întîlnesc cu mama sau cu Mircea. Dar nu m-am întîlnit cu niciunul din ei și fiind ora trei a venit autobuzul de Siret din care a coborît tata: ”Ce-ai la ochi?”. Eu: ”M-am zgîriat”; Tata: ”Cum așa? Erai beat!” (aici a atins problema). M-am dus cu el pînă la Ospătărie, apoi m-am dus prin oraș s-o caut pe mama. Am fost pînă la policlinică, apoi la internat. Aici, Halip Florea mi-a spus că m-a căutat mama. Imediat am luat-o înapoi în oraș unde m-am întîlnit cu Mircea, care m-a dus la mama. Peste cîtva timp a venit și tata. Eram toată familia pe o bancă. Eu cu Mircea m-am dus pînă la Amariței și-am adus butelia (goală!) înapoi. (Decît așa prieteni, mai bine lipsă!). Pe la 4 m-am dus în oraș cu mama și mi-am cumpărat o cămașă destul de frumoasă (47.50 lei). Deoarece vînzătoarea n-avea de unde-mi da rest de la 100, a plătit mama cămașa. Pe la 5 m-am despărțit de toți și-am venit prin oraș. Mi-am cumpărat două perechi de baline, apoi am depus 50 de lei la cec. Acum am patru cecuri de cîte o sută = 400 lei. Încă-i bun.

Pînă la 7 am scris în Jurnal. În pauză Toader mi-a povestit din ce i-a mai spus N. despre noi din seara aia de pomină. Eu eram peste măsură de vorbăreț și de îndrăzneț. Cînd a trecut pedagoga stăteam cu Telucu și le adunam grămadă… Pînă la 9 am scris iar…

Joi 5 mai 1966.  Ieri Haiuță a adus fotografiile făcute de Toader de 1 Mai. Fotografiile făcute de Toader la manifestație au ieșit clare, dar n-au nici o tematică: numai cefe de oameni. Fotografia cu ”janta” a ieșit bună. Haiuță mi-a spus să compun o mică scrisoare către ”Zori Noi” și să alăture fotografiile respective. Am compus-o eu, dar cînd a fost vorba de bani, am rămas pe loc.Trebuia plătită recomandat. (L.D.: Am găsit în Jurnal, pe o foaie separată scrisoarea cu pricina, cea care n-a mai fost trimisă: ”Dragi tovarăși, Nu demult s-a sărbătorit în întreaga țară ziua de 1 Mai care a fost serbată și în orașul nostru. La marea sărbătoare au luat parte muncitori, țărani, elevi și toți oamenii muncii din oraș. // Dat fiind marea importanță a acestui eveniment, am încercat să imortalizez pe peliculă aspecte de la mitingul ce a avut loc în mijlocul orașului nostru.  // Judecînd după calitatea acestor fotografii v-aș ruga să selecționați cîteva pentru publicare. Vă mulțumesc anticipat.”).

Aseară mi s-a stricat ceasul. Tot rămnînea cu un sfert de oră în urmă la fiecare oră. Mergea tare greu. Astă noapte s-a odihnit și azi dimineață – cînd l-am tras – a început să meargă bine (vorba ceasornicarului rădăuțean: ”s-a-ncalcit și apoi s-a descalcit parul…” (L.D. adică părul, respectiv resortul fin de oțel care face ceasul să meargă).

Azi dimineață aveam de gînd să mă scol pe la 5 dar nici după 6 n-am reușit. Dimineață am ieșit și-am mai citit prin grădină. După ce am luat masa am fost la casieria Liceului 1 și-am plătit internatul pînă la sfîrșitul anului: 435 lei (rest 14 lei…). Am ajuns la școală la ora 8 (”Druguș, ia-i luat locul lui Nenati”. Eu: ”Nu! Dar pot să mă iau cu ea de mînă”.

La limba română a ascultat două eleve la poezia ”Zile de durere”, apoi a predat foarte pe larg și amănunțit despre viața poetului  Octavian Goga. Ora a trecut cam greu, deoarece așteptam cu nerăbdare să văd ce a făcut Toader: dacă a întreprins ceva sau nu. Dar am fost dezamăgit: a stat foarte pasiv și n-a fost la diriginte. Ora doua: istoria. Ca o ”recapitulare” pentru teză azi a ascultat pe ultimii elevi care nu aveau notă, apoi a predat și a doua parte a războiului mondial al doilea. În ora asta Cupșan Eufruzina mi-a ”compus” o mică poezie, pe jumătate reușită. Apoi mi-a arătat caietul ei de poezii (comsi-comsa).

În pauză  Toader mi-a spus că a făcut pasul hotărîtor și s-a dus la Zăicescu: ”Tovarășe diriginte, am fost și eu acolo!”. Zăicescu: ”Gata! Da de ce nu mi-ai spus de ieri? Și cine-a mai fost?”. Toader: ”Cutare, Cutare și Cutare”. Toader i-a destăinuit tot în afară de faptul că eram…. cum eram. Zaiciu i-a zis să fie ”mormînt” și să nu mai afle nimeni de asta că-i de rău. Mai tîrziu, l-a sfătuit: ”Să nu mai faci din astea. Acuma ați avut noroc că v-a văzut pedagoga. Dar dacă vă vedea altcineva… Să te păzești!”. Și cu asta s-a încheiat dosarul cu cazul ”celor 9 golani”.

În pauza următoare, Lucia Hasna a venit după fotografii la Toader. Îmi zice: ”Nu mai dansezi twist?” Eu: ”Nu-mi mai aduc aminte”. Probabil c-am făcut-o și p-asta și cred că eram tare caraghios… Înainte de a avea noi naturalele, Zăicescu s-a dus pînă în D, iar eu mă îndreptam spre clasa mea. Fără să vreau m-am uitat înapoi și l-am văzut pe Z. uitîndu-se lung la mine. A început să rîdă. Eu, de asemenea. Apoi, rîzînd, a dat dojenitor din cap.

Ora a treia am avut l rusă și-am rămas la lecția ”Cehov”. La naturale a ascultat jumate de oră, apoi a pus pe cîte cineva să citească din carte. Lecție nouă, dar nu ne-a predat. Cînd a spus ”Buhai, ieși afară cu cartea și citește!”, mai multe fete nu s-au uitat la ea, ci la mine. Au început și ele să prindă firul… (Albu, Grijincu și altele). După ora asta ar fi trebuit să fim liberi, dar ne-a chemat Pop în clasa X-a B să facem împreună engleza și să termine lecția. Deoarece a repetat ceea ce s-a discutat în D, m-am cam plictisit. După ora asta iar ar fi trebuit să fim liberi, dar am avut adunare de UTC. La adunare a participat prof Pop Mihai și diriginta. Adunarea a avut ca temă: ”Să sporim exigența la învățătură”. Adunare așa tîmpită ca asta n-am mai văzut. Nici un pic de combativitate. Au ”luat” cuvîntul numai cîțiva, dar și aceia au fost trași de limbă în mod îngrozitor (Nechiforel Mariana, Ivăniță E., Gozec Victor, Magopăț Gavril – care va fi sancționat). Pe la ora două s-a trecut la punctul doi al ordinii de zi: Primirea de noi membri în organizație. A fost primită eleva Moisuc Maria. Numărul membrilor UTC s-a mărit cu doi anul ăsta.  În sfîrșit, adunarea s-a terminat și-am venit la internat unde mi-a dat masa pe la 2.30. După asta m-am dus direct în grădină, m-am dezbrăcat și m-am întins la soare. După asta m-am mutat la umbră și, pe la 3, am pus haina sub cap cu gîndul să dorm vreun sfert de oră. M-am trezit însă pe la vreo 4, cu capul tehui. M-am dus la pompă să beau apă. N-am ce face, și exclam: ”Măi, da tare mi-e somn  …tui aia a mă-si!”. Cînd mă uit în spate, am încremenit: era Prandea. Mi-a zis însă să plec în meditație și-am scăpat și fără absență. Toader a fost în parc cu N. și l-a văzut pedagogul. La revenirea în internat a avut loc următorul dialog: Pedagogul: ”Gherasim, te-am văzut în parc!”. Gherasim: ”Și eu v-am văzut!”. De la 4 la 5 am stat în meditație. În pauză Toader mi-a spus ceva mai grozav. Cică, în seara aia, după ce s-au întors ei, am început să spun prostii (?!). Cică am stat pe jos și am cam dat drumul la gură. Of, că tare prost am fost…! După pauza de 5 n-am mai fost în meditație, ci am stat cu Toader și-am mai învățat pe-afară. Am fost apoi pe la alimentară și cînd mă întorceam, cu un corn în mînă, îl văd pe Prandea îndreptîndu-se spre mine: ”De ce pleci din meditație fără să-mi spui?”. Apoi: ”Druguș, știi că n-ai abateri, de ce vrei să ai?”. Am fost nevoit să merg în meditație unde-am stat pînă la 7. În pauza de 5 am mers în oraș și mi-am cumpărat un caiet de 10 lei, cu coperte albastre (pentru un album). În pauza de 7 – 8 am mers cu Toader, Costică și Arcadie + Dragoș  Lungu pe asfalt pînă dincolo de ”Rădăuți”. Mergînd așa am făcut-o pe supăratul cu Costică pentru o bomboană. Apoi nu mai știa cum să-mi intre în voie. Am cîntat cîntecele noastre preferate: ”Katiușa” – românește și rusește, ”Ilenuța mea” cu versurile adevărate și cu cele compuse de Costică, apoi ”Marinarul” și altele. Am ajuns la internat după ora 8; meditația începuse de cîteva minute. Prandea era afară și nici n-am simțit cînd s-a apropiat de grupul nostru. Toader cînta: ”Ce te uiți în cur, ce te uiți în cur, ce te uiți în curtea mea? Parcă tu n-ai avea cur, parcă tu n-ai avea cur, parcă tu n-ai avea curtea ta”. În timpul meditației, Prandea a făcut propagandă pentru mergerea la baie. Dar s-au îmscris doar cîțiva. Pretexte: ”dacă-mi vine de-acasă…, dacă am să găsesc bani…, dacă am să am timp…”. Prandea: ”Fără DACĂ! Că DACĂ nu veți merge, faceți baie acasă definitiv”.

Seara în dormitor, nu știu de ce, ne-a apucat o veselie și-un chef de hîrjoană nemaipomenit. Am început să jucăm, să strigăm, să fluierăm. Deodată aud glasul lui Haiuță, la geam: ”Pitic, spune-le să facă liniște!”. Eu n-am ce face și strig cît pot: ”Înțeles, să trăiți!”. Vin apoi Haiuță cu Prandea în dormitor și începe să facă ancheta. La început s-a legat de Pitic, dar eu am recunoscut imediat. Haiuță mi-a zis numai atît: ”Druguș, ți-ai ras lefteria de la mine!”. Apoi a început Prandea: ”Uite ce trebuie aici: să vă bat cu cureaua pînă la sînge chiar acum! Și tu, Druguș, ce te-a apucat? Tu ești un băiat bun, dar faci gafe, faci gafe, știi… ”. De vreo două ori m-a pufnit rîsul și după ce-au ieșit ei afară, am rîs în voie. În seara asta, Prandea a pus pe cîte unul din fiecare clasă să dea orarul. Pe mine m-a socotit tot în D și m-a pus să fac eu orarul pentru D. Dar eu nici nu i-am zis că nu-s în D  și nici n-am făcut orarul.

Seara ne-am culcat, ca de obicei, cu geamul deschis. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 365 Duminică 31 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (93)


Sîmbătă 23 Aprilie 1966. Azi vremea s-a mai îmbunătățit, totuși n-a fost o zi frumoasă.

Dimineața, m-am sculat la 5.30 și am învățat în pat la Istorie pînă la 6. De la 6.30 la 7.30 am mai citit la Fizică și Chimie. La limba latină, la care dau azi teză, nici nu m-am uitat prin carte.

Azi la școală nu m-am manifestat prea mult, dar nici n-am fost chiar mut. La Istorie a ascultat cîteva eleve, apoi – predare. În această oră am rîs de Băimăcean (zisă ”Chirița”) (și-i îndeplinește absolut toate calitățile) care se scula și se anunța. Cînd vroia să spună ceva se încurca și dădea dovadă de o mare incultură și prostie. Ora următoare aveam latina. Cu toate că nici nu știam ce aveam de învățat, m-am hotărît să dau teză. Profesoara Badac: ”dai teză?” Eu: ”Dau! Dau teză!”. Cînd a venit ”baba” eram f vesel și dispus (am rîs către ea și ea a rîs către mine…). Mi-a dat un text din Caesar (pg.128, pasajul II). Dar vai! M-am foit cam mult în bancă după ”izvoare” și profesoara mi-a zis: ”Ce te uiți atîta la Cîmpan?”. (B.M. a rîs, iar eu – la fel). Pe Cîmpan a mutat-o în spate, iar pe Broască a scos-o la ascultat. Am rămas, așadar, singur. Am făcut o teză de minune. Cu cît am găsit cuvinte în dicționarul de la sf cărții am înjghebat cîteva propoziții, dar traduse mot-a-mot. Cînd am recitit din urmă tot ce-am scris m-am speriat. Nimic n-avea sens din toată traducerea mea. E clar, teza asta este ratată. Vîntu a vrut foarte mult să mă ajute, dar n-a avut cum. I-a dat traducerea lui Nasadniuc, dar aceasta-și făcea manichiura și n-avea timp. Profesoara a fost bine dispusă azi și făcea glume de-ale ei, ”antice”. Ea: ”Ai dat-o pe zece, nu-i așa?” Eu: ”Nu prea.”.

În pauză am mai învățat ceva la Chimie. M-am apropiat de ”ea” și am întrebat-o: ”Șotorototo? (L.D.: formula ”șotorototo” era o ”traducere”/ transformare glumeață din ucraineană a expresiei ”Șo to robeș?”/  Ce mai faci?) Ai notă la Fizică? Nici eu n-am prea învățat… Cu latina asta…”. Ea: ”Dar de ce-ai venit la umanistică?”. În pauza următoare mi-a cerut un  strop de cerneală; i-am dat ”with pleasure”. La Chimie l-a ascultat pe Gozec. Cu cît a știut el și pentru că i-a promis profesoarei că-i va face o colecție de metale feroase, i-a pus 7. Azi profesoara s-a enervat foarte mult în clasă și i-a pus un 2 lui Nichiforel pt că n-a știut o definiție. La Fizică l-a ascultat pe Halip (5). Profesoara s-a legat de faptul că se vorbește în timpul explicațiilor și ne-a ținut o morală kilometrică. Ne-a explicat apoi contorul electric cu ajutorul unui magnet. După ora de Fizică puteam să fiu liber, dar mi-am impus să mai stau o oră și să mai prind cîte ceva la limba franceză. Într-adevăr, am învățat destule pronunțări și pot citi destul de bine. Îmi place foarte mult muzicalitatea acestei limbi. Prima propoziție de la lecția ”Une dance significative” o știu deja pe de rost: ”Nabussan, le roi de l ille Serendib, etait toujours loue, trompe et vole par ses administrateurs” (L.D: Acuma am reprodus-o tot din memorie, mai puțin accentele pe care nu le pun din… comoditate).

După ore am venit cu Popovici Nicolae la internat și după ce-am luat masa am jucat tenis cu el. La 14.30 m-am trezit că trebuie să merg la film. M-am gîndit să nu pierd foarte mult din jurnal și-am luat-o la fugă așa cum știu eu, cu pasul întins și elastic. Pe la răscruce am văzut că vine trenul. Erau mai puțin de 50 de metri, dar eu din viteza mea nici n-am putut și nici n-am vrut să mă opresc și dintr-u pas am traversat linia ferată și mi-am continuat fuga nebună. Oamenii se uitau cam lung după mine. După ce-am dat colțul, la chioșcul lui Goraș, am încetinit viteza. Această fugă mi-a folosit căci am ajuns la timp și filmul nu începuse încă. După un jurnal interesant am văzut filmul ”După șine” – italian. Filmul mi-a plăcut și m-a mișcat foarte mult. Felul de a fi al personajului principal, firea sa zgomotoasă și isteață m-a făcut să-l îndrăgesc. Prietenul lui, studentul în anul IV la Drept avea exact aceleași ”calități” ca ale mele. N-am mai văzut pînă acum o asemenea potriveală. De la începutul filmului și pînă a murit Robe, studentul a manifestat aceleași ide și ”aptitudini” ca și mine. La început stătea închis în casă și învăța mereu; cînd a ieșit în lume nu era deloc hotărît, gîndea una și spunea contrariul, nu știa să se poarte cu rudele și prietenii la distracții și petreceri. N-a îndrăznit să vorbească cu o fată, cu toate că-i plăcea și a fotografiat-o pe furiș ca să-i aibă fotografia. În general era foarte stîngaci în probleme din astea. Prietenul lui l-a mai influențat. ”Aș vrea să fiu altfel, dar nu pot”. La urmă, tocmai cînd a mai început să înțeleagă cîte ceva din viață, a făcut excese și și-a găsit moartea în condiții foarte stupide. Toate ”calitățile” pe care i le-am înșirat mai sus mi se potrivesc de minune mie și ar trebui să trag unele învățăminte din astea, dar ”aș vrea să fiu altfel și nu pot”. După film am făcut cîteva raiduri prin oraș apoi am venit la internat. A apărut înghețata prin cofetării și de acum, zilnic, voi frecventa cofetăria. Îmi place grozav…

La internat am jucat mult tenis cu Popovici, apoi cu Gherasim și, spre marea mea satisfacție, constat că merge din ce în ce mai bine. Așa-mi place mie: să fiu practic și să știu de toate; în special fleacuri de-astea. În seara asta băieții au vopsit mingea de fotbal în alb și verde: e frumos, dar nu ține mult. În orele de meditație pînă la 9 i-am scris o scrisoare buniței, apoi am scris în Jurnal. Azi am avut un mic incident cu Zaharia la tenis, și acum se poartă frumos cu mine. Eu, de asemenea.

Duminecă 24 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat înainte de ora 6. Pînă la 7.30 cînd a venit Prandea și ne-a sculat am stat în pat și m-am delectat visînd. Mi-am închipuit o serie întreagă de plăceri sau simple întîmplări posibile care nu știu dacă se vor întîmpla vreodată. Totuși, eu mi le impun să le visez și-mi place (cu ea…).

Acum am un deget scrîntit (cel mic de la mîna stîngă) și s-a umflat dureros. De aproape o săptămînă am un cuțitaș – sistem pește – și nu știu al cui este (nici nu m-am interesat). Azi Popovici Nicolae ne-a povestit un fapt amuzant în legătură cu elevul Leonte Gheorghe.  Acesta a mers la școală fără numărul matricol pe mînă, iar omul de serviciu l-a întrebat răstit: ”Numărul? ”, la care Leonte a răspuns: ”42!!” și trece mai departe (emoticon zîmbăreț). Pentru asta era s-o-ncurce și cît pe ce să se aleagă cu o zi eliminare. (numărul matricol – numărul de la pantofi).

Dimineața m-am schimbat și m-am îmbrăcat în hainele ”de duminecă”, cu toate că ”regulamentul” interzice strict acest lucru. Eu încă-s ”curajos”…

Masa s-a servit mai tîrziu și meditația a început pe la 8.30. Eu am mai stat prin sala de valize și-am jucat tenis. Toader a plecat la 9 prin oraș, apoi a avut ședință la Casa de Cultură (o scurtă conferință cu 8 mai – o jumate de oră). Am stat la meditație pînă la 9.30 cînd – mare minune! – a venit Prandea și ne-a spus că mergem organizat la film. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea în uniformă de taxator (doc albastru) și-i stă. Mai ales șapca face toate paralele…

La Cinema ”7N” unde am fost s-a organizat un concurs ”Cine știe cîștigă” pe tema ”8 mai și cinematografia românească”. Au participat trei fete de la noi și trei băieți de la lic 1. (liceul de băieți). Profesor examinator: Kamil Iacob. Concurenții au fost bine pregătiți, dar Bodaș Elisabeta din cl X-a C (dirig. Kamil Iacob) a răspuns la toate întrebările și însumînd 135 de puncte a cîștigat concursul luînd premiul I (o mapă de 63 de lei + cărți). Locul II a fost cîștigat de Lorin Vasilovici (cl. IX-a Lic.1) (un stilou + cărți). Premiul III – o fată din clasa a X-a B (un creion automat + cărți). Au urmat trei mențiuni + una pentru elevul Broască (cl X Lic 1) care a participat la concursul fulger,– au primit cîte un abonament la film pe două luni la Cinema ”7N”. Kamil a ”arbitrat” foarte corect, presărînd și glume. A urmat filmul românesc ”Furtuna” (cu Victor Rebengiuc). Filmul mi-a plăcut pentru că a arătat și secvențe de pe front. La 12.30 am mers fuga la internat de ne-au dat masa. După asta am ieșit iar în oraș.

Azi a fost o zi frumoasă care s-a menținut așa tot timpul. În timpul amiezii a fost chiar zăpușeală dar plăcută. M-am întîlnit cu mai mulți colegi și colege prin oraș (Geta, Vîntu, Cîmpan, Lazurcă, Rusu Ilie, Rîșcă etc.), dar eu l-am căutat pe Toader și l-am întîlnit pe la ora două cînd se îndrepta spre Cinema ”Unirea”. Azi n-au prea ”circulat” elevii prin oraș ca pînă acum. A mai intrat frica în ei…

La Cinema ”Unirea” am văzut filmul englez ”Gustul mierii”. Unora le-a plăcut, dar mie unul nu prea, ci mai mult m-a enervat. Toți artiștii aveau niște mutre ”simpatice” de-ți venea să fugi. La film l-am văzut pe Costică Grigorean cu fata lui Țopa. După film m-am plimbat cu Toader prin oraș. M-am întîlnit iar cu Mircea (7 lei).  Apoi am fost cu Toader la cofetărie și-am mîncat înghețată. Prin oraș ne-am întîlnit cu Hasna Lucia  și ne-a invitat să mergem în parc în fața partidului. La insistențele lui Toader am luat-o într-acolo, dar am trecut foarte simplu prin fața lor, fără să zicem nimic (era și Natalia cu Teodora pe-acolo). După ce am trecut colțul străzii am stat un pic să ne gîndim ce-i de făcut. Toader mă îndemna să merg cu el, dar sînt prea grosolan și necioplit ca s-o fac. Singur îi era rușine, că se înroșește fără să vrea pînă-n vîrful urechilor (Gluma lui Toader: ”Nu-i așa că-s roșu? Mi-a dat Druguș două palme…”. emoticon zîmbăreț). După asta am fost amîndoi la Mircea la autogară. Nu știu cum am mai îndrăznit să-i mai cer bani. N-avea și m-am rușinat tare de tupeul meu. Deoarece se apropia ora 6 am îndreptat cîrma spre internat. Azi am halit și apoi am coborît în sala de valize unde am jucat încontinuu tenis pînă la ora 7.30. Acum le văd mai bine (nu ca prin pătura udă, ca la-nceput). A început să mă pasioneze tenisul și trebuie să mînuiești paleta cu artă pentru a bara toate mingile și a împinge ”boabele” pe masă.

În seara asta Prandea a venit iar beat, de-abia vorbea. Îi zice lui Țopa: ”Eu numai de patru ori pe săptămînă mă îmbăt”. Dar și cînd se îmbată – o face lată rău. Meditația a început la 7.30 și a ținut pînă la 9. Prandea avea chef de vorbă și i-a făcu o morală bună lui Atănăsoaie (l-a amenințat să se tundă): ”Atănăsoae știi chestia cu părinții tăi…”. Aici Atănăsoae a tăcut. Probabil că l-a atins la punctrul slab. La un moment dat Prandea a zis: ”Fiecare să strîngă murdăria de lîngă banca sa” (zise măgarul, scuturîndu-și urechile). Pretextînd că se apleacă să culeagă hîrtii, fiecare trîntea scaunele cu putere producînd un zgomot infernal, care – cred – ar fi putut fi auzit și de la Liceul 1. Prandea stătea și se uita la noi înconjurat de zgomotoasele manifestări. Băieții vroiau să-l scoată din sărite și de aceea au procedat astfel (fiindcă-i beat).

În dormitor am mai făcut un pic de sport, mi-am pus pantalonii la dungă și m-am așezat în pat cu gîndul să visez. Așa fac întotdeauna. Pe lîngă că visez în timp ce dorm, înainte de a adormi visez cu ochii închiși fiind treaz. După ce mă trezesc dimineața, de asemenea visez pînă îmi sare somnul (majoritatea viselor au legătură cu ea). În seara asta m-am culcat fără să fi citit vreodată la unul din obiecte. Așa pregătire mai zic și eu…

Luni 25 aprilie 1966. Dimineața ne-a sculat Haiuță. Ca de obicei, m-am spălat la pompă, afară. Ază m-am sculat la 6 fără 10 cu gîndul să mai învăț cîte ceva. La și un sfert eram în meditație. Aici Haiuță mi-a dat să citesc revista ”Uniunea Sovietică” cu care am pierdut timpul pînă la și jumătate. După asta mi-am adus aminte că am de învățat la patru obiecte (latină, engleză, chimie și economie politică). La primele nici nu m-am uitat, la al doilea am învățat un pic, la chimie – ioc, iar la economie am citit o dată. ”Cam” slabă pregătire pentru un asemenea orar…

Prima oră: latina. Cu un pic de emoții a trecut și asta. Profesoara mi-a mai făcut cîteva observații să mă trezesc odată… Apoi am luat ca lecție nouă ”Caracterizarea operei lui Cicero”. La economie politică a fost mai grav. În pauză m-am interesat de la cei din clasa X-a A. Regula: dacă nu lipsește nimeni, ascultă de la urmă. Nici la noi nu lipsea nimeni și eram siguri că ascultă pe cei de la coadă. Drept pentru care, pînă a sunat, am citit de două ori prima jumătate a lecției. După cum mă așteptam, m-a ascultat primul. Ceilalți, mai ”șme”, s-au scuzat (Vulpe, B.M., Teleagă Viorica, s-ar fi scuzat și Vlonga Aurora dar erau prea mulți). La început am știut foarte bine, apoi din ce în ce mai slab pînă m-am încurcat cu totul. După mine știusem pe-un 7 dar profesorul, mai exigent, mi-a pus 6 (Vîntu 7, Vlonga 5). Apoi ne-a predat lecția nouă pe care am ascultat-o fără chef. La muzică profesoara nu ne-a lăsat să învățăm la alte obiecte (aveam de gînd să învăț la chimie). Ne-a predat despre ”înaintașii muzicii românești”. În mod deosebit s-a oprit asupra lui Ciprian Porumbescu, povestind multe date biografice. Ne-a povestit despre dragostea nefericită a lui făcînd o paralelă între Veronica Micle și Berta Goldoni – amanta lui. Aceasta s-a căsătorit cu un tînăr din familia Rosignon și a locuit în casa în care locuiește acum profesoara noastră de muzică (Ruscior Ana)… Foarte interesant. Ne-a mai spus că cripta familiei Rosignon în care se află și Berta este în cimitirul din Rădăuți. La chimie, am tremurat prea tare și nu m-a ascultat. Totuși mi-a pus o mulțime de întrebări din bancă. Le-am dat însă răspunsuri bune la toate, avînd manualul deschis. Îmi venea să rîd cînd profesoara îi spunea unei eleve: ”Pe mine nu mă poate fura nimeni. Eu și gîndurile vi le cunosc…”. Nu mi-a pus notă însă… La ed fizică am uitat să-mi iau echipamentul și am făcut așa în pantofii mei sparți (la dreptul îmi ies degetele în afară). Am mers cu Halip pînă la școală exersînd mereu semnalul nostru compus din cîtecele a două păsări: fiu – fiu – fii, fiu – fiu – fi/ fiu – fiu – fi + cîntecul mierloiului. La ora de ed fizică în loc de încălzire am săpat groapa de sărituri, asudînd bine. Profesoara care m-a ”supravegheat”, m-a lăudat, zicînd că ”am forță” și că ”mă pricep la treabă”. Lauda m-a măgulit. Apoi am făcut săritura în înălțime, urmată de handbal, fotbal, volei, de toate. Pe la jumătatea orei m-am spălat, apoi profesoara ne-a chemat să facem flotări pentru notă. Pentru 5 trebuie 6 flotări, pentru fiecare punct în plus trebuie două flotări în plus. Pentru 10 – trebuie 16 flotări.  Eu m-am simțit în putere și-am făcut primul. Am făcut vreo 18 și mai făceam. În orice caz a ieșit un zece. Ceilalți (trei băieți) au luat tot 10 dar nu le-au făcut așa corecte. Restul orei am stat degeaba, apoi am pornit-o singur spre școală. La ora de engleză, pînă a venit profesorul am fost foarte vesel și spiritual, ceea ce nu-mi intră în obicei. De regulă această dispoziție apare după ora de sport făcută normal, fără să obosesc prea mult. Dacă întrec măsura sînt obosit și devin posomorît. La limba engleză Pop a ascultat trei eleve și pe Costică Lungu din D. Au mai rămas patru fără notă din clasa X-a E și ora viitoare mă ascultă la sigur. Costică a încurcat-o. În primul rînd Pop i-a făcut o morală serioasă pentru că n-avea uniformă (pantaloni și cravată); apoi nici n-a știut și a mai ”scos” un 3. Mi se pare că Pop are de gînd să-l lase corigent la engleză. Apoi ne-a predat prima parte a lecției ”The Hotel and Restaurant Workers on Strike” By Jack Lindsay.

După aceste 6 ore am fost liberi. La internat am luat masa în grabă. Am observat că azi s-au întors Florea și Alexandra din Rusia (L.D: de fapt ei au fost la Chișinău…). Știind că azi nu se face atelierul m-am scris și eu pe un bilet împreună cu Gherasim și Lungu Costică și-am plecat la film. Am fugit un pic. Filmul începuse, căci n-a avut jurnal. Dar noi ne-am grăbit să venim crezînd că vedem filmul românesc ”Procesul alb”. A intervenit o schimbare și vrînd-nevrînd am văzut filmul de producție uzbecă ”Furtună deasupra Asiei”. Filmul mi-a plăcut în oarecare măsură. Are specificul lui. Prezintă izbucnirea MRSO în Tașkent, capitala uzbecă. Din fotografiile de pe panoul publicitar ne-am dat seama că a fost rupt o bună parte din film; drept urmare s-a terminat la ora patru. La ieșire mă cam îngrămădeam cu Toader și nu știam că Economul era în fața noastră. Mă mir că nu ne-a apostrofat pe loc.

Cînd am ajuns la internat, mi-am dat seama că mă vîrîsem într-o încurcătură. Eu am avut bilet de voie  cu Gherasim: Druguș plecat la film. Halip N. a făcut bilet de voie și pentru mine: Druguș plecat la atelier. Am avut un mare noroc că nu s-a prins Prandea, altfel o puteam încurca foarte simplu. Pînă la 5 am scris în Jurnal. În pauză mi-am schimbat cărțile, apoi am jucat cu Lungu Arcadie 6 partide de tenis. L-am bătut cu 4-2 la seturi. În orice caz, mi-e inferior.  De la 5.30 la 7 fără 15 am scris în Jurnal încontinuu, cu viteză. Pînă la 7 am scris și o c.p. acasă (pantofi).

În timpul cinei a fost profesorul Prelipcean de la Liceul 1. Întrebarea lui: ”Cum stă situația cu băieții de la Liceul 2? ” Răspunsul pedagogului: ”Mai bună ca în trim. II!”.

În pauză n-am vrut să mmerg cu Toader la plimbare, ci am stat la sala de valize și mi-am tocit nervii cu Evuleț.

Au înflorit din plin mălinii, vișinii iar liliancul a îmbobocit. Au apărut în număr foarte mare cărăbușii. În seara asta a fost o adevărată babilonie cu ei, în meditație. Au fost aduși vreo 10 – 12 ”musafiri” din ăia și le-au dat drumul în așa fel încît să fie mereu 2-3 în aer, să bîzîe. Băieții rîdeau, iar Prandea nu avea ce să le facă. Babii o făcea pe șeful…  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 362 Joi 28 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (90).


Joi 14 aprilie 1966. Aseară, cum a dat drumul la dormitoare am fugit repede sus, m-am dezbrăcat, m-am înarmat cu periuța de dinți și săpun și direcția: spălătorie. Am făcut o baie foarte bună pînă la jumătate și pe picioare. Mi-am spălat și ciorapii, apoi am ieșit pe coridor și mi-am făcut un lustru grozav la pantofi. Așa-mi place mie, să fiu curat. După asta am făcut iar sport. Florin iar a încercat să mă ia înainte, dar l-am pus la punct cu o vorbă pe care-o țin minte de la mama: ”Fii cuminte ca-nainte; nu fi prost cum ai fost”. Mai tîrziu a fost pedagogul prin dormitor și ne-a adus aminte de cazurile cu dispariția copiilor și luarea de sînge. Ne-a prevenit să punem foraibăr la ușă…. Toader s-a culcat pe la 9.30, dar n-a adormit nici pînă la 10 cînd m-am culcat și eu. Lumina s-a stins tot pe la 10. Băieții au jucat în dormitor cîteva partide de remy.

Azi dimineață m-a sculat Halip N. la 5. M-am echipat, spălat și m-am dus în meditație unde mi-am pierdut timpul scriind în Jurnal sau stînd pe-afară pînă la ora 6.

După ploița de ieri iarba crește minunat și pămîntul e proaspăt. Cerul pare mai senin și sper ca azi să nu mai plouă.

Pînă la 7.30 am scris scrisoarea la l română și am învățat la istorie. Azi am stat la masă, dar n-am ciugulit decît un pic de pîine. E și cazul. Mă îndop mereu cu bunătăți și atunci cum să-mi mai fie foame?

Prima oră: limba română. N-a controlat lucrările, amînînd aceasta pentru altădată. A ascultat, apoi a predat despre ”Sămănătorism”. Mi se pare că atunci cînd explică, profesoara se uită la mine. La istorie a ascultat Rev. din Oct. și a predat apoi ”Mișcarea muncitorească”. La l rusă, după cum ne așteptam, a dat extemporal. Am fost la nr 2 și am primit niște întrebări mai grele ca la nr 1. Și nu m-am prea descurcat. În general am făcut bine, dar cred că am multe greșeli la analiză (un 6-7). Profesoara a venit lîngă mine și mi-a arătat o serie de greșeli. ”Kontrolnaia rabota” a ținut toată ora. După rusă am avut naturale. Profesoara a ascultat majoritatea orei și în ultimele 15 min. a predat mai departe.

Azi am fost cam tăcut. Îmi vine cam greu să nu mai privesc ”în stînga”. Treptat poate mă voi obișnui. Nu-mi iese însă din cap cum am hotărît eu asta. Mi-aduceam aminte de dățile cînd ieșeam la tablă, cînd veneam din bancă, virgulă, cînd plecam acasă ett. etc.

La 12 cînd veneam de la școală, la colțul străzii Mărășești era adunată mai multă lume. Ne-am apropiat și am auzit despre ce era vorba. Un părinte povestea că i-a dispărut copilul de azi dimineață și nici miliția nu i-a dat de urmă. Se cam îngroașă gluma cu copiii și sîngele. Cum am ajuns la internat am povestit curioșilor întîmplarea, ba am mai pus și de la noi. Am zvonit c-au dispărut 10 copii și că s-au găsit cîțiva morți. Am fost crezut și, peste cîtva timp, mi-a adus cineva la cunoștință c-au dispărut 10 copii… De-abia-mi țineam rîsul.

După ce-am luat masa am ajutat la descărcatul unei căruțe de ceapă. Toader s-a luat la harță cu Cotleț și s-au luat și la pumni. Am intervenit și eu, iar Cotleț văzînd că sîntem doi s-a lăsat păgubaș. Toader s-a dus la ”meeting”, la blocuri. (L.D.: meeting = întîlnire). Eu am ieșit cu Costică în oraș. El s-a dus la film, iar eu am rămas singur și mă plimbam. Deodată a apărut Toader. Ne-am plimbat o bucată de timp, apoi am venit pe str. Mărășești și-am văzut casa unde s-a întîmplat nenorocirea.

La 3.30, cînd am venit în meditație, am găsit caietul de însemnări deschis și dezvelit. Plicul de la Moscova era desfăcut și toate schimbate de la locul lor. Mi-era mai mare ciuda, dar n-am ce să fac. Clocotea în mine ura neputinței și tare-aș fi vrut să știu cine era autorul. Acum, dacă a dat de acest caiet, mai mult ca sigur că va mai încerca o dată să se delecteze cu lectura.

Cînd mă duceam să-mi schimb cărțile, m-a ajuns Mircea din urmă. A fost acasă și mi-a adus ceva haleală și o scrisoare de la Puiu (L.D.: Era vorba despre Puiu Marian, vărul mamei, vecinul de la Grămești și tatăl gemenilor Petrică și Paulică) care-și face serviciul militar la Mangalia. A scris de pe vapor și m-a bucurat foarte mult acest răspuns. Am stat cu Mircea pe-afară, am mîncat, apoi el s-a dus, și eu pînă la 5 n-am mai învățat, ci am scris în Jurnal.

La 5 am ieșit cu Toader afară și, încetul cu încetul, am luat-o spre Casa de Cultură. I-am spus lui Fodor să ne facă un bilet de voie și noi am plecat, siguri că sîntem legali. La Casa de Cultură a trebuit să așteptăm mai mult deoarece au avut soldații o conferință. Eu am avut locul 216 și Toader 103. Cînd am intrat în sală (6.45) am găsit loc liber lîngă Toader (102) și-am văzut foarte bine. În seara asta am văzut poemul dramatic ”Marele fluviu își adună apele” prezentat de Teatrul de Stat din Botoșani. A avut f. f. multe personaje. Personaj principal: Caterina. Cel mai mult mi-a plăcut de Mila, fire dezghețată și veselă. ” – Ce facem cu regele?”; ” – Da ducăse-n p… (apoi a pus mîna la gură și a continuat: ”Ducă-se de unde-a venit!”). Mi-a plăcut și de țiganul care credea că ”frițul” nu știa ”rumanești”: ”Dacă nu-l ține cureaua, să apuce bidineaua”. Pe lîngă subiectul ei (lupta comuniștilor din ilegalitate) a avut și multe momente comice. Lîngă mine a stat o fată din clasa X-a C, Bodaș Elisabeta. Cum s-a întîmplat că pe rîndurile de lîngă noi stăteau numai fete (în față, în spate, în dreapta și în stînga).

Pe la 9 am ajuns la internat. În total, eram patru elevi în cauză. Prandea ne-a spus că n-are ce ne face: ”tov director a spus că trebuie să fiți dați afară de la internat și…. n-am ce vă face…”. Nu m-am speriat deloc și nici nu mă tem că va încerca să ne facă ceva. Seara, în dormitor, s-au mai povestit o mulțime de zvonuri în legătură cu copii furați, sînge, contrabandă, omoruri și multe, multe altele. Am adormit cu ele-n minte.

Vineri 15 aprilie 1966. Dacă ieri nici n-am deschis geanta, azi nici nu m-am mai sculat la 5… M-am gîndit să nu mă epuizez prea tare. Totuși, m-am sculat la 6 făr-un sfert.

Ca și ieri azi e o zi perfect senină, călduroasă.

În meditație, pînă la 7.10 am scris în Jurnal. Apoi, ca să nu zic că plec la școală complet nepregătit, am citit la fizică. Banca mea din meditație (acum stau cu Halip în ultima bancă din fund) este foarte însorită și am necăjit pe mulți cu oglinda. I-am dat o dată lui Babii, apoi am ascuns oglinda sub caiet; imediat a început să circule prin meditație să vadă cine-i face mizerii – nu m-a dibuit însă…

Dimineața, m-am înfruptat bine la valiză și la masă am ciugulit un pic de pîne, dar de ceai nu m-am atins.

La școală am ajuns foarte voios și sprinten. La limba română a ascultat cîteva eleve apoi a predat ”poporanismul”. La fizică ar fi trebuit să ne dea extemporal (fusese anunțat) dar s-au scuzat cam multe și profesoara a uitat. Toată ora a predat, apoi am făcut probleme. La limba latină (ca și la celelalte obiecte, azi) eram nepregătit. Profesoara a scos cîteva eleve la ascultat și m-a întrebat și pe mine dacă mi-am completat caietul la gramatică. Cînd a auzit că nu, s-a cam supărat pe mine. Pe la mijlocul orei n-am avut ce face și am vrut să scot niște caiete. Baba m-a observat și m-a pus să acord un caz. Eu, cum nu eram atent, am început să-i îndrug niște prostii. Acum chiar m-a apostrofat și mi-a spus: ”Băiete! Știi că ești foarte slab la latină și nu ești atent. În loc să înveți și să ne-ajungi cu materia, tu dai înapoi. Stai jos, băiete!”. Nu m-am simțit deloc bine și pe urmă am fost cît se poate de atent. La sf orei am tradus o propoziție destul de bine. Cînd m-a pus să spun un caz, B.M. a încercat să-mi sufle dar s-a încurcat, a ridicat din sprîncente și a început să rîdă. Nu știu cum s-a întîmplat, dar azi am început să fac iar schimb de priviri cu ea. M-am intersectat de două ori cu ea, la ușă; ea m-a fixat cu privirea și a ciripit ceva… La sf. orei a venit diriginta și a fixat cîteva ore de consultații (la latină și engleză).

În pauza mare, Toader a ieșit afară cu aparatul și a făcut vreo 12 poze (Eu: ”Pe mine să mă iei doar pe jumătate; de la jumătate în jos…”).

Primele 15 min. din ora de geometrie ni le-a răpit diriginta cu fixarea tezelor. Cele 7 teze au ocupat aproape toată luna mai. Au rămas în suspensie engleza și matematica. Cînd a venit Hrișcă în clasă am definitivat cu teza și la obiectul lui. A cerut un calendar și eu i l-am dat pe cel de la Moscova (El: ”Vrei să înveți și rusește?…”). Ținînd cont că suntem secție de umanistică și la cererea noastră insistentă a noastră, am fixat-o pe 29 aprilie (ora următoare ar trebui să facem recapitulare pentru teză…). Ora asta am văzut cîtă bunătate și înțelegere există în omul ăsta. Ne cere numai un minimum de cunoștințe. Știe că n-avem ce face prea mult la ”limbi” cu matematica. Tot în ora asta a venit femeia de serviciu și ni s-a citit comunicarea din condică. Cf. Art 36 din regulament, elevul Marghiloman din clasa XI_a B a fost exmatriculat din școală, cu drept de înscriere în anul următor, ca repetent. În ora de limba rusă, profesoara ne-a adus aminte de asta și ne-a anunțat hotărîrea tovarășei directoare și a consiliului de profesori că cei prinși în oraș după ora 20 vor fi exmatriculați. Măsura e foarte serioasă și va fi executată de organele de miliție și de ”patrulele de profesori”. Diriginta a spus, ca pe o glumă: ”Acuma voi să aveți grijă ca pînă la ora opt, handra-handra, să vă plimbați deajuns…”. La rusă am luat o lecție nouă (”Războiul de partizani” – prima parte). S-a prelucrat foarte mult în clasă și am înțeles foarte bine. Azi relațiile dintre ”noi” s-au întărit. Înainte de ora de rusă am făcut o luptă cu Ica și tot o pocneam ”la părțile slabe” cu un bețigaș. La începutul orei de rusă, B.M. mi l-a cerut, din priviri, și i l-am dat. La sf. orei mi l-a înapoiat zicînd că-i ”intact”. Apoi ea a plecat acasă.

La internat am mers nunai cu Costică. Toader a avut, pînă la ora 16 (!) un instructaj UTC pe școală. După ce-am luat masa m-am simțit foarte bine, apoi am plecat cu H.N. prin oraș. Acesta are anumite păreri despre mine. După părerea mea-s cam exagerate (că-s bun, că învăț bine, că știu multe: engleză, franceză, Katiușa, limba rusă, corespondența cu Moscova etc etc.). L-am dus pe Str. Speranței. I-am arătat unde stă baba Oanea și B.M. Apoi am stat o bucată de vreme prin parc, la umbră (azi tot timpul a fost foarte cald), iar pe la 3.20 am ajuns la internat. Mi-am schimbat cărțile dar nu m-am atins de ele pînă la 8. Pînă la 4 am stat la sala de valize, apoi a venit Toader și-am ”hușchit-o” de la meditație. Am mers pe hipodrom (aici caii făceau antrenament). Am stat așa, lungiți la soare și discutînd cîte-n lună și-n stele, pînă la ora 5. La 5 am trecut pe la internat. Haiuță: ”aveți cîte-o absență!”. Noi: ”Bine, bine”. Am stat 5 min la internat, apoi Toader a luat aparatul și-am ”hușchit-o” iar în oraș. La îndemnul meu, Costică și-a început un alt Jurnal. Am ajuns în parc și vroiam să facem aici vreo poză, dar am văzut parcul plin de elevii de clasa IX-a de la Liceul 2. Profesoara Rebca, care era cu ei, ne-a văzut (mîine mă ascultă la chimie). Am mers în parcul de lîngă autogară și-am făcut o fotografie cu Toader sub un brad (era cam umbră). N-aveam pe cine să punem să ne pozeze și-am ”achiziționat” un băiat de la țară. Acesta, pînă a învățat cum să facă poze a stricat una în vînt. Am venit agale la internat și-am ajuns aici la 6 fără un sfert (Haiuță n-a mai spus nimic). Timp de jumătate de oră am scris de zor în Jurnal. Deodată, cum scriam, vine cineva și-i zice lui Gherasim să mă ia pe mine și să ne dea masa de amiază (numai Toader n-a mîncat). Eu am tăcut și m-am dus la masă. M-am îndopat cu felul doi și o eugenie. După asta era și clar că n-am mai putut mînca seara la 7. Pînă s-a dat pauza am scris încontinuu apoi am ieșit în centrul orașului și înapoi. Azi, și în special spre seară, m-am întîlnit cu o serie întreagă de profesori (Rebca Ana, Barbu, Hrișcă, Galan – toți de la Liceul 2). La 8 seara am intrat și noi în internat. Pe drum mereu fredonez Katiușa și am învățat pe de rost primele două strofe. Îmi place pentru că are ritm bărbătesc, de marș. Iată cuvintele acestui cîntec, scrise de Matei Blanter.  (L.D.: În Jurnal cuvintele sunt scrise cu grafie chirilică/ rusă. Voi reda aici cuvintele, cu grafie latină).

”Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Vîhadila na bereg Katiușa/ Na vîsokii bereg, na krutoi. // Vîhadila, pesnia zavadila/ Prostepnovo, sizocea orla/ Pro tavo katorovo liubila/ Pro  tavo, cii pisma beregla. // Oi, tî pesnia, pesenka deviceaea/ Tî leti za lohkim vetrom vsled/ I baițu na dalinem pogranicie/ Ot Katiușî peredai privet. // Pusti on vspomnit devușki prostuiu/ Pusti uslîșati, kak ona poeot/ Pusti on zemliu berejet radnuiu/ Uhodila a libovi Katiușa sberejet // Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Uhodila s berega Katiușa/ Uhadila s berega damoi.”

Azi în oraș mi-am însemnat personajele poemului dramatic ”Marele fluviu își adună apele” de Dan Tărchilă: (Caterina, Milan, Victor, Oniga, Mihai, Eliad, Cîrciumarul, Krisch, Rănitul, Lăutarul, Acarul, Turistul, Turista, , Călugărul, Șeful gării, Comisarul de poliție, Directoarea azilului, Sergent I, Sergent II, Patronul, Fritz, Directorul Doftanei, Agentul de siguranță, profesorul de filozofie, 3 femei de stradă, Judecătorul, Mama, Muncitoarea, Fetița, Băiatul). Artiștii care au interpretat aceste personaje nu au fost puse pe afiș deoarece nu erau definitivate rolurile.

De-abia pe la 8.30 m-am apucat să învăț la chimie (că-i mai periculos). Pierd tare mult timp cu scrisul Jurnalului, dar nu-mi pare deloc rău. Seara, în dormitor am făcut un pic de sport. Din cauza asta, Halip Florea a încasat vreo două palme de la Popovici Neculai (bad!).

Sîmbătă 16 aprilie 1966. Dimineața, vremea era cam mohorîtă, dar s-a îndreptat în timpul amiezii, cînd s-a făcut foarte cald. Au venit însă nori groși și după masă a plouat și s-a făcut iar frig.

Dimineața, cînd mergeam la școală, Mircea venea cu cursa de la garaj. A oprit și a venit cu mine pînă la școală. Mi-a dat 50 de lei (din ciubuc) și mi-a spus să fac ce vreau cu ei.

La istorie, ascultare – predare. La latină profesoara nu s-a mai ”legat” de mine, dar în pauza următoare m-a luat pe coridor unde era și diriginta și mi-a spus să fac tot posibilul să dau luni teză, iar sîmbăta viitoare să dau diferența pentru trim. II. Diriginta mi-a spus să iau ore de la un domn (Bilan, sau Vișan, str Șt. cel Mare nr….). Nu știu dacă voi face asta. La chimie eram f f sigur că mă ascultă, dar colegele din prima bancă mi-au spus că mi-a pus numai data și pînă la sf orei nu m-a mai ascultat. Ora viitoare avem o lecție grea și sigur mă va asculta. La fizică am dat extemporal. Eu am fost nr 1 și am fost mai norocos. Ne-a dat o probleme de care sînt sigur că am rezolvat-o bine, o întrebare (ce este fluxul magnetic) și de transformat niște unități de măsură în alte sisteme. Ne-a lăsat aproape toată  ora. Spre sf. orei au început să bîzîie difuzoarele. Vorbea Pop la stația școlii, dar abia se auzea. A anunțat o serie de elevi care trebuie să vină la școală și să se întîlnească cu elevi și eleve din Suceava. Cum am terminat la 12 am și tulit-o la internat, mi-am lăsat aici cărțile, apoi am mers cu Gherasim în oraș. Mi-am făcut un cec de 50 de lei. Am mers apoi iar la internat și-am mîncat. Imediat ne-am schimbat hainele și repede am luat-o spre cinema ”7N”. Pe drum ne-a prins ploaia și ne-a stropit nițel. Pe la autogară m-am întîlnit iar cu Mircea și mi-a spus că diseară ia Șerbăuțiul, nu Zamostea (deci nu mă mai duc azi acasă, așa cum îmi planificasem de dimineață). La film m-am despărțit de Toader. Azi a fost și el cu Natalia la film (pentru prima dată). Am văzut Winetou, seria II-a. Mi-a plăcut. După ce-am ieșit de la film m-am dus cu Arcadie pe la gară, apoi, împreună cu Gozec, am mers la Grădina de tir unde a avut loc meciul de handbal în șapte dintre ”Voința Rădăuți” și Constructorul București. Am sărit gardul – ca tot omu – și-am avut loc în tribună. Mă mir că n-am căpătat guturai pentru că am tremurat zdravăn de frig. Ai noștri au pierdut ca niște eroi. Storoj a fost făcut ciur. Scorul a fost de 36–14  pentru ”Constructorul”. Arbitrul dădea sancțiuni cam tari  (Pe Puiu l-a eliminat de vreo patru ori, și el era cel mai bun jucător de pe teren). Bietul arbitru era s-o-ncurce. A scăpat numai cu un picior în spate și cu o piatră în obraz… Am plecat cu Toader în oraș (a fost și el la meci, cu aparatul). Am mers cu el pe la Nicu Bujdei (Str. Gării nr. 12) apoi am venit la internat. După ce-am luat masa am făcut ”plimbări” prin oraș cu Gherasim, numai pînă la ora 20.

În seara asta Prandea a venit mort de beat. A venit în meditație și a început să țină un discurs tîmpit în rîsul tuturor elevilor din meditație. El: ”Vvvv-ați tîmpit!, vvvvvați idioțit…”. ”Repet și subliniez totodată… așaaaa…”. De la 8 la 9 n-am putut învăța la nimic deoarece am avut ”distracție”. Colac peste pupăză a venit și Botez în seara asta. Profesorii circulă grozav prin oraș. La circulație, sergenții au fost înlocuiți cu locotenenți. Am văzut pe stradă și un locotenent în rezervă îmbrăcat în uniformă… Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat o veste ”bună”. S-au eliberat dormitoarele 8 și 11 (pe lîngă 4 și 5). A trebuit să dorm în d. 6 cu Buraciuc V. (cl. XI-a) dar vai de capul meu cum am stat. D 6 este foarte bun, numai de 6 paturi și e în întregime ocupat numai cu băieți de-a XI-a.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 359  Luni  25 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (87)


Marți 5 aprilie 1966. Aseară Marcel Hrincescu (cl. X-a Lic.1) a venit pilit cu doi ”prieteni” de la IPROFIL, și a făcut ”vizite” prin dormitoare. La noi în dormitor a stat mai mult și i-a povestit lui Zaharia o traistă întreagă de povești pe care ar fi vrut ca noi să le credem (”Am ciocnit cu Botnar”, ”am avut un conflict cu Haiuță în Restaurantul Central”, ”în gașca noastră sînt trei Nicu”, ”Vasile e căpitanul găștii noastre”. Ne-a distrat Marcel în felul ăsta pînă la ora 10.

Azi dimineață m-a sculat Atănăsoae la 6 făr-un sfert. Ieri n-a fost niciun pedagog pe la meditație, toată ziua.

Azi a sosit, în sfîrșit, Prandea, după o lipsă de patru zile. Marcel și ”prietenii” lui aveau chef aseară să-l ”muștruluiască”.  La 6 am fost în meditație. Nu știu de ce mă doare f. tare degetul mare de la piciorul stîng (dedesubt) și trebuie să merg cu piciorul pe-o parte sau șchiop. Cred că e vorba despre vechiul meu reumatism. Ținînd cont că ieri n-am învățat nimic, de dimineață și pînă la 7.30 am citit de cîte două ori la limba romînă și limba rusă, dar n-am reușit să rețin prea multe.

Prima oră: româna. S-au consumat vreo 20 de minute cu discuțiile dintre Nenati și profesoară (despre Olimpiadă). Apoi a început ascultarea la  ”Însemnătatea operei lui G. Coșbuc – lecție de sinteză”. Ca un făcut, m-a ascultat și pe mine la prima parte a lecției. Pe cît am mai știut eu mi-a pus un cinci.  Eram sigur că diriginta nu va fi prea bucuroasă de această notă și chiar așa a fost.  Pînă la sfîrșitul orei ne-a dictat despre ”condițiile de dezvoltare ale literaturii în secolul 20” (condiții istorice). După ora asta aveam limba rusă. Cineva mi-a adus aminte că aveam de răspuns la întrebări și în fugă am copiat cele cîteva întrebări, cu Nenati și B.M. Chiar am stat lîngă B.M. … Cînd veneam de-afară era cît pe ce să mă ciocnesc cu ea. M-am dat într-o parte, zîmbind îngăduitor. La limba rusă n-am mai învățat zicînd că oricum nu prind prea mult acum, ”de Ignat”. Profesoara a ascultat-o pe Broască care a mai știut ceva. Apoi a ascultat zece eleve la rînd: fiecare se scula și mărturisea că n-a învățat. Toate au primi 3 și 4. Vreo cinci s-au scuzat și nu le-a pus notă, iar la urma orei m-a ascultat și pe mine. Cînd m-a ridicat în picioare mă gîndeam pe cît voi ști astăzi (4 – 5). Datorită faptului că am fost mereu atent în clasă și cu un pic de ajutor m-am descurcat onorabil: 8! Așa pleașcă mai zic și eu! La rusă doar în trim I am învățat serios și am activat mereu, în timp ce în trim II și III profesoara a rămas cu aceeași impresie cu toate că nu mă prea sfărm pt rusă.  Începînd de la sf orei de rusă azi am fost nespus de vesel. În pauza următoare s-au adunat băieții și mai multe fete la catedră și s-au spus tot soiul de bancuri cu olteni sau fără olteni. Știu c-am rîs bine. La diriginție a venit profesoara de rusă care a ”reclamat” atitudinea elevelor față de l rusă. Asta însă putea să se întîmple la orice alt obiect, ținînd cont că ieri a fost o zi așa de frumoasă! După plecarea profesoarei de rusă, dă-i cu morala. Cînd au mai rămas 15 min. din oră, s-a trecut la subiectul orei de azi. Diriginta ne-a sfătuit cum să învățăm la o limbă străină (trebuie să gîndim în limba respectivă). A întrebat cine a citit ceva în original. La engleză m-am ridicat eu, iar la franceză Nenati.  Diriginta ne-a sfătuit să facem un proces literar al unui roman și să judecăm personajul  analizînd calitățile și părțile slabe. La matematică a predat toată ora despre ”Rezolvarea triunghiurilor dreptunghice”. Azi am început să ne privim din nou îndelung și reciproc. După ora de matematică ar fi trebuit să avem cor, dar dirig. ne-a spus categoric să stăm în clasă și să nu iasă nimeni afară. Ne-am gîndit că poate vrea să ne cedeze ora ei de cor să învățăm pr extemporal la a.l.a (Șt. Nat.). Noi am aflat, totuși, secretul de la cei din D.: se fac injecții. Fetele s-au speriat grozav, mai ales cînd au auzit că se dă în omoplat. Nici mie nu mi-a prea convenit, dar n-am vrut să mă arăt. După ce a sunat n-a venit nimeni în clasă și fetele noastre-și cam făceau de cap că a trebuit să vină Kamil și să ne apostrofeze. În sf a venit și doctorul cu sora și cu injecțiile. Cîțiva – care suferă de anumite boli – au fost scutiți sau au fost amînați. Mai întîi am făcut noi, băieții. Eu am făcut pocinogul, dar nici n-am simțit cînd mi-a făcut-o. Fetele au fost obligate să se uite în altă parte. Apoi noi am ieșit afară și-am stat în sala de cor pînă au făcut și fetele.  Acestea însă n-au vrut să asculte de îndrumarea doctorului și au făcut injecțiile în mînă (e mai dureros). După asta diriginta ne-a anunțat că Zăicescu lipsește. Deci – liberi!

La internat, după ce-am luat masa, n-am vrut să ies în oraș, cu gîndul să învăț la limba latină. Dar… am început să-mi scriu Jurnalul pe ziua de azi. Apoi, Atănăsoae care, în continuare, transportă regulat scrisorelele, mi-a spus că cineva vrea să mă ”agațe”. Am mai vorbit noi despre asta (l-am asigurat că nu-i răspund) apoi a venit Gherasim și mi-a arătat bilețelul de la ”Natalița”. Iată de ce mi l-a arătat. Ea îi scrie lui că dacă eu nu am o prietenă, o fată ar vrea să mă cunoască. Am mers apoi cu Toader pe asfalt pînă pe la 3.30. În timpul plimbării am discutat numai despre fete. Eu i-am garantat că în niciun caz n-am chef de de-alea, însă totuși să întrebe mai clar despre cine-i vorba. Toader a încercat să mă lămurească că să fac corespondență, măcar spre distracția mea. Dar eu, pe lîngă că-s timid și mai puțin umblat, mai sînt și încăpățînat și nu mă las ușor convins. De la 3.30 la 4.20 am scris Jurnalul. Pe la 4 am simțit efectul injecției de azi. Am dureri destul de mari și locul de sub omoplat s-a umflat.

La 4.20 Prandea m-a pus pe mine și pe Toader să măturăm meditația. Prandea a ținut cont că data trecută am măturat coridorul, dar a uitat c-am măturat și jumătate de meditație și mi-a dat mie meditația și lui Toader coridorul. Am făcut toată treaba în mare viteză iar la urmă i-a atras atenția lui Toader că am măturat mai mult ca el și nu m-am supărat (așa ca chestie). El mi-a spus că ”de ce nu i-am spus, că mătura și el”?

După discuția asta am mers amîndoi  pe asfalt (pauza de 5), discutînd în special despre Atănăsoae și concepția lui despre femei. Ne-am distrat un pic pe socoteala lui.

Azi vremea n-a fost așa călduroasă, însă nici rece: cerul a fost acoperit și peste tot se simte prezența primăverii. Azi am mers foarte sprinten la școală (fără palton și galoși).

Pînă pe la 6 am scris în jurnal, apoi am terminat de tradus cîteva exerciții la limba engleză cu ajutorul dicționarului. Tot amînînd mereu latina, am învățat la fizică și-am citit cîte o dată (să fie citit) la limba română și economie.

Seara n-am mai vrut să ies la plimbare cu Toader (i-am spus că din cauza asta nu mai am timp să învăț). De la 8.30 am învățat pînă la 9 aproape la perfecție toate conjugările formate de la tema prezentului și perfectului. Halip Neculai m-a ascultat și-mi creștea inima de bucurie cînd zicea că spun bine. M-a certat însă, că de ce nu învăț eu mereu așa, că acum știam latină nu glumă. Dar eu, pînă n-am simțit funia la gît nu m-am apucat de învățat. Azi m-am transformat cu totul. Din pesimismul meu n-a mai rămas nimic și acum mă gîndesc cît de bine e cînd ai un succes și te bucuri. Dar, pentru a avea succes trebuie să muncești. Seara am mai stat o jumătate de oră după 9 și apoi am mers la culcare.

Miercuri 6 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat singur, dar fără să vreau, la 5. M-am îmbrăcat, m-am spălat și am venit în meditație. De-abia aici mi-am adus aminte ce visam. Am visat că primisem o scrisoare de-acasă prin care mă anunța că a murit Mircea într-un accident cu autobuzul (”va avea un mormînt alături de secretarul de partid…”). Plîngeam grozav și probabil de asta m-am trezit. De-abia cînd am ajuns afară m-am trezit bine și mi-am dat seama – bucuros – că-i doar vis.

Afară, peste noapte, a plouat; prin curte mai sînt băltoace, dar pietrele s-au uscat.

Piciorul meu mă supără tare acum și trebuie să-mi răsucesc stîngul în așa fel încît să nu mă doară lîngă degetul mare.

Mi-am adus aminte de o strofă ce i-o repetă Atănăsoae lui Toader de cîte ori vine discuția despre femei și acum mi-o spune și mie: ”Femeia te ridică, femeia te coboară/ Femeia te învie, femeia te omoară”. Asta numai pentru Atănăsoae e valabil.

Timp de o oră am tocit conjugarea la diateza activă și cînd m-a ascultat Halip am știut. Cînd am ajuns la școală am anunțat clasa că mă anunț la latină și mi-am arajat și cîteva ”puncte suflătoare”. Cînd a sunat am întîrziat un pic pe coridor și profesoara era deja intrată în clasă. Cînd am intrat, Lia mi-a zîmbit. I-am spus tov prof că vreau să dau diferența, iar ea mi-a spus să mai aștept un pic. Mai întîi a ascultat vreo trei eleve, apoi a predat și lecția nouă și cînd credeam că mă ascultă și inima-mi începuse să bată tare, baba ne anunță că ”facem extemporal”. Mi-a spus să dau și eu. Nu-mi va pune notă, vrea doar să vadă dacă am mai prins ceva. Ne-a dat o frază de tradus din latinește în românește și două propoziții de tradus din română în latinește. Am încercat un pic la prima și-am scris un rînd jumate – și acela complet greșit. Eu mă pregătesc pentru trimestrul întîi și ea-mi dă extemporal pe trim. III. La urma orei mi-a sous: ”Pe tine te ascult ora viitoare; acuma vezi că n-am putut”. Eu nu m-am supărat; pînă vineri mai învăț cîte ceva.  La română am fost complet pasiv. Am privit mereu în stînga… Azi ne-a predat ”Viața și activitatea lui D. Zamfirescu”. La fizică a ascultat trei eleve, apoi a mai predat un pic și apoi am făcut probleme. La ed fizică am stat toată ora în clasă și fiecare a făcut ce-a vrut. Eu cu Neculai m-am distrat în ultima bancă. (El o făcea pe beatul: ”Na, tu-i crucea măsi-i, iar m-am îmbătat”). Am avut de gînd sî învăț ceva la ec pol dar n-a fost chip. La ec pol a ascultat vreo patru eleve și cu excepția lui Nenati (9) a pus numai 3 și 4. Apoi a predat ”industrializarea socialistă”. Ora asta am fost ”ocupat”. Am văzut că ea nu-mi prea acordă atenție și – într-un rînd – uitasem cu totul de ea. Ora asta în schimb m-am uitat numai ”a la sinistra” (L.D. ”la stînga”, it.) și… am fost răsplătit. Mi se pare că e tare frumoasă. De fapt, e! După ora de ec politică a venit și diriginta cu ”politica” ei: de ce s-au luat note rele, de ce nu s-a învățat, ce-am făcut acasă etc. etc etc. M-a întrebat pe mine dacă Nichiforiuc a știut. Eu: ”A știut un pic, apoi s-a încurcat”. Ne-a ținut diriginta cam mult și am întîrziat la ora de engleză. Toată ora a ascultat și în afară de un 8 a pus doar 3 și 4. Dezastru! Pop chiar are de gînd să facă o selecție bună și la anul să ajungem numai jumătate. După oră m-am dus la el în sediu și mi-a explicat ce-i cu foaia aia. Era vorba despre o reclamă a dicționarului respectiv – care-i foarte bun – dar e valabil numai pentru Anglia. Cum Pop are o cunoștință în Anglia a spus că-și va face rost de el. Mi-a reținut ”fițuica” pînă mîine. Cînd i-o voi cere am de gînd să-l rog să-mi facă și mie rost de unul. După discuția noastră, Pop a mai avut de vorbit cu diriginta Ruscior și Albu Dorina. Motivul discuției e destul de serios. Acum o săptămînă, cînd diriginta a vrut să împartă bilete la teatru, Dorina a făcut gălăgie și a ridicat tonul în fața dirigintei. Aceasta i-a făcut observație, a batjocorit-o bine, apoi a mai lăsat-o pînă azi (aștepta ca Albu să-și ceară iertare), dar ea susține sus și tare că-i nevinovată. Drept pentru care diriginta a adus-o în fața lui Pop – secretar UTC – și probabil că va cere vreo sancțiune pe linie de UTC.

Am venit foarte repede la internat. Pe drum am observat că în jurul fostului stadion s-au plantat într-o linie perfectă puieți. Se zvonește că se va crea aici un parc. Ar fi foarte bine, dar cred că noi nu vom ajunge să ne bucurăm de el.

Imediat cum am luat masa am ieșit cu Toader la plimbare, pe asfalt. Aceasta se repetă aproape în fiecare zi: cînd e frumos afară merg cu el pe asfalt și e foarte plăcut să mergi tot înainte, să discuți, aerul fiind înmiresmat și plăcut. Azi am vorbit mereu despre el și Ieșan Natalia. Aceasta, în urma ”cererii” lui Toader de a fi mai explicită, n-a vrut să-și ”vîre capul” și n-a spus. Degeaba am încercat noi să ghicim – nu se poate ști. Eu unul aș vrea s-o știu numai din simplă curiozitate. Pe urmă, cine știe… Toader mă îndeamnă mereu să fac un pas mai îndrăzneț și să încep și eu o prietenie cu… somebody. Acum am al treilea prilej de a mă împrieteni cu o fată, dar…. n-am chef. Toader a avansat destul de mult acum în corespondența cu prietena lui și au făcut și schimb de fotografii. El îmi spune mie tot ce-i de spus și ce nu-i de spus și asta-mi place. Eu unul – cleiosul de mine – aștept să găsesc în ales și dintr-o dată – serioznîi! (L.D. devin serios) ceea ce ce acuma nu prea se poate.

De la 3.30 la 4 am mai scris în Jurnal. Apoi a venit Prandea care m-a rugat ca în cazul în care nu am de învățat să vin pînă la el la cabinet și să-l ajut la ”niște lucrări”. Cînd am ajuns acolo am aflat despre ce-i vorba. Prandea a fost cu recensămîntul și a greșit toată mapa (De refăcut). Acum a făcut verificarea cu mine. L-am ajutat destul de mult. M-a reținut numai pînă la cinci: ”Du-te măi și te recrează, că eu am amețit!”. Cît am stat cu el am mai auzit o serie de expresii demne de rîs, după cum le rostea, dar și prin conținutul lor: ”Măi băiatule, măi! Aici e chestie de pușcărie, măi”, ”Măi ce cap sec sînt”, ”Tare prost am fost; probabil eram pilit”, ”Nu se poate măi, e fantastic, e absurd, absurd cu plus!!”, ”Măi ce chestie, măi ce chestie..”.  În pauză am jucat un tenis apoi am venit în meditație unde am scris la limba rusă și am citit o dată la istorie.

După ce am luat masa – pe întuneric – am ieșit iar cu Gherasim și cu Costică la asfalt. Acum seara e mult mai plăcut și aș merge așa la nesfîrșit, fie singur, fie… cu cineva. Am vorbit acum despre altele deoarece el nu are voie să știe despre corespondența lui Toader. De asta știu doar eu – ca prieten – și Atănăsoae – ca poștaș. În seara asta am spus ceva bancuri. Toader mi-a spus unul pe care l-a spus profesorul de economie: nu numai aici – cap/ minte, dar și aici (mușchi) (era vorba despre ridicarea unui geamantan. Apoi: Nu numai aici (mușchi), ci și aici (cap/ minte) (era vorba despre cineva care a tras semnalul de alarmă din tren).

La 8 am venit la Prandea și am mai ajutat și eu împreună cu Radu Adochoței și Lorin Vasilovici. Apoi a sosit și Tanța cu Haiuță. Prandea: ”Măi ce grea e viața asta în învățămînt!”.  Ceea ce nu e deloc permis, am sustras dintr-un formular P1 datele personale ale profesoarei de limba rusă: Savin Ana (L.D.: simpatia mea din clasele anterioare). Str. Grănicerului nr 7, n. 03 12 1931. A absolvit Institutul pedagogic Maxim Gorki, soțul contabil șef (născut la Baineț). Ea locuiește în casa părinților fiind născută în Rădăuți. Am aflat și adresa lui Prandea: Tineretului 35 A. Seara m-am culcat pe la 10, după ce-am avut o mulțime de discuții cu Toader – tot despre alea.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!