liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Piper pe limbă

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 247. Luni 4 septembrie 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (14)


Instrumentalizarea acțiunilor în vederea sporirii eficienței actanților este a treia componentă a gândirii și acțiunii praxeologice. Lucrurile au evoluat mult de la scrierea acestui Tratat și ar fi aproape neelegant să acuz pe cineva că nu a scris în 1955 despre instrumente care și-au făcut apariția (la nivel de cunoaștere comună chiar) mult mai târziu (calculatorul, internetul, miniaturizarea, telefonia mobilă, neuroștiințele). Dar cu atât mai mult a reduce instrumentalizarea doar la unelte și mașini mi se pare o autolimitare și o scădere pentru demersul praxeologic. În opinia mea, primul instrument ce trebuie utilizat în eficientizarea acțiunilor umane este creierul uman/ rațiunea/ gândirea. Al doilea instrument fundamental în eficientizarea acțiunilor oamenilor este mâna omului, cea care instrumentalizează acțiunea și o deosebește de alte unelte. În fine, al treilea instrument de care actanții se servesc (fie în atingerea propriilor lor scopuri, fie ale altora persoane) este OMUL însuși, în integralitatea sa și a funcțiilor sale specifice. În cadrul Metodologiei Scop Mijloc am considerat mereu că omul este principalul mijloc pentru atingerea scopurilor sale. Într-o excelentă emisiune a lui Robert Șerban de la Timișoara (”Piper pe limbă” – TVR3), un medic cardiolog (prof. Lucian P. Petrescu) a afirmat – oarecum surprinzător pentru multă lume – că memoria creierului uman este cu mult mai mare decât a oricărui supercomputer din lume. Iau această afirmație cum grano salis, dar ceva adevăr tot este: oamenii nu folosesc toate capacitățile mentale pe care le au (similar, oarecum, cu faptul că majoritatea dintre noi nu utilizăm TOATE funcțiile și facilitățile telefoanelor mobile, tot mai sofisticate și performante. Faptul că au apărut memoriile electronice a făcut ca pregătirea noastră pentru memorare să fie și mai slabă decât până acum. În schimb, generațiile anterioare au avut preocupări foarte serioase pentru a antrena capacitatea noastră de memorare – fără îndoială, un fapt care poate duce la o îmbunătățire substanțială a deciziilor de acțiune luate de oameni.

Un aspect pozitiv în prezentarea acestui aspect al eficientizării (instrumentalizarea) de către T.K. este faptul că și instituțiile sunt considerate instrumente, ceea ce este un mare pas înspre considerarea că TOT ceea ce este de natură să ajute la atingerea unui SCOP are calitatea de MIJLOC/ instrument. Reamintesc aici că, practic, gama mijloacelor este cvasiinfinită. Finite sunt doar posibilitățile noastre actuale de a accesa acele mijloace și de a le utiliza în folosul oamenilor. În opinia mea este scandalos faptul că lumea inginerească nu a reușit să găsească instrumentele necesare pentru convertirea energiei Soarelui într-o sursă cvasiinepuizabilă de energie (se știe, și Soarele se va stinge, dar mai sunt niște miliarde de ani până atunci). O posibilă explicație a acestei aparent inexplicabile delăsări/ întârzieri în rezolvarea problemei energiei la scara umanității este, în primul rând, faptul că oamenii gândesc și acționează în marea majoritate a cazurilor (pe termen foarte scurt și scurt). A investi pentru rezolvarea problemei energiei pentru generațiile viitoare nu este în pattern ul nostru de gândire. În context, T.K. precizează că există o frână împotriva investirii în tehnologii noi: șansa de a le cumpăra ulterior, ieftin. Mai poate fi o explicație: având surse cvasiinfinite de energie, oamenii ar canaliza o bună parte a acesteia împotriva semenilor, în scopuri de dominație. Dar asta va fi o altă temă în acest serial. Revin asupra faptului că toate manualele de Economie/ Economics/ Economică încep cu o mare minciună: resursele sunt rare/ puține/ limitate.

Liviu Druguș     Pe mâine!

Anunțuri