liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Petrovici Margareta

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 328. Vineri 24 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (61).


Luni 7 februarie 1966. Dimineața, platoul dintre dormitoare și bucătărie era absolut uscat. Aerul era cald și îmbietor. Cealaltă parte a curții era plină de apă cu ghiață. Pînă la w.c. se ajunge greu.

Cîteodată, Simeria îmi zice: ”Ce scrii, măi, acolo? Scrie și despre mine ceva… Cînd ai să fii bătrîn, să-ți aduci aminte de mine”. Asta mi-a repetat-o de mai multe ori, mai în glumă, mai în serios. Mie îmi place de el. Se poartă frumos cu toți. Cînd mă-ntîlnesc cu el îmi zice: ”Pi el tăți îl bat” (cu toate că nu-i așa).

Aseară n-am început să învăț decît pe la 8 și-am mai citit la română. Restul – la pămînt! Azi dimineață, tot la română am citit. Cînd am ajuns la școală am auzit că s-a făcut meditație la algebră (nu s-a anunțat așa ceva). La prima oră (algebra!) profesoara a fost f severă și a pus cîteva note rele. Ne-a luat caietele la control. La naturale, a ascultat vreo trei elevi, nu înainte de a face 20 de minute de morală și observații. L-a ascultat pe Popescu D., care – cred – a citit cel mult o dată lecția, însă a tras cu trombonul și a citit de pe planșă de părea că știe foarte bine. Mi se pare că i-a pus 6. În pauza mare m-am dus cu el pînă acasă și și-a luat blocul (de desen). Stă într-o cameră la nr. 49 pe str. Volovățului. E aranjat destul de bine acolo (stă cu Gh. Andrișan).

M-am abonat la ”Tînărul leninist” (membru în comitetul de conducere).

În primele două ore, cerul era senin și soarele bătea cu putere în ferestrele clasei noastre. Pe lîngă asta, caloriferele erau fierbinți și m-am sufocat nu alta. Prin pauză am ieșit afară să mă răcoresc. În ora de desen, profesoara ne-a rugat să închidem geamurile, dar după ce s-a așezat la catedră le-am redeschis. La ora asta am făcut Lucrarea practică în tuș nr.3 – deocamdată în creion. În ora de limba română profesoara ne-a întrebat ce-am făcut la olimpiadă și ne-a promis că se va interesa de rezultate. Deoarece nu m-a ascultat pe mine am stat tot timpul și-am admirat natura renăscută. Azi ziua e foarte frumoasă. În unele locuri zăpada a dispărut, iar pe unde era mai mare mai persistă. Soarele e foarte strălucitor și orbitor. După ora de rusă însă cerul s-a înnourat. Restul zilei a fost tot întunecat, dar a rămas o căldură înăbușitoare cu miros de pămînt reavăn și dezghețat. În ora de rusă cei care au fost la olimpiadă au fost scuzați.

Se aude ceva foarte interesant și anume un proces la Casa de cultură with a girl from the tenth form (Lic. 1) who went to bed with five footballers. Se povestesc multe despre ea. Pentru asta a fost exmatriculată din școală și i s-a făcut acest proces public care are loc azi.

Am văzut la Vatamaniuc Ștefania o fotografie cu o clasă de elevi din Polonia. Majoritatea erau fete și eu am crezut că-s din Rădăuți: pe cîteva chiar le-am recunoscut!! Era una mai negricioasă pe care o țineam minte de la Cinema ”7N” (was ”simpatică”).

Zăicescu ne-a adus fotografiile pe care ni le-a făcut odată Bujdei în clasă. Numai în una din ele am ieșit, dar mai bine nu ieșeam: am capul alb și părul parcă e din perucă!!! La ora de engleză a ascultat cîteva eleve. Pe lîngă asta a controlat rezumatele de la lecție și celor ce n-au făcut (vreo patru) le-a pus 4. După asta a început să predea ”Omul invizibil” dar a sunat și n-a mai terminat. Cu 10 minute înainte de a suna, l-a învoit pe Gherasim să plece în oraș (la Școala veche).

După oră l-am ajuns pe Pop pe coridor și l-am întrebat dacă a reușit să-mi traducă scrisoarea. Mi-a răspuns foarte amabil că n-a avut timp deoarece a fost ocupat cu reuniunea, ședința cu părinții și pe lîngă toate a avut și musafiri. Dar mi-a promis că pînă miercuri o va face. (P.S. The wife of Pop will have a child!!!).

Azi au fost pe la internat alți studenți care au fost anul trecut la internat: Adochiței D. și Motrescu Tudor. În pauza de 5 a fost pe la mine Andrișan Ghe. Și și-a copiat problemele la geometrie. Toader a fost în oraș, s-a tuns și a făcut unele mici cumpărături. Eu am stat în meditație și m-am distrat cu Simeria și Puha. Puha a făcut o găurice în scaun și cu un bold încerca să-l împungă pe Simeria care a sărit la timp. Pe la ora 6 a fost profesoara Oanea Florica pe la internat. A intrat pînă în meditație (!!!) și a ieșit imediat deoarece cineva (adică eu) a început să tușească. Bineînțeles era îmbrăcată cu exact aceleași haine cu care am văzut-o în clasa VIII-a și pe care le are cine știe de cînd.

Seara în dormitor Toader era foarte nervos că nu-i ieșeau problemele la geometrie. Eu am fost în spălătorie, am făcut o baie zdravănă, mi-am clătit ciorapii după care am făcut exerciții sportive. Pînă la 10.30 cînd am adormit s-a discutat un pic de ”politică”. O părere unanimă care m-a bucurat: creșterea nivelului de trai al țăranilor.

Marți 8 februarie 1966. M-am sculat pe la vreo 6 făr-un sfert și după cum mă rugaseră toți aseară am încercat să-i scol. În zadar, toți se întorceau pe cealaltă parte. Nici cînd a venit pedagogul nu s-au îndurat să se scoale. Ai naibii puturoși!

Azi dimineață, înainte de 7, Toader a mers la bucătărie și-a luat numai pîinea și dă-i drumul la școală. Acolo și-a mai scris ceva probleme la geometrie. Se speriase băiatul de tot că azi îl mai ascultă și mai înfundă un trei sau un patru. La chimie, spre neașteptarea noastră, ne-a adus extemporalele. Eu am 7 și sînt mulțumit. Imediat, Toader a început cu obișnuitele lui formule: ”să vezi că eu n-am notă mai mare ca tine” și ”Măăă, dacă mi-iar da și mie un șapte!”. După cum eram aproape sigur a avut 9. Lui Toader îi era ciudă că nu-l duce capul să facă la matematică și mi-a zis că se duce la chimie industrială. Nu mult după asta mi-a zis că n-a spus-o în serios.

Dimineața, cînd am ajuns la ușa clasei, am mai văzut cîțiva elevi care stăteau la ușă. Grijincu dintr-a X-a E le-a spus să nu intre că e meditație la matematică și profesoara cere caietele la control. Asta a fost numai un banc și am început să rîd cînd am intrat în clasă și am văzut cum fiecare se muncea cu copiatul problemelor. La chimie a ascultat-o pe Zaharia care a cam încurcat-o apoi a predat o lecție foarte scurtă. Dacă va continua așa nu cred că vom mai termina materia pentru clasa X-a. Azi am văzut pentru prima oară o bucățică de sodiu în tăietură proaspătă (alb-argintie). La geometrie s-a lucrat cîteva probleme la tablă după care ne-a predat despre piramidă și trunchiul de piramidă. O întîmplare neobișnuită: nu ne-a dat nimic de scris la matematică. Profesoara a început să mă întrebe mai mult și am impresia că se ține de cuvînt: ”Mă voi purta sever cu cei neomenoși”. Azi s-a ținut de capul meu, a lui Petrovici Margareta și a lui Mircea. Eu cred că n-are niciu-un motiv să facă treaba asta (în cazul meu). În pauză am fost la bibliotecă, am luat poezii de Vlahuță (din care am citit mai multe poezii de dragoste care mi-au plăcut) și am luat și două volume de schițe și un volum de teatru de Delavrancea. În timpul rămas m-am, plimbat cu Toader prin fața școlii.

În primele două ore, pe cerul albastru erau numai cîțiva nourași albi de care nu se sinchisea lumina soarelui. Clasa era inundată de lumină și soare. Era o plăcere să admiri. Începînd cu ora treia însă s-a înnourat de părea că vine furtună. Atmosfera a devenit apăsătoare și insuportabilă.

Fiind ultima oră de rusă înainte de teză în această oră am făcut recapitulare numai la gramatică: analiză sintactică și morfologică. La literatură ne-a dat foarte ușor: numai trei lecții din care una a căzut în extemporal. Mai rămîn două pe care le va da la cele două numere. Am fost și eu pe la tablă să analizez o propoziție și m-am convins că-s clei la gramatică, atît în românește și cu atît mai mult la limba rusă. În ora de diriginție am mers împreună cu clasa a X-a B în laboratorul de fizică unde Teleagă operatorul ne-a prezentat două filme. Primul era artistic, românesc, în culori și se intitula ”Munții Retezat”. Filmul mi-a plăcut deoarece a arătat o mulțime de animale sălbatice filmate de la mică distanță și o serie de peisaje montane pline de măreție și sălbătăcie. Al doilea film care a rulat în ultimele 10 minute din oră a fost un film științific (chimie: calciul (Ca) și sărurile sale + întrebuințări) producție sovietică. Am observat că simbolurile chimice sînt aceleași ca la ruși cu toate că ei au alfabet slavon.  În această oră au fost prezenți acolo: tovarășul diriginte, tov prof Luția și operatorul (Teleagă). Am stat foarte bine (near Ț.S.). ( L.D.: Ț.S. = Țibu Silvia din Grănicești). (I was standing with my feet on Ț.S – was very warm).   La cor, profesoara a invitat tenorii în față și cu toate că eram numai 5 ne-a frecat cu ”Internaționala” mai bine de jumătate de oră. Eu – fiind grijuliu de felul meu – am spus: ”Tovarășa profesoară, se plictisesc fetele dacă cîntăm numai noi”. Ea: ”Da, ai dreptate!” și așa am scăpat și noi la libertate. Ca de obicei, a trebuit ca profesoara să-mi facă observație că nu prea cînt. E drept: sînt cam timid și mă tem să nu greșesc. Cînd cîntăm toată clasa dau drumul la  voce fără teamă: chiar dacă greșesc nu se cunoaște.

În clasa X-a E este acea fată care mi-a plăcut foarte mult. Are ochi negri și-mi plac. Are o gură frumoasă și îmi place mult cînd zîmbește. Mă gîndesc de multe ori cum aș putea ajunge la ea, dar n-am găsit nici o soluție. Mi s-a părut că și ea mă scrutează, dar… știu eu?

În fine s-a terminat și ora asta. Imediat m-am echipat și-am luat-o la trap împreună cu Tănase la școala veche unde ne-am dezechipat și am făcut ora de educație fizică. La început am făcut cu greu 9 tracțiuni (profesoara a crezut c-am făcut 10). A fost rîndul nostru la aparate însă nu mi-au reușit toate exercițiile. În schimb m-am distrat bine. Cei de la baschet s-au distrat și mai ai naibii că pînă la urmă a ieșit cu bătaie. I-a dat Țibu cîteva palme lui Olenici. Pe drum m-am întîlnit cu Stelu și cu dna Ruscior (de pe strada Putnei).

Imediat ce am luat masa la amiază m-am dus în meditație și-am început să citesc din Delavrancea. Am citit ”Sultănica” (m-a impresionat), ”Zobie”, ”Răzmerița” (de Al Vlahuță) și ”Milogul”.  Toader a avut repetiție la teatru și la ora 4 s-a dus la școală. La 5 a fost deja înapoi. În acest timp eu am scos vreo 60 de cuvinte la l engleză. Spre dezamăgirea mea, am constatat că nu sînt toate cuvintele în dicționarul cel mare. În pauza de 5 am fost la banca lui Costică, și i-am dictat cîteva titluri de cărți pe care și le-a notat într-un caiet pentru a le citi. (Are vreo 300 de titluri de romane scrise acolo). A fost veselie mare cînd i-am dictat eu ”Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi”. În pauza de 8 s-au încins vreo două hore în meditație de se clătina podeaua și mulți se întrebau dacă nu riscăm să ajungem direct în sala de mese (l.D.: care se afla dedesuptul sălii de meditație). Am jucat și eu o sîrbă și m-am descurcat. Deoarece n-am prea învățat în timpul zilei am stat cu Toader după ora 9 în meditația de clasa XI-a. Toader a stat numai pînă la 10.30. Eu, împreună cu Buliga și încă vreo doi am stat pînă la 12. Eu am scris la trigonometrie și analiza poeziei ”Unde ni sînt visătorii” la l română. În restul timpului, de aproape o oră, am scris în jurnal. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 327. Joi 23 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (60).


Sîmbătă 5 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat la fără 10. M-am ciocnit cu pedagogul la ușă cînd am vrut să ies. Am venit în meditație și am scris în Jurnal.

Afară vremea e rece și cerul e înnegurat. Mi se pare că a nins puțin și Boloca mătura prin ogradă.

Ieri la educație fizică mi s-a rupt cureaua de la ceas și acuma trebuie să-l port prin buzunare. Dimineața, pînă am dat de el am avut emoții… M-am obișnuit ca dimineața, cînd mă scol înainte de a se da deșteptarea, nu mă mai uit la ceas, mă uit în meditație și văd dacă este lumină. Dacă este, înseamnă că ora este între 5 și 6.

Prima oră am avut trigonometria. Cu cîteva minute înainte de a începe această oră tov prof Storoș a venit în clasă și a chemat-o pe Petrovici Margareta (din Grănicești) în cancelarie. Cum a intrat în clasă, Bondor s-a repezit la Petrovici și-a început să-i țină o teorie. Pe măsură ce se enerva, devenea tot mai tăioasă. De unde și pînă unde acest conflict? Iată: Odată, la o oră de meditație, Bondor a ascultat și a pus cîteva note de 3 și 4. Printre victime a fost și Petrovici care s-a ”revoltat” și a reclamat… Au urmat discuții și discuții… Iată cum argumenta Bondor: ”Cum ai îndrăznit să ponegrești onoarea unui profesor? Prin asta încercați să vă acoperiți lenea și să vă salvați situațiile proaste din catalog. Nu vă convine că vă dau studiu individual? Cei din clasa 9-a îmi zic să le dau de învățat teorema din carte și-n ore să facem probleme. Dar lasă că mă voi purta și eu cu voi așa cum trebuie. Dacă ziceți că am fost severă cu voi, am să vă arăt severitate și-am să mă port cum știu eu cu neoamenii”. După discursul ăsta, care a fost mult mai amplu și mai înfocat (se enerva la culme), a început să examineze pe cei care credea ea că-s neoameni. Imediat a scos-o la tablă pe Petrovici care n-a știut nimica și a trimis-o la loc. L-a scos și pe Mircea Ungureanu care zîmbea în bancă. Nici ăsta n-a știut și-a zis că-i  pune 3. La urma orei a zis că nu le pune note, că asta ar însemna că e răzbunătoare și ei nu-i place să persecute. Cică nu are ea astfel de apucături…  După Mircea U. m-a ascultat pe mine. S-a întîmplat că m-a întrebat din urmă și m-a mai ajutat și ea deoarecec era lecția nouă și nu pot zice că n-am știut răspunsul la vreo întrebare. Imediat după ce a ieșit profesoara (și a ieșit tare furioasă) am ieșit și eu.

Pe coridor mă aștepta o mare bucurie. Era mama. Mi-a adus un pachet cu rufe rele (”cotrențe”) pentru școală pe care l-am predat la femeia de serviciu și m-am înscris acolo cu 4 kg. Altă bucurie a fost aceea că mi-a adus scrisoarea de la Radio Moscova care a sosit chiar ieri. În plic am găsit trei fotografii frumoase ale scriitorilor Turgheniev, Lermontov și Nekrasov + adresa unei școli din Moscova. Mama mi-a mai adus și cîteva liste cu cărți trimise de la Librăria ”Cartea prin poștă”. Deoarece suna, ne-am despărțit și mi-a spus că va veni în pauza mare. Mi-a plătit ea internatul. În sfîrșit sînt și eu în regulă.

Ora următoare am cam țîțîit. Aveam istorie și citisem fugitiv numai de două ori o lecție cu o mulțime de deștepți (vorba lui Teleagă) și savanți. Nu m-a ascultat pe mine, ci a luat de la sfîrșitul catalogului.  A ascultat-o pe Tanasiciuc care avea prea puțin habar de lecție. Lungu și Andrișan – ca să se distreze – îi suflau prostii. Pe Byron (cit. bairon) l-a pronunțat Biron și Lungu îi sufla cît putea: Bi-be-ron! Din Taras Șevcenko a făcut Taras Bulba și altele.  A ascultat-o apoi pe Țibu care a zis și ea o prostie pe care însă n-a observat-o profesoara. Din ”Însemnările unui nebun” ea a făcut ”Însemnările unui plugar”! Pînă la sf orei a mai rămas puțin timp și abia a zis cîteva cuvinte despre ”Comuna din Paris”.

În pauză, pe coridor, mă aștepta mama. I-am spus notele: din 6 și 9 la l rusă am transformat în 7 și 8. Tot una-i, dar… La rugămintea mea mi-a dat să-mi plătesc datoriile și să-mi cumpăr dicționar etc. În total mi-a dat 80 lei + mîncare (jambon, pîine). Mie cînd îmi vine de-acasă îmi dă de toate, dar pînă îmi vine trebuie să rabd.

Ora următoare am avut muzica . Ne-a adus un magnetofon și o placă. Am audiat partea I-a A Simfoniei a IX-a în do major de Beethoven în interpretarea lui George Georgescu. După asta a ascultat și în a doua jumătate de oră și ne-a predat despre realism și romantism. La fizică, după ce am făcut ”oral” cîteva probleme ușoare din carte, Teleagă ne-a predat despre inducția electromagnetică.

Ca de obicei în fiecare sîmbătă am avut 4 ore, după care am mers cu Gherasim în oraș. Mi-a spus că ar vrea să corespondeze și el cu Radio Moscova. Am intrat la librăria de cărți de unde mi-am cumpărat mult doritul dicționar englez român și m-am ușurat imediat de 46 de lei. După asta am mers cu Toader la cealaltă librărie de unde el și-a cumpărat un stilou de 35 de lei, roșu (preț vechi: 50 lei), iar eu m-am ambalat la vederi. Am cumpărat două vederi din Putna. Am văzut o mapă de vederi de la ”Mînăstirea Moldovița” care costa vreo 13 lei. Voi face tot posibilul pentru a o cumpăra. Mi-am cumpărat 10 timbre de 0,55 lei pentru rezerve.

La internat am luat masa abia la 1, după care ne-am dus în dormitor. Băieții îmi admiră fotografiile și mă întreabă cum am intrat în legătură cu Radio Moscova.

Azi a fost o zi deosebit de minunată. De dimineață, la ora 7, am observat că cerul era foarte senin și soarele strălucea. La amiază era cald, iar seara am avut o lună nouă foarte clară.

În dormitor, am jucat cîteva sîrbe și Costică mi-a spus că am prins pasul și joc destul de bine. Toader a fost prin oraș și după asta m-am ras (L.D.: bărbierit) cu el în spălătorie. Toader are de gînd să meargă la reuniune și a făcut repetiți intense la vals și tangou. Am încercat și eu, dar la mine mergea mai greu. Am jucat sîrbe și pinguin.  Toader a luat haina de la costum și pantalonii mei și la 5.15 a plecat la reuniune cu Simeria Virgil și Halip Florea (i-am împrumutat 6 lei pentru a bea nițel ”curaj”). În meditație am cercetat listele primite de la ”Cartea prin poștă” și am alcătuit o cerere către această librărie (am scris o c.p. (= carte postală) în care am cerut vreo patru cărți în valoare de 25 de lei + 10 vederi din București și material bibliografic). După asta m-am uitat prin colecția de scrisori primite de la Radio Moscova și mi-am scos pe carnețel datele  mai importante care va trebui să le cer sau să le propun în scrisoarea de răspuns.

Nu știu dacă e mai bine  cînd scriu mult sau e mai bine să scriu puțin. Din experiență știu însă că la început scriam f f puțin. Citind odată în Jurnal, n-am mai putut reconstitui ziua respectivă. Se mai întîmplă însă altceva. Cîteodată stau jumătate din timpul meu pentru învățat și visez sau mă ocup cu altceva. În cealaltă jumătate care mi-a mai rămas scriu nimicurile ce le-am făcut mai înainte și astfel n-am realizat nimic.

În pauza de 8, Josan (cl XI) l-a bătut crud pe Puiu Radu (cl 8-a). Cînd s-a servit masa, Radu plîngea singur la o masă. Tocmai atunci a intrat profesorul Moloci de la Lic 1. A văzut scena, dar n-a zis nimic (poate i-o fi dat pedagogul alte informații).

Zilele astea stația sovietică ”Luna 9” a aselenizat: o mare cucerire științifică a cosmonauticii sovietice.

De la 8 la 9 și chiar în timpul pauzei am compus o scrisoare vastă către Radio Moscova. Am scris patru pagini pline.

În dormitor, nu știu de ce, nu m-am simțit bine. Mă simțeam stingher fără Toader. Pușcașu zice că dacă mă vede pe mine îi apare și Gherasim în minte, și invers. Unii zic că semănăm bine. În seara asta am avut o distracție faină. Evuleț (cl XI-a Lic 2) a făcut un teatru minunat cu Juravle, Pușcașu și Puiu. Babii ne-a spus că bietul băiat e bolnav la cap. A fost la lupte și a căzut în cap. A suferit o hemoragie cerebrală și a fost și la Socola.

Duminică 6 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat ”de nevoie” la 5.30. M-am îmbrăcat și după ce-am scăpat de ”nevoie” nu m-am mai dus în dormitor, ci am venit în meditație unde tocmai atunci sosise și Boloca.

Mi-am transcris foarte meticulos scrisoarea pentru R.M. Am folosit hîrtie albă, velină, neliniată și plic de un leu. La 7 punct am terminat de timbrat și de scris adresa.

Afară e senin și luna nouă se menține pe cer. Un strat subțire de ceață stă pe boltă. Atmosefera e caldă și primăvăratecă. Cu fiecare zi călduroasă îmi aduc aminte de venirea primăverii și mă bucur.

Aseară Toader a veni pe la zece fără 20 și Haiuță l-a pus pe Babii să-i transmită cînd va veni el. Biletul de voie a fost numai pînă la ora 8. Toader era foarte nervos pentru că n-a prea dansat. Au fost foarte puține fete în raport cu băieții. Toader mi-a spus că a îndrăznit abia la urmă și că i-a părut rău că n-a încercat de la început. Mi-a spus că a fost foarte frumos și că se va duce regulat de acum înainte. N-a vrut să-mi zică cu cine a dansat (doar nu era secret…) și eu m-am simțit jignit. Mai tîrziu mi-a spus că a dansat doar un dans cu Fundu Oltea.

Azi dimineață, după ce-am dus corespondența la cutie (pe la 7) m-am întors în dormitor și m-am spălat. Am stat acolo cu băieții pînă pe la 8. Costică Lungu a fost la reuniune la Școala de mecanici agricoli și a venit astă noapte la 12. După ce am luat masa am plecat cu Simeria Virgil și cu Toader spre școală unde astăzi se ține Olimpiada. Toader și Sigma (Simeria) sînt la matematică, eu la limba română. Azi are loc la Casa de cultură ședința cu părinții.

La olimpiada de limba română. Cei din clasa X-a am dat lucrările în clasa X-a E. Din clasa X-a D a mai fost numai Vatamaniuc Ștefania. Au mai fost: Albu Dorina, Ursaciuc, ”Grasu”, Bodaș, Hasna Lucia, Hlinski Doina (Liceul 2), Horodnic, Hrincescu, Grigorean și alții (lic 1). În total am fost 24 și majoritatea am stat cîte unul în bancă. Ni s-a distribuit cîte o foaie dublă de registru și o etichetă. Ne-am iscălit, am pus deasupra eticheta, iar secretara a ștampilat Lucrarea scrisă la olimpiada de literatură română, faza pe localitate, 6 II 1966”. Tema: ”Realizarea originală a comicului în opera dramatică a lui I.Luca Caragiale”. Unii se așteptau la un astfel de subiect, alții nici gînd n-aveau de asta. În fine, am început să scriem. Eu am scris o barbologie pe trei pagini. Prima care a terminat cele două foi și a cerut și altele a fost Hlinski Doina. Apoi au cerut și alții. Am avut doi ”paznici”: Hlinski Nicolae și profesoara Scurtu. După ce-am scris cele trei pagini am început să vorbesc cu Hrincescu care stătea în fața mea, să plecăm. Hlinski ne-a făcut observație: ”Ce puneți la cale?”. Marcel (Hrincescu) a vrut să dea lucrarea, dar Hlinski l-a apăsat pe cap și l-a așezat iar în bancă. Apoi a venit la mine și m-a luat de păr. Mi l-a tapat nu alta. Mie mi-a zis cîteva vorbe și mi-a spus să mă mai gîndesc, poate îmi mai aduc aminte. Am mai stat puțin și am plecat cu Hrincescu în oraș. Cred că am fost primii care am ieșit din toate seriile (pe la zece și ceva). Am făcut un tur prin oraș și m-am întîlnit cu tov prof Cornea și cu Ruscior. Profesoara de muzică m-a întrebat ce mai e pe la școală, ce ne-a dat și dacă au mai ieșit și alți elevi. La ora 11 am fost la internat. Pînă pe la 12 făr-un sfert n-am mai făcut nimica.

Afară e cald și totul se topește. Zăpada e moale și se fac ușor bulgări. Ce bulgăreală ar mai merge!… Drumul s-a transformat în albia unui pîrîu murdar, mizer. Pe trotuare, de asemenea, plutește apa. După ce-am luat masa la 12 am mai stat în meditație pînă la 1.30. În acest timp am jucat cu Buliga V. (cl 9-a) cîteva meciuri de cuțchi. Ne-am făcut o mantinelă artificială formată din două mese așezate lîngă ”terenul de joc”. La două făr-un sfert am plecat cu Buliga la film. Am ajuns fix la ora două, cînd a și început filmul englez ”Colina” (The Hill). Viața a cinci deținuți militari într-o închisoare din Africa (colonie britanică). Filmul mi-a plăcut cu toate că The end a fost foarte prost.  Mai tîrziu a venit și Toader și Gigi cu Cezar (Stevenson moare înnebunit, Roberts este mereu persecutat și bătut crunt, negrul e mai apropiat de Roberts și-i apără cauza lui. Bartlet grăsunul e un șmecher și un trădător, face ce poate pentru a-și salva pielea; Mc Groth din personaj negativ la început devine pozitiv și i se atașează lui Roberts. Williams era șeful lor, un tip sălnbatic cu mutră de fascist. Caporalul, subșeful lui era un om bun și milos. Doctorul – de asemenea, ținea cu cei bolnavi și se certa cu maiorul care comanda închisoarea. Acesta era alt tip murdar și nesuferit).

În pauza de 8 am constatat că din primele 700 de cuvinte, 25 sînt necunoscute. Toader e tare supărat azi.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!