liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Panțir Alexei

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 416. Marți 20 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (139).


 

Sîmbătă 25 decembrie 1965. Ziua întîia de Crăciun. Prilej de bucurie pentru copii și de distracție și veselie pentru toată lumea. În alte țări se oficiază servicii religioase (Ziua lui Hristos). Cum sînt un ateu convins, consider toate astea fără rost și țin ziua aceasta ca pe o zi liberă, pentru distracții. Aseară am stat pînă după ora 12 și-am citit ”Bîlciul deșărtăciunilor” care pe măsură ce intră în acțiune devine mai frumos și mai pasionant. Azi ziua s-a menținut puțin geroasă. Atmosfera a încremenit în această stare de două zile și cred că va mai ține încă cîteva.

Azi dimineață m-am sculat după 7.30. Am făcut program de sport (exerciții de gimnastică și flotări la podea (20), apoi am făcut baie părții superioare a corpului, după care mi-am luat pantalomnii mai buni și bicicleta și m-am dus la Poștă să duc o scrisoare (pentru Botoșani). Pe drum m-am întîlnit cu Gheorghe Horodincă. Acesta mi-a povestit despre profesorul lui de matematică de la Siret (care-i f tîmpit) (în întreaga clasă sînt 12 căzuți și restul medii de 5). Din cauza lui va veni la Rădăuți (poate chiar la internat). Pe drum m-am întîlnit cu ”tov. director al Școlii generale GrămeștiPanțir Alexei”. Pe drum unii săteni m-au salutat (n-am avut răgaz să le dau eu salut). Înapoi acasă am venit tot cu Gh Horodincă, pe lîngă bicicletă. Azi mă așteptam să primesc felicitare de la Moscova ca-n fiecare an (1962 – 27XII, 1963 – 22 XII, 1964 – 23 XII) dar n-am primit. Stăm foarte prost cu abonamentele anul ăsta (n-avem nici unul). Pînă la amiază am stat degeaba, am ascultat radio (tot timpul azi a fost o muzică excelentă) și-am avut discuții cu Mircea, tata sau mama. Am luat masa pe la 12, după care am început să mai fac cîte ceva la engleză. Pînă seara am tradus aproape o foaie din Gulliver s Travels by Johnathan Swift. Mi-am mai omorît timpul jucînd table sau dame și vorbind cu ceilalți ai casei. La ora 18 am ascultat Vorbește Moscova. Azi se împlinesc 45 de ani de la  constituirea R.S.A. Ceceno-Ingușă. Cu acest prilej ea a primit ordinul ”Lenin” – cea mai înaltă distincție sovietică. În încheiere a vorbit despre cinematografele din Moscova. În capitala U.S. sînt în prezent 105 cinematografe (al 105 –lea a fost inaugurat ieri), iar mîine se inaugurează al 106 – lea, avînd o destinație specială. Aici se vor prezenta numai filme satirice care vor biciui rămășițele vechii orînduiri. Pe lîngă aceste cinematografe mai sînt încă 20 de cinematografe de vară cu capacitate foarte mare. Zilnic, cinematografele sînt frecventate de 300 000  de moscoviți. În Moscova există un cinematograf panoramic (cu trei aparate de proiecție) – Pacea; și unul de circopanoramă (11 aparate de proiecție) la Expoziția Realizărilor Economiei Naționale.

După cină a fost un pic de ceartă (Mircea s-a supărat că nu va pleca mîine la Rădăuți). În tot timpul zilei de azi Radio București nu a rostit cuvîntul ”crăciun” (a fost rostit aseară, dar s-au corectat pe parcurs). Restul țărilor au transmis. Am ascultat o emisiune la ”Eu” despre un Nicușor, doi părinți, ministrul diriginte și alți membri de partid. Moș Gerilă + Moș Crăciun = Moș Cră-cilă = diriginte (crăcănat) (colectiv, instructor de partid, membru de partid, lupta de clasă, cl X-a, biserică, dumnezeu, porniți înainte tovarăși, 23 august, Crăciun, 10 mai). Dac-ar fi toate cu lapte…. (L.D. Presupun că era o emisiune de la ”EuRopa liberă” în care era ironizată noua familie conducătoare a României și, desigur, regimul politic comunist).

La 22 fără ceva am ascultat ”Gavarit Maskva” – v russkii iazîk – cîteva cîntece în limba romînă a lui Vasile Veselovski (”Chitara” ș.a.). Pe la 22.30 am început  să-mi organizez cunoștințele mele despre Radio Moscova și sugestii cu privire la emisiunile acesteia. Mi-am alcătuit un carnețel de 1,50 lei pe care l-am împărțit în nouă părți neegale între ele. Iată cum: 1. Cîntece cerute de ascultători; 2. Cosmonautică; 3. Cinematografie; 4. Vederi; 5. Fotografii de scriitori, poeți ș.a.; 6. Literatură; 7. Pictură; 8. Actualități din viața moscovită și sovietică; 9. Personalul redacției 10. Viața sportivă în U.S. Toate aceste rubrici le-am  ”completat” fie cu ceea ce știu, fie cu ceea ce vreau să știu (sau să am și care trebuie cerute de la redacție). Acum e ora 24 fără 25 min. și eu scriu în Jurnal și ascult muzică la Radio București (programul I): de mai bine de jumătate de oră ține o muzică modernă dar adormitoare. În seara asta am de gînd să ascult ”Glasul patriei”. Pînă una –alta să mai trag în condei vre-un prof. – doi.

Bondor Aurelia – profesoara mea de matematică din clasele a 8-a și a 9-a. Cam voinică, necăsătorită și se poartă foarte corect. Are un păr bogat pe care-l poartă făcut permanent numai la spate. Se ține grozav de cinstită și corectă. Cîteodată, pentru a nu considera cineva că i-a făcut o nedereptate pune notă peste normă (cazul meu). Ca metodă de predare specifică: studiul individual, iar în clasă numai ascultare. Persecută fățiș, rîzînd chiar de unii (Ungureanu Mircea și Lavric Gheorghe). Asta pentru a învăța ei matematică. Pînă anul trecut avea o manie: aceea de a scrie numaidecît pe cineva în condică. Anul ăsta, nemaifiind condică, se limitează numai să facă observații și să țină morală. În timpul orelor are două (sau mai multe) metode de a striga elevii. Fie numai pe numele mic (acesta îl rostește cu veselie și bună dispoziție), fie numele întreg (rostit grav și apăsat). Cînd nu folosește niciuna din astea, folosește alte două: a) tovarășul xy și b) scoate ea cîte o poreclă care să nu fie supărătoare: de ex. mie îmi spune Liviuț, lui Pîrghie – Pițigoi; lui Andrișanmaestru, iar mie îmi spunea anul trecut ”geometru”. Cînd se supără pe noi nu mai face ore în plus și-i ține mult supărarea.

Teleagă Demil profesor de fizică. O ținută atletică, înalt, poartă părul scurt și haine ușoare pe el. Se poartă după tipicuri: se rade de două ori pe săptămînă (joia și sîmbăta). Își asortează la culoare cămașa și pantalonii. În clasa a 8-a, a 9-a și în trim I din acest an a purtat cămașă și pantaloni kaki. De la o vreme poartă cămașă și pantaloni de culoare închisă (aproape neagră). Nu-mi pot explica cum poartă aceleași haine de atîția ani (poate are mai multe la fel). În clasă intră tot după tipic: intră cu dreptul înainte și se lasă ușor pe genunchiul stîng. Are mereu cu el un caiet de fabricație proprie în care-și trece notele (să nu-l șmecherească alții). Are un sistem de predare și de ascultare cu totul aparte. La începutul trimestrului predă timp de douăsăptămîni, după care ascultă vreo două (săptămîni); apoi intră la normal. Cînd predă umple lecția cu tot felul de snoave și aplicații foarte practice. La ascultare nu permite să se sufle. Dacă cineva încearcă, bate cu creionul în catedră și zice: ”Vă rog, deja scade temperatura...”. Cîntărește notele foarte bine: ”vă rog, e 4.50; te mai întreb ceva poate îți dau cinci”). Atît la ascultare cît și la predare nu cere cine știe ce disciplină, ci numai atrage f blînd atenția, ciocănind cu creionașul lui în masă, zicînd: ”Sssst, vă rog!…” O singură dată l-am văzut nervos (cazul cu Istrătoaie Modest și Gigi Simionesi) și tot o singură dată a scris în condică (anul trecut, pe mine). Are vorbe tipizate: ”Vă rog!” folosit 1) cînd începe să predea lecția; 2. Cînd pune nota; 3. Cînd atrage atenția cuiva. E un profesor iubit de toți, prin faptul că se poartă f popular cu noi. Din clasa 8-a, a 9-a și anul ăsta am fost mereu (responsabil) cu materialele la fizică. El, întotdeauna, f galant ieșea ultimul din cancelarie cu țigara în colțul gurii; dacă nu era material (îmi) făcea un semn cu mîna și strîngea din buze; dacă era (material) făcea semn cu mîna să merg(em) sus. Urcam scările împreună cu el, foarte tinerește, el mereu zîmbitor și glumeț cu toți. De multe ori îl vedeam prin oraș, pe bicicletă, conducea numai cu o mînă și cu nelipsita-i țigară în cealaltă. Ce a făcut, numai el știe, dar și-a atras dragostea și simpatia tuturor (cu toate că dă note destul de mici). Ăsta-i profesorul nostru de fizică.

La ora 0, după ce a spus ultimele știri, programul I și-a încheiat emisiunea, după care a cîntat imnul (tot cel vechi). Deoarece a început emisiunea în limba germană am mutat pe programul II la 550 metri. Am încercat să compun o scrisoare pentru elevii sovieticii cu care să corespondez. Am reușit să înjgheb ceva, dar dar nu știu dacă voi putea traduce, cred că va trebui să cer ajutorul profesorului de engleză. La ora 0.30 pe lungimea de undă de 339 m am ascultat ”Glasul patriei”. În scurtul Buletin de știri a fost amintită ceremonia patriarhului Iustinian de la biserica ortodoxă română, care a spus în încheiere: ”… în lumina învățăturilor evanghelice să iubim aproapele nostru și să iubim pacea în lume”. Apoi a urmat rubrica ”Meridiane românești” care a informat auditorii despre ”succesele din fabrici și ogoare”. A amintit și despre vacanța de iarnă a elevilor care-și petrec revelionul la Palatul pionierilor. O mică statistică din întreaga populație a țării: la fiecare trei locuitori unul este depunător la CEC. În punctul trei al programului, crainicul a spus cam așa: ”Nopate bună de Crăciun”, ”este noaptea Crăciunului”, ”este seara Crăciunului”, ”apar îngerii liniștiți și-n casă arde focul”. A spus apoi despre ”pregătirea Crăciunului”, ”tăierea porcului de Ignat, gospodinele care pregătesc nelipsiții cîrnați și caltaboși” etc. În noaptea de ajun este sărbătoarea copiilor care vin să colinde și așteaptă această noapte cu nerăbdare și emoții. Este vorba despre colindătorii care, în schimbul veștii că se apropie Crăciunul și a drăgălășeniei lor, primesc plăcinte calde, colăcei, mere, nuci etc. A recitat la radio și cîteva colinde vechi: ”Dom, dom să-nălțăm/ Am plecat la vînătoare/ Dom Dom să-nălțăm….”, apoi ”Moș Crăciun cu plete dalbe/  Să-mi aduci daruri multe”, ”Din bătrîni se povestește…. Moș Crăciune ia ghicește? Niciodată n-ai ghicit”…. Crainicul a urat auditorilor ”Sărbători fericite!” după care s-au transmis cîntece populare ca: ”Bun îi vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pe tîrziu”. Radioteleviziunea română, Str Nuferilor nr 62, România). Am stat și-am scris în Jurnal pînă la ora 1.15. Cînd vroiam să caut ”Glasul patriei” pe unde scurte hop și tata care m-a certat un pic și mi-a luat aparatul. Neavînde ce face a trebuit să mă culc. Nu înainte însă de a-mi destinde mușchii și de a citi cîteva rînduri din ”Bîlciul...”. M-am culcat la ora 2.

Duminică 26 XII 1965. Cu toate că astănoapte m-am culcat foarte tîrziu, azi am reușit să mă scol pe la 8. Tocmai atunci venise Horodincă cu laptele și Muț era dezlegat. Omul a trebuit să intre și să stea în casă pînă l-a prins Mircea pe Muț și l-a legat. Dimineața fac înviorare. Fac cam cîte 16 flotări și exerciții de gimnastică. Pînă la amiază mi-am pierdut vremea  umblînd și stînd prin camere. De pe la 12 m-am apucat să traduc în continuare din ”Gulliver s Travels”. Mi se pare că acum e mult mai ușor de tradus (am prins și gustul). Nici azi n-am avut nimic la poștă și asta nu-mi place deloc. Dacă nici mîine nu mai primesc, atunci…

După o masă copioasă am ascultat pînă la 16 numai la radio (Petre Pleșca hirotonisit de Papa de la Roma). Dv. (L.D. Presupun că știrea a fost auzită la postul de radio Deutsche Welle – Unda germană – dar fiind probabil atenționat de părinți să nu scriu despre posturile de radio interzise, încercam doar o sugerare spre ulterioară aducere aminte…Deci, Dv = DW). Am ascultat ”Satira și umorul” – o emisiune compusă din scenetele ”consumate” în timpul acestui an. Apoi m-am culcat pe canapea (mă ajunsese somnul  și în sugragerie era f cald) și am tras un pui de somn pînă aproape de 17 cînd m-a sculat repede mama  și mi-a spus că vine doamna Tomaziu. Nici n-am apucat să mă șterg pe la ochi c-a și intrat. Am îngînat un ”sărumîna”, am mai stat un pic și m-am retras cu aparat cu tot în bucătărie. Aici am ascultat muzică și alte ”țuici”. La ”Moscova” a amintit azi pentru prima oară de ”cele 30 de ore de pace cu ocazia zilei de Crăciun”. A amintit, de asemenea despre principalele evenimente petrecute în U.S.: 1) S-a sărbătorit a V-a aniversare a F.N.E. (L.D. Probabil este vorba despre Frontul Național de Eliberare din vreo țară asiatică, posibil Vietnam); 2) la 21 dec s-a semnat acordul de ajutor tehnic suplimentar pentru Vietnam; 3) 20 dec. – îndeplinirea înainte de termen a septenalului sovietic în siderurgie; 4) Au fost lansați pînă acum 101 sateliți ”Cosmos”; 5) 25 dec – Festivalul artistic ”Iarna rusească” la care participă invitați din 22 de țări. Elevii sovietici iau vacanță la 30 decembrie.

Doamna Tomaziu a stat cam multișor. După asta, mama s-a dus cu tata la Puiu Marian, cu gînd să-l cheme la noi. Fiind ”aglomerație” acolo, au fost nevoiți să se întoarcă. Pe masa din sufragerie era o sticlă cu vin roșu și un păhărel cu lichid roșu; crezînd că-i vin l-am dat peste cap. Dar m-am înșelat amar: era oțet de calitate bună. M-a usturat pînă ce mi-am ”uns”  gîtlejul cu un pahar de vin de vișine. După masa de seară toți s-au culcat, iar eu am rămas să-mi scriu impresiile zilei de azi. Tata, precaut, mi-a luat aparatul ca să nu stau tîrziu. Pe la 22 și ceva însă m-am dus în sufragerie și am urmărit șirul de emisiuni de la ”Radio București”, de la 22 la 22.30 și de la 0 la 0.30 pe lungimea de undă medie de 397 m. A dat foarte multă muzică ușoară românească. A cîntat ”Serenada tinereții”, ”Gabriela” și ”Viva la musica!” (italiană). A cîntat Ilinca Cerbacev ș.a. După a doua emisiune în limba italiană am ascultat ”Glasul patriei”. Programul a fost sărac de data aceasta. I-a lipsit Buletinul de știri. A început cu ”Meridiane românești” apoi a continuat și a terminat cu emisiunea lui Radu ProdanWeek end la Radio București”. Au interpretat: Sanda Brîncuși și Bogdan Anton. S-a făcut o vizită la ”Muzeul satului” din Herestrău. A prezentat, rînd pe rînd case din toate regiunile țării alăturînd și cîte o melodie din locurile respective. (Casă din Bărăgan – ”Grîușor din Bărăgan”, Casă din Oltenia – ”Cîntec din Oltenia”, Casă din Banat – Cîntec din Banat, Casă din Sibiu – Fetele de la Sibiu (Maria Badiu), Casă din Munții Apuseni – Cîntec de la Tîrgul fetelor de pe Muntele Găina, Casă din Oaș – Dansul fecioarelor, obicei popular oșan, Casă din Moldova – un cîntec de nuntă moldovenesc, Casă din Dobrogea – Fată dobrogeană. Iată programul de la Glasul patriei (L.D.: este scris un program  pe ore și lungimi de undă – nu le mai redau aici). Orele sunt ora Bucureștiului, cu două ore înainte de Greenwich.

Azi n-a fost chiar așa de frig și spre seară s-a lăsat o ceață destul de deasă. Avem noroc de o iarnă blîndă, fără zăpadă prea multă și încă n-am avut pînă acum nici un viscol mai serios.

Mircea s-a hotărît să-și facă și el un ”jurnal” (dar nu ”zilnic” ca al meu). Jurnal = caiet în care se înseamnă întîmplările zilnice ale unei peroane (Dicționarul limbii române moderne). Probabil îl va începe de la 1 ian. 1966 și la început va scrie din amintirile sale din copilărie. Mircea are în ianuarie sesiune, dar nu se pregătește.

(L.D.: Am pomenit în însemnările pentru această zi de doamna Tomaziu. Era soția preotului Tomaziu din satul nostru, Grămești, preot înrudit cu vestitul Nicolae Tomaziu, despre care Curierul de Iași scria anul trecut:  Pe 26 octombrie 2017, viaţa pământeană a lui Nicolae Tomaziu, martir al temniţelor comuniste, lua sfârşit. La acel moment, în vârstă de 101 ani, era ultimul supravieţuitor al lagărului de muncă de la Canalul Dunăre – Marea Neagră, spaţiu de exterminare a deţinuţilor politici creat de comunişti în anii 50. Retras la Iaşi la începutul anului 2017, Nicolae Tomaziu şi-a aşternut pe hârtie memoriile unei vieţi în care a traversat un secol de deznădejde şi speranţă, de tortură a călăilor comunişti şi lumină a credinţei în Dumnezeu. Curierul de Iaşi vă prezintă în exclusivitate un serial ce cuprinde fragmente din amintirile lui Nicolae Tomaziu care reflectă anii participării sale pe frontul celui de-al doilea Război Mondial, experienţele cumplite din cei şapte ani de temniţă grea, dar şi relaţia sa cu Divinitatea.” Memoria martirului Neculai Tomaziu este minunat păstrată de Cătălin Tomaziu și Mihaela Tomaziu – Todosia, din Iași, Mihaela fiind nepoata fostului meu profesor și mentor din anii facultății, profesorul Mihai Todosia. Cîteva extrase din aceste memorii pot fi citite la linkul următor și la cele trecute la sfîrșitul articolului din Curierul de Iași: http://curierul-iasi.ro/nicolae-tomaziu-memoriile-unui-martir-longevitate-si-misiune-spirituala-ii-24511    ).

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 415. Luni 19 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (138).


A șaptea vacanță de licean prostuț. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1965 – 8 ianuarie 1966. Clasa a X-a. Aveam 15-16 ani. Grămești, Siret, Rădăuți.

 

Joi 23 decembrie 1965.  Ieri a fost urît și a plouat. Spre seară a nins. Frig și îngheț. M-am sculat la 9. Mi-am pus corespondența în ordine și pînă la 10.30 am scris Jurnalul pe ieri. Mama și tata au plecat la școală. Mircea a avut grijă și mi-a pregătit dejunul. Avînd destul timp aș vrea să fac cîteva caracterizări profesorilor:

Zăicescu Mihai – profesor de științe biologice. Poartă părul în jos, cu cărare, și este mereu îngrijit și pieptănat. După vorbă pare a nu fi român. Folosește f f des cuvîntul ”măi”, repetat în mod exagerat. Ca profesor e bun și ca diriginte e și mai bun. Se pare că are multe ”unelte” și pîrîtori pt că a aflat multe din viața elevilor săi. Ține tare mult la elevii buni (Gherasim, Zaharia). Face totul pe bază de document (motivarea absențelor și cazurile de indisciplină). Elevii în cauză trebuie să dea declarații scrise. Știe să se poarte cu elevii. După mine, e destul de șmecher. Reușește să facă abonamentele 100%, trecînd abonamentul său pe numele lui Rusu, dar îl primește el. Cînd e supărat vorbește încetul și nu se uită în ochii noștri. Îi place să îndeplinească ”ordinele” tovarășei directoare și să fie corect în toate. După cîte ne-a povestit el se pare că are un suflet bun. Știe să ”ardă” elevul care a greșit, cu exemple foarte bune legate de anatomie,

Pop Mihai. – profesor de engleză. E tînăr, proaspăt absolvent de facultate de limba engleză. Noi am fost primii săi elevi. La început mai roșea cînd făcea cîte o greșeală. Pe atunci încă nu deosebea culorile (alt motiv de a roși pînă în vîrful urechilor). De altfel e un profesor destul de sever, secretar al org. UTC Liceul nr 2. Mic de statură, cu părul dat pe spate (negru) și destul de chipeș la față. Vorbește un pic peltic, ceea ce-l ajută la limba engleză. Are încredere în mine și știe că vreau să-i urmez cariera.

Pînă la amiază am scris Jurnalul pe ieri. După 12 a venit și tata de la școală (a avut ședință de analiză a învățămîntului pe trim. I). A avut iar discuții tari cu Panțir. Azi popa a umblat deja cu ajunul prin partea asta de sat. După masa de prînz (felul II l-am mîncat aseară) am început să scriu scrisori. Am scris, pînă seara următoarele scrisori: la (Radio) Moscova (eu), la Radio Moscova (pt Mircea; într-un plic aparte, cu scrisul lui), lui Puiu Florin  – toate în plicuri de mapă, cu timbru mic cu Harap Alb pe el (L.D.: Florin Petrovici, zis Puiu, era nepotul tantei Tinca, sora buniței, văr de-al doilea cu mine și cu Radu Costea, zis Dănuț – nume care au apărut în Jurnal în perioada șederii mele la București); buniței (scrisoare începută de mama și terminată de mine, o c. p. la Cartea prin Poștă (cărți de limba germană, italiană și spaniolă). (Pe 18 dec. Am primit două c.p. de la Cartea prin Poștă și-mi spune că în afară de Omul invizibil de Wells și de Trei într-o barcă de Jerome K Jerome, nu-mi poate găsi nimic altceva).  După prînz am ieșit cu Mircea afară, am curmat și-am despicat niște lodve. Azi Muț a rupt lanțul; s-a făcut tare rău. Mama a fost ocupată cu pregătirea porcului.

Vineri 24 decembrie 1965. Aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris vreo 10-15 maxime culese de Mircea din ”Europolis” sau din alte cărți (despre dragoste). Apoi, stînd în pat, am citit din ”Bîlciul deșărtăciunilor” de Thakeray. Azi dimineață m-am sculat la 7, am făcut înviorare, și-am început să citesc din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Am reușit să citesc partea introductivă și primele două paragrafe din partea I. Mi-am însușit regulile de citire, dar mi-e mai greu să țin minte substantivele cu tot cu articol. Am citit și la limba engleză de două ori cele 300 de cuvinte puse în plan pe ziua de azi. Fiind ajunul crăciunului azi a fost treabă pînă peste cap. Eu am despicat lemne pentru bucătărie și dormitor și-am mai ajutat prin casă. Mircea a făcut curat în dormitor și sufragerie. Tata a fost în sat, a dus scrisorile la Poștă și a adus un sac cu boabe de porumb. A fost pe la noi Amăiestroaie (cu o sacoșă cu brînză). Am continuat să citesc ”Bîlciul” și a început să-mi placă. Neavînd ce face m-am mai uitat o dată la vederile din colecție, încercînd să fac o clasificare, dar m-am enervat și le-am amestecat iar. (total 180 lei). După masă mi-am scos cărțile și ziarele de engleză, uitîndu-mă prin ele și scoțîndu-mi pe hîrtie unele materiale care-mi vor folosi la ”îmbunătățirea emisiunilor de la Radio Moscova”. Azi a fost Jana la oră. Mircea a stat și el și au lucrat cu tata probleme la fizică. După asta Mircea s-a dus la prăvălie la Bălinești (și-a cumpărat ce nu trebuia: țuică) apoi la cooperativa din Grămești după gaz. Azi toată ziua s-a menținut un ger…. ca înainte de Crăciun.

Încerc să continui caracterizările profesorilor. Poate am să fiu nedrept spunînd unele lucruri despre ei, dar cel puțin așa mi s-a părut mie și așa-i caracterizez. N-am ce le face! Ăsta-i norocul lor. Mai tîrziu, să mă critice.

Prof Savin Ana – profesoară de rusă. Ne-a luat abia anul ăsta și datorită ei a început să-mi placă și rusa. Are o statură mică (chiar prea mică). Are ochii albaștri și blînzi (cum îmi plac mie). Se poartă frumos cu elevii în timpul orei și, la ascultat, încearcă să-l ajute pe elev, fără să-l încurce și fără să-i dea ”mură-n gură”. Vorbește mult pe rusește în oră și cred că e profeasoara cea mai bine pregătită în acest domeniu din toată școala. Am observat că e corespondentă la ”Zori Noi”. În general, îmi plac oamenii comunicativi și harnici la scris (ca mine…).

Prof Bucătaru Ana – profesoară de muzică și cor, iar de anul ăsta este dirigintă la clasa X-a E (umanistică). E profesoară în vîrstă și cu experiență. Din cauza staturii (mică) și a nasului ei, unii i-au scos supranume (”Rățușca”, ”dopul”, ”bombonica”). În clasele a VIII-a și a IX-a am avut-o ca dirigintă. În această calitate era foarte bună. Își menaja clasa și iubea elevii care o înțelegeau. De multe ori venea în clasă și întreba: ”Vreo supărare? Vreo durere?” Cînd se enerva (și asta numai cînd vorbea cineva în oră sau era obraznic) striga fortissimo: ”Vorbește, vorbește, taaaaci!!!”. Încă din clasa a VIII-a ținea tare mult la Gherasim.

Prof Croitoru Mihai – profesor de filozofie. Predă numai la clasele a X-a și a XI-a. De abia anul ăsta a venit de la Suceava. De la început s-a impus prin severitate. Ca trăsături fizice îl caracterizează o frunte lată și un păr frumos, ușor ondulat. Are cunoștințe vaste din toate domeniile, iar la orele de curs este foarte explicit. Consideră ca o datorie a profesorului să folosească ultima oră din trimestru pentru distracții și destinderi. Știe să șfichiuiască cu vorba; în clasă nu admite nici cea mai mică indisciplină. O (altă) caracteristică: are scrisul foarte asemănător cu al tatei.

Prof Luchian Ecaterina – profesoara de istorie. Ne-a luat de-abia de anul ăsta. Ca statură e zveltă și tare subțirică. Are de abia vreo cinci ani de servici. În anii trecuți era foarte îngăduitoare cu elevii. Acum însă, a ”îmbătrînit” și e severă (pune greu un 10; media 10 nu este în clasă). Își iubește tare mult obiectul.  Idolul ei în istorie e Napoleon. Cînd vorbește despre el declamă cu patos; odată, povestind, i-au dat lacrimile… la moartea lui. Îi admira curajul și inteligența acestui împărat. În unele ore ne povestea întîmplări din viața ei de elevă: neglija obiectele cu caracter real, deoarece îi plăcea grozav istoria și literatura. În general e o profesoară bună și o stimez.

Prof Băncescu…. – profesoară de sport. E cam între două vîrste (balanța atîrnă spre cea de-a doua). Ridurile de pe față nu-i dau o caracterizare foarte bună (și privirea). E o profesoară bună. Se poartă prea frumos cu elevii încît aceștia își poartă nasul pe sus (uneori, cl. X C). Totuși, în cadrul programei de educație fizică este severă (n-ai trening și teniși – absent). La note – de asemenea: le cam cîntărește (cred că nu prea are pentru ce). Ține la prestigiul școlii și al echipelor de sport ce ne reprezintă școala. Vorbește cu elevii de pe poziții de elev (medii, profesori, ascultări). Vrea ca elevii să o salute respectuos (dacă n-o saluți așa, mai bine n-o saluți).

Pricop….    profesoara de desen (singura din școală). E foarte voluminoasă, destul de în vîrstă și poartă ochelari. Vorbeșete foarte popular, moldovenește, de unde-și trage o binemeritată poreclă: ”Chirița”. În clasele anterioare obișnuia să dea extemporale. Anul ăsta facem ”lucrări în tuș”. Nu poate să mențină liniștea în clasă și totdeauna e veselie mare în clasă. Cînd îi displace vreun miros își toarnă cîte o jumătate de sticluță de parfum pe mîini și pe față, de strîmbi din nas. Cu toate că e obiect de mică importanță drămuiește notele și le dă cam la limită. Nimeni n-o poate înșela cu planșe străine.

Matkovski.…. profesorul de ”Atelier” (anul ăsta facem Automobil). E un bărbat solid (mi se pare că a fost muncitor la o uzină). E o fire tare spirituală și veselă. Tot timpul pare că rîde și zîmbește. Nici eu nu l-am văzut vreodată încruntat. Nu cere să fie respectat și de aceea în orele de atelier e bîlci mare. Folosește foarte des termeni și glume inspirate din tehnică. Pe vreme ce îmbătrînește a început să chelească. E un profesor bun și îl simpatizez.

Cornea Elena    – profesoară de limba română. De asemenea, ne învață pentru prima oară. Are o statură potrivită, dar voinică. Poartă părul în plete aiurea, care par că nici nu-s pieptănate. Cînd predă, ca și Momolu ( = prof Stavri) stă în fața clasei și-i dă drumul la lecție fără să antreneze clasa. E foarte pretențioasă și cam zgîrcită la puncte. Nu prea o am la inimă pe această profesoară, dar nu știu din ce cauză (în orice caz nu pentru că am media 6 la ea). Folosește unele expresii care nu cadrează unui profesor de l. română (exclamații).

Luția… – profesoară de chimie. Profesoară nu prea în vîrstă, dar îndrăcită. Probabil pentru a fi mai sigură pe ceea ce predă se uită mereu în caiet cu nerușinare. Dacă te prinde însă copiind sau șoptind e Jale (cu ”J”). La ascultat mai rău te-ncurcă cu întrebările ”ajutătoare”. N-o pot suporta numai pentru faptul că e destul de nepregătită și cere multe. Cîteodată începe să strige la cel ascultat că uită tot. În timpul predării, cînd aude un murmur în clasă spune: ”poftiiiim?” sau ”ceeeee?” și se uită de cîteva ori în caiet.

Cred că am scris destul pe ziua de azi, mai ales că e și tîrziu: 22.15.

Azi am mai despicat butuci și-am stat restul timpului în casă. De fiecare dată cînd cobor de la deal îmi place să mă urc în măr mai mult cu ajutorul mîinilor. Am ascultat la 6 ”Vorbește Moscova”. Mi-am notat două cîntece care mi-au plăcut și pe care le voi cere și eu: ”Katiușa” de Marcel B. și ”Am întotdeauna douăzeci de ani” de V. Seloviov Sedoi. La 25 XII în fiecare an în U.S se sărbătorește ”festivalul artistic Iarna rusească”. În luna decembrie se sărbătorește o săptămînă a prieteniei româno-armene. În U.S. sînt 300 de mineri Eroi ai muncii socialiste. Am ascultat azi la 8 la MoscovaTribuna ascultătorului” A vorbit Ilis Razina. Iarna pe la Moscova e deosebit de blîndă și zăpada se topește. Am ascultat la un post de radio (V.A.) despre cele 30 de ore de pace din Vietnam. N-ar fi rău dacă ar fi o infinitate de ore de pace, nu 30 (în cinstea Crăciunului). La Moscova s-a încheiat un tratat prin care U.S. se obligă să ajute Vietnamul democrat cu utilaje și armament (cf. principiului internaționalismului socialist). Azi am mai tradus cîteva texte din cartea ”English Reader – for Higher Technical Schools” – carte editată de ”Vîsșaia Șkola”, Moskva. Cartea e foarte interesantă și conține lecții de fizică, chimie, literatură, economie politică. Am citit despre ra-da-r, atomi, Universitatea Oxford, British Museum  (L.D.: muzeu pe care l-am vizitat în 1990 și am stat la masa la care a lucrat Marx; peste cîțiva ani, când am revenit în altă vizită, masa cu pricina dispăruse. Probabil ”masa lui Marx” se aducea și se scotea în funcție de succesiunea la putere ale celor două partide: laburist și conservator J ), Lenin Library și primii patru cosmonauți sovietici. Mama a fost ocupată azi și s-a culcat tîrziu. Eu am stat pînă la 23h.  Am ascultat la radio despre istoricul zilei de Crăciun. Aceasta s-a sărbătorit prima dată în sec XV în Italia. De acolo a migrat în Spania, Franța  și de unde a fost împrumutat la celelalte țări. Crăciunul este singura sărbătoare populară cu caracter religios care se serbează peste tot în lume la aceeași dată: 25 decembrie. La această dată se cîntă colinde și imnuri cu caracter religios. De la ora 12 (ora Vietnamului), de cînd a fost semnat ”acordul de încetare a focului pentru 30 de ore” nu s-a semnalat nimic deosebit.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 409 Marți 13 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (137).


Vineri 27 august 1965. Cu o zi înainte de a veni eu acasă, tata a primit o c.p. să se prezinte la Comisariat. A fost și a ridicat foaia mea matricolă pentru trim I și II din clasa IX-a. M-am sculat pe la 11 și m-am dus cu bicicleta la școala cea nouă unde mama mi-a arătat interiorul. Multe părți se aseamănă cu ale școlii noastre (de la Rădăuți). Am făcut experiența cu rîma, dar n-a ieșit nimic. Majoritatea timpului am lucrat cu Mircea la formarea unei curți largi și drepte. Anul acesta sînt mere multe, dar mici și bolnave. Pere sînt destule. Seara am început să citesc ”Stăpînul lumii” de Beleaev.

Sîmbătă 28 august 1965. I-am scris lui Sandu. Am lucrat și azi la pămînt. Vremea a fost tare rece azi. Am primit scrisoare de la bunița. A apărut dicționarul englez. Mircea fumează ”Naționale” (L.D.: cele mai ieftine și mai proaste țigări). Seara am stat mai tîrziu și-am citit ”Stăpînul lumii”.

Duminică 29 august 1965. O zi foarte foarte rece. A plouat în toată țara. Am terminat de citit ”Stăpînul lumii” de Beleaev. Personaje: Stirner, Sauer, Emma Fit, Kranț, Elsa Gluck, Oscar. Rudolf, Karl Gottlieb, Kacinski, Dugav). M-am contrazis cu Mircea în privința hipnotismului și asupra basmelor din carte. Mircea mi-a povestit cum a ajuns și a trecut de Vatra Dornei. Seara ne-am distrat cu hipnotismul și telepatia.

Luni 30 august 1965. Vremea s-a mai încălzit puțin. Am dezlegat anecdote din ”Povestiri și dialoguri”. Sînt cam răcit și mă simt prost. S-a terminat zborul lui Gemini 5. Record mondial de rămînere în Cosmos – 8 zile! Seara am început să citesc ”Ariel”. Mircea a fost la Siret după butelie, dar n-a găsit. Stăm tare prost din cîteva puncte de vedere: banii! Tata și directorul Panțir sînt la cuțite!

Marți 31 august 1965. Azi mama se duce pentru ultima dată la școală: n-au mai încadrat-o! Am luat cartea de-a 9-a de engleză de la început. Vremea se menține capricioasă: cerul e mai mult senin, dar bate un vînt rece și destul de puternic. Noaptea am visat tot timpul că sînt în București. I-am scris buniței. Am scris și la Moscova (am cerut adrese de tineri cu care să corespondez în limba engleză). În plic am pus și o scrisoare (compusă de mine) ca din partea lui Mircea (adrese de corespondențe în limba română). A fost tanti Lucreția cu gemenii Petrică și Paulică pe la noi. Am strîns un butoi de mere de la doi copaci pentru vin. Am scris la ”Flacăra” (adresa mea).

Miercuri 1 septembrie 1965. Azi începe noul ani școlar în U.S. Acum spre toamnă vremea se încălzește din ce în ce mai mult. Azi a fost cu adevărat cald. Am strivit mere în covată. Am fost la Poștă și am dat cele trei scrisori. Pînă acuma am scris 15 scrisori fără a primi măcar un răspuns. Am o mare plăcere să scriu și să comunic, dar și să primesc răspunsuri. Am cules fasolea din grădină. Au fost micuții Petrică și Paulică pe aici și m-au mai plictisit cu întrebări. M-am întîlnit cu Cutaș Haralambie și mi-a adus cîteva noutăți de la internat. Pedagogul Hollinger a plecat în Palestina și a intrat, în locul lui, Haiuță Țopa!…  Mircea s-a pornit la 5.30 la Siret și a venit la 7.30 de la Rădăuți cu cumpărături. Am terminat de citit ”Ariel” de Beleaev. Cu toate că-i fantastică are unele părți foarte reale și inspirate. M-a impresionat caracterul lui Ariel. Mama mai merge la școală cu vagi speranțe. Tatei i s-a făcut un buboi pe față. Seara am început să citesc ”Steaua K.E.Ț” tot de Beleaev. Au început să mă pasioneze romanele astea științifico-fantastice.

Joi 2 septembrie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și caldă(roasă). Azi se împlinesc 20 de ani de la constituirea R.D. Vietnam. Ieri a început învățămîntul și în Israel (patru clase gratuite). Am ascultat la radio Con Israel (pe 400 m). Noi incidente militare la granița dintre India și Pachistan. Tata a adus de la Ungureanu o presă cu care a stors merele. Seara am fost amîndoi după salar(iu). (23 – 24 august = 150 lei).

Vineri 3 septembrie 1965. Azi dimineață a sosit la Moscova, în U.S., delegația română condusă de N. Ceaușescu. U.S. va livra utilaje pentru   Hidroentrala    de la Porțile de Fier. 20 de ani de la capitularea Japoniei = sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mircea a fost la Siret și a lăsat butelia acolo.  Mama merge încă la școală. Mi-am făcut un plan de activitate pînă pe 14 septembrie cu patru puncte zilnice. Sper să-l îndeplinesc întocmai. Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ceaușescu la sosirea pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Pravda închină o pagină ”scumpului oaspete”. Ziua a fost caldă, totuși a bătut vînt. Merele cad mereu împuținînd recolta. Am învățat 15 strofe din ”Luceafărul” (depășire de plan!).

Sîmbătă 4 septembrie 1965. M-am sculat la 4.30 și am ieșit afară. Se iveau zorile și absolut totul era încremenit. Scena mi-a adus aminte de ”atmosfera” încremenită de pe Lună (cum am citit în ”Steaua K.E.Ț.”). Am primit, în sfîrșit, o scrisoare! Îmi scrie Puiu Petrovici de o surpriză. Mircea a fost la apă. Pa! (știle)!!. Mama și tata au fost la Siret pt. raze (vizita medicală). Știu 25 de strofe din ”Luceafăr

Duminică 5 septembrie 1965. Azi se sărbătorește pentru prima dată în U.S., Ziua petrolistului. Școala medie nr 182 din Moscova este fruntașă și are legături de prietenie cu elevii români. Mi-am îndeplinit și depășit programul. Azi cam înnourat și urîcios. După amiază s-a mai luminat un pic. Azi mi-am descoperit o pasiune nouă (care are totuși ceva vechime): radiofonia și posturile de radio (românești și străine). Mi-am făcut un tabel cu posturile recepționate de mine (ora, lungimea de undă, postul, țara, orașul, limba, adresa, observații…). Această pasiune  are o legătură destul de strînsă cu cu alte două mai vechi: corespondența și vederile. Cunosc acum vreo zece state care au emisiuni în limba română. Azi a reînceput conflictul iordano-israelian (schimb de focuri la frontieră). În prezent sînt două focare mai mari: Kașmir și Vietnam. Azi a fost înmormîntat Albert Schweitzer în spitalul său din Gabon, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 14 ian 1875 în Alsacia). Emisiunea programului I se termină la ora 0, iar a programului II la ora 1. Am ascultat ”Glasul patriei” de la 0.30 la 1. M-am culcat la 1 după intervenția tatei.

Luni 6 septembrie 1965. M-am sculat la 6. În Pakistan s-a introdus starea excepțioală. La Moscova a sosit Antonin Novotny în fruntea unei delegații cehoslovace. Tov N. Ceaușescu a sosit azi la Volgograd – orașul erou. (L.D.: numit, din 1925 pînă în 1961, Stalingrad). Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri. Am calculat orele emisiunilor de la Radio București pentru Marea Britanie (după un anunț din Daywork – D.W). Am ascultat Vorbește Moscova în limba italiană și-am auzit o cuvîntare a tov Maurer (15.30). Mi-am cumpărat caiete și-am început să mă gîndesc la apropiatul an școlar. La 13 mama și tata au plecat la Rădăuți pentru Consfătuirea raională a învățătorilor și profersorilor (trei zile). Am primit un pachețel de la bunița. Mi-a trimis caietul de cuvinte pe care-l uitasem acolo și o carte pentru tata. Am ascultat la 19 și la 19.30 Radio București emisiunea în limba franceză, respectiv în limba italiană. Azi s-a sărbătorit în SUA Ziua Muncii (fondată în 1882) care se sărbătorește în fiecare an în prima zi de luni a lunii septembrie. Am scris o carte poștală la Rumania Today (pentru adrese externe). Spre seară s-a anunțat că situația este foarte gravă în Pakistan. Azi s-a deschis la Brighton în Marea Britanie cel de-al 96-lea Congres al sindicatelor britanice. Am încercat să stau și noaptea asta cît mai tîrziu, dar n-am putut să rezist.

Marți 7 septembrie 1965. Am scris o scrisoare la Cimponeriu Corina din Lugoj și i-am anexat Jocul internațional. Noaptea a plouat și azi e cam frig. Din 21 de scrisori trimise vara aceasta am primit numai la 3 răspuns! Mircea a stat pînă la amiază la tanti Lucreția. A plouat și azi; toamna bate la ușă. De la 2 la 6 am dormit și cînd m-am trezit am stat pe întuneric pînă la 8 cînd m-am dus la tanti dup foc. Nicolae Ceaușescu a sosit azi la Leningrad – oraș erou. (Azi Sankt  Petersburg). Tov I.Gh. Maurer a rostit o cuvîntare. Țara noastră participă la un tîrg internațional la Salonic (ate țări: Spania, Austria ș.a. România -1000 metri pătrați).

Miercuri 8 septembrie 1965. M-am sculat la 8. Am ascultat (în pat) ”Vorbește Moscova” în limba engleză de la 7.30 la 8. Azi e a doua zi a vizitei delegației noastre în Leningrad. Au vizitat Monumentul eroilor și Uzina Metalurgică unde a avut loc un miting al prieteniei. A luat cuvîntul tov Ion Gh. Maurer și N. Ceaușescu (cf Radio Moscova de la 18 la 18.30 pe 134 m). Am primit scrisoare de la Sandu și m-am bucurat tare mult. După masă am dat scrisorile pentru Rumania Today și Corina C. care vor merge mîine. Vremea a fost tare schimbătoare. A fost și cald, dar a și plouat în cîteva serii. U.S. a chemat India și Pakistanul să înceteze conflictul armat. Radio Moscova a anunțat declarația unui fruntaș german despre amestecul Germaniei în Vietnam. Azi am făcut cam 4 kg de must de mere și am băut jumătate. Azi e Sf Maria – hram la Rogojești. Am stat, ca și ieri, singuri. Seara i-am așteptat pe mama și tata dar n-au venit. Seara a fost foarte senin și o splendidă lună plină.

Joi 9 septembrie 1965. 21 de  ani de la Eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist – ziua națională a Bulgariei socialiste. R.P. Chineză a hotărît să ajute Pakistanul împreună cu Indonezia. Aseară am stat tîrziu ascultînd radio și uitîndu-mă prin corespondența mea. Am mai ieșit afară de cîteva ori admirînd minunatul clar de lună. Tot aseară la ora 23 am prins Novisadul cu emisiunea în limba română. După calculele mele ora Belgradului e cu o oră în urma Bucureștiului. Ieri delegația țării noastre a vizitat Muzeul rus și Smolnîi. Delegația noastră a primit trei daruri din partea leningrădenilor. Azi delegația noastră a sosit la Moscova cu avionul. Ieri s-au împlinit 99 de ani de la nașterea lui G. Coșbuc. Aseară am ascultat o serie de emisiuni de la Radio București în germană, italiană, și încheind cu ”Glasul patriei” – Vorbește Bucureștiul. M-am culcat la 1.15 nemaiavînd ce asculta. Azi dimineață m-am sculat la 8 și am făcut o baie cu apă rece în albia amenajată pe capră. După seninul de astă noapte, dimineața a fost tot senină și caldă. Azi se împlinesc 17 ani de la înființarea R.D. Coreene. La amiază a venit și mama cu tata de la Consfătuire. Ca în fiecare an așteptam vești noi și bune. Anul ăsta am avut vești, dar foarte proaste. Mama a dat cerere la secretariat pentru a mă înscrie în clasa X-a, secția umanistică. Se pune însă problema limbii engleze cu care nu se știe dacă se va face vreo clasă. Îmi rămîne să mă duc la secția reală pe care nu o prea înghit. E tare tîmpită situația… Se aude că s-a ”ieftenit” internatul la 400 lei! În viitor, ”Școala medie” se înlocuiește cu denumirea de Liceu (de fapt, o revenire). Anul ăsta vor funcționa licee cu program special (comercial, tehic etc.) Burdujan (directorul adjunct) spune că Pop o să rămînă fără elevi și poate chiar fără post (exigență mare). După masă am luat o grămadă de mere de la tanti Lucreția pentru vin. Mama a scos fotografiile (50 lei). Majoritatea sînt proaste și mișcate… Se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui Alecsandri. ”Gazeta literară” a publicat un număr omagial. Seara am stat iar pînă după ora 10 admirînd seninătatea nopții.

Vineri 10 septembrie 1965. Zi de asemenea senină. Azi și-a încheiat vizita în U.S. delegația R.S.R. Azi s-a făcut vizita medicală la Școala din sat. Mama este încadrată la ciclul II (muzică și educație fizică). În fața casei noastre terenul este acum neted și bătătorit. Fac rondouri cu bicicleta printre copăcei. Seara luna a răsărit perfect de rotundă și parcă mai frumoasă și luminoasă decît în alte dăți.

Sîmbătă 11 septembrie 1965. Zi foarte călduroasă și liniștită. Mama și tata au venit supărați de la școală (enigmă!). Azi a început la Moscova a 130-a stagiune a Teatrului Mare. Situația din Indo-stan e încordată. Azi s-a întors în patrie delegația română după vizita făcută în U.S. Delegația cehoslovacă își continuă vizita vizitînd Minsk ul și Erevan ul. Azi am făcut vin dintr-un butoi de mere strivite. După amiază Mircea a fost la Siret cu bicicleta.

Duminică 12 septembrie 1965. Tot timpul înnorat și a și plouat. Ziua tanchistului în U.S. Mi-am pregătit valiza iar mama mi-a călcat schimburi și m-a pregătit pentru drum. Am fost la poștă cu bicicleta (m-am întîlnit cu Costică Afadăroaie și Vasile Amariei). A fost o duminică cam plicticoasă.

Luni 13 septembrie 1965. M-am sculat la 6 și m-am pregătit de drum la Rădăuți. Am legat plapoma la portbagajul bicicletei și la 7 și ceva am plecat cu speranța că nu va ploua. Însă (azi 13) n-am avut noroc; de cum am plecat a început o ploaie sîcîitoare și destul de pătrunzătoare. Pe la 8 – 8.30 am fost pe la nenea Grigore și apoi am ajuns la 9 la Rădăuți. Am lăsat bagajul omului de serviciu (Boloca). La casierie n-am putut plăti deoarece cererile noastre trebuie discutate. M-am întîlnit cu Prandea: ”Nnn-ai un creion?”. Apoi am fost la Stelu (Ruscior) unde am stat cam o oră. Rodica (Ruscior) vrea să urmeze o școală financiară. M-am întîlnit cu Lungu C-tin (reală), Moroșan P (reală), Andrișan Ghe (L.M., reală), Ungureanu Orest (profesor la Costișa), Iuraș Ghe. și Hotnog C-tin. Am aflat rezultatul de la Liceul Militar; au reușit doi și doi fără loc. M-am întîlnit, de asemenea cu majoritatea profesorilor (Ruscior, Pop, Kamil, Teleagă, Stavri, Burdujan, Storoj etc.). M-am pornit din Rădăuți pe la ora două. Ploaia m-a însoțit tot timpul. Am poposit și pe la Dornești. Pe aici ploaia a fost cam rece…!. În Gropeni m-a prins încă un pui de ploaie… Am ajuns acasă fleașcă de apă și puțin răcit. Pînă seara m-am odihnit și m-am mai pregătit pentru școală.

Marți 14 septembrie 1965. Spre deosebire de ziua amărîtă de ieri azi e frumos și pămîntul se usucă ușor. La amiază (13 h) am ieșit la Sfat să plec cu cursa spre Rădăuți. Cursa a trecut însă fără să oprească. Neavînd ce face am plecat cu ”Salvarea” (unica salvare!) pînă la Siret. Aici cu mare greu am prins cursa de Rădăuți. M-am dat jos cu Cutaș la poarta internatului. Am găsit un loc în (dormitorul) 5 și m-am dus în oraș. La autogară l-am întîlnit pe Gherasim și, mai tîrziu, pe Simionesi. Am mers cu ei la o gazdă pe Str Tineretului (Moroșan). Spre seară m-am răzgîndit și-am cărăbănit bagajele la internat. Aici m-am mutat cu Toader în dormitorul 4 și am ales un dulap. Seara m-am dus cu Toader și Stelică Irimia prin oraș. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 396  Miercuri 31 ianuarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (124).


Prima vacanță de licean. Vacanța mică (de iarnă) dintre trim I și II ale clasei a VIII-a 1964: 20 dec 1963 – 9 ianuarie 1964  (aveam 13 -14 ani). Grămești, Siret, Rădăuți.

Vineri 20 decembrie 1963. Începînd de azi am intrat în vacanță. Mama mi-a cumpărat cartea ”Ideile nu mor nici în sicriu” de Ion Popescu-Puțuri. Afară a fost ceață și cam moloșag. Am ieșit prin sat, dar nu m-am întîlnit cu nimeni.

Sîmbătă 21 decembrie 1963. A fost și frig și cald, însă n-a nins. Citesc ”Ideile nu mor nici în sicriu”.

Duminică 22 decembrie 1963. Mama și tata au plecat la ședințe. Am terminat de citit ”Ideile nu mor nici în sicriu”. (Ionel, autorul). Seara am văzut filmul ”Golful urșilor albi” (expediție la pol).

Luni 23 decembrie 1963. A fost frig, mai ales seara, cînd în verandă erau minus 9 grade. Am mai ieșit prin sat și m-am mai întîlnit cu cîțiva colegi. Popa merge prin sat cu ajunul (chiraleisa).

Marți 24 decembrie 1963. Mircea s-a dus la Siret să-și scoată un certificat medical pentru a-și motiva absențele ca să poată obține transferul.

Miercuri 25 decembrie 1963. Ziua de Crăciun mi-am petrecut-o în casă jucînd dame, ”toci” și ”popa-prostul”. A fost destul de frig. M-am întîlnit cu Ion Cantoreanu.

Joi 26 decembrie 1963. Mama și tata au fost la Siret la învățămînt politic. Cînd au venit, mi-au adus un aparat de fotografiat ”Fotolux” de 170 lei + 10 lei rolfilmul. Acest aparat mi-a fost promis de mama încă de astă-vară pentru ziua de 6 ianuarie care se apropie. A fost moloșag.

Vineri 27 ianuarie 1963. A fost cald și zăpada se topește. A fost pe la noi Mihai Horodincă (fratele mai mare al lui Gh. Horodincă,  din Grămești) și am montat rolfilmul. La școală este serbare și tata are de ținut o conferință. Mi-am adus o pereche de schiuri de la Aurelia. Am început să fac exerciții la algebră pe caietul de recapitulare.

Sîmbătă 28 decembrie 1963. M-am dat cu schiurile. Afară e cam cald și schiurile nu prea alunecă.

Duminică 29 decembrie 1963. 16 ani de la proclamarea R.P.R. La școală este serbarea Pomului de iarnă. Am primit și eu de acolo un raportor, un creion și cîteva bomboane. Am terminat de citit cartea scriitorului Papp FerencÎn fum și în lumină”. Personaje: Ketesz, Sarkadi, Takacs Laszlo (loci), Darko, Mihaly etc. În restul timpului m-am dat cu schiurile și am mai făcut probleme la geometrie. În timpul zilei a fost cald. Seara însă s-a mai răcit. Tata și mama s-au dus după salar(iu).

Marți 31 decembrie 1963. În ultima zi a acestui an nu am făcut nimic prea mult. M-am dat cu schiurile. Seara au fost cîțiva urători. Mircea s-a dus la 7 dimineața la Rogojești după baterie pentru radio și s-a întors seara la 10 de la Dorohoi cu pilă. (L.D.: Pila era mult mai puternică decît un set de baterii și avea o durată de folosire mai mare). Pe la 9.30 au venit la noi familiile Goraș și Zvolinschi (L.D.: profesori la Școala din Bălinești). După ce ne-au urat au stat un timp în casă, apoi au plecat cu plugușorul la ceilalți profesori. M-am culcat la 2.30.  LA MULȚI ANI!

Miercuri 1 ianuarie 1964. Pînă spre ziuă au umblat urătorii și apoi semănătorii. A fost călduț. Azi e zi liberă pentru toți.

Joi 2 ianuarie 1964. De asemenea, zi liberă. A fost chiar cald. M-am dat cu schiurile și cu sania.

Vineri 3 ianuarie 1964. A început recensămîntul animalelor la care participă și tata în calitate de recenzor. La amiază e cald, dar cum apune soarele, îngheață imediat. I-am făcut fotografii lui Muț.

Sîmbătă 4 ianuarie 1964. Am făcut vreo patru fotografii cu mama, Mircea și bunița. Vremea s-a mai răcit. Mama s-a dus cu tata la familia Panțir.

Duminică 5 ianuarie 1964. A fost friguț. Popa umblă prin sat cu ajunul Bobotezei.

Luni 6 ianuarie 1964. Azi împlinesc 14 ani. Dimineața am plecat cu cursa spre Rădăuți. Aici mi-am făcut buletin, iar funcționarii m-au felicitat pentru aniversare și pentru faptul că buletinul meu este primul pe anul 1964. Apoi mi-am găsit o gazdă pe strada Sf. Maria (Nikos Belaianos) nr 43. I-am scris lui Gherasim. Seara mi-a fost rău și am vomat.

Marți 7 ianuarie 1964. Am terminat un rolfilm (12 poziții). Azi este Sf. Ioan și e hram la Zamostea. Ieri a fost la noi Vasile Diaconu de la Gorbănești cu gineri-său și au adus 10 kg de vin pentru 100 kg de cartofi. Mi-am mai făcut cîteva rezumate. Bunița mi-a făcut cadou o învelitoare de buletin și un pieptene care s-a rupt.

Miercuri 8 ianuarie 1964. A fost călduț. Am mai învățat puțin declinarea la limba rusă.

Joi 9 ianuarie 1964. Dimineața, cu cursa de 6 am plecat la Dornești, la nenea Grigore. Mi-am luat bagajul de aici și am venit la gazdă, la Rădăuți. Aici am stat pînă tîrziu și mi-am scris la matematică.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 391  Vineri 26 ianuarie 2018. Jurnal de viitor licean prostuț (119).


Luni 13 mai 1963. Am mers la școală ca și ieri. Am dat teză la chimie (întrebuințările derivatelor petrolului). Nici o scamă de nor nu se vede și este cald. Tata a pus roșii și ardei în grădină. A ieșit porumbul și au înflorit lalelele și liliacul. Perii, cireșii și vișinii și-au scuturat floarea, iar merii sînt înfloriți din plin. R.D.G. – R.P.R.  1 – 1 (fotbal, tineret).

Marți 14 mai 1963. De dimineață am mers la școală în flanea și pantaloni lungi. A treia oră m-a trimis tata acasă cu niște carne de miel și mi-am schimbat hainele. Am luat pantalonii scurți și tricoul. Facem pregătire de zor cu tov prof Huianu Dumitru. Am luat 10 la geografie (teză). A fost nenea Grigore pe la noi (L.D.: nenea Grigore (Flaișer) era fratele buniței (Anghilina Flaișer), care era mecanic de locomotivă și locuia, împreună cu familia, la Dornești. Am sincere sentimente de recunoștință față de nenea Grigore și soția lui (tanti Nuți) de la care am primit serioase sfaturi de comportament în viață, plus o mare admirație față de modul cum își educau fetele: cea mare era Cocuța (care apare în primele pagini ale transcrierii acestui Jurnal; cînd am intrat eu la liceu, Cocuța a intrat la facultate, la Iași); cea de a doua, Tanța, era în clasa 10-a cînd eu am intrat în clasa 8-a, fiind ”protectoarea” și povățuitoarea mea în clasa 8-a. O amintire cu Tanța, o ființă de o delicatețe și o feminitate remarcabile: intrînd în clasa IX-a D, unde erau/ eram mai mulți băieți, era mereu întîmpinată cu apropo-uri, fluierături și chiar ”mici atingeri întîmplătoare”. Colegul meu Ipati Șefan, un elegant, simpatic și îndrăzneț băiat de Rădăuți a întrecut puțin măsura, iar reacția Tanței a fost pe cât de surprinzătoare, pe atât de binevenită: o pereche de palme răsunătoare, însoțite de un zîmbet a la Gioconda au tranșat în favoarea ei, pentru mult timp, problema. Am amintit aceste ”amănunte” pentru că Tanța va apărea, din nou, într-una din vacanțele petrecute la București).

Miercuri 15 mai 1963. Am dat teză la istorie cu Apalaghiei Ileana (reforma agrară). Am dat lucrare la muzică (10) și lucrare la Constituție (10). A fost foarte cald.

Joi 16 mai 1963. Am luat un 9 la anatomie. După amiază s-a stîrnit un vînt… ; a rupt un gard, a dat jos cușca păsărelelor din copac și a rupt mugurii.

Vineri 17 mai 1963. Am luat 9 în teză la chimie.

Sîmbătă 18 mai 1963. Am dat teză la matematică f. bună. Noaptea  a plouat puțin.

Duminică 19 mai 1063. Am aflat nota la matematică (10). Am fost la Vasile Amariei și am făcut 5 probleme la algebră plus cîteva fraze la gramatică. A fost cald toată ziua. Mama a pus smochine la borcan (pentru vin).

Luni 20 V 1963. Am luat un 10 la romînă (figuri de luptători). Mircea a fost la Siret. Seara am văzut filmul ”Secțiunea V-a” producție ceho-slovacă. Am pregătit pentru mîine o compunere de zece pagini.

Marți 22 V 1963. După amiază a plouat bine și a cam mîlit. După aceasta s-a făcut răcoare.

Miercuri 22 V 1963. Am luat 10 la Constituție și la muzică. Tov ing Cracană a ținut o conferință despre actuala reformă în agricultură.

Joi 23 mai 1963. A fost călduț, iar ploaia de alaltăieri a prins foarte bine. Am luat un 9 la agricultură și un 10 la geografie.

Vineri 24 V 1963. Am făcut, ca întotdeauna, pregătire la l. romînă. După amiază m-am culcat puțin, dar cînd m-am sculat m-am, speriat că e dimineață și că am întîrziat la pregătirea la geografie: ”Cît e ora? A trecut de 7?”. După aceea am rîs pentru că m-am speriat degeaba. Ultimele două nopți m-am culcat la ora 11 și m-am sculat la 6. A început să mă doară splina. Primul examen va fi la limba romînă pe 3 iunie. Mama a făcut abonament la ”Zori noi”. Bunița plănuiește o excursie cu mine la București pe vreo două luni. Ar fi foarte bine.

Sîmbătă 25 V 1963. Cosmos 18. S-a sărbătorit ultimul clopoțel. Elevii au înmînat buchete de flori profesorilor. Tov prof Huianu a vorbit despre sfîrșitul orelor de curs și simbolul florilor dăruite. Apoi a vorbit tov dirigintă Marianciuc Varvara. Cîteva fete au plîns. Seara a fost o reuniune tovărășească. Eu nici n-am fost. Am omorît 100 de muște.

Duminică 26 mai 1963. Mama și tata au plecat la Siret la 6. Am mai omorît o sută de muște. Am fost cu Mircea, Vasile Amariei, Tucă Pomparău și Hărăluță Cojocaru pe deal. Noii UTM isști s-au dus la Rădăuți după carnete.

Luni 27 mai 1963. Dimineața am fost supărat din cauza ma(m/p)ei. (L.D. Am recurs la această naivă ”stratagemă” de a scrie că am fost supărat pe mama, scriind  m/p după care, după cîteva zile, sperînd că mama nu mai citește din urmă, am tăiat p-ul și a rămas… adevărul.) Am făcut pregătire la geografie, romînă, matematică și istorie. Cînd am venit de la școală, mama nu m-a lăsat să iau ochelari de la ”oghelar”. Dar nici eu nu m-am rugat. Am găsit în ziar explicația științifică a trombei de praf uscat din comuna Satul Mare.

Marți 28 mai 1963. Dimineața a plouat și m-am dus la școală cu pelerina. Am făcut pregătire de la 8 pînă la 11 (romînă, matematică, geografie). Mai sînt cinci zile pînă la primul examen. La noi în clasă sînt doi repetenți (Mustață Ilie și Saviuc Radu), un neclasificat (Macovei H.) și șase corigenți. Au scăpat mulți cu medii de pomană; profesorii au pus note bune la cei căzuți. Azi am luat ma(m/p)a la școală. Cît despre viitoarele examene azi nu mi s-a mai părut dracul chiar atît de negru. Echipa Rapid a primit Cupa Campionilor Europeni la volei. A murit scriitorul Ion Agîrbiceanu.

Miercuri 29 mai 1963. Am făcut pregătire la toate obiectele de examen. Mai sînt patru zile și avem examen la limba romînă. A plouat.

Joi 30 mai 1966. M-am sculat la 5 dimineață. Afară e soare și o dimineață foarte frumoasă. Am făcut pregătire la romînă, matematică, istorie și anatomie.

Vineri 31 mai 1963. M-am sculat la 5. De dimineață a început să plouă. Am făcut ultimele ore de pregătire. Azi, nu știu de ce, n-am învățat mai nimic. Mama a primit cadou (parfum și… (indescifrabil).

Sîmbătă 1 iunie 1963. Mai am o zi pînă la examen la limba romînă. Am primit cadou din partea mamei (Ziua copilului) o ciocolată și o pereche de ciorapi supraelastici. Am învățat la limba romînă și la anatomie.

Duminică 2 iunie 1963. Începînd de azi primim ”Zori Noi” în loc de ”Scînteia”. Am învățat numai la romînă și în special la literatură.

Luni 3 iunie 1963. Primul examen, primele emoții. La limba romînă comisia a fost formată din tov prof  Huianu Dumitru, Marianciuc Titus și Panțir Alexei. Am ieșit al doilea din grupa de voluntari. Biletul pe care l-am tras cerea să povestesc balada ”Lazăr de la Rusca” și ”Cîntecul răzeșului”. Apoi am avut de analizat sintactic și morfologic. Am terminat la ora 9 și 10. Azi tata mi-a cumpărat o pelerină de ploaie (38 lei).

Marți 4 iunie 1963. Liberi! N-am învățat la nimic și abia am citit o dată lecțiile. Bunița a înfășat așternutul, dar eu nu m-am culcat deloc. Toată noaptea am stat cu Istoria dinainte, fără să închid un ochi.

Miercuri 5 iunie 1963. Examen la Istorie: ”Răscoala de la Bobîlna” și ”Situația Romîniei în timpul războiului antisovietic”. Biletul nr. 9. Prime chestiune – 10, a doua – 9. A asistat tov director, tov prof Huianu D-tru și Apalaghiei Ileana. Mîine am examen la geografie.

Joi 6 iunie 1963. Azi m-am sculat la 5. Am tras primul biletul (nr 3). ”Înfățișarea reliefului patriei noastre” și ”Energia electrică”. Prima – 10, a doua – 9.  A fost cald.

Vineri 7 iunie 1963. Am dat examen la anatomie. Comisia: Marianciuc Varvara, Panțir Alexei și Moldovanu Gheorghe. Am avut pe bilet: 1. ”Proprietățile mușchilor” (nota 10); 2. ”Igiena locuinței” (nota 10). Media 10.

Sîmbătă 8 iunie 1963. Ieri m-am culcat la 9, iar azi m-am sculat la 7 ½, așa că n-am auzit cele două împușcături (avioane). După amiază a venit Bejenaru Petru și Aivănesei Elena (Lili) și împreună am făcut niște exerciții și demonstrații. A fost foarte cald. M-am culcat la 10…

Duminică 9 iunie 1963.  … și m-am sculat la 8 ½. Afară e cald. Tata a pregătit actele pentru înscrierea la Școala Medie din Rădăuți. A fost Bejenaru Petru și am lucrat exerciții la matematică. După ce a plecat el am spart un geam cu mingea. Azi a avut loc serbarea de sfîrșit de an pentru clasele I – IV.

Luni 10 iunie 1963. Am dat examen la matematică și am luat 10 (Aria sectorului circular, o problemă  de algebră și un ex. de aritmetică). Pînă acum, am la toate examenele 10, numai la romînă am 9. După examen m-am plimbat toată ziua cu bicicleta cea mică.

Marți 11 iunie 1963. Dimineața a plouta, iar după amiază a fost cald. Am făcut ceva exerciții la matematică. Tata a scos actele de la Sfat și ”Certificatul de 7 clase” de la școală. Media generală în anul acesta este 9,80. Se împlinesc 15 ani de la naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948).

Miercuri 12 iunie 1963. Tata a plecat la Rădăuți să mă înscrie la Școala Medie.

Joi 13 iunie 1963. Am plecat la Rădăuți, cu tata, la 6 după amiază, pentru examenul de admitere la Școala Medie. Astăzi s-au înscris la Școala Medie din Siret Vasile Amariei și Ion Cantoreanu. Am ajuns la Rădăuți către seară și m-am întîlnit cu Macovei Alexandru. Apoi am mers la restaurant și am mîncat. Deoarece nu am găsit altă gazdă am mers acasă la tov prof Amariței (Str. Școlii Noi).

Vineri 14 iunie 1963. Am fost la vizita medicală. M-am întîlnit cu Tanța și cu bunița care a plecat (spre București) odată cu mine. Am fost cu toții la cofetărie. După aceea am plecat ”acasă” (la Amariței), iar din urmă a venit Tanța cu bunița și mi-au adus un pahar pentru apă și o curea de ceas pentru mama. Tov prof Amariței ne-a spus să învățăm pentru mîine pe Eminescu (La 15 iunie se împlinesc 74 de ani de la moartea poetului). S-a lansat Vostok -5 cu Valeri Bîkovscki la bord.

Sîmbătă 15 iunie 1963. Primul examen pentru admiterea la Școala Medie a fost la limba romînă (scris). Subiectul de examen a fost: ”Viața nouă a țărănimii noastre oglindită în operele studiate” (7). Fraza de analizat a fost ușoară. După examen am plecat cu tata la Dornești. Azi a dat și Cocuța scrisul la romînă (examen de maturitate).

Duminică 16 iunie 1963. Liber. Învăț pentru matematică (scris). Tata a plecat la Grămești, iar eu am rămas să fac probleme. Vostok 6 cu Valentina Tereșkova la bord.

Luni 17 iunie 1963. Mi-a căzut o problemă și un exercițiu. Problema n-am făcut-o, ci numai exercițiul. A fost și tata în Rădăuți, dar a plecat tot azi.

Marți 18 iunie 1963. Liber. Învăț pentru oralul la limba romînă. Drumul de la Dorneși la Rădăuți și înapoi îl fac cu trenul (6 lei pe zi). Am văzut filmul ”S-a întîmplat în ziua solstițiului”.

Miercuri 19 iunie 1963. Am răspuns bine la limba romînă. (”Socoteala” de Vlahuță și de analizat o frază de două propoziții. Examenele le-am dat la Școala Medie nr 2 (Școala Veche). M-am întîlnit cu Galan Vasile și Gh. Andrișan, care au dat și ei examene de admitere.

Vineri 21 iunie 1963. Oralul la matematică. Am luat un bilet ușor (scris puțin) 1. Aria triunghiului – cele trei cazuri. Am știut. 2. (a2 + ab – b2) (a + b) =… Și pe acesta l-am știut foarte bine. Cum am terminat am și venit acasă. Am luat bilet de la autogară numai pînă la Siret, iar din Siret am ajuns acasă pe jos cu Vasile Amariei și cu alte colege de la școala din Grămești.

Sîmbătă 22 iunie 1963. Ieri Mircea a adus un cățel de la Bălinești. Îl strigăm Muț. Au început să se coacă vișinele, iar merele și perele au crescut. Mama a cumpărat o servietă de 120 de lei.

Duminică 23 iunie 1963. Serbare de sfîrșit de an pentru clasele V- VII. Am luat Diploma și Premiul I (9, 80). Am stat prin vișini. Porumbul și grîul sînt mari. De asemenea ridichile de vară.

Luni 24 iunie 1963. Mama și tata au plecat la Rădăuți după mobilă. Azi am fost de trei ori la scăldat, iar ieri o dată. Am stat toată ziua singuri.

Marți 25 iunie 1963. Azi n-am mai fost la scăldat. Spre seară a venit și mama și a adus rezultatul de la examenul de admitere la Școala medie nr 2 din Rădăuți. ADMIS! Al 55-lea din 170.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 389  Miercuri 24 ianuarie 2018. Jurnal de viitor licean prostuț (117).


Sfîrșitul trimestrului II și trimestrul III din clasa a VII-a. Aveam 13 ani.

Vineri 1 martie 1963. Începe luna lui mărțișor. A fost cald. Am luat un 9 la geografie și unul la fizică. Mă pregătesc pentru teza la matematică.

Sîmbătă 2 martie 1963. La școală – pregătire pentru alegeri. Am dat teză la matematică. Am venit acasă cu patru ore.

Duminică 3 martie 1963. Au loc alegerile de deputați ai sfaturilor populare, orașelor raionale și comunelor. Vremea s-a menținut, de dimineață, geroasă. Spre amiază însă vremea s-a muiat și a curs foarte multă apă. Am trimis vederea și cele 5 scrisori care intră în obligațiile ”Jocului internațional”. Am trimis o vedere din Vatra Dornei lui Șvaițer Mioara. La școală cîntă muzica și toți vor să voteze. Am făcut ordine în colecțiile ”Scînteia” și ”Magazin”. Am abonament regulat la ”Scînteia” din 1 noiembrie 1962. Stiloul cu care scriu acum îl am de la 6 ianuarie 1963, primit de ziua mea (50 lei). Anul acesta nu am mai purtat mărțișor, spre deosebire de ceilalți ani. Am început să citesc ”Singur printre dușmani” de Iuri Dold – Mihalik.

Luni 4 martie 1963. Dimineața era un vînt tăios și viscolea tare. Spre amiază, vremea s-a încălzit și-a început să curgă din streșini. Mă pregătesc pentru teza la limba romînă (profesor Huianu Dumitru). Am luat 7 (șapte) la teza de matematică (18 de patru, 11 de cinci, 2 de șase, un șapte (eu) și un 8 (Vasile Amariei). Acum este ora 12 și jumătate noaptea. Am scris o scrisoare la ”Magazin” pentru rubrica ”Despre toate pentru toți”. Am pus două întrebări.

(L.D.: Am găsit textul scrisorii, cu cele două întrebări, pe la mijlocul caietului; fiind o ciornă, urma să rup acea pagină din caietul de Însemnări – cu arc! Dar, am lăsat ciorna acolo. Iată conținutul scrisorii, la care, după o adnotare ulterioară, ”N-am primit răspuns”: ”Dragă redacție, Sînt abonat la publicația ”Magazin” și o citesc cu mult interes. Am citit, de asemenea, și despre noua rubrică ”Despre toate pentru toți”. Eu sînt elev în clasa a VII-a a Școlii  de 8 ani Grămești. Îmi place tare mult literatura renumitului prozator M. Sadoveanu. Atît la școală cît și acasă, citind cărțile lui, m-am interesat de viața și opera lui. Date referitoare la familie nu am găsit nicăieri. De aceea, prima mea întrebare este: 1. Care este familia maestrului M. Sadoveanu și dacă scriitorul Ion Marin Sadoveanu face parte di ea? A doua întrebare: 2. Din ce cauză unele animale au durata medie a vieții mai mare, iar altele mai mică? Aceste două întrebări m-au frămîntat mult, fără să găsesc un răspuns. De aceea m-am adresat Dvs. Și vă rog să-mi răspundeți măcar la una dintre aceste întrebări.  Vă mulțumesc foarte frumos, Liviu Druguș.”. Faptul că nu am primit răspuns de la revista ”Magazin”, adică cererea mea a fost total ignorată, explică bucuria imensă pe care mi-a făcut-o redacția de la Radio Moscova, care mi-a răspuns pe hîrtie velină, trimițând și fotografii. (Este adevărat, fondurile pentru propagandă externă nu se compară cu fondurile unei miniredacții). Subliniez acest aparent inexplicabil comportament necivilizat al unei redacții de la noi, pentru a atrage atenția confraților jurnaliști ale căror redacții mai primesc scrisori de un fel sau altul, să răspundă necondiționat fiecărui cititor care le scrie. Mai ales dacă scrisoarea vine de la copii aflați în formare. Probabil amintirea gustului amar al ignorării unei scrisori nevinovate m-a făcut, ca în perioada în care am fost responsabil cu secția ”Scrisori” la Ziarul ”Sfatul Țării” de la Chișinău, să nu rămână absolut nici o scrisoare fără răspuns…).

Marți 5 martie 1963. M-am sculat la 6 fără 20 de minute. Am ajuns în clasă al doilea. Prima oră am avut teză la limba romînă și cred că am făcut-o bună. La geografie ne-a adus tezele. Am 10 (zece). M-a ascultat în oral și am luat 10 (zece). La ora de educație fizică am jucat de trei ori remy și am cîștigat de două ori la mozaic. Bălineștenii eru furioși pentru că i-a criticat în brigadă. M-am culcat la 11 fix. (L.D.: Bălineștenii erau un grup de cca 7 elevi din satul Bălinești al comunei Grămești. Bălineștenii se laudă mereu pentru faptul că au în satul lor o biserică de pe vremea lui Ștefan cel Mare. În general, bălineștenii erau mai orgolioși și mai ambițioși decît cei din alte sate ale comunei, iar vorba lor era ușor diferită de a grămeștenilor. Am avut mereu în minte aceste specificuri identitare ale unei mini-comunități pentru a-mi explica mie și altora apariția limbilor distincte, deși, se spune, că a existat, la origini, o limbă comună, și nașterea națiunilor definite prin specificuri identitare reale sau inventate pentru a fi mai ușor de condus și de organizat teritorial).

Miercuri 6 martie 1963. Am luat un 10 la istorie, acesta fiind primul din clasă la profesoara Apalaghiei E. Învăț pentru teză la fizică. Ne-a dat de învățat pentru teză numai trei lecții. Afară vremea s-a încălzit mult și zăpada se încălzește văzînd cu ochii. La ora de agricultură am fost la gospodărie să vedem combina. (L.D. ”Gospodărie” era fostul G.A.C. – Gospodărie Agricolă Colectivă, precursoarele C.A. P. – urilor: Cooperative Agricole de Producție. Trecerea de la GAC la CAP a însemnat o primă manifestare a naționalismului economic promovat de Ceaușescu și de detașare simbolică de modelul bolșevic/ sovietic rusesc). Tata și cu Mircea repară bicicleta cea mică primită de la nenea Kolea (L.D. Kolea (Nicolai Druguș) era fratele tatei, din Basarabia, dar care avea funcții destul de importante în Ministerul Agriculturii, fiind responsabil cu pădurile la nivel unional. Cred că a făcut abuzuri peste limita acceptată de nomenklatura sovietică și a făcut, ulterior, ani mulți de pușcărie. Dacă îmi amintesc bine, acolo a și murit. Nenea Kolea ne vizitase cu un an înainte; era foarte bogat, a venit încărcat cu ”marfă” pentru vînzare și a făcut mulți bani. Mi-a rămas în minte stupoarea cu care a vizitat nenea Kolea bucătăria noastră. Venise în toiul nopții și vroia ceva de mîncat și de băut; în bucătărie a găsit doar cîteva felii de pîine și… cam atît. Dimineața a plecat cu tata la magazin, a cumpărat 5-6 pîini și a umplut cămara cu mîncare: conserve și alimente de bază). Mama și tata s-au dus la școală, la ședința de Consiliu (mama este, în acest an, învățătoare la cl. I-a la Bălinești). M-am culcat la 12 fix.

Joi 7 martie 1963. M-am sculat la 7. Am întîrziat puțin la ora de geometrie. (L.D. profesorul de geometrie/ matematică era chiar tata, Grigore Druguș (1924 – 1990). Cînd știa că n-am învățat la matematică, a doua zi mă asculta, îmi punea nota 4 apoi acasă mă întreba: ”ai luat vreo notă azi?”. După care urmau ”corecțiile” aferente.). Am dat lucrare de control la anatomie. M-a ascultat la agricultură. Am dat și teza la fizică (despre magneți) și am scris bine. Profesoara a fost foarte severă și a prins pe cei care au copiat. La matematică vom mai da o dată teza deoarece au fost prea multe note rele. Am terminat volumul I și m-am culcat la 11.

Vineri 8 martie 1966. Toate tovarășele profesoare au primit cadouri de Ziua femeii. Mă pregătesc pentru teza la matematică. Am fost la Vasile și am făcut cîteva exerciții la algebră. Aștept scrisoare de la Radu Stelian și de la ”Jocul internațional”. Eu stau în bancă cu Bahnovei Ion și cu Avîrvarei Mihai. Primul – ”buricul pămîntului”, cum îi spune tov prof Marianciuc Titus – s-a îndreptat puțin la învățătură, dar destul de puțin. Mihai la fel.

Sîmbătă 9 martie 1963. Am dat teză la matematică. Am visat urît și m-am trezit la 1 noaptea. Se făcea că uitasem stiloul acasă, iar la teză am luat stiloul de la Panțir Gabriela (cl. V-a). Scăpînd apărătoarea jos am dat cu piciorul și am spart-o. (L.D.: Panțir Gabriela era fiica profesorului de matematică Panțir, care era și directorul școlii. În altă ordine de idei: a observat cineva că directorii de școli, de inspectorate sau chiar miniștrii învățămîntului sunt în mare parte profesori de matematică? A ”pățit-o” și tata care a fost, un timp, directorul Școlii generale din Grămești). Am terminat cartea ”Singur printre dușmani” și mi-a plăcut foarte mult. Învăț pentru teza la chimie.

Duminecă 10 martie 1963. Am făcut schimbări în bucătărie. Am luat 9 la teză la matematică. Am făcut abonament la ”Scînteia Pionierului” și am primit ”Magazin”-ul. Am stat toată ziua degeaba și m-am culcat la 9. M-am sculat la 3 și am început să învăț la chimie. Acum este ora 4 și 35!

Luni 11 martie 1963. Am dat teză la chimie (Bazele mai importante). Înainte de chimie am făcut pregătire în vederea examenelor (dictare cu tov prof Marianciuc). Am scris articolul ”O dată importantă – 18 martie 1962”. Am mers la școală la ora 6 și 30 min. Afară este frig însă zăpada se topește.

Marți 12 martei 1963. M-am sculat tîrziu și nu m-am mai dus la pregătire. Dimineață mergeam singur pe drum cînd factorul postal (Alecu Aiftincă) venea spre Poștă. Eu așteptam de mult scrisoare, dar acum dimineață nu. Factorul începe a căuta prin geantă  și scoate o scrisoare. Ca să văd dacă este scrisoarea mea mă duc pe cealaltă parte a drumului. Atunci factorul vine spre mine și îmi dă scrisoarea. Era de la ”Radio Moscova”. O asemenea bucurie nu m-a încercat demult (de cînd am primit răspuns la prima mea scrisoare către Radio Moscova). Participasem la concursul organizat de emisiunea ”Vorbește Moscova” (patru întrebări privitoare la zborurile cosmonauților cu nr. 3 și 4) și pierdusem nădejdea de a mai primi răspuns. Trimisesem scrisoarea pe data de 18 noiembrie 1962, iar la 27 decembrie 1962 am primit prima scrisoare de la Radio Moscova. Am găsit în plic fotografiile cosmonauților 3 și 4, o felicitare foarte frumoasă, scrisoarea și programul emisiunilor ”Vorbește Moscova”. Pe data de 5 februarie 1963 am trimis a doua scrisoare, iar astăzi, 12 martie am primit răspunsul la ea. În plic am găsit scrisoarea scrisă pe o hîrtie velină foarte frumoasă. Eu cerusem fotografiile scriitorilor ruși Mihail Șolohov (L.D.:  Șolohov a devenit, peste doi ani, laureat al Premiului Nobel pentru literatură) și Valentin Kataev cărora le citisem multe cărți. Deoarece redacția nu a avut aceste fotografii și spre a-mi satisface dorința mi-a trimis fotografiile scriitorilor ruși N.V. Gogol și A. S. Pușkin.

Cînd am ajuns acasă am găsit o c.p. de la Radu Stelian în care-mi spune că a cam încurcat ițele cu ”Jocul internațional”. Tot astăzi i-am trimis și răspunsul. După masă am fost la Vasile, apoi am mers la cooperativă (L.D. ”cooperativă” = magazinul comunal; denumirea completă era ”cooperativa de consum”) unde am văzut cartea ”Ultimele zile ale lui Hitler” de G.L. Rozanov. Cum am ajuns acasă i-am cerut mamei bani și am cumpărat-o. Tot astăzi am început s-o citesc și îmi place nespus. Are date precise privitoare la prăbușirea lui Hitler și a adepților lui în Germania (1945). Mama mi-a adus de la Bibliotecă mai multe cărți, printre care: ”Mantaua” de Gogol,Pasărea de bronz” de A. Rîbakov și ”Însemnările unui naturalist

Miercuri 13 martie 1963. Dimineața, la pregătire, am recapitulat materia clasei a V-a. La teză la istorie am luat 10 (singurul din clasă). Am dat lucrarea de control la agricultură. La Constituție, tov prof Marianciuc m-a lăudat în legătură cu corespondenșa de la Moscova. Am făcut cinci ore în loc de șase. Mama mi-a cumpărat șoșoni (nr 38, 47,50 lei), dar i-a dus înapoi. M-am culcat la 11 și ½.

Joi 14 III 1963. Nici de data asta nu m-am mai dus la pregătire la matematică. Am luat un 8 la anatomie (lucrare) și-mi iese media 9. La romînă am luat 9 la teză, dar nu știu dacă-mi dă media 9. La școală s-a făcut vaccinarea antipoliomelitică pe cale bucală (picături). Punea într-o linguriță 3 picături de vaccin și apoi un fel de sirop. Tocmai cînd eram cu vaccinul în gură, doctorul m-a întrebat dacă eu sînt Druguș. Cînd am spus ”da” am scăpat vaccinul. Pățisem ca și corbul păcălit de vulpe. Mama mi-a cumpărat șoșoni (nr 36, 50 lei).

Vineri 15 III 1963. Așteptînd primăvara, iarna s-a abătut din nou pe aici. Sufla un vînt… Au fost prezenți 20 de elevi din 36.

Sîmbătă 16 martie 1963. Același vînt de ieri m-a făcut astăzi să stau acasă. Această zi este prima absență din trimestrul al doilea și a patra de la începutul anului. Am început să citesc ”Însemnările unui naturalist” de P.A. Manteufel și ”Mantaua” de N.V. Gogol. Deoarece nu aveam ce face, am înregistrat cărțile din biblioteca mea. Am găsit 98 de cărți + broșuri importante și vreo 12 cărțulii pentru preșcolari pe care nu le-am mai înregistrat. Am 21 de cărți în Editura politică. Peste 20 de cărți sînt scrise de scriitori ruși. Am fost la Vasile acasă și mi-a spus că au fost doar 8 băieți la școală (Paviliuc, Amariei V., Lupașcu Dumitru, Ignat Vasile, Airinei H., Mihai H, Apurcioaiei H, Mustață Ilie) și trei fete (Dănilă Viorica, Bobu Viorica și Tănase Maria). Mi-a comunicat că am 10 la teză la fizică. Au apărut și prin Grămești monedele de 3 lei și de un leu (puse în circulație la data de 11 III 1963). M-am culcat la 12 h.

Duminică 17 martie 1963. Mircea a plecat la Zamostea după o lampă de radio. I-am scris buniței. Am fost pe deal cu sania și merge foarte bine; zăpada e tare și bătută de vînt. Mama și cu tata se pregătesc să meargă la tov. director Panțir Alexei. E onomastica și ziua lui de naștere. La poștă este tot Aiftincă, cel care era propus pentru funcția de președinte.

Luni 18 martie 1963.  Am luat 10 la teză la chimie și 9 la desen. Dimineața mi-a fost foarte frig la picioare. La amiază s-a încălzit și a început să curgă apa pe drum. Tov. prof. Moldovan mi-a cerut cartea ”Ultimele zile ale lui Hitler”. Am avut ce să citesc: 3 ”Scîntei” și ”Magazinul” + ”Gazeta învățămîntului”.

Marți 19 martie 1963. Am luat un 9 la rusă. Vacanța se apropie și trimestrul se termină pe zi ce trece. Vasile a lipsit de la școală. Afară e destul de cald ca să se topească puțin zăpada. Amariei Vasile și Dănilă Viorica au primit vederi din Vatra Dornei de la vechiul nostru diriginte Maximiuc Constantin.  Tov Maximiuc m-a felicitat în scrisoarea lui către Vasile (Amariei) pentru ”cosmo-știința mea”. (L.D. Deși mi-a fost profesor de limba română doar doi ani de zile, profesorul Constantin Maximiuc și-a pus amprenta pasiunii sale pentru filologie asupra mea, în mod decisiv. Un om extraordinar de delicat și de ferm în același timp, iubitor de oameni și de profesie, pasionat de muzică și de gramatică. Pe acest blog de pe wordpress se poate găsi necrologul ”In memoriam Constantin Maximiuc” pe care l-am citit la înmormântarea profesorului, la Vatra Dornei. Copleșit de emoția reamintirii profesorului Maximiuc, am sunat-o pe dna profesoară Maximiuc, la Vatra Dornei. S-a bucurat și ne-a rugat să trecem pe la ea. Extraordinară familie, minunate exemple demne de urmat. Și pentru că am amintit de familie, adaug faptul – neîntîmplător – că fiica lor, Cornelia Macsiniuc, a urmat filologia, fiind cadru didactic la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava. Vezi și linkurile: https://liviudrugus.wordpress.com/2013/08/21/profesoratul-vocatie-traditie-ocupatie-situatie-si-destin/   și   https://liviudrugus.wordpress.com/2012/08/11/profesorul-constantin-maximiuc-educator-de-exceptie-model-de-moralitate/ ). Au început să apară brîndușele.

Miercuri 20 martie 1963. Am luat trei de 10: la muzică (lucare), la Constituție (lucrare) și la agricultură (teză). După amiază am fost la Vasile să-mi copii niște lecții. Am început să citesc ”Crimă și pedeapsă” de F.M. Dostoievski.

Joi 21 martie 1963. Azi s-au încheiat toate mediile. Nu s-au mai făcut lecții.; e doar penultima zi din acest trimestru. Frecvența: 97. 39%. După amiază am fost la Vasile și i-am scris o scrisoare tov prof C. Maximiuc. Pînă în prezent tov prof Maximiuc a trimis trei vederi din Vatra Dornei (Amariei Vasile, Viorica Dănilă și Scripcaru Melozina).

Este o zi nouroasă, cu cerul cețos, iar vîntul contribuie ca frigul să fie și mai tare. Mircea a fost după butelie. Îi dădusem lui Bahnovei Ion (Nelu) cartea ”Timur și băieții lui” de Arkadie Gaidar. A citit-o și azi dimineață am vorbit despre ea și eroii ei. După cîte mi-a spus am văzut că a înțeles-o. Mama s-a dus la ședința sindicală.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mîine!