liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Octavian Bejan

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 664. Miercuri 24 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (9)


Voi încheia aici acest (cam lung) periplu prin Declarația program a nelingviștilor neștiințifici dar mai științifici decât cei științifici (reprezentați de Adrian Groza) prin care se propune schimbarea cuvintelor străine și înlocuirea lor cu altele, preferabil inventate pentru a fi siguri că nu lăsăm niciun fel de cuvinte străine infiltrate în scumpa și deloc cunoscuta limbă dacă. Cu un entuziasm demn de o cauză normală, umană, promotorii dacismului pur și dur (cred că) știu cum să procedeze pentru ca noua (viitoare) limbă dacă să biruie deplin și definitiv, exact cum s-a întâmplat cu comunismul sovietic, cel invincibil și etern. Iată că iese la iveală și soluția:

”Din fericire, această stare de lucruri poate fi schimbată în scurt timp în bine. Iată căile pe care noi le-am găsit. Dacă fiecare dintre noi ar născoci încaltea un cuvînt, atunci în mai puțin de un an limba noastră s-ar îmbogăți cu milioane de cuvinte noi. Dacă o sută de daci mintoși ar compune cîte zece cuvinte noi, atunci ne-am alege cu o mie de cuvinte noi. Să nu uităm de lingviști. Fiecare dintre ei are datoria de a făuri cuvinte noi, de sine stătător și în conlucrare cu cunoscătorii din alte ramuri (informatică, biologice sau fizică). Noi mai propunem și desfășurarea unei întreceri naționale al cuvinte-lor noi, pentru dacii de pretutindeni.

A mai rămas de spus că cuvintele care vor fi născocite de acum încolo ne vor scăpa de bătaia de cap a necunoașterii rădăcinilor noastre și a cuvintelor care nu ni se par destul de răsunătoare.”

Comentariu L.D.: ”Dacii mintoși” sunt, în opinia lui Adrian Groza, soluția salvatoare, dar numai în cârdășie cu lingviștii neștiințifici care trebuie puși la treabă (vreun ukaz, ceva?) pentru născocirea/ inventarea/ făurirea/ compunerea/ fabricarea de cuvinte aiurea și aiuritoare, cu o singură condiție: să fie altele, să nu mai existe în altă limbă, să nu provină din altă limbă și să miroase doar a dac(ă). Nu cunosc rezultatele ”întrecerii naționale” (Panromânești? Pandacice?), în cazul în care aceasta a avut deja loc, dar am vaga impresie că toate cuvintele menite să schimbe fața și cuprinsul limbii române se reduc la cele folosite de mine în textul încropit la prima postare (pe baza cuvintelor inventate de Octavian Bejan) din acest miniserial. Reiau aici acest text construit de mine cu cuvintele inventate de O.B. pentru a reaminti ce grozăvii se pot întâmpla cu limba română atunci când aceasta încape pe mâna/ mintea persoanelor marcate de pasiuni politice mistuitoare (vezi Benda): ”Azi am fost diminesc. Am luat din sertărar amnărașul și scodopul  pe care le-am cumpărat aseară de la vinderenă și le-am pus în dossac. Am dat repede cu sforitorul pe gresie și am plecat spre microcar. Am vrut să intru la tunsătorie, dar tunsătorul nu venise încă. Până să vină microcarul mi-am citit toate e-poștele”. (traducerea textului – în episodul 1).

Oricum, cuvântul cheie al acestei ultime părți a Declarației program este ”născocire”. Să născocim cuvinte, muuulte cuvinte! Dacofilii de la Chișinău visează la o Daciadă lingvistică, rezultatul căreia să fie uitarea completă a limbii române (limbă care, conform dacofililor, pretinde în mod fals că provine din limba latină!) și triumfarea noii limbi construită deopotrivă de antilingviști și (eventual) lingviști. Celelalte probleme ale culturii române fiind rezolvate, ”limba moldovenească” continuând să figureze în Constituția Republicii Moldova ca fiind limba oficială a statului desprins samavolnic din trupul României Mari, nu le rămâne iubitorilor de românitate decât să stâlcească limba română în numele unei false și presupuse iubiri de stră-strămoși (Adam, oricine știe, a fost dac). Vorba tatălui lui Bulă când i-a venit acasă fiica minoră gravidă: ”Asta ne mai lipsea!”

Aș rezuma consecințele eventualei aplicări ale Declarației-program sub forma unor afirmații și interogații cu iz de concluzii: ”Dacopatia dezbină România!”. Stupiditatea provoacă stupefacție sau invers? Breaking news: Latina se trage din română, maimuțele se trag din oameni și Pământul se trage din Lună. Limba noastră-i o comoară, iar comorile trebuie îngropate/ ascunse în adâncuri. Unde nu-i cap, vai de limbă!

Pentru a vedea ”argumentele” ipotezei că latina se trage din română vezi Daniel Roxin: http://www.ziare.com/cultura/istoria-culturii-si-civilizatiei/ipoteza-soc-limba-latina-se-trage-din-limba-romana-arhaica-nu-invers-1286103  (martie 2014), sau un articol al aceluiași Daniel Roxin din 2015: http://www.cunoastelumea.ro/pentru-cine-este-nociva-originea-traco-daca-a-limbii-romane/?fbclid=IwAR3SDl3kKDNVLoXuojWMmsW9bAZNCD22bxSyZKE9MvgPI6PGhvz_IlPfr0E

Pe tema dacopatiei protocroniste a românilor cărora nu le mai lipsește nimic a scris, documentat și ironic, Dan Alexe: https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/dan-alexe-dacopatia-este-un-substitut-de-identitate-romanii-se-impauneaza-cu-o-mitologie-total-inventata-395847 (Dan Alexe și demitizarea originilor dacice ale lumii europene).

Dan Alexe a scris cartea (care a provocat mari supărări) intitulată ”Dacopatia și alte rătăciri românești”. Pe marginea acestei cărți am început (dar n-am mai continuat) o pseudorecenzie chiar pe acest blog (Vezi: https://liviudrugus.wordpress.com/2015/07/22/dan-alexe-deconstruieste-postmoderneste-printre-altele-temeliile-putrede-ale-nationalismului-romanesc-retrograd-ilogic-inutil-si-pagubos-partea-1-a-a-pseudorecenziei-despre/)  (aici se încheie miniserialul dedicat trăznăilor lingvistice neîntâmplătoare care, totuși, nu pot fi trecute cu vederea) (dar serialul va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 656. Marți 16 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (1)


Citiți acest text scris cu aldine (conceput de mine cu cuvinte preluate de pe un site dedicat ”îmbunătățirii” limbii ce-o vorbim). Vă veți mira. Mirarea este firească, dar va primi (cel puțin) un răspuns. Sigur, textul este, de fapt, un pretext pentru a mă lămuri asupra rosturilor unor acțiuni umane aparent fără rost. Iată acest text construit ad-hoc: ”Azi am fost diminesc. Am luat din sertărar amnărașul și scodopul  pe care le-am cumpărat aseară de la vinderenă și le-am pus în dossac. Am dat repede cu sforitorul pe gresie și am plecat spre microcar. Am vrut să intru la tunsătorie, dar tunsătorul nu venise încă. Până să vină microcarul mi-am citit toate e-poștele”.

Am încropit textul de mai sus cu cele mai noi cuvinte inventate de Octavian Bejan (O.B.) din Chișinău, și postate pe site ul ”Dezvoltă limba noastră!”. (Neapărat cu semnul exclamării ca să priceapă lumea că dezvoltarea limbii – deocamdată nu se spune care, dar ne dăm seama imediat – este un imperativ al zilelor noastre. Altfel nu se mai poate!). Aș paria că  cititorul celor câteva rânduri de mai sus a înțeles despre ce este vorba (poate ”sforitorul” dă ceva emoții la o primă citire, dar faptul că folosești ”sforitorul” pentru a curăța gresia îți poți imagina că ”sforitor” = mop.  De unde se cumpără ”sforitorul”? De la ”vinderenă”, evident. (”vinderenă” = magazin, loc unde se vând mărfuri). (https://www.facebook.com/groups/581888682195125/)

Traducere: ”Azi am fost matinal. Am luat din comodă bricheta și tirbușonul pe care le-am cumpărat aseară de la magazin și le-am pus în rucsac. Am dat repede cu mopul pe gresie și am plecat spre microbuz. Am vrut să intru la frizerie, dar frizerul nu venise încă. Până să vină microbuzul mi-am citit toate e-mail urile”.

Primul text ar putea fi parte a unui viitor roman scris într-o limbă pe care o vor cunoaște doar câțiva. Sau ar putea fi cunoscută de mai mulți, dar cu costuri colosale și beneficii nule. La întrebarea ”Cui prodest?”, răspunsul pare a fi unul foarte străveziu. Dacă ar fi să-l invoc pe Julien Benda aș zice că da! autorul francez are dreptate în diagnosticarea stării actuale de fapt: omenirea a intrat (mai demult) în acea fază a existenței sale care marchează trecerea de la practicarea răului urmată de cinstirea binelui, la practicarea răului urmată de cinstirea răului. Concret, în povestea care urmează este vorba despre persoane preocupate de propria lor persoană, doritoare de faimă și de (re)cunoaștere socială care produc răul cu nonșalanță pentru simplul motiv că doar astfel atenția omenirii poate fi îndreptată spre numele și ideile lor. Dar nu este suficient că produci răul, deruta și confuzia. Imediat se găsesc practicieni ai realismului politic care înțeleg că dintr-o trăsnaie se poate extrage capital politic substanțial. Urmează, așadar, cinstirea răului prin ”demonstrarea” utilității trăsnăii inițiale, acum aplicată și augumentată întru propășirea unei limbi noi, pure, adevărate, sublime într-o patrie iubită și iubitoare care, nu-i așa?, merită cu prisosință așa ceva.

Administratorul paginii ”Dezvoltă limba noastră!” (O.B.) precizează care este scopul înființării grupului, al site ului și al demersului lingvistic (mai mult decât ciudat la o primă vedere): ”Menirea grupului este de a făuri cuvinte noi și de a le răspîndi în sînul neamului nostru.” Evident, fiecare se va întreba: dar de ce să inventăm cuvinte noi? De ce să ne umplem sânul/ sânii cu cuvinte noi? La ce ajută acest efort? Pe scurt: care este scopul de atins?

Dacă aș da răspunsul doar pe baza temerarei încercări a tânărului O.B. de la Chișinău de a întemeia o limbă nouă aș putea fi taxat ca neserios și lipsit de subiecte demne de atenție. Dar, internetul este (încă) democratic și fiecare poate să cunoască cât mai multe persoane și idei. Filierele ideatice pot fi deduse simplu prin citirea numelui celor care au dat Like. Procedez astfel și găsesc un militant și mai activ pe frontul creării unei noi limbi, curățate de influențe străine (interesant, militantul este un declarat pro-unionist).  Este vorba despre Andrei Groza, prim prorector al Academiei de Administrare Publică din Chișinău. Deci un profesor universitar cu responsabilitate managerială și cu putere de influențare a tineretului studios. Voi reda trei postări ale domniei sale cu intenția de a intra ceva mai adânc în miezul problemei, de a surprinde, deja, câteva finalități cu bătaie scurtă a efortului intelectual depus de profesorul Groza. Iată cele trei postări (preluate cu copy-paste):

Andrei Groza, 6 sept. 2018: ”O simplă întrebare și un simplu răspuns

Întrebare. Cum se explică prezența în limba rusă și în alte limbi slave a cuvintelor glas, groznâi, gospodari, ocolnic, cormcii ș,a., în timp ce în toate acestea lipsesc verbele a glâsui, a îngrozi. a gospodări, a ocoli, a cârmui ș, a.?

Răspuns. Limba rusă și celelalte limbi slave , fiind inventate, au păstrat în componența lor mai multe cuvinte provenite din limba primară – limba rumână”.

Andrei Groza, 16 sept 2018: ”O SIMPLĂ ÎNTREBARE ȘI UN SIMPLU RĂSPUNS
Marele istoric antic Strabon în lucrarea sa ,,Geografia”, cartea a III – a, ne spune că la sudul Munților Pirinei, care azi despart Franța și Spania, era o câmpie numită Maraton, fiindcă acolo creștea foarte mult mărar. Noi cunoaștem o altă câmpie Maraton din Grecia antică.
Întrebare. În ce limbă vorbeau localnicii din Munții Pirinei și din Balcani dacă în antichitate cuvântul mărar în limbile greacă și latină aveau altă formă?
Răspuns. În limba rumână – limba primară a omenirii. Greaca și latina, fiind inventate, se utilizau doar ca limbi oficiale și erau cunoscute de un cerc nu prea mare de oameni
”.

Andrei Groza, 14 octombrie 2018:  ”O SIMPLĂ ÎNTREBARE ȘI UN SIMPLU RĂSPUNS
Este cunoscut faptul că legendarul Ahile îndată după naștere, în urma unui mare incendiu, a pierdut, aproape complet, buzele și nu putea să se alăpteze ca toți copiii. Acesta lingea sânul mamei sale, din care cauză a fost poreclit Lingeron, adică cel care linge (așa a fost scris în limba greacă – n.n.).
Întrebare. Cine putea să-l poreclească pe micuțul Ahile Lingeron (de la cuvântul a linge), dacă în limba greacă cuvintele a linge și limbă, în aceste forme, nu există?
Răspuns. Oamenii simpli, cei care vorbeau rumâna – limbă vorbită atunci de toată lumea, atât în Europa cât și Asia. Limba greacă ca și toate celelalte limbi scrise din acea perioadă, fiind o limbă inventată, a luat din limba populară porecla și a transcris-o în limba oficială cu terminația corespunzătoare.”

Concluzia mea, după citirea mai multor postări și a reacțiilor administratorului paginii la unele comentarii, este că ne aflăm în fața unei tentative calificate de prosteală pe față a naivilor, a unui atac subversiv, perfid, mișelesc și ingrat la adresa limbii române în general și a limbii române vorbite în Basarabia în special. Modul diversionist de atacare a limbii române prin scoaterea împrumuturilor din alte limbi are, desigur, un scop bine definit: demonstrarea faptului că limba română ca atare nu există! A Existat doar limba rumână! Există, în limba română, doar mii de cuvinte împrumutate care funcționează pe post de cuvinte românești! În consecință, se impune un efort susținut de înlocuire a cuvintelor străine cu cuvinte neaoșe, adică dacice. Se știe doar (emoticon zâmbăreț!) că mama tuturor limbilor este limba dacă, din limba dacă s-a tras limba latină, iar civilizația Europei este, prin urmare, una de origine dacă, iar misiunea locuitorilor neamului (care vorbește limba română) este de a reveni, de urgență, la limba dacă. Chiar dacă denumirea rămâne ”limba română”, conținutul trebuie să fie dac, neaoș, local. Nu contează că dacii nu au avut o limbă scrisă; cele câteva cuvinte dacice/ dace (mânz, varză, viezure etc.) care au rămas în limba română actuală trebuie rapid multiplicate. Este nevoie, așadar, de o limbă nouă, construită logic și deductiv, o limbă care să nu mai recurgă la împrumuturi (cum a făcut și face limba română). Evident, noua limbă va fi adevărata limbă română/ ”limbă moldovenească” și care va trebui predată elevilor în școlile din Republica Moldova (stat al cărui existență în granițele actuale a fost recunoscut întâi și întâi de către România condusă de Ion Iliescu).

Mă opresc aici cu considerațiile mele și voi încerca, în episoadele următoare, să caut originile acestui trend păgubos (nu foarte nou) care bântuie acum prin Europa. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!