liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Nicu Bujdei

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 427. Sîmbătă 3 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (149).


Sîmbătă 18 iunie 1966. Dimineața, pe la 5.30 tata s-a pornit cu bicicleta la Siret să schimbe butelia. A venit cu ea schimbată pe la 8 și eu dormeam încă. De voie, de nevoie, m-am sculat. Am dibuit prin șifonier o bluză de vară pe care o am de la bunița și care acum mi-e cam mică. Totuși îmi place, fiind destul de comodă și o port în locul maioului.

Pe la 10 tata m-a trimis să-i duc dnei Lica de la Bibliotecă niște cărți împrumutate de mai de mult. Am luat și eu vreo trei ca să am ce citi din lectura particulară pentru școală (”Întunecare”, ”Răscoala” și ”Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”. Am fost pe-acasă la Huia(nu) să-i duc o carte, dar nu era acasă.

Ieri tot a plouat un pic (vreo 5 minute) numai cît să mai liniștească praful de pe drum. Totuși venea furtună mare. Dacă n-ar fi bătut clopotele ar fi plouat zdravăn. Să fi avut cocoșul dreptate? Azi vremea e tot frumoasă, dar nu așa ca ieri dimineață. Nori alburii mai stau în calea soarelui și parcă bate un vînticel. M-aș fi dus și azi la baie la Siret, dar cu vremea asta n-a fost chip.

Am stat pe-acasă și-am mai încurcat treaba pe-aici. Am grijă să citesc cu regularitate ziarul ”Munca” și să ascult muzică la radio. Mă interesează deopotrivă evenimentele internaționale cît și activitatea culturală din diferite domenii. Am rămas mult în urmă cu ”politica” și acum vreau să recuperez. La amiază, după ce am mîncat iar ”pe răsturnate”,  m-am întins pe pat și nu m-am sculat mai devreme de ora 17. Mama a călcat încontinuu. Mi-a călcat pantalonii gri cu Apretin. După ora 18 am fost la cooperativă și i-am cumpărat tatei o curea de 24.5- + un săpun și o pastă de dinți (am rămas cu 5 lei în buzunar…). Tata se pregătește să plece mîine la Iași (va trebui să stea acolo 10 zile pentru niște cursuri). Eu mi-am mai pregătit cîte ceva pentru mîine, Mi-am periat hainele, mi-am curățat pantofii cu lapte proaspăt, iar în restul timpului am mai sîcîit-o pe mama cu poveștile mele. Fără să vreau am cules nu știu de pe unde două vorbe: ”Așa!” și ”Nu ți-am spus eu?” vorbe pe care le repet mereu, prostește. Mi-am mai reglat roata din față, am umflat-o pe cea din spate și mi-am pus bicicleta la punct pentru mîine. Mama a făcut două tăvi de plăcinte și pînă s-au copt am sporovoit mereu povestind diferite întîmplări care de care mai hazlie. Mama mi-a dat 31 de lei pentru mîine să-i fac niște cumpărături și… 4 lei de cheltuială. Părinții s-au culcat după ora 22, trudiți după o astfel de zi. Eu am rămas în bucătărie să scriu ”impresiile” pe joi, vineri și pe azi. Iar am rămas în urmă și a trebuit să sacrific din orele de somn.

Seara am avut un dialog cu mama:

Eu: ”Dacă aș lăsa Jurnalul la vedere, ai citi dintr-însul?”

Mama: ”Dar ce ai de ascuns?”

Eu: ”Nimic”.

Mama: ”Las că mai știu eu ce ai făcut pe la Rădăuți”

Eu: Ți-a spus Mircea?”

Nu m-a asigurat mama că i-ar fi spus el, dar sînt aproape sigur că numai el e în stare de una ca asta. Mama mi-a spus că vom mai vorbi și altă dată. Cred că într-o zi vom avea o discuție destul de serioasă. Mi se pare că știe de ”evenimentele întîmplate în ziua de 2 Mai”. Eu îmi păzesc Jurnalul cu strășnicie – am scris lucruri care nu trebuie văzute și știute cu nici un preț. De aceea, am adus valiza mea de placaj, am așezat-o în bucătărie sub masă și-am încuiat-o cu lacătul. Cheia o țin prin cele mai tainice locuri (de ex. într-o călimară de cerneală, goală, într-o cutie cu medicamente etc etc.).

Nu prea-mi surîde mie viața asta de-acasă. Trebuie să mă păzesc strașnic să nu afle nimeni ce-am mai făcut, iar să fac altele – nici vorbă! Îmi pierd zilele cu somnul și mîncarea și cu treburi de nimic. Mai aduc apă, mai păzesc puii, curcile și…. vișinele. Îmi mai fac iluzii cu bicicleta asta. Sper să fac cu ea cîteva excursii pe la Suceava, la Putna și-n alte părți. Mi-am luat harta în față și am calculat kilometrii și orele în care-aș putea ajunge la diferite localități. Dacă aș avea bani aș face un circuit foarte frumos prin regiune (și mai ales dacă ar fi timpul frumos, căci culcușul meu ar fi sub cerul liber). Să văd cum voi ieși din călătoria mea de mîine la Rădăuți și apoi îmi voi face și alte planuri. Bicicleta asta e cam paradită, eu nu-s prea antrenat, în fine…! Am mai ieșit o dată afară, apoi am început iar să scriu. Cerul e înstelat, dar peste pămînt domnește o întunecime oribilă. Atunci e mai mare dragul să stai pe-afară. Acum e ora 0 (12).

Duminică 19 iulie 1966.  Aseară nu m-am culcat înainte de a-mi încuia jurnalul în valiză iar cheia am ascuns-o ca într-un basm: cheia într-o cutie de muzicuță, aceasta în altă cutie mai mare, iar asta din urmă, la rîndul ei, am pitit-o în sertarul de mijloc de la bufet. Cred că mama, dacă ar vrea să-mi controleze Jurnalul, tot ar putea-o face – silindu-mă. Dar, după cît văd eu, mă mai lasă așa deocamdată. Azi dimineață la ora 5 – după cum l-am rugat eu, tata m-a sculat. După un pic de înviorare m-am spălat pe partea de sus a corpului nici mai mult nici mai puțin de jumătate de oră. Am mîncat bine (două ochiuri și o cană de cafea cu lapte) și mi-am luat rămas bun de la tata care azi la amiază pleacă la Iași. Mama mi-a dat cureaua de la ceasul ei și-mi vine destul de bine. Locul în care port ceasul nu e deloc ars de soare și contrastează f puternic cu restul pielii. Parcă aș avea o pată sau un bandaj alb.

Azi are loc la Rădăuți, serbarea de sfîrșit de an la clasele I – XI la Liceul 2. Cu toate că aș fi putut să nu vin, m-am hotărît să merg. Mă mai întîlnesc și eu cu cineva…

Așadar bicicleta fiindu-mi pregătită mi-am luat pantalonii gri, bluza albastră, iar în servietă mi-am luat canadiana (de rezervă) și două plăcinte.

La 6 am luat startul (am ridicat ancora). Cerul era de un albastru pronunțat, iar soarele lumina puternic fără să încălzească prea mult. E o plăcere să faci astfel de călătorii pe o astfel de vreme. Cei 23 de km nu contează. De la Gropeni la Bălcăuți am avut un drum drept cu puțină pantă inundat de lumina puternică a soarelui de iunie. Răcoarea domnea încă: în partea stîngă se întindeau lanuri de cartofi, iar din dreapta venea un miros îmbătător de fîn cosit. Anumit am încetinit din mers să-mi desfăt mai mult timp simțurile. La granița dintre Ratoș și Bălcăuți am dat de asfalt. De plăcere am pedalat nebunește pînă la tabla ce indica Grănicești. Să am un tovarăș de drum aș merge pretutindeni, aș vizita și aș cunoaște lumea. La o vale, pe cînd intram în Dornești mi-a sărit lanțul și am avut noroc de frîna de mînă. Cu popasuri mici și fără să mîn prea tare am făcut o oră și jumătate. Deci la 7.30 am ajuns la Halta ”Unirii” din Rădăuți. Cînd intri în oraș la o astfel de oră Rădăuțiul îți apare ca un oraș frumos, cu străzi curate și cu multă verdeață.

Am mers mai întîi la internat să las aici – pe undeva – bicicleta și servieta. La internat am mai dat ochii cu cîțiva absolvenți: Beldianu, Caunii Anton, Popescu care acum au examen de maturitate. În internat erau cazați o mulțime de tineri și tinere care – cred – vor sta mai mult timp aici. Pare-mi-se toți sînt din București. M-am întîlnit cu ”omul de servici” (Boloca). La rugămintea mea de a-mi arăta un locușor unde aș putea ”caza” bicicleta mi-a arătat f binevoitor beciul cu alimente de lîngă locuința lui dom Florea. Așa am și făcut. Imediat am ieșit în oraș: aici am putut observa o sumedenie de turiști veniți cu ONT ul (L.D.: ONT = Oficiul Național pentru Turism) și cu limuzine proprii. M-am întîlnit cu Pitic Mihai; am schimbat cîteva vorbe apoi m-am dus la frizerie. M-am tuns tot cu bordură, nu m-am scurtat mai multișor. După ce-am terminat-o și cu tunsul am ieșit prin oraș și m-am plimbat un pic. Am stat un pic pe o bancă în mult îndrăgitul parc. Pe lîngă feeria naturii, o muzică populară din piață mă desfăta. Apropiindu-se ora 9 m-am îndreptat spre școală cu gîndul să mă mai întîlnesc cu colegi și prieteni. M-am întîlnit cu Nicu Bujdei de la care am luat o fotografie cu clasa (doar 6 lei). Ca să ne mai trecem timpul Nicu a început să-mi povestească filmul de aventuri ”A fost cîndva hoț”. Cum stăteam și ascultam așa, apare și ”țăranul” de Toader. Are costumul său național și-i stă destul de bine. Am mers apoi în oraș și-am stat vreo oră prin parc sau plimbîndu-ne și discutînd mereu. Ne-am spus unul altuia tot ceea ce s-a mai întîmplat în timpul cît n-am fost împreună. El speră să plece la Cîmpulung… Tot plimbîndu-ne așa prin oraș ne-am întîlnit de mai multe ori cu ”restul lumii” – Teodora și Doina Hlinschi.

Pînă la ora 10 am stat în parc, apoi considerînd că e cazul să asistăm la serbare am luat-o spre școală. Aici, în dreptul cantinei fetelor, mă aștepta Lia c-un pachet sub braț: mi-a făcut rost de costum național. Am mers în vestiarul de fete și m-am schimbat. Dar n-am prea avut noroc. Costumul era foarte mic și mă mir cum s-au ținut ițarii pe mine. Cămașa nu era înflorată și nici bundiță n-avea. Am luat cămașa de două ori pe dos… Cu chiu cu vai m-a mai aranjat Lia și ne-am îndreptat spre grupul de elevi care participau la serbarea de sfîrșit de an. Lia avea și ea costum național dar acesta era foarte frumos. Cînd am apărut împreună la locul festivității am produs senzații sau mai bine zis discuții. Nu știu cum oi fi arătat căci se uitau toți cam lung la mine. Cît au durat cuvîntările și cîntările eu am stat cu băieții cu care m-am întîlnit astăzi: toți aveau bășici în palmă și-s sigur că n-au lucrat cine știe ce (ca mine de exemplu). După această formală ”festivitate” s-au afișat listele cu situația pe clase. Din clasa X-a E au rămas două repetente: Ivănuță E. și Omelcenco V. Mai multe au scăpat cu una sau două corijențe. Lia a rămas la fizică și latină.

Am plecat cu Lia la internat. Ea m-a așteptat la poartă, iar eu m-am dus în beci și m-am schimbat iar, luîndu-mi hainele mele. Am revenit apoi în oraș (pe trotuar m-am întîlnit cu cu Haiuță, dar nu l-am salutat). Am stat cu Lia pe o bancă în parc, chiar lîngă aleea care duce la domiciliul dirigintei. În timp ce discutam așa a apărut și Lucia Nenati îmbrăcată tot în național (a luat premiul II). Și-a luat rămas bun de la noi și a plecat să se întîlnească cu Dragoș Scîntei (cu care s-a împăcat și din nou sînt prieteni). Nu mult după asta apare și diriginta care se îndrepta spre casă, deci chiar pe lîngă noi. Am salutat-o și drept răspuns ne-a și luat la rost: ”Aaa…! Aicea-mi erai? Păcătosule...” (asta-i vorba ei preferată). Lucia ne-a spus că la școală diriginta a întrebat unde-s eu, zicînd: ”N-a binevoit să vină să-și ia carnetul?”. Cîteva fete mai răutăcioase s-au găsit să anunțe: ”A plecat cu Buhai!”. Acuma însă diriginta era foarte bine dispusă și mi-a spus să rămîn pe loc să-mi aducă ea carnetul de note. Mi l-a adus, dar iar a continuat cu morala, dar pe un ton cît se poate de blajin: ”Păcătosule! Nu-ți mai trebuia mult și luai și tu o mențiune...” (Am media anuală 7.66). S-a adresat apoi Liei: ”Melexină! Tu ai scăpat tare cu greu anul ăsta. Fii atentă, că și la corijență se pică…”. Ne-a urat vacanță plăcută și tot așa de bine dispusă a plecat de unde-a venit. N-a trecut mult și apare și Pop. E destul că ne-a observat și el… Deoarece banca pe care stătusem era foarte umbrită, am mai ieșit la soare. Am luat-o pe Calea Prieteniei înainte și-am mers așa pînă la curba ce-o face calea ferată pe după un delușor. Am mers un timp de mînă, apoi am mers lateral și ne-am trîntit în iarbă. Ne-am așezat amîndoi pe porțiunea de loc ce era acoperită cu un ziar. Am cuprins-o de mijloc și am stat așa foarte aproape. Am încercat s-o sărut, dar… am dat greș! Cîtva timp a stat pe genunchii mei, culcată, iar eu am ținut-o în brațe. Am mai vorbit fleacuri sau altele, avînd grijă să facem mereu apropouri la adresa celuilalt… Au fost minute fericite, minute care au însemnat mai bine de jumnătate de oră de desfătare… La rugămintea ei (”Liviu, te rog…”) ne-am sculat și am mers înapoi în oraș. Pe drum ea mi-a povestit din multele ei prietenii. După cîte am observat nu are o părere prea serioasă despre prietenie, ea considerînt totul o simplă tromboneală. Din curiozitate, zice ea, ar vrea să vadă cum ar fi sfîrșitul prieteniei noastre. M-a asigurat că totul depinde de mine… În parc, lîngă Biserica evreiască ne-am despărțit și pentru mult timp. I-am ”predat” costumul național pe care l-am purtat mereu cu mine. Am obținut asigurarea că nu se mai bagă nimeni pe fir: ”Pe cuvîntul meu de onoare!”. Ne-am despărțit simplu: o strîngere de mînă, la revedere și…. îți voi scrie!

După asta am mers și m-am așezat pe o bancă în parc. De-abia acum mi-am dat seama ce durere groaznică de cap am. Poate o fi și de la faptul că m-am dat, mai înainte, în tiribombă și cred că a lăsat urme… Plus că la ”iarbă verde” am stat tot timpul în soare. Nu mi-era nici foame, nici somn, simțeam doar un cui foarte ascuțit ce îmi străbătea capul dinspre frunte înspre ceafă. Am stat așa pe-o bancă pînă la 16, scriindu-mi impresiile zilei în carnețelul de ”Însemnări de buzunar”. Totodată am reflectat și asupra celor recent întîmplate…

Nemaiputînd sta pe loc, m-am dus să-i caut mamei lămîi la cele două cofetării. N-am găsit însă nimic. M-am întîlnit cu C. Atănăsoaie. Am mers cu el în piață, l-am determinat să cumpere un kg de cireșe (4 lei) și am mîncat pe săturate. În fine, m-am îndreptat și eu spre internat, am scos bicicleta afară, am mîncat o jumătate de plăcintă, am mai umflat roata din față și la 5.30 am pornit-o ușurel spre casă. Am mers mai mult normal, dar la o pantă nu prea abruptă pedalam neîncetat și prindeam viteze destul de mari. Aveam o plăcere deosebită să văd cum se apropie un obiect de mine, ca apoi să rămînă mult în urmă. Ce mai, cred că am și eu boala vitezei. Am ajuns acasă pe la 19. M-am pornit odată cu cursa din Dornești și am ajuns acasă exact în același timp.

Acasă, tata nu mai era; plecase la Suceava cu autobuzul de 13.30. În schimb, aveam acasă un musafir: fostul meu profesor (după plecarea dlui C. Maxmiuc) Huianu Dumitru. La sosirea mea, acesta s-a ridicat în picioare, mi-a strîns mîna și a spus ”Să trăiți!”. Apoi n-a mai contenit cu mirările: ”Mă, da ce te-ai dezvoltat! Ce mai, te-ai făcut solid! Uite ce mușchi are la mînă!” Cam asta a vrut el să spună, dar se exprima tare defectuos de te-apuca rîsul. A stat cam mult la discuții, iar eu am rămas mai mult pe-afară. La ora 20 mama s-a dus cu tanti Lucreția la film. (rula ”Samba”). Eu n-am vrut să merg din două motive mari și late: a. l-am văzut; b. sînt foarte obosit. Cum a plecat mama, mi-am luat uniforma mea, adică pantaloni scurți și maiou, apoi m-am dat pe scris. Pînă la 23 am scris cinci foi și o pagină (adică 11 pagini).

Azi este o zi foarte importantă în viața mea (prima mea ieșire cu o fată, la ”iarbă verde”). Pe la 23.30 a venit și mama. Mi-a mai povestit ce-a fost și cum a fost, mi-am mai adus și eu aminte cîte ceva, și, după miezul nopții, m-am culcat.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 387  Luni 22 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (115).


Marți 14 iunie 1966. De fapt, o parte din cele scrise pentru ziua de ieri erau valabile pentru ziua de azi, dar fie… Rîzînd de aventura noastră pe la 5 am sosit la internat. Haiuță tocmai descuia dormitoarele. Cînd m-a văzut, a început să rîdă și-mi zice cu ironie în glas: ”Acu se vine la internat? Ați dormit bine astă noapte?”. Mie mi-a fost cam ciudă și i-am răspuns: ”Nu-i prea bună gluma dom pedagog!”. ”Ca să ai ce scrie în jurnal” mai completează el. Eu: ”Las dom pedagog că vă-ncondeiez eu; vă trag o critică…”. Am intrat în dormitoare, dar ce să mai dormim?; m-am spălat, i-am sculat și pe ceilalți apoi mi-am făcut restul de bagaje (plapoma, pătura albastră) și mi-am împachetat cele ce trebuie să le dau la magazie. Astă-noapte, Simeria a dormit și el cîteva ceasuri la soră-sa, iar la 5 era și el la internat. Toader a stat cu N. în același loc pînă la 4.30, apoi a venit și s-a culcat pe o masă în meditație. L-am trezit, apoi a venit și a mai tras un pui de somn în dormitor. Pe la 7 am predat cele două cearșafuri, cutia și pătura mea, cea arsă la mijloc, în locul celei bune. Apoi i-am dat lui Mircea bagajul pe care l-a dat la autobuz, mai tîrziu. I-am dat doi lei (ultimii bani) să-și ia niște pîine și 10 lei să-mi ia bilet pentru diseară la 5.30. La 1.30 am luat masa și-am plecat la școală. N-am mai avut ”timp” să mergem să luăm taxiul și să ne punem planul în aplicare.

La școală, ca-n ultima zi, fiecare discuta de vacanță, excursii iar alții de cîteva medii. În orice caz, problema învățăturii nu se mai punea. Am plătit cei 60 de lei la excursie. Data excursiei se va anunța prin telegramă.

Prima oră am avut limba română. Profesoara a primit flori și ne-a mai dat unele indicații pentru vacanță. Lia (într-un bilețel): ”Liviu, să-mi dai albumul să completez pe pagina aceea. De ce ești indispus?”. I-am dat albumul (în care ea a mai scris o serie de cîntece de muzică ușoară) și i-am explicat cauza indispoziției mele (aventura mea nocturnă). În restul orei am jucat șeptica cu ceilalți trei băieți sub ochii blînzi ai profesoarei care nu ne-a făcut observație. După părerea mea profesoara Scurtu este o profesoară foarte bună. Pe lîngă o pregătire excelentă are niște calități demne de admirat. Este foarte explicită la predare, severă la notare și nu se ocupă cu ”chichițe” ca alți profesori (adică să-și piardă vremea cu prostii ca: ”de ce n-ai panglică?”, ”ce-i cu frizura asta?”, ”unde ți-e uniforma?” ș.a.

La limba rusă am stat un timp în clasă, apoi am ieșit în fața școlii și am făcut o fotografie cu toată clasa plus cîțiva profesori (Zăicescu, Hrișcă, Dranca, Buculei și Diriginta Ruscior Ana. Aceștia au ținut în brațe buchete de flori. Nicu Bujdei – ”ginerele nostru”, cum l-a numit diriginta – a fost fotograful. Eu am stat în partea dreaptă, lîngă Lia, foarte apropiați unul de altul. Restul orei am stat cu diriginta în clasă. Lia mi-a înapoiat albumul și m-a rugat să nu-l mai dau la alte fete să copie cîntece. Despre cele scrise de Lia, pe pagina rezervată ei, vorbesc chiar cuvintele ei: ”Aceste rînduri vor rămîne o mică amintire în viața ta. Lia”. Iată care sînt acele cîteva rînduri:

Liviu

Din tot sufletul îți mulțumesc

Pentru amabilitatea ta

Și pentru faptul că mi-ai oferit

Albumul tău și… inimioara ta.

M-am bucurat nespus de mult

C-am avut prilej                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                să-ți scriu

Gîndurile mele pe hîrtie

De tine mai aproape-aș vrea să fiu.

Cu drag, Lia

M-am bucurat foarte mult cînd am văzut rîndurile de față…. În restul orei am mai jucat de cîteva ori șeptica…

În ora de dirigenție am plecat, cu clasa și cu profesoara de fizică Ciobanu în frunte, la uzină. Azi mi-am luat cu mine, la școală, numai Albumul și Jurnalul. Din motive lesne de înțeles le-am luat cu mine la uzină. Aici am vizitat cîteva hale în care era să rămînem fără auz din cauza zgomotului infernal. Cînd ne-a dus pe la transformatoare eu cu Gozec am dispărut. Am mers pe porțiunea de teren de lîngă ștrand și-am jucat fotbal și volei (în doi). Cînd a trecut clasa înapoi înspre școală, hop și noi în coloană!

Ora următoare am avut matematica, singura oră mai ca lumea care s-a făcut astăzi. I-a ascultat pe poți cei cărora nu le ieșea media. Lia i-a dat, din partea clasei, un frumos buchet de trandafiri. La urmă a ascultat-o și pe ea. I-a pus doi de 10 și i-a șters doiul, dîndu-i media cinci. Acesta era al patrulea obiect căzut. Acum mai are de scos la chimie. Mai are speranțe să-i dea media în Consiliu. Altfel rămîne… În această oră, Lucia mi-a trimis una dintre poeziile pe care mi le-a recitit în noaptea aceea, poezie compusă în urma ultimei furtuni care s-a abătut asupra orașului. Cu mare greu am descifrat-o și o trec aici, deoarece mi-a plăcut.

Furtună de vară

Te-ai liniștit sălbatecă natură/ Ți-ai potolit ieșirea de furie/ Și nu mai urli înzecit, scoțînd din gură/ Dezlănțuitul urlet de hurie// Era un iz de liniște eternă/ Și funigei pluteau deasupra noastră/ Naturo! Toate le priveai paternă/ Și pacea stăpînea pe zare-albastră// Fiindu-ți parcă ciudă pe pacea asta blîndă/ Invidiindu-ne pe noi că stăm în sînul ei/ Ai răbufnit deodată, c-un strigăt de osîndă/ Și ți-ai trimis pedeapsă, deasupră-ne nori grei// Dar te-ai convins, de-odată, că nu ne poți învinge/ Și te-ai retras înfrîntă, părîndu-ți parcă rău/ Hai! Bucură-te iară natură, nu mai plînge/ Împacă-te cu noi și rîzi, că nu e greu!”

Mi-a cerut să-i dau părerea mea, dar nu i-am mai scris: iar ar fi ieșit vorbe… Mi-a mai scris în Jurnal o poezie pe care, de asemenea, am găsit-o foarte bună (în ea se oglindește crezul ei literar).

Motto

Nu poți cînta/ De vocea nu ți-e plină/ Nu poți picta/ De n-ai în jur lumină// Și tot așa nici literare zămisliri/ Nicicînd nu vor ieși de sub condei/ Dacă puternice simțiri/ Nu stau alături de idei// Nici gîndul, deci, sili nu-l poți/ Să se îndrepte undeva/ Dacă, așa cum știm cu toți/ Nu ți-i acolo inima.”

Păcat că nu-și trimite aceste poezii la vreo publicație literară. Ar avea sigur succes. Eu unul mă simt obligat să le învăț pe de rost, și le voi învăța…

În ora de cor am stat în clasă și diriginta a făcut din această oră oră de dirigenție. Ne-a dat o sumedenie de sfaturi pentru vacanță și ne-a arătat o serie de fotografii de pe vremea cînd era dînsa elevă. Nu era urîtă băbuța. Ne-a spus să mai așteptăm cîteva minute și ora viitoare (care era de naturale). Am așteptat, apoi a venit și ne-a urat vacanță plăcută și …. gata! Încă un an am dat la spate! Parcă mă văd la anul ăsta în preajma examenului de maturitate. Chiar așa ne spunea și diriginta. Cînd mă uitam la ea mi-am adus aminte că tot așa a spus și cînd a venit în clasa 8-a, în prima zi de școală…

Se făcuse ora 1.15. Am mers cu Lia în parc. Nu știu de ce, cînd am adus vorba de fotografia făcută azi, a zis: ”Cînd o să fii tu om mare, căsătorit, și-o să vezi fotografia asta o să zici: Uite, cu moaca asta am discutat eu”. Mi-a părut rău de cele spuse de ea. Am stat în parc pe o bancă de pe aleea principală, în văzul lumii. În cazul în care voi vrea să-i scriu mi-a dat o adresă ”falsă” (a unui vecin, prin intermediul căruia primește scrisorile). Mă tem să nu fie o plasă. (Hrițcu Savel, Sat Bănești, Com. Fîntînele, Of. Poștal Liteni, raionul Fălticeni, regiunea Suceava). Am stat așa pînă la 2.15 (i-am spus să mai vină la 3). Am plecat la internat și am ajuns la 2.30. Țopa mi-a făcut un pic de scandal: ”Uni-ai fost, mă nibunuli?”. Eu: ”La școală, dom Țopa. Ce-s eu vinovat dacă ne-a ținut atîta?”. După ce-am mîncat am înșfăcat servieta și am mers în parc. M-am întîlnit cu Telucu, dar, făcîndu-se ora 3 m-am dus la locul stabilit. Aici m-am întîlnit (întîmplător) cu Toader și cu Costică Atănăsoae. Am umblat prin parc și m-am întîlnit și cu Gavril Magopăț. Am mîncat împreună niște cireșe, apoi, pe la 3.30 am zărit-o de departe pe Lia. A trecut și pe la Lucia, apoi s-a îndreptat spre parc. Am ajuns-o cînd s-a așezat pe-o bancă. Era într-o rochie verde, înflorată. Am stat aici pînă a venit și Lucia. Tustrei am înconjurat o dată parcul, apoi ne-am îndreptat spre cabinetul dentar, unde au ele treabă. Pe drum am discutat tot felul de fleacuri. Lucia a știut să țină tot timpul o discuție vie, să nu lîncezească. O! Dacă s-ar uni într-o singură făptură inteligența și calitățile Luciei cu frumusețea de zînă a Liei, ar ieși o făptură minunată, în fața căreia m-aș închina… Dar așa…

La dentist, în sala de așteptare, am stat pînă la 5, cînd au intrat ele înăuntru. În acest timp iar am avut mai multe discuții. Lucia mi-a spus că am nasul drept, ascuțit și că asta denotă un anumit caracter: încredere în sine, chiar îngîmfare. N-am fost de acord cu asta! Ce are comun nasul cu caracterul cuiva? Absolut nimic!

Cînd m-am trezit că-i 5, n-am mai avut timp să-mi iau rămas bun. I-am spus Liei că mă car și-am plecat. Servieta am găsit-o în parc la Gică Andrișan care mă aștepta cu cîțiva colegi. Mi-am luat rămas bun de la toți și pe la 5.20 eram în fața autobuzului. Aici trebuia să mă aștepte Mircea și să-mi dea biletul. Îl văd că iese din cursă (L.D. cursă = autobuz), vine la mine și-ncepe să-mi spună cum a dat la limba rusă și dacă vreau să stau pe mîine să-i mai arăt cîte ceva. Eu: ”Nu! Dă-mi biletul și plec acum acasă!”. Mircea: ”Păi… nu ți-am scos bilet; am cheltuit banii.”. Cînd am auzit de trebușoară asta m-am enervat, l-am batjocurit un pic (”Pe chestia asta ești un porcălan”), mi-am luat servieta și m-am învărtit prin oraș să găsesc bani de bilet. Da de unde să iau acum, în ultima zi? M-am întors, foarte grăbit, la autobuz. Mircea a crezut că am bani și că am venit să-mi scot bilet. Vine la mine: ”Dă banii să-ți scot eu bilet!”. L-am dat dracului și, foarte nervos, am trecut pe lîngă cursă, îndreptîndu-mă spre internat. În criza de nervi pe care-o aveam am luat o hotărîre ambițioasă: Să merg acasă pe jos! Zis și făcut! În loc s-o iau pe V.I. Lenin, am luat-o pe Calea Prieteniei, spre Dornești. Pe drum – mergeam destul de repede, cum îmi place mie – am socotit că fac un km în zece minute; deci 6 km pe oră. Cu viteza asta am mers cei 22 de kilometri. Cînd am ajuns în Dornești încă nu mă ajunsese oboseala. Aici cînta muzica la căminul cultural și totul mi-a reamintit de Grămești. În general, satele se aseamănă destul de mult între ele, în special prin atmosefera care domnește în ele. Dincolo de Dornești am luat-o pe un drum de țară care tăia în două un lan de grîu înalt, frumos și cu mirosul lui specific. Am trecut apoi prin Bălcăuți. Cînd am ieșit din Bălcăuți era 8 fără 10. De aici, după tabla indicatoare mai erau 6 km pînă la Grămești. Deci la 9 fără 10 minute voi fi acasă! Bucurîndu-mă la gîndul ăsta, am pornit-o cu forțe noi și nici nu m-am oprit să beau apă. Cînd am trecut de Gropeni soarele a apus. Silind mereu am intrat în Minigeni, apoi în Grămești. Am luat-o peste dealul Cudrina și… la 9 fără 10 am intrat, prin spatele grădinii, în ogradă.

I-am explicat mamei motivul sosirii mele atît de neașteptate și m-am așezat pe-o bancă. Abia atunci mi-am simțit piciorele de plumb și o durere mare mi le străbătea. Pe lîngă toate mi-am făcut la piciorul stîng niște bătături de toată frumusețea. Seara, după ce m-am odihnit un pic, am ieșit să inspectez grădina și să văd ce transformări s-au mai petrecut primăvara aceasta. În spatele casei sînt carofi. Dincolo de grajd sînt popușoi. În fața bucătăriei doi butuci de vie se aburcă și anunță că vor face un umbrar minunat. Merii n-au deloc mere. Perii și prunii însă sînt încărcați de fructe. Vișinii au și ei, dar mai puțin. În fața casei este o florărie; două tufe de bujori, apoi alte flori. Pînă la gard e semănată iarbă. Cei trei brăduți din fața casei parcă au mai crescut. Lîngă malul din spatele casei, tata a plantat niște lilieci. Lîngă gardul dinspre tanti (Lucreția Marian) sînt tufe de trandafir. Muț s-a făcut un cîine rău care păzește bine.

În casă au avut loc discuțiile despre învățătură la care mă și așteptam. Tata mi-a spus că încep să calc pe urmele lui Mircea.

După ce-am făcut o baie generală, care mi-a prins foarte bine, am mîncat și m-am culcat în bucătărie. Acasă am găsit o vedere de la Sandu. Mă roagă să-i scriu. M-am culcat pe la vreo 10.30.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 382 Miercuri 17 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (110).


Sîmbătă 4 iunie 1966. Dimineața Mircea iar s-a sculat cam greu și cînd se întorcea de la spălătorie era să se întîlnrască cu Haiuță. Acesta, însă, tot l-a zărit. Vine la mine și strigă: ”Scoală Druguș, te-așteaptă frate-tu de jumate de oră și tu dormi… Am crezut c-a dormit aici”. Eu: ”Nnuu n-a dormit aici”. Pe la 7 s-au adus rufele de la spălat și fiecare a mers în dormitoare să-și aleagă ceea ce  a dat. De multe ori nu mai găsești ce-ai dat. De ex., azi m-am făcut fără batistă. Cea adusă era cu găuri una lîngă alta, făcute de șoareci. A trebuit s-o arunc. O cămașă f bună pe care a adus-o Mircea a fost schimbată cu una ieftină și mică, una pentru un copil de 10 ani. Învîrtelile astea pe care le face Țopa ar trebui s-o coste. (L.D.: Doamna Țopa era soția bucătarului Țopa și mama pedagogului Țopa, un clan care avea pe mînă un întreg internat…). Dar mi se pare că orice reclamație ar fi de prisos și-ar rămîne nerezolvată. De voie de nevoie, o ducem și-așa…

Azi dimineață s-a anunțat la difuzor un comunicat în legătură cu ”îmbunătățirile aduse învățămîntului de stat”. Printre reformele făcute, două sînt mai importante și i-au entuziasmat pe toți. 1. Clasele a VIII-a nu mai dau examen de absolvire, ci primesc numai certificatul de 8 clase. 2. Pentru a se evita supraaglomerarea elevilor s-au redus dintre obiectele pentru maturitate. Astfel, cei de la reală dau examen la: română, matematică și un obiect la alegere (fizică, chimie, biologie). Umanistaica: română, o limbă străină și un obiect la alegere (istoria, filozofia, biologia).

Prima oră am avut istorie. S-a făcut o lecție de recapitulare, cam plicticoasă. Profesoara s-a mirat grozav și și-a făcut cruce cînd a auzit de asemenea reforme: ”Poate o să se suprime cu totul examenul de maturitate” și-a dat ea cu părerea. Nici rău n-ar fi…

Azi Albu a adus pozele pe care le-am făcut nu de mult. Am ieșit destul de bine în două din ele. Dar în una m-a prins cînd mă uitam la florile lui Albu… Una i-am luat-o pe de-a moaca (pe degeaba) și dacă nu mi-o cere nici nu i-o dau. La limba latină, ce i-a venit băbuței? Ne-a dat extemporal (pe două numere). A dat cîte trei propoziții (destul de ușoare) la fiecare. Am făcut și eu cîte ceva, mai ales cu ajutorul lui Halip, și – mai știi? – poate iese un 5 mai meritat. După extemporal a pus iar întrebări prin clasă, dar nu m-a mai întrebat nimic. Am destul 4-ul pe care mi l-a pus data trecută.

În pauză, Puha Vasile (X C): ”Măi!, ți-a văzut Steluța Pîrghie poza și a zis: ”Ce băiat simpatic!” Ha, ha, ha!

La fizică ne-a dat ”dracul cel sfînt” extemporal. Dacă primul l-am făcut mai bun și mi-a dat 5, atunci în ăsta nici 4 n-am. Am greșit un rezultat la problemă, iar teorie – ioc.

La chimie am avut oră liberă și a venit diriginta în clasă. Dînsa a făcut iar situația la învățătură și a spus fiecăruia ce note ar mai trebui să obțină. Restul ne-am distrat fiecare în felul nostru. B.M. (Lia) a scris în Album. Acesta progresează frumos… A scris mai multe cîntece de dragoste… Eu m-am distrat cu Ica: Eu: ”Ica, mai ai chestia aia? (făcînd un cerc în aer…). Ea: ”Nuuu…!”. Am necăjit-o toată ora cu ”chestia aia”…

După ora asta am asistat și la ora de limba franceză și-am mai prins cîte-un cuvînt.

Am luat masa la ora 1, m-am schimbat (cămașa albastră și canadiana) și-am ieșit cu Gherasim în oraș. Am mers cu el pînă la autogară, apoi ne-am despărțit. El s-a dus să se întîlnească cu N. și apoi să plece acasă cu cursa de 5, iar eu am rămas așa, nevînd altceva de făcut decît să mă plictisesc. Am început să mă plimb de unul singur. Mă mai întîlneam cu un coleg și mai schimbam cîte-o vorbă. Dar… deodată, o zăresc pe ”ea” (Lia). Traversa parcul. M-a văzut, s-a întors și a așteptat. M-am îndreptat spre ea, ne-am întîlnit și ne-am zîmbit. Eu: ”Ce mai faci?” Ea: ”Vroiam să merg la film, dar mai e timp…”. Am stat de vorbă în apropierea unui gard. Mi-a vorbit despre rudele ei: o tanti care este foarte rea cu ea, și despre mama ei. Mi-a spus că e tare păzită și urmărită. Ea: ”Dar a păzi o fată e totuna cu a păzi un cîrd de iepuri… Deci…”. Apoi am stat pe o bancă în apropierea cinematografului 7 Noiembrie. Nu știu de ce m-a apucat un tremur nervos (de emoție…). Mi-a povestit de ce a plecat de la Liceul din Liteni. Din cauza unui băiat care a fost foarte impertinent și care s-a purtat golănește cu ea. A promis răzbunare… Ea este (de loc) din Bănești (haltă). Părinții ei au fost foarte bogați, dar au avut probleme cu C.A.P – ul. Deoarece părinții ei nu erau membri C.A.P. nu a fost acceptată să dea admitere la Cluj la Școala de balet. O fost mereu o elevă bună: doar 9 și 10. La admiterea în liceu a fost prima pe listă. În timp ce noi discutam ne-au văzut mai multe colege: Vulpe, Vîntu, Ursaciuc, Grijincu și Dorina Albu (care-l aștepta pe Nicu Bujdei). A trecut și Telucu prin preajmă și mi-a făcut semn: ”Trage aproape!”. Apoi ne-am plimbat și, știind că este foarte păzită, am luat-o pe străzi lăturalnice. Itinerar: Karl Marx și Dobrogeanu Gherea pînă-n capăt. Eu, ca de obicei, m-am purtat ca un timid, dar nu m-am pierdut deloc cu firea. Partea proastă, la mine, este că nu am suficientă îndrăzneală la capitolul ”propuneri”. Prin dreptul bisericii evreiești, cam brusc, ea a spus ”Eu plec. Pa!”. Eu: ”Good bye!” și mi-am continuat drumul prin parc, spre oraș. Aici m-am întîlnit, de asemenea, cu prieteni și-am pierdut timpul pînă la 6. (Cu Lia am stat de la 2.30 la 5.30!).

Am intrat în librărie și m-am amorezat de două cărți: ”Ghid pentru vacanță” (9,50 lei) și ”Dicționar frazeologic român – englez” (17 lei). Acesta din urmă este foarte bun și nu știu cum voi face să-l cumpăr. Am cheltuit cam prostește banii și-acum tare mă tem că va trebui să rabd.

Am venit la internat, am început să citesc din ”Romeo, Julieta și întunericul”, dar am lăsat-o la o parte, găsindu-mi alte ocupații. Din curiozitate, m-am uitat prin Jurnalul lui Toader. Cu siguranță că dacă s-ar fi uitat el într-al meu, m-aș fi făcut foc, dar așa… (L.D. Nu mă pot abține să nu reamintesc aici celebra butadă: ”Viața noastră oscilează între dorința uriașă de a-i cunoaște pe alții și frica irepresivă de a fi cunoscut”). În el a scris cam puțin; în timp ce el l-a început c-o lună înainte de a începe eu caietul cu coperte roșii (L.D.: cele 400 de pagini anterioare acestui caiet). Eu am ajuns la al treilea caiet – și sper să-l termin și pe ăsta înainte de a-l termina el pe-al lui. N-a scris prea multe despre mine, ocupîndu-se mai mult de persoana lui. Totuși, într-un loc, m-a menționat într-o frază care m-a durut. S-a referit la faptul că, odată, Prandea a răcnit numai la el, cu toate că amîndoi eram vinovați în egală măsură. Toader a scris: ”De Druguș nici nu se atiinge, el e dintr-o familie mai ”bună”, pe cînd eu...”. Nu știu cum aș face să-i arăt că greșește spunînd asta, căci m-aș da de gol. Pentru N., Toader folosește un simbol  (L.D. îl descriu aici:  o linie scurtă, una medie și una lungă; pe mijlocul liniei medii sunt coborîte trei linii care pornesc dintr-un puct comun de deasupra liniei. Dacă ar fi să speculez această pictogramă aș spune că Toader avea – și el, ca și mine, ca și alții – triadicitatea în sînge. Cele trei linii sugerează evoluție (cantitativă și/ sau calitativă) continuă, iar cele trei linii de peste linia mediană sugerează dorința de stabilitate, fiind un trunchi de piramidă fără trasarea liniilor de bază). A scris de cîteva ori în engleză (I love you!). După ce m-am ”delectat” cu asta am mai citit din ”Romeo, Julieta și întunericul” și mi-am și notat cîteva expresii: ”La 18 ani fumatul îți întărește sentimentul maturității”. Asta e drept, dar eu sînt împotriva fumatului. Pentru simplul motiv că-mi face rău.

Începînd de azi, sau – cel mult – de ieri, trenul oprește și la ”Gara mică”, adică în dreptul parcului. Este destul de convenabil și multă lume coboară acum direct în oraș, fără a mai trece pe la gară.

La 7 s-a dat masa. Trebuie să amintesc că azi nu s-a făcut meditație: majoritatea erau plecați fie acasă, fie prin oraș (este o reuniune la ”veterinară”)

După 7 n-am mai ieșit în oraș, ci am stat în meditație, am citit și am scris. Pînă aproape de 9 s-a mai făcut un fel de meditație sub pedagogia lui Adochiței. În dormitorul 11, în seara asta, a fost un adevărat iad. Eram numai 7 băieți (eu, Halip Niculai, Atănăsoae, Simeria, Rusu Gh. și Halip Florea), dar am făcut un tărăboi cît 17. (L.D.: Precizez, aici, grafia corectă a celui pe care l-am grafiat mereu Florea. În catalog, numele corect este Halip Floria). Toți cîntam, lălăiam, strigam, băteam din pălmi, fluieram, săream, ”dansam”, ne băteam. Dacă nu s-a auzit din centru tot tărăboiul nostru, încă-i bun. După cum ne-am și așteptat, a venit dl Florea și ne-a mai  domolit. Am făcut o baie bună, apoi am făcut sport pînă pe la 10, apoi am adormit obosiți, dar înviorați după baie și cu geamurile deschise. Mircea n-a mai venit la mine-n noaptea asta.

Duminecă 5 iunie 1966. Dimineața, pe la 6, a venit Mircea la mine și mi-a spus că noaptea a petrecut-o la Solca cu șoferul Galan (cu autobuzul) și cu două fete (una-i Felicia din Dornești). S-au distrat bine, le-au lăsat în Solca și-au venit înapoi. M-a întrebat dacă n-am vreun franc… (cum n-aveam nimic, nici nu i-am dat…). S-a cam supărat pentru pierderea cămășii albe. Masa s-a dat după ora 8, iar pînă aproape de ora 9 am jucat fotbal. Pînă la 10 s-a făcut meditație, timp în care am scris întîmplările pentru ziua de ieri.  Prandea m-a întrebat dacă n-am ceva cărți de citit și i-am dat cele două volume de ”nuvele americane contemporane”. În pauza de 10 am jucat volei (mă pricep ”cam așa”). De la 10.30 pînă aproape de 12 iar am scris în Jurnal și-am cam terminat de scris. Vremea e schimbătoare.

Azi dimineață vremea era tare mohorîtă, iar acum stăruie pe cer niște nori mari lăptoși printre care mai răzbea soarele.

După ce-am luat masa, m-am dus și-am jucat volei. N-am apucat decît să luăm de cîteva ori bătaie, că vine Mircea (pe la ora 1) mort de foame și fără niciun ban. Am stat cu el pe la internat și a apărut și Toader. Acesta s-a dus la Țopa și i-a dat de mîncare. Mircea, flămînd și el, m-a rugat să intervin pe la Țopa, poate să-i dea și lui ceva. M-am dus la bucătar și l-am rugat, zicîndu-i că-i cu bani. Cînd a auzit de bani n-a vrut să mai mai vorbească ca lumea cu mine și a început să se răstească. Dar imediat s-a domolit și mi-a zis: ”Eu îi dau așa o farfurie de borș”. Dar i-a dat de toate: și felul I și II și III, ba încă mai mult ca la ceilalți. Astfel fiindu-i burta pusă la cale am ieșit tustrei în oraș. Mircea a mai povestit din aventurile sale, colindînd prin oraș (centru, gară, autogară). Am stat un timp și prin parc.

Toader mi-a făcut o propunere care m-a entuziasmat și la care mă gîndisem mai de mult și eu: să mergem să lucrăm undeva în timpul vacanței de vară. După ce ne-am despărțit de Mircea, tot timpul am vorbit numai de asta. Avem perspective foarte frumoase. Toader are un frate zidar la Cîmpulung și dacă mergem acolo, dăm de bine. Lucrăm jumate de zi și căpătăm cîte 40-50 de lei, plus mîncarea și dormitul asigurate. Vom cîștiga bani de distracții și ne îmbrăcăm bine, poate mai facem ceva bani și pentru excursii. Planurile sînt foarte atrăgătoare și realizabile în viitorul apropiat (pe la 20 iunie). Singura piedică care-mi stă în cale – cred – sînt părinții. Nu știu dacă vor fi de acord să lucrez, mai ales în condițiile astea, dar sper, totuși, să-i determin să mă lase. În orice caz e mult mai bine decît să stai acasă și să păzești puii. Ne-am mai învîrtit noi prin oraș (am cheltuit și ultimul leu – pe cireșe). La internat am ajuns pe la 5. Am halit mîncarea pentru seară, apoi ne-am întins în pat să dormim. Nici nu știu cum am adormit și-am somnit. Nu m-am trezit cînd a venit Haiuță la ora 6. Peste cîteva minute a venit Vicovan să încuie dormitoarele și să ne scoată afară. Noi – somnoroșii – i-am zis să ne încuie acolo. Și băiatul așa a făcut, iar noi ne-am chinuit să adormim iar, dar degeaba! Nu se mai lipea somnul de noi. Pe la 6.30 a venit Mircea la mine și i-a dat drumul în dormitor. Odată cu el am ieșit și noi afară, dar n-am mai venit la meditație. I-am dat lui Mircea un bilet de film la ”Unirea” și-a plecat. Noi am rămas să hotărîm ce facem.

Afară țîrîia o ploaie enervantă.

Am ieșit și noi în oraș; după somn ne-a venit o poftă grozavă de măncare. Ce mai încolo-încoace: ne era foame. Cum, la ora aceea, doar cofetăria mai era deschisă, am intrat acolo. Toader mi-a dat 3 lei să cumpăr niște prăjituri făcute cu unt. Am făcut ”tîrgul”, am luat prăjiturile și ne-am așezat la o masă să mîncăm. Mi-a dat o pungă și eram siguri c-o să ne săturăm. Iau eu o prăjitură, mai ia Toader una, apoi – ca să ne fie mai ușor – desfac punga. Am căscat ochii mari și-am văzut pe fundul pungii încă trei prăjituri și-atît! Bun ”tîrg” am mai făcut! Probabil vînzătorul mi-a dat numai de-un leu sau așa ceva, că grozav ne-a mai înșelat. După ce-am ieșit de-acolo, ne-am dat pe rîs pe chestia cu ”prăjiturile de trei lei”. Am mîncat mai nimic dar am rîs de 3 lei.

Azi a venit în orașul nostru și s-a instalat un circ, cu două scrîncioburi mari. Am mai stat noi pe la dos, apoi am venit în piață și ne-am adăpostit (de ploaie) sub o gheretă d-aia. Toader a fumat o țigară, apoi ne-am întîlnit cu Truță Simionesi, fratele lui Gigi Simionesi. Ne-a povestit despre Gigi, că vrea să dea liceul la seral și să intre în producție la IPROFIL Rădăuți. Ne-a întrebat dacă mai avem vreo durere cu ”tovarășii” de la internat. Cine face ceva scandal să-l dăm pe mîna lui, c-are el grijă. I-a spus lui Toader să nu se teamă de Istratoaie V.   Toader chiar are de gînd să-i facă o fentă (în legătură cu N.) și să-i dea și-un caft.

După asta am mers prin ploaie pînă la internat. Haiuță i-a spus lui Toader de la obraz că nu ne creadea chiar așa de groși la obraz și că și-a schimbat părerea despre noi. Toader s-a simțit atins și cînd a dat drumul la dormitoare, ne-am înțeles să mergem la el și să-i cerem scuze și iertare pentru fapta noastră. Dar am avut noroc că nu l-am mai întîlnit pe Haiuță. Mircea a venit pe la 9.30 și a dormit în patul lui Costică. Eu n-am mai avut somn și-am adormit pe la 11.

Luni 6 iunie 1966. Dimineață, Haiuță l-a văzut pe Mircea, dar nu i-a spus nimic. Mircea a luat sacul pe care l-am umplut cu cărți și rufe și l-a dus la autogară pentru a-l da acasă.

Vremea e înnourată și plouă mereu. I-am spus lui Mircea că dacă merge acasă, să-mi aranjeze chestia cu mersul la lucru pentru la vară (ca să fie terenul pregătit și să-mi fie mie mai ușor). De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal apoi un pic de privire prin cărți.

Dimineața mergeam dezordonat spre școală, fluierînd și discutînd fără să mai băgăm de seamă că a trecut profesorul Fodor de la Liceul 1 pe lîngă noi. Acesta, ofensat că nu l-am salutat ne-a întors înapoi și ne-a scris pe toți într-un carnețel de-al lui. Nouă nu ne-a păsat prea mult de el și după ce i-am spus numele și clasa, ne-am continuat drumul fluierînd și discutînd. Ce ne poate face, la o adică? La urma urmei putem spune că noi nu cunoaștem profesorii de la Liceul 1. Ce pretenții poate să mai aibă?

Prima oră – l latină. Baba a ascultata cîteva eleve amenințate cu corigența. La sfîrșitul orei – anaibii babă! – mă pune să traduc o frază. Eu tac, ca de obicei, primind cu căință observațiile ei: ”Nu știu cum nu ție rușine să te scoli și să nu spui nimic. Eu știu că un elev bun e bun la toate. Uite, azi mai ai un patru”. Și mi-a mai pus un patru. Dar poate să-mi pună și o infinitate de 4 și-un 3 că tot ies eu cu fața curată. Doar n-o să mă apuc de învățat acuma, la urmă…

Ora asta am avut mult de scris. Ea: ”? Mi- De ce m-ai lovit aseară Mi-ai dat două palme. N-am știut că te pricepi la așa ceva.” Eu: ”Zău nu știu la ce te referi!” Ea: Am visat că ne plimbam pe o cîmpie și tu mi-ai tras două palme și m-am trezit înspăimîntată” (În gînd: lucrurile merg bine: se gîndește la mine…). Eu: ”N-aș fi în stare de așa ceva. Cum ai ajuns sîmbătă acasă? Te-a certat tare?” Ea mi-a explicat cum a minciunit-o pe tanti, și-a scăpat. Eu: ”Nu ți-am răpit prea mult timp. Tu trebuie să depui un mic efort...” A mai urmat un schimb de bilețele în care am convenit să venim mai degrabă la atelier și să-i mai arăt cîte ceva la matematică. Azi a venit cu o flanea albă și cu părul în două codițe. În pauză m-am întîlnit cu Toader și ne-am înțeles să mergem să lucrăm pînă pe 2 iulie și la acea dată să mergem în excursie fără a mai apela la ajutorul financiar al părinților. Am întrebat-o pe Lia dacă este supărată pe mine. Mi-a spus că n-are de ce. Foarte bine.

De sîmbătă, clanța ușii de la clasă s-a stricat și e bună numai pe o parte. În pauză ne închidem în clasă și fetele se distrează nevoie mare, dansînd și cîntînd. Dacă vine cineva, se deschide ușa nu înainte de a se restabili liniștea.

Ora a doua am avut economia. Profesoarul a dat să asculte, dar și-a adus aminte că încă n-am dat extemporal. Fără să țină cont de protestele noastre urlătoare ne-a dat extemporal din lecția de recapitulare. Ne-a dat să scriem despre ”Legea plusvalorii în capitalism”. Am scris numai o pagină (pe-un 4-5). Restul orei am mai luat o lecție recapitulativă. Economul ne-a promis că într-o oră viitoare vom merge și vom vizita o întreprindere.

La muzică, baba a fost foarte nervoasă. A răcnit teribil la fetele care-au lipsit săptămîna asta. Apoi – iar – cine s-a mai îndreptat? Și cine trebuie să se mai îndrepte? În ultimele minute a făcut ascultarea elevilor necoriști.

La chimie am făcut oră de laborator, oră în care s-a făcut recapitualare și s-au ”îndreptat” cîteva eleve. Gozec: ”Liviu! Vrei să-ți dau locul meu lîngă Melexina? ” Eu: ”Nu-i nevoie”. Ne-a adus extemporalele. Mă mir că am 5. Am scris cîteva prostii: în loc să scriu ”Cuprul are importanță” am scris ”Cuprul are alianțe”.

După ore, în drum spre școala veche, la ed fizică am adunat mai multe extemporale și le-am dat foc în mod simbolic…

La ed fizică am făcut afară, pe terenul umed, un meci de handbal. Eu am avut o echipă formată din: Gozec – portar, Albu Dorina, Teleagă Viorica (care striga s-o aleg pe Melexina și tocmai de asta n-am ales-o, și-am luat-o pe Viorica. Am jucat destul de mult și-am cîștigat cu 3 – 0 (două eu și un gol Albu).

După această oră (pe care eu o aștept întotdeauna cu nerăbdare, ca să mă mai destind) am mers la școala nouă, la ora de engleză. În această oră Pop a făcut numai ascultare. Azi a pus numai note mici. Toader a încasat cu f f multă indulgență un 5 (și i-a coborît media la 7).

După ce-am luat masa am făcut un bilet de voie la atelier și-am plecat la școală la 2.30. Aici, după cum nu mă așteptam, erau mai multe fete în afară de Melexina (Puha E, Nichiforel și Agarofinei Elena). Am început – dragă doamne – să învățăm la matematică, dar ne-am trezit discutînd alte fleacuri: despre căsnicie, bărbați, femei, popi, biserică etc. Îndată au venit și alte fete lîngă noi și-am lăsat matematica la pămînt. Mare lucru dacă scoate fata asta media. Cînd au venit și băieții și restul de fete s-a încins veselie mare. Dansul nelipsit s-a înființat, iar eu cu Gozec, Gavril și Țuca Vlonga am jucat două șeptici și-un trombon. După ora 4 a venit și profesorul și după ce-a făcut apelul, ce-i vine-n cap deșteptului: să ne dea extemporal. Adică, nu facem nici o oră de atelier și el dă extemporal. Am făcut un scandal infernal. Fiecare striga în felul lui, numai să nu dăm extemporal! Din cauza asta s-a enervat și profesorul la culme. În special pe mine s-a supărat foc: ”Ce-i cu tine aici? Faci revoluție?” Lucrurile s-au mai liniștit și-am dat – vorbă să fie – extemporal. La început nu vroiam nici în ruptul capului să dau, dar văzînd că majoritatea încep să copie de pe o fițuică rătăcită, m-am dat și eu pe lîngă grămadă și-am copiat și eu cîteva prostii. Am făcut o schemă în batjocură și-am predat așa zisul extemporal. Pe la 5 am ieșit în oraș, împreună cu B.M., N.L și H.N. (L.D: adică cu Lia, Lucia și Niculai). Am mers împreună pînă-n centru. Pe drum Lia mi-a făcut o observație: să nu mai pocnesc din frunze pe stradă. Eu m-am dus apoi cu Halip prin tîrg iar ele s-au dus în parc. Eu am trecut prin piață și m-am întîlnit c-un cîrd de fete de la noi din clasă: Țuca, Ica, Omelcenco și ceilalți doi băieți. Fetele m-au invitat să mergem cu toții la film de la 6 la 8, dar a trebuit să refuz. Azi, Prandea mă tem că mi-ar face bucata să lipsesc atît (mai pierdeam și masa). Au venit spre internat și numai bine am ajuns la 5.30. De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal. Toader a fost cu N. la ”Haiducii” și a venit pe la 6.20. După ce-am luat masa, am luat o hotărîre rapidă: în seara asta la 8.30 vine o comedie foarte bună (”Căsătorie prin concurs”). Mergem imediat la Poștă să scoatem bani de bilete (vreo 20 de lei). Cînd am cerut o foaie de restituire, funcționara-mi spune că la CEC e deschis pînă la 8. Era 7.25 și noi ne-am și pornit să scoatem de la CEC și să avem timp să scoatem și bilete. Ajungem la CEC la 7.30 cînd colo: ora închiderii. ”Hai napoi!”. Mergem iar la Poștă și vrem să scoatem bani. Funcționara ne spune că nu ne poate da acum, ci peste vreo oră – două: ”Ce vă pot face eu?” Noi: ”Să nu ne mai trimiteți pe la CEC”, răspund eu înțepat. Continuăm să așteptăm: ”Degeaba așteptați” ni se spune iar. ”Aoleu” miorlăi eu, și luîndu-ne actele ieșim afară rîzînd. Al naibii ghinion: n-am putut merge la teatru pentru că banii-s la CEC.

De la 8 la 9 am scris în Jurnal. Seara am mai luat hotărîri cu Toader în legătura cu ”rabota” (munca). El va merge înainte, aranjează acolo și îmi scrie ce și cum. Mai toți colegii mei s-au hotărît să lucreze la vară. În seara asta Mircea n-a mai venit. Probabil e acasă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 381 Marți 16 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (109).


Miercuri 1 iunie 1966.  Ziua internațională a copilului. Azi am aflat că ieri, pe linia București – Galați a avut loc o ciocnire de trenuri în urma căreia și-au găsit moartea 38 de persoane și 65 au fost rănite. S-a constatat că vinovat de această ciocnire este… însuși ministrul căilor ferate care a și fost destituit din funcție…

Azi dimineață m-am trezit la 5.39, odată cu Mircea. Pînă la 7.30 am scris în Jurnal și-am citit de două ori la Economie.

La școală, felicitări de ziua copilului – banc. La Economie a ascultat apoi a predat o lecție de recapitulare. În pauză, cînd am ieșit pe coridor, am zărit-ă pe mama. A venit la Rădăuți în urma notei telefonice pe care a primit-o de la IRTA (Mircea are datorii de peste 1500 lei). Am stat de vorbă cu mama pînă a sunat de intrare.

În clasă, am întrebat-o pe B.M.: ”Melexina, Mai ai timp să-mi scrii albumul?” Ea: ”Da! Dar nu știu să fac prea multe înflorituri”. Eu: ”Nu-i nimic. Fă-l cum vrei tu!”

La l română ne-a dat lectura obligatorie și cea suplimentară pentru clasa a XI-a. Am primit un bilețel de la Lucia Nenati: ”Ai fost la film? Ți-a plăcut?”. Nu i-am răspuns deloc.

În pauză am umplut timpul mîncînd trei gogoașe. Toader a luat azi un 10 la economie și-un 3 la matematică! Nenati mi-a spus azi: ”Te-ai întîlnit cu Gherasim?” Eu: ”Da” Ea: ”Unde?” Eu: ”La internat” Ea: ”El a fost cu prietena la film și tu l-ai așteptat degeaba”. Ce-o mai interesează și asta acuma? Răspunsurile i le-am dat foarte nervos.

Ora de educație fizică am făcut-o în clasă spre marea mea ciudă, căci așteptam să mă mai destind un pic. După fiecare oră trebuie să mă întind și casc… Ora a trecut pe nesimțite, iar profesoara ne-a explicat despre sport, educație fizică, jocuri sportive etc. În această oră am primit un bilețel de la Lia: ”Pot să-i dau caietul Luciei să-ți facă niște înflorituri?”. Eu: ”Da!”. Apoai am primit scrisorică de la N.L.:Ce vrei să-ți fac?” Flori (lalele, trandafiri) sau ornamente?” Eu: ”Prefer ornamente”. Am primit tot de la N.L o coală de hîrtie pe care, într-un chenar ornamental scria: ”Many Happy Returns of the Day” Și tot de la ea: ”Liviu, because today is the day of the child, receive from me many congratulations and much succes in life. L”. (L.D.: L = Lucia, nu Lia...).

Ora a cincea, după orarul schimbat recent, am avut l. latină. A ascultat doi elevi apoi, în timpul rămas, a făcut sondaje în clasă. A căzut păcatul și pe mine la o frază destul de ușoară pe care n-am reușit să o dezleg nici cu ajutorul ”suflătorilor”. Mă mir cum nu-mi era rușine să stau în picioare, cît eram de lung, cu capu-n jos și să nu știu nimic. Profesoara mi-a mai făcut o morală: ”Băiete! Tu dacă vei trece anul ăstă să știi c-ai trecut numai cu note de pomană. Tu ești capabil și inteligent, dar îți bați joc de obiectul ăsta. Cum poți avea rezultate bune la engleză și la celelalte obiecte?” Tot timpul am stat cu capul în jos, strîngînd din măsele. Restul orei a trecut cam greu.

La engleză a ascultat mai mulți elevi și, materia fiind terminată, am început să lucrăm la exerciții. Ora patra am avut fizica. Ne-a adus extemporalele. Am numai 5. Am făcut transformările greșit!

După ora de engleză am mers cu mama – care mă aștepta – la internat. Mama s-a supărat foc cînd a auzit notișoarele mele. Mi-a garantat că la vară păzesc puii și că m-am ras pe bot de excursii și de București. Mi-a spus că bunița a cîștigat ceva la loto, dar nu știe cît.

Azi, în D., prof Luchian a anunțat în clasă că grozav a mai copiat Mircea Druguș la l franceză.

După ce-am luat masa, am luat un sac de hîrtie de la mama ca să-l umplu și apoi să-l trimit prin cineva, cu cursa, acasă. Am mers cu mama și Mircea în oraș, pînă la autogară. Pe drum mama mi-a adus iar aminte de situația mea, ceea ce m-a mîhnit mult, dar ce puteam face? Era foarte adevărat, iar eu eram vinovat. Pe drum, cînd mama mi-a zis că la vară păzesc puii mi-am pus în gînd să nu mă mai mișc de-acasă. Nici în excursie, nici – poate – la București și nici seara la un film. Chiar aș vrea să văd dacă voi putea s-o fac. Cînd am ajuns la autogară mi-era așa de ciudă (pe mine) și mă enervasem la culme. Eu cînd mă enervez, ori mă manifest zgomotos (dacă-i cineva de teapa mea, mă bat) ori strîng din măsele și mă podidește plînsul. Așa am pățit-o azi: n-am mai putut să mă stăpînesc și-am dat apă la șoareci. Mama a vrut să-mi dea vreo 10 lei, dar n-am vrut să-i iau. Am provocat prea multe supărări – și mamei și mie. Printre lacrimi am îngăimat un ”sărut mîna” și-am plecat la internat, cu sufletul greu.

De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. La 5 am ieșit în oraș și mi-am cumpărat tot soiul de fleacuri (3 rezerve de pix – două albastre și una roșie – , o vedere de la Putna, o revistă ”New Times”, un piepten (3,50 verde) și un cuțit de 8 lei + o carte ”Ministerul groazei” – 6 lei). Am cheltuit 26 lei. Din cei 126 lei pe care-i mai aveam deunăzi am mai rămas cu 26 de lei (bani ghiață!) în portmoneu. Cu cuțitul m-am înșelat însă. Abia la internat am observat că era pocnită lama. Era de-ajuns să ascut un creion cu ea că s-ar fi rupt.

La 5.30 cînd a început meditația, încă eram nervos și înciudat. Zaharia a încercat să-mi fluture degetele pe sub nas, așa cum obișnuiește el să facă cu oricine. Eu, în starea în care eram, l-am pocnit peste mînă, l-am înjurat și ne-am luat la mișto. Eu: ”Mă, ai adus șmecherie de la Suceava?” El: ”Da și fac mișto de fraieri” Eu: ”Faci mișto de tine” Pînă la urmă s-a dus băiatul la loc. Și mă mir. Recunosc că e de 2-3 ori mai tare ca mine, însă reușesc să-i inspir teamă prin vorbe tari și acțiuni curajoase. Peste cîteva minute a venit și Mircea la mine. A încercat să mă îmbuneze, mi-a promis că-mi face rost de bani pentru excursie. M-am enervat și, în neputința mea, iar am început să mă smiorcăi. I-am garantat și lui că nu mă mai duc în nici o excursie. I-am arătat cuțitul și i l-am lăsat lui deoarece m-a asigurat că-mi face rost și mi-l schimbă, la același magazin (cu șmecherie).

Pînă la 7 am scris, iar după ce-am luat masa am mers cu Toader pe asfalt (Toader a fumat o țigară). Pe drum am povestit iar de-ale noastre. Mi-a povestit cum îl persecută Bondorița și cum ar vrea să se răzbune (eventual, o anonimă).

Dacă azi la amiază a încercat să se facă vremea mai frumoasă, înseninîndu-se, spre seară însă s-au adunat nori groși, plumburii. A încercat să și bureze un pic. Am stat cu Toader pe iarbă, sub salcîmii înfloriți. Toader își face planuri să vină cu cu N. într-o seară la hipodrom (only a kiss or two).

De la 8 la 9 am scris în Jurnal și-am ajuns iar la zi. Fără să vreau am ascultat și meciul de fotbal România – RFG. Scor 0 – 1.

Seara, ca de obicei, a venit Mircea la 9.30. Mi-a schimbat cuțitul luînd unul tot de 8 lei, dar tot c-un beteșug: are lama slăbită (se mișcă un pic lateral). Dar m-am convins că soiul ăsta de cuțite nu fac nici doi bani.  Seara, cînd m-am culcat, cerul se înseninase. Toader mi-a mai spus cîte ceva din scrisorile și discuțiile cu N. care l-a rugat să nu spună la nimeni (N.: ”Tu m-ai învățat să iubesc!”).

Joi 2 iunie 1966. Diseară se împlinește o lună de la tragicul eveniment în urma căruia am avut de tras multe emoții.

Dimineața l-am sculat pe Mircea la 5, crezînd că-i 6. Un soare puternic inunda dormitorul. Azi va fi o zi frumoasă.

La 6 a venit Haiuță, l-a luat jos pe Atănăsoae, iar noi, adică băieții din dormitor, în afară de mine, s-au așezat cu toții în geam și-am făcut o poză. Eu n-am vrut să mă pozez.

Aseară am pus, ca de obicei, pantalonii la dungă, dar mai bine nu-i puneam. Astă noapte ne-am sucit amîndoi prin somn și-au ieșit mai multe dungi de mai mare dragul. Am fost nevoit să-mi iau pantalonii gri.

Pînă la 7 am scris prin Jurnal, apoi am coborît cu Toader să luăm masa. După cîteva rugi și minciuni bine plasate s-a înduplecat Lucreția să ne dea masa: ”Dă-le golanilor de mîncare!”. Am halit repede și-am luat-o încetișor spre școală. Am considerat că azi ne va aduce tezele la cîteva obiecte și nu mai este nevoie de cărți, așa că nu mi-am mai luat servieta, punînd ”Ministerul grozei” într-un buzunar și mîna în celălalt. La școală, pînă a sunat de intrare am fost prin D și-am citit.

La l română ne-a dus tezele. Profesoara a făcut multă critică asupra tezelor. Eu am 6! Conținutul era bun, dar aveam niște greșeli dee exprimare și de ortografie, greșeli care nu se iartă. Ex. Poetul… descrie ura exploatatorilor împotriva asupritorilor! Aproape toată ora am citit, iar B. M. lucra la Album.

În pauză am făcut la Nicu Bujdei cîteva fotografii. Una cu ceilalți trei băieți din clasă, iar alta cu un grup de fete. Am făcut una cu toată clasa. Băieții stăteau în față, pe vine, la picioarele fetelor, iar Ica și Pîrghie în fața noastră. În momentul cînd a declanșat, eu mă uitam la Albu și mi se pare că mi-a ieșit ceafa. Azi am fost bine dispus la școală.

La istorie ne-a adus tezele. Ca o caracterizare generală: tezele sînt proaste! Mă așteptam la un 7-8, dar nu mică mi-a fost mirarea cînd am auzit că ”cea mai bună teză este a lui Druguș: singurul 9!”. De bucurie, am citit toată ora.

La limba rusă ne-a adus tezele. Am 8! Cam mult pentru greșelile pe care le-am făcut, dar… fie! În această oră n-am mai putut citi, căci profesoara a început a spune niște ”șutki” (glume) și ”raskazî” (povestioare) și a trebuit să le-ascult.

Azi, fiind o zi frumoasă, am stat mai mult pe-afară. În clasă mai rămăseseră cîteva fete care dansau. B.M. stătea la ușă și nu dădea voie… Am luat-o de mînă și, ușurel, am împins-o la o parte. Cîteva fete au ”ciripit”: ”Druguș! Melexina n-are cu cine dansa!”. Ea a rîs. În oră, am bombardat-o cu boboci de floare de iasomie. A rîs către mine, foarte foarte drăguț.

La șt naturale, Zăicescu a spus că ”cu asta am gătat-o cu anul școlar” și, în loc de recapitulare, a pus pe cîte cineva să citească rezumatele de la fiecare capitol. ”Ea” scria în Album. Zăicescu, ca de obicei, a început cu morala la adresa fetelor, mai exact asupra frizurilor lor: ”Ce-i măi cu moțăiala asta, măi? Ce-i cu colacu ceala, măi? Măi Șcheianu măi, mai trebuie o palmă și se vede, măi Șcheianu! Ia să veniți la mine în D să vedeți ce modeste-s fetele mele, măi!”

După ore (știam că nu se mai servește masa la 12)  am luat-o prin oraș. Mi-am mai cumpărat patru rezerve de pix albastre. Acum am 9 în total. Mi-or trebui la vară. Mi-am luat o liniuță tare simpatică de 0,45 lei (20 cm).

La internat am luat masa  cu prima serie, la ora unu fix. Lui Toader i-a venit un frate cu bicicleta și a trebuit să se urce în dormitor. Haiuță i-a descuiat dormitorul și l-a încuiat la loc, zicîndu-i că-i dă drumul deabia la 3.30. Și chiar așa a făcut. Toader însă a început să fluiere semnalul nostru: eu l-am ”interceptat” și m-am dus la el. Stătea la geam și m-a rugat să-l ajut să coboare. I-am adus cangea și foarte lin s-a coborît prin balcon pe ea. Toader s-a dus cu fratele în oraș, iar eu am ascuțit cuțitul de-o piatră. Pe la 2.30 a revenit și am plecat apoi împreună în oraș. Pe drum Toader mi-a povestit despre corespondența sa cu N. Aceasta i-a promis a kiss. Am mai mers cu el prin oraș, iar la 3 m-am despărțit. El s-a dus la atelier, iar eu la internat. Ne-am înțeles să ne întîlnim la ora 4 în parc (în centru) pentru a merge la film. Pentru duminică avem alt program. Numai să fie vreme frumoasă. Eu, încetul cu încetul am ajuns la internat la 3.30.

De la această oră a sunat meditația. Simeria mi-a scris pe prima pagină a acestui caiet cuvintele: JurnalLiviu Druguș”. La 4 fără 10 i-am dus lui Prandea cele două bilete de voie și am plecat în oraș. La 4 și ceva a venit și Toader și am plecat împreună spre Cinema 7 Noiembrie. Pînă la 6.30 am vizionat filmul românesc ”Răscoala”, ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu. Mi-a plăcut filmul. Am luat masa la 7 și apoi am pornit-o cu Toader și Costică pe asfalt. M-am întîlnit cu Haiuță: ”Dom pedagog, îmi mai dați creionul ăla?” Haiuță: ”Îți dau altul...”. De la 8 la 9 Prandea a fost la băut și a venit beat bine: ”Am impresia că voi nu știți ce înseamnă cazarmă. O să vă dovedesc. Comentariile vă costă” . După 9 l-am așteptat pe Mircea, dar am adormit și am crezut că nu mai vine.

Vineri 3 iunie 1966. Dimineața m-am trezit cu el lîngă mine și nici nu se dădea sculat. Abia la 6 fără 10 s-a sculat, s-a îmbrăcat și s-a dus la spălătorie. Imediat a venit și Prandea. M-am speriat că o să-l întîlnească pe Mircea, dar el a auzit vorba pedagogului și a întins-o jos. Pe geam i-am dat cărțile și a plecat. Prandea a văzut pătura adusă de Mircea și m-a întrebat: ”Ce-i cu pătura aia acolo?” Eu: ”E a mea” El: ”Și de ce n-o folosești?”. Eu: ”Îmi ajunge una, acum” El: ”Păi cum? E de la internat?” Eu: ”Da!” El: ”Atunci s-o predai”. Eu: ”Am s-o predau”. Și ca să nu mă mai bîzîie mult la cap, am vîrît-o sub pat, în sac.

La școală, diriginta a început-o de dimineață cu controlul la panglici, uniformă, pieptănătură. A răcnit grozav la cele care erau tapate sau cu fire de păr lăsate pe frunte. Dacă m-ar fi prins cu pantalonii ăștia, la sigur că aș fi încurcat-o. B.M. și-a dat jos ”colacul” de pe cap și și-a făcut o coadă, dată în față… Îmi pare și mai drăguță așa. Are înfățișarea unui copil cuminte și frumos.

Am văzut albumul meu. La început are două ornamente frumoase și destul de complicate. Primele cuvinte le-a scris Nenati Lucia: ”Este lăudabilă intenția cuiva de a întemeia un album. Aceasta dovedește sensibilitate la amintiri. Să respectăm această sensibilitate…” Primul cîntec (unul de muzică ușoară) tot ea l-a scris. Apoi a scris Lia cîteva cîntece de muzică ușoară și ”Sub balcon eu ți-am cîntat o serenadă”. Încetul cu încetul și cu contribuția mai multor colege și colegi va ieși un album drăguț, suvenir de liceu. (L.D.: am dedicat două episoade din acest serial descrierii Albumului în septembrie 2017).

La limba română, profesoara ne-a spus – la începutul orei – să respectăm regulamentul și să nu venim cu cine știe ce pieptănături: ”Măcar cît sînteți la școală că pe urmă faceți ce vreți”. Ora aceasta a fost sacrificată pentru îndreptare (a fost ascultată Băimăcean, dar a mers tare greu).

La fizică, prima jumătate a orei a ascultat, apoi a făcut probleme. M-a scos și pe mine la o problemă ușoară și – minune! – am descurcat-o.

La limba latină iar m-a luat baba-n focuri. La începutul orei m-a întrebat: ”Druguș, ce-am pregătit pentru azi?”. Eu: ”Cutare și cutare”. Ea: ”Spune-mi despre Genitiv, ce știi?” Eu: ”Nimic”, Ea: ”Spune-mi despre Dativ”. Cu-n pic de suflat am îngăimat 2 – 3 vorbe, dar profesoara mi-a zis: ”Băiete, tu nici n-ai deschis cartea pentru azi”. Pare-mi-se că mi-a împins o notișoară… Restul orei am stat ca sfîntul.

La geometrie, s-a zvonit că nu vine Hrișcă. După vreo 15 minute am luat o hotărîre cu Gozec: ”Dacă nu mai vine profesorul, ce rost mai are să mai stăm?”. Noroc de Albu, că altfel mai făceam o absență. Hrișcă a ascultat numai pe cei ce s-au anunțat pentru a se îndrepta. Eu nici n-am deschis vreun caiet (nici n-am avut așa ceva la mine). În această oră, Cupșan a făcut două poezii pentru mine. În cazul în care nu-s ”inspirate” din altă parte, pot zice că are un pic de talent.

”Am văzut că ai dorința/ În album să-ți scriu/ Și-mi voi da acum silința/ Ca pe plac să-ți fiu/ Cred că și acea dorință/ De a scrie aici ceva/ E sinceritatea pură/ Nu dorința de-a umplea”

”În acest album, se știe/ Toți au scris cîte-o prostie/ Iar acum, halal să-mi fie/ Mi-a venit rîndul și mie”

”Cînd în viață te vei duce/ Ca să-ți cauți viitorul/ Gîndul meu să te apuce/ De mine să-ți fie dorul!”

”Iubește cu tot focul în anii tinereții/  Căci timpul trece iute/ Și scurt e timpul vieții

Asta e prima (care miroase a fi copiată de undeva), dar a doua pare a fi autentică, deoarece e vorba de mine:

”Fiind colegi, dar nu de mult/ Totuși eu te-am cunoscut/ Și-am putut ca să pricep/ Dorul ce îți arde-n piept//

Tu privești mai multe-odată/ Dar iubirea-ți este dreaptă./ Privești la mai multe fete/ Și iubești una cu sete//

Iubește-o și mai departe/ Și gîndește-te la ea/ Căci și gîndul ei, se pare,/ Ți-a înțeles dragostea//

Deși sîntem colegi/ Numai de-un an de zile/ Totuși eu îmi las aici. Părerile mele despre tine” (Cupșan Eufrosina, Arbore) (Părerile n-au mai fost continuate).

După oră, m-am întîlnit cu Mircea pe coridor. Mi-a cerut niște caiete de matematică, dar de unde să scot eu așa ceva? Mi se pare că l-a servit Tănase c-un caiet de recapitulare.

Ora de limba rusă am făcut-o la școala veche unde este instalat televizorul. Am venit aici cu tovarășa profesoară să auzim vorbirea în limba rusă și să vedem dacă înțelegem ceva. Dar – spre ghinionul profesoarei și al nostru – a fost un program tare tîmpit. Numai simfonii de Ceaikovski și nici alea televizate. Eu am stat lîngă un pian. Ca să mă mai distrez un pic, loveam cu-n bețigaș claviatura pianului scoțînd sunete prelungi spre distracția colegilor. Profesoara m-a zărit numai după vreo jumătate de oră. A rîs și ea și mi-a înțeles plictiseala.

Am luat masa la 13.20, după care am stat pe teren unde-am asistat la meciul dintre selecționatele umană-reală de la Liceul 1. Scorul – favorabil latiniștilor. Am stat cu Halip și cu Simeria și – cu ochii închiși – am povestit cîteva întîmplări de la școală, dar foarte comic, cum nu cred c-aș mai putea face și a doua oară. Cît am stat întins pe iarbă și m-am hîrjonit cu Niculai am pierdut cuțitul pe care abia-l cumpărasem și-l ascuțisem. Anul ăsta am pierut iar destule (o șapcă, un cuțit, un stilou, un piepten, un creion automat – la Haiuță).  Meditația a sunat la 15.30 dar eu am stat vreo 10 min și-am jucat tenis, iar grozavul de Haiuță m-a pus absent. De la 15.30 la 17 am scris în Jurnal. Costică scrie bilețele simpatiei lui dintr-a 9-a – bruneta Geta!

În pauza de 5 am jucat volei dar am putut să constat că le văd ca prin pătura udă. Pînă la 6.10 am mai scris în Jurnal.

Azi vremea a fost foarte schimbătoare, cînd senin, cînd înnourat.

Mai înainte a burezat iar acum o negură stăruie pe cer de jur împrejur amenințînd cu furtună. Ni se cam prăbușesc planurile noastre pentru duminică. Timp de jumătate de oră mi-am numerotat filele la Jurnal (396 + 2 = 398 pagini). Pînă la 7 făr-un sfert mi-am dat osteneala și i-am scris o scrisoare buniței, apoi am dus-o la cutie.

Deoarece mai erau vreo 10 min pînă să dea masa, m-am dus cu Halip la sala de valize să jucăm tenis: eu cu paleta, Culai cu cartea. Deoadată vine Adochiței cu Vicovan, cu două palete și-o minge și spun că vor să joace tenis. Eu nu vreau să mă dau la o parte. E dreptul meu: am ocupat masa și joc! Dacă vreau, îi cedez și lui, dacă nu – nu. El a intervenit cu forța, dar tot n-am vrut să mă dau dus de la masă; pe urmă mă lua de bleg. Am început un schimb de ”amabilități” și puțin a lipsit să ne batem în toată legea. Mi-am înfrînat la timp nervii și-am ținut cont și că în sală se mai afla și Zaharia care l-ar fi ajutat pe Adochiței fără nici o discuție, și-am amînat disputa pe altă dată, amenințîndu-l că voi avea grijă de el. M-am enervat cam tare și nu se știe ce s-ar fi întîmplat dacă ne-am fi bătut în parte (fără ajutoare). La masă au fost macaroane și ne-am mulțumit numai cu pîinea care – nu știu cum se brodește – întotdeauna vinerea este proaspătă.

Cerul era plumburiu și vremea nespus de mohorîtă. Nu prea era cazul de plimbare, dar nici de stat la internat nu era. Așa c-am luat-o frumos pe drum, să mai luăm aer (Toader a fumat). Cînd am ajuns în dreptul stadionului, lui Toader i-a venit o idee: ”Ia să mai mergem pe-aici, să inspectăm locurile. Grîu-i mare, tufele de asemenea și… mai știi?”. Am luat-o frumușel pe hipodrom, pe pajiștea plină de margarete care separa lanul de grîu de drumușorul destinat cailor. Am luat-o ușurel, povestind cîte și mai cîte de la școală și făcînd planuri de vacanță. L-am sfătuit să-și facă și el un album.

Înaintînd așa, fără să vrem am ajuns în partea opusă hipodromului. Vrînd să vedem cum e prin grîu, am luat-o îndărăt, de-a dreptul prin lanul de grîu care, în unele locuri, ajungea pînă la brîu. În unul din aceste locuri ne-am tolănit, făcîndu-ne un culcuș foarte comod, la adăpost de vîntișorul destul de rece care sufla pe sub cerul plumburiu. Toader mi-a zis că e un loc bun de venit cu o fată (N. par exemple). Am luat-o apoi tot prin grîu, dar cum vîntul bătea înspre Milișăuți noi tot într-acolo am luat-o. Discutînd așa, Toader zice: ”Măi, ar fi frumos să ne-aștepte unul acolo c-o botă și să ne ia la-ntrebări ce căutăm pe-aici”. Am rîs și-am mers mai departe… La marginea grîului, cînd să ieșim la drumușor văd un om venind spre noi. ”Iaca un partizan” zic eu. ”Adă-l încoa” zice Toader. Cînd am ajuns pe pajiște, vine flăcăul la noi – căci era un băietan și ne-ntreabă: ”Ce-i ăsta?” Noi: ”Drum” El: ”Da ăsta?” Noi: ”Grîu”. El: ”Și pe unde se merge? Noi: ”???” (am tăcut). El: ”Stați așa să vină paznicul!” Noi: ”Stăm”. El: ”Sînteți grăbiți?” ne întreabă crezînd că poate o luăm la fugă. Mai erau 15 min pînă la 8. Am așteptat vreo 5-7 minute și vine și paznicul: un ghijoc bătrîn și mărunțel, înarmat cu o pușcă cu două țevi. Cînd s-a apropiat de noi s-a enervat și a început să răcnească. Nuș-cum s-a-ntîmplat, că numai de Toader s-a legat. Moșu: ”Și-s și elevi, derbedeii! De unde sînteți?” Noi: ”De la Medie 2”. Moșu: ”Dumnezeii mamii voastre, prin grîu vi-i drumul?” Noi: ”Da ce, nu-i voie? N-am știut”. Moșul: ”Aha, n-ați știut?! Paștele și crucea…” Zicînd astea, apucă arma de țeavă și vrea să-l croiască pe Toader. Toader s-a ferit într-o parte, iar moșul crezînd că vrea să fugă, trage piedica și-ndreaptă arma spre noi”. Moșul: ”Hai la director! Vă duc la miliție! Voi călcați în picioare pîinea statului! Vă bateți joc? Hai la miliție”. Noi: ”Mergem la miliție”. Ne-ncolonăm amîndoi și cu pușca-n spate mergem înainte. Moșu: ”Să vă puie dracu să fugiți, că-i încărcată!” ne avertizează flăcăul. ”Nu mișca, că trag!” se bîrzoaie și moșu. Noi însă mergeam liniștiți și ne gîndeam, în sinea noastră: ”ce ne-ar putea face? O amendă sau luăm niște palme de la director”. Însă toată tărășenia s-a terminat mult mai simplu decît ne așteptam. Moșul se oprește (tot cu pușca îndreptată spre noi) și ne-ntreabă: ”O să se mai întîmple?” Noi: Nu! Nici nu s-a mai întîmplat...”. Moșu: ”Pe unde-ați venit?” Noi: ”Pe-aici”. Moșu: ”Pe-aici dați-i drumul!”. Am trecut prin iarbă și-am ieșit la asfalt. Cum am ajuns aici am început să rîdem și să retrăim aventura.

La internat, Toader i-a povestit lui Lungu Costică (coleg de bancă în meditație), iar eu lui Niculai Halip (colegul meu de bancă). Pînă la 9 mi-am scris întîmplările în Jurnal și-mi voi aduce aminte cu drag de ele, recitindu-le.

Seara, după înnourarea ceea grpozavă s-a înseninat și-au început să apară stelele. Pînă pe la 10 am povestit aventura băieților din dormitor. L-am așteptat pe Mircea. Am adormit și nici n-am știut cînd s-a-nființat lîngă mine.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 363 Vineri 29 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (91).


Duminecă 17 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat mai obosit decît m-am culcat. Toată noaptea am fost dezvelit, iar cît am dormit, am dormit incomod. Băieții de la Botoșani au lăsat în dormitorul nostru o mizerie de nedescris. Toate erau răvășite, boțite pe sub paturi, ce mai parc-au dormit țigani acolo.

Pe la 8 a fost tata la mine. Mi-a adus ”M.N.”, ceva mîncare și 15 lei. A venit la o ședință cu profesorii diriginți din tot raionul. Adunarea se va ține în sala cinematografului ”Unirea”. După ora 8 a venit Mircea pe la mine. După ce-a făcut Șerbăuțiul a trebuit să facă conturile și diagramele. L-am ajutat și eu un pic. Din ce-a picat azi, mi-a dat 44 de lei pe care-i voi pune, de asemenea, la cec. Am stat cu el pînă la ora 10. Apoi s-a dat pauza și-am mers cu Gherasim în oraș. Au venit elevii și elevele de la Suceava cu care s-a organizat întîlnirea în oraș. După ce au vizitat un pic orașul, au plecat cu autocarele la Putna.

De la 10.30 la 12 am citit la engleză și economie. La 12 s-a dat masa apoi eu am mers prin dormitoare  (hainele ”de duminecă” erau pe mine de dimineață). După ce s-a schimbat și Toader am plecat împreună în oraș, cu aparatul și cu … Costică. Toader a făcut o poză la o colegă și i-a luat 10 lei înainte… Așa pleașcă… Ne-am plimbat o vreme prin oraș apoi am mers la cinema ”Unirea”. De aici au ieșit o sumedenie de profesori diriginți din tot raionul. Tata și cu profesorul Amariției au plecat ultimii. M-am întîlnit cu ei. Tata s-a supărat că merg prin oraș ușor îmbrăcat, iar profesorul Amariței s-a găsit să-mi facă observații că-i rupt pantoful (aici nici tatei nu i-a convenit), că umblu cu capul gol (el nu știe că n-am șapcă) și-s ”la modă”. Am intrat la film și-am avut locuri în spate. Am văzut filmul american ”Ce s-a întîmplat cu Baby Jane” (”What ever happened to Baby Jane”). Filmul m-a enervat cu acțiunea lui. De la film am mers un pic prin oraș, apoi la internat. Aici am făcut un bagaj cu cele netrebuincioase (cărți, ziare, șapca veche, mănuși, fular, pungi, flaneaua) și l-am dus la autogară unde i le-am dat lui Mircea să le ducă acasă. Cu tata nu m-am mai întîlnit. Am venit încetișor la internat. Am scris un pic în Jurnal și la 7.15 a dat pauză de la 7.30 la 8.30 s-a făcut meditație, timp în care am mai citit pe la unele obiecte. Toader și cu Costică s-au întors la pe la 7. Toader a fost pe la Nicu Bujdei și a adus rolfilmul. Și acesta a ieșit foarte bine și aproape toate pozițiile sînt foarte clare. Aceea din parc însă a ieșit cam ștearsă. În schimb a ieșit aia pe care a făcut-o băetanul spre cer…  Seara, în dormitoare, am schimbat așternutul la pat, am dat rufele murdare la spălat, mi-am făcut ordine în dulap, mi-am pregătit hainele pentru a doua zi dimineață și-am adormit fără griji.

Luni 18 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit fără să vreau pe la 5.30. M-am sculat, m-am spălat, mi-am lustruit pantofii, am periat hainele și la 6 am fost în meditație. Vroiam să mă apuc să scriu din nou în Jurnal, dar Neculai Halip mi-a adus aminte că nu-s în vacanță: ”Mă Liviu, tu îți faci de cap; nu înveți deloc și azi vrei să dai teză la latină?…”. Eu: ”Dau!”. M-am ambiționat și pînă la 7.30 am stat cu latina în față, am citit cu atenție toate subordonatele și Neculai mi-a tradus cîteva texte mai ușoare și care, după părerea lui, mi le-ar da în teză. Pe azi sînt, totuși, nepregătit. Mă bazez pe-un ”noroc bun” și pe ceva ”izvoare de inspirație”. Doar n-o să mă fac profesor de latină!

Azi a fost o vreme cu totul răcoroasă. E cam rece la cap și mă tem să nu mă îmbolnăvesc. Pe lînga asta se poate lega vreun profesor de mine pentru că n-am uniformă.

Prima oră chiar am avut limba latină. M-am instalat în fața Getei Broască și lîngă Maria Dobroghiu. Am vorbit și cu Maria Vîntu să-i transmită traducerea lui Broască și ea să mi-o sufle mie. Mi-a dat să traduc lecția ”Măiestria naturii” și două propoziții de tradus din românește în latinește, de la lecția următoare. Profesoara a ascultat vreo trei eleve care au cam enervat-o, iar Broască mi-a șoptit cuvînt cu cuvînt prima parte a lecției. La a doua a trebuit să mă descurc singur, deoarece ”baba” a stat lîngă mine. La propoziții, una am făcut-o pe jumătate, iar una am tradus-o integral singur. Nu mică mi-a fost bucuria cînd  colegele mi-au spus că-i bună. După asta am fost foarte fericit și bucuros. Cu trim. I, am scăpat; mai am încă unul și voi scăpa eu și cu asta. Acum parcă îmi pare bine că n-am venit de la început la umanistică; ar fi trebuit să tocesc lecțiile zi de zi.

La economie politică am cam tremurat pînă a început predarea lecției. Nu știu ce-am pățit de-o vreme, dar parcă m-am cam delăsat. Acuma dacă n-am matematică, iar cu latina mă joc, zile întregi stau degeaba și mi se pare că n-am de învățat la nimic. În ora de muzică aveam de gînd să citesc la chimie, dar n-a fost chip. La început, ne-a spus vreo două cuvinte pentru lecția de zi, apoi a trecut la ceva mai principal. Restul orei s-a transformat în oră de dirigenție. Diriginta ne-a comunicat o parte din hotărîrile luate ieri prin consilii și conferințe cu profesorii și diriginții. S-au luat măsuri f.f. severe, chiar prea severe. Cea mai mică abatere, absență nemotivată se pedepsește foarte aspru. Eliminarea pe trei zile se face acum foarte simplu. Chiar azi au fost eliminați pe trei zile vreo 4-5 elevi din clasele a X-a și a XI-a și au fost admonestați în fața colectivului întregii școli un număr de elevi și eleve. Este strict interzis să circulăm în oraș în jurul și după ora 20. Nu mai avem voie să frecventăm niciun spectacol, decît acelea organizate de școală și cu aprobarea școlii. Spectacolele trebuie să aibă un profund caracter educativ și nicidecum …imoral. S-a pus un accent deosebit pe ținuta elevilor. Uniforma este obligatorie în toate zilele săptămînii, la școală și în afară de școală. Fetele n-au voie să umble cu capul gol, ci trebuie să poarte basc (modă nouă!). De fapt, mie îmi place asemenea modă. E mai elegant. Diriginta ne-a mai atras atenția asupra unei serii întregi de chestiuni. Programul și regulamentul este acum f strict. Ceea ce s-a întîmplat la noi în clasă s-a întîmplat și în celelalte clase. În D, Zăicescu a făcut scandal și-i trimitea pe toți ”la dracu”. În alte clase, de asemenea, profesorii diriginți au adus la cunoștința elevilor că ”sînt elevi și trebuie să se supună unui regulament”. De la o democrație blîndă (mă refer la noi, fiind liberi și independenți) s-a trecut brusc la un fel de ”tiranie” (regim sever). La chimie, ”cu toate că eram bioxid de clei, nu m-a ascultat”. Am luat mai departe despre fier.

La ed fizică aveam echipament și m-am gîndit să nu fac, dar m-am simțit apoi mai bine dispus și m-am încălțat cu tenișii. Am făcut cîteva minute de încălzire apoi ne-am împărțit în două grupe. Mai întîi am făcut săritura în înălțime, am reușit să sar aproximativ 1,20 m. Apoi am jucat și un pic de handbal. M-am cam plictisit aici. B.M. m-a întrebat cum se joacă handbalul și i-am explicat. Gavril Magopăț a venit și el cu cîteva explicații, zîmbindu-i…

După asta am mers pe drum cu Albu și cu alte cîteva fete de la secția de engleză. Am discutat despre Constanța și Toader (nu i se fîlfîie lui Tanța). Albu s-a mirat cum de poate Gherasim să vorbească cu Natalia (cică în clasa VIII-a era tare mămăligos… Cine nu era așa?).

La limba engleză, spre nenorocul meu, am avut asistență (tovarășa directoare Mincu Vanda). Și – minune! Pînă acum n-a controlat niciodată temele. Eu mă învățasem să nu le mai scriu, dar azi mi s-a înfundat. A controlat temele. Totuși am avut noroc. Cînd a ajuns la mine am început să dau din mîini și din degete, semn că n-am scris…. Pop pare-se c-a înțeles și a trecut mai departe fără să-mi zică nimic. După asta, m-a umflat rîsul. Toată ora a ascultat. Ora asta n-am fost în formă. Și m-am făcut și de rîs… În sfîrșit, a trecut și ora asta și cu ea și ziua asta…

La internat, după ce-am luat masa n-am mai ieșit în oraș, ci am stat la internat în sala de meditații discutînd cu băieții. La 3.30 a venit Prandea și m-a pus să mătur. Imediat i-am spus că am de mers la atelier și-am scăpat. Am vîrît mîinile în buzunare (prostul meu obicei de care nu mă pot dezbăra) și-am mers cu Neculai la școală să facem atelierul. Femeia de servici ne-a spus însă că azi nu se face și deci sîntem liberi. Mai venise o ”turmă” de fete pe care le-am întors înapoi. O parte am luat-o prin oraș, la plimbare, iar cîteva s-au hotărît să meargă la film, iar eu – văzînd despre ce-i vorba – a m luat o hotărîre rapidă. Am văzut că am un bilet de voie de data trecută și m-am decis să risc. Riscam de două ori: o dată – dacă mă prindea cu biletul de voie fals. A doua – dacă mă prindea vreun profesor la film. În fine, l-am lămurit și pe Halip să meargă promițîndu-i că-i plătesc filmul. Am mers cu două fete (Buhai Melexina și Pascar Ilarica) pe strada Speranței. Cînd am ajuns la cinema, filmul începuse și nici locuri nu mai erau. A trebuit să rezemăm pereții vreo 10 min pînă s-a eliberat un rînd. (Ne iese filmul pe ochi!). S-a întîmplat că am avut toți patru loc. Eu am stat lîngă B.M și B.M. a stat lîngă mine. A rulat filmul ”Fata din junglă”. Lia mă întreabă: ”Liviu ce producție este filmul?” Eu: ”Cred că-i german”. Filmul a avut o acțiune destul de bună, bine închegată: lupta partizanilor malayezi împotriva coloniștilor asupritori. Aceasta fiind tema nu pot zice c-a fost rău. A avut însă o serie de scene prea tari așa fel încît ar fi putut foarte bine să scrie pe vreun afiș: ”Interzis pentru copiii sub 18 ani!”. La aceste scenea, ea rîdea…, iar eu am fost foarte cuminte tot timpul… Dacă ar ști diriginta ce film educativ am văzut noi, nu scăpăm ușor. Apoi am schimbat cîteva cuvinte despre injecții și … bye bye! (P.S. În ora de diriginție a făcut sora o serie de injecții aproape la toți. Eu cu b.m. (l.) era cît pe ce să scăpăm, dar au ”ciripit” cîteva și ne-a făcut și nouă!).

Am uitat să spun că la amiază a venit Mircea și mi-a mai ”aruncat” 25 de lei. Mi-a spus că ieri a avut control și l-a prins pe tata fără bilet…). De la film am mers la cec. Pe primul cec am depus încă 50 și-am făcut suta, apoi am mai înființat unul de 25 lei pe care am de gînd să-l completez iar, pînă la sută. Am ajuns la internat pe la 6.15. Foarte sigur pe mine am lăsat biletul de voie pe masă și Prndea nu s-a prins de fals (biletele nu erau la fel și ora era doar pînă la 17.30).  Le-am povestit și prietenilor filmul și mi-au promis că-l vor vedea. Eu am avut noroc la el, că n-am dat cu privirea de nimeni, dar Halip a tras o spaimă. Lîngă el erau doi inspectori sau profesori care l-au întrebat: ”Ești elev? La ce școală?”. Halip s-a spovedit, iar la o scenă mai ”imorală” unul dintre ei i-a spus să închidă ochii… (emoticon rîzător). De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal. La masă au venit Viforeanu, Botez și pedagogul. Ne-a fost atrasă atenția asupra regulamentului serios care se aplică cu strictețe. N-avem voie să ieșim în afara internetului fără bilet de voie. Cea mai mică abatere, absență s-au altceva este pedepsită și are repercursiuni și la școală. Nu avem voie să mergem la spectacole. Elevii Josan Gheorghe și Puha Dragoș au și făcut pocinogul. Prandea i-a prins că s-au suit cu cancea pe balcon la dormitoare și i-a pîrît la direcțiune. Pentru asta au primit o zi eliminare. Am auzit că nu numai la noi la școală se fac exmatriculări și eliminări, ci și la Liceul 1. Într-un fel e bine, că li s-a tăiat apa la moară șmecherașilor și vagabonzilor. Dar ne atinge și pe noi. Am auzit că duminică seara a fost un fel de razie, organizată de profesori în tot orașul, pe tren, pe la autogară etc etc. Au fost semnalate o mulțime de  abateri. În pauza de 8 seara am jucat tenis de masă cu Popovici Gheorghe (cl. IX-a). Am cumpărat împreună o minge de tenis. De la 8 la 9 am scris în Jurnal, iar la 9.30 încercam să adorm.

Marți 19 aprilie 1966. Dimineața m-a sculat, pe la 5.30, un soare puternic și luminos. Astă noapte m-am trezit de cîteva ori și m-am gîndit la ea… În sfîrșit, după cîteva zile reci și friguroase, a venit iar căldura binefăcătoare pe care am așteptat-o o iarnă întreagă. Odată, cînd vorbeam cu Toader, el mi-a spus că dacă se va întîmpla ca să merg eu vreodată cu o fată la film, a doua zi sigur se va schimba vremea. Azi dimineață cînd mi-am adus aminte de asta am rîs cu poftă și mi-am propus să merg la film cu fete numai în zilele reci și ploioase, pentru ca a doua zi să fie frumos…

Azi dimineață, pînă la șapte fără 5 am scris încontinuu în Jurnal. De acum înainte mă apuc să învăț, pînă la 7.20 mai e timp… Am reușit să scriu la limba rusă și să citesc o dată lecția. Dimineața am încercat să-l fraieresc pe Prandea și să-i zic de servici la școală, dar nu mi-a mers. Datorită faptului că azi a fost o zi însorită și frumoasă am fost și eu vesel și bine dispus. Azi dimineață cînd am ajuns la școală fetele-l rîdeau pe Halip c-a fost cu Pascar la film. Atîta-mi trebuie să mai știe cu cine-am fost eu…

La limba română a ascultat mai bine de trei sferturi de oră apoi a predat despre viața poetului D.Th. Neculuță. B.M.: ”Ai notă? Vai! Mă ascultă!”. Și a ascultat-o.

În prima pauză a fost Mircea la mine și mi-a ”pișcat” încă 25 de lei. Azi am văzut că Mircea se cunoaște cu Mariana Nasadniuc (”Nu te-am văzut de mult…”). Azi iar a fost strictețe la școală. Toți elevii care au venit fără matricolă la școală au fost trimiși acasă. Astfel, numai de la noi din clasă au lipsit vreo 4-5. La limba rusă a ascultat pe cei fără notă și a predat partea a doua a lecției. Din cauza lui Ica, profesoara mi-a făcut observație: ”Te distrezi, Druguș”. După asta, toată ora am fost atent la explicații. A treia oră: dirigenția. Azi ni s-a prelucrat în continuare regulamentul și dirigintei nu i-ar fi ajuns trei ore pentru treaba asta. Ne-a citit din regulament și ne-a explicat amănunțit fiecare punct. A controlat dacă sînt matricole și pe hainele cu care venim la școală. B.M. nu avea. Am vrut să o scap și am sfătuit-o să și-l ia din cuier, dar n-a avut cum și tot a scris-o… Ora de dirigenție s-a prelungit apoi și în pauză și în prima jumătate a orei de matematică. În cealaltă jumătate de oră n-a mai venit profesorul și fetele și-au făcut de cap. Au venit pe capul meu și mi-au făcut tot felul de turbane, distrîndu-se. M-am distrat și eu însă (emoticom zîmbăreț). La cor am ”cîntat” ca de obicei. Am stat cu Tănase în spatele lui B.M. și m-am distrat cu praștia. Din greșeală am atins-o și pe ea… S-a întors foarte revoltată la Tănase și i-a spus să se astîmpere. În sala de cor s-a defectat o conductă și a curs mereu apă, făcînd o mare băltoacă în spate. Azi a fost ziua de naștere a lui Broască și ea a servit profesorii cu bomboane. După cor am avut naturale. La internat nu citisem deloc și cu cît am citit în clasă, n-am reușit să-mi fac ceva cunoștințe din lecția de azi care-i foarte grea (metabolismul glucidelor, lipidelor și protidelor). Mai speram să nu mă asculte, dar a dat extemporal. Pe mine m-a mutat în prima bancă în locul lui Vulpe, lîngă Dobroghiu. Am fost nr A și mi-a căzut metabolismul lipidelor. Am reușit să scriu vreo cinci rînduri din ceea ce știam ”de-acasă” și vreo două fraze mi-a spus Vîntu. L-am făcut eu pe-un 4. Spre marea mea mirare Zăicescu mi-a spus să adun extemporalele și apoi m-a așezat la catedră să le sortez în ordine alfabetică. Mi-a dat catalogul și i le-am sortat; am avut grijă să mă uit la datele personale ale fiecărui elev. B.M. născută la  2 noiembrie (nu 3 cum știam eu) 1948. Domiciliul părinților: Sat Fîntînele, com Bănești, jud Suceava. Părinții lucrează la C.A.P. (este membru UTC). Restul orei a ascultat. Tocmai cînd nu eram atent, (profesorul) mi-a pus, rîzînd, o întrebare. Azi, în timp ce stăteam la catedră, B.M. mi-a zîmbit…

După ce am mers singur la internat, am luat masa, apoi pînă la 3.30 am jucat încontinuu tenis cu Popovici Dumitru. De la 3.30 pînă după ora 4 am stat încontinuu cu Toader și-am discutat despre …ale noastre. El mi-a povestit cum se desfășoară evenimentele între el și Natalia. De luni, relațiile s-au cam răcit, deoarece Toader nu e prea îndrăzneț și așteaptă s-o înceapă N. Azi ea i-a scris un bilețel pe un ton de dojană, iar el i-a răspuns pe două foi. I-am destăinuit și eu o parte din sentimentele mele și s-a bucurat f mult c-o încep și eu. M-a sfătuit ca să facem în așa fel încît să mergem amîndoi la film (pe sîmbătă sau duminecă) cu  …ale noastre. Nu sper să ajung la un asemenea rezultat ”fericit”. Dar cine știe ce aduce ziua de mîine. Pînă la 5 am scris în Jurnal, iar de la 5 la 5.30 am mers cu Toader și Neculai pe asfalt. La întoarcere m-am întîlnit cu tov prof Savin Ana cu fetița. După ce-am trecut de ea, s-a uitat cam lung după noi… De la 5.30 la 6.30 am scris iar în Jurnal, iar pînă la 7 am încercat să învăț la economie. După cină, am ieșit cu Toader și Arcadie Lungu la asfalt. Acesta din urmă ne-a povestit tot timpul ultima sa aventură ”amoroasă” care s-a terminat duminecă. Omul, amărît, a simțit nevoia să se spovedească (destăinuiască) cuiva și ne-a povestit nouă.  Cum ne plimbam pe asfalt au trecut pe lîngă noi cîteva fetițe pe biciclete. Una a atins-o cu roata pe cea din față și a căzut. Arcadie către ea: ”Vezi să nu cazi!”. Ea: ”Mersi!” (emoticon zîmbăreț). Plimbarea ne-a priit foarte mult Aerul e foarte curat și plăcut. De cîteva zile a înflorit cireșul, vișinul și au înfrunzit răchițile și sălciile. E o delectare să mergi pe înserat, pe asfalt, avînd de o parte și de alta cîmpul înverzit.

La ora 8.15, în timp ce scriam în Jurnal era destulă liniște în meditație. Azi după masă a fost Haiuță de serviciu. În urma ordinelor aspre primite de la direcțiune a încercat și el să fie mai sever; a început să se răstească la toți, fie că era mai mult sau mai puțin vinovat. Pentru cea mai mică întîrziere și vorbă a pocnit pe vreo doi. În seara asta a fost și un spectacol frumos. Pedagogul se enervase și începuse să-l pocnească pe Boghian Ilie (cl 9; Lic.1). Acesta nu era vinovat și s-a răzvrătit. A făcut un pic de scandal ceea ce l-a enervat mai tare pe Haiuță. A vrut să-l ducă la direcțiune, dar Boghian se ținea cu amîndouă palmele de masă și se proptea bine în așa fel încît oricît s-a scremut pedagogul să-l urnească, n-a putut. Cu împotrivirea aceasta Boghian s-a ales  cu-n car de pumni și palme. Fiind sigur că i s-a făcut nedreptate Boghian s-a dus la direcțiune. Cred că acolo n-o să-i fie prea moale. Poate se alege și acolo c-o cafteală, iar pe lîngă asta, mai mult ca sigur se va alege cu trei zile eliminare. Pentru curajul lui l-am admirat pe Boghian. Cu firea lui țărănească el are spiritul dreptății și e foarte curajos. Toată meditația era de partea lui – cu gîndul. Pe chestia asta pedagogul și-a făcut cam mulți dușmani. Chiar eu, care pînă acuma l-am mai apreciat mi-am schimbat părerea despre el. Imediat după acesată întîmplare am vrut să scriu în Jurnal, dar Haiuță se uita la mine. Cred că după întîmplarea asta va face tot posibilul să-mi controleze (ce-am scris) pe aici… (cum i-o fi obrazul). A trebuit să aștept un pic, apoi am scris. În seara asta, într-adevăr, a fost liniște. Am mai citit o dată la economie și gata cu învățătura pe ziua de azi. Înainte de a ne da drumul la dormitoare pedagogul a avut grijă să ne anunțe că ”prea ne-am luat-o-n cap”.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 362 Joi 28 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (90).


Joi 14 aprilie 1966. Aseară, cum a dat drumul la dormitoare am fugit repede sus, m-am dezbrăcat, m-am înarmat cu periuța de dinți și săpun și direcția: spălătorie. Am făcut o baie foarte bună pînă la jumătate și pe picioare. Mi-am spălat și ciorapii, apoi am ieșit pe coridor și mi-am făcut un lustru grozav la pantofi. Așa-mi place mie, să fiu curat. După asta am făcut iar sport. Florin iar a încercat să mă ia înainte, dar l-am pus la punct cu o vorbă pe care-o țin minte de la mama: ”Fii cuminte ca-nainte; nu fi prost cum ai fost”. Mai tîrziu a fost pedagogul prin dormitor și ne-a adus aminte de cazurile cu dispariția copiilor și luarea de sînge. Ne-a prevenit să punem foraibăr la ușă…. Toader s-a culcat pe la 9.30, dar n-a adormit nici pînă la 10 cînd m-am culcat și eu. Lumina s-a stins tot pe la 10. Băieții au jucat în dormitor cîteva partide de remy.

Azi dimineață m-a sculat Halip N. la 5. M-am echipat, spălat și m-am dus în meditație unde mi-am pierdut timpul scriind în Jurnal sau stînd pe-afară pînă la ora 6.

După ploița de ieri iarba crește minunat și pămîntul e proaspăt. Cerul pare mai senin și sper ca azi să nu mai plouă.

Pînă la 7.30 am scris scrisoarea la l română și am învățat la istorie. Azi am stat la masă, dar n-am ciugulit decît un pic de pîine. E și cazul. Mă îndop mereu cu bunătăți și atunci cum să-mi mai fie foame?

Prima oră: limba română. N-a controlat lucrările, amînînd aceasta pentru altădată. A ascultat, apoi a predat despre ”Sămănătorism”. Mi se pare că atunci cînd explică, profesoara se uită la mine. La istorie a ascultat Rev. din Oct. și a predat apoi ”Mișcarea muncitorească”. La l rusă, după cum ne așteptam, a dat extemporal. Am fost la nr 2 și am primit niște întrebări mai grele ca la nr 1. Și nu m-am prea descurcat. În general am făcut bine, dar cred că am multe greșeli la analiză (un 6-7). Profesoara a venit lîngă mine și mi-a arătat o serie de greșeli. ”Kontrolnaia rabota” a ținut toată ora. După rusă am avut naturale. Profesoara a ascultat majoritatea orei și în ultimele 15 min. a predat mai departe.

Azi am fost cam tăcut. Îmi vine cam greu să nu mai privesc ”în stînga”. Treptat poate mă voi obișnui. Nu-mi iese însă din cap cum am hotărît eu asta. Mi-aduceam aminte de dățile cînd ieșeam la tablă, cînd veneam din bancă, virgulă, cînd plecam acasă ett. etc.

La 12 cînd veneam de la școală, la colțul străzii Mărășești era adunată mai multă lume. Ne-am apropiat și am auzit despre ce era vorba. Un părinte povestea că i-a dispărut copilul de azi dimineață și nici miliția nu i-a dat de urmă. Se cam îngroașă gluma cu copiii și sîngele. Cum am ajuns la internat am povestit curioșilor întîmplarea, ba am mai pus și de la noi. Am zvonit c-au dispărut 10 copii și că s-au găsit cîțiva morți. Am fost crezut și, peste cîtva timp, mi-a adus cineva la cunoștință c-au dispărut 10 copii… De-abia-mi țineam rîsul.

După ce-am luat masa am ajutat la descărcatul unei căruțe de ceapă. Toader s-a luat la harță cu Cotleț și s-au luat și la pumni. Am intervenit și eu, iar Cotleț văzînd că sîntem doi s-a lăsat păgubaș. Toader s-a dus la ”meeting”, la blocuri. (L.D.: meeting = întîlnire). Eu am ieșit cu Costică în oraș. El s-a dus la film, iar eu am rămas singur și mă plimbam. Deodată a apărut Toader. Ne-am plimbat o bucată de timp, apoi am venit pe str. Mărășești și-am văzut casa unde s-a întîmplat nenorocirea.

La 3.30, cînd am venit în meditație, am găsit caietul de însemnări deschis și dezvelit. Plicul de la Moscova era desfăcut și toate schimbate de la locul lor. Mi-era mai mare ciuda, dar n-am ce să fac. Clocotea în mine ura neputinței și tare-aș fi vrut să știu cine era autorul. Acum, dacă a dat de acest caiet, mai mult ca sigur că va mai încerca o dată să se delecteze cu lectura.

Cînd mă duceam să-mi schimb cărțile, m-a ajuns Mircea din urmă. A fost acasă și mi-a adus ceva haleală și o scrisoare de la Puiu (L.D.: Era vorba despre Puiu Marian, vărul mamei, vecinul de la Grămești și tatăl gemenilor Petrică și Paulică) care-și face serviciul militar la Mangalia. A scris de pe vapor și m-a bucurat foarte mult acest răspuns. Am stat cu Mircea pe-afară, am mîncat, apoi el s-a dus, și eu pînă la 5 n-am mai învățat, ci am scris în Jurnal.

La 5 am ieșit cu Toader afară și, încetul cu încetul, am luat-o spre Casa de Cultură. I-am spus lui Fodor să ne facă un bilet de voie și noi am plecat, siguri că sîntem legali. La Casa de Cultură a trebuit să așteptăm mai mult deoarece au avut soldații o conferință. Eu am avut locul 216 și Toader 103. Cînd am intrat în sală (6.45) am găsit loc liber lîngă Toader (102) și-am văzut foarte bine. În seara asta am văzut poemul dramatic ”Marele fluviu își adună apele” prezentat de Teatrul de Stat din Botoșani. A avut f. f. multe personaje. Personaj principal: Caterina. Cel mai mult mi-a plăcut de Mila, fire dezghețată și veselă. ” – Ce facem cu regele?”; ” – Da ducăse-n p… (apoi a pus mîna la gură și a continuat: ”Ducă-se de unde-a venit!”). Mi-a plăcut și de țiganul care credea că ”frițul” nu știa ”rumanești”: ”Dacă nu-l ține cureaua, să apuce bidineaua”. Pe lîngă subiectul ei (lupta comuniștilor din ilegalitate) a avut și multe momente comice. Lîngă mine a stat o fată din clasa X-a C, Bodaș Elisabeta. Cum s-a întîmplat că pe rîndurile de lîngă noi stăteau numai fete (în față, în spate, în dreapta și în stînga).

Pe la 9 am ajuns la internat. În total, eram patru elevi în cauză. Prandea ne-a spus că n-are ce ne face: ”tov director a spus că trebuie să fiți dați afară de la internat și…. n-am ce vă face…”. Nu m-am speriat deloc și nici nu mă tem că va încerca să ne facă ceva. Seara, în dormitor, s-au mai povestit o mulțime de zvonuri în legătură cu copii furați, sînge, contrabandă, omoruri și multe, multe altele. Am adormit cu ele-n minte.

Vineri 15 aprilie 1966. Dacă ieri nici n-am deschis geanta, azi nici nu m-am mai sculat la 5… M-am gîndit să nu mă epuizez prea tare. Totuși, m-am sculat la 6 făr-un sfert.

Ca și ieri azi e o zi perfect senină, călduroasă.

În meditație, pînă la 7.10 am scris în Jurnal. Apoi, ca să nu zic că plec la școală complet nepregătit, am citit la fizică. Banca mea din meditație (acum stau cu Halip în ultima bancă din fund) este foarte însorită și am necăjit pe mulți cu oglinda. I-am dat o dată lui Babii, apoi am ascuns oglinda sub caiet; imediat a început să circule prin meditație să vadă cine-i face mizerii – nu m-a dibuit însă…

Dimineața, m-am înfruptat bine la valiză și la masă am ciugulit un pic de pîne, dar de ceai nu m-am atins.

La școală am ajuns foarte voios și sprinten. La limba română a ascultat cîteva eleve apoi a predat ”poporanismul”. La fizică ar fi trebuit să ne dea extemporal (fusese anunțat) dar s-au scuzat cam multe și profesoara a uitat. Toată ora a predat, apoi am făcut probleme. La limba latină (ca și la celelalte obiecte, azi) eram nepregătit. Profesoara a scos cîteva eleve la ascultat și m-a întrebat și pe mine dacă mi-am completat caietul la gramatică. Cînd a auzit că nu, s-a cam supărat pe mine. Pe la mijlocul orei n-am avut ce face și am vrut să scot niște caiete. Baba m-a observat și m-a pus să acord un caz. Eu, cum nu eram atent, am început să-i îndrug niște prostii. Acum chiar m-a apostrofat și mi-a spus: ”Băiete! Știi că ești foarte slab la latină și nu ești atent. În loc să înveți și să ne-ajungi cu materia, tu dai înapoi. Stai jos, băiete!”. Nu m-am simțit deloc bine și pe urmă am fost cît se poate de atent. La sf orei am tradus o propoziție destul de bine. Cînd m-a pus să spun un caz, B.M. a încercat să-mi sufle dar s-a încurcat, a ridicat din sprîncente și a început să rîdă. Nu știu cum s-a întîmplat, dar azi am început să fac iar schimb de priviri cu ea. M-am intersectat de două ori cu ea, la ușă; ea m-a fixat cu privirea și a ciripit ceva… La sf. orei a venit diriginta și a fixat cîteva ore de consultații (la latină și engleză).

În pauza mare, Toader a ieșit afară cu aparatul și a făcut vreo 12 poze (Eu: ”Pe mine să mă iei doar pe jumătate; de la jumătate în jos…”).

Primele 15 min. din ora de geometrie ni le-a răpit diriginta cu fixarea tezelor. Cele 7 teze au ocupat aproape toată luna mai. Au rămas în suspensie engleza și matematica. Cînd a venit Hrișcă în clasă am definitivat cu teza și la obiectul lui. A cerut un calendar și eu i l-am dat pe cel de la Moscova (El: ”Vrei să înveți și rusește?…”). Ținînd cont că suntem secție de umanistică și la cererea noastră insistentă a noastră, am fixat-o pe 29 aprilie (ora următoare ar trebui să facem recapitulare pentru teză…). Ora asta am văzut cîtă bunătate și înțelegere există în omul ăsta. Ne cere numai un minimum de cunoștințe. Știe că n-avem ce face prea mult la ”limbi” cu matematica. Tot în ora asta a venit femeia de serviciu și ni s-a citit comunicarea din condică. Cf. Art 36 din regulament, elevul Marghiloman din clasa XI_a B a fost exmatriculat din școală, cu drept de înscriere în anul următor, ca repetent. În ora de limba rusă, profesoara ne-a adus aminte de asta și ne-a anunțat hotărîrea tovarășei directoare și a consiliului de profesori că cei prinși în oraș după ora 20 vor fi exmatriculați. Măsura e foarte serioasă și va fi executată de organele de miliție și de ”patrulele de profesori”. Diriginta a spus, ca pe o glumă: ”Acuma voi să aveți grijă ca pînă la ora opt, handra-handra, să vă plimbați deajuns…”. La rusă am luat o lecție nouă (”Războiul de partizani” – prima parte). S-a prelucrat foarte mult în clasă și am înțeles foarte bine. Azi relațiile dintre ”noi” s-au întărit. Înainte de ora de rusă am făcut o luptă cu Ica și tot o pocneam ”la părțile slabe” cu un bețigaș. La începutul orei de rusă, B.M. mi l-a cerut, din priviri, și i l-am dat. La sf. orei mi l-a înapoiat zicînd că-i ”intact”. Apoi ea a plecat acasă.

La internat am mers nunai cu Costică. Toader a avut, pînă la ora 16 (!) un instructaj UTC pe școală. După ce-am luat masa m-am simțit foarte bine, apoi am plecat cu H.N. prin oraș. Acesta are anumite păreri despre mine. După părerea mea-s cam exagerate (că-s bun, că învăț bine, că știu multe: engleză, franceză, Katiușa, limba rusă, corespondența cu Moscova etc etc.). L-am dus pe Str. Speranței. I-am arătat unde stă baba Oanea și B.M. Apoi am stat o bucată de vreme prin parc, la umbră (azi tot timpul a fost foarte cald), iar pe la 3.20 am ajuns la internat. Mi-am schimbat cărțile dar nu m-am atins de ele pînă la 8. Pînă la 4 am stat la sala de valize, apoi a venit Toader și-am ”hușchit-o” de la meditație. Am mers pe hipodrom (aici caii făceau antrenament). Am stat așa, lungiți la soare și discutînd cîte-n lună și-n stele, pînă la ora 5. La 5 am trecut pe la internat. Haiuță: ”aveți cîte-o absență!”. Noi: ”Bine, bine”. Am stat 5 min la internat, apoi Toader a luat aparatul și-am ”hușchit-o” iar în oraș. La îndemnul meu, Costică și-a început un alt Jurnal. Am ajuns în parc și vroiam să facem aici vreo poză, dar am văzut parcul plin de elevii de clasa IX-a de la Liceul 2. Profesoara Rebca, care era cu ei, ne-a văzut (mîine mă ascultă la chimie). Am mers în parcul de lîngă autogară și-am făcut o fotografie cu Toader sub un brad (era cam umbră). N-aveam pe cine să punem să ne pozeze și-am ”achiziționat” un băiat de la țară. Acesta, pînă a învățat cum să facă poze a stricat una în vînt. Am venit agale la internat și-am ajuns aici la 6 fără un sfert (Haiuță n-a mai spus nimic). Timp de jumătate de oră am scris de zor în Jurnal. Deodată, cum scriam, vine cineva și-i zice lui Gherasim să mă ia pe mine și să ne dea masa de amiază (numai Toader n-a mîncat). Eu am tăcut și m-am dus la masă. M-am îndopat cu felul doi și o eugenie. După asta era și clar că n-am mai putut mînca seara la 7. Pînă s-a dat pauza am scris încontinuu apoi am ieșit în centrul orașului și înapoi. Azi, și în special spre seară, m-am întîlnit cu o serie întreagă de profesori (Rebca Ana, Barbu, Hrișcă, Galan – toți de la Liceul 2). La 8 seara am intrat și noi în internat. Pe drum mereu fredonez Katiușa și am învățat pe de rost primele două strofe. Îmi place pentru că are ritm bărbătesc, de marș. Iată cuvintele acestui cîntec, scrise de Matei Blanter.  (L.D.: În Jurnal cuvintele sunt scrise cu grafie chirilică/ rusă. Voi reda aici cuvintele, cu grafie latină).

”Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Vîhadila na bereg Katiușa/ Na vîsokii bereg, na krutoi. // Vîhadila, pesnia zavadila/ Prostepnovo, sizocea orla/ Pro tavo katorovo liubila/ Pro  tavo, cii pisma beregla. // Oi, tî pesnia, pesenka deviceaea/ Tî leti za lohkim vetrom vsled/ I baițu na dalinem pogranicie/ Ot Katiușî peredai privet. // Pusti on vspomnit devușki prostuiu/ Pusti uslîșati, kak ona poeot/ Pusti on zemliu berejet radnuiu/ Uhodila a libovi Katiușa sberejet // Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Uhodila s berega Katiușa/ Uhadila s berega damoi.”

Azi în oraș mi-am însemnat personajele poemului dramatic ”Marele fluviu își adună apele” de Dan Tărchilă: (Caterina, Milan, Victor, Oniga, Mihai, Eliad, Cîrciumarul, Krisch, Rănitul, Lăutarul, Acarul, Turistul, Turista, , Călugărul, Șeful gării, Comisarul de poliție, Directoarea azilului, Sergent I, Sergent II, Patronul, Fritz, Directorul Doftanei, Agentul de siguranță, profesorul de filozofie, 3 femei de stradă, Judecătorul, Mama, Muncitoarea, Fetița, Băiatul). Artiștii care au interpretat aceste personaje nu au fost puse pe afiș deoarece nu erau definitivate rolurile.

De-abia pe la 8.30 m-am apucat să învăț la chimie (că-i mai periculos). Pierd tare mult timp cu scrisul Jurnalului, dar nu-mi pare deloc rău. Seara, în dormitor am făcut un pic de sport. Din cauza asta, Halip Florea a încasat vreo două palme de la Popovici Neculai (bad!).

Sîmbătă 16 aprilie 1966. Dimineața, vremea era cam mohorîtă, dar s-a îndreptat în timpul amiezii, cînd s-a făcut foarte cald. Au venit însă nori groși și după masă a plouat și s-a făcut iar frig.

Dimineața, cînd mergeam la școală, Mircea venea cu cursa de la garaj. A oprit și a venit cu mine pînă la școală. Mi-a dat 50 de lei (din ciubuc) și mi-a spus să fac ce vreau cu ei.

La istorie, ascultare – predare. La latină profesoara nu s-a mai ”legat” de mine, dar în pauza următoare m-a luat pe coridor unde era și diriginta și mi-a spus să fac tot posibilul să dau luni teză, iar sîmbăta viitoare să dau diferența pentru trim. II. Diriginta mi-a spus să iau ore de la un domn (Bilan, sau Vișan, str Șt. cel Mare nr….). Nu știu dacă voi face asta. La chimie eram f f sigur că mă ascultă, dar colegele din prima bancă mi-au spus că mi-a pus numai data și pînă la sf orei nu m-a mai ascultat. Ora viitoare avem o lecție grea și sigur mă va asculta. La fizică am dat extemporal. Eu am fost nr 1 și am fost mai norocos. Ne-a dat o probleme de care sînt sigur că am rezolvat-o bine, o întrebare (ce este fluxul magnetic) și de transformat niște unități de măsură în alte sisteme. Ne-a lăsat aproape toată  ora. Spre sf. orei au început să bîzîie difuzoarele. Vorbea Pop la stația școlii, dar abia se auzea. A anunțat o serie de elevi care trebuie să vină la școală și să se întîlnească cu elevi și eleve din Suceava. Cum am terminat la 12 am și tulit-o la internat, mi-am lăsat aici cărțile, apoi am mers cu Gherasim în oraș. Mi-am făcut un cec de 50 de lei. Am mers apoi iar la internat și-am mîncat. Imediat ne-am schimbat hainele și repede am luat-o spre cinema ”7N”. Pe drum ne-a prins ploaia și ne-a stropit nițel. Pe la autogară m-am întîlnit iar cu Mircea și mi-a spus că diseară ia Șerbăuțiul, nu Zamostea (deci nu mă mai duc azi acasă, așa cum îmi planificasem de dimineață). La film m-am despărțit de Toader. Azi a fost și el cu Natalia la film (pentru prima dată). Am văzut Winetou, seria II-a. Mi-a plăcut. După ce-am ieșit de la film m-am dus cu Arcadie pe la gară, apoi, împreună cu Gozec, am mers la Grădina de tir unde a avut loc meciul de handbal în șapte dintre ”Voința Rădăuți” și Constructorul București. Am sărit gardul – ca tot omu – și-am avut loc în tribună. Mă mir că n-am căpătat guturai pentru că am tremurat zdravăn de frig. Ai noștri au pierdut ca niște eroi. Storoj a fost făcut ciur. Scorul a fost de 36–14  pentru ”Constructorul”. Arbitrul dădea sancțiuni cam tari  (Pe Puiu l-a eliminat de vreo patru ori, și el era cel mai bun jucător de pe teren). Bietul arbitru era s-o-ncurce. A scăpat numai cu un picior în spate și cu o piatră în obraz… Am plecat cu Toader în oraș (a fost și el la meci, cu aparatul). Am mers cu el pe la Nicu Bujdei (Str. Gării nr. 12) apoi am venit la internat. După ce-am luat masa am făcut ”plimbări” prin oraș cu Gherasim, numai pînă la ora 20.

În seara asta Prandea a venit mort de beat. A venit în meditație și a început să țină un discurs tîmpit în rîsul tuturor elevilor din meditație. El: ”Vvvv-ați tîmpit!, vvvvvați idioțit…”. ”Repet și subliniez totodată… așaaaa…”. De la 8 la 9 n-am putut învăța la nimic deoarece am avut ”distracție”. Colac peste pupăză a venit și Botez în seara asta. Profesorii circulă grozav prin oraș. La circulație, sergenții au fost înlocuiți cu locotenenți. Am văzut pe stradă și un locotenent în rezervă îmbrăcat în uniformă… Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat o veste ”bună”. S-au eliberat dormitoarele 8 și 11 (pe lîngă 4 și 5). A trebuit să dorm în d. 6 cu Buraciuc V. (cl. XI-a) dar vai de capul meu cum am stat. D 6 este foarte bun, numai de 6 paturi și e în întregime ocupat numai cu băieți de-a XI-a.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 348   Joi 14  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (77).


Vineri 10 februarie 1967. Ni s-a schimbat orarul pe azi. În loc de geografie au pus educație fizică. Aseară am adormit pe la miezul nopății.

Prima oră: teză la limba rusă. Nici o emoție – nimic! Ne-a dat cinci întrebări și o propoziție de tradus. Folosind cu îndemânare ”manifestul”, am scris ceva… La geografie a făcut recapitulare pentru teză. Eu cu Gozec Victor am mers în ultima bancă și nu-i dădeam pace Getei Nichiforiuc. Profesoara ne-a văzut: ”Druguș și Gozec, mereu vă jucați acolo! Las că vă dau eu vouă!” După ora de psihologie aveam engleza, dar nu s-a făcut și am venit la 12 acasă. Doamna ne-a făcut curat în cameră; totul era scuturat și aeresit. După amiază m-a lămurit Toader și  am fost la filmul polonez ”Giuseppe la Varșovia” (f comic). După asta, pînă la 8 mi-a povestit despre viața fratelui său Lazăr (la pușcărie – caraleu). Apoi a vrut să mă determine să merg mîine la reuniune, dar aicea n-a mers. Seara el s-a culcat mai devreme, iar eu mai tîrziu. Am citit la istorie și la engleză (Pop), după care am scris jurnalul.

Azi n-a fost o zi prea friguroasă. De aceea, încă nu iau paltonul.

Sîmbătă 11 februarie 1967. După ce-am scris jurnalul aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris trei scrisori. Una lui Mircea, una buniței și una la Radio Moscova. Azi dimineață pînă a merge la școală am învățat la engleză (cu Pop). La ed fizică s-au pus note. Am făcut exercițiile în fața feteleor. Eu am făcut aiurea și, pentru ”bătiae de joc” – 7! H.N. – 9 și Gozec Victor – 8. Restul orei am jucat baschet (noi, băieții). În general, în clasă se constată o delăsare la învățătură. Toți spun că învață (doar) la cele trei obiecte și le neglijează pe toate. La latină și rusă, istorie și geografie demult nu le mai dau atenție. La rusă am fost tare distant cu Magopăț…. (profesoara Dolenciuc….). La biologie ne-a dat extemporal la șase dintre noi, în prima bancă. (toți băieții + două fete). Am scris comsi-comsa (pe-un 6). Azi aș fi vrut să mă întîlnesc cu T0 să-l întreb dacă să merg sau nu la petrecerea lui Gozec. Ar fi ”material” (L.D.: material = băutură) + distracție. Toader era dus la film cînd am ajuns acasaă. Pînă la 4.30 am învățat lecția la limba engleză. Se vorbește despre o nouă restructurare a anului școlar (pînă la 26 aprilie).

Azi am primit o c.p. de la mama. Cică mi-a cumpărat stilou și mi-a găsit caietul de cuvinte la limba engleză + manualul de limba română pentru clasa VII-a.

La ora 5 am fost la Pop, cu Albu. La ascultare a mers bine. Apoi ne-a predat ”Beck Sharp s First Experience of the Nobility”. După ce ne-a predat lecția l-am rugat să verifice dacă e bună traducerea la Question 1 ”50 Years of Soviet Power”. Cît am tradus a fost bine. De la Pop m-am dus la CEC, am scos 23 de lei, apoi am mers la poștă și-am cumpărat timbre pentru India și Trinidad (par avion simplu cîte 5.60, deci 11, 20). Mi-am cumpărat și 10 c.p. (să fie). Teddy nu era acasă. A plecat la reuniunea de la noi de la școală. De cînd am venit și pînă la ora 0.30 am scris încontinuu scrisori (și toate în dublu exemplar). Am scris la: Natașa, Shital și Ladhar (URSS, India și Trinidad). Apoi i-am scris și lui Mircea o c.p. Pînă la ora 1 am scris în jurnal. Nu e o muncă prea ușoară nici scrisul ăsta…

Duminică 12 fenruarie 1967. Cu toate că aseară n-am închis ochii pînă după ora 1, azi dimineață m-am trezit la 7.30.  (Toader a venit aseară la 11. S-a distrat foarte bine și s-a sculat la 9.

Înainte și după dejun, am citit ”Moscow News” urile și-am compus scrisoarea pentru concursul ”5o de ani ai puterii sovietice”. Apoi  am trecut-o pe curat +  1 coupon. Pe la 10.30 am plecat în oraș. Am mai cumpărat ceva timbre și am pus cele 4 + 1 scrisori și c.p pentru Mircea. Am trimis în: India, Trinidad, Moscow (Natașa și pt concurs). Cît am umblat prin oraș mă lua vîntu pe sus (aveam flaneaua și paltonul pe mine). Grozav vînt! Mi-au înlemnit urechile! După masă am mers pe la internat (am tras o cîntare) apoi am mers cu Telucu la film de la 2 la 5 (5 lei): ”Mondo cane” – italian. Apoi, pînă seara am scris la engleză: 16 pagini și am început la română – 4 pagini. În seara asta  d. Nicu a trecut pe la grădina de vară și s-a pilit. În seara asta am stat numai pînă la ora 11 (totuși nu-s tare obosit).

Luni 13 februarie 1967. În ora de rusă am împletit niște nailon în patru. N-aveam nici o grijă la acest obiect. L-am și pus deoparte. De asemenea, la matematică. La ed fizică a venit și Mafteian Vasile din F și am făcut lupte și trînte, Nu știu cum, dar l-am dat la amîndouă. La trîntă am căzut amîndoi și mi-am zdrelit un genunchi. La luptă l-am pus în tuș și cînd vroia să se întoarcă s-a lovit la nas și i-a curs sînge. La diriginție, diriginta ne-a adus o veste mare. Anul școlar pentru clasa a 11-a se încheie pe data de 26 aprilie 1967, urmînd ca apoi să se facă pregătire pentru maturitate la cele trei obiecte. Tak harașo! (Bun așa!). Se zice că anul acesta, fiind ultima serie (cu 11 clase) o să ne treacă mai ușor. La chimie – oră liberă. La engleză m-a agățat și nu prea eram în formă. Totuși, tot ce m-a întrebat a mers. Am răspuns cam anemic.

Pînă la 7 n-am pus mîna pe cărți. Am scos 25 de lei și mi-am cumpărat un glob terestru de 10 cm. diametru (18.50 lei – foarte simpatic și util). Seara, jucîndu-mă cu Nicoleta i-am spart lui Toader o lentilă ce era deja crăpată. M-am culcat la 10.30.

Marți 14 februarie 1967. M-am sculat la 7. La fizică m-a agățat tocmai azi: prima dată cînd n-am învățat trimestrul ăsta. Un 5 chinuit. Am 8 în primul extemporal la biologie. La română am luat V. Em. Galan La istorie am scris tot ce a spus tovarășa profesoară într-o oră. Ne-a spus că interpretarea istoriei de la 1923 încoace e complet schimbată după noile concepții.

Telucu s-a certat cu Mariana. Ce păcat!

Azi a fost o zi minunată, senină și curată

Miercuri 15 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și-am făcut patru ”manifeste” la geografie, care m-au ajutat foarte mult la teză. Mi-a căzut ”Cărbunele și industria carboniferă” (a mers…). La matematică, prof. mi-a făcut obs. că citesc la altceva și că ”dorm în bancă”. La biologie a adus și cel de-al doilea extemporal și m-a ascultat. Am știut. Zăicescu: ”Vezi măi Druguș măi, tu te-ai ridicat față de primul trimestru. Tu înveți, dar ești potlogar. 7!”. După ora de rusă a fost diriginta și ne-a ținut pînă la ora 2 cu teorii mai mult și mai mult neplăcute.

Joi 16 februarie 1967. Ziua ceferiștilor. Luptele de la Grivița. La socialism ne-a dat extemporal (jumate de clasă l-a schimbat, iar eu l-am … rupt pe Croitoru). L-am făcut pe 9. La fizică a predat o lecțioaie pe care n-am de gînd s-o mai învăț. La română, în al doilea extemporal: 6! Enigmă: Dacă în primul extemporal am scris f bine am 5, în ăsta am scris așa ca să fie scris și am 6! În ora de istorie am învățat la engleză, cu voia profesoarei. Azi s-a citit ordinul de eliminare a elevilor Derevlean și Trufin Rodica (cl XI-a C) pe trei zile. (făceau dragoste și i-a prins Barbina). La chimie – oră liberă. Baba m-a lăsat să am grijă de liniște, dar eu n-am scos nici o vorbă și toți roiau în voia lor. La engleză a fost inspecție: a venit directoarea și am tăcut chitic.  După masa am făcut o lucrare de 10 pagini la Romanticism și-am început să scriu la limba română. I-am scris o felicitare mamei pentru împlinirea a 34 de ani. De fapt îs 39! Azi am primit o scrisoare de la Galați (o vedere). Mi-am cumpărat Oscar Wilde, The Happy Prince and other Tales (3.50 lei).

Vineri 17 februarie 1967. Azi mama a împlinit 39 de ani și sper că a primit felicitarea mea. Aseară m-am culcat după ora 11. Dimineața m-am sculat la 6 și-am învățat la toate materiile: n-aș fi vrut să iau astăzi o notă rea. La psihologie ne-a predat despre afectivitate, emoții, sentimente etc. A fost foarte interesant. Cică cei ce se îndrăgostesc greu își mențin mult acest sentiment, pe cînd cei care se îndrăgostesc repede, uită repede (pe baza unui principiu din fizică). La engleză ora a trecut aproape cu verificarea. Eu am scris 10 pagini și Pop a spus: ”E bun!”.

După această oră m-am dus să mă îmbrac, dar cîteva moace (Nichiforiuc, Șcheianu, Puha, Băimăcean ș.a.) mi-au ascuns galoșii. Am plecat, ele mi i-au aruncat pe geam, dar nu m-am mai întors. Am venit fără galoși acasă… Pînă la 4 am scris la limba română și la limba engleză pentru marți. Am luat o carte în limba engleză de la Simota. ”The drummer boy”. Simota a primit trei plăci din Italia (Morandi, Celentano, Ella). De la 6 la 7 am fost la baie. Apoi am jucat șeptic și m-am culcat la 10.

Sîmbătă 18 februarie 1967. Ieri am primit de la Mircea un plic cu 15 vederi în valoare de 19 lei. Dar n-a pus scrisoare în plic.

M-am sculat la 6.30 Toader are meditație la limba română. Lunea și vinerea are la matematică iar eu am la engleză marțea.

Se vorbește mult despre o planetă – cometă sau nu știu ce altă prostie care ar trebui să cadă pînă pe 24 februarie. Unii au și auzit că a căzut în Australia…. În fine, zvonuri! La ed fizică am făcut saltul peste capră apoi am jucat baschet. La latină ne-a făcut pregătire pentru teză. La istorie – teză. A picat ”Lupta maselor muncitoare din România împotriva primului război mondial”. Homocronia copiantă. Am scris pe-un 5-6. A venit Truță (Cojocaru din Grămești) și mi-a adus: un stilou, o carte de gramatică și caietul de cuvinte la limba engleză. După ore am stat acasă pînă la 5 (Apoi – la Pop!). Pentru data viitoare programul (schimbat) va fi de la 4 la 6.

Azi a fost o minunată zi caldă. Mi-e ciudă că mama nu mi-a trimis nici o scrisoare și-s aproape sigur că am vreo 4-5 acasă. M-am culcat la 10.30

Duminică 19 februarie 1967. Ceva neobișnuit și curios. Am reușit să ne sculăm amîndoi abia la ora 10. Cînd mă spălam a venit Atănăsoae și i-am făcut traducerile și rezumatul la ”Poem despre Napoleon” (Am eu grijă!).

Azi e o zi minunată, cald, soare, lumină, cer minunat albastru. Parcă vine primăvara și natura renaște la viață. În astfel de zile nu-mi vine să fac nimic altceva decît să contemplu frumusețile naturii. Și cînd te gîndești că asemenea zile frumoase o să mai vină și eu o să am tare mult de învățat. Acum nu mă omor cu învățatul prea tare.

Azi am mai făcut cîteva fotografii cu Toader (cu trei lei buc., dublura doi lei). Azi i-a venit lui Toader de-acasă. A primit acolo o scrisoare din Cuba. (Mayra Arencibia Gonzales). Asta vrea ciorapi negri perforați!

După masă, de la trei, Toader a plecat c-un prieten – Costică – în oraș și a venit la 8 (a fost la film). Eu am stat și mi-am scos mai bine de 300 de cuvinte la engleză (de la începutul trimestrului). A fost Telucu și Mafteian. În atîta timp liber n-am învățat deloc lecția de azi și n-am făcut darea de seamă pt adunarea de miercuri.

Luni 20 februarie 1967.  O zi frumoasă, caldă, senină. Zăpada se topește și peste tot e o apăraie… La ed fizică am făcut cîteva sărituri apoi ne-am ținut de prostii – cu Geta Nichiforiuc (”Druguș! Iar te ții de fete! Numai de asta te ții!” Eu: ?!?!). La matematică a adus tezele: 17 de 4, 15 de 5, doi de 6, un 7 și-un 9. Eu am 6. Îs bun! La chimie și engleză a predat. După amiază Toader se duce la film. Îmi fac socoteala că am timp liber. Mă duc și eu (cu el).  Mergem la ”Diplomatul gol”, film unguresc. Bunișor, de un umor cam grotesc. După film, am jucat cărți, am citit ziarul. Toader se pregătește cu răspunsul pentru Mayra. Mîine avem amîndoi teze și un orar greu. It makes no difference! Eu am la limba latină unde nu-i de învățat. T1 are la istorie. Seara ne-am apucat să ne sugem sîngele. În special la mușchiul de la mîna stîngă a ieșit aproape la suprafață și așa a rămas. Interesant! Seara ne-am culcat pe la 10 după ce-am mai citit niște lecții la engleza fără profesor.

Marți 21 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și am mers la școală. Am făcut meditația la limba engleză, apoi de la 7.45 la 9 am dat teza la limba latină. Am stat cu Lungu Oltea în ultima bancă. Primul text  afost din carte și mi l-a dictat Lungu. Restul am făcut după capul meu… Își poate închipui oricine ce-am scris. La română l-am luat pe Titus Popovici. La socialism a ascultat ultimii elevi fără notă, apoi a predat despre Război și Pace. Economul a infirmat toate zvonurile cu privire la cometă și meteorit. Economul: ”Mai interesant este că s-au observat un fel de farfurii zburătoare”. La istorie, prof. a vorbit despre crearea P.C.R. și ne-a spus că tov Ceaușescu are maxilarul de jos din aur sau din platină. (i-a fost rupt în timpul schingiuirilor din închisoare). Am venit la 1 acasă și-am scris o c.p. acasă. Am fost cu T1 la Nicu Bujdei după poze, dar nu erau gata. După masă a fost Costică Lungu și i-am făcut niște traduceri la engleză. Azi e iar cald și-am făcut o bulgăreală pe-afară. Pe la 7.30 T1 s-a dus să se întîlnească cu Natalia. Toader către gazdă: ”Dom Nicu, m-a chemat la UTC tov Fasolă”. Eu am avut grijă să-i fac semnale cu lumina: linie-punct-linie-punct-linie-punct = nu-i pericol. Punct – linie luuuuungă – punct = Pericol! Hai acasă!

Miercuri 22 februarie 1967. Aseară mă prăpădeam de rîs cum îi povestea Toader lui dom Nicu cum a fost la UTC (am așteptat degeaba…. șamd).

Azi dimineață ne-am sculat 5.30 – 5.45. Dacă ieri n-am prea ”avut cînd” învăța, azi dimineață, după 15 min. de sport și o ieșire la aer curat am reușit să învăț la cele trei obiecte (geografie, română, biologie).

Noaptea a nins, dar peste zi s-a încălzit. Bălțile domină trotuoarele și ”pîraiele curg iute, șoptind”, însă mugurii nu se prea văd îmbobocind, dovadă că primăvara e încă departe.

Azi trebuia să avem adunare generală, dar s-a amînat. Nu știu cum să fac materialul. Azi la școală s-au întîmplat multe ”evenimente”: 1. Neculcea a luat bătaie de la unul de-a 10-a (după care respectivul ”chiștoc” și-a luat porția de la colegii lui Neculcea); 2.  La geografie a dat extemporal. Profesoara a mers mereu printre rînduri și a observat cine copie și cine știe. De copiat n-a prins, dar după ce-a strîns extemporalele, a scos deoparte trei extemporale zicînd: ”Astea-s făcute de-acasă” (Sfichi Ana, Nenati Lucia, Moroșan Maria). Profesoara, bună la suflet, nu le-a pedepsit, ci le-a pus să mai dea un extemporal. Lui Nenai însă i-a găsit extemporalul boțit în bancă și n-a mai lăsat-o să scrie a doua oară. Aceasta s-a dus la loc, a pus capul pe bancă și – ce i-o fi venit ei să facă un teatru? Își cere voie să iasă afară, apoi… leșină lîngă calorifer. Profesoara se sperie, în clasă – rumoare. Aproape toți știau că se preface și rîdeau. Profesoara și-a dat și ea seama și i-a spus: ”Nenati, poate vrei să mergi la artă dramatică? Foarte bine, o să ai succes, dar nu începe să te pregătești astfel” Au urmat plînsete și jurăminte din partea … leșinatei care spunea că așa leșină ea și altele… Pînă la urmă, profesoara, înduioșată, și-a cerut scuze și a ieșit aproape plîngînd din clasă. E o profesoară foarte bună, atît ca om cît și ca, virgulă, cadru didactic.

În pauză, diriginta m-a luat deoparte și i-am spus cum a fost (n-am avut nici o părere, am spus doar părerea clasei). În pauză și în ora de matematică diriginta i-a ținut o teorie și i-a arătat toate faptele ei ce le are la activ, arătîndu-i adevărata ei față… În orice caz, Nenati Lucia s-a făcut de toată rușinea în fața clasei și aș da orice să nu fiu în pielea ei. În clasă nimeni nu-i dă nici o atenție.

La română m-a ascultat la ”Străinul” – 7. La rusă n-am vrut să mai știu de nimic și m-am dus cu Neculai Halip în ultima bancă. Azi am făcut lupte cu Derevleanu din C care iar se ține tare, dar mereau îl puneam pe jos. Cred că sînt puțini în școală care să mă doboare. Am eu metodele mele (cea descrisă în cearta cu Lungu Dragoș etc.)

După ore am halit cam slab, am dormit două ore apoi m-am pus pe scris și-nvățat. Știu bine cele 1000 de cuvinte începătoare la engleză. Pe la 5-6 s-a adus pîinea, iar doamna s-a dus în vecini. Noi, flămînzi, i-am mîncat vreo 5 sarmale și trei sferturi de pîine. Apoi, pe la 8, am halit din nou (n-a zis nici pîs!). Ieri am scris cu lux de amănunte lecția 13-a la limba engleză, iar azi am învățat-o. Seara am făcut ”manifeste” la chimie (T1 a făcut la l engleză). Cred că dacă m-aș potrivi încă aș mai avea de scris. Azi i-am scris o c.p. buniței. M-am culcat la 11.

Joi 23 februarie 1967.  M-am sculat la 6 și-am învățat la română, istorie și engleză. La socialism a ascultat pe cei cu note rele. La fizică a predat. La istorie m-am anunțat și mi-a pus numai 8. Bun și atît. La chimie, Gozec Victor a înhățat un 8… La engleză ne așteptam să facem recapitulare. Foarte calm, Pop a predat, apoi, cînd mai rămăsese un sfert de oră, a spus: ”Și ziceți că aveți teză? Nu-i nimic. O să vă dau o teză cum n-ați mai dat. Una experimentală și pentru mine, la nivelul clasei a XI-a umanistică. Și vă spun și subiectul: o traducere din limba română în limba engleză. Pentru asta aduceți-vă dicționarele.”Ne-a pus pe toți în coadă.

Azi e o zi foarte frumoasă, cu un cer foarte albastru, ca în Italia sau Cuba.

Azi, Albu mi-a spus că corespondenta ei din Mașcăuți mă îndeamnă să-i scriu Svetei. Toader a scos fotografiile. Au ieșit vreo 7 bucăți pt mine (bunicele). Acasă i-am scris Svetei (+ o insignă de polisportiv. Gr. II). Toader a fost la film. După amiază am fost în oraș, am scos 40 de lei de la cec, am cumpărat două mărțișoare (6 lei) și am plătit fotografiile (20 lei). Seara Toader a scris în Cuba la Mayra lui. Am fost la PTTR (poștă) – mai bine recomandat decît simplu par avion.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!