liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Muzaica

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 605. Duminică 26 august 2018. ”Știința” nu e totuna cu obiectul studiat. Și atunci?


Dilemă mare: este ok ca marfa să se identifice/ confunde/ coincidă cu ambalajul? Orice om de bun simț ar răspunde negativ la această ”provocare”. Și atunci, cum se explică ciudățenia modernă și postmodernă prin care se pune mereu (și abuziv) semnul egal între marfă și ambalaj, între titlu și conținut, între teorie și practică, între abstract și concret, între ”știință” și obiectul de studiu al acelei ”științe”. Culmea tupeului în materie de confuzionism academic deliberat și premeditat este următoarea identificare (în proporție de sută la sută) între marfă și ambalaj. Am scris mai demult despre inepția cu care debuta un manual de Management. Ca răspuns la ipotetica întrebare ”Ce este managementul ca știință?” autorul manualului a început scurt, sec și fără alte explicații și complicații: ”Managementul este știința care studiază managementul”. Asta da, clarificare conceptuală! Nici nu mai ai timp să obiectezi că disciplina academică numită Management nu este și nu poate fi vreodată ”știință”, că afli imediat că teoria managerială este totuna cu practica managerială. Concret dar direct, definiția de mai sus duce imediat la următoarea concluzie: dacă realitatea managerială este identică cu ”știința” care studiază acea realitate, atunci ”știința” în cauză este cu totul de prisos. Este suficient doar să recunoști că această realitatea a managementului practic este cvasiinfinită, oricum imposibil de sintetizat într-o carte, un curs sau o propoziție. Credeam, naivul de mine, că Managementul contemporan (unul despre cum se conduc firmele/ corporațiile/ organizațiile), fiind o găselniță nu la fel de veche ca alte ”științe” (geografia, retorica, logica etc.) trebuie să aibă un obiect de studiu clar și lipsit de orice echivoc. Cititorii care au studiat MSM (Metodologia Scop-Mijloc) își amintesc de ”trăznaia” pe care am susținut-o/ demonstrat-o, aceea că Economica, Politica și Etica, deși au apărut și s-au dezvoltat ca teorii de sine stătătoare, eu consider că ele sunt identice în esența lor și că ele nu pot fi studiate decât împreună. Am amintit acest aspect pentru a face distincție dintre identitatea de esență demonstrată de mine și observația despre inepția de a folosi unul și același termen/ cuvânt/ concept pentru a desemna denumirea ”teoriei” despre management cu același cuvânt pentru obiectul studiat: managementul.

Las această nedumerire/ dilemă referitoare la Managementul – teorie și managementul – practică și amintesc celor care chiar ar dori mai multă claritate în limbajul disciplinelor care studiază omul, gândirea, simțirea și acțiunile sale că și alte ”științe” procedează (aparent inexplicabil) la fel. Astfel, în manuale de limbă engleză am găsit definirea ”științei” economice: ”Economics is studying economics” cu varianta că ”Economics studies economy”. Prin această a doua definiție mă apropii de o posibilă explicație a ineptei identificări a titlului unei discipline cu realitatea studiată de către aceasta. ”Economy” este, de fapt, studiul teoretic al realității guvernată de legile pieței, banilor și prețurilor (nomos = regulă, teorie, generalizare). Astfel, eroarea provine doar din faptul că ”economie” (ca teorie) este un cuvânt cu care se descrie și realitatea (ca practică) nu doar teoria însăși.

O altă constatare, surprinzătoare pentru mine, este confuzia (deja pot spune că este una abil și intenționat întreținută) dintre psihologie (ca studiu teoretic al psihicului) și psihicul însuși (ca realitate umană ce există concomitent cu ființa umană). Aud/ citesc adesea: ”XY avea o psihologie prăbușită”, ceea ce este total incorect devreme ce trimiterea se făcea în mod evident la psihicul/ psihismul persoanei în cauză. Dar, preocuparea (uneori incontrolabilă și nu neapărat intenționată) de a conferi științificitate unor comportamente umane a dus la acest confuzionism academic păgubos și – doar la o primă vedere – inexplicabil. La o căutare mai atentă observăm că și Muzica studiază muzica, Politica studiază politica, Literatura (teoria literară) studiază literatura etc. De unde această preocupare cavsigeneralizată de a folosi același cuvânt pentru a desemna deopotrivă teoria și practica, sugerând că realitățile se derulează ca la carte, adică științific și determinist, fără surprize. (deși realitatea este cu totul alta: sunt cântece care nu sunt muzică, sunt poezii care nu sunt literatură etc). Dar – până la proba contrarie, totul în jurul nostru merge brici, ”științific” și conform teoriei scrise de teoreticieni (adesea necunoscători ai practicii pe care vor să o perfecționeze).    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!