liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Moscow News

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 450. Luni 26 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (172).


(L.D.: Ultima vacanță de licean prostuț: vacanța de primăvară din clasa XI-a. 21 martie 1967 – 29 martie 1967).

Marți 21 martie 1967. Aseară am rămas tîrziu să scriu scrisori. I-am scris buniței, Svetei (+ Liolea), Natașei și – ce-a fost mai greu – Marianei (Marinescu din București). M-am culcat la ora 1 destul de obosit.

Azi, în ora de latină s-au ascultat ultimele ”resturi” pentru o medie de 5. La fizică n-a dat extemporal. A făcut mediile. ”Druguș: 4,50. Deci, 5! Te-ai lenevit!”. La română a încheiat mediile (N-am putut merge la 11, la Complex). Apoi am făcut ½ oră de A.L.A. cu Zăicescu. Apoi am fost la film. Mariana și cu Doina mă strigă: ”Gangstere! N-ai un loc?” Eu: ”În pod! (…te-n sfîntu mă-ti!)”. Am văzut ”Dacii”. Mi-a plăcut foarte mult.

După amiază mi-am făcut valiza (Simion V. mi-a scos bilet de la ora 14) apoi am jucat mingea în curte și-n G de v (”Grădina de vară”) pînă la 16.30 (norocu – c…). T1 s-a dus în oraș (stă pînă la 20 să vadă ”Veac de iarnă”. La 17 m-am dus cu Telucu la Autogară. La 17.30 am plecat din Rădăuți și la 19 am ajuns acasă. În Siret m-am întîlnit cu Zina S. și-am mai schimbat cîteva vorbe. (L.D.: aceeași Scripcaru Melozina , colega mea de V- VII, despre care am mai făcut precizări). Acasă am stat la povești: situația la învățătură, bacalaureat, admitere facultate. Tata le vede negre… Am halit bine apoi m-am culcat în dormitor. A fost o zi faină…

Miercuri 22 martie 1967. M-am sculat cu ”La microfon – melodia preferată”. După tradiție, am început să inspectez toate: am  răsfoit amănunțit colecția de ”Moscow News” și apoi colecția de vederi și desigur, cea de scrisori. Le-am aranjat și pus la punct și sper ca și în vacanța asta, ca și în cea de iarnă, să nu treacă zi fără scrisoare. Azi am primit scrisoare de la bunița. Se interesează de locuință și psturi vacante (pentru mama și tata) la București.

Azi ziua a trecut cu astfel de fleacuri: citit ziare, cărți (”Geografia distractivă”) și scrisori. Seara, tata mi-a promis 100 de lei dacă fac exerciții la algebră. Cu toată strădania, nu le-am făcut. De altfel, chiar de le făceam, tot nu mi-o dădea.

Azi, o zi amărîtă, mohorîtă, posomorîtă și cum vrei să-i spui. Am stat tot timpul în casă, în sufragerie.

Seara mi-am alcătuit un plan de acțiune pe vacanță. Mi-am pus în program Bacalaureatul + ceva obiecte… Seara m-am culcat la 23 (Am ascultat Vorbește Moscova). Acum e 23.45 și mă pregătesc de culcare (cică Mircea a fost pe la București în drum spre Roșiorii de Vede).

(L.D: Inserez aici Programul meu de vacanță de primăvară, scris pe o foaie separată, găsită în Jurnal)

Vacanța de primăvară

23 martie 67

L română cl IX-a (3 lecții)

L română cl XI-a (doi scriitori: Liviu Rebreanu și Camil Petrescu)

L engleză cla X-a (Lesson One)

Biologie – capitolul I

Chimie (substanțe proteice)

24 martie 67

L română cl XI-a (doi scriitori: Bacovia + Topîrceanu)

L engleză clasa X-a (Lesson Two)

Biologie (capitolul II)

L română clasa IX-a (3 lecții)

Psihologie (De la Temperament pînă la Talent)

25 martie 1967

L engleză clasa X-a (Lesson Three)

Biologie (capitolul III)

L română clasa IX-a (trei lecții)

L română clasa XI-a (Sahia și Sebastian)

Socialism (materialismul dialectic)

26 martie 1967

Biologie cap IV pct 3.

L română clasa IX-a (trei lecții)

L engleză (Lesson Four)

Matematică (astronomie)

(scrisori, Jurnal, presă etc)

27 martie 1967

Biologie cap IV pct 3

L română cl IX-a

L engleză (Lesson Five)

L română )Sadoveanu)

Citit: ……………

28 martie 1967

Biologie cap V pct A Genetica

L română clasa IX-a

L română – Tudor Arghezi

L engleză (Lesson Six)

L română – Teatrul

L engleză: Shakespeare

29 martie 1967.

Limba română (Călinescu + Zaharia Stancu)

L română clasa IX-a (tema cu originile limbii române)

Limba engleză Lesson Seven + Mark Twain

Biologie cap V/ B + cap VI A Orig. vieții pe Pămînt.

Pregătire pentru perioada de ”pregătire”

(Foaia era semnată de mine și stampilată cu stampila rotundă a Sindicatului Salariaților Comunali Grămești)

Joi 23 martie 1967. Am început să gust vacanța din plin. Mă scol tîrziu. Lenevesc. Din program cu greu realizez cîteva puncte. Afară e trist, bate vîntul și nici prin jurul casei nu-i chip de stat.

Tata a fost la Siret și dr Cliveț i-a ”legalizat” un Certifivat de boală (200 lei). Tata și mama se zbat pentru a se deplasa din mocirla asta a Grămeștiului. Localitățile pentru care optează: București și Botoșani. Cel mai frumos ar fi atunci cînd vom putea să stăm în București. Aș umbla la facultate de-acasă și ar fi altă viață, una mai organizată, nu ca aceea de la cămin… În fine, multe ar trebui să fie ca să fie bine…

Azi am încercat și-am citit la l română și Biologie. Am mai găsit texte interesante in English (de clasa X-a, manualul moldovenesc) apoi și alte cărți de literatură și în special de știință. Îmi place să citesc cîte ceva senzațional în domeniul științei și chiar să știu cîte ceva, dar cînd e vorba de studiu perseverent – se schimbă foaia. Restul timpului am ascultat radio.

Vineri 24 martie 1967. Azi am mai învățat ceva la engleză (Lesson One) și la Biologie. De cînd mă scol și pînă vine poștașul aștept mereu. Pe lîngă faptul că mă interesează și ziarul, aștept zilnic scrisori de peste hotare și… chiar din țară. (Trebuie să primesc răspunsuri de la indian și chiar de la Sarah, apoi scoțianul, Maura, Mariana etc). Dar treburile merg cam greu și nu prea am corespondenți. Mi-ar mai trebui ceva de prin Asia (China, Viet-Nam) dar se nimeresc greu cei care vor într-adevăr să corespondeze. O să mai încerc…

Cred că dacă aș trimite cîte-o scrisoare pe zi aș reuși să primesc în același ritm. Dacă la vară n-o să fiu ocupat o să mă ocup serios de asta (finanțe, rabota).

Azi vremea a fost mereu schimbătoare. Ba-i soare, ba ninge ș.a.m.d. Azi tata a primit o scrisoare de la tanti Eva. Chișinăul vorbește clar despre preluarea puterii de către armată în China și dispariția democrației. Sperăm ca aceste incidente să nu dea loc la vreun război…

Sîmbătă 25 martie 1967. Azi mai mult a nins decît a fost frumos. A și viscolit. Dar seara rezultatul a fost nul. Zăpada se topise. Mama și-a amintit că cu 23 de ani în urmă, pe 25 martie 1945 o asemenea zăpadă a căzut și atunci.

Azi am reușit să mai recuperez ceva din planul pe zilele din urmă. Azi n-a fost nimic la poștă – fir-ar să fie!

Azi cică-i sărbătoare: numai de-al dracului am mers afară și-am despicat o cioată cu toporul. Azi a sosit ”Magazinul” și-am avut ce citi. Ieri tata a fost la Rădăuți și a înaintat dosarele pentru transfer. A trecut pe la gazda mea care i-a spus că în acest an mă mai ține dar fără mîncare (la fete!) (L.D.: adică la cantina internatului de fete).

Azi am desoperit un alt mijloc de a pierde timpul: table, cărți (nu de școală, fă-ți cruce!).

Situația din Viet Nam se agravează. În Sierra Leone (Freetown) au avut loc două lovituri de stat. Conferința din insula Guam (Italia, Austria – spionaj…?!?). Am ascultat vreo două emisiuni la Radio Moscova + emisiunea muzicală de pe programul I (muzică ușoară). M-am culcat cam tîrziu. Am citit din ”Știința – prietena noastră”.

Duminică 26 martie 1967. M-am sculat pe la 8. Spre deosebire de zilele precedente, azi peste tot a domnit liniștea, calmul, iar soarele a dominat mereu pe un fond perfect albastru. Mi-a plăcut. Seara însă e și mai frumos. O lună perfect plină pe cerul albastru și înstelat te îndeamnă la visare…

Azi am reușit să învăț și Lesson Two + lecția la Psihologie și Chimie.

Azi am jucat table și-am cîștigat 3 lei.

În sfîrșit, a venit și azi o scrisoare. De la Mircea! S-a ”stabilit” în Roșiorii de Vede, Grupul Școlar de mecanică, Str. Renașterii nr 21. Va ieși electrician auto (de întreținere).

Azi i-am făcut cîteva poze mamei în casă (+ cîteva la carpetă). Toată ziua am ascultat muzică ușoară și populară + meciurile. Seara i-am răspusn cu toții lui Mircea.

După ce părinții s-au culcat eu am rămas la ”masa de lucru” și i-am mai scris o c.p. buniței + o scrisoare în Bulgaria (Venelin Jelev). Vreau să corespondez! Pentru mine este o necesitate!!

Luni 27 martie 1967. Aseară nu m-am mai culcat. Am făcut-o abia azi pe la ora 0.30. Ha! Ha! De sculat m-am sculat tot azi – la orele 7!

Azi toată realizarea mea a fost doar atît: am citit la Biologie, cf programului și am recapitulat două lecții la engleză. Restul zilei am așteptat poșta și n-am așteptat degeaba: pachet de la bunița și o scrisoare de opt pagini de la Mariana. Bunița mi-a trimis ziarele, o carte cu Admiterea în Învățămîntul superior, 150 de plicuri și alte dulciuri.

Pînă seara am studiat ”presa sovietică” și am căutat să dau răspunsuri la întrebările 4 și 5 (greu, dar nu și imposibil). Mariana-mi scrie o mulțime de fleacuri și tata zice că-i o aiurită. Mi-a trimis și un fel de poză despre acre nu știu ce să cred…

Azi a fost o zi foarte caldă și senină (a bătut și vîntul). Tata și-a făcut autobiografia pentru primirea în PCR care va avea loc în curînd. (L.D. Primirea tatei în partid n-a avut loc chiar curînd, ci în august 68, odată cu valul mare de intrări ale intelectualilor în partid, după celebra cuvîntare de la balcon a lui Ceaușescu, atunci cînd a cartacterizat URSS ul ca țară imperialistă. Valul de intelectuali intrați în partid a dus oarecum la schimbarea structurii ”pe clase” a partidului, cu consecința că intelectualii erau primiți în partid doar dacă mai erau primiți în partid trei muncitori. Oricum ”primăvara” de la București era în toi și semăna tot mai mult cu o schimbare mare de politică externă în primul rînd).

Azi mama mi-a spălat și călcat rufe, pantaloni, balonzaid etc. Seara am stat și-am scris o scrisoare Marianei. M-am culcat la ora 1.

Marți 28 martie 1967. Ultima zi de ”vacanță”. Pînă la amiază am scris răspunsurile la concursul de la Moscova (din Moscow News). Azi e o zi caldă, însorită. Am mai ieșit pe-afară. Cînd a venit tata am luat scările, un fierăstrău de tăiat ramuri și-am ieșit la curățat copacii (îndeosebi plopii trebuiau aranjați). În plopul de lîngă moș Ion (Cojocaru) m-am suit pînă în vîrf și l-am curățat. Acum e ca un par înalt de 20-30 metri. Îmi place. Cu crengile tăiate am avut ce face: le-am plantat pe lîngă gard. Vor crește plopi foarte frumoși. Azi am dat două scrisori la poștă (pentru Mariana și pentru Moscova) și-am primit una: din Finlanda (de la Hilkka Nurmi). M-a bucurat.  Îi plac animalele, să cînte la pian și la chitară ș.a. Îmi va face rost și de alte adrese. Nu i-am răspuns imediat, cum aveam obiceiul. Pînă seara am  mai sortat scrisorile, adresele, răspunsurile etc. Mariana i-a scris lui John că are 16 ani; mie mi-a spus că are 18!

Am mai citit o dată la Biologie și mi-am aranjat valiza. N-am mai stat noaptea tîrziu pentru a fi odihnit mîine.  (va continua cu ultimul trimestru, al treilea, din viața mea de licean prostuț)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 447. Vineri 23 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (169).


Duminică 25 decembrie 1966. Christmas. Ieri la EDO Bucuresti am auzit străvechi colinde. La celelalte posturi în limbi străine, de asemenea, se auzeau asemenea cîntări. Mi se pare c-au început să se readucă pe un plan mai apropiat vechile tradiții și sărbători.

Ieri am primit Moscow News – ultimul număr. Aseară m-am culcat la 23.45 și azi dimineață m-am sculat la 8.30. Visasem că aveam un autoturism și cu el puteam cuceri orice fată: chiar așa e!

Azi am stat toată ziua în casă și am ascultat radio. Posturile românești au transmis muzică ușoară, populară și diferite emisiuni duminicale; celelalte posturi în limba română au transmis colinde, obiceiuri de Crăciun, povești și alte nimicuri. Azi am dibuit postul de radio Radio Paris, dar nu pare a fi Vocea Parisului pe care am dibuit-o cîteva veri în urmă.

Tata a fost dimineața la școală. Mama mă zorea să duc scrisorile și felicitările și pînă la urmă m-a făcut să mă schimb și să mă îmbrac cu costumul. Îmi vine bine, cred. Pantalonii sînt fără manșetă și foarte largi jos. Dar tocmai cînd eram gata apare tata care a adus ziarele și o laconică carte poștală de la nanul lui Mircea (Buliga Dumitru, Strada Maior Ignat nr 20, Botoșani) în care ne spune că ne așteaptă de Anul Nou. Nu m-am mai adus nicăieri.

Programul zilei de azi s-a desfășurat după trei criterii: 1. Vacanță; 2. Duminică; 3. Crăciunul. S-a mîncat și s-a băut după pofta inimii fiecăruia, am jucat table și durac, apoi am citit o altă nuvelă a lui Zweig, ”Noapte fantastică”.

Spre seară a nins binișor, după ce mai înainte plouase un pic, așa că s-a așezat un strat de zăpadă peste unul de gheață. Seara m-am apucat și am apucat să traduc ”Our Franck” pînă la 23.30. Am tradus patru pagini în scris și am scos cuvintele. Pînă la 23.45 am scris în Jurnal. Am stat apoi să prind, la miezul nopții, ”Parla Bucarest”, dar n-a fost chip. Pînă la ora 1 am ascultat ”Glasul patriei”. S-a vorbit despre Crăciun. S-au oficiat slujbe. Iustinian: credința în Dumnezeu, iubirea aproapelui ș.a. Au urmat cîntece de pahar.

Luni 25 decembrie 1966. Altă zi de trîndăveală; n-am ieșit nicăieri decît prin curte și-am făcut cărări în toate direcțiile. Am mîncat pe la 10. Toată ziua radioul nu s-a odihnit o clipă. Mama m-a bătut tot timpul la cap să merg la Poștă, dar eu nu și nu. Și nu m-am dus. Pe la 15 a venit factorul poștal care a adus numai două scrisori dar care mi-au produs o mare bucurie. Ambele erau din Cuba. Una era de la Maura și alta era de la Flora (scrisoarea de la Flora era deschisă și înăuntru am găsit doar o singură vedere, o reproducere și o fotografie a ei (mutră de… cubaneză). Maura mi-a trimis două vederi și o hartă a Cubei. Ea nu mi-a trimis forografia. Ambele mi-au scris cuvinte cubaneze = spaniole. Flora este năsută pe 26 ianuarie 1952 este în clasa X-a. Vrea ochelari și țigări românești. În fine, m-am bucurat de multe. Îmi pare rău că mi–au furat jnapanii vederile de la Flora. Azi mi-am ras ”barba” și mustața care era… magnifică. După amiază am ascultat Londra de la 18 la 18.30.

Spre seara a venit tata de la Tacu (un sat component al comunei Grămești). A fost acolo cu o brigadă științifică. Apoi au venit în vizită tanti Lucreția cu gemenii. După ce-au plecat aceștia, pe la 19, m-am apucat de scris scrisori. I-am spus lui tanti: ”Tanti, mai știi de unde sare iepurele?” Ea: ”Asta-i bună!”. Mama s-a gîndit să-mi ceară un cîntec la Radio Moscova sau la Radio București. Tata s-a bucurat foarte mult de cele două scrisori primite. Tata și mama s-au culcat la 19 și eu am răspuns imediat celor două ”amigos”. Laurei i-am trimis fotografia mea, un leu de hîrtie și monede de 10 bani și de 5 bani, o vedere din Vatra Dornei, una din Moscova și o carte poștală-felicitare. Florei i-am trimis o vedere din Cîmpulung (Cabana Deia), o fotografie cu Kremlinul + un leu, 5 bani și 10 bani și un timbru de 40 de bani.

Azi a fost o zi minunată, dar noaptea se lasă frig. Seara am stat pînă la 23.

Marți 27 decembrie 1966. Dimineața m-am sculat la 8 și – foarte harnic – m-am spălat, îmbrăcat și am mers la Poștă unde am dat cele două scrisori pentru Cuba (plus una pentru India) recomandat-par avion. Am supratimbrat niște felicitări pentru URSS și am mai cumpărat 10 timbre (să fie!). Toate astea m-au costat în total 25 de lei. Apoi am venit acasă așa cum știu eu (pas întins și alert) și am ajuns acasă ud leoarcă.

Pînă seara ce să mai fac? Mă mai uit prin vederi și scrisori, la fotografii și la celelalte mărunțișuri. Am jucat table cu mama și tata și am ascultat la radio. De cînd am venit eu acasă radioul nostru nu tace o clipă; îl scarpin pe toate trei lungimile de undă și mereu mai descopăr noi posturi de radio. Am început să adun material documentar pentru Cuba sau alte țări (vegetație, animale, stema) și-am început să-mi notez de pe acum ce să le mai scriu și să-mi mai trimită.

Seara a fost o ceartă între mama și tata. Mama a plîns. Why? To have or not to have a family? Better not. M-am culcat la 0.30.

Miercuri 28 decembrie 1966. M-am sculat pe la 9.30. Tata a plecat la școală, iar mama s-a dus la Poștă să-i trimită un pachet buniței (o curcă + mere). Pînă la amiază am desfăcat un coșuleț de popușoi și, bineînțeles, am ascultat muzică. Și totuși mă plictisesc.  Nu-mi arde nici de scris, nici de citit – ca altădată; nici de ieșit afară și de distrat – ca niciodată. De exemplu, nu am niciun chef să merg la Botoșani, dar mama vrea numaidecît. Nu știu dacă ăsta e un bine devreme ce nu-i simt nevoia. Dar chiar un bine făcut cu de-a sila e un rău.

Mă mai ocup cîte-un pic cu engleza și-am făcut o nouă revizie în colecția mea de Moscow News. Îmi pare rău că nu m-am putut abona și de-acum o rog mereu pe bunița să aibă grijă și să-mi cumpere toate numerele. Am de gînd ca în 1967 să particip la concursul ”Do you know the Soviet Union?” Și aș avea ambiția să cîștig.

Nu știu cum, dar anul ăsta parcă-s mai liber și mai indiferent față de școală și uit că este ultimul an și am de dat examene. De mîine îmi fac program de recapitulare.

Azi am primit trei scrisori: toate pentru mine. Două sînt de la Radio Moscova: ”Sincere felicitări cu ziua Republicii și de Anul Nou. La mulți ani! Radio Moscova.” + un Program și un prospect. Același conținut este trimis și pe adresa lui Mircea – îl au deja în evidență. A treia scrisoare era de la Telucu. Îi merge cu adevărat bine cu ”noua” care știe ce vrea și s-a distrat bine de Crăciun. Anul nou – la cămin: citește, scrie, ascultă radio.

Pînă seara am jucat table și mă țin tare. Nu-l las pe tata să mă depășească. Noaptea (de la 22 la 23) i-am scris lui Telucu (T2) și am de gînd să-i scriu și lui Teddy (Toader/ T1). Dar acum, după ce am terminat de scris în Jurnal e prea tîrziu, orel-s chiar înaintate. E miezul nopții.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 440. Vineri 16 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (162).


Miercuri 17 august 1966.  Azi am vrut să merg la Rădăuți, dar a trebuit să contramandez hotărîrea deoarece dimineața atît mama cît și tata erau la școală. Rămînea casa pustie. Așa că am rămas acasă să am grija orătăniilor. Dar imediat după ce am mîncat m-am înfundat în sufragerie, m-am întins pe canapea și am citit și ascultat muzică populară.

Pe la vreo 10 m-au scos din casă strigătele mătușii Marghioala (Cojocaru) care-mi adusese la cunoștință că o mașină ne-a călcat o găină albă, iar curcile noastre sînt în lucernă la dînsa. Am luat găina și am aruncat-o în veceul din curte.

Pînă la amiază am citit încontinuu făcînd un oarecare progres la numărul paginilor.

La amiază, părinții m-au găsit pe mine vinovat de pierderea găinii (de ce n-am păzit-o?!). Tata i-a răspuns lui Prisacaru de la Dorohoi, iar eu cu mama i-am scris buniței. Din atîtea scrisori cîte-am trimis prin țară – nici un răspuns. Pățesc ca de obicei… Tata mi-a adus Moscow News ul și am mai tradus articole din el. Începînd de azi, ziarul (L.D.: de fapt săptămînalul) prezintă povestirea ilustrată ”Aioga” pe care-aș vrea s-o traduc în scris. După amiază am citit și-am ascultat radio. Deutsche Welle: ”Impresii din România” – păreri bune, admirative. Azi am ascultat toate trei emisiunile de la Vorbește Moscova. La ora 18 un mare grup de ascultători a cerut cîntecul ”Serile împrejurimilor Moscovei” cîntec care-mi place și mie foarte mult. Zilele astea, în URSS și Polonia se sărbătoresc ”Zilele culturii românești” în cinstea apropiatului 23 august. Azi se împlinesc 10 ani de la trecerea în ilegalitate a P.C.G. (Partidul Comunist din Germania). La 19.45.: Con IsraelCronica agricolă. La 20.30 am ascultat la Radio ChișinăuEcourile stadionului”. Tata a fost prin sat și a adus doi cocoși (la schimb cu două puicuțe). Seara, cocoșii au și fost tăiați. Mama a pus două borcane cu castraveți la murat. Mi-a trecut prin cap să scriu la ”Mejdunarodnaia kniga”. (L.D. În caietul de 400 pagini, volumul X, intitulat ”Jurnal” și din care transcriu acum, am găsit și ”motivul” de a scrie la ”Mejdunarodnaia Kniga”. Pe un petec de hîrtie, am extras din Moscow News adresa acestei edituri și trei titluri de cărți pe care aș fi vrut să le comand. Iată aceste titluri: Turghenev I, On the Eve; Pushkin A, The captain s daughter și Gogol N, Mirgorod. În traducere: ”În ajun”, ”Fata căpitanului” și ”Mirgorod”).

Seara i-am dat mamei să citească ”Mathias Sandorf”.

Azi a fost o zi caldă, dar a bătut vîntul.

Joi 18 august 1966.  Ziua aviației din URSS.

Ieri mama a fost la cooperativă și a cumpărat, printre altele, două broșuri de răspîndirea științei: ”Ce este sunetul” și ”Vechi focare de civilizație: Istria, Tomis și Callatis”. Am citit pe unde mă interesa (și m-a interesat foarte mult) pasaje din cartea ”Sfaturi pentru posesorii de radioreceptoare”. Am găsit totul foarte interesant.

Azi iar am fost gospodar de unul singur. După ce mi-au dat o mulțime de indicații părinții au plecat la servici, iar eu, după ce-am mai citit și ascultat Vorbește Moscova, pe la 10 am ieșit afară. Am făcut curățenie în beci și în bucătăria de deasupra beciului. Am cărat vreo patru cazane cu murdărie în gropile din uliță (L.D.: De fapt ”ulița” era o cărare foarte adîncă de lățimea unei căruțe, cărare care ducea pe Cudrina). Alte cîteva cazane cu mizerii au fost mistuite în foc. Într-o cutie am găsit două fiole cu ”ser pentru injecții”. După cum știam de la bunița dacă le pui în foc explodează prin bărirea bruscă a volumului lichidului din interior. Așa am făcut. Una dintre fiole a făcut o explozie de toată frumusețrea, așa cum am văzut în filme. După ce-am terminat cu treaba pe-afară m-am vîrît iar în casă și am terminat de citit primul volum al romanului ”Un om între oameni”. Nu știu de ce, dar se citește greu și cînd mă gîndesc că mai am încă două volume groase, îmi vine rău…

Părinții au venit de la școală în timpul amiezii. Azi, în U.S. au avut loc manifestații și parăzi aviatice. La ora 18 – 19 am auzit transmisiunea de la Moscova (în limba rusă) a parăzii. S-a rostit o cuvîntare, imnul URSS, marșuri și 20 de salve de tun. La ”Con Israel” am ascultat despre ”Educația în Israel”. După amiază am citit broșura ”Vechi focare de civilizație: Istria, Tomis și Callatis” – un documentar istoric foarte interesant. Azi s-a deschis la Moscova o expoziție de artă românească. Cu aceasta s-a inaugurat șirul ”Zilelor culturii românești” în U.S.

Perele noastre din livadă au început să se coacă. Sînt mai timpurii decît cele din copacii bătrîni. Pe la începutul lui septembrie sînt bune de cules și de consumat.

Deoarece aveam chef de ducă, după amiază, pe la 16.30, îmbrăcat în pantaloni (prea) scurți și-n bluza cu dungi am plecat cu bicicleta la Siret. Ziua e de asemenea grozav de caldă. Pe lîngă nesuferita zăpușeală, am mai avut și ghinioane. Mi-a sărit lanțul de vreo 20 de ori la dus și la întors și, oricît am strîns eu toate șuruburile, tot sărea. La Siret am cumpărat 4 kg de făină albă (restul de cumpărături de pe listă n-am mai găsit) și am revenit acasă. Cu greu am ajuns acasă la 18.15.

După masă am început să citesc (cam în silă) și al doilea volum. Acțiunea asta, dacă ar fi tratată mai vioi, fără să fie încărcată cu descrieri de prisos (calul era așa și căruța altfel, și cutare avea ceva iar altul nu avea, toate astea sînt inutilități care nu întregesc cu nimic acțiunea) ar putea fi f interesantă.

Seara, mama și tata au pus fabrica în funcțiune. Au ”sacrificat” vreo 10 kg de marmeladă și un pic de drojdie. Mîine-poimîine se va face distilarea (bineînțeles în secret). Seara am stat pînă la ora 23.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 433. Vineri 9 martie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (155).


Miercuri 13 iulie 1966.  …. și m-am sculat după ora 10, după un somn continuu, profund și liniștit. De cum m-am sculat, am luat scările, găleata, cîrligul și trăistele și …la vișini! Azi am cules din vișinii 4 și 3, reușind să mai facem și astăzi 6 căldări (în total 15!). M-am gîndit că ar fi f practic un fel de cîrlig f f scurt legat cu sfoară. Cîrligul să aibă vreo 15 cm, iar sfoara peste un metru sau doi. Avantajul e că poți lega creanga cu sfoara (după ce o agăți și o tragi cu cîrligul) și culegi mai ușor. În lipsă de cîrlig, și o piatră legată la capătul sforii aruncată cu măiestrie ar putea ajuta la tragerea crengilor. N-am mai avut timp să pun asta în aplicare și am lăsat pe mîine. Am suit și scara cea lungă în copac (vișinul 2), am legat-o cu cureaua și culeg foarte bine toate vîrfurile. La amiază am dormit mai bine de o oră și aș mai fi dormit în ciuda faptului că astănoapte am dormit mai bine de 12 ceasuri… Am întrerupt culesul pe la 18 pentru că nu mai aveam unde pune atîta amar de vișine. În bucătărie mama și tata lucrează de zor la strivit, stors, turnat în borcane. La urmă voi da cantitățile de vișine în diferite forme care au rezultat (vișinată, compot, vin, dulceață). După ce-am terminat cu vișinile m-am spălat și mi-am luat bluza albastră care-mi place foarte mult (mama mi-a spălat-o nu demult) și acum e curată. Timp de o jumătate de oră am mai făcut o tăbuiață de crupe, am mai adus apă, apoi… liber!

Cu ocazia călătoriei de ieri la Rădăuți am terminat vol IV de ”Însemnări de buzunar”. Acum mai folosesc cîteva file din vol II rămas neterminat.

În seara asta este film și se aude foarte clar muzică (dă foarte des ”La ragazza” (Remo Germani). În seara asta mi-am scris Jurnalul pe luni, marți și azi. Pe lîngă asta am ascultat și meciul dintre Spania și Argentina ( 1-2) (o mică surpriză). Pe la 21 a venit Cantoreanu (tatăl elevei Cantoreanu Maria cla X-a spre a XI-a la Liceul din Siret care-i corigentă la matematică) care vrea să ia ore. Pe lîngă ea cred că va veni și Viorica Dănilă și Ionel Maria (ambele, foste colege de clasă la V- VII). 10 lei ora/ persoană. Deci 30lei/ h. Dacă va cădea de acord cu părinții lor, vor începe ”antrenamentul” de la 1 august sau mai devreme chiar și… cu un pic de efort din partea tatei (care va trebui să se pună în acord cu materia predată elevelor de la Liceul din Siret) vor ieși cam o mie de lei…

Seara am mai ascultat D.F. (195) și Radio Novi Sad (236). După ce am terminat de scris Jurnalul m-am culcat chiar cînd acele ceasului meu marca ”Kirovski” arătau miezul nopții.

Joi 14 iulie 1966.  La această dată, în anul 1789 a început asaltul Bastiliei. Azi se împlinește exact o lună de cînd sînt în vacanță și parcă nici n-a fost chiar atît. Mai am încă două luni…

La 7.30 m-am sculat singur, din inițiativa mea. Azi dimineață tata a fost cu butelia la Siret și a reușit s-o schimbe. A mai luat și 3 kg de zahăr pentru industria noastră de vin. Bejenaru, omul de servici(u) de la Sfat a venit la noi cu o convocare pentru tata să vină la ședința de diseară. Cum tata nu era acasă, mama n-a vrut să semneze. Atunci, Bejeneru, obraznic, a spus: ”Mai ușor mă-nțeleg cu-n țăran decît cu dumneavoastră...”.

Ziua de azi a fost mai liber; n-am cules deloc vișine, deoarece nu mai avem ce face cu atîtea vișine. Toate vasele, borcanele, damingenele sînt pline. De dimineață pînă la amiază am răsfoit, citit și aranjat colecțiile mele de ”New Times” și ”Moscow News”. La amiază am dormit o oră. După amiază am încercat să-mi scriu ceva la lectură și-am început să citesc ”Prefața” la romanul ”Răscoala”. Pe la 3.30 mama și tata s-au gîndit să mă trimită la Siret să mai cumpăr zahăr.

Azi e o zi foarte călduroasă și la ora 16 cînd am pornit de-acasă era încă zăpușeală.

Pînă la Siret am făcut exact o jumătate de oră și-am reușit să nu mă dau jos la niciun deal pînă-n oraș. Am ajuns cam asudat, dar imediat am avut un ghinion. La 16.30 încă nu erau deschise magazinele. Tata mi-a dat pentru zahăr 200 lei bătute. M-am dus la cofetărie să iau o înghețată, dar alt ghinion: n-aveau rest la sută. Am vrut să beau un pahar de sifon de la un chișc, dar am pățit la fel. Cam așa are Ch. Dickens o povestire în care spune că cu o hîrtie de 10.000 de dolari a reușit să facă o sumedenie de cumpărături fără să i se schimne bancnota. Deoarece hîrtia mea era numai de 100 n-am avut norocul lui Dickens. Pînă la 17 m-am gîndit să mă duc cu bicicleta pînă la graniță și să văd cum arată un punct de frontieră. Dar abia am ajuns înaintea podului peste Siret că m-am oprit și m-am întors îmnapoi la Siret pentru că am văzut postul de vamă și am crezut că nu-i voie.  Am cumpărat 18 pachete de zahăr de cîte un kg. și în loc să plătesc 162 lei am plătit 172  (pen că-s căscălău!).

La întoarcere am venit mai mult pe jos pentru a nu mi se rupe mînerul de la servietă. Dar prin dreptul grajdurilor c.a.p. m-am suit pe bicicletă și imediat servieta a căzut jos. Am reparat-o cum am putut, apoi am pornit mai departe pe jos. Pînă acasă m-a mai enervat o aripă de la roata din față care nu mă lăsa să înaintez. Aceasta din cauza plasei și a servietei încărcate prea mult. Am ajuns acasă după o oră, obosit, asudat și enervat. Aici tata m-a mai dăscălit pentru cei 10 lei pierduți de pomană.

Seara am stors un borcan de vișine. Pînă în prezent s-au cumpărat 42 kg de zahăr (numai pentru vin, dulceață, compot și vișinată).

Vineri 15 iulie 1966. Dimineață mama m-a sculat pe la 8, dar mi-era grozav de somn și aș fi dat mult să mai pot dormi. Graba cu care-am fost sculat a fost cauzată de aglomerarea treburilor. A trebuit să aduc apă pentru vin, drojdie de la beci etc. Am pus o capcană de șoareci în beci. Mîine vom vedea dacă am succes la acest ”sport”. Pînă la amiază am mai stors și apoi am mai cules de unul singur aproape o căldare (a 16-a).

Ieri tata a adus de la un cetățean o damingeană de 50 de kg pe care azi a umplut-o cu must de vișine. Tot ieri am primit o scrisoare de la diriginta Ana Ruscior. Pe o filă albă a scris trei rînduri: ”Tov. Druguș, Vă facem cunoscut că fiul d-voastră Druguș Liviu a promovat clasa cu 7.66. Dirig, Ana Ruscior”.

Azi la amiază, nemaiputînd suporta căldura înăbușitoare, mi-am luat slipul și-un săpun și m-am dus la baie. Apa Siretului era plină de băieți, iar mai la vale de o mulțime de fete. Dintre băieți erau o mulțime de cunoscuți (Vasile Amariei – cu care n-am prea discutat), Stelică, Bizică, Ghe. și Mihai Horodincă, Titu Mustață, Ion Cantoreanu, Mihai Avărvare, Costică Apetri și mulți alții. M-am băit mult, am stat pe nisip și după baie m-am simțit minunat. Am venit pe la 15, după o oră jumătate de bălăceală, fiind mînat acasă de o negură care a acoperit în puțin timp tot cerul.

Acasă, mama tocmai a scos pîinea din aragaz; am mîncat apoi am cules o căldare și jumătate de vișine (total: aproape 18 căldări). Pe la 16 tata a observat în cămară (unde așezasem damingeana cea mare) o udeală și chiar apă. Cînd s-a uitat mai bine a văzut că curge de sub damingeană. Îmediat au adus un furtun de camion și au scos vinul în oale și borcane. S-a observat, în urma acestei operații, că se desprinsese complet fundul damingenei. S-ar fi făcut o mare risipă dacă nu s-ar fi observat la timp și nu s-ar fi lucrat cu atenție. După asta tata a pornit în sat să caute damingeană. S-a făcut aproape ora 23 și încă nu venise. Mama s-a dus în sat să-l caute și cînd s-a întors, tocmai atunci a venit și tata cu Amăiestroaie, de peste Cudrina, fiecare cu cîte o damingeană de 50 de kg în spate. Astfel, putem să o înlocuim și pe cea spartă și să mai facem încă vin. Cu tot ce s-a stors astăzi avem peste 120 de litri de vin de vișine pus în două damingene de 50 de l și în două de cîte 10.

Seara am ascultat o serie de meciuri de la Campionatul mondial de fotbal: Uruguay – Franța 2-1; Ungaria Brazilia 3-1; (fără Pele, Brazilia-i o echipă ca oricare alta); Chile – R.P.D. Coreeană 1-1; Spania – Argentina 1-2. Seara m-am culcat destul de tîrziu. Lecțiile mele de engleză și orele de lectură au luat sfîrșit…

Dialog cu mama: Eu: ”Cînd vine tata?” Mama: ”Dacă vine pe de-a dreptul, vine mai tîrziu; dacă înconjoară, vine mai devreme(L.D.: traseul ”pe de-a dreptul” conținea și o bodegă…). ”Rețetă de vin de porumb: 1kg porumb, 1kg zahăr, 5l apă, drojdie cît o nucă, 8 zile fermentație).

Sîmbătă 16 iulie 1966. Dimineața m-am sculat singur pe la vreo 7.30. Șirul zilelor frumoase s-a încheiat de ieri după amiază. Azi toată ziua a fost înnourat și seara a plouat bine. Presimt că apropiata mea excursie de 5 zile o voi face pe un timp cam urît. Azi nu s-au mai cules vișine. În orice caz au mai rămas puține pe vîrfurile cele mai lăturalnice. Timpul de azi l-am petrecut cu ”regiunea industrială bucătărie-cămară” storcînd ultimele cantități de vișine și completînd damingenile. Deoarece fermentează prea tare le-am făcut la toate cinci damingenele cîte un dop găurit în care am introdus cîte o bucățică de lemn de soc (gol pe mijloc) care se continuă c-un furtun vîrît într-un vas cu apă. Astfel, gazele ies fără să erupă și nici aerul nu pătrunde înăuntru.

La amiază am primit o scrisoare de la bunița (e supărată că nu-i scriu; dacă m-aș duce la București îmi plăteștea ea drumul dus și întors) și o carte poștală de la școală: ”Tov Liviu Druguș. Trimite o adeverință de salarizare a părinților, în vederea excursiei. Duminică seara vii la Rădăuți. Luni dimineața, ora 5 – plecarea în excursie. Mîncare pe-o zi Profesoara Galan”. Azi n-am scos adeverința cerută. Poate mîine. În privința excursiei, m-am pregătit un pic: am adunat unele lucruri, apoi am lăsat totul pe mîine. Azi am mai cumpărat 8 kg de zahăr de la cooperativă. În total 50!. Spre seară am ascultat meciul Argentina – RFG: 0-0. În același timp s-a disputat și partida URSS – Italia 1-0.

Mama a copt cîteva tăvi cu plăcinte cu brînză și cu vișine și totul a durat pînă la ora 24. Seara am stat și am scris rezumatul la primele două romane citite de mine (Răscoala și Pădurea spînzuraților): două foi, apoi am scris Jurnalul.

Am succes la ”sportul” cu șoareci. M-am coborît în beci și în capcană stătea un șoarec prins de gît. L-am aruncat și am pus din nou capcana cu aceeași coajă de pîine.

Duminică 17 iulie 1966. Dimineața m-am sculat la 9 după ce m-am săturat de-a binelea de somn. Apoi – pregătire pentru excursie. Mama mi-a călcat pantalonii gri și, de asemenea, cămașa gri cu butoni (cu care-am fost și la Iași). Am luat cureaua tatei. I-am mai făcut o gaură pe măsura mea apoi am început să-mi aranjez în servietă. Mi-am pus canadiana (bluza de vînt), pelerina de ploaie, o bluză de vară, ciorapi de schimb, șervetul, batiste, peria și pasta de dinți, Jurnalul, caietul cu adrese, cîteva antinevralgice, pix, stilou, piepten (+ 10 lei strînși de mine pentru excursie). Mama mi-a mai bucșit în servietă pîine și brînză și plăcinte cu brînză și plăcinte cu vișine. Deoarece n-a mai încăput termosul a trebuit să-l iau separat (la mînă) ceea ce nu mi-a prea convenit. Am vrut să renunț la el dar nu m-a lăsat mama. După ce m-am împopoțonat am fost cu bicicleta la Poștă și-am luat ”Magazinul”, ”Gazeta învățămîntului” și ”Munca”, citindu-le pînă la ora 13 cînd am plecat la cursă împreună cu tata. Mi-a dat 110 lei (20 de drum și 90 de cheltuială). Azi, tata a scris la rudele de ”dincolo” și mi-a spus că-i posibil să mergem la ele pe la sfîrșitul acestei luni. Pe drum mi-a povestit prin ce părți îi sînt rudele (comuna Izvoare, raionul Orhei). La cursă m-am întîlnit cu doamna Maximiuc cu care am discutat pînă ce a venit autobuzul. Am luat bilet pînă la Siret; aici m-am dat imediat jos și m-am dus să-mi scot bilet pentru Rădăuți. Aici, la Casă m-am întîlnit cu Petrică Bejenaru cu care am schimbat cîteva cuvinte. După ce mi-am scos bilet m-am așezat pe o bancă lîngă autobuzul pe a cărui tăbliță scria Siret-Rădăuți. Autobuzul însă era complet gol. Ora plecării a trecut și în autobuz n-a intrat nimeni. După cîtva timp văd că se pornește un autobuz. Dau fuga și întreb pe cineva unde merge. ”La Rădăuți!” primesc răspunsul și imediat o iau la fugă, ajung autobuzul și fluturîndu-i biletul prin fața ușii, șoferul a oprit.

La ora 15 am ajuns în Rădăuți. Orașul era aproape adormit, toropit de căldură. Străzile erau pustii. Imediat m-am dus la școală să văd dacă am unde dormi undeva deseară. Dar școala era și ea pustie. M-am reîntors în oraș și am stat în parc pînă la ora 16. Crezînd că Toader o fi venit și el în oraș și acum o fi la film, m-am dus la cinema ”Unirea” și l-am așteptat acolo să iasă. Mai întîi l-am văzut pe Lazurcă Aurel din Grănicești care a absolvit 11 clase și care merge și el în excursie. Imediat a venit și Toader. Ei mi-au spus c-au lăsat bagajele la Florea la internat. Am mers tustrei acolo și am lăsat și eu servieta acolo. Apoi pînă seara n-am mai stat deloc. Am mers prin oraș ca (virgulă) caii spre marea nemulțumire a lui Lazurcă, virgulă, care n-avea un astfel de antrenament. Am cheltuit vreo 10 lei pe nimicuri (înghețată, prăjituri, caise ș.a.). Mereu am întrebat pe prieteni și cunoștințe dacă nu știu un loc unde putem să dormim toți trei la noapte. Dar n-am găsit nimic. M-am întîlnit cu Gafencu Marcel, fostul nostru coleg de clasă. Am discutat ca și cum ieri ne-am despărțit. A rămas tot așa cum îl știam. M-am întîlnit apoi cu Gavril Magopăț. Acesta ne-a îndrumat să mergem la luptătorii de la Grădina de tir care pentru 5 lei ne-ar da saltele. Am renunțat imediat la acest plan. Pe mine și pe Toader ne-a apucat veselia. Rîdeam mereu pe seama oricui. Am fost și la internatul de fete de pe str Volovățului (”Noi sîntem cu excursia”) dar n-am găsit nimic și am pornit iar prin oraș foarte veseli. M-am întîlnit cu Rodica Ruscior dar nici nu m-am gîndit să-i spun să dorm la ei (nu ține). Apoi am mers iar pe la școală. Văzînd că se îngroașă gluma am mers iar la Școala veche. Aici erau cazați o mulțime de profesori pentru examenul de definitivat. I-am spus unei femei de servici că a spus tovarășa directoare Mincu că TREBUIE să dormim undeva în școală. Femeia, foarte credulă, s-a dus la omul de servici și așteptările noastre n-au fost zadarnice. Ne-a dat o sală de clasă (clasa a II-a, ultima pe stînga) în care erau mai multe pături dintre care două erau așternut. În total, două pături, două saltele, doauă perne, dar numai trei cearșafuri. Aveam masă, lavoar, lighean, căldare cu apă și ”tot confortul”. Ne-am bucurat cînd am văzut un asemenea ”culcuș” și imediat am ieșit în oraș. Am mers la dna Florea și ne-am luat bagajul. Toader și Aurel aveau cîte o sacoșă, foarte practică pentru excursii. Prin oraș am întîlnit-o pe Rodica Moroșan (XI-a E) și-am rugat-o să ne trezească mîine dimineață la ora 5. La școală, bucuroși că avem locul asigurat am început să tropăim pe coridoarele școlii. Numai bine ce-am intrat și ne-am încuiat cu cheia, că-l auzim pe omul de servici bătînd la ușă. Îi dăm drumul și el începe să ne facă morală (pentru tropăială). L-am asigurat că n-o să se mai repete și ne-am văzut de-ale noastre. Aurel a adus apă, eu am făcut paturile, Toader a pregătit masa. Ne-am spălat, am mîncat bine în comun (fiecare a contribuit cu cîte ceva), apoi am tras la sorți cine să doarmă singur și cine în dublu. Eu cu Toader am căzut la un loc și Aurel singur. Ne-am culcat pe la vreo 22 cu gîndul să ne putem scula dimineață. Eu am făcut paturile în așa fel încăt nouă ne-am pus două cearșafuri (să nu ne înțepe pătura) iar lui Aurel numai unul. Pe chestia asta am rîs grozav. Cu asta și cu bancurile ce s-au mai spus ne-a trezit că ne-am culcat abia la 24… Noaptea însă n-am dormit bine și-am stat mai mult treaz. De grijă să nu pierdem autobuzul ne-am sculat de mai multe ori pe noapte. Am dormit în jurul a 3-4 ore.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 408 Luni 12 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (136).


Miercuri 18 august 1965.  Zi frumoasă, caldă. Dimineața la 9 am plecat Cu Tanța în Piața Unirii. Aici ne-am întîlnit cu Nelu și am plecat tustrei pe Bulevardul 1948, Bulevardul Magheru și Bulevardul Ana Ipătescu. La capătul acestuia, pe Șoseaua Kiseleff am vizitat, cu Tanța, Muzeul Antipa. E destul de interesant dar n-am rămas în minte cu mai mult decît știam înainte. Am stat apoi toți trei în parc, am vorbit despre niște maxime și jocuri. (Data nașterii + data căsătoriei+ durata căsătoriei + vîrsta actuală = 3930) Am luat-o apoi înainte pe Kisseleff spunînd bancuri și povestind. Din Piața aviatorilor am intrat în Herăstrău. Am mai făcut azi șase poziții din rolfilm. Eu am luat o barcă pentru jumătate de oră (2 lei) și m-am plimbat pe Herăstrău. Nelu mi-a făcut așa două fotografii. Ne-am despărțit de el pe la 16 pentru a ne revedea mîine la 17. Am luat două vișinate și m-am distrat cu-n porumb (scobitori). La 6 și ceva am mers cu Tanța și bunița la Cinema ”Patria” (4 lei). Am văzut un jurnal cu lucrările celui de-al IX-lea Congres al PCR. Am văzut filmul ”Romulus și Remus”. Mi-a plăcut tare mult, în special de Romulus. Finalul a fost impresionant. Seara pînă la ora 24 am jucat cărți și am dezlegat un joc cu Tanța.

Joi 19 VIII 1965. Zi minunată. I-am dat un telefon lui Trabant. A venit Nelu și-am jucat șeptica, trombon și-un șah. Nelu i-a reparat buniței un fier de călcat. (”Poc dragă, eventual un amic și-o duduiță. Să fim obiectivi!”). După masă am mai făcut două poziții în parc, apoi eu cu Nelu împreună. Am ajuns la hală și am vrut să dau filmul la developat la ”Fotografia populară” dar erau prea ocupați. Am luat un 14 pînă în Piața Unirii și am dat aici rolfilmul la developat (developatul gratis, 2 lei avans). La 6 am plecat cu Tanța la Piața Unirii. Aici ne-am întîlnit cu Nelu și-am plecat tustrei spre Spitalul Colțea. Eu m-am dus să-l caut pe Sandu. M-am întîlnit cu un muncitor care, foarte binevoitor, îmi explică că Sandu a plecat pt 15 zile acasă, la țară. Mi-am cumpărat ”New Times”, ”Yalta” (16 fotografii – 3,20). Am văzut la Librăria EminescuCulegere de texte din literatura engleză” vol 2; 9.75 lei. Azi Tanța a primit o scrisoare de-acasă. Azi nu am prea avut chef de nimic și-am fost cam supărat (bineînțeles fără motiv). Pe la 9 a venit și Tanța, apoi am jucat cărți pînă la 24.

Vineri 20 VIII 1965. Pe la 9 am plecat cu Tanța și Nelu spre ”Cinema Doina” de unde am luat bilete, apoi ne-am împrăștiat prin oraș. Am scos 20 de lei de pe cec. Au apărut lozuri noi. Am mîncat struguri (pentru prima dată în acest an). Am fost apoi la Sala Doina (o sală foarte mică). Am văzut ”Un lucru făcut la timp” cu Norman Wisdom. Am rîs pe săturate însă nu chiar la toate scenele pentru că deja m-am familiarizat cu cu felul de a juca al lui Norman. După masă a fost Liviu Antohi pe la noi. Am început să mă gîndesc la plecare. M-am cîntărit: 58, 200 kg. Am scos fotografiile de la ”Foto Cristal”. Majoritatea au ieșit bune, iar ultima foarte hazlie. Apoi am mers cu Tanța pe următorul itinerar: Duzilor, Teleajen, Frunzei, Orzari, Mihai Bravu, Laboratorului, Foișorului, Dna Chiajna, Alba Iulia, Bela Breiner, Mirăslău. Aici, pe strada Mirăslău nr 11, Rn Tudor Vladimirescu stă o străbunică de-a lui Tanța care s-a bucurat într-o măsură oarecare de venirea noastră. (!). S-a vorbit tot timpul despre rude și situații. Eu mi-am făcut un nod la limbă și mi l-am dezlegat la 9 cînd am ieșit din casă. Am luat tramvaiul 1 și am ajuns la Bdul Hristo Botev de unde am luat pe 13 traversînd în Călărași și ajungînd acasă. Pe aici trecuse Puiu Petrovici, dar era plecat deja cînd am ajuns noi. Tanța s-a certat cu tanti Tinca pt ”o greșeală foarte mare”! Seara, lungind vorba ne-am trezit culcîndu-ne la 24. Sărut mîna!

Sîmbătă 21 august 1965. Ca și ieri soarele a pus stăpînire pe cer și pe oraș. Am stat pînă la 9.30 în pat prelungind plăcerea somnului de dimineață. Bunița s-a dus la Raluca pe str. Lucaci (rufe) și Tanța s-a dus în oraș să cumpere un cadou pt Cocuța (L.D.: de ziua ei de naștere: la 25 august ca împlini 20 de ani. În acea vară Cocuța trecuse în anul III la Chimie). Azi dimineață, la ora 9.46 a fost anunțat rezultatul votării proiectului de Constituție în M.A.N. (L.D.: M.A.N. = Marea Adunare Națională, denumirea legislativului în varianta bolșevic dictatorială autohtonă. De regulă, orice lege se vota în unanimitate). Constituția a fost aprobată în unanimitate. ”Long live the Rumanian Socialist Republic!  ”Art 1. Romînia este un stat socialist”. (L.D.: După ”revoluția” kgbist-gorbaciovistă din 1989, Adunarea Constituantă a stabilit că România este stat social: ”(3) România este stat de drept, democratic și social” (21 nov. 1991). La revizuirea Constituției în oct. 2003 acest articol a rămas neschimbat.). Începînd de astăzi țara noastră se va numi Republica Socialistă Romînia (R.S.R.). Pe la 15.30 a fost tanti Rodica și cu Puiu pe aici. După ce au plecat ei, am ieșit și eu în oraș. Mi-am cumpărat ”Moscow News”, un piepten și o mapă cu plicuri. Am intrat la cinema ”Timpuri Noi” (2 lei). A rulat filmul ”Anaconda” (despre o expediție de colectare a șerpilor în junglă). După asta (am ieșit cam plictisit de aici) m-am dus în Piața Gh. Gheorghiu Dej unde era instalată o scenă în aer liber. Am văzut spectacolul dat de ansamblul ”Perinița”: Ștefania Rareș, Călușarii, Ciocîrlia (la nai) și în încheiere a cîntat fanfara militară (numai muzică populară). E foarte plăcut să te plimbi seara pe răcoare cînd orașul e luminat. Pe toate clădirile sînt arborate steaguri tricolore și roșii și stema RSR. Am venit acasă la 22.

Duminică 22 august 1965. M-am sculat destul de tîrziu și am plecat cu Tanța la Piața Unirii unde, conform planului, ne aștepta Nelu. Am pornit-o cu toții pe bulevard. Nelu a luat trei bilete la ”Patria”. Apoi ne-am dus la un restaurant pensiune și am luat două sticle de bere. Cînd am ajuns acasă, Tanța a plecat să ia masa la Liviu Antohi. Eu m-am culcat (ceea ce nu-mi prea intră în obicei) și m-a trezit Puiu Petrovici cu un prieten de-al lui și ne-a invitat pe mîine la amiază. Am băut cîte o cafea, și Puiu (l-am văzut pentru prima oară) a povestit cîteva întîmplări.  Numai ce au plecat ei și  și a venit Tanța cu Liviu și am început o serie de șeptici. Apoi a venit tanti Rodica cu tanti Florica. Bunița cu Liviu au plecat la cinema ”Popular”, iar eu cu Tanța am luat-o spre ”Patria” unde ar fi trebuit să ne aștepte Nelu. El a venit însă la fix și tot la fix a început și spectacolul. Am văzut o completare despre munții Carpați. A rulat filmul sovietic ”Aport, Muhtar” despre viața cîinelui de miliție Muhtar de la începuturi și pînă la bătrînețe. Apoi am ieșit și ne-am plimbat pe Ana Ipătescu, Buzești, Griviței, Victoriei etc. În fața Librăriei Academiei era un telescop îndreptat spre Saturn (1 leu). N-am avut niciun chef și plimbarea a fost un chin pentru mine. A apărut troleibuzul 90. 86 a revenit pe la stația Mecet. Seara ne-am culcat tîrziu și destul de obosiți.

Luni 23 august 1965. M-am sculat de dimineață și am plecat toți trei în oraș cu gîndul să mergem la demonstrație, însă nu mai megeau mașinile. Pe jos am ajuns pînă la str. Slătineanu (Calea Victoriei) unde erau cordoane de polițiști milițieni și oameni de ordine. Ne-am strecurat și noi în coloana oamenilor muncii din raionul 16 februarie și regiunea București. Încetul cu încetul am ajuns în fața tribunii centrale unde erau toți conducătorii de partid și de stat (”Sîntem mîndri că există – Republica Socialistă!”). Duși de marea de oameni am ieșit în Floreasca. De aici am luat pe 5, 2 și 10 și am ajuns cu greu în Sălcuței 31. Ne-am bucurat de revedere și după masă am plecat cu Tanța, Puiu, Tanți, Liviu la Parcul Bălcescu. Seara am rămas cu Puiu la SCB – BM1 și am făcut împreună de gardă. Am văzut la televizor demonstrația din Piața Aviatorilor. Pînă la 12 noaptea am mîncat și ne-am petrecut vremea spunînd întîmplări și bancuri și mai ales povestea cu telefonul. Cel de la nr 14 45 49  nu mai are Trabantul (castraveciorul). Fiindu-mi sete am ieșit din curtea sectorului, dar ne-a acostat un soldat care pînă n-a văzut n-a crezut.

Marți 24 august 1965. Pe la 1 m-am culcat și eu pe o scîndură. La 5 dimineața m-am trezit pe jos… Se răsturnase ”canapeaua”. De la 5 am stat treaz pînă a venit schimbul. I-am dat un telefon buniței (21.63.93) care era speriată nevoie mare că n-am mai ajuns acasă.  Am plecat cu 10, înapoi la Puiu. Aici am stat împreună cu ei pînă la 12. De aici am plecat cu Puiu acasă. Buniței i-a venit inima la loc, dar era supărată că Tanța a plecat cu Nelu, cu mașina, în oraș. În fine, a revenit și ea și-am jucat cu ea și Puiu cărți. Am fost prin Hală cu Tanța și Puiu. După asta a venit Liviu Antohi, iar eu cu Puiu am luat troleibuzul 89 pînă la Academie. Am luat-o pe Calea Victoriei pînă am dat de CEC și Palatul Poștelor. Aici am vizat permisul Tanței. Am scos 75 de lei de la CEC și am cumpărat un bilet de tren personal pentru mîine la 6.30. Tanța i-a scris o scrisoare lui Puiu (Str Zăgazului 80, raion 30 decembrie). Am ieșit iar în bulevard. Am intrat cu Puiu la Cinema Lumina unde am văzut filmul ”Decorații pentru copii minune” (german). Filmul mi-a plăcut numai pe jumătate. Am ieșit încălziți și-am luat-o iar spre Cișmigiu (Maria Lăptărețu). Aici Puiu m-a servit cu doi cîrnăciori și-o bere. După ce-am căpătat chef de vorbă, Puiu a povestit una din întîmplările lui din Oltenia. Mi-a mai povestit și alte aventuri. Am văzut în Cișmigiu cîteva spectacole date de I.T.B. și alte formații. De la linia lui 10 am ieșit la Piața Romană și l-am luat pe 33. Aș mai sta cîteva zile să mai văd. Tanța Flaișer a fost la Liviu Antohi. Liviu i-a oferit un cadou pentru Cocuța: o pereche de ochelari cubanezi (Cocuța este născută la 25 VIII 1945).  Seara mi-am mai aranjat lucrurile și m-am culcat pe la 11.30.

Miercuri 25 august 1965. La 5.30 am fost în picioare și la 6 am plecat cu toții la mașina 33 care ne-a dus la Gara de Nord. Aici a sosit și Nelu Vlăducă care merge acasă la Bacău. La 6.31 ne-am pornit din București. Am jucat jocul de cuvinte. Fiind cald am stat majoritatea timpului pe scări, în curent. Am cumpărat două vederi din Buzău și una din Bacău. Am ajuns tare greu pînă la Dornești. Aici am plecat cu Tanța spre casa lor (la nenea Grigore). M-am culcat pe la 10 după ce am povestit destule.

Joi 26 august 1965. Față de căldura de ieri, temperatura a scăzut c u vreo 13 grade. Cerul este acoperit cu nori de ploaie. Tanti Nuți mi-a dat 10 lei, m-a dus la mașina poștei dar nu m-a luat. Am ieșit la intersecție și am oprit mai multe mașini dar nu m-au luat. Au venit apoi niște cetățeni din Grămești și ne-am rugat cu toții să ne ia. Ne-a luat un camion, sus, și am ajuns pînă la Siret (5 lei). Aici am așteptat de la 9 la două cursa de Grămești că mi-am pierdut toată răbdarea. Am ajuns acasă la 14.10 și mi-a apărut în fața ochilor o casă frumoasă, bine și frumos lucrată, cu alb pe margini și totul vopsit. Ne-am bucurat cu toții de revedere și eu mi-am desfăcut imediat sacul cu impresii. Prin fața casei este turnat asfalt (L.D.: de fapt era beton…) și se fac lucrări de transformare a curții. Eram tare dorit de fructe și mi-am potolit pofta. Am aranjat colecțiile de vederi. Am 175 bucăți (curate și scrise). Majoritatea sînt sovietice. Rîma tăiată în două regenerează – reflexele rămîn și la o parte și la alta. M-am instalat în camera noastră (a băieților). Am fost prin sat cu bicicleta. Mircea are un furuncul pe arcada dreaptă. Seara am stat de vorbă cu Mircea. La 22.25 am văzut pe geamul de la cămăruță o stea mișcătoare, probabil un satelit care a luat-o spre miazănoapte pînă s-a pierdut din vedere. I-am scris buniței și lui Puiu Petrovici.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 406 Sîmbătă 10 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (134).


Luni 26 iulie 1965. Zi toridă. În timpul amiezii căldura mă moleșește de tot. Acum citesc ”O mare prietenie” de L. Vidgop și I. Suhotin pe care am mai citit-o o dată în clasa VII-a. Am primit abia azi ”Magazinul”. Tata a adus cu remorca mai multe lespezi de beton și-am înjghebat un pod la uliță. În seara asta au venit doi oameni de la Cîndești să cimentuiască casa. Spre seară s-a înnourat tare urît și mama se teme de furtună. Pînă la 23.15 am citit despre K.Marx și F. Engels. (L.D. La ei se referă cartea amintită mai sus.)

Marți 27 iulie 1965. Astă noapte a plouat destul de bine și acum e tare închis de ploaie. Au venit cîndeștenii și au început să bată cuie în pereții exteriori ai casei.

Miercuri 28 iulie 1965. Zi frumoasă. La 1.30 (amiază) am plecat spre Suceava (20 lei). Am trecut prin o mulțime de sate: Șerbăuți, Botoșenița, Cuparencu, Călinești, Calafindești, Măreția. Am ajuns la patru fără ceva în Suceava de unde m-am dus la gara din Nord. Am cumpărat patru vederi cu Suceava. La 17.05 am luat autorapidul spre București. La 6 am fost în Pașcani, la 7 în Bacău, la 8 în Adjud. La 23.15 m-am dat jos în Gara de Nord. Cineva m-a îndreptat la linia troleibuzului 86. Aici însă nu mergeau troleibuze cu acest număr. Am apucat-o singur pe linia lui 86. M-a mai îndrumat o doamnă și un militar pînă am ajuns în Mihai Bravu. De aici, nemaiștiind și nemaiavînd ce face am luat un taxi (10 lei) care m-a adus pe Duzilor 15. Bunița nu era acasă și m-a întîmpinat sora ei, tanti Tinca. Tot acum am scris o scrisoare acasă. Acum e ora două după miezul nopții.

Joi 29 iulie 1965. M-am sculat la 7. Tocmai venise și bunița care fusese la spital și apoi la Gară. Pînă la 5 am lîncezit în casă, cotrobăind prin cărți, reviste căutînd vederi și felicitări. Titi Max i-a scris lui Călineanu. La 16.10 am plecat cu bunița cu troleibuzul 33 spre Parcul Libertății. Aici am vizitat Mausoleul (Monumentul Eroilor). Am intrat înăuntru și m-a impresionat tăcerea mormîntului și atmosfera de regret profund. Privirile tuturor erau ațintite în mijlocul sălii unde, sub o cupolă mare, opacă, se afla sicriul tov lui Gh Gheorghiu Dej. Deasupra se aflau buchete de flori și la colțuri erau cravate pionierești cu insigne. În primul cavou din stînga se afla sicriul lui Dr. Petru Groza. Interiorul sălii strălucește de pietre luciose care se află peste tot. La ușă stau de gardă doi militari. În jurul monumentului se află un alt număr de cavouri în aer liber. Primele trei: I și II sunt comuniști din ilegalitate și III Bujor Gh. m 1964. În jurul monumentului se află Lacul cu ape complet verzi. Apoi am plecat cu bunița și-am răscolit multe anticariate și librării căutînd cărți în limba engleză. Erau multe cărți acolo, dar fiind foarte scumpe tot acolo au rămas. Mi-am cumpărat f multe vederi (15 lei) și un bloc notes (5 lei). Seara, bunița, și așa destul de obosită, a mers la o gardă la spital, iar eu pînă la 22.30 am scris scrisori. Am trimis acasă o vedere cu ”Stadionul 23 august”, lui Stelu o vedere formată din ”4 vederi din București”, o c.p. lui Gherasim Toader (Grănicești) și una lui Olteanu Gheorghe (Nicu) de la Șar.

Vineri 30 – 7 – 65. Zi caldă, frumoasă ca și ieri. Bunița a venit azi dimineață de la spital și a plecat apoi la tanti Cocuța (L.D.: Cocuța  era fiica lui Emilia Oancea, (sora buniței) de la Buzău și sora lui Tanti Mica despre care am mai amintit. Bunița nu avea nici o calificare. Fusese bibliotecară la un spital, apoi a lucrat ”în gărzi”, ca infirmieră). Eu am plecat pe la 9 cu troleibuzul 89 spre centru. Am cumpărat de la Librăria ”Cartea Rusă” cărțile ”Words – How to use them” (10 lei) și ”English Reader”. De la Librăria Academiei am cumpărat ”București – Ghid” (carte cu preț redus de la 36 la 6 lei), carte care are o foarte bună hartă a orașului. De la un chioșc care vindea numai publicații străine am cumpărat ”Rumania Today” (4 lei)  și ”Moscow News” (0, 40 lei!). Am mai cumpărat vederi cu Piața Scînteii (vederi nocturne) și cu Ion Creangă. După masă am întins-o tot singur în oraș. Am mers pînă în capătul liniei 89, am luat-o pe bulevardul Geniului spre ”Librăria Cartea prin Poștă”, însă n-am nimerit și, luînd mașina 37 am ajuns în Piața Palatului. Am intrat la Librăria și la Anticariatul de aici. Mi-am cumpărat 24 vederi din U.S. (6 lei). M-am culcat la 12. Bunița a stat pînă după amiază la Cocuța, iar seara a plecat din nou la gardă. Am pierdut stiloul și tare-mi pare rău.

Sîmbătă 31 VII 1965. Zi toridă. Eu m-am sculat mai tîrziu. Dimineața i-am scris mamei o vedere și o ”vederică”. Am fost pînă la Grădina Botanică și am venit cu durere de cap. După masă m-am dus iar în oraș. Am cumpărat ”Moscow News” și ”Teach to speak English by Speaking”. Spre seară a venit nenea Aurel (soțul tantei Mica) cu mașina și am plecat cu el la ei acasă pe strada Chopin. Am văzut la televizor ”Cireșarii”. Seara, bunița a plecat la spital, iar eu am luat-o spre casă. Poarta era încuiată. Fusese nenea Ricu cu soția și copiii. (L.D.: Aurel sau nenea Ricu, băiatul tantei Tinca. Aceasta a mai avut o fiică (Eugenia) pe care n-am cunoscut-o niciodată. Eugenia  a avut un fiu, Radu, zis Dănuț, cu 6 ani mai mare ca mine, a lucrat ca economist la Fabrica ”Aversa” și care locuiește și acum în București). Am stat iar tîrziu și am citit din cele cumpărate azi. M-am culcat la 1.15.

Duminică 1 august 1965. Am scris o vedere acasă și un plic la ”Rumania Today”. 39 de grade căldură. Am mîncat turkestan. Am stat toată ziua în casă și n-am făcut nimic. Seara, bunița a plecat, ca de obicei, la spital.

Luni 2 august 1965. Dimineața – grozav de cald. La ora 14 s-au înregistrat iar 39 grade. Am fost în oraș și am cumpărat un carnețel (2,50 lei). După amiază a plouat tare și cu multe descărcări electrice. S-a menținut înnourat pînă noaptea. Bunița a fost iar la tanti Mica, unde era și tanti Miluța  și nenea Costel  de la Fundeni, Buzău.(L.D. tanti Miluța era sora buniței și mama celor două fete care locuiau în București: Mica și Cocuța: una era medic, cealaltă farmacist(ă). Nenea Costel era soțul tantei Miluța. Ambele lor familii ocupau un bloc cu un etaj într-un cartier select al Capitalei). Am fost cu tanti Tinca la sifoane. Noaptea la 12 m-am ridicat din pat și am scris o scrisoare la Moscova pentru a-mi trimite vederi și fotografii. Am semnat Dan Cocoșescu. Acum e 12.14 și nu mi-e somn deloc! Dan Cocoșescu

Marți 3 august 1965. (Spațiu gol. Lăsasem trei rînduri pentru a le completa ulterior, dar…)

Miercuri 4 august 1965. Dimineața m-am pornit prin oraș. Am cumpărat ”New Times” (un leu) și ”Korea Today” (un leu). Am pornit să-l caut pe Sandu. Am fost pe 13 decembrie, dincolo de Athenee Palace și de-acolo la Spitalul Colțea. Aici, cu mare greu l-am găsit. S-a bucurat și el. A terminat clasa a X-a. Au apărut manuale de limba engleză. I-am scris mamei o vedere și la Cartea prin Poștă.  (Str Lipscani nr 6, Tudor Vladimirescu, București) (am cerut Dicționar englez – român). A fost popa cu zi-ntîi. La 6 am fost la Colțea și m-am întîlnit cu Sandu. Am luat pe 88 și m-am dat jos la Călin Ion. Am ajuns la dormitoarele lui Sandu. Am mîncat, apoi am văzut la televizor ”Hipnoza” – o grozavă piesă polițistă. Am venit înapoi în oraș și am hoinărit pînă la 12.

Joi 5 august 1965. Zi caldă, ca și ieri. Mi-am cumpărat ”New Times” (nr 26 și 28). Adresa lui Sandu: Str Tunari nr 52, raionul 1 Mai, București. Manualele școlare nu se dau decît prin școli. Seara, bunița s-a dus iar la (z)gardă. Au fost Rodica (?)  și Jean (?). Seara i-am scris mamei. Am încercat să-mi fac mutația, dar m-am lăsat păgubaș. Am primit scrisoare de la mama. ”Dans modern românesc: Stop!” (L.D. Probabil reclamă la un cerc de dans). Azi se împlinește un an de la agresiunea americană în R.D. Vietnam.

Vineri 6 august 1965. 20 de ani de la bombardarea Hiroshimei. Se împlinesc patru ani de la zborul lui Titov în Cosmos. Mi-am petrecut toată ziua în casă. După masă m-am contrazis cu bunița și cu tanti Tinca în privința religiei. Seara, cu multe emoții, am ascultat ”Vorbește Moscova” la tanti Tinca la radio. Spre sfîrșitul emisiunii a dat ”Pentru Druguș Liviu din comuna Grămești scurte date biografice, apoi: transmitem pentru Druguș Liviu un cîntec de Seloviov Sedoi”. A ascultat și coana Steliana (prietena lui tanti Tinca). Bunița avea treabă. Seara am și răspuns la Radio Moscova. Am scris și părinților. A fost azi pe aici dom Budac și am vorbit cu el despre locuință (liceele noi oferă și spațiu locativ).

Sîmbătă 7 august 1965. Dimineața am primit scrisoare de la mama în care-mi spune că a venit Mircea de la Vatra Dornei cu o găleată de afine. Am fost în oraș și am cumpărat ”Moscow News” și ”Soviet Weekly” – printed in London. Am fost pînă la capătul lui 89 (Bdul Marelui Stadion) și am venit înapoi la 13. Seara am fost la televizor la madam Oranstein. Am văzut Teleenciclopedia, Retrospectivă umoristică (o vînătă bătrînă). M-am culcat tîrziu. Bunița a plecat iar la gardă.   (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 348   Joi 14  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (77).


Vineri 10 februarie 1967. Ni s-a schimbat orarul pe azi. În loc de geografie au pus educație fizică. Aseară am adormit pe la miezul nopății.

Prima oră: teză la limba rusă. Nici o emoție – nimic! Ne-a dat cinci întrebări și o propoziție de tradus. Folosind cu îndemânare ”manifestul”, am scris ceva… La geografie a făcut recapitulare pentru teză. Eu cu Gozec Victor am mers în ultima bancă și nu-i dădeam pace Getei Nichiforiuc. Profesoara ne-a văzut: ”Druguș și Gozec, mereu vă jucați acolo! Las că vă dau eu vouă!” După ora de psihologie aveam engleza, dar nu s-a făcut și am venit la 12 acasă. Doamna ne-a făcut curat în cameră; totul era scuturat și aeresit. După amiază m-a lămurit Toader și  am fost la filmul polonez ”Giuseppe la Varșovia” (f comic). După asta, pînă la 8 mi-a povestit despre viața fratelui său Lazăr (la pușcărie – caraleu). Apoi a vrut să mă determine să merg mîine la reuniune, dar aicea n-a mers. Seara el s-a culcat mai devreme, iar eu mai tîrziu. Am citit la istorie și la engleză (Pop), după care am scris jurnalul.

Azi n-a fost o zi prea friguroasă. De aceea, încă nu iau paltonul.

Sîmbătă 11 februarie 1967. După ce-am scris jurnalul aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris trei scrisori. Una lui Mircea, una buniței și una la Radio Moscova. Azi dimineață pînă a merge la școală am învățat la engleză (cu Pop). La ed fizică s-au pus note. Am făcut exercițiile în fața feteleor. Eu am făcut aiurea și, pentru ”bătiae de joc” – 7! H.N. – 9 și Gozec Victor – 8. Restul orei am jucat baschet (noi, băieții). În general, în clasă se constată o delăsare la învățătură. Toți spun că învață (doar) la cele trei obiecte și le neglijează pe toate. La latină și rusă, istorie și geografie demult nu le mai dau atenție. La rusă am fost tare distant cu Magopăț…. (profesoara Dolenciuc….). La biologie ne-a dat extemporal la șase dintre noi, în prima bancă. (toți băieții + două fete). Am scris comsi-comsa (pe-un 6). Azi aș fi vrut să mă întîlnesc cu T0 să-l întreb dacă să merg sau nu la petrecerea lui Gozec. Ar fi ”material” (L.D.: material = băutură) + distracție. Toader era dus la film cînd am ajuns acasaă. Pînă la 4.30 am învățat lecția la limba engleză. Se vorbește despre o nouă restructurare a anului școlar (pînă la 26 aprilie).

Azi am primit o c.p. de la mama. Cică mi-a cumpărat stilou și mi-a găsit caietul de cuvinte la limba engleză + manualul de limba română pentru clasa VII-a.

La ora 5 am fost la Pop, cu Albu. La ascultare a mers bine. Apoi ne-a predat ”Beck Sharp s First Experience of the Nobility”. După ce ne-a predat lecția l-am rugat să verifice dacă e bună traducerea la Question 1 ”50 Years of Soviet Power”. Cît am tradus a fost bine. De la Pop m-am dus la CEC, am scos 23 de lei, apoi am mers la poștă și-am cumpărat timbre pentru India și Trinidad (par avion simplu cîte 5.60, deci 11, 20). Mi-am cumpărat și 10 c.p. (să fie). Teddy nu era acasă. A plecat la reuniunea de la noi de la școală. De cînd am venit și pînă la ora 0.30 am scris încontinuu scrisori (și toate în dublu exemplar). Am scris la: Natașa, Shital și Ladhar (URSS, India și Trinidad). Apoi i-am scris și lui Mircea o c.p. Pînă la ora 1 am scris în jurnal. Nu e o muncă prea ușoară nici scrisul ăsta…

Duminică 12 fenruarie 1967. Cu toate că aseară n-am închis ochii pînă după ora 1, azi dimineață m-am trezit la 7.30.  (Toader a venit aseară la 11. S-a distrat foarte bine și s-a sculat la 9.

Înainte și după dejun, am citit ”Moscow News” urile și-am compus scrisoarea pentru concursul ”5o de ani ai puterii sovietice”. Apoi  am trecut-o pe curat +  1 coupon. Pe la 10.30 am plecat în oraș. Am mai cumpărat ceva timbre și am pus cele 4 + 1 scrisori și c.p pentru Mircea. Am trimis în: India, Trinidad, Moscow (Natașa și pt concurs). Cît am umblat prin oraș mă lua vîntu pe sus (aveam flaneaua și paltonul pe mine). Grozav vînt! Mi-au înlemnit urechile! După masă am mers pe la internat (am tras o cîntare) apoi am mers cu Telucu la film de la 2 la 5 (5 lei): ”Mondo cane” – italian. Apoi, pînă seara am scris la engleză: 16 pagini și am început la română – 4 pagini. În seara asta  d. Nicu a trecut pe la grădina de vară și s-a pilit. În seara asta am stat numai pînă la ora 11 (totuși nu-s tare obosit).

Luni 13 februarie 1967. În ora de rusă am împletit niște nailon în patru. N-aveam nici o grijă la acest obiect. L-am și pus deoparte. De asemenea, la matematică. La ed fizică a venit și Mafteian Vasile din F și am făcut lupte și trînte, Nu știu cum, dar l-am dat la amîndouă. La trîntă am căzut amîndoi și mi-am zdrelit un genunchi. La luptă l-am pus în tuș și cînd vroia să se întoarcă s-a lovit la nas și i-a curs sînge. La diriginție, diriginta ne-a adus o veste mare. Anul școlar pentru clasa a 11-a se încheie pe data de 26 aprilie 1967, urmînd ca apoi să se facă pregătire pentru maturitate la cele trei obiecte. Tak harașo! (Bun așa!). Se zice că anul acesta, fiind ultima serie (cu 11 clase) o să ne treacă mai ușor. La chimie – oră liberă. La engleză m-a agățat și nu prea eram în formă. Totuși, tot ce m-a întrebat a mers. Am răspuns cam anemic.

Pînă la 7 n-am pus mîna pe cărți. Am scos 25 de lei și mi-am cumpărat un glob terestru de 10 cm. diametru (18.50 lei – foarte simpatic și util). Seara, jucîndu-mă cu Nicoleta i-am spart lui Toader o lentilă ce era deja crăpată. M-am culcat la 10.30.

Marți 14 februarie 1967. M-am sculat la 7. La fizică m-a agățat tocmai azi: prima dată cînd n-am învățat trimestrul ăsta. Un 5 chinuit. Am 8 în primul extemporal la biologie. La română am luat V. Em. Galan La istorie am scris tot ce a spus tovarășa profesoară într-o oră. Ne-a spus că interpretarea istoriei de la 1923 încoace e complet schimbată după noile concepții.

Telucu s-a certat cu Mariana. Ce păcat!

Azi a fost o zi minunată, senină și curată

Miercuri 15 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și-am făcut patru ”manifeste” la geografie, care m-au ajutat foarte mult la teză. Mi-a căzut ”Cărbunele și industria carboniferă” (a mers…). La matematică, prof. mi-a făcut obs. că citesc la altceva și că ”dorm în bancă”. La biologie a adus și cel de-al doilea extemporal și m-a ascultat. Am știut. Zăicescu: ”Vezi măi Druguș măi, tu te-ai ridicat față de primul trimestru. Tu înveți, dar ești potlogar. 7!”. După ora de rusă a fost diriginta și ne-a ținut pînă la ora 2 cu teorii mai mult și mai mult neplăcute.

Joi 16 februarie 1967. Ziua ceferiștilor. Luptele de la Grivița. La socialism ne-a dat extemporal (jumate de clasă l-a schimbat, iar eu l-am … rupt pe Croitoru). L-am făcut pe 9. La fizică a predat o lecțioaie pe care n-am de gînd s-o mai învăț. La română, în al doilea extemporal: 6! Enigmă: Dacă în primul extemporal am scris f bine am 5, în ăsta am scris așa ca să fie scris și am 6! În ora de istorie am învățat la engleză, cu voia profesoarei. Azi s-a citit ordinul de eliminare a elevilor Derevlean și Trufin Rodica (cl XI-a C) pe trei zile. (făceau dragoste și i-a prins Barbina). La chimie – oră liberă. Baba m-a lăsat să am grijă de liniște, dar eu n-am scos nici o vorbă și toți roiau în voia lor. La engleză a fost inspecție: a venit directoarea și am tăcut chitic.  După masa am făcut o lucrare de 10 pagini la Romanticism și-am început să scriu la limba română. I-am scris o felicitare mamei pentru împlinirea a 34 de ani. De fapt îs 39! Azi am primit o scrisoare de la Galați (o vedere). Mi-am cumpărat Oscar Wilde, The Happy Prince and other Tales (3.50 lei).

Vineri 17 februarie 1967. Azi mama a împlinit 39 de ani și sper că a primit felicitarea mea. Aseară m-am culcat după ora 11. Dimineața m-am sculat la 6 și-am învățat la toate materiile: n-aș fi vrut să iau astăzi o notă rea. La psihologie ne-a predat despre afectivitate, emoții, sentimente etc. A fost foarte interesant. Cică cei ce se îndrăgostesc greu își mențin mult acest sentiment, pe cînd cei care se îndrăgostesc repede, uită repede (pe baza unui principiu din fizică). La engleză ora a trecut aproape cu verificarea. Eu am scris 10 pagini și Pop a spus: ”E bun!”.

După această oră m-am dus să mă îmbrac, dar cîteva moace (Nichiforiuc, Șcheianu, Puha, Băimăcean ș.a.) mi-au ascuns galoșii. Am plecat, ele mi i-au aruncat pe geam, dar nu m-am mai întors. Am venit fără galoși acasă… Pînă la 4 am scris la limba română și la limba engleză pentru marți. Am luat o carte în limba engleză de la Simota. ”The drummer boy”. Simota a primit trei plăci din Italia (Morandi, Celentano, Ella). De la 6 la 7 am fost la baie. Apoi am jucat șeptic și m-am culcat la 10.

Sîmbătă 18 februarie 1967. Ieri am primit de la Mircea un plic cu 15 vederi în valoare de 19 lei. Dar n-a pus scrisoare în plic.

M-am sculat la 6.30 Toader are meditație la limba română. Lunea și vinerea are la matematică iar eu am la engleză marțea.

Se vorbește mult despre o planetă – cometă sau nu știu ce altă prostie care ar trebui să cadă pînă pe 24 februarie. Unii au și auzit că a căzut în Australia…. În fine, zvonuri! La ed fizică am făcut saltul peste capră apoi am jucat baschet. La latină ne-a făcut pregătire pentru teză. La istorie – teză. A picat ”Lupta maselor muncitoare din România împotriva primului război mondial”. Homocronia copiantă. Am scris pe-un 5-6. A venit Truță (Cojocaru din Grămești) și mi-a adus: un stilou, o carte de gramatică și caietul de cuvinte la limba engleză. După ore am stat acasă pînă la 5 (Apoi – la Pop!). Pentru data viitoare programul (schimbat) va fi de la 4 la 6.

Azi a fost o minunată zi caldă. Mi-e ciudă că mama nu mi-a trimis nici o scrisoare și-s aproape sigur că am vreo 4-5 acasă. M-am culcat la 10.30

Duminică 19 februarie 1967. Ceva neobișnuit și curios. Am reușit să ne sculăm amîndoi abia la ora 10. Cînd mă spălam a venit Atănăsoae și i-am făcut traducerile și rezumatul la ”Poem despre Napoleon” (Am eu grijă!).

Azi e o zi minunată, cald, soare, lumină, cer minunat albastru. Parcă vine primăvara și natura renaște la viață. În astfel de zile nu-mi vine să fac nimic altceva decît să contemplu frumusețile naturii. Și cînd te gîndești că asemenea zile frumoase o să mai vină și eu o să am tare mult de învățat. Acum nu mă omor cu învățatul prea tare.

Azi am mai făcut cîteva fotografii cu Toader (cu trei lei buc., dublura doi lei). Azi i-a venit lui Toader de-acasă. A primit acolo o scrisoare din Cuba. (Mayra Arencibia Gonzales). Asta vrea ciorapi negri perforați!

După masă, de la trei, Toader a plecat c-un prieten – Costică – în oraș și a venit la 8 (a fost la film). Eu am stat și mi-am scos mai bine de 300 de cuvinte la engleză (de la începutul trimestrului). A fost Telucu și Mafteian. În atîta timp liber n-am învățat deloc lecția de azi și n-am făcut darea de seamă pt adunarea de miercuri.

Luni 20 februarie 1967.  O zi frumoasă, caldă, senină. Zăpada se topește și peste tot e o apăraie… La ed fizică am făcut cîteva sărituri apoi ne-am ținut de prostii – cu Geta Nichiforiuc (”Druguș! Iar te ții de fete! Numai de asta te ții!” Eu: ?!?!). La matematică a adus tezele: 17 de 4, 15 de 5, doi de 6, un 7 și-un 9. Eu am 6. Îs bun! La chimie și engleză a predat. După amiază Toader se duce la film. Îmi fac socoteala că am timp liber. Mă duc și eu (cu el).  Mergem la ”Diplomatul gol”, film unguresc. Bunișor, de un umor cam grotesc. După film, am jucat cărți, am citit ziarul. Toader se pregătește cu răspunsul pentru Mayra. Mîine avem amîndoi teze și un orar greu. It makes no difference! Eu am la limba latină unde nu-i de învățat. T1 are la istorie. Seara ne-am apucat să ne sugem sîngele. În special la mușchiul de la mîna stîngă a ieșit aproape la suprafață și așa a rămas. Interesant! Seara ne-am culcat pe la 10 după ce-am mai citit niște lecții la engleza fără profesor.

Marți 21 februarie 1967. Dimineața m-am sculat la 6 și am mers la școală. Am făcut meditația la limba engleză, apoi de la 7.45 la 9 am dat teza la limba latină. Am stat cu Lungu Oltea în ultima bancă. Primul text  afost din carte și mi l-a dictat Lungu. Restul am făcut după capul meu… Își poate închipui oricine ce-am scris. La română l-am luat pe Titus Popovici. La socialism a ascultat ultimii elevi fără notă, apoi a predat despre Război și Pace. Economul a infirmat toate zvonurile cu privire la cometă și meteorit. Economul: ”Mai interesant este că s-au observat un fel de farfurii zburătoare”. La istorie, prof. a vorbit despre crearea P.C.R. și ne-a spus că tov Ceaușescu are maxilarul de jos din aur sau din platină. (i-a fost rupt în timpul schingiuirilor din închisoare). Am venit la 1 acasă și-am scris o c.p. acasă. Am fost cu T1 la Nicu Bujdei după poze, dar nu erau gata. După masă a fost Costică Lungu și i-am făcut niște traduceri la engleză. Azi e iar cald și-am făcut o bulgăreală pe-afară. Pe la 7.30 T1 s-a dus să se întîlnească cu Natalia. Toader către gazdă: ”Dom Nicu, m-a chemat la UTC tov Fasolă”. Eu am avut grijă să-i fac semnale cu lumina: linie-punct-linie-punct-linie-punct = nu-i pericol. Punct – linie luuuuungă – punct = Pericol! Hai acasă!

Miercuri 22 februarie 1967. Aseară mă prăpădeam de rîs cum îi povestea Toader lui dom Nicu cum a fost la UTC (am așteptat degeaba…. șamd).

Azi dimineață ne-am sculat 5.30 – 5.45. Dacă ieri n-am prea ”avut cînd” învăța, azi dimineață, după 15 min. de sport și o ieșire la aer curat am reușit să învăț la cele trei obiecte (geografie, română, biologie).

Noaptea a nins, dar peste zi s-a încălzit. Bălțile domină trotuoarele și ”pîraiele curg iute, șoptind”, însă mugurii nu se prea văd îmbobocind, dovadă că primăvara e încă departe.

Azi trebuia să avem adunare generală, dar s-a amînat. Nu știu cum să fac materialul. Azi la școală s-au întîmplat multe ”evenimente”: 1. Neculcea a luat bătaie de la unul de-a 10-a (după care respectivul ”chiștoc” și-a luat porția de la colegii lui Neculcea); 2.  La geografie a dat extemporal. Profesoara a mers mereu printre rînduri și a observat cine copie și cine știe. De copiat n-a prins, dar după ce-a strîns extemporalele, a scos deoparte trei extemporale zicînd: ”Astea-s făcute de-acasă” (Sfichi Ana, Nenati Lucia, Moroșan Maria). Profesoara, bună la suflet, nu le-a pedepsit, ci le-a pus să mai dea un extemporal. Lui Nenai însă i-a găsit extemporalul boțit în bancă și n-a mai lăsat-o să scrie a doua oară. Aceasta s-a dus la loc, a pus capul pe bancă și – ce i-o fi venit ei să facă un teatru? Își cere voie să iasă afară, apoi… leșină lîngă calorifer. Profesoara se sperie, în clasă – rumoare. Aproape toți știau că se preface și rîdeau. Profesoara și-a dat și ea seama și i-a spus: ”Nenati, poate vrei să mergi la artă dramatică? Foarte bine, o să ai succes, dar nu începe să te pregătești astfel” Au urmat plînsete și jurăminte din partea … leșinatei care spunea că așa leșină ea și altele… Pînă la urmă, profesoara, înduioșată, și-a cerut scuze și a ieșit aproape plîngînd din clasă. E o profesoară foarte bună, atît ca om cît și ca, virgulă, cadru didactic.

În pauză, diriginta m-a luat deoparte și i-am spus cum a fost (n-am avut nici o părere, am spus doar părerea clasei). În pauză și în ora de matematică diriginta i-a ținut o teorie și i-a arătat toate faptele ei ce le are la activ, arătîndu-i adevărata ei față… În orice caz, Nenati Lucia s-a făcut de toată rușinea în fața clasei și aș da orice să nu fiu în pielea ei. În clasă nimeni nu-i dă nici o atenție.

La română m-a ascultat la ”Străinul” – 7. La rusă n-am vrut să mai știu de nimic și m-am dus cu Neculai Halip în ultima bancă. Azi am făcut lupte cu Derevleanu din C care iar se ține tare, dar mereau îl puneam pe jos. Cred că sînt puțini în școală care să mă doboare. Am eu metodele mele (cea descrisă în cearta cu Lungu Dragoș etc.)

După ore am halit cam slab, am dormit două ore apoi m-am pus pe scris și-nvățat. Știu bine cele 1000 de cuvinte începătoare la engleză. Pe la 5-6 s-a adus pîinea, iar doamna s-a dus în vecini. Noi, flămînzi, i-am mîncat vreo 5 sarmale și trei sferturi de pîine. Apoi, pe la 8, am halit din nou (n-a zis nici pîs!). Ieri am scris cu lux de amănunte lecția 13-a la limba engleză, iar azi am învățat-o. Seara am făcut ”manifeste” la chimie (T1 a făcut la l engleză). Cred că dacă m-aș potrivi încă aș mai avea de scris. Azi i-am scris o c.p. buniței. M-am culcat la 11.

Joi 23 februarie 1967.  M-am sculat la 6 și-am învățat la română, istorie și engleză. La socialism a ascultat pe cei cu note rele. La fizică a predat. La istorie m-am anunțat și mi-a pus numai 8. Bun și atît. La chimie, Gozec Victor a înhățat un 8… La engleză ne așteptam să facem recapitulare. Foarte calm, Pop a predat, apoi, cînd mai rămăsese un sfert de oră, a spus: ”Și ziceți că aveți teză? Nu-i nimic. O să vă dau o teză cum n-ați mai dat. Una experimentală și pentru mine, la nivelul clasei a XI-a umanistică. Și vă spun și subiectul: o traducere din limba română în limba engleză. Pentru asta aduceți-vă dicționarele.”Ne-a pus pe toți în coadă.

Azi e o zi foarte frumoasă, cu un cer foarte albastru, ca în Italia sau Cuba.

Azi, Albu mi-a spus că corespondenta ei din Mașcăuți mă îndeamnă să-i scriu Svetei. Toader a scos fotografiile. Au ieșit vreo 7 bucăți pt mine (bunicele). Acasă i-am scris Svetei (+ o insignă de polisportiv. Gr. II). Toader a fost la film. După amiază am fost în oraș, am scos 40 de lei de la cec, am cumpărat două mărțișoare (6 lei) și am plătit fotografiile (20 lei). Seara Toader a scris în Cuba la Mayra lui. Am fost la PTTR (poștă) – mai bine recomandat decît simplu par avion.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 347 Miercuri 13  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (76).


Marți 31 I 1967. M-am sculat la 6 și la 7 am ajuns la școală. Un ger de -25 de grade. La ora de meditație de la limba engleză am fost în centrul atenției lui Pop; m-a scos la tablă, am scris rezumatul, apoi am citit și-am tradus. La fizică, predă mereu. De asemenea, și la celelalte obiecte: istorie, latină etc.

La ora 1 am venit acasă, am halit și la 2 am fost în oraș: am vrut să-l întîlnesc pe T0, dar nu l-am mai văzut.

Am vorbit cu Simota să-mi dea timbre și să timbrăm scrisorile cu falsuri din astea.

Dupămasă am învățat la biologie și mai puțin la celelalte. Seara am făcut sport. Vroiam să stau în mîini apoi să facem flotări în poziția asta. Toader n-a reușit la început. Eu: ”Mă, parcă ești o domnișoară!” și mă avînt să stau în mîini. Dar elanul a fost prea mare și cînd am căzut o dată, am crezut că s-a sfîrșit lumea. Am tras doi dumnezei și m-am liniștit.

Miercuri 1 II 1967. Azi începe Luna cărții la sate. Dimineață m-am trezit aproape bolnav. Mă ustura în gît și abia respiram. Dimineață – un ger teribil care mi-a agravat ”boala”.

Mi se pare că am doar 5 la limba română (surpriză!).

După ora 1 trebuia să avem informare politică, dar n-a venit Luchienița și după ce-am plecat eu au plecat și ceilalți (Pleacă șefu – plec și eu!).

Dupăamiază au venit doi frați pe la Toader. Abia azi și-a sărbătorit ziua de naștere. A luat 100 de lichior și 100 de lei. A fost și Telucu pe aici. Pe la 5-6 ne-a ajuns foamea. Ca să le arătăm ”oamenilor” noștri (L.D.: adică gazdelor noastre) că nu-i de-ajunsă haleala, am mers la alimentara și-am luat o franzelă de trei lei. Nu le-a convenit. Seara ne-a întrebat ce vrem să mîncăm și ne-a făcut lapte cu mămăligă (mai vreți?). Cu franzela și cu asta ne-am săturat. Seara am vorbit cu Toader despre viitor. Admiterea este ultima piedică. Cred că o să merg sîmbătă acasă.

Joi 2 februarie 1967. M-am trezit c-un guturai a-ntîia. La școală mi-a curs mereu nasul, am umplut două batiste. Strănutam și tușeam des. Am fost la cabinet dar nu era doctorul. Azi ne-a pocnit cu două extemporale la care ne așteptam. La chimie ne-a fentat urît dar am avut un noroc enorm și la nr. meu (2) a dat lecția de azi pe care am știut-o f bine. (+ cu o ”fiță”) (L.D.: fiță = fițuică). La celălat număr a dat din urmă și i-a rupt.. La engleză, la fel: take a sheet of paper, please and… Control paper! Fielding – activitatea literară cu privire la fragment. Pop mă solicită mai des acum.

Pentru mîine nu prea am de învățat. Am citit la biologie. Doina H. merge la 5 la Pop. .. În urma ”faptului cu pîinea” azi ne-a ținut bine: dimineața și seara – cacao. La amiază – două feluri (borș și pireu cu pîrjoale)… Noi sîntem învățați să facem reforme și… reușim!

Pe la 2.30 – 3.30 am fost la internat și-am jucat șeptica (Haiuță, Florea, Hamza). Seara am făcut o baie fierbinte și-am luat un antinevralgic.

Vremea s-a mai ameliorat și-i bine.

Vineri 3 februarie 1967. La educație fizică am lucrat cu tot elanul, dar nu fac exercițiile prea corect pentru notă. Plus de asta simt că mă doare șira spinării. La psihologie n-a ascultat pe nimeni pentru că toți cei pe care-i nimerea ziceau că n-au învățat. Economul a predat, apoi a spus povești. La engleză l-a ascultat pe Mafteian apoi a predat despre Burns.

Azi la școală am fost destul de vesel și limbut (Gozec: ”Bine că ți-a mers”). După masă am citit un pic la fizică și la biologie. De la 5 la 7 am fost la baie. Am stat sus, pe ultimul rînd de bînci, și m-am spălat bine. Prandea glumea cu noi.

Seara a fost Simota pe aici, dar nu mi-a mai adus nici o noutate. N-a făcut decît să se laude și să umfle vechile povești. Îmi face impresia că-i un lăudăros, un fățarnic și mai ales nu se ține de cuvînt. Ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 4 februarie 1967. Mi se pare că am un 7 la geografie. La fizică am dat extemporal. Ne-a dat vreo 5 întrebări și cu toate că știam materia tot am făcut vreo 3-4 greșeli. Cred că-mi pune 6. La istorie ne-a bifat un extemporal (Mișc. muncit. la sf. sec 19) – tras cu ochiul la sursă. De la noi din clasă au fost trimiși acasă patru elevi care-au fost găsiți cu microbi de scarlatină (Albu, Burciu, Pîrghie și Moisuc). După masă (începînd cu ultimele ore de școală m-a apucat iar melancolia (Economul zice că melancolicii trăiesc mai mult). După masă am jucat cărți, am învățat la engleză, apoi a venit Telucu pe-aici. Toader s-a dus la film cu Natalia (de la 4.30 la 8.30). Eu am fost pe la Simota (are o soră, Ioana). De la 5 am fost la Pop. A făcut ”procitanie”. Ne-am descurcat. ”Aproape bine”. Ne-a predat ”Dombey and Son” f mult. I-am cerut și mi-a dat Czechoslovak Youth. A plouat zdravăn.  Seara am stat tîrziu, am scos vreo 8 adrese, am făcut un prototip, apoi l-am copiat încă o dată. M-am culcat la 11.

Duminică 5 februarie 1967. M-am sculat la ora 8. După ce-am terminat cu programul fix (spălat, mîncat) m-am dat pe scris. Am scris șase scrisori: Finlanda, India, Danemarca, Pakistan, Turcia și Indonezia. Cînd o să le dau la poștă, mă seacă de bani și… timp. I-am scris și buniței. Azi am vrut să merg acasă dar m-am răzgîndit și m-am dus numai pînă la autogară. L-am întîlnit pe Leon Abobului care mergea acasă cu (cursa de) 11. Am scris o scrisoare și i-am dat-o s-o ducă acasă. Mi s-a stricat penița și trebuie să scriu cu roșu.

Azi e o zi f caldă, senină, totul respirând viață și primăvară. Asta mă încîntă și mă scoate din letargie, dar rămîn în casă. De la 12 la 6 am scris 12 pagini la engleză. Îmi cînta capul! Și nu e deloc ușor. Au fost băieții pe la mine (Atănăsoae, Mafteian, H.N.). Toader a venit la 4.15.

Luni 6 februarie 1967. Aseară la 5.30 Toader a plecat în oraș să se întîlnească cu Natalia. Gospodarii nu sînt de acord cu întîrziatul prin oraș. Ca să nu aibă neplăceri cu gazda, Toader s-a sfătuit cu mine și-am stabilit un cod de semnale. Dacă ei (găzdașii) n-au venit încă acasă înseamnă că poate să mai stea, iar eu aprind și sting lumina de mai multe ori. Dacă trebuie să vină, atunci sting lumina pt cîteva minute. Asta la 7.30 punct. Cînd a venit mi-a spus că i-a ajutat semnalul și s-a distrat cu Natalia pe chestia asta.

Azi dimineață am fost la poștă și am dat scrisorile (India, Indonezia, Pakistan – cîte 5.60; Finlanda, Danemarca și Turcia – cîte 2.20).

La ed fizică am stat degeaba.  Și m-am ținut de prostii cu Gavril (Ica, Geta ș.a.). La diriginție ne-a vorbit iar despre familie. Mă întreabă baba la începutul orei dacă știu ce-i familia. Eu: ”Nu știu!” Apoi explică și vorbește toată ora, și la urmă: ”Druguș, ce-i familia?”. Eu: ”Păi…, familia este…”. Fetele  (N.L.) au rîs că nu știam cum e cu familia. Nu-mi pun deloc problema acum. După mine, nici n-ar trebui să se vorbească astfel de teme la diriginție. Dacă e numaidecît și prezintă ”importanță de stat” atunci să ne lase să mai creștem și pe urmă… La matematică m-a agățat și nu știam o boabă. Formula era pe tablă; c-un pic de gîndire și-un calcul rapid i-am scos un 8. La engleză a ascultat și-n același timp ne-a predat rezumatul. Au intervenit schimbări în programa de admitere. Trebuie LIMBA și literatura română. Mă tem să n-o dau în bară cu româna. De la școală am trecut pe la Albu și i-am dus un caiet de engleză. Atunci l-am văzut pe T0 care intra tot la blocul 3, scara A. Ne-am întîlnit și – mîine la 5 și 15. Acasă, surpriză: un colet de la bunița. M-am dus la poștă și l-am ridicat apoi am stat de la 3 la 4 și 15 la autogară și l-am așteptat pe Leon A. să-mi aducă ceva de-acasă. Dar văzînd că nu mai vine cursa am venit acasă, am desfăcut pachetul și-am găsit numai dulciuri + săpun de față, de ras și-o pastă (de dinți). Restul: biscuiți, portocale și-o lămîie, zahăr, napolitane, șocolate – toate astea în valoare de 60 de lei. După asta am mers la autogară. Autobuzul venise de cîteva minute. Să crăp de ciudă! Și așteptam cu o mare nerăbdare scrisori, ziare și cărți. Am scos 50 de lei de la cec (+ 3.20 dobînda) am luat o mapă de plicuri de 3.50 (Diana cu ciuta) – roz – apoi m-am întîlnit cu Gavril. Mi-a dat o cafea neagră. Era fierbinte, noi ne grăbeam și ne-am cam fript.

Am fost pe la internat și-am luat un caiet de limba română. A fost Simota pe la mine (a scris o scrisoare) și a plecat. Eu am stat și-am scris la română pînă la 10.

Azi – o zi caldă, zăpada e în două cu apă și se topește mereu. Am mare noroc de galoși. Azi Toader a fost la film. Seara m-am culcat mai devreme ca altădată.

Marți 7 februarie 1967. Ne-am sculat la 6. La latină – aduce extemporalele. Druguș – 4. Apoi: ”Ți-am făcut patru din 3!”. Diriginta tocmai îmi spusese să fac ”bairam” celor care iau note proaste, iar eu am făcut pocinogul. Baba Badac: ”Druguș, eu am observat la tine o pasivitate totală față de acest obiect încă din clasa a X-a. Eu nu știu de ce a admis tovarășa directoare venirea ta aici!”.

La română, Hlinski îmi spune că o să am mari decepții cu scrisul ăsta al meu… La soc. a venit economu jumate de oră.

A fost mama pe la mine și mi-a adus cele trebuincioase (multe scrisori din India, din Trinidad și de la Moscova (Natașa și Radio). O mare bucurie. Am primit vederi și insigne.

După ore am fost pe la Albu, apoi acasă. Pînă la 6 am vorbit cu mama. Mi-a adus ziarele și cărțile. La 5 am fost în oraș și mi-am cumpărat un stilou de 17 lei și-o cerneală.  M-am întîlnit cu T0: Information about V. (decretul). Another task: so called Voican, cl. XI-a de la Lic.1. Toader a început să scrie în jurnal. Ne-am culcat la 10. Mi se pare că am mîine o teză (la matematici superioare).

Miercuri 8 februarie 1967. Zăpada se topește pe zi ce trece și stăruie un aer primăvăratec. Toader s-a cam răcit cu Telucu. (Acesta s-a apucat s-o informeze pe N. despre ce face el prin clasă…). Țibu Silvia m-a rugat să-i scriu în Oracol. Eu: ”N-am timpm; m-a rugat alta să-i scriu”.

Azi dimineață ne-am sculat la 7, dar dacă știam că mă verifică la toate obiectele, mă sculam la 5. La geografie a vrut să dea extemporal, dar a întîmpinat rezistență și… a ascultat. M-a agățat și…. 6! La matematică teză: a dat cel mai ușor posibil – o problemă pe care o făcusem la tablă și-am luat atunci 8, și două derivate. Cred c-am făcut-o pe-un 6. La română – extemporal: ”Un om a trecut peste muți” (pe-un 6). La biologie – extemporal – lecția de zi (selecția naturală). Cred că voi lua mai mult de 6. La rusă – recapitulare. M-a agățat în ultimile minute și mi-a pus un 6.

Azi am fost vesel la școală.

După masă cerul s-a înnourat și a început să ningă. Am primit o scrisoare de la Mircea. Pe mîine am avut de învățat numai și numai la engleză. Mi-am făcut eu un rezumat și-am învățat.

Joi 9 februarie 1967. Am dormit iar pe rupte. Azi, după cum mă așteptam, nu m-a deranjat la nimic. După ora de socialism l-am rugat pe Economu să-mi spună despre primele decrete ale puterii sovietice. Mi-a spus un pic și m-a îndrumat spre bibliotecă.  După căutări asidue am găsit cel mai bun răspuns posibil la Question 1 din ”Moscow News” la concursul ”50 years of Soviet power”. La fizică – în laborator și ne-am distrat. La engleză  a predat toată ora. După masă am citit la română. Simțindu-mă obosit m-am culcat și-am dormit două ore (3.30 – 5.30). La 6 am fost în oraș cu Toader și ne-am tuns (o lună). Acasă m-am ras la fauri (L.D. probabil ”favoriți”) și pe mustață (tot de-a lună). Seara mi-am cusut haina și buzunarele la pantaloni. Fac o încercare timidă de a-mi îndrepta scrisul, dar nu văd nici un rezultat. Oricum, cred că scrisul nu mi-e format încă.

Azi a nins și-a viscolit un pic.

Mîine am teză la rusă. Mi-am făcut un manifest = fișă individuală de însușire a materiei. M-am culcat la 10.30.    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 338. Luni 4 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (71).


Duminică 6 martie 1966. După cîte îmi aduc aminte azi Rodica Ruscior împlinește 19 ani.

Dimineața m-am trezit pe la vreo 5.30 și pînă la 7.30 cînd a venit Haiuță să ne scoale am dormitat și-am visat visuri dictate de mine așa cum aș vrea eu să se întîmple. Cum am deschis ochii, imaginația mi-a dispărut și m-am trezit la realitate. A fost și tata pe la mine prin dormitor și mi-a spus să vin la Casa de Cultură pe la 2 – 2.30. M-am dus în meditație, dar n-am scos nici o carte. Am vrut să învăț la economie, dar m-am hotărît să risc. Am băgat economia la loc și-am scos engleza. Pînă la 10.30 am învățat la engleză, dar bine!, iar de la 10.30 la 12 am tradus mult din ”Moscow News” și-a înțeles mai multe. Pedagogul a avut azi chef de glume și a glumit cu mine și cu Toader pe seama ”gagicilor” noastre. La 12 am luat masa după care ne-am suit cu toții la dormitoare. Eu am făcut o baie bună pe tot corpul, mi-am ras puful de pe mustață, m-am schimbat și-am început să împachetez lenjeria murdară în plasă. La ora 2 am terminat cu toate astea m-am îmbrăcat și m-am dus la Casa de Cultură. Aici am întrebat cînd ies sindicaliștii. Acesta m-a îndrumat să merg prin față, că ei sînt în pauză. Am avut noroc și l-am întîlnit pe tata pe scări. Mi-a spus că s-a întîlnit cu diriginta, i-a dat consimțămîntul pentru transferul meu și au mai discutat cîte ceva despre mine. Mi-a mai dat 15 lei (pentru mîncare). De data asta tata a fost mai darnic. Avînd în vedere că încă pot să prind filmul de la ”Unirea” am plecat lăsîndu-i plasa cu bagaje la el. Mi-am cumpărat de 5 lei napolitane și eugenii. M-am grăbit spre film, dar toată graba a fost în zadar. Mai erau vreo 5 minute pînă la începere, sala era plină și coada la bilete era lungă. M-am lăsat păgubaș și m-am hotărît să mă duc la Gigi. Prin oraș m-am întîlnit cu Ion Beldianu, clasa IX-a. L-am convins să vină cu mine la spital pentru ca apoi să mergem împreună la meci. Am mers acolo și mergînd prin coridoare și uși multe am găsit salonul 2 (la parter). El stătea în pat iar în jurul lui era plin de vizitatori: Cezar, Truță Simionesi, un prieten și o rudă de-a lui. Ei au plecat și le-am luat noi locul. Am stat mult și-am discutat cu el și cu vecinul de pat. Am povestit mai multe, apoi am jucat cu Beldianu o 21-a. Am rîs de un băiat de 19 ani căruia îi ziceau ”recrutul”. Dormea tot timpul, nu vorbea cu nimeni, doar surorii îi zicea să-i dea mai repede injecția. Am ieșit de la el pe la trei și-un sfert. M-am dus cu Beldianu la stadion, dar am fost și-am așteptat degeaba. Ne-am întors încet-încet înapoi. Pe stradă ne-am întîlnit cu Gozec Victor și-am mers cu el pînă la linia ferată. De aici am venit singur pînă la internat. Am ieșit pe teren. Băieții jucau mingea. Cînd s-au mai adunat fotbaliști am făcut două echipe și am jucat pînă la 6 făr-un sfert. La pantoful drept mi s-a dezlipit talpa în față. După ce-am jucat, ruptura s-a mai extins. N-am avut chef de joc. Stăteam mai mult cu mîinile în buzunare și mai fugeam cînd și cînd. Cu toate acestea, după ce-am jucat acest ”meci” m-au durut picioarele. Am venit apoi la 6 în meditație. Pedagog de serviciu: Prandea Aristide. De la 6 la 7.15 – cînd s-a dat pauza – am scris în jurnal pentru ziua de sîmbătă, iar de la 7.15 la 8.30 am scris pentru azi. Cum s-ar zice n-am scos nici o carte să învăț pentru mîine. Și am teză la fizică… În timp ce scriam jurnalul Halip N. m-a bătut la cap cu ”Ziua femeii” (aluzie la B.M.). Și-a dat seama că îmi place de ea. Mi-a sugerat să-i cumpăr un slip cu mînecă scurtă… La dormitoare lumina a stat aprinsă pînă la 9.30 (pedagogul e foarte punctual). În acest timp am avut mai multe distracții… Am avut o ciocnire cu Andriciuc (cl IX Lic 1) și pentru că nu vroia să tacă l-am cam muștruluit. După ora 8 m-am dat pe lîngă Arcadie Lungu și-am ospătat bine (a fost omul acasă).

Azi ziua n-a fost chiar atît de călduroasă ca-n alte dăți; totuși a fost plăcut.

Luni 7 martie 1966. Gîndurile și propunerile noastre cu privire la programul de înviorare s-au înfăptuit azi dimineață. Haiuță ne-a sculat la făr-un sfert și după ce-am luat ceva haine pe noi am mers pe teren unde fiecare dormitor cu șeful lui a făcut înviorarea. Noi am făcut exerciții bune cu Babii. Pentru început am făcut înconjurul terenului de două ori. Am făcut apoi cîteva exerciții de respirație după care am făcut exercițiile de la școală urmate de tracțiuni la bară (doar 6 am făcut). Directorul Florea a avut (iar) grijă să ne spălăm toți la pompă. Am venit în meditație înviorat și cu mintea limpede. Pînă aproape de 7 am scris în Jurnal. În jumătatea de oră care mi-a răams am citit o dată ”Electroliza” și o dată ”Energia și puterea curentului electric”. Fără să mă uit la probleme și cu doar atîta învățătură voi da azi teză. Parcă niciodată n-am fost așa de nepregătit.

Dimineața a trebuit să-mi iau paltonul. Cerul era acoperit și vremea era destul de rece.

Înainte de prima oră am vrut s-o aștept pe profesoara Ciobanu la ușa cancelariei. A ieșit însă profesoara Bondor și am rugat-o să-mi aducă caietul de teză la matematică. Mi-a promis că dacă nu va uita mi-l va aduce mîine. M-am dus apoi în clasa IX-a A cu caietul de teză. S-au găsit și cîteva miștocare: ”Dați tezăăă?…” dar nu m-am sinchisit. Am stat în prima bancă de lîngă ușă într-o bancă cu un băiețel foarte isteț (Alexandru Sencovici). A mai dat cu mine și o fată dintr-a X-a F. Ne-a dat la amîndoi același subiect: ”Energia și puterea curentului electric” și cîte-o problemă diferită de a celuilalt. Partea teoretică am mai tras-o de coadă, dar la problemă – tufă! Dacă știam măcar formula vitezei și totul ar fi fost în regulă, dar nici pe aceea n-am învățat-o… Am observat că o fată se uita la mine… Eu am privit-o și-am observat că era foarte drăguță și avea ochi frumoși. Mai tîrziu am aflat că o chema Luța. Profesoara mi-a semnat teza și s-a uitat dacă nu aveam cartea de fizică în bancă. Pe la jumătatea orei am terminat cu teza și cred c-am făcut-o pe-un 4 sau 5.  Prima oră am avut  latina și nu m-a pus absent. Ora a doua am avut economie politică. Ca de obicei în ultima săptămînă n-am mai citit și la economie. Am avut noroc că-s la sfîrșitul catalogului și nu m-a ascultat. De fapt, absolut nimeni nu știa lecția și la toți cei cinci ascultați le-a pus 4. A predat apoi lecția veche și a început un pic din cea nouă.

Cînd am ieșit pe coridor mă aștepta o bucurie: a venit Mircea. M-a întrebat cum mă simt în noua mea calitate de umanist, note și… alte fete. Mi-a spus că a venit să se intereseze de serviciul de taxator. A rîs de mine cînd a auzit povestea cu al doilea pachet de la bunița care era de fapt tot primul. Mi-a spus că tata e mulțumit de mine, după cum m-a lăudat diriginta: bun, modest, …. viitor ambasador!! Am mai povestit diferite întîmplări și astfel a trecut pauza mare. Cînd a plecat mi-a spus că poate ne mai întîlnim azi.

Ora următoare am avut muzica. Pentru început, s-a făcut jumătate de oră de diriginție cu analize și altele. Cei care nu fac cor au fost ascultați și s-au încheiat mediile fiind ultima oră de muzică din trimestrul II. Diriginta a scris ceva la catedră și a pus-o pe Nenati Lucia să citească despre compozitori germani (din manual). Eu m-am îndeletnicit un pic cu chimia, cînd deodată s-au terminat compozitorii germani și au venit cei englezi și americani. Diriginta m-a pus pe mine să citesc zicînd că nu oricine poate citi englezește. Am citit frumos primele nume dar cînd am ajuns la un oarecare Purcell m-am gîndit că nu poate fi englez și-am pronunțat ”purcel”. Clasa și diriginta au izbucnit în rîs. De fapt se citea ”parsl”și diriginta m-a corectat. La sfîrșitul orei Lucia Nenati a venit la mine și m-a rugat să-i spun cum se citește ”Foote”. Mi-am dat seama ce vrea și i-am zis: ”Lasă că știi și tu” (a rîs și ea înroșindu-se).

În pauză m-am întîlnit pe scări cu vecinul de pat al lui Gigi. Ne-am salutat. Azi, după ora de fizică am luat o mutră supărată pe care am menținut-o aproape în toate orele. Nu m-am uitat în stînga decît de puține ori. Astăzi ea (B.M.) a venit îmbrăcată cu un pulover alb, de lînă. Mi-a restituit cei trei lei, cu mulțumiri.

Ora a patra am avut chimia pe care o-ndrăgesc ca sarea-n ochi. Cred că de asta e vinovată și profesoara Luța prin felul ei de a fi. A întrebat cine n-a dat extemporal la chimie și am fost singurul. Mi-am dat seama că mă ascultă și-am început să citesc cîte ceva și să fiu atent la tablă. Spre sfîrșitul orei a început să mă întrebe și pe mine. Din fericire am știut primele întrebări. Mi-a pus însă și niște întrebări aiurea: cu cine se combină NaOH și să-i scriu ”ecvații”. Le-am încurcat un pic la ultima reacție. Mi-a pus 6, dar după cum am văzut că notează ea de obicei și comparînd cunoștințele mele am fost bucuros și de-atît. Pt data viitoare ne-a dat de învățat metalele alcaline și alcalino-pămîntene (două capitole). După cîte văd, asta-i mai pretențioasă la materie și mai zgîrcită la note și explică mai bine decît Luța (din a X-a D). După ora de chimie am avut educație fizică. Deoarece sala a fost ocupată, a trebuit să stăm în clasă cu profesoara. În ora asta ne-a făcut mediile iar noi ne-am distrat cu ce-am vrut. Pe mine m-a încheiat cu 8. Profesoara a fost bună cu noi și ne-a promis cam multe. După ora asta pe care o pot considera liberă am avut limba engleză. Ca de obicei, Pop a întîrziat un pic, timp în care am mai citit sau tradus cîte vreo propoziție celor care mă rugau. Azi s-a făcut toată ora ascultare. La început Pop ne-a făcut atenți asupra cîtorva fapte (cum salutăm pe stradă și alte norme de comportament în societate). A ascultat-o pe Albu Dorina (f ușor) și i-a pus 10. Pe alții mai slabi i-a ascultat la exerciții (ceva mai greu). După cum am mai spus, nu sînt de acord cu sistemul de notare a lui Pop. Pe elevii pe care-i consideră buni îi ascultă puțin și ușor, pe cînd pe restul îi bîzîie pentru fiecare greșeală. Mi se pare că se fac unele deosebiri între unii care-s membri de comitet (Gherasim, Albu) și alții care nu-s. El ne spune că este exigent, dar nu-mi place o astfel de exigență.

După ce-am luat masa la cantină l-am luat pe Toader și-am făcut cu el o plimbare pînă pe la cinematograful ”Unirea” și înapoi. Clasa X-a D are un secret în legătură cu ”Ziua femeii”. Oricît l-am tras de limbă pe Toader, nu mi-a spus. Am ajuns la 3.30 la internat. Începusem să scriu în jurnal cînd a venit Mircea la mine. Am ieșit pe coridor și-am discutat. Mi-a spus toate întîmplările lui de azi. Cu mare greu l-au încadrat taxator. A dat și un examen scris (cele patru operații). Ceea ce-i mai prost e că i-a dat trimitere la policlinica din Pașcani să-și facă acolo examenul medical, care-i destul de serios. Unii l-au speriat că acolo îl pică. Acum se pune problema banilor de drum. Am plecat cu el în oraș să împrumutăm bani. Mai întîi ne-am dus la autogară. Aici Mircea a încercat să împrumute de la Amariei, de la Truță și Hărăluță Cojocaru dar nimeni n-avea. Eu m-am întîlnit cu Stelu Ruscior. Am vorbit cu el ca două vechi cunoștințe (Rodica vine în vacanță pe 22 martie  66. Negăsind nicăieri nimic am venit cu elș la internat. Aici – ultima speranță – l-am rugat pe Toader să mă împrumute cu 50 de lei. Cu anumite condiții (pînă vineri) mi-a împrumutat 40 de lei. Cu banii mei de cursă i-am făcut lui Mircea de-un dus și-un întors. El mai avea 8 lei pe care i-a ținut pentru mîncare și treaba e făcută. Am mers cu el pînă în oraș, am intrat la librărie și am scos cei 23 de lei pe care-i țineam pentru vederi. Am luat o mapă cu 10 vederi de la Vatra Moldoviței care mă costă 16 lei. Restul de 7 lei i-am dat lui Mircea să-mi cumpere – dacă poate – vederi din Pașcani. Am venit apoi iar cu el la internat și i-am dat cartea de l română să-și omoare timpul citind. Ne-am despărțit pe la 6.30. Mircea avea de gînd să tranșeze ceva cu controlorii de la trenul de 7 sau să meargă cinstit cu cel de 8. Cînd m-am întors în meditații l-am surprins pe Halip Neculai că-mi citea din jurnal. M-am supărat foc și l-am certat urît. De la 6.30 la n7 și de la 8 la 9 fără 20 am scris în jurnal. Despre învățat nu pot zice prea multe. Cu toate că e ultima săptămînă am f mult de învățat și eu mă sinchisesc cam puțin. În curînd vor apărea și faimoasele rezultate.

Zilele sînt mai mult sau mai puțin frumoase. Primăvara a venit încă din februarie. Pe la 1 martie apăruseră deja ghioceii și brîndușele.

Spre seară am mai citit o dată la trigonometrie. În dormitor i-am zis lui Cezar că le știu secretul clasei. Am început să-i zic că vor cumpăra o floare naturală apoi, fără să-și dea seama, a continuat el: ”și-o vom pune în cancelarie dimineața la ora 7. În glastră vom pune cîte o felicitare pentru fiecare profesoară”. Cam ăsta era secretul pe care l-am obținut – din curiozitate – atît de ușor. Tot așa am făcut și cu Toader de mi-a spus că primește bursa. Pînă să mă culc am făcut o baie bună și exerciții (flotări). (va continua)

Liviu Druguș

Pe curând!