liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Monica Bordeianu

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 675. Duminică 4 noiembrie 2018. Intermezzo teatral ieșean: ”Memoria apei”


Ne naștem apă și murim pământ. Viața omului este mai mult sau mai puțin noroi, mai mult (în copilărie) apă pură sau (la bătrânețe) mai mult uscătură impură. Viața ca o apă, ar putea fi o metaforă sugestivă pentru existența umană vie. Fluidă, curgătoare, unduitoare, apoasă, dar memoratoare de informații până la capăt: deopotrivă apa și viața omului.  Nu întâmplător, creierul uman conține cca 80 % apă: fără apă memorarea este imposibilă. Ai probleme cu memoria? Înseamnă că nu te hidratezi corespunzător. De la antici știm că  lichidele vindecă mai bine decât solidele (de aceea unii beau solid). Te doare capul? Fă sex și-ți trece. Fiind compus din multă apă (80%), creierul este sediul memoriei. Peste 80% dintre bolile oamenilor se datorează apei. La naștere copilul are 75% apă. La doar un an după naştere, corpul unui bebeluş conţine apă în proporţie de doar 65%. La maturitate, bărbaţii sunt 60% apă, iar femeile 55%. Cât despre persoanele în vârstă, ele conţin doar 50% apă. Memoria – cam tot pe jumătate. Suntem, în timpul vieții, un ansamblu de mici pacheţele de apă uşor sărată precum marea din care am ieşit. Doar că, pe măsură ce îmbătrânim, apa se evaporă şi dispare, iar odată cu ea ne ducem şi noi. Despre tragicomicul vieții putem afla din proprie experiență sau din povestirile altora. Preferabil să privim – ca la teatru – viața altora și să ne gândim și la a noastră. Dacă nu luăm lucrurile prea în serios viața ne apare nu doar suportabilă, ci chiar amuzantă și agreabilă. Rostul celor scrise până aici va apărea mai clar abia după ce ați ajuns la capătul textului și al linkului atașat și veți reciti acest intro.

 

Imaginați-vă o casă și o cameră cu un minimum necesar (un pat, o masă, două scaune și un balansoar), la malul mării. O femeie se trezește în vuietul furtunii care anunța un posibil sfârșit: reintrarea oamenilor în ciclul marin-terestru infinit. Furtuna va mătura (vreodată) tot ce era viu și/ sau construit de oameni, singura care își va aminti de pasagerele existențe umane fiind apa mării. Camera pe care v-ați imaginat-o deja a cunoscut viața unui cuplu care a avut trei copii (trei fete). Tatăl era deja dispărut, iar mama fetelor abia murise. Între evenimentul anunțării morții bătrânei și ducerea sicriului la cimitir se derulează două ore de evenimente intense, vii, dramatice, comice și uneori prozaic-poetice. Amintirile din copilărie se mixează dramatic cu măruntele dar esențialele fapte de viață umană: băutură, amintiri, ceva droguri, povești cu temă sexuală/ maternă/ paternă, planuri de viitor, încurcături amoroase și banale fapte de supraviețuire. Părinți care cred că au făcut totul pentru copii și copii care cred că părinții lor n-au făcut nimic (sau insuficient) pentru ei. Un scenariu de o simplitate și o complexitate incredibile. Viața – pe cât de densă, pe atât de apoasă sau siropoasă. Și pentru ca toate aceste tablouri ale vieții cotidiene să poarte un nume (adecvat) li s-a spus simplu: ”Memoria apei”.

 

Spectacolul de teatru cu acest nume se joacă din aprilie 2016 la TN București în regia lui Erwin Șimșensohn, și de două zile la TN Iași, în regia Irinei Popescu-Boieru. Distribuția: Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduțu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaș, Daniel Busuioc. Scenografia spectacolului aparține Rodicăi Arghir. Spectacolul este bazat pe un excelent text căruia i s-a decernat Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună comedie, în 2000. Despre spectacolul ieșean a scris deja presa: https://www.cotidianul.ro/memoria-apei-cea-de-a-treia-premiera-a-stagiunii-nationalului-iesean/ . Subiectiv, eu am văzut totul la superlativ și felicit cu sinceritate totală actorii, regizoarea și scenografa. Recomand călduros un spectacol profund uman: de la tristețea dureroasă la irepresibilul râs sănătos, de la banalitatea existențială la filosofia existențialistă pentru uzul și gustul tuturor.

Liviu Druguș

Pe mâine!