liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Marcel Hrincescu

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 359  Luni  25 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (87)


Marți 5 aprilie 1966. Aseară Marcel Hrincescu (cl. X-a Lic.1) a venit pilit cu doi ”prieteni” de la IPROFIL, și a făcut ”vizite” prin dormitoare. La noi în dormitor a stat mai mult și i-a povestit lui Zaharia o traistă întreagă de povești pe care ar fi vrut ca noi să le credem (”Am ciocnit cu Botnar”, ”am avut un conflict cu Haiuță în Restaurantul Central”, ”în gașca noastră sînt trei Nicu”, ”Vasile e căpitanul găștii noastre”. Ne-a distrat Marcel în felul ăsta pînă la ora 10.

Azi dimineață m-a sculat Atănăsoae la 6 făr-un sfert. Ieri n-a fost niciun pedagog pe la meditație, toată ziua.

Azi a sosit, în sfîrșit, Prandea, după o lipsă de patru zile. Marcel și ”prietenii” lui aveau chef aseară să-l ”muștruluiască”.  La 6 am fost în meditație. Nu știu de ce mă doare f. tare degetul mare de la piciorul stîng (dedesubt) și trebuie să merg cu piciorul pe-o parte sau șchiop. Cred că e vorba despre vechiul meu reumatism. Ținînd cont că ieri n-am învățat nimic, de dimineață și pînă la 7.30 am citit de cîte două ori la limba romînă și limba rusă, dar n-am reușit să rețin prea multe.

Prima oră: româna. S-au consumat vreo 20 de minute cu discuțiile dintre Nenati și profesoară (despre Olimpiadă). Apoi a început ascultarea la  ”Însemnătatea operei lui G. Coșbuc – lecție de sinteză”. Ca un făcut, m-a ascultat și pe mine la prima parte a lecției. Pe cît am mai știut eu mi-a pus un cinci.  Eram sigur că diriginta nu va fi prea bucuroasă de această notă și chiar așa a fost.  Pînă la sfîrșitul orei ne-a dictat despre ”condițiile de dezvoltare ale literaturii în secolul 20” (condiții istorice). După ora asta aveam limba rusă. Cineva mi-a adus aminte că aveam de răspuns la întrebări și în fugă am copiat cele cîteva întrebări, cu Nenati și B.M. Chiar am stat lîngă B.M. … Cînd veneam de-afară era cît pe ce să mă ciocnesc cu ea. M-am dat într-o parte, zîmbind îngăduitor. La limba rusă n-am mai învățat zicînd că oricum nu prind prea mult acum, ”de Ignat”. Profesoara a ascultat-o pe Broască care a mai știut ceva. Apoi a ascultat zece eleve la rînd: fiecare se scula și mărturisea că n-a învățat. Toate au primi 3 și 4. Vreo cinci s-au scuzat și nu le-a pus notă, iar la urma orei m-a ascultat și pe mine. Cînd m-a ridicat în picioare mă gîndeam pe cît voi ști astăzi (4 – 5). Datorită faptului că am fost mereu atent în clasă și cu un pic de ajutor m-am descurcat onorabil: 8! Așa pleașcă mai zic și eu! La rusă doar în trim I am învățat serios și am activat mereu, în timp ce în trim II și III profesoara a rămas cu aceeași impresie cu toate că nu mă prea sfărm pt rusă.  Începînd de la sf orei de rusă azi am fost nespus de vesel. În pauza următoare s-au adunat băieții și mai multe fete la catedră și s-au spus tot soiul de bancuri cu olteni sau fără olteni. Știu c-am rîs bine. La diriginție a venit profesoara de rusă care a ”reclamat” atitudinea elevelor față de l rusă. Asta însă putea să se întîmple la orice alt obiect, ținînd cont că ieri a fost o zi așa de frumoasă! După plecarea profesoarei de rusă, dă-i cu morala. Cînd au mai rămas 15 min. din oră, s-a trecut la subiectul orei de azi. Diriginta ne-a sfătuit cum să învățăm la o limbă străină (trebuie să gîndim în limba respectivă). A întrebat cine a citit ceva în original. La engleză m-am ridicat eu, iar la franceză Nenati.  Diriginta ne-a sfătuit să facem un proces literar al unui roman și să judecăm personajul  analizînd calitățile și părțile slabe. La matematică a predat toată ora despre ”Rezolvarea triunghiurilor dreptunghice”. Azi am început să ne privim din nou îndelung și reciproc. După ora de matematică ar fi trebuit să avem cor, dar dirig. ne-a spus categoric să stăm în clasă și să nu iasă nimeni afară. Ne-am gîndit că poate vrea să ne cedeze ora ei de cor să învățăm pr extemporal la a.l.a (Șt. Nat.). Noi am aflat, totuși, secretul de la cei din D.: se fac injecții. Fetele s-au speriat grozav, mai ales cînd au auzit că se dă în omoplat. Nici mie nu mi-a prea convenit, dar n-am vrut să mă arăt. După ce a sunat n-a venit nimeni în clasă și fetele noastre-și cam făceau de cap că a trebuit să vină Kamil și să ne apostrofeze. În sf a venit și doctorul cu sora și cu injecțiile. Cîțiva – care suferă de anumite boli – au fost scutiți sau au fost amînați. Mai întîi am făcut noi, băieții. Eu am făcut pocinogul, dar nici n-am simțit cînd mi-a făcut-o. Fetele au fost obligate să se uite în altă parte. Apoi noi am ieșit afară și-am stat în sala de cor pînă au făcut și fetele.  Acestea însă n-au vrut să asculte de îndrumarea doctorului și au făcut injecțiile în mînă (e mai dureros). După asta diriginta ne-a anunțat că Zăicescu lipsește. Deci – liberi!

La internat, după ce-am luat masa, n-am vrut să ies în oraș, cu gîndul să învăț la limba latină. Dar… am început să-mi scriu Jurnalul pe ziua de azi. Apoi, Atănăsoae care, în continuare, transportă regulat scrisorelele, mi-a spus că cineva vrea să mă ”agațe”. Am mai vorbit noi despre asta (l-am asigurat că nu-i răspund) apoi a venit Gherasim și mi-a arătat bilețelul de la ”Natalița”. Iată de ce mi l-a arătat. Ea îi scrie lui că dacă eu nu am o prietenă, o fată ar vrea să mă cunoască. Am mers apoi cu Toader pe asfalt pînă pe la 3.30. În timpul plimbării am discutat numai despre fete. Eu i-am garantat că în niciun caz n-am chef de de-alea, însă totuși să întrebe mai clar despre cine-i vorba. Toader a încercat să mă lămurească că să fac corespondență, măcar spre distracția mea. Dar eu, pe lîngă că-s timid și mai puțin umblat, mai sînt și încăpățînat și nu mă las ușor convins. De la 3.30 la 4.20 am scris Jurnalul. Pe la 4 am simțit efectul injecției de azi. Am dureri destul de mari și locul de sub omoplat s-a umflat.

La 4.20 Prandea m-a pus pe mine și pe Toader să măturăm meditația. Prandea a ținut cont că data trecută am măturat coridorul, dar a uitat c-am măturat și jumătate de meditație și mi-a dat mie meditația și lui Toader coridorul. Am făcut toată treaba în mare viteză iar la urmă i-a atras atenția lui Toader că am măturat mai mult ca el și nu m-am supărat (așa ca chestie). El mi-a spus că ”de ce nu i-am spus, că mătura și el”?

După discuția asta am mers amîndoi  pe asfalt (pauza de 5), discutînd în special despre Atănăsoae și concepția lui despre femei. Ne-am distrat un pic pe socoteala lui.

Azi vremea n-a fost așa călduroasă, însă nici rece: cerul a fost acoperit și peste tot se simte prezența primăverii. Azi am mers foarte sprinten la școală (fără palton și galoși).

Pînă pe la 6 am scris în jurnal, apoi am terminat de tradus cîteva exerciții la limba engleză cu ajutorul dicționarului. Tot amînînd mereu latina, am învățat la fizică și-am citit cîte o dată (să fie citit) la limba română și economie.

Seara n-am mai vrut să ies la plimbare cu Toader (i-am spus că din cauza asta nu mai am timp să învăț). De la 8.30 am învățat pînă la 9 aproape la perfecție toate conjugările formate de la tema prezentului și perfectului. Halip Neculai m-a ascultat și-mi creștea inima de bucurie cînd zicea că spun bine. M-a certat însă, că de ce nu învăț eu mereu așa, că acum știam latină nu glumă. Dar eu, pînă n-am simțit funia la gît nu m-am apucat de învățat. Azi m-am transformat cu totul. Din pesimismul meu n-a mai rămas nimic și acum mă gîndesc cît de bine e cînd ai un succes și te bucuri. Dar, pentru a avea succes trebuie să muncești. Seara am mai stat o jumătate de oră după 9 și apoi am mers la culcare.

Miercuri 6 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat singur, dar fără să vreau, la 5. M-am îmbrăcat, m-am spălat și am venit în meditație. De-abia aici mi-am adus aminte ce visam. Am visat că primisem o scrisoare de-acasă prin care mă anunța că a murit Mircea într-un accident cu autobuzul (”va avea un mormînt alături de secretarul de partid…”). Plîngeam grozav și probabil de asta m-am trezit. De-abia cînd am ajuns afară m-am trezit bine și mi-am dat seama – bucuros – că-i doar vis.

Afară, peste noapte, a plouat; prin curte mai sînt băltoace, dar pietrele s-au uscat.

Piciorul meu mă supără tare acum și trebuie să-mi răsucesc stîngul în așa fel încît să nu mă doară lîngă degetul mare.

Mi-am adus aminte de o strofă ce i-o repetă Atănăsoae lui Toader de cîte ori vine discuția despre femei și acum mi-o spune și mie: ”Femeia te ridică, femeia te coboară/ Femeia te învie, femeia te omoară”. Asta numai pentru Atănăsoae e valabil.

Timp de o oră am tocit conjugarea la diateza activă și cînd m-a ascultat Halip am știut. Cînd am ajuns la școală am anunțat clasa că mă anunț la latină și mi-am arajat și cîteva ”puncte suflătoare”. Cînd a sunat am întîrziat un pic pe coridor și profesoara era deja intrată în clasă. Cînd am intrat, Lia mi-a zîmbit. I-am spus tov prof că vreau să dau diferența, iar ea mi-a spus să mai aștept un pic. Mai întîi a ascultat vreo trei eleve, apoi a predat și lecția nouă și cînd credeam că mă ascultă și inima-mi începuse să bată tare, baba ne anunță că ”facem extemporal”. Mi-a spus să dau și eu. Nu-mi va pune notă, vrea doar să vadă dacă am mai prins ceva. Ne-a dat o frază de tradus din latinește în românește și două propoziții de tradus din română în latinește. Am încercat un pic la prima și-am scris un rînd jumate – și acela complet greșit. Eu mă pregătesc pentru trimestrul întîi și ea-mi dă extemporal pe trim. III. La urma orei mi-a sous: ”Pe tine te ascult ora viitoare; acuma vezi că n-am putut”. Eu nu m-am supărat; pînă vineri mai învăț cîte ceva.  La română am fost complet pasiv. Am privit mereu în stînga… Azi ne-a predat ”Viața și activitatea lui D. Zamfirescu”. La fizică a ascultat trei eleve, apoi a mai predat un pic și apoi am făcut probleme. La ed fizică am stat toată ora în clasă și fiecare a făcut ce-a vrut. Eu cu Neculai m-am distrat în ultima bancă. (El o făcea pe beatul: ”Na, tu-i crucea măsi-i, iar m-am îmbătat”). Am avut de gînd sî învăț ceva la ec pol dar n-a fost chip. La ec pol a ascultat vreo patru eleve și cu excepția lui Nenati (9) a pus numai 3 și 4. Apoi a predat ”industrializarea socialistă”. Ora asta am fost ”ocupat”. Am văzut că ea nu-mi prea acordă atenție și – într-un rînd – uitasem cu totul de ea. Ora asta în schimb m-am uitat numai ”a la sinistra” (L.D. ”la stînga”, it.) și… am fost răsplătit. Mi se pare că e tare frumoasă. De fapt, e! După ora de ec politică a venit și diriginta cu ”politica” ei: de ce s-au luat note rele, de ce nu s-a învățat, ce-am făcut acasă etc. etc etc. M-a întrebat pe mine dacă Nichiforiuc a știut. Eu: ”A știut un pic, apoi s-a încurcat”. Ne-a ținut diriginta cam mult și am întîrziat la ora de engleză. Toată ora a ascultat și în afară de un 8 a pus doar 3 și 4. Dezastru! Pop chiar are de gînd să facă o selecție bună și la anul să ajungem numai jumătate. După oră m-am dus la el în sediu și mi-a explicat ce-i cu foaia aia. Era vorba despre o reclamă a dicționarului respectiv – care-i foarte bun – dar e valabil numai pentru Anglia. Cum Pop are o cunoștință în Anglia a spus că-și va face rost de el. Mi-a reținut ”fițuica” pînă mîine. Cînd i-o voi cere am de gînd să-l rog să-mi facă și mie rost de unul. După discuția noastră, Pop a mai avut de vorbit cu diriginta Ruscior și Albu Dorina. Motivul discuției e destul de serios. Acum o săptămînă, cînd diriginta a vrut să împartă bilete la teatru, Dorina a făcut gălăgie și a ridicat tonul în fața dirigintei. Aceasta i-a făcut observație, a batjocorit-o bine, apoi a mai lăsat-o pînă azi (aștepta ca Albu să-și ceară iertare), dar ea susține sus și tare că-i nevinovată. Drept pentru care diriginta a adus-o în fața lui Pop – secretar UTC – și probabil că va cere vreo sancțiune pe linie de UTC.

Am venit foarte repede la internat. Pe drum am observat că în jurul fostului stadion s-au plantat într-o linie perfectă puieți. Se zvonește că se va crea aici un parc. Ar fi foarte bine, dar cred că noi nu vom ajunge să ne bucurăm de el.

Imediat cum am luat masa am ieșit cu Toader la plimbare, pe asfalt. Aceasta se repetă aproape în fiecare zi: cînd e frumos afară merg cu el pe asfalt și e foarte plăcut să mergi tot înainte, să discuți, aerul fiind înmiresmat și plăcut. Azi am vorbit mereu despre el și Ieșan Natalia. Aceasta, în urma ”cererii” lui Toader de a fi mai explicită, n-a vrut să-și ”vîre capul” și n-a spus. Degeaba am încercat noi să ghicim – nu se poate ști. Eu unul aș vrea s-o știu numai din simplă curiozitate. Pe urmă, cine știe… Toader mă îndeamnă mereu să fac un pas mai îndrăzneț și să încep și eu o prietenie cu… somebody. Acum am al treilea prilej de a mă împrieteni cu o fată, dar…. n-am chef. Toader a avansat destul de mult acum în corespondența cu prietena lui și au făcut și schimb de fotografii. El îmi spune mie tot ce-i de spus și ce nu-i de spus și asta-mi place. Eu unul – cleiosul de mine – aștept să găsesc în ales și dintr-o dată – serioznîi! (L.D. devin serios) ceea ce ce acuma nu prea se poate.

De la 3.30 la 4 am mai scris în Jurnal. Apoi a venit Prandea care m-a rugat ca în cazul în care nu am de învățat să vin pînă la el la cabinet și să-l ajut la ”niște lucrări”. Cînd am ajuns acolo am aflat despre ce-i vorba. Prandea a fost cu recensămîntul și a greșit toată mapa (De refăcut). Acum a făcut verificarea cu mine. L-am ajutat destul de mult. M-a reținut numai pînă la cinci: ”Du-te măi și te recrează, că eu am amețit!”. Cît am stat cu el am mai auzit o serie de expresii demne de rîs, după cum le rostea, dar și prin conținutul lor: ”Măi băiatule, măi! Aici e chestie de pușcărie, măi”, ”Măi ce cap sec sînt”, ”Tare prost am fost; probabil eram pilit”, ”Nu se poate măi, e fantastic, e absurd, absurd cu plus!!”, ”Măi ce chestie, măi ce chestie..”.  În pauză am jucat un tenis apoi am venit în meditație unde am scris la limba rusă și am citit o dată la istorie.

După ce am luat masa – pe întuneric – am ieșit iar cu Gherasim și cu Costică la asfalt. Acum seara e mult mai plăcut și aș merge așa la nesfîrșit, fie singur, fie… cu cineva. Am vorbit acum despre altele deoarece el nu are voie să știe despre corespondența lui Toader. De asta știu doar eu – ca prieten – și Atănăsoae – ca poștaș. În seara asta am spus ceva bancuri. Toader mi-a spus unul pe care l-a spus profesorul de economie: nu numai aici – cap/ minte, dar și aici (mușchi) (era vorba despre ridicarea unui geamantan. Apoi: Nu numai aici (mușchi), ci și aici (cap/ minte) (era vorba despre cineva care a tras semnalul de alarmă din tren).

La 8 am venit la Prandea și am mai ajutat și eu împreună cu Radu Adochoței și Lorin Vasilovici. Apoi a sosit și Tanța cu Haiuță. Prandea: ”Măi ce grea e viața asta în învățămînt!”.  Ceea ce nu e deloc permis, am sustras dintr-un formular P1 datele personale ale profesoarei de limba rusă: Savin Ana (L.D.: simpatia mea din clasele anterioare). Str. Grănicerului nr 7, n. 03 12 1931. A absolvit Institutul pedagogic Maxim Gorki, soțul contabil șef (născut la Baineț). Ea locuiește în casa părinților fiind născută în Rădăuți. Am aflat și adresa lui Prandea: Tineretului 35 A. Seara m-am culcat pe la 10, după ce-am avut o mulțime de discuții cu Toader – tot despre alea.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 327. Joi 23 noiembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (60).


Sîmbătă 5 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat la fără 10. M-am ciocnit cu pedagogul la ușă cînd am vrut să ies. Am venit în meditație și am scris în Jurnal.

Afară vremea e rece și cerul e înnegurat. Mi se pare că a nins puțin și Boloca mătura prin ogradă.

Ieri la educație fizică mi s-a rupt cureaua de la ceas și acuma trebuie să-l port prin buzunare. Dimineața, pînă am dat de el am avut emoții… M-am obișnuit ca dimineața, cînd mă scol înainte de a se da deșteptarea, nu mă mai uit la ceas, mă uit în meditație și văd dacă este lumină. Dacă este, înseamnă că ora este între 5 și 6.

Prima oră am avut trigonometria. Cu cîteva minute înainte de a începe această oră tov prof Storoș a venit în clasă și a chemat-o pe Petrovici Margareta (din Grănicești) în cancelarie. Cum a intrat în clasă, Bondor s-a repezit la Petrovici și-a început să-i țină o teorie. Pe măsură ce se enerva, devenea tot mai tăioasă. De unde și pînă unde acest conflict? Iată: Odată, la o oră de meditație, Bondor a ascultat și a pus cîteva note de 3 și 4. Printre victime a fost și Petrovici care s-a ”revoltat” și a reclamat… Au urmat discuții și discuții… Iată cum argumenta Bondor: ”Cum ai îndrăznit să ponegrești onoarea unui profesor? Prin asta încercați să vă acoperiți lenea și să vă salvați situațiile proaste din catalog. Nu vă convine că vă dau studiu individual? Cei din clasa 9-a îmi zic să le dau de învățat teorema din carte și-n ore să facem probleme. Dar lasă că mă voi purta și eu cu voi așa cum trebuie. Dacă ziceți că am fost severă cu voi, am să vă arăt severitate și-am să mă port cum știu eu cu neoamenii”. După discursul ăsta, care a fost mult mai amplu și mai înfocat (se enerva la culme), a început să examineze pe cei care credea ea că-s neoameni. Imediat a scos-o la tablă pe Petrovici care n-a știut nimica și a trimis-o la loc. L-a scos și pe Mircea Ungureanu care zîmbea în bancă. Nici ăsta n-a știut și-a zis că-i  pune 3. La urma orei a zis că nu le pune note, că asta ar însemna că e răzbunătoare și ei nu-i place să persecute. Cică nu are ea astfel de apucături…  După Mircea U. m-a ascultat pe mine. S-a întîmplat că m-a întrebat din urmă și m-a mai ajutat și ea deoarecec era lecția nouă și nu pot zice că n-am știut răspunsul la vreo întrebare. Imediat după ce a ieșit profesoara (și a ieșit tare furioasă) am ieșit și eu.

Pe coridor mă aștepta o mare bucurie. Era mama. Mi-a adus un pachet cu rufe rele (”cotrențe”) pentru școală pe care l-am predat la femeia de serviciu și m-am înscris acolo cu 4 kg. Altă bucurie a fost aceea că mi-a adus scrisoarea de la Radio Moscova care a sosit chiar ieri. În plic am găsit trei fotografii frumoase ale scriitorilor Turgheniev, Lermontov și Nekrasov + adresa unei școli din Moscova. Mama mi-a mai adus și cîteva liste cu cărți trimise de la Librăria ”Cartea prin poștă”. Deoarece suna, ne-am despărțit și mi-a spus că va veni în pauza mare. Mi-a plătit ea internatul. În sfîrșit sînt și eu în regulă.

Ora următoare am cam țîțîit. Aveam istorie și citisem fugitiv numai de două ori o lecție cu o mulțime de deștepți (vorba lui Teleagă) și savanți. Nu m-a ascultat pe mine, ci a luat de la sfîrșitul catalogului.  A ascultat-o pe Tanasiciuc care avea prea puțin habar de lecție. Lungu și Andrișan – ca să se distreze – îi suflau prostii. Pe Byron (cit. bairon) l-a pronunțat Biron și Lungu îi sufla cît putea: Bi-be-ron! Din Taras Șevcenko a făcut Taras Bulba și altele.  A ascultat-o apoi pe Țibu care a zis și ea o prostie pe care însă n-a observat-o profesoara. Din ”Însemnările unui nebun” ea a făcut ”Însemnările unui plugar”! Pînă la sf orei a mai rămas puțin timp și abia a zis cîteva cuvinte despre ”Comuna din Paris”.

În pauză, pe coridor, mă aștepta mama. I-am spus notele: din 6 și 9 la l rusă am transformat în 7 și 8. Tot una-i, dar… La rugămintea mea mi-a dat să-mi plătesc datoriile și să-mi cumpăr dicționar etc. În total mi-a dat 80 lei + mîncare (jambon, pîine). Mie cînd îmi vine de-acasă îmi dă de toate, dar pînă îmi vine trebuie să rabd.

Ora următoare am avut muzica . Ne-a adus un magnetofon și o placă. Am audiat partea I-a A Simfoniei a IX-a în do major de Beethoven în interpretarea lui George Georgescu. După asta a ascultat și în a doua jumătate de oră și ne-a predat despre realism și romantism. La fizică, după ce am făcut ”oral” cîteva probleme ușoare din carte, Teleagă ne-a predat despre inducția electromagnetică.

Ca de obicei în fiecare sîmbătă am avut 4 ore, după care am mers cu Gherasim în oraș. Mi-a spus că ar vrea să corespondeze și el cu Radio Moscova. Am intrat la librăria de cărți de unde mi-am cumpărat mult doritul dicționar englez român și m-am ușurat imediat de 46 de lei. După asta am mers cu Toader la cealaltă librărie de unde el și-a cumpărat un stilou de 35 de lei, roșu (preț vechi: 50 lei), iar eu m-am ambalat la vederi. Am cumpărat două vederi din Putna. Am văzut o mapă de vederi de la ”Mînăstirea Moldovița” care costa vreo 13 lei. Voi face tot posibilul pentru a o cumpăra. Mi-am cumpărat 10 timbre de 0,55 lei pentru rezerve.

La internat am luat masa abia la 1, după care ne-am dus în dormitor. Băieții îmi admiră fotografiile și mă întreabă cum am intrat în legătură cu Radio Moscova.

Azi a fost o zi deosebit de minunată. De dimineață, la ora 7, am observat că cerul era foarte senin și soarele strălucea. La amiază era cald, iar seara am avut o lună nouă foarte clară.

În dormitor, am jucat cîteva sîrbe și Costică mi-a spus că am prins pasul și joc destul de bine. Toader a fost prin oraș și după asta m-am ras (L.D.: bărbierit) cu el în spălătorie. Toader are de gînd să meargă la reuniune și a făcut repetiți intense la vals și tangou. Am încercat și eu, dar la mine mergea mai greu. Am jucat sîrbe și pinguin.  Toader a luat haina de la costum și pantalonii mei și la 5.15 a plecat la reuniune cu Simeria Virgil și Halip Florea (i-am împrumutat 6 lei pentru a bea nițel ”curaj”). În meditație am cercetat listele primite de la ”Cartea prin poștă” și am alcătuit o cerere către această librărie (am scris o c.p. (= carte postală) în care am cerut vreo patru cărți în valoare de 25 de lei + 10 vederi din București și material bibliografic). După asta m-am uitat prin colecția de scrisori primite de la Radio Moscova și mi-am scos pe carnețel datele  mai importante care va trebui să le cer sau să le propun în scrisoarea de răspuns.

Nu știu dacă e mai bine  cînd scriu mult sau e mai bine să scriu puțin. Din experiență știu însă că la început scriam f f puțin. Citind odată în Jurnal, n-am mai putut reconstitui ziua respectivă. Se mai întîmplă însă altceva. Cîteodată stau jumătate din timpul meu pentru învățat și visez sau mă ocup cu altceva. În cealaltă jumătate care mi-a mai rămas scriu nimicurile ce le-am făcut mai înainte și astfel n-am realizat nimic.

În pauza de 8, Josan (cl XI) l-a bătut crud pe Puiu Radu (cl 8-a). Cînd s-a servit masa, Radu plîngea singur la o masă. Tocmai atunci a intrat profesorul Moloci de la Lic 1. A văzut scena, dar n-a zis nimic (poate i-o fi dat pedagogul alte informații).

Zilele astea stația sovietică ”Luna 9” a aselenizat: o mare cucerire științifică a cosmonauticii sovietice.

De la 8 la 9 și chiar în timpul pauzei am compus o scrisoare vastă către Radio Moscova. Am scris patru pagini pline.

În dormitor, nu știu de ce, nu m-am simțit bine. Mă simțeam stingher fără Toader. Pușcașu zice că dacă mă vede pe mine îi apare și Gherasim în minte, și invers. Unii zic că semănăm bine. În seara asta am avut o distracție faină. Evuleț (cl XI-a Lic 2) a făcut un teatru minunat cu Juravle, Pușcașu și Puiu. Babii ne-a spus că bietul băiat e bolnav la cap. A fost la lupte și a căzut în cap. A suferit o hemoragie cerebrală și a fost și la Socola.

Duminică 6 februarie 1966. Azi dimineață m-am sculat ”de nevoie” la 5.30. M-am îmbrăcat și după ce-am scăpat de ”nevoie” nu m-am mai dus în dormitor, ci am venit în meditație unde tocmai atunci sosise și Boloca.

Mi-am transcris foarte meticulos scrisoarea pentru R.M. Am folosit hîrtie albă, velină, neliniată și plic de un leu. La 7 punct am terminat de timbrat și de scris adresa.

Afară e senin și luna nouă se menține pe cer. Un strat subțire de ceață stă pe boltă. Atmosefera e caldă și primăvăratecă. Cu fiecare zi călduroasă îmi aduc aminte de venirea primăverii și mă bucur.

Aseară Toader a veni pe la zece fără 20 și Haiuță l-a pus pe Babii să-i transmită cînd va veni el. Biletul de voie a fost numai pînă la ora 8. Toader era foarte nervos pentru că n-a prea dansat. Au fost foarte puține fete în raport cu băieții. Toader mi-a spus că a îndrăznit abia la urmă și că i-a părut rău că n-a încercat de la început. Mi-a spus că a fost foarte frumos și că se va duce regulat de acum înainte. N-a vrut să-mi zică cu cine a dansat (doar nu era secret…) și eu m-am simțit jignit. Mai tîrziu mi-a spus că a dansat doar un dans cu Fundu Oltea.

Azi dimineață, după ce-am dus corespondența la cutie (pe la 7) m-am întors în dormitor și m-am spălat. Am stat acolo cu băieții pînă pe la 8. Costică Lungu a fost la reuniune la Școala de mecanici agricoli și a venit astă noapte la 12. După ce am luat masa am plecat cu Simeria Virgil și cu Toader spre școală unde astăzi se ține Olimpiada. Toader și Sigma (Simeria) sînt la matematică, eu la limba română. Azi are loc la Casa de cultură ședința cu părinții.

La olimpiada de limba română. Cei din clasa X-a am dat lucrările în clasa X-a E. Din clasa X-a D a mai fost numai Vatamaniuc Ștefania. Au mai fost: Albu Dorina, Ursaciuc, ”Grasu”, Bodaș, Hasna Lucia, Hlinski Doina (Liceul 2), Horodnic, Hrincescu, Grigorean și alții (lic 1). În total am fost 24 și majoritatea am stat cîte unul în bancă. Ni s-a distribuit cîte o foaie dublă de registru și o etichetă. Ne-am iscălit, am pus deasupra eticheta, iar secretara a ștampilat Lucrarea scrisă la olimpiada de literatură română, faza pe localitate, 6 II 1966”. Tema: ”Realizarea originală a comicului în opera dramatică a lui I.Luca Caragiale”. Unii se așteptau la un astfel de subiect, alții nici gînd n-aveau de asta. În fine, am început să scriem. Eu am scris o barbologie pe trei pagini. Prima care a terminat cele două foi și a cerut și altele a fost Hlinski Doina. Apoi au cerut și alții. Am avut doi ”paznici”: Hlinski Nicolae și profesoara Scurtu. După ce-am scris cele trei pagini am început să vorbesc cu Hrincescu care stătea în fața mea, să plecăm. Hlinski ne-a făcut observație: ”Ce puneți la cale?”. Marcel (Hrincescu) a vrut să dea lucrarea, dar Hlinski l-a apăsat pe cap și l-a așezat iar în bancă. Apoi a venit la mine și m-a luat de păr. Mi l-a tapat nu alta. Mie mi-a zis cîteva vorbe și mi-a spus să mă mai gîndesc, poate îmi mai aduc aminte. Am mai stat puțin și am plecat cu Hrincescu în oraș. Cred că am fost primii care am ieșit din toate seriile (pe la zece și ceva). Am făcut un tur prin oraș și m-am întîlnit cu tov prof Cornea și cu Ruscior. Profesoara de muzică m-a întrebat ce mai e pe la școală, ce ne-a dat și dacă au mai ieșit și alți elevi. La ora 11 am fost la internat. Pînă pe la 12 făr-un sfert n-am mai făcut nimica.

Afară e cald și totul se topește. Zăpada e moale și se fac ușor bulgări. Ce bulgăreală ar mai merge!… Drumul s-a transformat în albia unui pîrîu murdar, mizer. Pe trotuare, de asemenea, plutește apa. După ce-am luat masa la 12 am mai stat în meditație pînă la 1.30. În acest timp am jucat cu Buliga V. (cl 9-a) cîteva meciuri de cuțchi. Ne-am făcut o mantinelă artificială formată din două mese așezate lîngă ”terenul de joc”. La două făr-un sfert am plecat cu Buliga la film. Am ajuns fix la ora două, cînd a și început filmul englez ”Colina” (The Hill). Viața a cinci deținuți militari într-o închisoare din Africa (colonie britanică). Filmul mi-a plăcut cu toate că The end a fost foarte prost.  Mai tîrziu a venit și Toader și Gigi cu Cezar (Stevenson moare înnebunit, Roberts este mereu persecutat și bătut crunt, negrul e mai apropiat de Roberts și-i apără cauza lui. Bartlet grăsunul e un șmecher și un trădător, face ce poate pentru a-și salva pielea; Mc Groth din personaj negativ la început devine pozitiv și i se atașează lui Roberts. Williams era șeful lor, un tip sălnbatic cu mutră de fascist. Caporalul, subșeful lui era un om bun și milos. Doctorul – de asemenea, ținea cu cei bolnavi și se certa cu maiorul care comanda închisoarea. Acesta era alt tip murdar și nesuferit).

În pauza de 8 am constatat că din primele 700 de cuvinte, 25 sînt necunoscute. Toader e tare supărat azi.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!