Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 637. Joi 27 septembrie 2018. Trădarea cărturarilor. Inteligenții fac prostii? (18)

Cel de-al treilea capitol al cărții lui Julien Benda, Trădarea cărturarilor (Paris, 1927) este cel mai consistent, atât tematic cât și ca număr de pagini (100). Spre deosebire de capitolele anterioare, acesta are un motto extras din celebrul episcop francez Jaques Benigne Bossuet (https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-B%C3%A9nigne_Bossuet ): ”Îl făurisem să fie spiritual în carnea sa, iar acum a devenit carnal până în spirit”. În cartea ”Elevations. A Dieu” la care trimite autorul, (https://archive.org/details/lvationsdi00boss/page/8) nu am găsit citatul cu pricina (pe care l-am căutat în vederea deslușirii contextului în care a fost plasat). Din capitolul 7 al cărții rezultă, totuși, că Dumnezeu se adresează lui Adam, prezentându-i  acestuia defectele pe care i le-a lăsat să se producă în cazul încălcării poruncilor inițiale. Parafrazând citatul ales de Benda, deduc că omul (Adam) a fost creat pentru a se detașa complet de animalitate, pentru a fi o ființă eminamente gânditoare/ spirituală. Căderea în păcat, urmată de izgonirea din Rai, l-a adus pe Adam mai mult la animalitate/ carnalitate și mai puțin la umanitate/ spiritualitate. Înțeleg, așadar, acest motto ca fiind reprezentativ pentru ideea centrală a cărții: decăderea intelectualilor  din menirea lor înalt spirituală, în banalitatea lucrurilor mărunte, trupești, temporale (temporare, aș spune eu). Sau, pentru a intra direct în miezul cărții, ”cărturarii încep să facă”, începând cu sfârșitul secolului XIX, ”jocul pasiunilor politice” (p. 37). Este deziluzia Creatorului de a-și vedea opera încăpută/ căzută pe făgașul autodistrugerii și al nimicniciei. Căci ce altceva este un cărturar, presupus înțelept și cunoscător al binelui și răului, apt să discearnă între acestea, dar care pune înțelepciunea sa în slujba Răului, al pasionalului și iraționalului promovat de politicienii venali, corupți și mincinoși prin definiție, așadar ce este cărturarul, dorit a fi pur spiritual, decât un Adam căzut din Eden și dedat lucrurilor pământești/ realismului maselor mai abitir decât o fac non-cărturarii?

Benda descrie modelul său de intelectual/ cărturar pe care l-au reprezentat cu onoare și demnitate, de mii de ani, gânditori care nu au făcut compromisul cu politicienii: ”În fapt, de două mii de ani încoace, a existat un șir neîntrerupt de filozofi, de preoți, de scriitori, de artiști și de savanți care – aproape toți în acest răstimp – au tins să se opună categoric realismului maselor. Opoziția lor față de pasiunile politice îmbrăcau două forme: fie, complet străini de aceste pasiuni, dădeau exemplul unui atașament exclusiv față de activitatea dezinteresată a spiritului și inaugurau credința în valoarea supremă a acestor forme de existență, cum au făcut de pildă, Da Vinci, Malebranche sau Goethe; fie, moraliști convinși, analiști ai ciocnirii dintre egoismele omenești, predicau adoptarea, sub numele de omenie sau dreptate, a unui principiu abstract, superior și de-a dreptul opus acestor pasiuni, cum au făcut, de pildă Erasmus, Kant sau Renan. … Putem afirma că, datorită lor, timp de două mii de ani omenirea a înfăptuit răul, dar a cinstit binele”. Din păcate, începând cu sfârșitul secolului 19, ”cărturarii încep să facă jocul pasiunilor politice”. Această tranziție majoră în domeniul vieții spirituale a fost sesizată și de istoricul francez Andre Maurois (https://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Maurois) care a făcut, la mijlocul secolului trecut, o predicție despre secolul XXI: ”Secolul următor va fi unul spiritual sau nu va fi deloc”. Spiritualitatea la care făcea referire A. Maurois era tocmai cea dispărută la sfârșitul sec. XIX, și pe care o deplângea J. Benda în anii 20 ai secolului trecut. La aproape două decenii trecute din acest secol, nici urmă de reîntronarea spiritualității. Dimpotrivă, Era ticăloșilor pare a dori să-i dea neapărat dreptate lui Maurois. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!