liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Luminița Gheorghiu

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 563. Luni 16 iulie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (19)


Actrița de teatru și film Luminița Gheorghiu (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumini%C8%9Ba_Gheorghiu_(actri%C8%9B%C4%83) este a treia invitată-femeie (și ultima) dintre cele douăzeci de personalități selectate de Mircea Vasilescu pentru a fi incluse în volumul ”Vorba rămîne”.

În teatru este o vorbă care spune că este bine joci cît mai mulți regi și că, oricît de bine ți-ar ieși rolurile, încă nu ai nici o garanție că ești unul bun. În teatru trebuie să demonstrezi tot timpul că ești o personalitate, că poți fi rege, că aduci publicului un plus de ceva. Nu știu exact cum se numește acest ceva. Poate talent, poate farmec…” (p. 207)

Personajele sînt jucate, în general, după mintea și sufletul fiecărui actor, dar, cît timp acesta a acceptat să joace în regia cuiva, trebuie să țină cont de ceea ce spune regizorul. Este bine ca actorul să imprime personajului ceva ce este al lui și numai al lui, dar, pe de altă parte, nu își poate asuma o independență pe care nu o are.” (p. 208)

M-am înțeles bine cu femeile! Cu bărbații am avut probleme pentru că nu mă iubeau toți! Lăsînd gluma la o parte, eu cred că mai degrabă există gelozie între actori și actrițe, decît numai între actrițe. Orgoliul este partea integrantă a acestei meserii, dar, într-o anumită măsură, el te face să avansezi. Trebuie să îți dorești mereu să avansezi, să fii primul – acest lucru îți dă un impuls! Dacă alegi să stai în banca ta, foarte bine, este alegerea ta, dar acolo rămîi!” (p. 213).

În calitatea mea de înfometat de teatru (îndeosebi în studenție), am avut mereu regretul că nu mai pot vedea piesele cu actorii îndrăgiți și foarte talentați ai vremii: Miluță Gheorghiu, Anny Braesky, Teofil Vîlcu etc. Fiind și pasionat și consumator de film(e) mi-a venit ideea să sugerez conducerilor teatrelor să filmeze fiecare spectacol, fiecare fiind inedit în felul său. Apoi am sugerat ca măcar spectacolul de dinainte de premieră (fără spectatori) să fie filmat. Mai recent am formulat această doleanță direct conducerii Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, amintind, în treacăt, că asta poate fi și o sursă suplimentară de venit pentru actorii din generațiile viitoare. Am aflat, ulterior, că niște spirite antreprenoriale au luat acțiunea pe cont propriu și există deja un conflict pe tema drepturilor de autor. Nimic nu-i simplu în viața asta…

Marius Chivu a avut exact aceeași idee, adresată actriței Luminița Gheorghiu sub formă de întrebare: ”Mie mi se pare trist faptul că un actor face un rol mare într-o piesă, rol care, dacă nu este filmat, practic, dispare. Există vreun rol de care sînteți foarte mîndră, dar regretați că s-a pierdut și că nu a rămas neînregistrat?” Iată răspunsul actriței: ”Un spectacol de teatru este foarte greu de filmat – este nevoie de multe camere, de mulți operatori etc. Cineva mi-a înregistrat piesa Bigudiuri, dar nu mi-a plăcut ce am văzut, pentru că nu era o filmare foarte bună. Îmi pare foarte rău că nimeni nu a filmat încă extraordinarul spectacol a lui Ducu Darie, Trei surori.” (p. 213) Aș adăuga doar că, după umila mea părere, nu trebui n camere și n operatori care să ia prim planuri și gros planuri, să filmeze din unghiuri diferite și să monteze apoi totul ca la un film adevărat. Nicidecum! Eu aș prefera să fie filmat de pe scaunul unui spectator: cât vede el atâta va vedea și spectatorul filmului. Nu cred că sînt costuri mari. Doar problema drepturilor de autor trebuie tranșată într-o manieră specifică. De asemenea, arhiva de CD uri cu spectacole va fi un excelent mijloc de instruire pentru studenții la actorie (ba chiar și pentru absolvenții care au deja ceva experiență). Schimbul de (imagini cu) spectacole între teatre, plus trimiterea de CD uri în străinătate pentru a se decide structura tematică a turneelor va fi de mare folos.

Inevitabil, în cadrul taifasului pe Divan a venit vorba și despre filmul lui Cristi Puiu, Moartea domnului Lăzărescu, în care actrița Luminița Gheorghiu joacă rolul asistentei (supporting actress). Aceleași reacții ca la noi s-au întâmplat și în urma unei vizionări în Franța: ”Știți, așa s-a întâmplat și cu soțul meu, cu unchiul meu...”. Este vorba, pînă la urmă de o problemă umană, susține actrița care a luat în America premiul Best supporting actress pentru rolul asistentei. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 547. Sâmbătă 30 iunie 2018. Dialoguri dilematice pe divanuri democratice (3)


Fără pretenția de a fi făcut o selecție riguroasă a celor mai strălucite minți românești ale ”acestor complicate vremuri”, antologatorul Mircea Vasilescu a avut, probabil, în minte, un set de criterii de selecție. Totuși lista celor 21 de participanți la cele 20 de ”interogatorii bine temperate” poate stârni legitime întrebări: De ce (doar) ei și nu (și) alții? De ce nu toate ”interogatoriile” care au avut loc pe divan? De ce doar trei feminine dintr-un total de 21 (cca 14%) sunt invitate pe divan? De ce doar ”telectuali dă Capitală” (excepții: britanicul Deletant, elvețienii români Victor Ieronim Stoichiță și Ion Vianu, și nord-americanii români Matei Călinescu, Aurelian Crăiuțu și Vladimir Tismăneanu)? De ce numai ”maturi” de la 50 de ani în sus, majoritatea având peste 70 de ani (unii dintre ei fiind acum decedați)? Pe când o listă cu tineri valoroși de maximum 35-40 de ani care să contureze o brumă de speranță pentru viitorul României? De ce s-au oprit divanurile ad-hoc în anul de grație 2012? De ce nu au fost invitați mai mulți intelectuali de stânga (majoritatea fiind dreptaci sau extremiști de centru după celebra expresie a lui Radu Cosașu, exceptându-l pe Mircea Cărtărescu care în 1990 își declara iubirea nețărmurită față de alesul Ion Iliescu și tovarășul său de partid socialist Petre Roman, pentru ca ulterior să devină un admirator al președintelui Băsescu, urmând să aflăm în viitor care sunt/ au fost feblețurile ideologice ale profesorului și scriitorului Cărtărescu).

Pe prima copertă a cărții este ”afișată” lista celor 21 de împricinați/ invitați. Pentru a avea o posibilă imagine de ansamblu asupra criteriilor de selecție, iată lista (strict alfabetică) a inteligențelor/ invitaților chemate/ chemați la taifas turcesc: Lucian Boia, Matei Călinescu, Mircea Cărtărescu, Andrei Cornea, Aurelian Crăiuțu, Dennis Deletant, Neagu Djuvara, Luminița Gheorghiu, Toni Grecu, Monica Macovei, Alexandru Paleologu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleșu, Cristi Puiu, Antoaneta Ralian, Victor Ieronim Stoichiță, Mihai Șora, Vladimir Tismăneanu, Alexandru Tocilescu, Mihai-Răzvan Ungureanu și Ion Vianu. Precizez că rostul acestor cvasipseudomicrorecenzii care vor urma este acela de a extrage acele puncte de vedere și formulări mai insolite, mai semnificative și mai utile din punctul de vedere al înțelegerii ”pe ce lume trăim” și care care mai este ”regimul armelor și munițiilor”.     (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!