liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Lucian Golinschi

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 354.  Miercuri 20  decembrie 2017. Intermezzo cultural. Primiți cu colindul?


La invitația părintelui Lucian Golinschi de la Biserica ”Sfântul Vasile”, Nicolina, Iași am participat, cu deosebită încântare, la un Concert extraordinar de colinde (19 decembrie 2017, orele 18 – 20). Dacă ”Zece unități formează o zece și zece zeci formează o sută” atunci trei zeci formează chiar treizeci. Este numărul (triadic) al copiilor, cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani, care au încântat, timp de cca două ore, iubitorii de bine, frumos și adevăr, enoriași ai bisericii sus amintite, cu cântece dedicate praznicului care se apropie: Crăciunul. Dacă adăugăm la cele trei zeci de copii și pe cei trei maturi – mânuitori de instrumente (chitară, pian, tamburină) – avem deja cifra deopotrivă mistică, istorică și metaforică – 33, adică anii de viață pământeană ai Mântuitorului Iisus Hristos. Cu acest minim uman și orchestral rezultatul a fost unul extraordinar (iar cei care citesc acest serial știu cât de zgârcit sunt cu laudele). Dialogul dintre coardele chitarei, corzile vocale ale copiilor și coardele cordiale/ inimoase ale publicului din incinta bisericii a fost unul măiestrit de preotul-trubadur-colindător Olivian SANDU din Vorona Mare (Botoșani). Preotul Olivian a fost – concomitent – predicator hăruit, filosof nativ și solist instrumentist (”one man show”, după inspirata expresie a părintelui Lucian folosită la prezentarea oaspeților culturali botoșeneni/ voroneni). Aș mai adăuga și vocația sa pedagogică (adică glumeț educativă), folosită din plin pe parcursul celor (inevitabil!) TREI părți ale ”spectacolului”. Amintesc câteva ”ziceri” olivianiene (aluziv autoironice și critic constructive): ”românii seamănă porumbul la Sf. Gheorghe și îl culeg noaptea (emoticon zâmbăreț) ”; ”știți cum e românul: când el promite (emoticon zâmbăreț) …  ”viața are un sens și sensul suntem noi” etc. Minidiscursul despre sensul vieții mi s-a părut a fi unul de excepție și care a comprimat în trei (!) minute tratate teologale sau bio-psiho-sociale (cum ar fi de ex. cartea lui Roy F. Baumeister, Sensuri ale vieții, Cluj Napoca, 2011, 538 pagini sau cartea despre sens a filosofului român Andrei Marga). Mi-ar fi plăcut să înregistrez acest supercomprimat ”tractatus logico-philosophicus” despre sensul vieții deopotrivă în sens (sic!) creștin, cât și în sens uman elementar. Mi-au rămas în minte doar frânturi despre nevoia de reper moral (asta zic eu, părintele a spus-o mult mai elevat), adică de un sens legat de un punct de sprijin. Evident, pentru orice creștin acest punct de sprijin este Omul-Dumnezeu Iisus Hristos. Mă abțin de la comentariile și pornirile hermeneutice personale pentru a nu strica din frumusețea minidiscursului părintelui Olivian (coleg de facultate cu părintele Lucian). Mă rezum aici doar să mai consemnez propensiunea oximoronic postmodernă a preotului trubadur Olivian Sandu: să aduci în ”concert” – sub aceeași cupolă  creștină a Bisericii ”Sfîntul Vasile” – autori aparent ireconciliabili ca Adrian Păunescu și Radu Gyr – asta da putere a credinței! Și pentru că tot am amintit de oximoroane cum aș putea să nu observ oximoronia imagistico-sufletească a gâgâlicelor de puțini anișori, îmbrăcați în costume populare românești ale femeilor de mulți ani: basmale/ băsmăluțe negre, cojocele și opincuțe cum doar băbuțele mai poartă.

Evident, dincolo de personajul central al evenimentului – părintele și copii ”lui” – a existat și un personaj simbolic în jurul căruia s-a petrecut această minunată (ne)întâmplare: colindul creștin românesc. Aici, cuvintele devin neputincioase și doar înregistrări audio ar putea reda magia în-cântătoare a mesajelor pline de puritate și candoare. Dar cuvintele pot spune că am asistat la colinde adevărate, adică la colinde cântate de grup uman și nu de indivizi cântători. Aici avem o nouă (cvasi)oximoronimie: credința este doar în sufletul persoanelor, în timp ce manifestarea credinței (creștine în cazul nostru) este o operă colectivă, una care exprimă comuniune și se adresează direct comunității.

Liviu Druguș                   Pe mâine!