liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Lucia Hasna

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 453. Joi 29 martie 2018. Jurnalul unui licean prostuț (175).


Vineri 14 aprilie 1967. Azi am dat extemporale la psihologie (despre temperamente și tipurile de activitate nervoasă). Am scris eu ceva. La română: ascultare – predare. La rusă – distracție. La geografie – idem. La engleză am dat extemporal pentru a ne lua de-o grijă (cîteva întrebări despre viața lui Jack London). I-am scris foarte bine și cu ”plusuri” i-am ajutat și Țucăi Vlonga.

După masă am primit o scrisoare de la mama (n-au bani). Imediat i-am scris o scrisoare pe trei pagini și am dus-o în oraș trimițînd-o prin Ileana Dănilă. Pînă seara am fost la Gavril Magopăț. Am luat de la el cartea ”Povestea scrisului” de Vladimir Colin. Pînă la 20 am citit multișor și văd că mă pasionează.

Sîmbătă 15 aprilie 1967.  Dimineața sport. În fiecare noapte dormim cu geamurile deschise.

La fizică a predat. La ed fizică am jucat handbal și-am tras la poartă. La latină a adus extemporalele. Din 3 mi-a făcut 4 și mi-a pus un 5. Deci, media 5! Cînd mă întreba ceva toată clasa se muncea să-mi sufle, dar pe mine mă apuca rîsul. Profesoara Badac: ”Băiatul ăsta nu este manierat!”. La istorie a ascultat toată ora. Am completat adeziunile și toată clasa e de părere s-o fac pe Herer în locul lui Sfichi (azi am început să strîng cîte cinci lei în loc de trei… Ceva iese!). La rusă – un extemporal copiat fin, cu fițuica (o bucată de foaie ascunsă în mapă). La biologie: extemporal (L-a prins pe Toader schimbînd extemporalul la chimie). Azi n-am fost la Pop. La 18.30 trebuia să mă întîlnesc cu T0 și n-a venit. Mi-a spus Lucia Hasna că s-a certat cu N. și că asta cu ailaltă vacă (Mariana G.) mi-au trimis o scrisoare pe adresa mea ca fiind din partea ei și să n-o iau în considerație. Fleacuri! Totuși o să mă răzbun eu pe ele!

Duminică 16 aprilie 1967. M-am sculat la 6.30. M-am spălat, am făcut o baie pînă la brîu și apoi la picioare. M-am ferchezuit și-am plecat în oraș. La 8 a venit mama și apoi cu dînsa am mers și-am luat masa la internat. Mama a luat bilete la Loto, iar eu lozuri. Acasă am desfăcut noutățile: pachetul din Anglia cu ”Dictionary of Quotations” și ”Essentials of English – 4 volume”. Cea de-a doua lucrare este foarte bună. Am primit scrisori din: 1. Cehoslovacia (Tineretul Cehoslovac îmi va publica adresa în numărul 6 (răbdare și… tutun); 2. De la John. Îmi trimite o poză și… palavre; 3. De la Shital o lamă suedeză și un ban 1 paisa – pătrat); 4. O ”scrisoare” de la alt indian căruia i-am scris pe 5 februarie. Mi-a trimis un Ghid al Indiei și o hartă f bună, dar scrisoare… ioc! Plicul era ferfeniță). După masă am fost cu mama la film: ”Un martor în oraș”. La 17 am fost și m-am pozat. Mama mi-a dat 100 de lei din care 50 pentru poze și 20 datorii. Seara am mai umblat prin oraș, am mîncat gogoși și am băut o bere cu Costică Lungu. Azi n-am mai avut timp să fac corespondență fiind prea obosit. Azi  – o zi nu prea frumoasă. M-am culcat la 22.

Luni 17 aprilie 1967. M-am sculat după 6: sport, baie.

La limba rusă a adus extemporalele: 5! Dar încaltea toată ora m-am distrat, am ascultat muzică ușoară la aparatul lui Atănăsoae (Electronica). Cînta destul de tare în timpul orei și profesoara a protestat slab. La ed fizică – fotbal (ușurel). La chimie a predat toată ora și ne-a adus extemporalele: 7! La dirigenție s-a vorbit despre banchet și altele. Ne-a învoit la matematică pentru a merge să facem radioscopie. La 17 pentru băieți rezultatele au fost gata. Am mers în oraș și am luat o gogoașă (crăpam de foame!). La masă am mîncat tot. Directoarea m-a făcut atent: să dai extemporal la fizică pe 7! (L.D.: Cîteva precizări se impun. În urma eliminării de la internat pentru acea reclamație colectivă trimisă la ziarul ”Zori Noi” din Suceava (eu fiind inițiatorul revoltei) conducerea liceului meu m-a primit să iau masa la cantina Internatului de fete, adică a Liceului nr 2. Mai mult, masa noastră – eu cu Toader – era în sala în care mîncau profesorii. De aici și desele mele dialoguri cu directoarea Vanda Mincu, o doamnă pe care am apreciat-o mult și care ținea la mine). Diriginta mi-a dat și ea un sfat în privința relației cu profesoara de fizică, Ciobanu: ”Să nu-i spui nici o vorbă!”. De la 16 la 18.30 – ședință plenară de UTC la care, de bine de rău, nu m-am plictisit. Am avut ceva de semnat. Profesorul Drancă (matematică) a glumit: ”Druguș a mai semnat…” (cu referire la scrisoarea către Zori Noi, cap de listă la semnatari fiind eu). Toader are ceva divergențe cu N. (sau mai bine zis invers…). Seara pe la 22 ne-a găsit foamea; am mers la grădina de vară de peste drum și-am halit cîte două gogoși.

Marți 18 aprilie 1967. Zilele nu-s urîte, doar un pic înnourate și mai bate vîntul. S-a hotărît să se adune cîte opt lei pentru cadouri de sfîrșit de an la profesori. Pentru azi citisem numai la fizică și cînd colo ce s-antîmplat: la latină mă ascultă (știut…) și apoi ne dă extemporal (idem). La fizică am scris binișor (energia nucleară). La română extemporal (”Teme ale poeziei noi”). Numai ”bărbi” i-am tras. La socialism: extemporal: ”Baza și suprastructura societății socialiste”. Puțin a lipsit să dăm și la istorie unul…

Azi am strîns 130 lei pentru cadouri. După masă, de la 14.30 la 16.30 am văzut filmul ”Notre Dame de Paris” – un film bun. După asta am fost la masă (lapte cu macaroane – rahat! + o Eugenie). Ne-am cumpărat un colac de 3 lei. La pozar am plătit 35 de lei în loc de 25 (m-a fraierit…). I-a venit lui Dorin Simota scrisoare din Filipine. Ieri am vorbit cu Oprea ăla de-a IX-a Are vreo 80 de corespondenți. Pînă seara la 21 am reușit să-mi citesc odată la obiecte, să scriu Jurnalul și să fac sport. A început să plouă!

Miercuri 19 aprilie 1967. La geografie ne-a mai dat un extemporal. Slăbuț.  La matematică – idem. ”Timpul și măsurarea lui” (i-am tras o barbă). La română ne-a adus al treilea extemporal. Culmea: 7! Dau extemporale din ce în ce mai proaste, iar notele sînt în creștere. La biologie a predat și ne-a adus extemporalele: 8! La limba rusă a fost un haios întreg. Veseli și toate cele bune.

După masă de la 15 la 17  am fost la film: ”Primul an de căsnicie”. Am avut de învățat multe de la acest film (am vîrît la cap). La 18 am fost la masă. Pentru mîine n-am citit la nimic. M-am culcat foarte lejer. Seara am făcut sport și ne-am culcat cu geamurile deschise. Noaptea a fost grozav de frig și ne-au durut măselele. Ziua e cald, dar seara… cred că a nins fest la munte și de-aia. Azi Simota a primit o scrisoare de la o prietenă a Natașei, Lena.

Joi 20 aprilie 1967. Azi am suferit și eu de măsele… La socialism a adus extemporalele: 5,5! Apoi a mai dat extemporal la jumate de clasă. La fizică a predat toată ora. La română ne-a dat planul la o lucrare scrisă: ”Rolul presei în dezvoltarea literaturii române”. La istorie a vrut să ne dea extemporal. Un NU puternic i-a tăiat pofta… La chimie n-a dat extemporal, ci a predat și a terminat cu materia! La engleză a ascultat pe penultimii rămași fără notă apoi a predat ultima lecție. La masă, directoarea m-a întrebat cum am dat extemporalul la fizică. ”Pe-un 6” zic. Mi-a spus apoi Ștefan că am 5. Îs bun! De la 15 la 17 am fost la film (cu un bilet fals): ”Warlock”. Mi-a plăcut. La 17.10 m-am întîlnit (întîmplător) cu diriginta și cu Nenati Lucia + Vica Ursaciuc. Am cumpărta cărți de 173 lei (rotund 180), panglici (9 lei) și celofan (16 lei). Ce mai tura vura, am rămas și eu cu vreo 50 de lei. Mi-am spart fruntea într-un colț de geam (LD: am și acuma semnul ăsta de bună purtare…). Au fost Nenati Lucia cu diriginta, Gozec și Telucu pe aici. Seara am cumpărat un colac de 3 lei, parizer de 5 și-un lichior de mentă de ne-am înveselit.

Vineri 21 aprilie 1967. Azi am avut un singur extemporal și nici pentru ăsta n-am învățat (ext. anunțat). La rusă ne-a luat prin surprindere și ne-a dat și ea extemporal cu întrebări foarte simple: locul și data nașterii, cum te cheamă, vîrsta părinților și ce vrei să devii. Aici, la ultimul punct fiecare a scris aiurea. Gozec: futbolist; Gavril – Aktior; Vlonga – Șafior; eu – domorobotnic (casnic). (L.D.premoniția mea s-a împlinit: acum sunt un domorobotnic total). La română a ascultat. La geografie am avut ultima oră de curs. I-am înmînat tovarășei profesoare Dumitrașcu cadoul și-am invitat-o la banchet (eu! – care nici nu cred că voi veni!). Media la geografie: 7,5.  La psihologie am dat extemporal din ”caracter”. N-am știut… La primul extemporal am 9. La engleză a adus extemporalele (am 9: emoticon supărat și nervos). Pe la 13.15 am făcut ultima adunare din viața noastră de elevi. Au plecat mai bine de-un sfert. Nenati Lucia a făcut procesul verbal. Materialul a fost foarte sumar. Apoi am trecut la punctul doi al ordinii de zi: primirea de noi UTC iști: Gozec Victor, Burciu Rodica, Șcheianu Gabriela, Băimăcean Elena și Teleagă Viorica.  La urmă… m-am dizolvat și… trei zile va sta clasa fără șef!

Am mîncat bine la masă. Acasă am primit o scrisoare de la Mariana Marinescu (București). Mă bucură scrisorile ei pentru că mă distrează; scrie f lejer și comod. Asta-i a doua scrisoare la care încă n-am răspuns. M-am lenevit la scris. Am încercat să învățăm în parc. N-a mers. Acasă am mai citit un pic, apoi Toader a spus că vrea să se revanșeze și dă o bere la Grădină. Mergem la internat și jucăm un fotbal. Apoi baie. Apoi masa. De la masă – acasă. Pe drum îl văd pe T0. Ne-am înțeles din ochi că trebuie să ne întîlnim… M-am descotorosit de Toader și cu greu ne-am întîlnit … ca să-mi spună să vin mîine dimineață la 6.30. M-am întîlnit apoi cu Ica. Mi-a dat 3 lei și-am luat un colac, apoi am condus-o acasă. Telucu a făcut cinste seara asta: cîte o bere la Ospătărie. Seara am făcut cu Toader un plan pentru 25 aprilie 1967. Ne-am culcat la 1 fără să fi învățat.

Sîmbătă 22 aprilie 1967. Zilele trec cu repeziciune. Dimineața m-am sculat la 5, m-am spălat, apoi am scris Jurnalul pe ieri și la 6 am fost gata.  Pînă la 6.15 am învățat la fizică. Dar culmea! La Complex nu era nimeni. Ce i-o fi de cap omului meu?

Am halit și-am mers la școală. La fizică am dat un extemporal foarte bun.  (cîcarea Troiei!). La ed fizică am tras la poartă și ne-a pus note la ”handbal”. Dom Nicu Velniceru (gazda noastră) a refuzat să ne lase camera pe marți. Paștele și dumnezeii!. La latină am cinci în ultimul extemporal. Nu mă mai deranjează nimeni. La istorie: extemporal: politica externă. I-am dat un extemporal făcut acasă (pe un 7). La rusă m-am distrat nevoie mare. La biologie a fost ultima oră și N.L. (Nenati Lucia) i-a dat cadoul. Apoi am dat extemporal. Ne-a dat sfaturi pentru viață. După masă, de la 16 la 18 am fost la pregătire la Pop. Toader a stat acasă. Am schimbat o carte ”Eisenstein” de 18.50 cu una de 7 lei. Eu am pus 9 și Toader 11 și-am luat un lichior de portocale care ne-a indispus. A participat și Telucu. Eu m-am culcat, iar ei au mai luat cîte o bere la Grădina de vară.

Duminică 23 aprilie 1967. Aseară ne-am culcat la ora 21. Azi dimineață ne-a trezit Costică Lungu pe la 9 și ne-am dat jos din pat pe la 10. Pe la 11 am fost prin oraș și-am halit ceva. La 12.30 s-a dat masa. Toader a fost la film (”Diminețile unui băiat cuminte”). Eu am stat acasă și-am dormit de la 13 la 16. Al naibii somn. M-am sculat, am citit presa (”Noi reduceri de prețuri”) am ascultat un meci, am citit cîte ceva din cărțile primite din Anglia, mi-am făcut ordine în corespondență, iar de la 19 la 24 am făcut corespondență. Am scris: 1) o c.p. acasă; 2) Marianei Marinescu (București); 3) Radio Moscova; 4) și 5) două cluburi internaționale din SUA; 6) lui Shital (India) – i-am pus în plic și vedere de pe Dunăre, una de la Mamaia și poza mea. Și 7) lui John (i-am pus în plic 25 de țigări care au încăput foarte bine, dar nu știu cum o să ajungă. (La toate aceste scrisori n-am mai făcut copii – îmi lua prea mult timp). A scris și Toader la cele două cluburi din SUA. Afară plouă, ninge, frig. Pînă aproape de ora 1 am scris în Jurnal. După ce-am terminat de scris în Jurnal, m-am apucat de lecția la limba engleză!

Luni 24 aprilie 1967. ”Aseară” m-am culcat la ora 3 dimineața. La 7 am fost în picioare. Prima oră: rusa. Este ultima oră de rusă din acest ultim an. Gozec i-a înmînat cadoul. Toată ora a fost veselie. În pauză am pocnit-o pe Mariana Gînsac de i-a dispărut rînjetul. Ora de educație fizică am făcut-o în sala de cor. A fost o oră de audiție. Tovarășa profesoară Bauman era în cancelarie. Am rugat pe cineva să o invite puțin pe coridor. I-am înmînat cadoul. A spus cu glas scăzut, foarte emoționată: ”Tocmai tu, Druguș…”. Apoi mi-a strîns mîna. (L.D.: Cititorii își amintesc, poate, de multele dialoguri neplăcute pe care le-am avut la ore cu această tînără, frumoasă, inteligentă și inimoasă profesoară. De unde și mirarea sa nedisimulată…).

În pauză, vaca de Mariana Gînsac i-a spus dirigintei Ruscior că am bătut-o, crezînd că gata, mă…. pe mine. Diriginta a stăruit să ne împăcăm și să-i sărut mîna! A fost un haios și-o hărmălaie la care au asistat toți reprezentanții ambelor tabere. Pînă la urmă a rămas așa… Eu: ”Tovarășa dirigintă, dacă-i mai dau două, îi trece!”.

La chimie am dat extemporal. Geta Broască i-a dat cadoul. La dirigenție ne-a mai spus niște note și medii, urmate de sfaturi pentru viață. La matematică m-am distrat cu fetele. Azi Puha (Elena) a împlinit 18 ani și ”a trebuit” să mă dau bine pe lîngă ea. Altă chestie! Magopăț s-a apucat de ghicit. Le spune prostii la moace și le ia bani. Eu sînt ”Cassa”. S-au strîns vreo 3-4 lei. În ora de engleză ne-a luat jos, în sala de cor, pe toți ”bărbații”. Au venit doi căpitani (unul Nițu).

(L.D. Aici se termină, brusc, însemnările liceanului Liviu Druguș. Nu am o explicație pentru această întrerupere. Pot presupune doar că a doua zi, marți, a trebuit să părăsim camera de la gazda de pe Calea Prieteniei nr 2. Nu-mi amintesc deloc ce s-a întîmplat și unde am locuit pînă la Bacalaureatul care urma să înceapă pe data de 20 mai 1967. De asemenea, nu am amintiri (în afară de fotografia postată pe FB) de la banchetul la care am participat. Pentru curioși pot adăuga cîteva amintiri despre ce a urmat în acel an. În primul rînd, ce doreau cei doi căpitani de armată? Erau recrutori de viitoare cadre pentru MFA (Ministerul Forțelor Armate) și ofereau condiții foarte avantajoase pentru cei care doreau să urmeze o facultate pentru ca apoi să activeze în armată. Oferta principală era pentru medicină și limbi străine. Se asigura transportul, cazarea și bursă pentru cei care acceptau oferta lor. Eu am acceptat-o și am repetat experiența nefastă de la Cîmpulung Moldovenesc. Eu oricum îmi făcusem planuri să fac facultatea în București, așa că… why not? Pe T0 (lt. Tudose) l-am refuzat cu oferta lui de a merge la ”școala de securitate”, dar pe căpitanul de armată Nițu nu. (În paranteză fie spus, pe T0 nu l-am mai întîlnit niciodată. După terminarea facultății am trecut pe la Miliție și am întrebat de el. Mi s-a spus că a murit – probabil a fost mutat în altă muncă: tocmai învăța și el engleza și i-am dat adresa de la International Book Fellowship din Londra care i-a trimis cărți și dicționare). Acum, după peste jumătate de secol de la ”contactul” meu cu ofițerul Tudose, înclin să cred că cele cîteva întîlniri cu el erau mai mult pentru supravegherea mea decît pentru obținerea de informații despre elevii care fumează… Pe scurt, nu m-am simțit ca fiind turnător, colaborator sau informator, ci un justițiar. Încercările ulterioare de a mă convinge să colaborez cu Secu s-au soldat cu refuzuri ferme din partea mea. Despre ele am relatat, pe acest blog, într-una dintre pseudorecenzii, așa că nu mai insist). Locurile pentru MFA erau separate de cele pentru civili, dar examenul a fost comun. Din cîte țin minte Facultatea de limba engleză avea rezervate două locuri pentru MFA. Nu știu cîți au concurat pe acele două locuri dar șansele mele de a reuși erau foarte mari. Terminasem BAC ul cu media 10 și în acel an s-a hotărît ca nota de la Bac să fie adăugată la notele obținute la admitere. Era suficient să iau un cinci la probele de admitere și media finală era de 7,50. Poate și din acest motiv am adoptat o atitudine excesiv de relaxată la probele scrise. Am obținut doar 4 la teza la engleză și 5 la teza la limba română. Neobținînd minimum 5 nu am mai fost admis la proba orală, care – credeam eu – era punctul meu forte. Nu exclud deloc o ”lucrătură” tocmai pentru a nu intra la oral și a nu reuși la admitere, vînzarea de locuri la admitere fiind o practică a acelor vremuri. Presupusul ”ajutor” promis de T0 a fost fie o vorbă în vînt, fie un ”ajutor” pe invers. În sala de examene am văzut lucruri greu de înțeles chiar și în zilele noastre. Am văzut în sală oameni mult mai în vîrstă decît mine și – un lucru care chiar m-a șocat – am văzut un tînăr de cca 25 de ani, cu o barbă neagră, mare și care, în timpul examenului și-a scos pipa, a aprins-o, a fumat tacticos fără ca cineva să-i facă vreo observație. E de înțeles cu cine a trebui să concurez – probabil fii de diplomați sau oameni din noua aristocrație roșie. Pe scurt, nu am reușit la Facultatea de limbi străine de la Universitatea București și urma să fac armata la termen integral (un an și patru luni). Această perspectivă m-a speriat destul de tare și am început să caut locuri la școli postliceale, doar pentru a scăpa de armată. Părinții găsiseră deja o școală sanitară la Botoșani și urma să mă apuc de învățat… Chiar atunci am primit o scrisoare de la prietenul meu Toader Gherasim care a lăsat deoparte visurile de a deveni silvicultor, actor sau marinar și a ales Facultatea de Studii Economice de la Iași (fostul ISE – Institutul de Științe Economice) unde a reușit cu brio. Mai rămăseseră 16 locuri pe care au concurat sute de ”neintrați” la alte facultăți. Obiectele de admitere: matematică și economie politică (cele intens ignorate de mine în liceu, fiind și la clasă umanistică). Am învățat aceste două obiecte întreaga vară și am reușit pe locul 18 la egalitate de note cu cel de pe locul 16…  La absolvirea facultății urma să fiu repartizat la Catedra de Economie politică la Disciplina Doctrine economice, dar anul 1971 a fost și anul în care stalinismul a fost coborît din nou din pod și multe libertăți au dispărut. Cenzura și dosarele de cadre au fost întărite. Dosarul meu nu mai corespundea pentru cariera didactică și am fost repartizat în cercetare, la Academia Română, filiala Iași. Am reuși să intru în învățămînt (la UMF Iași) în anul 1976 nefiind promovat pe post de lector, deși întruneam cerințele legale. Nefiind prieten cu Securitatea, bănuiesc că nu am primit aviz favorabil pentru promovare. Am început doctoratul în 1976, la București, dar 1n 1984 nu mi s-a aprobat susținerea publică fără nicio explicație. Am susținut teza (cu același conținut cu cel din 1984, mai puțin trimiterile obligatorii la documentele de partid) în 1996 și în următorii patru ani am urcat toate treptele carierei didactice. Mă pot lăuda că la începutul anilor 80 am propus (și culmea! s-a și aprobat!) reducerea cu 50% a orelor de Economie politică și introducerea unei discipline distincte – Economie sanitară (pe care după 1990, mai exact în 1997 am introdus-o la Facultatea de Bioinginerie Medicală sub numele de Economica Sănătății, alături de alte discipline, construite tot de mine: Managementul sănătății și Sisteme de sănătate comparate). Mai mult, am reușit să conturez (prin programa academică) secția de Managementul sănătății care avea ca scop declarat pregătirea viitorilor manageri de spitale, directori de direcții de sănătate publică (DSP) și specialiști în Ministerul Sănătății. Din păcate, imediat după plecarea mea de la UMF Iași (2004) proiectul meu (foarte necesar și azi) s-a destrămat. Mă bucur că am fost ales de către studenții promoției 2004 ”Profesorul anului” fiind singurul profesor nemedic care a primit acest onorant titlu. Tot cu titlul de răspuns la posibile întrebări mai precizez că în timpul studenției mele peste jumătate din timp l-am alocat cursurilor de la Facultatea de limba engleză, fiind foarte activ și pasionat de ceea ce învățam.

(Sfârșitul Jurnalului ținut de mine în perioada 1 martie 1963 – 24 aprilie 1967. Am transcris, timp de 175 de zile, conținutul consemnărilor făcute de mine timp de 1500 de zile în care am scris ceea ce mi s-a părut a fi demn de notat atât despre mine cât și despre cei din jurul meu: colegi, profesori, părinți, rude, oameni politici etc. Continui să cred că acest Jurnal are valoare documentară și că poate fi folosit pentru scrierea unui scenariu de film cu caracter memorialistic).

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 380 Luni 15 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (108).


Duminecă 28 mai 1966. Noaptea trecută, absolvenții de la Liceul 1 au chefuit, nu glumă! Pe la 12 a venit unul Zup, beat, și a început să facă scandal. Înjura grozav și făcea lucruri nesăbuite. L-a îmbrîncit pe Atănăsoae pentru te miri ce. Dacă eram în locul lui Atănăsoae, îl pocneam de-i sărea beția. Ne enerva pe toți. Noroc c-a adormit.

Dimineața la 5 a venit și Toader de la banchet. Mi-a promis că nu rămîne (după ce dă florile) și totuși a rămas.

Pe la 7 a venit Mircea și m-a rugat să-i fac rost de un stilou și de o carte de limba română. Azi are examen la acest obiect. (a aflat subiectele de la M. Bujdei).

Azi am îmbrăcat cămașa de la Mircea, pantalonii cei gri, canadiana și de dimineață mi-am făcut treabă în oraș să-mi cumpăr o cravată. Azi erau închise magazinele

După ploile de pînă acum, azi dimineață cerul era senin. Dar numai pentru o oră. În restul zilei a fost tot timpul neguros și a plouat.

Toader a povestit cum a petrecut noaptea. A tras mult la măsea și s-a întreținut tot timpul cu Nenati Lucia (XE) și cu Doina Hlinschi (X F). Nenati l-a mai învățat să mai danseze și-acum se ține de capul lui (ar vrea să se împrietenească!). Cu Doina, de asemenea. Au intrat în intimități. (”Cine ne mai stă nouă în cale? Natalița!!). Toader a întrecut măsura… Acuma nu mai poate scăpa de ele și, pe lîngă toate, s-a compromis în fața Nataliei (chestia cu Doina H. a fost aranjată chiar de ea). Ne-a mai povestit ce făcea profesorul Teleagă (fizică), cum s-a îmbătat Croitoru (economie), cum dansa Ciobanu (fizică) și multe altele.

Dimineață am luat masa în Sala de mese înșirați pe lîngă mesele puse cap la cap. Noroc că eram puțini. De la 9 la 10 am stat în meditație. Dar n-am pus mîna pe-o carte, doamne ferește!

La 10 am avut pauză. Am mers cu Toader la Alimentara, ne-am luat o șocolată și cînd am ieșit afară ne-am întîlnit cu profesoara de rusă: ”Iar prietenii nedespărțiți!” Au observat mulți prietenia noastră, vizibilă și puternică. Toader și-a mai adus aminte că cei de la banchet i-au zis că noi suntem ca două jumătăți (deci el nu era întreg). Am mers apoi pînă în oraș, în plimbare. Pe drum, Toader a încercat să mă convingă să vin și eu la reuniune, diseară (tot cu clasele a XI-a). Nu-s eu de reuniuni. Începînd de aseară am devenit chiar pesimist (iar mă apucă). Mă gîndeam că ce rost are să învăț să dansez. Îndată îmbătrînești, apoi… nimic! Dacă ar fi – la un moment dat – toți așa ca mine, s-ar întoarce lumea cu susu-n jos! Noroc că nu mă apucă așa des, ca la-nceput.

De la 10.30 la 12 s-a făcut meditația, dar Prandea – a 8-a minune a lumii – a dat drumul la difuzor și ne-a delectat c-o muzică populară. N-am învățat nimic. Nici nu este prea mult de învățat acum, dar totuși…

După ce s-a dat masa, am jucat mult tenis cu Costică, pînă pe la 4. Deoarece ploua (o ploaie enervantă, de toamnă) am mers în dormitor, unde m-am întins pe patul confortabil și în timp ce ceilalți băieți se distrau, am adormit timp de vreo două ore. Cînd m-am sculat, am căpătat iar poftă de viață, de glumă, de rîs. În dormitorul 9 au dormit niște fete (între 12 și 16 ani, probabil niște sportive). Cu ceilalți băieți am început să ne aruncăm  cuvinte grele, printre uși. Ba ne zgîiam pe la geamuri. Ca în batjocură am aruncat un pantof înăuntru, dar a trebuit să o iau imediat la fugă; era pericol să mi-l pună pe ceafă. Apoi, nu știu de unde a apărut un șoarec. L-am apucat de codiță și l-am aruncat pe unul din paturi. N-am mai văzut cum au reacționat, căci iar am întins-o. Erau cam sălbăticuțe și mă așteptam la orice. După asta am ieșit pe-afară, am jucat tenis pînă la 6 (cînd ne-a luat Prandea la meditație). Toader s-a dus iar la școală. Costică s-a găsit să mă lămurească să vin și eu la vreo petrecere (”Mă, Liviu, cu giumbușlucurile astea ale tale, zău că ai avea succes”). Pînă la 7.30 am mai scris în Jurnal. La 7.30 – altă minune: Prandea ne-a dat drumul la dormitoare!

În seara asta este un fel de continuare a banchetului (azi fără profesori). Au venit tot soiul de eleve, care mai de care mai aranjate. Din dormitorul nostru se vedea clar cum fumau fetele în fața meditației de-a 11-a, unde acuma-i un fel de dormitor. Proastele!

În seara asta a venit Mircea și a rămas să doarmă la mine. Mi-a pus el pantalonii la dungă, sub pătură și cu cearșaful deasupra.

Luni 30 mai 1966. Am dormit destul de bine cu Mircea. Dimineața m-am sculat primul, l-am sculat și pe Mircea și înainte de ora 6 (adică înainte de a veni pedagogul) Mircea deja era plecat din dormitor. Dar aseară Prandea a făcut-o lată de tot și azi dimineață nu ne-a sculat nimeni. Fiecare a dormit cît a putut. Pe la 7 a venit și Haiuță și i-a urnit pe cei mai somnoroși. Eu am venit în meditație și-am mai scris Jurnalul (iar am rămas în urmă). Astă-noapte am avut un vis pe care ”n-am visat” să-l visez. Am visat-o pe B.M. într-o rochie veche, murdară, dar ea era curată și frumoasă. Un fel de iluzii…

Orima oră de emoții a fost la limba latină. Pentru azi am avut recapitulare și baba s-a gîndit că poate aicea s-o mai mișc un pic. Dar eu – clei. Mi-a pus cîteva întrebări, iar eu am luat iar poziția mutului. Profesoara s-a enervat – avea tot dreptul! – și m-a amenințat: ”Druguș! Tu riști să rămîi corijent pe vară!”. Eu m-am mulțumit să zîmbesc sarcastic. Doar știu de la Atănăsoae că i-a zis Nelu Alexinschi ce i-a spus baba despre mine: ”Druguș poate să nu învețe deloc la latină; dacă ăsta-i unicul obiect greu, îi dau drumul fără discuție”.

La economie politică Economul a întîrziat cîteva minute apoi a ascultat cu multă răbdare cîteva fete, după care ne-a predat ultima lecție din carte.

La muzică, băbuța ne-a făcut mai mult diriginție, explicînd, la urmă, niscai noțiuni de istoria muzicii. De acum trecem la recapitularea materiei.

Prima jumătate a orei următoare am fost liberi, iar fetele au început să danseze nevoie mare. Băimăcean era cîntăreața și-i dădea și din gură și la darabană. Halip era cu solzul, iar eu cu ”fluierul”. S-au făcut și sîrbe. Magopăț ”a dansat” cu Ica. Făcea niște figuri atît de comice că era imposibil să nu te pufnească rîsul. Ca de obicei, eu am sta deoparte, retras.

Azi l-am văzut pe Gherasim discutînd cu Nenati. Asta se bagă așa în om și-l compromite… Doina H: ”Vezi că te bate Natalița!”. Nenati a început să-i zică lui Toader că nu mai vorbește cu Scîntei Dragoș. Mă mir că nu i-a propus direct prietenie. Prea vizibil bate șaua. În pauză, Nenati era un pic veselă, iar eu am și găsit prilejul s-o înțep: ”Mai ai chef?”. Atît mi-a trebuit! În ora de chimie a început să mă bombardeze cu bilețele și să mă întrebe cine m-a informat. Din cele vreo 10 bilețele în niciunul nu i-am dat un răspuns clar, ci am ocolit-o, luînd-o cu alte teme, vorbind mai mult despre mine. În ora de educație fizică am stat în clasă deoarece terenul era plin de apă, iar sala nu era încă amenajată în urma banchetului. La engleză, spre neașteptarea noastră ne-a adus tezele. Cele mai bune: eu și Albu (8), Toader – 7, Costică – 6. Profesorul se îndoia de teza lui Costică și a început să-l ia la întrebări. Eu am vrut să-i spun ceva lui Costică. Pop m-a văzut și m-a apostrofat foarte serios: ”Druguș, dacă ești indisciplinat, te pot da afară!” Restul orei – adică la corectarea tezei – am stat degeaba.

În pauză i-am arătat lui Toader bilețelele de la Nenati (a rîs).

După masă am jucat tenis cu Costică. În acest timp a venit Mircea pe la mine și mi-a spus că ar avea nevoie de vreo 150 de lei pentru a-și cumpăra nu știu ce. Dar eu eram lefter. Pînă la 4.30 am citit din ”Mărul roșu”, o culegere de nuvele de autori ruși.

La 4.30 am plecat cu vreo 10 băieți de la internat la spectacol. Eu am luat-o prin oraș, apoi am venit la Casa de Cultură unde trebuia să-l aștept pe Toader. Dar se făcuse 5 și el nu venea. Crăpam de ciudă. Deodată îl văd venind tot o fugă de la internat. Am intrat repede și, în mare grabă, ne-am căutat locurile. Am mai stat un pic și a început spectacolul ”Vinovați fără vină” de N. Ostrovski – piesă în patru acte. Mi-a plăcut și m-a impresionat această piesă. Jocul de scenă al mamei lui Neznanov a fost cu totul mișcător. La urmă a fost duioasă și întîlnirea dintre Neznamov cu mama lui. În sală puteai vedea multe femei și fete cu batista la ochi. Cele patru acte, cu pauze destul de lungi (au avut decorururi foarte diferite de la un act la altul) ne-a ținut pînă la 8 și 10. Dar vai de masa noastră. Aproape nimeni n-a mîncat macaroanele cu (puțină) brînză și n-a băut ceaiul care nu era nici cald nici rece. Rămîneam flămînd dacă lui Toader nu i-ar fi venit de-acasă. Am fost la sala de valize și-am mîncat împreună pe săturate (pîine albă și piftele, prăjituri și mere). Pe la 8.45 am intrat în meditație. Pînă la 9 n-am mai avut ce să învăț. Seara la 9 Mircea era prezent la mine. El s-a culcat, iar noi ceilalți ne-am dat pe veselie. Am pus dulapu-n ușă și am făcut niște sîrbe, cu comandă. Cînd  a venit Haiuță, toți eram în paturi. Toader a dat dulapul din ușă, la cererea lui Haiuță. Drept pedeapsă ne-a spus să ne mutăm cu toții în 19, iar cei din 10 să vină în 11.

Marți 31 mai 1966. Astă noapte eu am dormit în patul și așternutul lui Arcadie iar Mircea a dormit singur.

Ieri, toată ziua a fost înnourat și ploios. Azi, la fel.

Dimineața, Mircea s-a sculat înainte de 6, iar la 6 era plecat. Cînd a venit Haiuță prin dormitoare, a începînd să strige, arătîndu-și originea…

M-am obișnuit acum ca în fiecare seară să-mi pun pantalonii la dungă sub cearșaf. Port tot cămașa de la Mircea. Ieri am avut o cravată albastră ce o primisem eu de la bunița. Azi am luat-o pe cea neagră. Amîndouă se potrivesc.

Începînd de ieri, elevii claselor a 9-a și a 10-a de la Liceul 1, învață și ei dimineața. Acum sîntem cu toții în meditație și parcă mă simt stingherit. Aseară și azi dimineață am citit din ”Mărul roșu”. Am găsit cîteva vorbulițe de duh, pe care, ca de obicei, mi le-am notat. Iată-le:

Racul, știe fiecare/ E viteaz nevoie mare // Dar cănd lupta e în toi/ El se trage înapoi”.

” – Și după aia? – După aia, piți gaia”    ”Iubește și te-nmulțește că pe noi nu ne privește”

”E atîta strălucire-n jur/ Văzduhu-i de cleștar // Sclipește-al cerului azur/ E primăvară iar!”

Azi, la ora de română, mi-am continuat obiceiul de a mă uita fix în ochii tinerei noastre profesoare. La sf orei, dînsa m-a pus să vorbesc despre lecția nouă, crezînd că am fost foarte atent. Dar eu am văzut numai ochii și nimic altceva; de auzit – mai puțin! M-am făcut de rîs c-am început să le bolmojesc…

La ora de l rusă, a început Nenati cu ”corespondența”. Am primit niște bilete c-am rămas uimit de ”filozofia” ei. La un timp mi-a venit și să rîd! Mă întreabă cum nu mă plictisesc eu în lumea asta? Ea se plictisește de moarte și nici o carte, nici un spectacol, nimic n-o mai satisface. Lumea înconjurătoare o numește ”societate inferioară”. I-am răspuns, dar n-am fost de acord cu ea în niciun caz. Scrie Nenati: ”Fără modestie, sînt o bună filozoafă”. Eu: ”N-am nimic împotrivă”. Am mai făcut un schimb de tîmpenii din astea pînă m-a enervat și am încercat să-i dau fiecare răspuns cît mai laconic și mai tăios. Ea însă – ca scaiul de oaie! Asta-mi mai trebuia acum.

La dirigenție, baba ne-a făcut teorii și i-a prezentat fiecărui elev situația sa. La matematică, Hrișcă a scos-o pe Buhai la tablă; n-a știut nimic și profesorul i-a pus 2. A început să-i înșire că habar n-are de materie (just!). Și finalul: ”Să nu mai trimiteți cunoștințe și intervenții că mai rău faceți!” Cu asta a ieșit foarte nervos din clasă. Acum B.M. are la sigur 3 obiecte căzute – deci ”repechinche – șepte ani în clasa zecea”. La ora de cor nu s-a cîntat. Probabil profesoara a pus note, iar noi – cei patru băieți care-am mai rămas la tenor – ne-am petrecut ora povestind. După oră m-am dus la dirigintă să-mi semneze un bilet de voie să merg la film (Toader n-a mai îndrăznit să meargă la Zăicescu). Diriginta a început să facă nazuri: că nu știe dacă-i bun filmul, dacă-i voie și alte ”motive” (nu mai am de învățat?). Apoi mă întreabă cu cine voi merge. N-am ce face și-i spun că merg cu Toader. Diriginta se duce în cancelarie, se sfătuiește cu Zăicescu și alți profesori să vadă dacă-i voie. Vine la mine rîzînd și-mi spune: ”Cum să vă dau eu voie? De unde știu eu  ce tineri și ce domnișoare merg cu voi? Ei! Dacă merge și domnișoara Hasna Lucia, poate-ți dau drumul…”. Cînd am auzit de la băbuță că eu aș avea legături cu Hasna m-a apucat rîsul. Să-i zic că nu-i adevărat, ar avea motive să creadă c-o apăr și iese mai rău. Am rîs și eu odată cu ea și gata. Dar, imediat apare și Zăicescu, tot rîzînd, și spune: ”Nu tovarășa dirigintă! Dacă merge Hanuseac Teodora dintr-a 11-a, atunci dați-i drumul”. M-am mulțumit să rîd și la auzul acestei replici și-am plecat apoi în clasă. (Cînd m-am uitat la Zăicescu am văzut că se uita la mine și rîdea grozav). Cînd a venit în clasă, Zăicescu m-a mai întrebat: ”Și zici că merge și Gherazim?” Eu: ”Da, ar vrea să meargă”. Zăicescu: ”Bine, măi! Vii la mine după ore!”. Tot timpul cît vorbea cu mine zîmbea, nu știu de ce. Cît tărăboi pentru o simplă semnătură! Și cînd mă gîndesc că am putea vedea filmul și fără asta, hușchindu-ne pur și simplu…

În ora de naturale, Zăicescu a ascultat. A întrebat ce înseamnă cuvîntul ”apatie”. M-a pus pe mine să-l explic; n-am știut să-l explic așa bine și a pus-o apoi pe Nenati să explice. Aceasta a început-o cu filozofia ei. Nenati: ”Apatic este unul căruia nu-i place viața”. Zăicescu: ”Dar lui Druguș îi place viața, nu-i așa, măi?!”. În ora asta am rîs grozav, mai ales atunci cînd Zăicescu a întrebat-o pe Teleagă Vioricadin ce-i format corpul omenesc?”. Asta probabil dormea, căci a dat un răspuns minunat: ”Corpul omenesc este format din cap și coadă”. N-am rîs de mult cu asemenea poftă. În ora asta Nenati mi-a mai scris un bilețel. A îndrăznit să mă numească ”my friend”. Apoi, în alt bilet: ”Să nu crezi că mă interesează mai mult Gherasim...”. Ce-o mai urmări cu asta, cam greu de priceput. Cert este faptul că îi voi da toate planurile peste cap.

După ore l-am căutat pe Zăicescu la cabinet și mi-a dat semnătura pentru care s-a făcut atîta tărăboi. N-am crezut c-am să ajung la Zăicescu să-mi semneze. Acesta m-a întrebat: ”Gherazim n-a îndrăznit să vină la mine?” Eu: ”Nu știu!”.

După ce-am luat masa l-am căutat pe Gherasim să mergem împreună la film. Cum nu l-am găsit aici am pornit în oraș să-l caut. Dar nici în parc, pe banca lui preferată nu l-am găsit și nici la cinema ”Unirea”. Am venit înapoi la internat, supărat pe el și hotărît să-l muștruluiesc un pic pentru fenta asta, cînd îl voi întîlni.

Pînă la 5 nici n-am învățat, nici n-am scris în Jurnal. La 5 am ieșit în oraș să fac ceva cumpărături. Pe la linie m-am întîlnit cu Toader. De la cîțiva pași i-am spus: ”Măi Toader, mi-ai belit obrazul!” Apoi, supărat i-am spus ce și cum s-a întîmplat. El a fost cu Natalița și cu Doina la film. L-am luat și pe el în oraș și discutînd așa, totul s-a împăcat. Toader: ”Mă, dacă vrei tu, merg și eu mîine la film”. Eu: ”Bine”. Am mers la librărie și am făcut o mulțime de cumpărături. Am luat un caiet de 10 lei (cu coperte cafenii pentru Album), două pixuri albastre (doi lei bucata) + trei rezerve. Sistemul după care sunt făcute aceste pixuri m-a impresionat. E foarte simplu și parcă mă gîndesc cum nu s-a gîndit nimeni pînă acum să facă așa ceva. E f practic. Mi-am mai luat mine pentru creionul automat și-un carnet de însemnări (cu pătrățele, coperte veline, 4 lei – volumul al III-lea la Însemnări de buzunar). Am dat și pe la lenjerie de unde mi-am cumpărat o cravată de 25 de lei (un albastru strălucitor împătrățit cu negru).

În pauza de 7 am mers cu Toader pe asfalt, dincolo de Rădăuți (Toader a fumat două țigări). Am povestit o mulțime de întîmplări din viața școlară. În D o fată l-a botezat pe Garabet Ibrăileanu zicîndu-i Garibaldi Brăileanu!

După 8 a venit Mircea pe la mine, Mi-a spus că a vîndut pixul cu 15 lei! (de la 4 la 15!). Ca de obicei, seara am făcut o baie generală și mi-am pus pantalonii la dungă. Aceste două obiceiuri sînt foarte sănătoase și n-aș vrea să mă debarasez de ele.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 368 Miercuri 3 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (96).


Duminecă 1 Mai 1966. Dimineața s-a dormit cît s-a putut, dar pedagogul a dat deșteptarea la 6.15. Eu m-am sculat odată cu excursioniștii care au plecat și ei pe la 7. Noi am luat masa pe la 8, apoi am plecat în oraș. Cu toate că se cerea să mergem în uniforme, eu am mers în pantalonii bej și în canadiană. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea care mi-a dat ”janta” (L.D.: = geanta) lui de taxator și mi-a promis că la 11 merg cu el acasă.

Toate coloanele de manifestanți s-au adunat în fața tribunei, blocînd orice circulație. Liceul nostru a fost reprezentat printr-un nr. destul de restrîns de elevi. Halip ținea și el o pancartă în mănă; Atănăsoae și unul de-a 9-a erau în față susținînd o lozincă. Eu m-am ținut la distanță plimbîndu-mă cu Gherasim prin jurul lor cu geanta pe umăr. Pe tribună și-au făcut apariția șefii de partid, directorii de licee și destul de mulți invitați. Pentru început s-a rostit o conferință. La unele intervale s-au scandat lozinci și am strigat ura! Toader a ridicat în sus aparatul și a făcut cîteva fotografii asupra mulțimii. L-am ridicat o dată în brațe și el a fotografiat tribuna. După cuvîntare, coloanele s-au împrăștiat și la difuzoarele instalate prin copaci a început să cînte muzica. Apoi m-am îndreptat spre internat și Toader s-a schimbat. Eu cu geanta ”mea” și Toader cu aparatul de fotografiat parcă eram doi reporteri. Chiar așa ne și prezentam: ”Noi sîntem reporteri la ziarul Cutare și Cutare. Vă solicităm un mic interviu”. Pe drum, Toader mi-a făcut o fotografie cu mine reporter. Ne-am îndreptat apoi spre autogară unde ne-am întîlnit cu Mircea. Nu prea aveam chef să merg acasă, dar în fața insistențelor lui Mircea, n-am mai putut rezista. Am stat pe scaunul lui de taxator, iar el a stat în picioare. O mică discuție, în cursă: ”Parcă-l cunosc pe taxatorul ăsta – E din Grămești – Nu-i a lui Cojocaru? – Nu, a lui Druguș! Taică-su-i profesor de matematică. Ai văzut? El profesor și fecioru taxator!”). Eu m-am mulțumit să ascult și apoi să reflectez asupra celor discutate. Am ajuns acasă înainte sau după ora 13. Cursa s-a oprit la poartă. Mama și tata erau prin ogradă. Totul era înverzit, înflorit. În fața casei era o mică florărie îngrădită cu nuiele albe, de răchită; în spatele casei, în dreptul grajdului au făcut un gard nou, sănătos. Găinile albe împodobeau curtea. Livada tînără era plină de floare. În casă, liniște și curat. Nu s-au prea bucurat cînd le-am spus că plec la 13 și 15. Pînă atunci m-am mai uitat prin ziare, cărți și-am discutata cu părinții. Cu toate au fost de acord, numai cu noua mea situație la învățătură – nu! Le-am promis că voi încerca să îndrept lucrurile. Am mîncat și ceasul arăta și 15 minute cînd mi-am luat canadiana în mînă ca să mă îmbrac. Tata stătea la geam și mi-a spus că-mi va spune cînd oprește cursa. Cum a spus asta – cursa a și trecut prin fața casei ca un glonte. Pînă la poartă am luat canadiana pe mîneci, n-am mai încheiat-o și mi-am pus în gînd să ajung cursa, dar pe la Sfat eram mort deja. Am făcut un efort imens și mi-am impus să continui să fug. Printr-un efort de voință am ajuns la cursă cu sufletul la gură. Mă ustuura gîtul și eram foarte obosit. Cînd am ajuns lîngă cursă, i-am ars un pumn lui Mircea și n-am mai putut zice nimic. M-am urcat apoi în cursă și m-am așezat pe scaunul lui. Pînă la Siret am stat cu ochii închiși și mi-am revenit. La Siret m-am suit într-o altă cursă și am luat direcția Rădăuți. Mircea mi-a aranjat biletul și drumul ăsta nu m-a costat nici cinci bani. Din contra, m-am ales cu 25 de lei pe care mi i-a dat tata. În Siret, Mircea a prăpădit cleștele. (”Prostu ista di taxator o prăpădit cleștili…”). Am ajuns la 3 în Rădăuți. M-am întîlnit cu Toader, Bădeliță și Popovici Neculai. Am luat azi, pînă pe la 6 de vreo patru lei sîmburi (L.D.: sîmburi = semințe de bostan/ dovleac) și de vreo 10 lei înghețată. M-am plimbat mult și m-am ”distrat”. M-am întîlnit cu Gică Andrișan, apoi l-am părăsit și-am mers cu Petru Hudema pînă la el acasă. Pe la 6 am simțit că mi se face rău. După atîta înghețată avea și stomacul meu dreptul să se revolte. M-am dus la internat, m-am dezbrăcat și m-am vîrît în pat. Peste cîtva timp a venit Babii și pedagogul. Acesta din urmă s-a interesat de soarta mea și mi-a spus să-mi cumpăr niște pastile. După asta am dormit vreo oră pînă pe la 7.30 cînd au venit o serie de băieți și pedagogul. Apoi ei au plecat și eu m-am culcat de-a binelea. M-am trezit pe la 10.30 cînd a venit Toader. Am aflat, mai tîrziu, c-a făcut-o pentru a doua oară în viață. (L.D.: adică a doua beție).

Luni 2 Mai 1966. Ziua tineretului din R.S. România. Zi liberă pentru toți.

Dimineața m-am sculat destul de devreme și tot fără uniformă m-am îmbrăcat. Sînt sătul de ea. Măcar în zilele de sărbătoare s-o mai schimb. Masa s-a dat pe la 8, apoi am plecat cu Toader pînă la Casa de Cultură, apoi la Școala Veche și retur la internat. Aici nu s-a făcut azi meditație. Totuși, am mai rămas vreo patru băieți în sala de meditație să ne pregătim pentru mîine. Unii s-au mai pregătit. Alții au făcut plajă în grădină. Ca și ieri astăzi a fost o zi minunată. Cerul ca sineala și soarele strălucitor erau de o frumusețe unică. De aceea am mai ieșit pe afară și mi-am pierdut astfel timpul pînă pe la 10.30 cînd am luat-o cu Toader înspre Casa de Cultură. Azi are loc aici ”Concursul Cultural Artistic” care s-a tot amînat de atîta vreme și care are în sfîrșit loc azi. Sala era plină și cu greu mi-am făcut loc în față. Nu bine am ajuns cînd simt că mă trage cineva de mînecă. Era diriginta. A început imediat să tolocănească să mă sui pe scenă. Eu: ”Tovarășă dirigintă, dar n-am uniformă…”. Ea: ”Nu-i nimic, suie pe scenă”. M-am dus pînă acolo și cînd a venit baba i-am spus din nou că ce să fac fără uniformă. Ea: ”De ce n-ai? Eu ți-am spus să vii în uniformă. Vei avea nota scăzută la purtare”. M-am dus apoi în sală și am găsit și locuri. Am văzut cîteva programe artistice. Raif Ingrid dintr-a 10-a F a anunțat: ”Liceul nr 2 se prezintă la concursul cultural artistic cu un montaj literar muzical”. Acesta a ieșit destul de bine, împreună cu corurile și cu dansurile. Pe scenă era și ea (B.M.). Am stat acolo pînă la 12 făr-un sfert cînd am revenit la internat ca să luăm masa. Aceasta s-a dat abia la 12.30. Pentru seară ni s-a dat hrană rece. Cred că dacă am avea o săptămînă liber la școală ne-ar da seara tot hrană rece. După ce-am luat masa m-am dus la Casa de Cultură crezînd că voi mai putea vedea cîte ceva. Dar a fost imposibil. Am ieșit în oraș și mi-am cumpărat de vreo 3 lei sîmburi și am avut ce ronțăi pînă pe la vreo 4.

Vremea s-a menținut mereu caldă, dar partea proastă a fsot că a bătut vîntul și stîrnea grozav praful.

Iată un alt obicei al meu, destul de prost, pe care – cred că după întîmplarea de azi – îl voi abandona: îmi place să sar gardurile. De multe ori, la internat, este poarta deschisă, dar eu îmi fac vînt peste gard, sărind cu mare ușurință. Azi însă mi s-a înfundat. Mîncam sîmburi și vroiam să traversez din piață în parc. Era gărdulețul mic de la parc, urmat de gardul viu. Am vrut să-l sar prin foarfecă, dar n-am fost atent, m-am împiedicat și am căzut cu capul în gardul viu. M-am julit la picior și mi-am făcut o zgîrîietură de toată frumusețea de la sprînceană pînă în dreptul nasului, pe obrazul stîng. M-am sculat imediat, m-am șters de sînge, dar n-a fost chip să merg mai departe. O băbuță a început să se lege de mine și să-mi facă teoria chibritului: ”Dacă nu ești atent, vezi, dacă ai vrut s-o faci pe grozavul… nu-i frumos… mata ești elev și nu ți se șade” și multe altele. Noroc c-au apărut de undeva Toader și Piecniță (un personaj nou în albumul vieții mele – elev în clasa X-a F, lic 2, repetent în clasa X-a). S-a împrietenit cu Toader în urma chestiei cu Doina Hlinschi). Acesta m-a salvat, luînd-o tare pe babă și mai dînd-o la dracu. După întîmplarea asta ne-am mai plimbat o vreme, apoi eu m-am dus în piață unde, la pompă, mi-am spălat sîngele de pe față. A rămas însă un semn ”frumos”… I-am dat lui Costică Grigorean să-mi ia bilete la film (”ești tînăr, poți să stai la codiță…”) și am mers la cinema 7N de la 2.30 la 4.30. Am văzut filmul argentinian ”În pustiul Patagoniei”. Sala a fost plină dar era cît pe ce să rămîn fără loc, dar am avut noroc cu Drohobițki care ținea un loc liber și mi l-a pasat mie. A fost și o completare cu o vînătoare de balene (R.S. Cehoslovacă). Filmul a fost destul de bun și nu m-a dezamăgit. După film am mers cu Radu Teleagă (cl X Lic 1) și-am mers împreună la Stadionul ”23 August” unde a avut loc meciul de categoria C dintre Rapid Mizil și Metalul Rădăuți. M-am întîlnit cu Rusu Ilie (cl IX-a Lic 2) și împreună am sărit gardul înalt din spatele tribunei ajungînd și în tribună și avînd locuri foarte bune. Prima repriză: 0 – 0, repriza a II-a 2-1 pentru Metalul Rădăuți.  Putea să fie un scor mai mare în favoarea noastră, dar n-au putut din cauza vîntului care rata orice ocazie. Oricum, ai noștri au presat mereu. După meci aveam de gînd să vin la internat și să-mi scriu Jurnalul. Pe drum însă m-am întîlnit cu Toader și cu Telucu Piecnița. Aceștia nu m-au lăsat să merg la internat și am fost nevoit să merg cu ei. Am fost pînă la blocuri unde ne-am întîlnit cu Teodora, Rodica, Ileana Popescu care i-au făcut lui Telucu rost de vreo 20 de lei. Pentru ce, nu știu. După ce ne-am îndepărtat de ele am intrat la ”Plăcintărie”. Aici, ca și atunci cînd am făcut-o prima oară-n viață, am început-o cu-n aperitiv tare de 13 lei + o șocolată. După asta am mai mers pe stradă, cam ”grăbiți” bineînțeles, și căutam bani cu împrumut. L-am întîlnit pe Pușcașu și cu un pic de lămureală, l-am făcut să-mi dea mie 5 lei și lui Toader 5 lei. Atît eu cît și Toader am pus cîte zece lei (adică am pus mînă de la mînă și-am băut de pleașcă). Apoi, cu toate că se făcuse ora închiderii am mers la ”Plăcintărie” și-am cumpărat încă un aperitiv mic. Atît ne-a trebuit. Eram foarte foarte dispuși. Deodată, Toader a zărit pe ”restul lumii” (compus din Ieșan Natalia și Teodora). L-a trimis pe Telucă să mai facă rost de bani, dar acesta s-a întors cu mîna goală. Natalia și-a exprimat dorința de a-l vedea pe Toader cum e cînd e ”pilit”. Am intrat apoi în cîrdul lor și pe neașteptate am ajuns în fața blocului din fața Casei de Cultură, unde locuiesc ele. Aici s-a făcut un cerc mare format din: eu, Toader, Telucu, Rodica, Lucia Hasna, Felicia și Ileana Popescu plus Theodora. S-a făcut un colț vesel și nu ne mai oprea nimeni din cîntat. ”Cei care se iubesc – mai aproape!) (L.D.: era un șlagăr care începea cu ”Cei care se iubesc, fac viața mai frumoasă”). Toader a ieșit un pic la plimbare cu N., iar noi ne-am făcut de cap cu ”restul lumii”. Nu pot scrie toate cîte s-au întîmplat pentru că m-aș compromite prea mult. Pe la 9.30 a trecut pedagoga Zăicescu. Fetele s-au speriat că le cunoaște, dar noi nu ne temeam de nimic. Cum a trecut de noi, ne-am trîntit la pămînt și dă-i cu refrenul: ”Cei care se iubesc…”. Hasna a fugit la ușă și apoi, cît a mai stat acolo, zicea: ”Măi! Mîine parcă văd că ne citește eliminarea la toți…”. Eu: ”Ei și…?” Ea: ”Mai mare rușinea!”. Seara întreagă am fost bine dispus și prea îndrăzneț. Am gavarit (L.D. vorbit) mult și chiar peste măsură. Cred că arătam tare urît cu fața belită (ele-or fi crezut c-am dat cu capu-n gard, fiind… cald). (Poezii de Goga: ”Ne cheamă pămîntul! Ieșan N.: ”Ți-o dau mîine!”) (L.D.:Probabil era vorba despre cartea de poezii a lui Goga). Am mai stat cît am mai stat apoi ne-am îndreptat spre Grădina de vară prin spatele blocurilor. Aici, eu (B) v5 c3   a4 b4 d2 d3 c4 – e3  d1 e1   c3 d2 e2  b3 e3 c1   pe Hasna Lucia. Am mers în grădină. Aici Telucu s-a dus să mai ia ”ceva” dar noi – nimic! Ne-am trîntit jos și ne-am corcolit unul într-altul, parcă ne pregăteam pentru somnul de veci. Pămîntul mi se părea tare moale. La un timp, lui Toader i s-a făcut rău și-a vărsat. Piecniță a trecut pe lîngă noi, nu ne-a văzut și a luat-o înainte. Noi ne-am mai odihnit o vreme și-apoi hai-hai am ajuns cu greu la internat pe la 10.30 (A doua zi, Telucu ne-a povestit ce-a pățit cu Prandea: ”Dom pedagog, luați 50 de rom!” Pedagogul: ”Nu se poate, măi, nu se poate!”. Apoi l-a luat și după un minut – gogîlț – l-a vărsat: ”Măi, nu-mi suferă la stomac”). Noi am ajuns foarte fericiți în dormitor (L.D.: pe atunci nu știam că în latinește fericire se spune: beatus, – a, -um), ne-am dezbrăcat, am pus hainele grămadă pe unde-am apucat (eu m-am culcat cu șosetele). Cam în halul ăsta ne-am serbat noi ziua noastră, a tineretului și-am făcut-o lată. Dacă se află ceva e prost de tot. Așa am făcut-o eu pentru a doua oară-n viață, iar Toader pentru a treia oară-n viață. Ne-a ieșit însă pe ochi. De-ar fi numai atît și să nu se întindă mai departe.

Marți 3 Mai 1966. Zi, de asemenea, minunată.

M-am sculat la 5.30, mi-am periat hainele de glod și de praf, mi-am ordonat lucrurile, m-am spălat și pînă la la 6.30 am reușit să le scot pe toate la capăt. Toader a strîns cămășile la spălat. (P.S. Și Costică a făcut ieri boacăna. A ”tras” serios, a dormit o bucată în parc, a vărsat și era mai rău ca o cîrpă.). Pe la 6.30 Toader ne-a chemat afară și-am mers amîndoi în grădina din spatele internatului unde am stat pe o piatră scăldați de razele soarelui binefăcător. Toader era încă mahmur. Pînă la 7.30 cînd s-a sunat masa am stat acolo și-am povestit din cît ne-am mai adus aminte de aseară. Ne-am stricat de rîs cînd am mai reprodus cîte o scenă; una mai stupidă ca alta. După cum mă așteptam, toți au început să mă întrebe ”ce-am pățit la ochi?”. La fiecare dădeam alt răspuns: 1) am căzut jos; 2) m-am bătut, dar și eu i-am dat; 3) m-a zgărîiat aia cînd am vrut s-o… 4) m-a zgîrîiat mîța etc. La școală, aceeași poveste: ”Vaaai! Dar ce-ai pățiiiit?” Am fost printr-a X-a D  și toți au fost de părere că m-am bătut.

Azi Piecnița a lipsit prima oră (probabil și-a împlinit somnul).

Prima oră: limba română. Nici un pericol! După ce a ascultat o elevă a predat restul orei. Din cînd în cînd îmi venea un somn groaznic, și-un leșin de la stomac. Fetele rîdeau de zgîrietura mea. Nenati Lucia, ca să se distreze, mi-a trimis un bilețel: ”Negruș! (…) Probabil că te-a pedepsit pentru îndrăzneala ta. Ți-a plăcut prea mult. Ți-a plăcut cum am recitat ieri?”). La o asemenea ironie n-am mai vrut să răspund cu toate că azi am mai fost dispus, și toată ora am făcut-o pe supăratul.

În pauză m-am întîlnit cu Toader, Piecniță și Hasna Lucia plus Theodora care au venit după carte (care parcă a  fost în Vietnam: boțită și făr-un colț…).

La limba rusă a ascultat mai bine de jumătate de oră (dacă vorbiți vă dau 5 lei amendă) apoi ne-a citit o dată lecția ”Cehov” și ne-a dat ca temă să scoatem cuvintele.

Azi dimineață a venit Horodincă la mine și mi-a dat 50 de lei de la Mircea. Bine că nu mi i-a dat aseară..

În pauza mare a fost Mircea pe la mine (cin-te-a bătut?) și mi-a lăsat vreo 8 lei de cheltuială și ”ordinul” să aduc butelia de la Amariței.

La ora de diriginție n-a fost Ruscior Ana și nici alt profesor așa că am fost de capul nostru. Halip a cîntat din frunză iar eu din degete. Am fost iar dispus, împărțeam răspunsuri și vorbe în toate părțile și rîdeam ca-n cea mai fericită zi. B.M. a discutat cu Magopăț și sper să se împace bine. Eu m-am mulțumit să privesc prin niște ochelari cu oglindă și să mă împac cu gîndul că mi-a luat-o înainte.

La trigonometrie ne-a fixat teza la matematică printre ultimele: la 27 mai! Toată ora a predat despre teorema sinusurilor dar eu eram în lumea viselor (nu a sinusurilor). După asta am avut corul și profesoara iar n-a fost, iar noi am fost liberi. Pe la jumatea orei am ieșit afară avînd înaintea mea pe B.M. (Ea: ”Stai! Plătește vamă!” Eu: ”Nu zău?” și am prins-o de mijloc, trăgînd-o spre mine. Am simțit o împotriveală formală). La cealaltă ușă ne-a cerut vamă o floare de măr: i-am adus-o: ”Mulțumesc”. ”With pleasure”. Apoi am stat afară. Eram toți băieții, plus ”ea”. M.G. către ”ea”. (L.D.: adică Magopăț Gavril): ”Am să mă duc odată la tine!” Ea: ”Ce să fac eu cu tine? N-am destui?”. El: ”Păi nu faci tu cu mine, fac eu cu tine”. Ea: ”Măgarule” (prea slab avertismentul; am început să-i cunosc caracterul de  (A). a3 d3 d2 e1 a1…). Intervine H.N.: ”Cît costă de la Rădăuți pînă la Liteni?” Ea: ”15 lei”. El: ”Dar de la Liteni pînă la Rădăuți?”. Ea: ”ha, ha…”

După ora asta am avut șt naturale. Veselia din pauză a mai continuat în oră. O dată (”ea”) mi-a zîmbit foarte insistent. După puțină ascultare ne-a predat o lecție despre ”hormonii glandelor sexuale”. În clasă a fost rumoare mare. La sfîrșitul orei m-a pus să citesc o dată lecția, iar în acest timp s-a uitat la notele mele și la situația de acasă, funcțiile părinților etc. (cam suspectă această căutare…).  Pe drum am mers cu ”ea” pînă la colț. La internat, după ce am luat masa, m-am dus în grădină, unde erau tolăniți în trifoi toți elevii de la internat cl. X-a, Lic. 2. Aici am început să trăim iar din amintiri (eu cu Toader). Toader a mirosit ceva ce nu-i a bine! Zăicescu știe! A interogat-o pe Felicia-n public. La ce oră s-a culcat, cu cine a stat etc. etc. Acuma am înțeles de ce s-a uitat și la situația mea. Am intrat la belea dacă se-ntinde… Partea proastă e că știe tot internatul și jumătate de școală… Acuma, ce-o fi, o fi…

La 3.30 ne-am adunat toți în meditație dar n-a venit pedagogul  și pe la 4 am  tulit-o în oraș, cu gîndul să mă întîlnesc cu Mircea. Nu l-am găsit și mi-am făcut treburile mele. Mi-am pus iar blacheuri la tocuri, am luat o înghețată și… roiu! Am venit la internat. În pauza de 5 am fost cu Toader la asfalt. Pe la 6 făr-un sfert a venit și Prandea beat! Nu știu cum s-a făcut că a căzut difuzorul de pe geam și s-a spart tot. Asta l-a enervat mult și a început cu teoriile. Nu ne mai dă voie să avem difuzor de-acu înainte. A zis că pentru că noi n-avem nevoie de difuzor o să taie firele de la stîlp și o să trăim ca niște sălbateci. Apoi: ”De ce nu-s toți ca Druguș și Popovici?!” (aici a nimerit-o…). Pe la 6 tocmai scriam în Jurnal cînd văd că se apropie de mine. Am făcut o mișcare instinctivă să acopăr ce am scris și am rămas cu stiloul în aer…. Prandea: ”Ia stai! Ce-i asta?” Eu: ”Nimic”. El: ”Cum nimic? Chiar nimic?”. A răsfoit foile de la început și a dat de cîteva date: ”Aaa! Un jurnal?!”. Eu: ”Dddaaa, un jurnal, ceva personal, intim…” am început eu să mă bîlbîi. M-am înroșit ca focul și m-am temut foarte tare că mi-l ia și-l citește. Apoi el a continuat: ”Ha ha! Impresii de pe băncile școlii și ale internatului…”. Eu: ”Dddaaa… Sînteți împotrivă?” El: ”Nnnuuu…” și s-a cărat. Eram rece că se boldește-n-trînsul și nu mi-ar fi prea moale dacă s-ar întîmpla așa ceva…

După cină am ieși mai mulți băieți la lac (eu, Toader, Costică, Popovici Neculai, Lungu Arcadie, Lungu Dragoș și C. Grigorean). Acesta din urmă avea un soi de undiță și a încercat să prindă pește. S-a făcut însă de rîs. Pe la 8.30 a fost un profesor de la Liceul 1 (Becheru). Seara am stat după ora 9 în meditația de clasa XI-a și-am scris nebunește îm Jurnal pentru zilele de 2 și 3 mai. Am ieșit ultimul din meditație. Cînd m-am culcat a sunat de 11. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 366 Luni 1 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (94).


Marți 26 aprilie 1966. Aseară, cum ne-a dat drumul la dormitoare am ieșit afară, la pompă și m-am spălat pe picioare + șosetele. În dormitor n-am mai făcut nimic altceva și m-am vîrît în pat. A venit însă Evuleț (cl. XI-a Lic 2) care nu prea-i cu toate acasă. A început să vorbească cu noi și fiecare-l lua în zeflemea, bineînțeles cu o măsură, că altfel te distruge nebunu. Are o forță imensă. A fost și la lupte. Se făcea că iese afară, dar rămînea în dormitor, iar noi ne făceam că nu-l vedem și începeam să-l ponegrim. Odată am întrecut măsura și l-am luat tare de tot, că rîdea tot dormitorul. A venit la mine, s-a suit cu genunchii pe pieptul meu și vroia să mă lovească cu mîna. Dacă nu mă opuneam și nu-l țineam de mîini, tot mă pocnea. Apoi: Salut, la revedere, ieși afară! Seara trecută am fost foarte vesel și distrat și-mi reușeau toate glumele. Halip Neculai mi-a spus povestea cu calaicanul (sulfat de fier). În loc de calaican cineva a cerut ”ca la cal” (emoticon foarte zîmbăreț).

Azi dimineață m-am trezit o dată la 5, apoi m-am sculat din pat la 5.30. Mi-am pus taban de hîrtie în pantofi, m-am spălat, apoi mi-am cusut nasturele de la haină (care mi-a căzut ieri) și unul la cămașă. La 6.15 am sosit în meditație. Pînă la 7.15 am scris lucrarea la limba română: ”Analiza literară a poeziei ”Cor de robi” de D.Th. Neculuță”. Am scris vreo 3 foi și sper să fie mai bună ca precedenta.

Și azi e o zi minunată. Cerul e perfect curat de nori și soarele strălucea de la 5.

Dimineața cînd am ajuns la școală, majoritatea fetelor stăteau pe coridor. Abia după ce mi-au spus, mi-am adus aminte că azi era meditație la limba rusă. Din curiozitate, m-am uitat pe gaura cheii, dar – ghinion! De-abia am pus ochiul și am și simțit cum se mișcă clanța. Dintr-un salt caraghios am ajuns între fete. Totuși profesoara m-a zărit și mi s-a părut că a zîmbit chiar.

Prima oră: limba română. Însă înainte de oră cineva a adus în clasă vreo 6-7 cărăbuși. Pînă a sunat și apoi toată ora de l română m-am distrat cu ei. I-am făcut să zboare, i-am așezat pe nas, am legată ață la piciorul unuia și multe altele. Am dat cu ei pe la nas la fete și sînt cîteva care se tem de moarte de ei. Cel mai mult se tem Omelcenco și Dobroghiu care țipă ca din gură de șarpe numai la simpla lor vedere. E lesne de înțeles ce era în clasă cînd i-am vîrît lui Omelcenco unul în sîn. B.M. îi suferă și nu s-a supărat cînd i-am pus unul lîngă ureche.

Șa limba română, după obișnuita ascultare ne-a predat ”Viața lui Ș.O. Iosif” prezentînd o mulțime de date personale despre poet și familia lui. La limba rusă l-a ascultat pe Halip (7) apoi am făcut planul lecției și s-a prelucrat de vreo două ori rezumatul. Profesoara m-a pus să povestesc prima parte, dar eram prea cleios ca s-o pot face. Am început să le îngîn și nici nu mai știam ce spun. La un moment dat am zis ”Diaciok Vasilisa…”. Cînd Albu era la tablă eu mă uitam la B.M. Mi se pare că Albu m-a surprins și a zîmbit… La dirigenție am stat mai bine de jumătate de oră liberi, fără dirigintă, care a întîrziat. În acest timp n-am mai fost așa vesel și dispus ca pînă atunci. M-am așezat în bancă și am tăcut aproape tot timpul. Am încercat să o privesc în ochi, dar ea se uita în altă parte, așa că am mai avut un motiv de întristare. Apoi a venit diriginta și după obișnuitul control la uniforme a trecut la subiect. Ora asta s-a vorbit depre ”perspective de viitor”. După puțină prezentare a subiectului diriginta a început să întrebe pe cîte cineva ce perspective are. Unii aveau numai terminarea liceului. După cum m-am așteptat, m-a întrebat și pe mine. Am spus că după terminarea liceului vreau să termin și facultatea de limba engleză și să obțin un post în legătură cu aceasta. Nu știu dacă voi intra în învățămînt. Înainte de ora de cor buna dispoziție mi-a revenit și-am stat la masă făcînd glume cu fetele. Ea stătea în bancă și cred că s-a simțit prost. Pe masă era un pahar cu două narcise albe. Una a luat-o B.M. și pe cealaltă am luat-o eu. Am considerat asta ca fiind ceva semnificativ cu privire la eu și ea. La cor, profesoara a pus băieții să scoată afară toate materialele fieroase existente în sală, apoi toate scaunele au fost date deoparte iar noi am fost aranjați în picioare, pe voci. Nici azi n-am prea cîntat și diriginta s-a cam enervat și ne-a făcut de vreo două ori observații. Eu și cu Tănase eram însă bine dispuși. Nu știu ce este cu această bună dispoziție a mea. Mi se pare cam suspectă. Aci rîd și glumesc pentru ca apoi să devin cît se poate de posomorît. Mă tem să nu fie ceva nervos (ca la Evuleț). (L.D.: un amic medic mi-a explicat, peste ani: ”toți suntem ciclotimici. Mai mult sau mai puțin vizibil”. După această re-încadrare a mea în general-umanul numit convențional ”normalitate”, trecerile mele bruște de la veselie la tristețe nu au mai apărut…). La șt naturale citisem o dată lecția, dar n-am avut timp să aprofundez. Ora asta am fost chiar prea dispus, pînă la obrăznicie. Cupșan tot îmi răpea floarea, iar eu – cînd o vedeam că nu-i pe fază – mă repezeam și i-o luam. Odată m-am repezit mai cu zgomot și Zăicescu a ridicat-o în picioare. Ea n-a vrut să mă pîrască, dar profesorul știa cine-i vinovatul. Mi-a pus data în catalog și pînă la sfîrșitul orei m-a ascultat. Pînă atunci am mai citit și i-am dat un răspuns satisfăcător. Mi-a pus o notă, dar cît – nu știu. Apoi a predat lecția nouă. Spre sfîrșitul orei a venit sora medicală și a făcut o serie de injecții celor care n-au făcut cu noi (i-a făcut și lui B.M.; aproape că plîngea, dar se schimonosea într-un mod drăgălaș…).

După ore am venit cu băieții la Casa de Cultură, apoi singur pînă la internat. Ica a intrat în conflict cu Magopăț. Ar merita s-o pună la punct, s-o sature să se agațe de toți.

La internat, după ce-am luat masa am jucat tenis cu Arcadie (9-7). De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. În acest timp m-am ”hîrjonit” cu Halip și ne tot pocneam sub bărbie. În pauza de 5 am jucat tenis cu Costică Lungu. L-am bătut cu 8-0. După ce a început meditația, am început iar să mă zbengui cu Halip. Am început să ne prindem de mîini și apoi cosaci, pocneală sub barbă. La un moment dat m-am enervat și i-am spus s-o termine. El a găsit de cuviință să-mi mai dea un cosac. M-am înfuriat și i-am dat o palmă. Am început cu cuvinte tari și într-un minut ne-am și luat la bătaie. N-am avut timp decît să ne împingem și să ne dăm cîteva directe la cap, căci a venit pedagogul și ne-a despărțit. În învălmășeală, Halip N. mi-a rupt cămașa deasupra buzunarului, în stînga. Drept pedeapsă pt cele întîmplate pedagogul Țopa ne-a despărțit din banca unde stăteam împreună. Pe el l-a trimis în ultima bancă de lîngă ușă, iar pe mine în prima bancă de la geam, lîngă masa pedagogului. A fost o încăierare prostească, soldată cu o supărare. Cred că n-o să țină mult asta, dar nici n-o să mai fie ce-a fost și fiecare o să țină cont de asta. Pînă pe la 6.20 am scris Jurnalul. În prima bancă stau cu Cotleț de la fără frecvență (f.f.) (cu care tot am avut conflicte). Ca idee, nu-mi place să fiu supărat cu cineva, să nu vorbesc și să ne ocolim. Dar nici nu-mi place să mă ia de bleg. Am ținut și țin întotdeauna la prietenie și colaborare, dar asta în limita posibilităților. Pînă aici a fost una. Acuma e alta.

Mi-am adus aminte de toate fetele care mă plăceau de cînd eram mic. Prima – eram la grădiniță și făceam în așa fel încît să fiu mereu în vecinătatea ei. N-o mai țin minte deloc cum arăta. O chema Lidia. În clasele I-IV, în clasa IV-a, mă plăcea o fată numită Muraru. La Cîrlibaba, în clasa I-a, am ”făcut dragoste” cu fata unui vecin, căruțașul Bîrzu, care ne-a și prins în plină faptă… În ciclul V-VII îmi plăcea (și, cred, mă plăcea) Scripcaru Melozina, care era cea mai drăguță fată din clasă (minionă). În ciclul VIII-XI – B.M. Sper să rămînă ca și celelalte, în amintire, și abia în ciclul anilor de facultate să-mi găsesc pe cineva. (L.D. s-a întîmplat în anul IV, la banchetul de final de facultate, în mai 1971). Dar pînă atunci mai e timp și, deocamdată, sînt singur și n-am parte de asemenea prietenii. Cauzele sînt binecunoscute și mă condamn pe mine pentru ele.

Pînă la 7 am scris tema la limba engleză. În acest timp Cotleț mi-a povestit despre o rudă de-a lui din Canada, care l-a vizitat timp de o lună în România. Mi-a spus că vrea să plece și el acolo, dar se pare că nu se poate.  Cam ușor vorbește el să părăsească familia și țara.

După ce-am luat masa am plecat cu Toader și cu Arcadie la plimboi (L.D. = plimbare). Am avut destul timp și am ajuns iar la placa ”Rădăuți”. Arcadie mai spune cîte-o vorbă minunată de te umple rîsul (Să moară mortul…). Cîn am venit înapoi spre internat începuse să se însereze  și cărăbușii au ieșit cu miile și zecile de mii. La lumina farurilor unei mașini se vedeau roind unul lîngă altul. Tare mulți au mai fost anul ăsta, și abia au început să iasă. Ce va fi mai tîrziu? Pînă la internat am venit fugind după cărăbuși și am prins destui. Cu cîți mi-au fugit am mai rămas cu vreo 10 bucăți. Cam fiecare aveam cam atîția (eram vreo 7 băieți) și i-am adus în meditație. Aici, comedie mare: toți au dat drumul la cărăbuși și ei roiau grozav. Erau pe puțin 50. Becurile se mișcau de foiala lor. Haiuță însă a fost mai deștept ca Prandea. Nu s-a enervat prea mult din pricina lor și a scăpat de ei foarte simplu. Cum a sunat meditația a făcut liniște, apoi a stins lumina. Majoritatea au căzut pe jos, apoi Haiuță i-a cules și i-a dat afară. Așa a scăpat aproape de toți. A fost directorul Botez pe aici și nu ne-a făcut o caracterizare prea frumoasă în legătură cu asta. Mai tîrziu a început să se lanseze cărăbuși separați. Zaharia i-a pus o bucățică de ață în coadă și era foarte comic – parcă era un șoricel; apoi i-a legat o bucățică de hîrtie. Spre seară m-am mutat iar în banca mea din fund și acum stau singur.

Miercuri 27 aprilie 1966. Dimineața m-am trezit la 5.15 și l-am sculat și pe Toader. Ieri a fost în parc cu Natalia pînă pe la 4, apoi i-a făcut fotografii lui Haiuță și a pierdut o mulțime de timp, pe care vrea să-l recupereze. Azi ne-a sculat Haiuță. A venit cîntînd în dormitoare, foarte vesel. Ieri au fost niște maiștri și au reparat pompa de la bucătărie, dar pe a noastră, de la spălătorie, au neglijat-o. Continuăm să ne spălăm afară. Avem noroc de zile frumoase și călduroase și ne priește. De la 6.30 la 7 am scris în Jurnal cu toate că azi dimineață aveam programat să învăț la limba latină și limba engleză. Dar, de data viitoare…

Prima oră: latina. Profesoara Badac n-a ascultat la lecția ”Caracterizarea operei lui Cicero”, ci a chestionat numai cîțiva elevi ca apoi să putem trece la ”Noțiuni de metrică și prozodie”, lecție frumoasă și interesantă în care profesoara a pus multă pasiune. La limba română, după obișnuita ascultare a predat ”Opera lui Iosif” prezentînd-o pe larg. În timp ce preda lecția, Albu a lansat un cărăbuș care, după cîteva rotocoale prin clasă a aterizat forțat lîngă catedră. Profesoara nu s-a supărat, ci a spus ca dojană: ”sînteți mai rele ca cele din clasa V-a”.

Azi am avut și eu cîțiva cărăbuși la mine și i-am lansat într-o pauză. Am vrut să-i pun unul pe umeri lui B.M., dar ea a strîns din umeri cu un gest de fină gingășie.

În primele ore n-am vorbit deloc cu Halip. Apoi, în celelalte ore, am mai schimbat cîte-un cuvînt-două. La internat iar n-am vorbit și am stat separați. Aseară am discutat cu băieții despre asta și toți au spus că nu-i frumos ce-am făcut, iar eu le-am dat dreptate. Colegi de bancă la școală și la internat și să stăm bosumflați!

Noaptea am avut vise aiurea. Am visat-o pe Hasna Lucia (ieri i-am făcut un gest de politețe și mi-a spus ”mersi”). I-am atins sînii care erau foarte, foarte tari. Apoi am visat-o pe ”ea” (B.M.). Se făcuse mult mai matură și era și mai drăguță. Se plimba cu Rezuș Adrian de la Liceul 1. Cînd i-am văzut, mi-a părut tare rău. Dar ăsta-i visul…

La ed fizică am împrumutat tenișii de la Costică Lungu și-am făcut ora și în pantaloni scurți. Azi e ziua cînd mai au educație fizică două clase de-a VI-a. Fetele au făcut flotări pe un teren ”neutru”, iar nouă băieților ne-au dat o minge de baschet să jucăm fotbal… Am jucat în curtea școlii unde era plin de fete de la internat. Gozec le trăgea cam în plin; reproșurile era prea slabe ca să ne sinchisim. În general în ora asta m-am plictisit de-a binelea și după cheful pe care-l aveam… mai bine o-ntindeam cum am făcut prezența și scăpam de plictiseală. Pînă la școală am luat-o la trap și am ajuns înainte de a suna. Am făcut o ”baie” și m-am răcorit foarte bine pe mîini și pe obraz. Gherasim a încasat și el un 6 la economie. Mi-a spus c-a știut destul de bine, dar probabil Economul nostru ne-a ținut minte din ziua cînd am ieșit amîndoi de la film și… ne cam făceam loc. Ora de fizică am făcut-o în laborator. Aici, după ce a ascultat o elevă a făcut o experiență cam de jumătate de oră. Asta m-a enervat grozav. Mocăită și înceată, profesoara a repetat-o de cîteva ori, dar cu o încetineală și o neîndemînare grozave. După asta am făcut ceva probleme; am făcut și eu una la tablă și m-am descurcat binișor. La eco politică profesorul a întîrziat vreo 20 min și eram aproape siguri că ne dă extemporal. Dar ne-am speriat degeaba. A vfost chiar dispus și a ascultat restul orei. A pus note foarte mari de ne-am speriat. Lui Halip N. i-a pus un 9 și pot zice că a știut cam cît mine. Magopăț – 8 etc. Azi s-a anunțat cu condica prin clase că la ora 13 se face repetiție la cor. Am considerat că toți vor merge la cor și nu se va face engleza, iar la cor n-aveam chef să merg i-am luat pe Toader și pe Costică și-am plecat la internat. Mai tîrziu am aflat că s-a făcut și engleza, iar noi și încă unul au fost puși absenți.

La internat am jucat cu Costică tenis pînă la 2.30 cînd a venit Mircea și am plecat în oraș. Am luat flaneaua lui Costică fără matricolă și așa, în această ”uniformă” am patrulat tot orașul. Mircea a fost acasă și mi-a adus 125 lei pentru pantofi, 25 de lei să plătesc o butelie și o sută de lei să o pun la cec (asta, mai mult pentru el). Și-a cumpărat o muzicuță ”Weltmeister” de 66 lei și cîntă destul de bine. Am avut de făcut mai multe drumuri pentru un singur lucru: butelia. Am mers mai întîi la Amariței (Str. Școlii Noi). Nu l-am găsit acasă, i-am lăsat caietul de matematică de la tata, apoi am luat-o la pas spre școala unde predă el. Din om în om am întrebat și am găsit imediat, pe strada Horia, Școala de 8 ani nr. 2 unde a trebuit să mai așteptăm 20 min pînă cînd a sunat de ieșire. În acest timp am luat-o pe niște străduțe lăturalnice și am ajuns în str. Putnei și retur. Tot timpul Mircea m-a distrat cu muzicuța. Cînd a sunat, m-am dus la ușa de la Sala profesorilor și am așteptat pînă a sosit și profesorul Amariței. A spus că azi nu ne poate servi, dar să vin mîine la amiază cu tot cu butelie la el. Apoi m-am reîntors cu Mircea în oraș (pe drum m-am întîlnit cu Economul). Aici am pus suta pe un cec nou, apoi mi-am cumpărat o pereche de pantofi ca ai lui Gherasim, bej, cu găuri false – 108 lei. I-am luat un pic mai mari (nr 43) și mă simt bine în ei. Cei vechi și rupți i-am dat acasă prin Mircea care a plecat cu Zamostea de la ora 5.30.

La internat, Hamza m-a luat la rost: că unde-am fost? I-am explicat că a trebuit să-mi iau pantofi. N-a mai făcut gălăgie, dar m-am ales cu o absență. Toader, și el a fost cu N. în parc pînă pe la 4, apoi au schimbat locul și au stat prin oraș pînă la 5. Toader și-a justificat absența cu-n bilet de cînd era bunica fată semnat de Zăicescu. Dar absența tot absență rămîne. Toader intră din ce în ce mai adînc în ”subiect”. Mi-a mai spus și mie cîte ceva… De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal, am măturat coridorul și m-am uitat printr-un Album de cîntece și amintiri” a lui Adochiței Radu. Mi-au plăcut amintirile și aș vrea ”să-mi construiesc” și eu așa ceva, dar eu să nu scriu nimic în el; sînt destule fete la mine în clasă. După ce am luat masa, am plecat cu Toader pe hipodrom. Pe drum m-am întîlnit cu profesoara de limba rusă care venea dinspre Milișăuți cu bicicleta. Totdeauna ne răspunde foarte respectuos la salut și parcă rîde… Pentru Toader, trimestrul ăsta s-a mai înăsprit la rusă, dar la mine toarnă cu kilogramul.

Pe hipodrom am admirat amurgul. Azi a fost o zi grozav de caldă. Soarele frigea și azi am fost cam mereu asudat. Cînd ne-am întors de pe hipodrom n-am mai prins din cărăbușii care zburau cu miile. Totuși, în meditație au fost aduși cîțiva. Hamza se atacă văzîndu-i și-i creștea inima cît un bostan cînd găsea cîte unul pe jos. În dormitor, Popovici Neculai mi-a făcut o morișcă. A vîrît acul unei agrafe în jumate de picior, apoi agrafa pusă pe un cui se învîrtea ore întregi dacă ții bine cuiul în mînă.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 365 Duminică 31 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (93)


Sîmbătă 23 Aprilie 1966. Azi vremea s-a mai îmbunătățit, totuși n-a fost o zi frumoasă.

Dimineața, m-am sculat la 5.30 și am învățat în pat la Istorie pînă la 6. De la 6.30 la 7.30 am mai citit la Fizică și Chimie. La limba latină, la care dau azi teză, nici nu m-am uitat prin carte.

Azi la școală nu m-am manifestat prea mult, dar nici n-am fost chiar mut. La Istorie a ascultat cîteva eleve, apoi – predare. În această oră am rîs de Băimăcean (zisă ”Chirița”) (și-i îndeplinește absolut toate calitățile) care se scula și se anunța. Cînd vroia să spună ceva se încurca și dădea dovadă de o mare incultură și prostie. Ora următoare aveam latina. Cu toate că nici nu știam ce aveam de învățat, m-am hotărît să dau teză. Profesoara Badac: ”dai teză?” Eu: ”Dau! Dau teză!”. Cînd a venit ”baba” eram f vesel și dispus (am rîs către ea și ea a rîs către mine…). Mi-a dat un text din Caesar (pg.128, pasajul II). Dar vai! M-am foit cam mult în bancă după ”izvoare” și profesoara mi-a zis: ”Ce te uiți atîta la Cîmpan?”. (B.M. a rîs, iar eu – la fel). Pe Cîmpan a mutat-o în spate, iar pe Broască a scos-o la ascultat. Am rămas, așadar, singur. Am făcut o teză de minune. Cu cît am găsit cuvinte în dicționarul de la sf cărții am înjghebat cîteva propoziții, dar traduse mot-a-mot. Cînd am recitit din urmă tot ce-am scris m-am speriat. Nimic n-avea sens din toată traducerea mea. E clar, teza asta este ratată. Vîntu a vrut foarte mult să mă ajute, dar n-a avut cum. I-a dat traducerea lui Nasadniuc, dar aceasta-și făcea manichiura și n-avea timp. Profesoara a fost bine dispusă azi și făcea glume de-ale ei, ”antice”. Ea: ”Ai dat-o pe zece, nu-i așa?” Eu: ”Nu prea.”.

În pauză am mai învățat ceva la Chimie. M-am apropiat de ”ea” și am întrebat-o: ”Șotorototo? (L.D.: formula ”șotorototo” era o ”traducere”/ transformare glumeață din ucraineană a expresiei ”Șo to robeș?”/  Ce mai faci?) Ai notă la Fizică? Nici eu n-am prea învățat… Cu latina asta…”. Ea: ”Dar de ce-ai venit la umanistică?”. În pauza următoare mi-a cerut un  strop de cerneală; i-am dat ”with pleasure”. La Chimie l-a ascultat pe Gozec. Cu cît a știut el și pentru că i-a promis profesoarei că-i va face o colecție de metale feroase, i-a pus 7. Azi profesoara s-a enervat foarte mult în clasă și i-a pus un 2 lui Nichiforel pt că n-a știut o definiție. La Fizică l-a ascultat pe Halip (5). Profesoara s-a legat de faptul că se vorbește în timpul explicațiilor și ne-a ținut o morală kilometrică. Ne-a explicat apoi contorul electric cu ajutorul unui magnet. După ora de Fizică puteam să fiu liber, dar mi-am impus să mai stau o oră și să mai prind cîte ceva la limba franceză. Într-adevăr, am învățat destule pronunțări și pot citi destul de bine. Îmi place foarte mult muzicalitatea acestei limbi. Prima propoziție de la lecția ”Une dance significative” o știu deja pe de rost: ”Nabussan, le roi de l ille Serendib, etait toujours loue, trompe et vole par ses administrateurs” (L.D: Acuma am reprodus-o tot din memorie, mai puțin accentele pe care nu le pun din… comoditate).

După ore am venit cu Popovici Nicolae la internat și după ce-am luat masa am jucat tenis cu el. La 14.30 m-am trezit că trebuie să merg la film. M-am gîndit să nu pierd foarte mult din jurnal și-am luat-o la fugă așa cum știu eu, cu pasul întins și elastic. Pe la răscruce am văzut că vine trenul. Erau mai puțin de 50 de metri, dar eu din viteza mea nici n-am putut și nici n-am vrut să mă opresc și dintr-u pas am traversat linia ferată și mi-am continuat fuga nebună. Oamenii se uitau cam lung după mine. După ce-am dat colțul, la chioșcul lui Goraș, am încetinit viteza. Această fugă mi-a folosit căci am ajuns la timp și filmul nu începuse încă. După un jurnal interesant am văzut filmul ”După șine” – italian. Filmul mi-a plăcut și m-a mișcat foarte mult. Felul de a fi al personajului principal, firea sa zgomotoasă și isteață m-a făcut să-l îndrăgesc. Prietenul lui, studentul în anul IV la Drept avea exact aceleași ”calități” ca ale mele. N-am mai văzut pînă acum o asemenea potriveală. De la începutul filmului și pînă a murit Robe, studentul a manifestat aceleași ide și ”aptitudini” ca și mine. La început stătea închis în casă și învăța mereu; cînd a ieșit în lume nu era deloc hotărît, gîndea una și spunea contrariul, nu știa să se poarte cu rudele și prietenii la distracții și petreceri. N-a îndrăznit să vorbească cu o fată, cu toate că-i plăcea și a fotografiat-o pe furiș ca să-i aibă fotografia. În general era foarte stîngaci în probleme din astea. Prietenul lui l-a mai influențat. ”Aș vrea să fiu altfel, dar nu pot”. La urmă, tocmai cînd a mai început să înțeleagă cîte ceva din viață, a făcut excese și și-a găsit moartea în condiții foarte stupide. Toate ”calitățile” pe care i le-am înșirat mai sus mi se potrivesc de minune mie și ar trebui să trag unele învățăminte din astea, dar ”aș vrea să fiu altfel și nu pot”. După film am făcut cîteva raiduri prin oraș apoi am venit la internat. A apărut înghețata prin cofetării și de acum, zilnic, voi frecventa cofetăria. Îmi place grozav…

La internat am jucat mult tenis cu Popovici, apoi cu Gherasim și, spre marea mea satisfacție, constat că merge din ce în ce mai bine. Așa-mi place mie: să fiu practic și să știu de toate; în special fleacuri de-astea. În seara asta băieții au vopsit mingea de fotbal în alb și verde: e frumos, dar nu ține mult. În orele de meditație pînă la 9 i-am scris o scrisoare buniței, apoi am scris în Jurnal. Azi am avut un mic incident cu Zaharia la tenis, și acum se poartă frumos cu mine. Eu, de asemenea.

Duminecă 24 aprilie 1966. Dimineața m-am sculat înainte de ora 6. Pînă la 7.30 cînd a venit Prandea și ne-a sculat am stat în pat și m-am delectat visînd. Mi-am închipuit o serie întreagă de plăceri sau simple întîmplări posibile care nu știu dacă se vor întîmpla vreodată. Totuși, eu mi le impun să le visez și-mi place (cu ea…).

Acum am un deget scrîntit (cel mic de la mîna stîngă) și s-a umflat dureros. De aproape o săptămînă am un cuțitaș – sistem pește – și nu știu al cui este (nici nu m-am interesat). Azi Popovici Nicolae ne-a povestit un fapt amuzant în legătură cu elevul Leonte Gheorghe.  Acesta a mers la școală fără numărul matricol pe mînă, iar omul de serviciu l-a întrebat răstit: ”Numărul? ”, la care Leonte a răspuns: ”42!!” și trece mai departe (emoticon zîmbăreț). Pentru asta era s-o-ncurce și cît pe ce să se aleagă cu o zi eliminare. (numărul matricol – numărul de la pantofi).

Dimineața m-am schimbat și m-am îmbrăcat în hainele ”de duminecă”, cu toate că ”regulamentul” interzice strict acest lucru. Eu încă-s ”curajos”…

Masa s-a servit mai tîrziu și meditația a început pe la 8.30. Eu am mai stat prin sala de valize și-am jucat tenis. Toader a plecat la 9 prin oraș, apoi a avut ședință la Casa de Cultură (o scurtă conferință cu 8 mai – o jumate de oră). Am stat la meditație pînă la 9.30 cînd – mare minune! – a venit Prandea și ne-a spus că mergem organizat la film. Pe drum m-am întîlnit cu Mircea în uniformă de taxator (doc albastru) și-i stă. Mai ales șapca face toate paralele…

La Cinema ”7N” unde am fost s-a organizat un concurs ”Cine știe cîștigă” pe tema ”8 mai și cinematografia românească”. Au participat trei fete de la noi și trei băieți de la lic 1. (liceul de băieți). Profesor examinator: Kamil Iacob. Concurenții au fost bine pregătiți, dar Bodaș Elisabeta din cl X-a C (dirig. Kamil Iacob) a răspuns la toate întrebările și însumînd 135 de puncte a cîștigat concursul luînd premiul I (o mapă de 63 de lei + cărți). Locul II a fost cîștigat de Lorin Vasilovici (cl. IX-a Lic.1) (un stilou + cărți). Premiul III – o fată din clasa a X-a B (un creion automat + cărți). Au urmat trei mențiuni + una pentru elevul Broască (cl X Lic 1) care a participat la concursul fulger,– au primit cîte un abonament la film pe două luni la Cinema ”7N”. Kamil a ”arbitrat” foarte corect, presărînd și glume. A urmat filmul românesc ”Furtuna” (cu Victor Rebengiuc). Filmul mi-a plăcut pentru că a arătat și secvențe de pe front. La 12.30 am mers fuga la internat de ne-au dat masa. După asta am ieșit iar în oraș.

Azi a fost o zi frumoasă care s-a menținut așa tot timpul. În timpul amiezii a fost chiar zăpușeală dar plăcută. M-am întîlnit cu mai mulți colegi și colege prin oraș (Geta, Vîntu, Cîmpan, Lazurcă, Rusu Ilie, Rîșcă etc.), dar eu l-am căutat pe Toader și l-am întîlnit pe la ora două cînd se îndrepta spre Cinema ”Unirea”. Azi n-au prea ”circulat” elevii prin oraș ca pînă acum. A mai intrat frica în ei…

La Cinema ”Unirea” am văzut filmul englez ”Gustul mierii”. Unora le-a plăcut, dar mie unul nu prea, ci mai mult m-a enervat. Toți artiștii aveau niște mutre ”simpatice” de-ți venea să fugi. La film l-am văzut pe Costică Grigorean cu fata lui Țopa. După film m-am plimbat cu Toader prin oraș. M-am întîlnit iar cu Mircea (7 lei).  Apoi am fost cu Toader la cofetărie și-am mîncat înghețată. Prin oraș ne-am întîlnit cu Hasna Lucia  și ne-a invitat să mergem în parc în fața partidului. La insistențele lui Toader am luat-o într-acolo, dar am trecut foarte simplu prin fața lor, fără să zicem nimic (era și Natalia cu Teodora pe-acolo). După ce am trecut colțul străzii am stat un pic să ne gîndim ce-i de făcut. Toader mă îndemna să merg cu el, dar sînt prea grosolan și necioplit ca s-o fac. Singur îi era rușine, că se înroșește fără să vrea pînă-n vîrful urechilor (Gluma lui Toader: ”Nu-i așa că-s roșu? Mi-a dat Druguș două palme…”. emoticon zîmbăreț). După asta am fost amîndoi la Mircea la autogară. Nu știu cum am mai îndrăznit să-i mai cer bani. N-avea și m-am rușinat tare de tupeul meu. Deoarece se apropia ora 6 am îndreptat cîrma spre internat. Azi am halit și apoi am coborît în sala de valize unde am jucat încontinuu tenis pînă la ora 7.30. Acum le văd mai bine (nu ca prin pătura udă, ca la-nceput). A început să mă pasioneze tenisul și trebuie să mînuiești paleta cu artă pentru a bara toate mingile și a împinge ”boabele” pe masă.

În seara asta Prandea a venit iar beat, de-abia vorbea. Îi zice lui Țopa: ”Eu numai de patru ori pe săptămînă mă îmbăt”. Dar și cînd se îmbată – o face lată rău. Meditația a început la 7.30 și a ținut pînă la 9. Prandea avea chef de vorbă și i-a făcu o morală bună lui Atănăsoaie (l-a amenințat să se tundă): ”Atănăsoae știi chestia cu părinții tăi…”. Aici Atănăsoae a tăcut. Probabil că l-a atins la punctrul slab. La un moment dat Prandea a zis: ”Fiecare să strîngă murdăria de lîngă banca sa” (zise măgarul, scuturîndu-și urechile). Pretextînd că se apleacă să culeagă hîrtii, fiecare trîntea scaunele cu putere producînd un zgomot infernal, care – cred – ar fi putut fi auzit și de la Liceul 1. Prandea stătea și se uita la noi înconjurat de zgomotoasele manifestări. Băieții vroiau să-l scoată din sărite și de aceea au procedat astfel (fiindcă-i beat).

În dormitor am mai făcut un pic de sport, mi-am pus pantalonii la dungă și m-am așezat în pat cu gîndul să visez. Așa fac întotdeauna. Pe lîngă că visez în timp ce dorm, înainte de a adormi visez cu ochii închiși fiind treaz. După ce mă trezesc dimineața, de asemenea visez pînă îmi sare somnul (majoritatea viselor au legătură cu ea). În seara asta m-am culcat fără să fi citit vreodată la unul din obiecte. Așa pregătire mai zic și eu…

Luni 25 aprilie 1966. Dimineața ne-a sculat Haiuță. Ca de obicei, m-am spălat la pompă, afară. Ază m-am sculat la 6 fără 10 cu gîndul să mai învăț cîte ceva. La și un sfert eram în meditație. Aici Haiuță mi-a dat să citesc revista ”Uniunea Sovietică” cu care am pierdut timpul pînă la și jumătate. După asta mi-am adus aminte că am de învățat la patru obiecte (latină, engleză, chimie și economie politică). La primele nici nu m-am uitat, la al doilea am învățat un pic, la chimie – ioc, iar la economie am citit o dată. ”Cam” slabă pregătire pentru un asemenea orar…

Prima oră: latina. Cu un pic de emoții a trecut și asta. Profesoara mi-a mai făcut cîteva observații să mă trezesc odată… Apoi am luat ca lecție nouă ”Caracterizarea operei lui Cicero”. La economie politică a fost mai grav. În pauză m-am interesat de la cei din clasa X-a A. Regula: dacă nu lipsește nimeni, ascultă de la urmă. Nici la noi nu lipsea nimeni și eram siguri că ascultă pe cei de la coadă. Drept pentru care, pînă a sunat, am citit de două ori prima jumătate a lecției. După cum mă așteptam, m-a ascultat primul. Ceilalți, mai ”șme”, s-au scuzat (Vulpe, B.M., Teleagă Viorica, s-ar fi scuzat și Vlonga Aurora dar erau prea mulți). La început am știut foarte bine, apoi din ce în ce mai slab pînă m-am încurcat cu totul. După mine știusem pe-un 7 dar profesorul, mai exigent, mi-a pus 6 (Vîntu 7, Vlonga 5). Apoi ne-a predat lecția nouă pe care am ascultat-o fără chef. La muzică profesoara nu ne-a lăsat să învățăm la alte obiecte (aveam de gînd să învăț la chimie). Ne-a predat despre ”înaintașii muzicii românești”. În mod deosebit s-a oprit asupra lui Ciprian Porumbescu, povestind multe date biografice. Ne-a povestit despre dragostea nefericită a lui făcînd o paralelă între Veronica Micle și Berta Goldoni – amanta lui. Aceasta s-a căsătorit cu un tînăr din familia Rosignon și a locuit în casa în care locuiește acum profesoara noastră de muzică (Ruscior Ana)… Foarte interesant. Ne-a mai spus că cripta familiei Rosignon în care se află și Berta este în cimitirul din Rădăuți. La chimie, am tremurat prea tare și nu m-a ascultat. Totuși mi-a pus o mulțime de întrebări din bancă. Le-am dat însă răspunsuri bune la toate, avînd manualul deschis. Îmi venea să rîd cînd profesoara îi spunea unei eleve: ”Pe mine nu mă poate fura nimeni. Eu și gîndurile vi le cunosc…”. Nu mi-a pus notă însă… La ed fizică am uitat să-mi iau echipamentul și am făcut așa în pantofii mei sparți (la dreptul îmi ies degetele în afară). Am mers cu Halip pînă la școală exersînd mereu semnalul nostru compus din cîtecele a două păsări: fiu – fiu – fii, fiu – fiu – fi/ fiu – fiu – fi + cîntecul mierloiului. La ora de ed fizică în loc de încălzire am săpat groapa de sărituri, asudînd bine. Profesoara care m-a ”supravegheat”, m-a lăudat, zicînd că ”am forță” și că ”mă pricep la treabă”. Lauda m-a măgulit. Apoi am făcut săritura în înălțime, urmată de handbal, fotbal, volei, de toate. Pe la jumătatea orei m-am spălat, apoi profesoara ne-a chemat să facem flotări pentru notă. Pentru 5 trebuie 6 flotări, pentru fiecare punct în plus trebuie două flotări în plus. Pentru 10 – trebuie 16 flotări.  Eu m-am simțit în putere și-am făcut primul. Am făcut vreo 18 și mai făceam. În orice caz a ieșit un zece. Ceilalți (trei băieți) au luat tot 10 dar nu le-au făcut așa corecte. Restul orei am stat degeaba, apoi am pornit-o singur spre școală. La ora de engleză, pînă a venit profesorul am fost foarte vesel și spiritual, ceea ce nu-mi intră în obicei. De regulă această dispoziție apare după ora de sport făcută normal, fără să obosesc prea mult. Dacă întrec măsura sînt obosit și devin posomorît. La limba engleză Pop a ascultat trei eleve și pe Costică Lungu din D. Au mai rămas patru fără notă din clasa X-a E și ora viitoare mă ascultă la sigur. Costică a încurcat-o. În primul rînd Pop i-a făcut o morală serioasă pentru că n-avea uniformă (pantaloni și cravată); apoi nici n-a știut și a mai ”scos” un 3. Mi se pare că Pop are de gînd să-l lase corigent la engleză. Apoi ne-a predat prima parte a lecției ”The Hotel and Restaurant Workers on Strike” By Jack Lindsay.

După aceste 6 ore am fost liberi. La internat am luat masa în grabă. Am observat că azi s-au întors Florea și Alexandra din Rusia (L.D: de fapt ei au fost la Chișinău…). Știind că azi nu se face atelierul m-am scris și eu pe un bilet împreună cu Gherasim și Lungu Costică și-am plecat la film. Am fugit un pic. Filmul începuse, căci n-a avut jurnal. Dar noi ne-am grăbit să venim crezînd că vedem filmul românesc ”Procesul alb”. A intervenit o schimbare și vrînd-nevrînd am văzut filmul de producție uzbecă ”Furtună deasupra Asiei”. Filmul mi-a plăcut în oarecare măsură. Are specificul lui. Prezintă izbucnirea MRSO în Tașkent, capitala uzbecă. Din fotografiile de pe panoul publicitar ne-am dat seama că a fost rupt o bună parte din film; drept urmare s-a terminat la ora patru. La ieșire mă cam îngrămădeam cu Toader și nu știam că Economul era în fața noastră. Mă mir că nu ne-a apostrofat pe loc.

Cînd am ajuns la internat, mi-am dat seama că mă vîrîsem într-o încurcătură. Eu am avut bilet de voie  cu Gherasim: Druguș plecat la film. Halip N. a făcut bilet de voie și pentru mine: Druguș plecat la atelier. Am avut un mare noroc că nu s-a prins Prandea, altfel o puteam încurca foarte simplu. Pînă la 5 am scris în Jurnal. În pauză mi-am schimbat cărțile, apoi am jucat cu Lungu Arcadie 6 partide de tenis. L-am bătut cu 4-2 la seturi. În orice caz, mi-e inferior.  De la 5.30 la 7 fără 15 am scris în Jurnal încontinuu, cu viteză. Pînă la 7 am scris și o c.p. acasă (pantofi).

În timpul cinei a fost profesorul Prelipcean de la Liceul 1. Întrebarea lui: ”Cum stă situația cu băieții de la Liceul 2? ” Răspunsul pedagogului: ”Mai bună ca în trim. II!”.

În pauză n-am vrut să mmerg cu Toader la plimbare, ci am stat la sala de valize și mi-am tocit nervii cu Evuleț.

Au înflorit din plin mălinii, vișinii iar liliancul a îmbobocit. Au apărut în număr foarte mare cărăbușii. În seara asta a fost o adevărată babilonie cu ei, în meditație. Au fost aduși vreo 10 – 12 ”musafiri” din ăia și le-au dat drumul în așa fel încît să fie mereu 2-3 în aer, să bîzîe. Băieții rîdeau, iar Prandea nu avea ce să le facă. Babii o făcea pe șeful…  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 346 Marți 12  decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (75).


Vineri 20 ianuarie 1967. Pt. azi am fost mai mult nepregătit decît pregătit. La rusă a mers ușor. La română a lipsit Neculai (Hlinski), iar noi băieții – la ruga laborantei Andrioaie – am dus la școala veche un aparat de fizică pt prof Becher. Apoi am rămas la ed fizică cu a XI-a F. Am făcut și eu sărituri și exerciții cu băieții. Apoi am jucat baschet cu cei din F (patru la patru) și-am cîștigat… În continuare am stat la ora noastră. Am jucat mereu, am făcut exerciții muncindu-mă să le fac corect. Cînd să fac ”bolta la perete” am căzut cu fundu-ntr-un cui și m-am lovit bine. După asta am făcut și alte exerciții, dar după ce-am stat o oră-n bancă nu mai puteam de durere – mergeam șchiop. Pe lîngă asta am făcut febră musculară pe întreg corpul. La engleză Pop a întîrziat, apoi a venit și-a pus-o pe Hlinski să citească dintr-o cărticică despre Tom Jones. La cor nu era aproape nimeni. Am mers la babă (L.D.: diriginta…) să văd dacă se face cor și m-a luat tare că ”să nu întreb, să stau în sală”. Văzînd că sîntem puțini, ne-a dat drumul acasă.

Azi mi-a adus Simota Dorin Mihai, Str. Lenin nr 1 – nouă reviste VAILLANT în l franceză care aveau adrese de pretutindeni. Am selecționat cîteva care ar fi vrut să corespondeze în limba engleză. Am luat adrese din Ungaria, Cehoslovacia, Franța, Germania, Tahiti, Ecosse, Algeria ș.a.

La ora 4 am plecat la școală la plenara org UTC pe liceul nr 2. A fost Fedorciuc și alții. Noi am stat în față.  La urmă am plecat cu Toader în oraș. Mi-am lichidat cec-ul: 30 + 5 lei dobînda = 35.

Am mers acasă, am citit la fizică și geografie, am învățat-o pe Nicoleta zilele săptămînii. Seara am stat și-am compus o scrisoare tip în l engleză pe care o voi copia și o voi trimite în mai multe țări. Toader vrea să corespondeze și el. Ne-am culcat la ora 11.

Sîmbătă 21 ianuarie 1967. Ne-am sculat la 7.

La școală totul a mers simplu, dar ceea ce-i mai tragic e că s-au anunțat modificări în structura anului școlar și în organizarea examenelor de bacalaureat și admitere. E vorba să vie o comisie de la Liceul unu și-s mort! Sigur Botez își va băga coada aici. Magopăț se teme și el că nu-i pregătit. Am hotărît: dacă nu luăm maturitatea, mergem la școala de marină…

În fine, acasă domnu Nicu mi-a spus așa: tu să fii bine pregătit și dacă te pică faci cerere de examinare în alt oraș. Buuuuun!

După masă, cum am ajuns acasă, ne-am pus amîndoi pe treabă – de scris scrisori și-am reușit să  scriem în total 9. Eu 5 și Toader 4. Eu am scris în: Cehoslovacia, Germania D., Franța, Algeria și Brazilia. Toader a scris în: Cehoslovacia, Franța, Cuba și Ungaria. Apoi pe la 3.15 am mers la poștă. Am cumpărat 5 vederi cu ”Biserica Bogdan Vodă” din Rădăuți și am pus cîte una în fiecare plic. La poștă era un chefliu care l-a servit pe Toader c-o țigară, dar Toader l-a refuzat. Atunci mi-a pus în fața mea două țigări și le-am luat. Apoi i-am completat un mandat telegrafic și a fost f mulțumit. Drept recunoștință, respectivul Furtună Apollo mi-a băgat 5 lei în buzunar  și nu i-am refuzat.

Am dat trei scrisori (Franța, Germania și Cehoslovacia) simplu – par avion, iar în Algeria și Brazilia recomandat par avion. În Algeria 4 lei și în Brazilia 9 lei.

Acasă i-am scris lui Mircea și buniței. (timbre false formate din alte două timbre identice, dar ștampilate în locuri diferite, tăiate cu foarfeca și lipite cu…. atenție). Toader a fost de la 4 30 la 7 30 la film cu Natalia. Eu am stat acasă. Meci de handbal România URSS: 21 – 19 (după prelungiri). România – cupa de bronz! Seara m-am jucat mult cu Toader, Nicoleta și Mariana. Ne-am culcat la 11 ca să dormim bine și să ne sculăm tîrziu.

Duminică 22 ianuarie 1967. Ne-am sculat înainte de 9 c-o febră grozavă la toți mușchii. Aseară prin somn Toader mi-a dat doi pumni în nas…

Pînă la 11 am scris în Jurnal. La ora 13.30, după ce-am luat masa, am ieșit în oraș pentru a-l întîlni pe T0. Și – norocul meu – l-am întîlnit. Am vorbit cu el mergînd prin centru. Cică data trecută (18 dec) a fost plecat. Eu: ”Credeam că v-ați supărat…”. El: ”Da de unde…. Tocmai pe dumneavoastră tovarășe Druguș… Ne vedem mîine la 5.30 p.m.” Acasă am mai trecut timpul cu cititul și cu joaca; Nicoleta-i sora noastră și ne purtăm cu ea ca cu o soră… La 5 am ieșit amîndoi în oraș. Toader s-a întîlnit cu Natalia. Telucu a intrat pe vechiul fir – cu Doina Hlinski (Pe chestia asta-i fraier și naiv. Acum și mai mult n-o pot suferi pe această ființă). Eu am fost la întîlnire cu T0. M-a întrebat de G. Mariana and Capitan with Lidia A. The next meeting at January 30 la 14.15. Azi am primit o vedere de la Teodora (Hanuseac) ?!

Luni 23 ianuarie 1967.   La ed. fizică n-am prea avut chef de lucrat. Am fost lovit la o mînă și-am stat mai mult deoparte. Gozec și Gavril au lipsit și era pustiu… La matematică a predat, am înțeles foarte bine, am lucrat un exercțiu și-am obținut un ”foarte bine” de la profesoară. La ora de dirig., babușca ne-a ținut o teorie despre noua structură a anului școlar și sarcinile ce ne revin. Le-a avertizat pe fete de golanii din oraș care vor… ”plată”.

Înainte de ora de engleză a venit mama și f f supărată de notele mele m-a certat grozav și chiar a plîns. A citit toate prostiile mele din trim. I pe care eu am binevoit a le scrie în Jurnal și pe care l-am lăsat acasă. Și-a pus mîinile-n cap. Mama era foarte pornită împotriva mea și chiar mi-a interzis să mai port corespondență… După ora de engleză s-a mai îmbunat și-am vorbit în liniște. Am mers acasă, am încercat să mănînc, dar n-am fost în stare. Eram prea fericit de scrisorile primite din Scoția (pe 10 I 67) și din Cuba (20 ian). Scoțianul, ochelarist, 1,80, blond, ochi albaștri, corespondează cu un bucureștean din iunie. Mi-a pus în plic o monedă de six pence în schimbul celei de 25 de bani trimisă de mine. Scrisoarea din Cuba e de la Maura. În plic mi-a pus o monedă de un centavos și una de cinci centavos, plus un portmoneu pentru bani – verde – foarte simpatic. După ce-am vorbit cu mama acasă, m-am îmbrăcat și-am mers în oraș. Mai demult, tov. Albu Dumitru – locotenent la miliție i-a telefonat tatei propunîndu-i să iau ore (de engleză) împreună cu Dorina Albu. Acum am mers la Albu, am discutat despre asta și-am aflat că Dorina a și luat o oră de la el. Apoi am mers la Pop. Deja avea elevi la ore. În urma discuțiilor a hotărît să mă primească și pe mine pentru a nu face o nedreptate. În privința banilor nici n-a vrut să spună nimic. O condiție: mă pregătește numai pentru facultate și… mormînt!

Acasă m-am mai delectat cu scrisorile, am învățat la fizică și altele. Toader are azi meditație la matematică (l-a mirosit Bondor că pute-a fum…). Seara am învățat prima lecție la l engleză, vol I (iar am luat-o de la capăt). Seara, pe lîngă alte ocupații am învățat să stau în mîini și să fac bolta la perete. După ora 8 am mai citit, apoi am scris în Jurnal.

Azi a fost o zi caldă – a început să se topească zăpada. După asta prevăd că va fi iar viscol și ningău.

Trebuie să mai scriu în Scoția, Cuba și Moldova Sovietică. După ce voi răspunde ăstora, voi mai scrie un set de scrisori în alte țări. Mă voi interesa de reviste de la Pop și de la vecinul meu Simota. Ne-am culcat după 11. În pat am făcut ”procitanie” (re/citire) la biologie (Zăicescu spunea: ”Lime, măi, ăsta ce-i, vreo prostie?).

Marți 24 ianuarie 1967. Azi tata a împlinit 44 de ani.  Azi se sărbătorește Unirea Țărilor Române. La limba latină ne-a pocnit c-un extempral din lecția de zi: l-am dat pe 4. În ora de fizică a ascultat și predat. La română, idem. La istorie și socialism a predat. Azi dimineață am fost la meditația de limba engleză. Ni s-a făcut rezumatul din lecția ”Unemployment”. Pop: ”Druguș, clean the blackboard!”. Doina Hlinski scria și ținea buretele în mînă. Cînd mă duc să mi-l dea, îi dă drumul jos. O oafă, nu proastă, dar înfumurată și căreia-i place să-și bată joc. În situația în care sînt acum nu mai pot reacționa deloc… Toată ziua am fost închis în mine, tăcut și întunecat. Dacă pînă azi am mai ”ciripit” cîte ceva, azi am luat-o iar de la capăt ca-n prima zi a trim. II. Fetele au observat schimbarea mea față de primul trimestru și mi-au spus. Ele pun întristarea mea pe seama cuiva… (eu nu știu cine). După ore am venit cu Nenati Lucia pînă în oraș. Mi-a promis o adresă din Londra.

Miercuri 25 ianuarie 1967. Ieri am fost pe la Dorin Simota și mi-a arătat o mulțime de vederi, mi-a mai dat două adrese și altele.

Azi la școală am făcut pocinogul la limba română și limba rusă. Am dat extemporal (”Proza lui Arghezi” și ”V.I.Lenin” de Maiakovski). După ore, diriginta ne-a ținut pînă la 1.30 și ne-a lămurit asupra unor lucruri. Duminică – adunare cu părinții. Am citit în ziar articolul despre profesorii din Rădăuți, criticați pentru faptul că dau ore… Mă tem să nu se răzgîndească Pop cu mine…

După masă Teddy a fost la film, eu am învățat ceva, iar seara am scris cinci scrisori. Am răspuns în Cuba (Maura) și în Anglia. Apoi am scris în Italia (152) (153), Franța și Tahiti (149). Mîine cînd le voi da la poștă sigur mă va stoarce de vreo 20 de lei. Pînă am terminat de scris scrisorile și pagina de jurnal s-a făcut 11.30 Îmi mențin starea de melancolie la școală.

Joi 26 ianuarie 1967. Azi m-a ascultat la română. A ascultat din Arghezi toată ora. Mie mi-a căzut poezia ”Epilog” – analiză literară. Nicolae Hlinski: ”Druguș, ai 6.50. Decît să-ți iau 50 de sutimi, mai bine ți le dau. 7!”

După amiază am fost la poștă și am dat scrisorile. În Italia, Franța și Anglia, simplu par avion 2,30 lei. Cuba, simplu, par-avion – 5,50 lei; iar în Tahiti (Australia) am plătit 8,60 lei . Vreo 23 de lei.

Dupăamiază Toader s-a dus la film, iar eu am rămas acasă și-am învățat singur. A văzut un film cu ȚărileSudului, un documentar foarte interesant pe care mi l-a relatat și mie – despre papuașii din Noua Guinee.

Seara ne muncim să facem sport. Vrem să stăm în mîini și să facem bolta la perete. Reușim în parte. În timpul liber ne mai jucăm cu Nicoleta – ”sora” mea și ”soția” lui Toader.

Azi a fost o zi călduță.

Vineri 27 ianuarie 1967. Azi la ora de educație fizică am lucrat ”din greu”. Storoș, profesorul de educație fizică a făcut trînta. Noi cei patru băieți am luptat doi cîte doi. Eu cu Halip și Gavril cu Victor. Eu am fost mai sîrguincios și-am cîștigat prin tuș. Gavril a cîștigat cu 3-0. În ora următoare aveam psihologia. L-am văzut pe profesor ieșind pe poarta școlii și n-am mai avut grija lui. În clasă se făcea gălăgie, dar nu le-am spus nimic. Așa voi face și de acum înainte.  Ce să-mi bat eu capul pentru ei? Dar pe la jumătatea orei a venit Economul și-a dat extemporal (felurile judecăților). La engleză ne-a predat Fielding. După masă, Toader a vrut să meargă la concertul cu Dan Spătaru, dar s-a întors pe la 7 fierbînd de draci că n-a putut intra. Azi Toader a împlinit 18 ani. Pentru prima dată și-a servit colegii și profesorii cu bomboane. Seara ne-am culcat devreme.

Sîmbătă 27 ianuarie 1967. Azi am avut inspecție la geografie (inspectorul Burdujan). Ora de fizică a predat-o în laborator. Pe la 19 a venit un ”oarecare” tovarăș de la regiunea UTC și a început să culeagă informații despre cînd ținem adunările ș.a. Ne-a pus pe roate și-am început să umblăm ca sfîrleaza. Diriginta a reușit să facă în așa fel încît să nu vină Mihalache ăla la adunare. Dar, după ce ne-a citit darea de seamă a hotărît ca totuși să participe. Adunarea faimoasă s-a ținut de la ora 14. A participat Mihalache și Diriginta. A lipsit Albu, și-am ales-o în prezidiu pe Broască. De la început adunarea a ieșit rău. N-am anunțat ordinea de zi, nici cine participă și în general n-am făcut adunarea statutar. Darea de seamă a fost ”Școala – principal factor de civilizație și educație”. Materialul a fost superficial și – cum zicea Mihalache – e bun de prezentat profesorilor. Deșteapta de Vîntu a copiat un articol din Gazeta Învățămîntului. Discuțiile au lîncezit mult și se mai înviorau cînd intervenea Mihalache. Diriginta părea supărată (de-a dracului ce-i, n-a schimbat nici o vorbă cu mine de-a lungul trimestrului). În sf., pe la 3.20, după ce s-a epuizat firul discuțiilor am declarat adunarea închisă. Dar a vorbit mai apoi Mihalache care m-a făcut de două parale că nu știu să țin o adunare… ș.a. După asta m-a luat în cancelarie pe mine și pe Gemănaru și ne-a teoretisit …. pînă la patru.

Acasă, după ce-am halit, pînă la 4.45 am scris în Jurnal. T1 a fost la film și cînd a venit el eu am plecat. – Unde? – La Magopăț, zic. M-am dus la ore la Pop. A venit și Albu Dorina. (de la 5 la 7). Ne-a făcut o introducere, ne-a acomodat, ne-a dat subiectele pentru admitere. Apoi: 1. Citește el. 2. Citim și traducerea noi. 3. Ne dă rezumatul. 4. Ne dă vreo 5 exerciții pentru acasă (f mult de scris).

Seara am jucat șeptica și am citit din Limba engleză vol. I. Pop mi-a dat un dicționar de pronunțare. Ne-am culcat la 11.

Duminică 29 ianuarie 1967. Ne-am sculat pe la 8.30. A venit mama lui Toader pe-aici. Azi e ședința cu părinții la școală. De la mine n-a venit nimeni. Pînă la amiază n-am prea învățat. Am copiat lecția la engleză, apoi am ieșit în oraș pe la 12. Am halit două gogoașe. Am fost pe la Telucu și i-am dat un bilet de la Toader pentru Natalia. Apoi am fost la Dorina Albu acasă și i-am dus lecția la limba engleză.

După amiază, de la 4 la 6 Toader  a fost la film. Toader le-a văzut pe-amîndouă (”Omul din Rio” și ”Stan și Bran”), iar eu niciunul. Toader: ”Mă cleiosule, stai și le dormi prin casă…”.

Pe la 5.30 a venit Lucia Hasna și-l căuta pe Toader (Mi-a zis să-i spun lui Taoder să vină la întîlnire cu Natalia la 6.30 în Grădina de vară. Toader s-a dus, iar eu mi-am făcut toate temele date de Pop. Am scris 12 pagini.

Azi e o zi frumoasă. A mai nins din cînd în cînd. Toader a venit pe la 9.30 și mult după asta ne-am culcat.

Luni 30 ianuarie 1967. M-am sculat la 5, am citit o dată la chimie și de cîteva ori la engleză. La educație fizică am lucrat cu spor și-am făcut aproape toate exercițiile bine. La chimie n-am ce face și mă anunț. Mă ascultă și le-ncurc. Aproape nu-mi consideră răspunsul: 5! La diriginție, baba a început un ciclu de lecții despre ”Întemeiaerae familiei” și alte prostii care – practic – nu ne privesc pe noi. Azi la 2 și 15 trebuia să mă întîlnesc cu T0, dar am uitat și m-am trezit pe la 3. Era prea tîrziu. La 4 Toader s-a dus la meditație (mat.). Eu am fost pe la Telucu, apoi prin oraș.

Astă seară Teddy a primit cadou de la Natalia  două cărțului de poezii prin Andrișan Rodica. A cumpărat o carte de la librărie f interesantă: ”Omul și rasele lui”. A venit Dorin S. pe aici și-am vorbit cu el despre corespondențe (i-am dat un prototip în limba engleză). Știe și el ”șmecheria” cu timbrele. Seara m-am culcat după 10.      (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!