liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Lionel Jospin

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 260. Duminică 16 septembrie 2017. Despre iluzia că mereu alții sunt mai proști ca tine (10). 


Motto: Șeful catre subaltern: – Spune-mi cine este prost, eu sau tu?
– Șefule, eu știu că tu niciodată nu încadrezi oameni proști!

Cred că ne amintim, mai ales noi cei ajunși la a treia copilări(r)e, despre certurile prichindeilor care luptau și ei cum putea pentru a câștiga o oarece ascendență asupra celor cu care se jucau, iar în caz de opoziție și conflict era absolut inevitabil dialogul de felul următor: ”- Ești prost! – Ba, tu ești prost! – Ba tu! – Ba tu!”. Abia mult mai târziu, când facem retrospectiva faptelor noastre trecute ne auzim/ trezim spunând (în sine și pentru sine, mai rar către alții): ”Vai ce prost am fost atunci când…”.  Fără a cădea în freudisme de doi bani, constat doar că ceea ce se întâmplă în copilărie se repetă, ca esență, la maturitate și apoi la senectute. Regula jocului social este respectarea (opiniei) aproapelui ca pe ceva firesc și pe baza căreia (a respectării) se clădește pretenția ta de a fi respectat și obligația celorlalți de a te respecta în calitate de posesor, purtător și transmițător de opinii. Această regulă este una ce derivă din axioma libertății: oamenii se nasc liberi și pot să trăiască liberi în societate. Se spune că libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe libertatea celuilalt. Mai mult, conceptul de democrație nu poate fi nicicum separat de ideia de libertate (și de autolimitare a propriei libertăți atunci când libertatea ta deranjează libertatea celuilalt). Iar democrația de tip libertar nu poate fi separată, la rându-i, de ideea de civilizație, respectiv de ruptură de semenii întru animalitate dar necuvântători. Aceste elementare idei și deducții țin de niveluri de culturalitate ridicată numită, de regulă, inteligență. Pe cale de consecință, o cultură precară, primitivă, cvasianimalică ține de prostie sau chiar de imbecilitatea cea mai evidentă. (În treacăt fie spus, termenul de (in)cultură a fost și este în mod abuziv utilizat strict în sens pozitiv, înălțător, superior. În ce mă privește, consider cultura ca fiind un termen ce descrie simpla separare și îndepărtare de animalitatea necuvântătoare. Nivelurile de cultură nu fac decât să descrie etapele și progresele în îndepărtarea omului de animalitatea necuvântătoare. Prin urmare, nu pot fi de acord cu Lionel Jospin care enunța: ”Cultura este sufletul democrației” sau cu Nicolas Sarkozy care a emis verdictul: ”Răspunsul la criză e cultura”. Nu, nu orice cultură, cultura în general, este și poate fi sufletul democrației și soluția la crize, ci doar culturile înalte, raționale, umane/ antropice cu adevărat. Dictaturile au și ele cultura lor, dar una tribală, joasă, nedemocratică, antiumană, aproape de animalitatea primă. Nu este doar cazul cuvântului cultură, ci și a altora ca: valoare, calitate etc., investite abuziv cu esențe de (falsă) pozitivitate. Profit de acest context pentru a atrage, din nou atenția, că utilizarea laxă a cuvintelor sau învestirea lor cu sensuri și esențe pe care nu le au generează multe neînțelegeri și chiar conflicte). Nu știu dacă bătaia a doi oameni politici români într-un studio de televiziune (nomina odiosa!) a pornit de la diferende conceptuale și semantice, dar un lucru este cert: dialogul lor relua, inconștient, una dintre disputele din precara lor copilărie când – neavând alte argumente pentrui a-și afirma ”superioritatea” apelau la clasicele:  ” – Ești prost! – Ba tu ești prost!”. Și pentru că și proștii au nume și pronume, voi scrie aici numele bătăușului prost care vroia să-și convingă partenerul de dialog că dreptatea este DOAR de partea sa: Mirel Palada, fostul purtător de cuvânt al fostului prim ministru Victor Ponta.

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame