liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: limba rumână

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 658. Joi 18 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (3)


Motto: ”Înainte de a fi în floare, răul se găsește în fruct

Inventarea de noi limbi sau de noi denumiri ale limbilor existente este o specialitate sovietică apărută pe baza vocabularului și ideilor marxiste. În anii de început ai făuririi URSS, multilingvismul noului imperiu sovietic avea nevoie de o explicație sau formulă întemeietoare nouă, marxistă în esența sa. Lingvistul georgian/ gruzin (ca și Stalin) N.I. Marr (https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolai_Iakovlevici_Marr) a lansat, în anii 30 ai secolului trecut, teoria (marxistă doar ca ambalaj) conform căreia ”limba este o suprastructură care se schimbă odată cu structura, respectiv cu regimul social politic” (Dorin-Liviu Bîtfoi, Așa s-a născut omul nou. În România anilor 50”, Ed Compania, 2012, p. 172). Dar, așa cum arată și autorul citat, precum și Wikipedia, gruzinul Stalin l-a combătut dur pe gruzinul de origine scoțiană Marr. Conform sursei citate mai sus ”Această teorie atotputernică, dar totodată cam simplistă, este desființată în mod neașteptat, în 1952, chiar de Stalin, care își publică lucrarea ”Marxismul și problemele lingvisticii”. (Nu, limba nu e o suprastructură a bazei, a orânduirii economice a societății dintr-o anumită epocă și nu are caracter de clasă; suprastructura înseamnă concepțiile politice, juridice, religioase, artistice, filosofice, ale societății și instituțiilor corespunzătoare).” (ibidem). (teoria publicată de Stalin îi aparținea, de fapt, acad. V.V. Vinogradov, iar anul publicării teoriei lui Stalin este 1950, nu 1952 – cf. https://www.marxists.org/reference/archive/stalin/works/1950/jun/20.htm) În acest text, Stalin se referă și la ”Moldavian language” din RSSA Moldovenească).

Am amintit teoriile celor doi gruzini/ georgieni (Marr și Stalin/ de fapt Vinogradov) pentru simplul motiv că demersul lui O.B. pare a fi unul de sorginte sovietică/ marxistă în forma lansată de lingvistul N.I. Marr: limba trebuie schimbată odată cu regimul politic. Dacă Moldova vrea să aibă un regim politic distinct de țările cu care se învecinează, atunci are nevoie de o limbă nouă, conform noii ideologii a noului regim politic. Cred că asta intenționează să facă O.B.: să înnoiască limba română până la desființarea acesteia și consfințirea ”deplină și definitivă” a limbii moldovenești (nu numai ca denumire, ci și sub aspectul conținutului lexical).

Promotorii teoriei limbii ”rumâne” ca limbă prim(ar)ă a Pământului nu uită să precizeze că această limbă se vorbea în Europa și Asia, cu șapte mii de ani în urmă. Avem, deci, de-a face cu o presupusă unitate, comunitate și comuniune de limbă (numită, convențional, dar nu dezinteresat, limba ”rumână”) în spațiul eurasiatic. Dar cine promovează cu ardoare eurasianismul ca doctrină geopolitică a Rusiei actuale? Nimeni altul decât Alexandr Dughin – ideolog al Kremlinului din Era Putin și președintele fondator (2002) al Partidului Eurasiatic (ulterior numit Mișcarea pentru Eurasia)! https://ro.wikipedia.org/wiki/Aleksandr_Dughin Eu văd eurasianismul ca o doctrină geopolitică foarte vizibil concretizată și în alianța militară dintre Rusia și China, alianță îndreptată în mod expres împotriva hegemoniei americane (alianța cu Iranul este mereu avută în vedere în planul eurasianismului). Mai mult, cuplul Dughin-Putin vizează construirea unui suprastat eurasiatic unitar (probabil după modelul Uniunii Europene în viitoarea sa fază federativă). Despre prezența lui Dughin în România (în compania fostului frontist kgbist Iurie Roșca de la Chișinău) chiar merită citit (integral!) în articolul din Pressone: https://pressone.ro/dughin-la-bucuresti-noi-rusii-am-comis-multe-nedreptati-in-raport-cu-romania/ . Despre prietenii/ susținătorii/ simpatizanții lui Dughin din România puteți afla câteva nume aici, la care eu aș adăuga un prieten colectiv: PSD http://inliniedreapta.net/lista-prietenilor-rusiei-din-romania-deconspirata-de-alexander-dughin-prin-e-mail/ . Despre planurile geo-politico-ortodoxo-strategice ale Rusiei citiți aici: https://www.hotnews.ro/stiri-international-21376932-alexandr-dughin-adevarul-este-chestiune-credinta-rusia-are-propriul-sau-adevar-care-vestul-trebuie-accepte.htm

Ce caută limba ”rumână” în acest ”borș” eurasiatic? Aici nu pot decât să avansez ipoteze, presupuneri și deducții. Așadar, presupun eu, limba ”rumână” a fost inventată de promotorii eurasianismului cu capitala la Moscova cu dublu scop: a) crearea unui (presupus) fond cultural comun primar, unul unificator și generator de identitate comună întregului spațiu eurasiatic; b) atragerea României și Moldovei în spațiul eurasiatic, insula de latinitate din oceanul slav putând fi, eventual, aneantizată prin inversarea cursului istoriei: nu românii se trag de la Roma, ci romanii (de la Roma)/ actualii italieni se trag din Carpați și din spațiul getodac. Se creează astfel o platformă ideologico-culturală a primatului spațiului est-european asupra spațiului vest-european. Ideea că limba primordială a pământenilor eurasiatici se numea limba ”rumână” (cine nu știe, află că ”rumân” este cuvântul rusesc pentru ”român”, iar Rumânia este echivalentul rusesc al României) este una foarte ”gâdilitoare” pentru orgoliul național al românilor care (conform unei ideologii paseiste deja practicată la noi) pot plesni de bucurie că au fost odată buricul lumii euroasiatice, că acum șapte milenii erau cei mai cei mai etc. Doar asta nu costă nimic. Iar naivi se găsesc cu duiumul. Norocul nostru (dacă-i pot spune astfel) este că, ajunsă pe mâna amatorilor și a hiperorgolioșilor, s-a ajuns la caricatura de limbă promovată de O.B. fapt care ajută la atragerea atenției asupra tehnicilor și metodelor prin care propaganda pro-rusă atacă Occidentul și valorile sale fundamentale. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 657. Miercuri 17 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (2)


Înainte de a încerca să ”descopăr” care sunt substraturile adevărate ale preocupărilor de schimbare a conținutului lexical al limbii române, se impun câteva precizări. Se spune că iadul este pavat cu bune intenții. Sigur, bunele intenții care duc la rezultate proaste trebuie date naibii și anatemizate ca atare. De regulă, cercetătorii adevărați se caracterizează prin curajul de a avansa ipoteze îndrăznețe, de a se aventura pe tărâmuri neumblate și de a a-și asuma și riscul eșecurilor și al neînțelegerilor care, volens-nolens, apar mereu în cercetare. Multe dintre aceste ipoteze se vor transforma în pietre de pavaj pentru iad. Sub acest aspect, cred că orice încercare, ipoteză de lucru, propunere de schimbare etc. are drept de cetate. Cu o condiție: să se retragă din dispută imediat ce i se demonstrează inutilitatea și/ sau imposibilitatea acelei ipoteze. Altfel, nu facem decât să irosim resurse, să producem dezbinări, confuzii, iluzii și deziluzii. Recunosc, una dintre intențiile postărilor mele pe acest blog este (dincolo de necesara și benefica pentru mine auto-lămurire) și devoalarea minciunii, a imposturii, a mitologiilor vândute pe post de istorie adevărată, a teoriilor de dragul teoretizării etc. Demitizarea este, pentru corpul ideilor, la fel de importantă ca detoxificarea pentru organismul viu.

În materie de limbă (ca element definitoriu de identitate națională) lucrurile sunt extrem de sensibile. Orice modificare artificială, exterioară limbii este privită cu reticență. Limba română (https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_rom%C3%A2n%C4%83) a trecut printr-un asemenea proces de alegere deliberată, rațională și motivată politic a formei sale actuale. Școala ardeleană (https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98coala_Ardelean%C4%83) s-a constituit într-un asemenea factor de construcție lingvistică (dar și de distincție față de Biserica Ortodoxă). Petru Maior a susținut că ”limba română provine din latina populară”. Despre originile limbii române s-au emis mai multe ipoteze, dintre care una este aceea conform căreia româna actuală este limba latină combinată cu getodaca, plus împrumuturile lingvistice permanente ulterioare (https://adevarul.ro/locale/zalau/cat-veche-e-limba-romana-s-a-format-fapt-controversele-randul-lingvistilor-1_551eb4ae448e03c0fd2f75cb/index.html). În articolul de pe blogul Adevărul (neprobat profesional) se vorbește despre un cercetător maramureșean (fără nume) care consideră că ”limba română veche s-ar afla, de fapt, la baza tuturor limbilor europene” (se referea la limba rumână, probabil, dar ”mulți vede, puțini cunoaște”). Protocronismul din perioada ceaușistă a încurajat asemenea priorități europene și mondiale ale românilor, deoarece aceasta se plia perfect pe doctrina oficială, național-comunistă a României de atunci. Cam după anul 2000 au început să apară teorii care susțin că latinii și dacii erau același neam și vorbeau aceeași limbă, în timp ce alții susțin că latina se trage din limba dacă! Vezi cele două videoclipuri:  https://youtu.be/mU203ufRPpw și https://youtu.be/EA4Z1iro1as . În fond, n-ar fi decât de îmbrățișat orice teorie care DEMONSTREAZĂ că aici s-a format civilizația lumii, că tot mapamondul datorează cultura actuală oamenilor de acum 7000 de ani care trăiau pe aceste locuri, iar ”rumâna” este limba mamă (euro-asiatică) a tuturor limbilor lumii, dar problema este că nimeni nu DEMONSTREAZĂ, ci doar AFIRMĂ noile teorii. De asemenea, nu am văzut nicăieri o confruntare reală, serioasă între partizanii celor două teorii (că româna se trage din latină și că latina se trage din română). Iar de la existența unor ipoteze/ presupuneri/ păreri (chiar logic susținute) și până la a te preocupa de schimbarea conținutului limbii române în vederea unei presupuse purificări este o cale foaaaaaarte lungă! Unii au străbătut-o deja și am văzut (în episodul anterior) ce a ieșit. În episodul următor voi încerca să încadrez actualele preocupări de ”distrugere creatoare” (ca să folosesc cuvintele austriacului de la Cernăuți, Joseph Schumpeter – https://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Schumpeter) a limbii române în manifestări similare pe care le-am crezut înghițite în hăul trecutului neplăcut.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 656. Marți 16 octombrie 2018. Unde nu-i cap, vai de limbă! (1)


Citiți acest text scris cu aldine (conceput de mine cu cuvinte preluate de pe un site dedicat ”îmbunătățirii” limbii ce-o vorbim). Vă veți mira. Mirarea este firească, dar va primi (cel puțin) un răspuns. Sigur, textul este, de fapt, un pretext pentru a mă lămuri asupra rosturilor unor acțiuni umane aparent fără rost. Iată acest text construit ad-hoc: ”Azi am fost diminesc. Am luat din sertărar amnărașul și scodopul  pe care le-am cumpărat aseară de la vinderenă și le-am pus în dossac. Am dat repede cu sforitorul pe gresie și am plecat spre microcar. Am vrut să intru la tunsătorie, dar tunsătorul nu venise încă. Până să vină microcarul mi-am citit toate e-poștele”.

Am încropit textul de mai sus cu cele mai noi cuvinte inventate de Octavian Bejan (O.B.) din Chișinău, și postate pe site ul ”Dezvoltă limba noastră!”. (Neapărat cu semnul exclamării ca să priceapă lumea că dezvoltarea limbii – deocamdată nu se spune care, dar ne dăm seama imediat – este un imperativ al zilelor noastre. Altfel nu se mai poate!). Aș paria că  cititorul celor câteva rânduri de mai sus a înțeles despre ce este vorba (poate ”sforitorul” dă ceva emoții la o primă citire, dar faptul că folosești ”sforitorul” pentru a curăța gresia îți poți imagina că ”sforitor” = mop.  De unde se cumpără ”sforitorul”? De la ”vinderenă”, evident. (”vinderenă” = magazin, loc unde se vând mărfuri). (https://www.facebook.com/groups/581888682195125/)

Traducere: ”Azi am fost matinal. Am luat din comodă bricheta și tirbușonul pe care le-am cumpărat aseară de la magazin și le-am pus în rucsac. Am dat repede cu mopul pe gresie și am plecat spre microbuz. Am vrut să intru la frizerie, dar frizerul nu venise încă. Până să vină microbuzul mi-am citit toate e-mail urile”.

Primul text ar putea fi parte a unui viitor roman scris într-o limbă pe care o vor cunoaște doar câțiva. Sau ar putea fi cunoscută de mai mulți, dar cu costuri colosale și beneficii nule. La întrebarea ”Cui prodest?”, răspunsul pare a fi unul foarte străveziu. Dacă ar fi să-l invoc pe Julien Benda aș zice că da! autorul francez are dreptate în diagnosticarea stării actuale de fapt: omenirea a intrat (mai demult) în acea fază a existenței sale care marchează trecerea de la practicarea răului urmată de cinstirea binelui, la practicarea răului urmată de cinstirea răului. Concret, în povestea care urmează este vorba despre persoane preocupate de propria lor persoană, doritoare de faimă și de (re)cunoaștere socială care produc răul cu nonșalanță pentru simplul motiv că doar astfel atenția omenirii poate fi îndreptată spre numele și ideile lor. Dar nu este suficient că produci răul, deruta și confuzia. Imediat se găsesc practicieni ai realismului politic care înțeleg că dintr-o trăsnaie se poate extrage capital politic substanțial. Urmează, așadar, cinstirea răului prin ”demonstrarea” utilității trăsnăii inițiale, acum aplicată și augumentată întru propășirea unei limbi noi, pure, adevărate, sublime într-o patrie iubită și iubitoare care, nu-i așa?, merită cu prisosință așa ceva.

Administratorul paginii ”Dezvoltă limba noastră!” (O.B.) precizează care este scopul înființării grupului, al site ului și al demersului lingvistic (mai mult decât ciudat la o primă vedere): ”Menirea grupului este de a făuri cuvinte noi și de a le răspîndi în sînul neamului nostru.” Evident, fiecare se va întreba: dar de ce să inventăm cuvinte noi? De ce să ne umplem sânul/ sânii cu cuvinte noi? La ce ajută acest efort? Pe scurt: care este scopul de atins?

Dacă aș da răspunsul doar pe baza temerarei încercări a tânărului O.B. de la Chișinău de a întemeia o limbă nouă aș putea fi taxat ca neserios și lipsit de subiecte demne de atenție. Dar, internetul este (încă) democratic și fiecare poate să cunoască cât mai multe persoane și idei. Filierele ideatice pot fi deduse simplu prin citirea numelui celor care au dat Like. Procedez astfel și găsesc un militant și mai activ pe frontul creării unei noi limbi, curățate de influențe străine (interesant, militantul este un declarat pro-unionist).  Este vorba despre Andrei Groza, prim prorector al Academiei de Administrare Publică din Chișinău. Deci un profesor universitar cu responsabilitate managerială și cu putere de influențare a tineretului studios. Voi reda trei postări ale domniei sale cu intenția de a intra ceva mai adânc în miezul problemei, de a surprinde, deja, câteva finalități cu bătaie scurtă a efortului intelectual depus de profesorul Groza. Iată cele trei postări (preluate cu copy-paste):

Andrei Groza, 6 sept. 2018: ”O simplă întrebare și un simplu răspuns

Întrebare. Cum se explică prezența în limba rusă și în alte limbi slave a cuvintelor glas, groznâi, gospodari, ocolnic, cormcii ș,a., în timp ce în toate acestea lipsesc verbele a glâsui, a îngrozi. a gospodări, a ocoli, a cârmui ș, a.?

Răspuns. Limba rusă și celelalte limbi slave , fiind inventate, au păstrat în componența lor mai multe cuvinte provenite din limba primară – limba rumână”.

Andrei Groza, 16 sept 2018: ”O SIMPLĂ ÎNTREBARE ȘI UN SIMPLU RĂSPUNS
Marele istoric antic Strabon în lucrarea sa ,,Geografia”, cartea a III – a, ne spune că la sudul Munților Pirinei, care azi despart Franța și Spania, era o câmpie numită Maraton, fiindcă acolo creștea foarte mult mărar. Noi cunoaștem o altă câmpie Maraton din Grecia antică.
Întrebare. În ce limbă vorbeau localnicii din Munții Pirinei și din Balcani dacă în antichitate cuvântul mărar în limbile greacă și latină aveau altă formă?
Răspuns. În limba rumână – limba primară a omenirii. Greaca și latina, fiind inventate, se utilizau doar ca limbi oficiale și erau cunoscute de un cerc nu prea mare de oameni
”.

Andrei Groza, 14 octombrie 2018:  ”O SIMPLĂ ÎNTREBARE ȘI UN SIMPLU RĂSPUNS
Este cunoscut faptul că legendarul Ahile îndată după naștere, în urma unui mare incendiu, a pierdut, aproape complet, buzele și nu putea să se alăpteze ca toți copiii. Acesta lingea sânul mamei sale, din care cauză a fost poreclit Lingeron, adică cel care linge (așa a fost scris în limba greacă – n.n.).
Întrebare. Cine putea să-l poreclească pe micuțul Ahile Lingeron (de la cuvântul a linge), dacă în limba greacă cuvintele a linge și limbă, în aceste forme, nu există?
Răspuns. Oamenii simpli, cei care vorbeau rumâna – limbă vorbită atunci de toată lumea, atât în Europa cât și Asia. Limba greacă ca și toate celelalte limbi scrise din acea perioadă, fiind o limbă inventată, a luat din limba populară porecla și a transcris-o în limba oficială cu terminația corespunzătoare.”

Concluzia mea, după citirea mai multor postări și a reacțiilor administratorului paginii la unele comentarii, este că ne aflăm în fața unei tentative calificate de prosteală pe față a naivilor, a unui atac subversiv, perfid, mișelesc și ingrat la adresa limbii române în general și a limbii române vorbite în Basarabia în special. Modul diversionist de atacare a limbii române prin scoaterea împrumuturilor din alte limbi are, desigur, un scop bine definit: demonstrarea faptului că limba română ca atare nu există! A Existat doar limba rumână! Există, în limba română, doar mii de cuvinte împrumutate care funcționează pe post de cuvinte românești! În consecință, se impune un efort susținut de înlocuire a cuvintelor străine cu cuvinte neaoșe, adică dacice. Se știe doar (emoticon zâmbăreț!) că mama tuturor limbilor este limba dacă, din limba dacă s-a tras limba latină, iar civilizația Europei este, prin urmare, una de origine dacă, iar misiunea locuitorilor neamului (care vorbește limba română) este de a reveni, de urgență, la limba dacă. Chiar dacă denumirea rămâne ”limba română”, conținutul trebuie să fie dac, neaoș, local. Nu contează că dacii nu au avut o limbă scrisă; cele câteva cuvinte dacice/ dace (mânz, varză, viezure etc.) care au rămas în limba română actuală trebuie rapid multiplicate. Este nevoie, așadar, de o limbă nouă, construită logic și deductiv, o limbă care să nu mai recurgă la împrumuturi (cum a făcut și face limba română). Evident, noua limbă va fi adevărata limbă română/ ”limbă moldovenească” și care va trebui predată elevilor în școlile din Republica Moldova (stat al cărui existență în granițele actuale a fost recunoscut întâi și întâi de către România condusă de Ion Iliescu).

Mă opresc aici cu considerațiile mele și voi încerca, în episoadele următoare, să caut originile acestui trend păgubos (nu foarte nou) care bântuie acum prin Europa. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!