liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Lia (B.M.)

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 371 Sîmbătă 6 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (99).


 

Duminecă 8 Mai 1966. 45 de ani de la crearea PCR. Eveniment sărbătorit azi cu mare fast. Dimineața m-am sculat pe la 6.30 odată cu ”artiștii” sosiți de prin comunele învecinate. Azi n-am mai luat uniforma. Mi-am luat cămașa bleu și-am făcut rost de o cravată albastră. Am mai învîrtit-o o bucată (de vreme) prin curtea internatului, cu Gherasim. Văzînd că ăștia n-au de gînd să dea masa am plecat cu el în oraș. Am intrat la cofetărie unde-am luat cîte-o cafea c-un corn și-am considerat c-am mîncat. După asta am început să ne plimbăm prin oraș. Mi-a povestit că acum știe și profesoara Bondor de ”afacerea” nostră. A spus-o elevilor din clasa XI-a A: ”Elevii din clasa a X-a au fost prinși cînd veneau de la o petrecere, la ora 10”. Cum ne plimbam noi așa, apare diriginta. Atît eu cît și Toader am salutat-o, dar – spre nedumerirea și mîhnirea noastră – ”tăbîrca” a trecut înainte fără să ne acorde nici o atenție. Nu trece nici jumătate de minut și apare și Zăicescu cu nepoțelul. N-am vrut să plecăm să nu creadă că fugim de el. Dar s-a făcut că nu ne vede și a trecut pe-alăturea. Nici nu l-am mai salutat. Asta ne-a supărat. Probabil și ei or fi supărați pe noi. Toader a trebuit să rămînă în oraș pentru a da – împreună cu Mihai Tatulici (L.D.: viitorul ziarist), Ionuț… și Obreja Claudia (toți elevi de-a XI-a) și încă două fete – flori șefilor de la raionul de partid. Eu am revenit la internat unde Prandea ne-a urcat pe toți în meditație. Acești ”toți” erau vreo 6 care, pînă pe la vreo 10, s-au redus la trei. Eu am avut timp să scriu în Jurnal (pînă pe la 10.15). În meditație mai rămăseseră Caunii Vasile și Cutaș Haralambie. După ce-am terminat cu Jurnalul am mai citit odată lecția la limba engleză și nici n-am știut cînd s-a făcut 12. Pînă la 12.30 am mîncat și imediat am pornit-o cu Toader prin oraș. Costică: ”Măi, așteptați-mă și pe mine!”. Eu: ”Pe la poartă…”. Apoi – curios lucru! – și eu și Toader am glăsuit în același moment și exact cu aceleași vorbe: ”pe la poarta Grădinii de tir”. Ne-am plimbat un timp prin oraș, ne-am întîlnit și apoi ne-am despărțit de Piecniță. Pe la 1.30 trecute ne-am hotărît să mergem la cinema ”Unirea” și să ne pierdem timpul pînă pe la vreo 4 ca apoi să mergem la ”Grădina de tir!. Am luat primii bilete (abia se deschisese cinematograful) și-am intrat în sală – femeia care rupea bilete nici nu venise încă, și-am intrat pe gratis. Ca totuși să nu ni le rupă am ieșit în curtea cinematografului unde am stat cu Toader pe-o bancă. Am împărțit fotogtafiile lui Haiuță: mie – militarii; lui – restul. Înainte de film a rulat un jurnal și o completare despre ”Pîrvu Mutu”. Azi am văzut filmul poloneaz ”Beata”. După părerea mea era un film bun, dar pe mine m-a enervat. Ideile Beatei se cam aseamănă cu cele ale personajului principal din ”Gustul mierii” film, care, de asemenea, m-a enervat. La sf filmului ne-am întîlnit cu Piecniță. Am mai stat cu el și am văzut și jurnalul. După asta, am ieșit și ne-am plimbat toți trei prin oraș. Am intrat toți trei la cofetărie și Toader a dat cîte-o înghețată, iar Piecniță cîte-o înghețată. Eu am mîncat de-amîndouă. Mai tîrziu, Piecniță s-a întîlnit cu Țucu Aga (din Putna) și ne-am despărțit. Eu cu Toader am luat-o înainte spre Stadionul ”23 August”. Toader a văzut-o pe N. ”umflată”, dar nici n-a încercat să intre-n vorbă. Mai așteaptă… La Grădina de tir am mai așteptat mult pînă să înceapă spectacolele. Am făcut ce-am făcut și-am cheltuit și ultimul leu. Înainte de a începe vreo activitate am ieșit în afara stadionului, pe-o colină (with cigarettes). Eram patru: eu, Toader, Lungu Costică și Gozec Victor. Acesta din urmă se cam întrece deseori cu gluma. Astăzi a făcut-o lată și i-am dat peste cap. Dacă nu zicea Toader să-l las, tot îl pocneam bine. A îndrăznit să mă frigă cu țigara pe picior și apoi să rîdă. Asta însă nu i-o iert.

Spectacolele au început prin jurul orei 8. Ne-am înghesuit cît am putut și încetul cu încetul am ajuns să vedem și să auzim destul de bine (Babii Petru, Cîrmaci Vasile, Popescu (cl XI-a Lic 1) ne-am înghesuit, pe rînd în… Marioara). Am văzut tot soiul de formații și spectacolul. Totul a fost frumos dar a stricat mult vîntul care a bătut azi nebunește. Praful de pe teren a fost ridicat în nouri și apoi vîrît în ochii oamenilor.

Pe la 9 s-a încheiat serbarea care a fost încheiată de balet. Totul a mers minunat și a fost mult aplaudat. În încheiere, militarii au tras două salve de cîte 5-6 rachete de toate culorile. Imediat am luat-o spre internat și la 10 m-am culcat după ce m-am înfruptat un pic din haleala lui Toader.

Luni 9 mai 1966. Zi în care se sărbătoresc două evenimente importante, dar mai puțin… sărbătorite.

Dimineața ne-am sculat cu greu după ora 6. Am făcut un pic de ordine în dulap, apoi – după ce s-au sculat băieții – am strîns cămășile la spălat, fiind rîndul meu. Am făcut o baie bună și-apoi am dus cămășile la spălătorie. N-am mai apucat decît să citesc o dată cuvintele la engleză și a sunat imediat masa.

La latină profesoara ne-a spus că au primit ordin ca astăzi să nu noteze elevii și a ascultat doar elevii care s-au anunțat de bună voie (Gozec și Cojocaru). După asta a predat lecție nouă.

Azi, primele 3-4 ore am fost cam tăcut…

La economie politică a ascultat pe cei fără notă și care n-au fost cuprinși în programul de balet. La majoritatea le-a pus 4 sau 3. Apoi a predat lecția. În pauză, Gozec a încercat să mă îmbuneze dîndu-mi o gogoașă, apoi am discutat ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. La muzică diriginta a predat toată ora. La ”Ciprian Porumbescu” ne-a povestit subiectul și acțiunea operei ”Oedip”, apoi am făcut audiție muzicală din operă. Nu știu ce i-a venit și a început să facă schimbări prin clasă. Ne-a promis că mîine ne schimbă pe toți și ne pune (pe băieți) cu fete. La chimie n-a ascultat și a predat despre fabricarea oțelurilor. Ora de educație fizică am făcut-o la pantaloni scurți. Am făcut săritura în înălâime. Restul orei am jucat handbal cu chiștocii de-a 6-a. Vîntul a continuat să sufle nebunește și să ne învăluie în praf. După oră ne-am spălat la pompă. Eu: ”tare obraznic îi vîntul ăsta”. Halip completează: ”e mare curvar”. La limba engleză mă așteptam să mă asculte. După ce i-a mai pus un 3 lui Costică, m-a ascultat și pe mine. Am citit și-am tradus lecția, am răspuns la întrebări și am știut toate cuvintele. Pop: ”Tu ai învățat toate cuvintele?” eu: Da!”. Pop: ”Sigur?” Eu: ”Da! ”. Pop: ”Atunci nu te mai ascult”. Cred că nu mi-a pus mai puțin de 10. Pînă la sf orei ne-a predat o lecție de gramatică și ne-a dat pentru acasă excepțional de mult de scris.

Înainte de ora de educație fizică a fost mama la mine. Mi-a spus că a venit la spital să-și facă analize la coloana vertebrală. I-am promis că o aștept la internat, dar m-a așteptat dînsa pe mine.  După ce-am luat masa, am plecat cu mama la autogară. Acolo ne-am întîlnit cu Mircea și-am mers tustrei la ospătărie unde a luata mama masa. Pe urmă am luat fiecare cîte-o bere. Mircea mi-a dat 25 de lei, dar s-a supărat f mult că mi-am luat cămașă… După ce ne-am despărțit mi-am mai luat o înghețată și pe la patru făr-un sfert (făr-o litră) am ajuns la internat. Haiuță n-a zis nimic. Pe lîngă faptul că eram cam obosit de ieri, berea și-a făcut efectul și de la 3.50 la 5 n-am putut rezista să n-adorm. Am stat cu capul pe masă și la 5 m-am spălat cu apă rece pe față ca să mă pot trezi de-abinelea. M-am dus în oraș și mi-am pus iar blacheuri la pantofi (acuma am pus de-alea mari, soldățești aproape), iar la dreptul am cusut un tiv.

În timpul meditației de la 7.30 am încercat să învăț ”Partizanskaia Voina” la l rusă. Am reușit numai pe jumătate.

În pauza de la 7 la 8, Toader s-a dus să se întîlnească cu Natalia, sfidînd încercarea lui Z(ăicescu) de a întrerupe această legătură. Eu cu Costică am rămas să ne plimbăm pe asfalt. Costică și-a adus aminte de primele încercări într-ale dragostei și mi-a povestit cîteva aventuri cu fete, dîndu-mi, totoadată și unele sfaturi și povețe. (”Să nu fii rușinos și neîndrăzneț că te ia de prost”). De la 8 la 9 tot la l rusă am învățat. Mîine am teză și din cele patru lecții pe care ni le-a dat am cam mirosit care ar putea să cadă și le-am învățat. ”Jeleznaia droga” am citit-o formal, Tolstoi – deloc, iar Războiul de partizaniu cel mai mult. Cehov – de asemenea. La 9 m-am dus la dormitor. Din joacă și hîrjoană am început să mă iau la ceartă cu Zaharia Florin care-mi este cu mult superior ca forță. I-am lansat un potop de înjurături pe cap că mă și mir de cum nu m-a pocnit. Principalul e c-am rămas certați – deocamdată. După asta am făcut o baie bună, generală, mi-am spălat ciorapii apoi, în pijama, m-am dus în meditația de-a 11-a unde-am scris în Jurnal pînă s-a închis meditația pe la 10.30. Cînd m-am culcat, fabrica suna ora 23. (Șcheul Dragoș: ”Dacă mă lasă corigent mă duc voluntar în Vietnam. Măcar nu mor degeaba…).

Marți 10 mai 1966. Azi aveam de gînd să mă scol cel puțin pe la 4.30, dar soarele n-a mai răsărit deoarece s-a înnourat și nu m-am putut trezi decît pe la 5.30. Am umblat cu o viteză extraordinară și – înainte de a se face și jumătate eu deja eram cu rusa-n față. (Prandea către Radu Adochiței: ”Măi Adochiței, tu ești complect cu totul…”). Pînă la 7.30 cînd ne-a sunat la masă am reușit să învăț mai bine ”Războiul de partizani” și puțin ”Cehov”.

Prima oră am avut limba română. Mai întîi am fixat o nouă dată pentru teza la limba română. Apoi majoritatea elevelor s-au scuzat (pe motiv de teză), iar profesoara, înțelegătoare le-a ascultat pe acelea care-au învățat totdeauna (Albu). A doua oră: prima emoție de pe trim III: teza la limba rusă. Caietul meu de teză a rămas în D așa că am scris pe o foaie dublă. Eu am fost nr.2 și spre enormul meu noroc mi-a căzut ”Partizanskaia voina” și o propoziție. Celălalt număr au primit ”Jeleznaia doroga” și au cam sfeclit-o. Pe lîngă că știam aproape toată lecția am avut și-o fițuică babană de la Nichiforel care m-a ajutat în unele locuri. Profesoara a stat la catedră și a citit dintr-o revistă de modă. ”Fundașii” s-au stricat copiind. Eu am stat cu fițana pe bancă pînă m-a făcut atent Halip că se mișcă ”observatorul” și-am vîrît-o în buzunar. Partea literară am scris-o bine, aproape perfect, dar la gramatică am încurcat-o și n-am făcut aproape nimic. La sf orei profesoara ne-a rugat să păstrăm secretul asupra subiectelor, dar imediat s-a transmis la D. Acestora însă le-a dat întrebări: cîte două din fiecare lecție. La dirigenție am avut următorul subiect: ”Sîntem tineri. Să folosim bine energia tinerească” (tinerețea noastră – vîrsta de aur). S-a discutat mult și diriginta a uitat să ne mute din bănci. Diriginta a făcut ce-a făcut și tot a ajuns la concluzia că nu învățăm. În ora de matematică n-am fost deloc în clasă, deși am stat în bancă. Încă începînd cu ora de română am început o corespondență cu B.M. Am rugat-o să-mi scrie ceva pe prima pagină a unui jurnal de amintiri. Cică nu se pricepe și să rog pe altcineva. De la un timp mi s-a părut că mai mult ne luăm la mișto decît facem dialog și am pus capac acestei babilonii. Asta însă a ocupat în întregime ora de matemarică… La cor, am început să pisăm ”Negruța”. Ca de obicei, dirig. mi-a făcut observație că nu cînt. (”Unde ți-e energia tinerească?”). Ora a fost cam distractivă (am cîntat cu Gozec cîteva urături și sorcove).

Înainte de a pleca la cor – parcă am presimțit – am pus un semn pe servietă să văd dacă-mi umblă cineva la Jurnal. Și chiar așa s-a întîmplat. Cineva a umblat și hîrtiuța pusă ca semn era pe jos. Din acest moment m-am enervat foarte tare și m-am gîndit la faptul c-a avut ce afla din el. O asemenea obrăznicie nu s-a mai pomenit. Imediat am întocmit o listă cu toți elevii clasei (39) și i-am însemnat pe cei care-au stat în clasă, după indicațiile lui Halip N. Printre ei sînt: Broască Geta, Cupșan, Cojocar, Cîmpan, Nichiforiuc, Vlonga și Teleagă. Măcar din curiozitate aș vrea să știu cine-i scroafa (căci scroafă e). Mă întreabă B.M.: ”Pentru cine-i pomelnicu ăsta?”. Eu: ”Pentru mine” și n-am mai vruit să vorbesc cu nimeni, mai ales cu cei aflați printre suspecți. De acum înainte mă voi păzi așa cum trebuie și voi lua măsurile necesare pentru a nu da prilejul măgarilor curioși să se delecteze cu lectura fleacurilor scrise de mine.

La naturale, Zăicescu n-a avut chef să asculte; a predat prima lecție de la capitolul ”Excreția”. După asta a pus pe cîte cineva să citească lecția, iar el a corectat niște extemporale. Unii au găsit de cuviință că-i bine să doarmă, dar Nichiforiuc – una dintre ele – a pățit-o. A pus-o să citească și – buimăcită de somn – citea cuvintele de-andoaselea spre rîsul clasei.

După oră am mai stat un pic în bancă pînă s-au mai rărit elevii, apoi mi-am luat geanta și-am dat să plec cînd mă aud strigat de Puha – poștărița – și Cupșan; acestea au vrut să mă oprească la cererea ”ei”. Nici n-am vrut să mă uit, am ieșit ca o furtună din clasă apoi am fugit afară, iar pe drum am luat-o la pas. Mă enervasem. Mi-am făcut o mică analiză și am observat că L. (B.M.) a ocupat prea mult loc în acest Jurnal, iar curioșii știu prea multe. Asta-i partea negativă a unui jurnal scris în condițiile de la liceu și internat. Totuși, nu vreau să mă las și să nu menționez în el toate ”evenimentele” din acești ani de liceu.

Cînd am ajuns la internat, mama mă aștepta acolo; am luat masa, apoi am făcut un pachet cu lucrurile de prisos + paltonul și le-am vîrît în valiza pe care a cumpărat-o azi (20 de lei, o pleașcă). Din întîmplare a ieșit și dom Florea la poartă și i-am zis mamei să-l întrebe cum se poate trece ”dincolo”. După cîteva informații au ajuns să se tîrguiască asupra prețului unui ceas și pînă la urmă a cumpărat un POLJOT de 17 rubine cu dată și secundar central – 350 lei. A venit și dna Alexandra: ”ci băiet cuminti aveți; îi ca o fatî mari; cîteodatî mai vini tîrzîu; Țopa-l înjură, da el taci ș-așteaptî”. Florea însă a găsit să completeze: mai face și obrăznicii… Pe la 3 m-am dus cu mama la autogară. Din întîmplare m-am întîlnit și cu Mircea. I-am scris cîteva rînduri buniței. Apoi am stat toți în parc pînă pe la 5 cînd am plecat la internat, iar mama a plecat la cursă. Prin oraș am cheltuit vreo 5 lei pe înghețate, apoi am venit la internat.

De la 5.30 la 7 am scris în Jurnal. În pauză am ieșit la plimbare cu Toader pînă la 8. (Mircea a cumpărat niște cărți: ”Nuvela americană contemporană” și ”Mărul roșu”). De la 8 la 9 am scris încontinuu și numai bine mi-a ajuns timpul să termin. Haiuță vrea s-o facă pe severul și pe interesantul. Babii Petru – de asemenea – a început să pocnească elevi și s-o facă pe șeful. După ora 9 am stat în meditație, iar Țopa a pus pe cîțiva să-și facă pantofii – demonstrație. Ajuns la dormitoare am făcut o baie splendidă, nițel sport apoi de la 9.30 la 11 am stat în meditație și-am copiat la limba engleză vreo cinci foi    (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 370 Vineri 5 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (98).


Vineri 6 mai 1966. Astă noapte a fost frig în dormitor și dimineață mă dureau amigdalele. Azi s-a făcut deșteptarea la fără 10 și imediat am coborît toți la înviorare pe teren cu Beldianu Ghe. Am făcut alergare, exerciții, flotări (10) și tracțiuni la bară (6). Dimineața eram singur în dormitor cînd a venit Prandea la mine și-a început să mă dojenească ușurel.

Azi dimineață, Prandea ne-a comunicat o serie de ”reforme” ce se introduc acum la internat. În primul rînd, s-a satisfăcut o revendicare mai veche: ajunge apa la spălătorie. De acum trebuie ”păzită” spălătoria, adică să se facă de planton la spălătorie. Alte noutăți: se vor face grupe de învățătură: elevii slabi vor fi ajutați de cei tari. Deocamdată atîtea.

Semnul meu de bună purtare de pe obrazul stîng a început să dispară: A rămas doar o dungă (abia vizibilă) care va dispărea treptat și voi scăpa de ”rușine”.

Azi a fost iar o zi minunată. Întîiul mai a adus cu sine o vreme frumoasă care se menține și sper să se mențină și de acum înainte.

La școală, primele două oră am fost trist, posomorît, supărat chiar. Pentru ce și cum nu mai știu nici eu. La română, profesoara a citit operele cerute la maturitate, după programa apărută în ”Gazeta învățămîntului”. Apoi a ascultat puțin, fără să noteze și, în continuare, a predat despre opera lui Goga. După cîte am observat, profesoara mă cam fixează cu privirile, cîteodată, dar eu nu mă feresc…

Azi am fost la școală fără cravată (pentru prima dată) ba încă cu gulerul peste haină. În ora de fizică a fost cam jale. După ce-a ascultat-o pe Ursaciuc și a predat aproape toată lecția, m-a scos și pe mine . M-a pus să leg o bobină și să explic fenomenul ce apare; le-am încurcat însă. Cînd m-a pus să dau definiția tensiunii electromotoare, iar am încurcat-o. Cu atîta știință cred că nici 6 nu meritam (mi-a pus 6). Dacă-mi dădea o problemă luam și 8.

Pe la mijlocul orei de fizică a apărut Zăicescu și mă cheamă la Cabinet. Cred că m-am făcut tare galben, eram speriat. Am fost la Cabinet și i-am declarat cele întîmplate marți seara. Mi-a spus că am fost văzuți de doi bărbați și o femeie – care a reclamat. M-a întrebat cine a fost acolo și i-am spus exact așa cum a spus Toader. Cînd am ajuns la Theodora m-am încurcat și nu știam cum să-i zic, căci nu-i știam numele mare. Am zis numai Theodora dintr-a XI-a… ”Cum mă nu știi? Aceea cu care vorbești tu! Cea care-ți place ție!”. De unde-o fi ajuns la concluzia asta oare? I-am zis categoric că nu vorbesc cu nimeni. În timp ce dădeam explicații îmi mai aduceam aminte de cîte ceva și zîmbeam sau rîdeam. Zăicescu era și el bine dispus și zîmbea… S-a purtat destul de frumos cu mine. Mi-a spus că l-a supărat tare faptul că l-a mințit Gherasim și și-a cam pierdut încrederea în el. El era informat dinainte și a vrut să-l verifice. Nu este de acord cu faptul că Toader vorbește cu Natalia. Mi-a spus două vorbe cam usturătoare pentru Toader: ”Spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești” și ”După sac și petică”. Concluzia lui Zaiciu: ”N-a găsit el o elevă mai eminentă? Măi, măi!”. Pe coridor mi-a mai spus: ”Îmi pare tare rău că tocmai Gherazim a fost acela care le-a acoperit și le ținea de după gît zicînd: ”Las că nu ne vede” (cînd a trecut Zăiceasca pe-acolo). Mi se pare că acela eram tocmai eu… În pauză, l-am așteptat pe Toader să vină de la educația fizică și i-am povestit tot, de-a fir-a-păr. Nu s-a simțit prea bine cînd a auzit expresia: ”Cum îi sacul, așa-i și PETICA”… L-am întîlnit și pe Piecnița. Acesta era hotărît să nu spună nimic și să nege faptul că a fost cu noi. L-am sfătuit: ”Tu nu fi prost și spune tot, în afară de…”. Au apărut și Theodora și Rodica Rusu și mi s-au spovedit ce-au mai pățit. Au dat și ele declarații lui Zăicescu și, mai presus de toate, și dirigintei mele!

Ora următoare aveam latina. Numai bine ajung în bancă și peste cîteva minute apare diriginta: ”Druguș, vino-ncoace; i-ați și hîrtiile să ai pe ce scrie. Clasa s-a mirat tare cînd a văzut că mă tot cheamă să dau declarații. M-a dus în sala de cor și m-a pus să dau declarație ce și cum s-a petrecut. Nu mă așteptam să se poarte așa frumos cum s-a purtat cu mine și mi-a crezut tot ce i-am spus. Principala noastră vină e c-am întîrziat pînă la ora 22 și-am făcut scandal pe stradă la ore tîrzii. Cînd a trecut pedagoga nici prin cap nu ne-a trecut s-o salutăm, ci – veseli fiind – ne-am continuat activitatea. Am făcut o declarație pe o pagină: ”Subsemnatul Druguș Liviu, elev în calsa a X-a E declar următoarele în legătură cu cele întîmplate în seara zilei de 2 mai. A fost o întîlnire prietenească și-au fost Cutare și Cutare. Totul a început pe la 7-8 și din discuție în discuție timpul a trecut de ora prevăzută în reguulament. Probabil am rîs și am discutat cam tare, ceea ce a atras atenția. Cînd ne-am despărțit se făcuse deja ora 10”. Diriginta n-a fost de acord cu cele sublimiate și-am mai făcut una. În cea de-a doua am specificat că ”n-a fost vorba de o reuniune în casa cuiva, ci am stat tot timpul în fața blocului”. (L.D.: Am păstrat prima declarație, și – de dragul adevărului – o reproduc integral, aici: ”Declarație/ Subsemnatul Druguș Liviu, elev în clasa a X-a E, declar următoarele în legătură cu cele întîmplate în seara zilei de 2 mai. / A fost o întîlnire prietenească și-am fost cîțiva băieți și mai multe fete. Băieți am fost trei: eu (X-E), Toader Gherasim (X-D) și Piecniță (X-F). Fetele erau: Ieșan Natalia (X-F), Hasna Lucia (X-F), …. Theodora (XI-C), Popescu Felicia (X-D), Rodica Rusu (X-F), Popescu Elena (X-F)./ Totul a început pe la orele 7 – 8 seara, și din discuție în discuție a trecut timpul fără să ne dăm seama că a trecut de ora prevăzută în regulament. Probabil am discutat și am rîs mai tare, ceea ce a atras atenția. Cînd ne-am hotărît să mergem pe la casele noastre era în jurul orei 10. Semnat: Druguș Liviu (L.D.: cu semnătura mea – litera D fiind formată din trei triunghiuri din care două triunghiuri în opoziție, pe verticală).

La limba latină profesoara a întrebat: ”Druguș, s-a întîmplat ceva la voi în clasă?” Eu: ”Nu… nimic deosebit”. Profesoara: ”Bine, stai jos”. După mine, au fost chemate jos Nichiforel M și Nichiforiuc Geta.

În pauză colegele m-au asaltat cu întrebări, dar n-am vrut să le spun. În ora de latină, hop! Primesc un bilețel prin Puha. Am crezut că-i de la Lucia (Nenati), dar cea care se iscălea era Lia (B.M.).  M-a întrebat de ce m-a chemat diriginta. (indiscreție). I-am răspuns că îmi pare rău, dar nu-i pot spune; poate în pauză. Semnat, Liviu. La care Lia îmi scrie: ”Dacă-i secret militar…”. În ora de matematică a insistat să-i spun. I-am scris pe o foaie de carnețel toată povestea (am încredere în tine). La sf orei am primit răspunsul: ”Îți mulțumesc. După ce-am fost la film, fetele ne urmăresc. Cînd te uiți la mine, fetele rîd”. Cu asta am terminat-o pe ziua de azi.

În ora de matematică nici n-am știut ce se discută la tablă. Am scris bilețele și o c.p. la Cartea prin poștă (Am cerut ”Romanul unei adolescente” de Dieter Noll – 15 lei). Deci în ora de geometrie am avut ocupații serioase. Hrișcă m-a observat însă; nici n-aveam caietul la mine. Cînd mai erau 5 minute pînă să sune de ieșire îl aud strigînd: ”Druguș!” și-mi face semn să ies la tablă. Eu, care aveam un 7, nici prin cap nu-mi trecea să mă asculte și încă tot la geometrie. Mi-a dat următoarea problemă: ”Dintr-o sferă cu raza R cîte sfere se pot face avînd raza jumătate din cea a sferei mari?”. La internat nici nu m-am uitat prin geometrie, ce să mai spun? Eram aiurea cu totul. Am judecat însă un pic, am aplicat o formulă pe care-am prins-o din clasă, întîmplător, și am scos cămașa curată! M-a mai întrebat două formule și mi-a pus un 7.

În pauză m-am mai întîlnit cu ”restul lumii” și ne-am confruntat declarațiile. Erau cu totul diferite și te apuca rîsul văzînd în ce situație (dramatică) sîntem. Sînt și eu curios să văd sfîrșitul acestei chestii care e compusă dintr-o mare, mare tîmpenie.

La limba rusă s-a făcut recapitulare pentru teză și toată ora ”nici n-am fost în clasă”. Cînd ne-a dat drumul  acasă, B.M. a ieșit înainte; aveam chef și eu să merg cu ea pînă în oraș. Am ieșit și eu după ea dar…. m-am răzgîndit. Am sesizat că și ea ar fi vrut să mergem împreună. În loc să meargă pe str. Călărași a luat-o pe Bogdan Vodă (ca să o pot ajunge). Dar eu mi-am continuat drumul la interrnat…

După ce-am luat masa am ieșit cu Toader în grădină și-am mai reflectat asupra evenimentelor ce ne năpădesc acum. Am ieșit apoi și prin oraș. Am stat o bucată pe o bancă-n parc. A venit Costică Lungu și Vasile Buraciuc care ne-a povestit și el din pățaniile lui.

La 3.30 am revenit la internat. Toader a luat un chibrit de la Costică, a scos toată ”arhiva” (scrisorile de la N.) și i-a dat foc. S-a gîndit să nu aibă repercursiuni dacă i le găsește acasă… De la 3.30 la 5 am scris în Jurnal. În pauză nu m-am mișcat de-aici și-am scris tot timpul. Aveam și ce. Am început să ne temem de o eliminare și asta-i foarte posibil. Acum, cînd știu atîția profesori  e cam grav (Zăicescu, Ruscior, Buculei, Hlinschi și cine mai știe cîți).

De cînd a început să vorbească cu N., Toader nu mai scrie nimic în jurnal. A lăsat-o baltă… Mie unul îmi pare rău. (Se teme…).

Azi era vorba să se meargă la baie dar numai cu 28 cîți s-au înscris nu se poate așa ceva.

În pauza de 7 am luat-o cu Toader pe asfalt, apoi am venit și-am stat pe hipodrom. Discuția la ordinea zilei: aventura de la ”miezul nopții” de pe data de 2 mai și urmările ei. Împreună cu Toader am mai făcut o declarație (cerută de Zăicescu). Haiuță a început  s-o facă pe-a răpănosul cu mine, dar puțin îmi pasă. În seara asta a venit apă la spălătorie și-am făcut o baie …. ca aceea!

Sîmbătă 7 mai 1966. Dimineața m-am sculat la 5.20 și apoi am urcat în meditație.

Azi este iar o zi foarte frumoasă. În special diminețile astea sînt fermecătoare. Azi dimineață s-a făcut o înviorare, dar eu eram deja în meditație.

La școală – datorită faptului că a trecut cam mult timp de luni – nu ne-am mai agitat atît. La istorie trebuia să avem teză, dar a venit diriginta ieri și a spus că s-a amînat deoarece fetele trebuie să facă repetiții la balet. Ora asta n-a ascultat, ci a trecut mai departe la ultimele evenimente din cadrul celui de-al doilea război mondial. Imediat după ora de istorie a venit ”ordinul” ca cele 17 fete de la balet să se adune în spatele școlii unde se va face o asamblare. În orele următoare (latină, fizică, chimie) am fost numai 22 în clasă. A fost liniște și s-a putut lucra foarte bine cu cei rămași. Lia m-a întrebat: ”Liviu, dai la latină?” Eu: ”dau!”. Cu toate că abia azi dimineață am încercat să mă uit prin latină și peste cele cîteva traduceri căpătate, totuși am îndrăznit să mă anunț. Imediat cum m-am anunțat, baba m-a și luat în focuri: ”Băiete! Ai avut timp să înveți cu ieșirile tale nocturne pe teren?”. Ce-aveam să zic: Am tăcut și am regretat faptul că am făcut-o lată și – mai ales – că au aflat toți profesorii. Acum au cu ce să mă sîcîie și nu-mi place deloc. Acum știu toate fetele din clasă cele întîmplate și încă cu amănunte. Au aflat de la fetele din F (!!!). (Teleagă Viorica, Popescu Felicia, Nichiforel M, Cupșan E., Puha E., Băimăcean, Grijincu și poate mai multe de la noi din clasă știu!).  În fine, am ieșit în fața clasei și a babei de latină. L-a început m-a pus să traduc un text de pe trimestrul I, dar eu – prost! – i-am spus că am pregătit Caesar. Nu mi-a dat să traduc cine știe ce, dar m-a pus să analizez, și-aicea am rupt-o. Le-am încurcat bine (pe lîngă toate mai și zîmbeam). Deoarce 17 dintre ”suflători” nu mai erau, am rămas fără nici un sprijin. La urmă, baba s-a convins ce și cît știu și mi-a zis: ”Băiete, pentru cît ai știut azi nu-ți dau mai mult de 4. Deci, pentru trimestrul II – media 4! Va trebui să-mi dea un 5 pe trimestrul ăsta și n-am treabă cu nimeni. La chimie, deoarece au lipsit atîția, n-a ascultat, dar nici n-a predat. Am făcut primele patru probleme de la ”Aluminiu”. Am făcut și eu una  și m-am descurcat destul de bine.

În ora asta am intrat într-o încurcătură tare caraghioasă și comică în același timp. Azi nu am primit și nici nu am scris vreun bilet către Lia. Deodată, Puha îmi întinde un bilețel. În loc de Liviu (la destinatar) era scris Druguș. Scrisul era cel cunoscut; împătureala – aceeași. Conținutul – cu mici excepții – corespundea cu problemele ”arzătoare la ordinea zilei”. Imediat i-am trîntit un răspuns și i l-am dat lui Puha. Aceasta, văzînd că-i pentru L. s-a mirat. Apoi mi-a explicat și am înțeles toată festa. Biletul era de la Cupșan (s-a băgat pe fir, fără nici o rușine) și nici nu i-am răspuns.

În pauză, m-a chemat Zăicescu la Cabinet și m-a rugat să-i fac rezumatul de la lecția ”Excreția” pe săptămîna viitoare. La fizică, tot n-a ascultat și am făcut toată ora probleme. La franceză n-am mai rămas de teamă să nu mă mai țină pe la vreo conferință și m-am dus la internat la 12, am luat masa, apoi am mers cu Toader în oraș. Am stat pe la autogară cu el ca să plece acasă. Acolo am stat și cu Lazurca Aurel (clasa XI-a A, Lic. 2, din Grănicești, navetist). Mereu umblă cu texte comice care te obligă însă să fii atent. Iată unul: ”Îți aduci aminte cînd am fost la vînătoare și-am împușcat 5 iepuri dintre care 3 au fugit și doi au scăpat. Apoi am luat iepurii și-am mers acasă, am făcut un foc mare; pe plită fierbeau vreo 10 oale: 6 cu gura-n jos și 4 cu fundu-n sus. După ce-au fiert iepurii, am început să mîncăm. El a început să rabde, iar eu mă uitam la el cum rabdă… etc etc.

Toader a plecat acasă cu cursa de 2.10, iar eu am stat cu Ghe Andrișan pînă la  trei fără 10 cînd a venit Mircea de la Suceava. Mi-a dat 55 de lei și mi-a dat și grijă să-i pun pe cec. M-am dus imediat la filmul ”Vanina Vanini”, prod RDG, la 7N. Pe la mijlocul filmului aud pe cineva strigînd la ușă: ”Druguș! E în sală?” M-am dus și era Mircea. Mi-a zis că are control la geantă și că are ceva plus. Mi-a dat vreo 75 de lei, și i-am dat 50 înapoi. Azi era îmbrăcat în uniforma cea nouă, bună și-i stătea foarte bine. Filmul mi-a plăcut prin acțiunea lui și prin tematică. După film am ieșit cu Leonte Gheorghe (cl X-A, Lic 2, din Arbore) și-am mers cu el la un magazin de lenjerie  (mi-am cumpărat o cămașă bleu de 57 de lei, mărimea 36 II). Am plecat cu Gigi Andrișan în ”Grădina de tir”. Pe stadion se făceau repetiții pentru programul de mîine. Am stat un timp și-am văzut ”luptătorii” și pe cei ce făceau baie în bazin, apoi, neavînd ce să fac, am luat-o spre internat. Era ora 6 și Prandea  avea de gînd să facă meditație. Ca să nu mă plictisesc la internat am pornit-o prin oraș. Deoarece aveam de gînd să nu vin la masă la ora 7, m-am ”alimentat” din banii mei (o franzelă împletită de 2 lei, o ciocolată de 2 lei, o gogoașă și două înghețate de 2 lei (în această ordine). Total, cca 10 lei. În oraș mi-am cumpărat nr. 17 al revistei ”New Times” și am intrat la librărie să-mi cumpăr o carte, care-o fi. Am găsit cărțulia ”Scrieți mai bine, vorbiți mai bine românește” de Ioan Roman (4 lei). M-am dus în parc și am citit pînă la 7.30. Cartea este extrem de interesantă și foarte practică. Oricine poate învăța multe din ea…. Aveam de gînd să merg la internat dar pe drum m-am întîlnit cu Halip Florea și C. Atănăsoae care mergeau în pas cu-n pluton de grăniceri. Am făcut un stop și-o stînga-mprejur și m-am alăturat lor. Am mers cu ei pînă-n ”grădina de tir” pe stadion. Am intrat toți trei în tribună, printre elevii coriști de la Liceul nr 1. Botnar era foarte drăcos în seara asta. L-a luat la box și la înjurat pe-un ”șmecher” din oraș care nu vroia să stea jos. Am asistat la corurile liceului 1, dansurile flăcăilor de prin satele din împrejurimi, apariția plutoanelor de grăniceri și soldați, scandarea de lozinci – toate bineînțeles în repetiție. Toți au așteptat să vadă baletul. Acesta s-a dat la urmă și a ieșit destul de frumos. Toate fetele erau îmbrăcate în rochițe de tifon, fără mîneci și au dansat destul de bine (Valsul ”Valurile Amurului”). La urmă, din trupurile lor s-a scris PCR.  Era un ansamblu de 150 de fete, majoritatea din clasele a X-a. După asta, lumea a început să se care acasă. La plecare soldații au dat două rachete luminoase către răsărit. Am plecat cu Florea Halip la internat. Se făcuse 10.30 și pînă la internat am ținut-o într-un galop și-un pas întins. Am intrat în dormitoare unde am avut surpriza să aflăm că s-au eliberat dormitoarele 4, 5, 7 și 11! Văzînd asta, am luat-o cu Florea în oraș, dar în parc ne-am întîlnit cu diriginta Ruscior. Noi: ”Bună seara!”. Ea: ”Unde mergeți?” Noi: ”La grădina de tir să vedem ce mai e…”. Ea: ”Duceți-vă și vă culcați!”. Bucuroși c-am scăpat cu-atîta am pornit-o spre internat. Aici, la ora asta tîrzie, Țopa (bucătarul) s-a sculat și ne-a dat masa. Pe la 11 eram deja foarte sătul. În dormitor am avut noroc să dorm singur în d. 8. Am făcut, mai întîi, o baie bună, mi-am spălat ciorapii, am făcut sport, mi-am aranjat hainele pentru dimineață, să le am la îndemînă și pe la 12.30 am adormit și eu, destul de obosit.                       (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!