liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Katiușa

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 415. Luni 19 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (138).


A șaptea vacanță de licean prostuț. Vacanța de iarnă 23 decembrie 1965 – 8 ianuarie 1966. Clasa a X-a. Aveam 15-16 ani. Grămești, Siret, Rădăuți.

 

Joi 23 decembrie 1965.  Ieri a fost urît și a plouat. Spre seară a nins. Frig și îngheț. M-am sculat la 9. Mi-am pus corespondența în ordine și pînă la 10.30 am scris Jurnalul pe ieri. Mama și tata au plecat la școală. Mircea a avut grijă și mi-a pregătit dejunul. Avînd destul timp aș vrea să fac cîteva caracterizări profesorilor:

Zăicescu Mihai – profesor de științe biologice. Poartă părul în jos, cu cărare, și este mereu îngrijit și pieptănat. După vorbă pare a nu fi român. Folosește f f des cuvîntul ”măi”, repetat în mod exagerat. Ca profesor e bun și ca diriginte e și mai bun. Se pare că are multe ”unelte” și pîrîtori pt că a aflat multe din viața elevilor săi. Ține tare mult la elevii buni (Gherasim, Zaharia). Face totul pe bază de document (motivarea absențelor și cazurile de indisciplină). Elevii în cauză trebuie să dea declarații scrise. Știe să se poarte cu elevii. După mine, e destul de șmecher. Reușește să facă abonamentele 100%, trecînd abonamentul său pe numele lui Rusu, dar îl primește el. Cînd e supărat vorbește încetul și nu se uită în ochii noștri. Îi place să îndeplinească ”ordinele” tovarășei directoare și să fie corect în toate. După cîte ne-a povestit el se pare că are un suflet bun. Știe să ”ardă” elevul care a greșit, cu exemple foarte bune legate de anatomie,

Pop Mihai. – profesor de engleză. E tînăr, proaspăt absolvent de facultate de limba engleză. Noi am fost primii săi elevi. La început mai roșea cînd făcea cîte o greșeală. Pe atunci încă nu deosebea culorile (alt motiv de a roși pînă în vîrful urechilor). De altfel e un profesor destul de sever, secretar al org. UTC Liceul nr 2. Mic de statură, cu părul dat pe spate (negru) și destul de chipeș la față. Vorbește un pic peltic, ceea ce-l ajută la limba engleză. Are încredere în mine și știe că vreau să-i urmez cariera.

Pînă la amiază am scris Jurnalul pe ieri. După 12 a venit și tata de la școală (a avut ședință de analiză a învățămîntului pe trim. I). A avut iar discuții tari cu Panțir. Azi popa a umblat deja cu ajunul prin partea asta de sat. După masa de prînz (felul II l-am mîncat aseară) am început să scriu scrisori. Am scris, pînă seara următoarele scrisori: la (Radio) Moscova (eu), la Radio Moscova (pt Mircea; într-un plic aparte, cu scrisul lui), lui Puiu Florin  – toate în plicuri de mapă, cu timbru mic cu Harap Alb pe el (L.D.: Florin Petrovici, zis Puiu, era nepotul tantei Tinca, sora buniței, văr de-al doilea cu mine și cu Radu Costea, zis Dănuț – nume care au apărut în Jurnal în perioada șederii mele la București); buniței (scrisoare începută de mama și terminată de mine, o c. p. la Cartea prin Poștă (cărți de limba germană, italiană și spaniolă). (Pe 18 dec. Am primit două c.p. de la Cartea prin Poștă și-mi spune că în afară de Omul invizibil de Wells și de Trei într-o barcă de Jerome K Jerome, nu-mi poate găsi nimic altceva).  După prînz am ieșit cu Mircea afară, am curmat și-am despicat niște lodve. Azi Muț a rupt lanțul; s-a făcut tare rău. Mama a fost ocupată cu pregătirea porcului.

Vineri 24 decembrie 1965. Aseară am stat pînă după ora 11 și-am scris vreo 10-15 maxime culese de Mircea din ”Europolis” sau din alte cărți (despre dragoste). Apoi, stînd în pat, am citit din ”Bîlciul deșărtăciunilor” de Thakeray. Azi dimineață m-am sculat la 7, am făcut înviorare, și-am început să citesc din ”Învățați limba engleză fără profesor”. Am reușit să citesc partea introductivă și primele două paragrafe din partea I. Mi-am însușit regulile de citire, dar mi-e mai greu să țin minte substantivele cu tot cu articol. Am citit și la limba engleză de două ori cele 300 de cuvinte puse în plan pe ziua de azi. Fiind ajunul crăciunului azi a fost treabă pînă peste cap. Eu am despicat lemne pentru bucătărie și dormitor și-am mai ajutat prin casă. Mircea a făcut curat în dormitor și sufragerie. Tata a fost în sat, a dus scrisorile la Poștă și a adus un sac cu boabe de porumb. A fost pe la noi Amăiestroaie (cu o sacoșă cu brînză). Am continuat să citesc ”Bîlciul” și a început să-mi placă. Neavînd ce face m-am mai uitat o dată la vederile din colecție, încercînd să fac o clasificare, dar m-am enervat și le-am amestecat iar. (total 180 lei). După masă mi-am scos cărțile și ziarele de engleză, uitîndu-mă prin ele și scoțîndu-mi pe hîrtie unele materiale care-mi vor folosi la ”îmbunătățirea emisiunilor de la Radio Moscova”. Azi a fost Jana la oră. Mircea a stat și el și au lucrat cu tata probleme la fizică. După asta Mircea s-a dus la prăvălie la Bălinești (și-a cumpărat ce nu trebuia: țuică) apoi la cooperativa din Grămești după gaz. Azi toată ziua s-a menținut un ger…. ca înainte de Crăciun.

Încerc să continui caracterizările profesorilor. Poate am să fiu nedrept spunînd unele lucruri despre ei, dar cel puțin așa mi s-a părut mie și așa-i caracterizez. N-am ce le face! Ăsta-i norocul lor. Mai tîrziu, să mă critice.

Prof Savin Ana – profesoară de rusă. Ne-a luat abia anul ăsta și datorită ei a început să-mi placă și rusa. Are o statură mică (chiar prea mică). Are ochii albaștri și blînzi (cum îmi plac mie). Se poartă frumos cu elevii în timpul orei și, la ascultat, încearcă să-l ajute pe elev, fără să-l încurce și fără să-i dea ”mură-n gură”. Vorbește mult pe rusește în oră și cred că e profeasoara cea mai bine pregătită în acest domeniu din toată școala. Am observat că e corespondentă la ”Zori Noi”. În general, îmi plac oamenii comunicativi și harnici la scris (ca mine…).

Prof Bucătaru Ana – profesoară de muzică și cor, iar de anul ăsta este dirigintă la clasa X-a E (umanistică). E profesoară în vîrstă și cu experiență. Din cauza staturii (mică) și a nasului ei, unii i-au scos supranume (”Rățușca”, ”dopul”, ”bombonica”). În clasele a VIII-a și a IX-a am avut-o ca dirigintă. În această calitate era foarte bună. Își menaja clasa și iubea elevii care o înțelegeau. De multe ori venea în clasă și întreba: ”Vreo supărare? Vreo durere?” Cînd se enerva (și asta numai cînd vorbea cineva în oră sau era obraznic) striga fortissimo: ”Vorbește, vorbește, taaaaci!!!”. Încă din clasa a VIII-a ținea tare mult la Gherasim.

Prof Croitoru Mihai – profesor de filozofie. Predă numai la clasele a X-a și a XI-a. De abia anul ăsta a venit de la Suceava. De la început s-a impus prin severitate. Ca trăsături fizice îl caracterizează o frunte lată și un păr frumos, ușor ondulat. Are cunoștințe vaste din toate domeniile, iar la orele de curs este foarte explicit. Consideră ca o datorie a profesorului să folosească ultima oră din trimestru pentru distracții și destinderi. Știe să șfichiuiască cu vorba; în clasă nu admite nici cea mai mică indisciplină. O (altă) caracteristică: are scrisul foarte asemănător cu al tatei.

Prof Luchian Ecaterina – profesoara de istorie. Ne-a luat de-abia de anul ăsta. Ca statură e zveltă și tare subțirică. Are de abia vreo cinci ani de servici. În anii trecuți era foarte îngăduitoare cu elevii. Acum însă, a ”îmbătrînit” și e severă (pune greu un 10; media 10 nu este în clasă). Își iubește tare mult obiectul.  Idolul ei în istorie e Napoleon. Cînd vorbește despre el declamă cu patos; odată, povestind, i-au dat lacrimile… la moartea lui. Îi admira curajul și inteligența acestui împărat. În unele ore ne povestea întîmplări din viața ei de elevă: neglija obiectele cu caracter real, deoarece îi plăcea grozav istoria și literatura. În general e o profesoară bună și o stimez.

Prof Băncescu…. – profesoară de sport. E cam între două vîrste (balanța atîrnă spre cea de-a doua). Ridurile de pe față nu-i dau o caracterizare foarte bună (și privirea). E o profesoară bună. Se poartă prea frumos cu elevii încît aceștia își poartă nasul pe sus (uneori, cl. X C). Totuși, în cadrul programei de educație fizică este severă (n-ai trening și teniși – absent). La note – de asemenea: le cam cîntărește (cred că nu prea are pentru ce). Ține la prestigiul școlii și al echipelor de sport ce ne reprezintă școala. Vorbește cu elevii de pe poziții de elev (medii, profesori, ascultări). Vrea ca elevii să o salute respectuos (dacă n-o saluți așa, mai bine n-o saluți).

Pricop….    profesoara de desen (singura din școală). E foarte voluminoasă, destul de în vîrstă și poartă ochelari. Vorbeșete foarte popular, moldovenește, de unde-și trage o binemeritată poreclă: ”Chirița”. În clasele anterioare obișnuia să dea extemporale. Anul ăsta facem ”lucrări în tuș”. Nu poate să mențină liniștea în clasă și totdeauna e veselie mare în clasă. Cînd îi displace vreun miros își toarnă cîte o jumătate de sticluță de parfum pe mîini și pe față, de strîmbi din nas. Cu toate că e obiect de mică importanță drămuiește notele și le dă cam la limită. Nimeni n-o poate înșela cu planșe străine.

Matkovski.…. profesorul de ”Atelier” (anul ăsta facem Automobil). E un bărbat solid (mi se pare că a fost muncitor la o uzină). E o fire tare spirituală și veselă. Tot timpul pare că rîde și zîmbește. Nici eu nu l-am văzut vreodată încruntat. Nu cere să fie respectat și de aceea în orele de atelier e bîlci mare. Folosește foarte des termeni și glume inspirate din tehnică. Pe vreme ce îmbătrînește a început să chelească. E un profesor bun și îl simpatizez.

Cornea Elena    – profesoară de limba română. De asemenea, ne învață pentru prima oară. Are o statură potrivită, dar voinică. Poartă părul în plete aiurea, care par că nici nu-s pieptănate. Cînd predă, ca și Momolu ( = prof Stavri) stă în fața clasei și-i dă drumul la lecție fără să antreneze clasa. E foarte pretențioasă și cam zgîrcită la puncte. Nu prea o am la inimă pe această profesoară, dar nu știu din ce cauză (în orice caz nu pentru că am media 6 la ea). Folosește unele expresii care nu cadrează unui profesor de l. română (exclamații).

Luția… – profesoară de chimie. Profesoară nu prea în vîrstă, dar îndrăcită. Probabil pentru a fi mai sigură pe ceea ce predă se uită mereu în caiet cu nerușinare. Dacă te prinde însă copiind sau șoptind e Jale (cu ”J”). La ascultat mai rău te-ncurcă cu întrebările ”ajutătoare”. N-o pot suporta numai pentru faptul că e destul de nepregătită și cere multe. Cîteodată începe să strige la cel ascultat că uită tot. În timpul predării, cînd aude un murmur în clasă spune: ”poftiiiim?” sau ”ceeeee?” și se uită de cîteva ori în caiet.

Cred că am scris destul pe ziua de azi, mai ales că e și tîrziu: 22.15.

Azi am mai despicat butuci și-am stat restul timpului în casă. De fiecare dată cînd cobor de la deal îmi place să mă urc în măr mai mult cu ajutorul mîinilor. Am ascultat la 6 ”Vorbește Moscova”. Mi-am notat două cîntece care mi-au plăcut și pe care le voi cere și eu: ”Katiușa” de Marcel B. și ”Am întotdeauna douăzeci de ani” de V. Seloviov Sedoi. La 25 XII în fiecare an în U.S se sărbătorește ”festivalul artistic Iarna rusească”. În luna decembrie se sărbătorește o săptămînă a prieteniei româno-armene. În U.S. sînt 300 de mineri Eroi ai muncii socialiste. Am ascultat azi la 8 la MoscovaTribuna ascultătorului” A vorbit Ilis Razina. Iarna pe la Moscova e deosebit de blîndă și zăpada se topește. Am ascultat la un post de radio (V.A.) despre cele 30 de ore de pace din Vietnam. N-ar fi rău dacă ar fi o infinitate de ore de pace, nu 30 (în cinstea Crăciunului). La Moscova s-a încheiat un tratat prin care U.S. se obligă să ajute Vietnamul democrat cu utilaje și armament (cf. principiului internaționalismului socialist). Azi am mai tradus cîteva texte din cartea ”English Reader – for Higher Technical Schools” – carte editată de ”Vîsșaia Șkola”, Moskva. Cartea e foarte interesantă și conține lecții de fizică, chimie, literatură, economie politică. Am citit despre ra-da-r, atomi, Universitatea Oxford, British Museum  (L.D.: muzeu pe care l-am vizitat în 1990 și am stat la masa la care a lucrat Marx; peste cîțiva ani, când am revenit în altă vizită, masa cu pricina dispăruse. Probabil ”masa lui Marx” se aducea și se scotea în funcție de succesiunea la putere ale celor două partide: laburist și conservator J ), Lenin Library și primii patru cosmonauți sovietici. Mama a fost ocupată azi și s-a culcat tîrziu. Eu am stat pînă la 23h.  Am ascultat la radio despre istoricul zilei de Crăciun. Aceasta s-a sărbătorit prima dată în sec XV în Italia. De acolo a migrat în Spania, Franța  și de unde a fost împrumutat la celelalte țări. Crăciunul este singura sărbătoare populară cu caracter religios care se serbează peste tot în lume la aceeași dată: 25 decembrie. La această dată se cîntă colinde și imnuri cu caracter religios. De la ora 12 (ora Vietnamului), de cînd a fost semnat ”acordul de încetare a focului pentru 30 de ore” nu s-a semnalat nimic deosebit.

(va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 362 Joi 28 decembrie 2017. Jurnal de licean prostuț (90).


Joi 14 aprilie 1966. Aseară, cum a dat drumul la dormitoare am fugit repede sus, m-am dezbrăcat, m-am înarmat cu periuța de dinți și săpun și direcția: spălătorie. Am făcut o baie foarte bună pînă la jumătate și pe picioare. Mi-am spălat și ciorapii, apoi am ieșit pe coridor și mi-am făcut un lustru grozav la pantofi. Așa-mi place mie, să fiu curat. După asta am făcut iar sport. Florin iar a încercat să mă ia înainte, dar l-am pus la punct cu o vorbă pe care-o țin minte de la mama: ”Fii cuminte ca-nainte; nu fi prost cum ai fost”. Mai tîrziu a fost pedagogul prin dormitor și ne-a adus aminte de cazurile cu dispariția copiilor și luarea de sînge. Ne-a prevenit să punem foraibăr la ușă…. Toader s-a culcat pe la 9.30, dar n-a adormit nici pînă la 10 cînd m-am culcat și eu. Lumina s-a stins tot pe la 10. Băieții au jucat în dormitor cîteva partide de remy.

Azi dimineață m-a sculat Halip N. la 5. M-am echipat, spălat și m-am dus în meditație unde mi-am pierdut timpul scriind în Jurnal sau stînd pe-afară pînă la ora 6.

După ploița de ieri iarba crește minunat și pămîntul e proaspăt. Cerul pare mai senin și sper ca azi să nu mai plouă.

Pînă la 7.30 am scris scrisoarea la l română și am învățat la istorie. Azi am stat la masă, dar n-am ciugulit decît un pic de pîine. E și cazul. Mă îndop mereu cu bunătăți și atunci cum să-mi mai fie foame?

Prima oră: limba română. N-a controlat lucrările, amînînd aceasta pentru altădată. A ascultat, apoi a predat despre ”Sămănătorism”. Mi se pare că atunci cînd explică, profesoara se uită la mine. La istorie a ascultat Rev. din Oct. și a predat apoi ”Mișcarea muncitorească”. La l rusă, după cum ne așteptam, a dat extemporal. Am fost la nr 2 și am primit niște întrebări mai grele ca la nr 1. Și nu m-am prea descurcat. În general am făcut bine, dar cred că am multe greșeli la analiză (un 6-7). Profesoara a venit lîngă mine și mi-a arătat o serie de greșeli. ”Kontrolnaia rabota” a ținut toată ora. După rusă am avut naturale. Profesoara a ascultat majoritatea orei și în ultimele 15 min. a predat mai departe.

Azi am fost cam tăcut. Îmi vine cam greu să nu mai privesc ”în stînga”. Treptat poate mă voi obișnui. Nu-mi iese însă din cap cum am hotărît eu asta. Mi-aduceam aminte de dățile cînd ieșeam la tablă, cînd veneam din bancă, virgulă, cînd plecam acasă ett. etc.

La 12 cînd veneam de la școală, la colțul străzii Mărășești era adunată mai multă lume. Ne-am apropiat și am auzit despre ce era vorba. Un părinte povestea că i-a dispărut copilul de azi dimineață și nici miliția nu i-a dat de urmă. Se cam îngroașă gluma cu copiii și sîngele. Cum am ajuns la internat am povestit curioșilor întîmplarea, ba am mai pus și de la noi. Am zvonit c-au dispărut 10 copii și că s-au găsit cîțiva morți. Am fost crezut și, peste cîtva timp, mi-a adus cineva la cunoștință c-au dispărut 10 copii… De-abia-mi țineam rîsul.

După ce-am luat masa am ajutat la descărcatul unei căruțe de ceapă. Toader s-a luat la harță cu Cotleț și s-au luat și la pumni. Am intervenit și eu, iar Cotleț văzînd că sîntem doi s-a lăsat păgubaș. Toader s-a dus la ”meeting”, la blocuri. (L.D.: meeting = întîlnire). Eu am ieșit cu Costică în oraș. El s-a dus la film, iar eu am rămas singur și mă plimbam. Deodată a apărut Toader. Ne-am plimbat o bucată de timp, apoi am venit pe str. Mărășești și-am văzut casa unde s-a întîmplat nenorocirea.

La 3.30, cînd am venit în meditație, am găsit caietul de însemnări deschis și dezvelit. Plicul de la Moscova era desfăcut și toate schimbate de la locul lor. Mi-era mai mare ciuda, dar n-am ce să fac. Clocotea în mine ura neputinței și tare-aș fi vrut să știu cine era autorul. Acum, dacă a dat de acest caiet, mai mult ca sigur că va mai încerca o dată să se delecteze cu lectura.

Cînd mă duceam să-mi schimb cărțile, m-a ajuns Mircea din urmă. A fost acasă și mi-a adus ceva haleală și o scrisoare de la Puiu (L.D.: Era vorba despre Puiu Marian, vărul mamei, vecinul de la Grămești și tatăl gemenilor Petrică și Paulică) care-și face serviciul militar la Mangalia. A scris de pe vapor și m-a bucurat foarte mult acest răspuns. Am stat cu Mircea pe-afară, am mîncat, apoi el s-a dus, și eu pînă la 5 n-am mai învățat, ci am scris în Jurnal.

La 5 am ieșit cu Toader afară și, încetul cu încetul, am luat-o spre Casa de Cultură. I-am spus lui Fodor să ne facă un bilet de voie și noi am plecat, siguri că sîntem legali. La Casa de Cultură a trebuit să așteptăm mai mult deoarece au avut soldații o conferință. Eu am avut locul 216 și Toader 103. Cînd am intrat în sală (6.45) am găsit loc liber lîngă Toader (102) și-am văzut foarte bine. În seara asta am văzut poemul dramatic ”Marele fluviu își adună apele” prezentat de Teatrul de Stat din Botoșani. A avut f. f. multe personaje. Personaj principal: Caterina. Cel mai mult mi-a plăcut de Mila, fire dezghețată și veselă. ” – Ce facem cu regele?”; ” – Da ducăse-n p… (apoi a pus mîna la gură și a continuat: ”Ducă-se de unde-a venit!”). Mi-a plăcut și de țiganul care credea că ”frițul” nu știa ”rumanești”: ”Dacă nu-l ține cureaua, să apuce bidineaua”. Pe lîngă subiectul ei (lupta comuniștilor din ilegalitate) a avut și multe momente comice. Lîngă mine a stat o fată din clasa X-a C, Bodaș Elisabeta. Cum s-a întîmplat că pe rîndurile de lîngă noi stăteau numai fete (în față, în spate, în dreapta și în stînga).

Pe la 9 am ajuns la internat. În total, eram patru elevi în cauză. Prandea ne-a spus că n-are ce ne face: ”tov director a spus că trebuie să fiți dați afară de la internat și…. n-am ce vă face…”. Nu m-am speriat deloc și nici nu mă tem că va încerca să ne facă ceva. Seara, în dormitor, s-au mai povestit o mulțime de zvonuri în legătură cu copii furați, sînge, contrabandă, omoruri și multe, multe altele. Am adormit cu ele-n minte.

Vineri 15 aprilie 1966. Dacă ieri nici n-am deschis geanta, azi nici nu m-am mai sculat la 5… M-am gîndit să nu mă epuizez prea tare. Totuși, m-am sculat la 6 făr-un sfert.

Ca și ieri azi e o zi perfect senină, călduroasă.

În meditație, pînă la 7.10 am scris în Jurnal. Apoi, ca să nu zic că plec la școală complet nepregătit, am citit la fizică. Banca mea din meditație (acum stau cu Halip în ultima bancă din fund) este foarte însorită și am necăjit pe mulți cu oglinda. I-am dat o dată lui Babii, apoi am ascuns oglinda sub caiet; imediat a început să circule prin meditație să vadă cine-i face mizerii – nu m-a dibuit însă…

Dimineața, m-am înfruptat bine la valiză și la masă am ciugulit un pic de pîne, dar de ceai nu m-am atins.

La școală am ajuns foarte voios și sprinten. La limba română a ascultat cîteva eleve apoi a predat ”poporanismul”. La fizică ar fi trebuit să ne dea extemporal (fusese anunțat) dar s-au scuzat cam multe și profesoara a uitat. Toată ora a predat, apoi am făcut probleme. La limba latină (ca și la celelalte obiecte, azi) eram nepregătit. Profesoara a scos cîteva eleve la ascultat și m-a întrebat și pe mine dacă mi-am completat caietul la gramatică. Cînd a auzit că nu, s-a cam supărat pe mine. Pe la mijlocul orei n-am avut ce face și am vrut să scot niște caiete. Baba m-a observat și m-a pus să acord un caz. Eu, cum nu eram atent, am început să-i îndrug niște prostii. Acum chiar m-a apostrofat și mi-a spus: ”Băiete! Știi că ești foarte slab la latină și nu ești atent. În loc să înveți și să ne-ajungi cu materia, tu dai înapoi. Stai jos, băiete!”. Nu m-am simțit deloc bine și pe urmă am fost cît se poate de atent. La sf orei am tradus o propoziție destul de bine. Cînd m-a pus să spun un caz, B.M. a încercat să-mi sufle dar s-a încurcat, a ridicat din sprîncente și a început să rîdă. Nu știu cum s-a întîmplat, dar azi am început să fac iar schimb de priviri cu ea. M-am intersectat de două ori cu ea, la ușă; ea m-a fixat cu privirea și a ciripit ceva… La sf. orei a venit diriginta și a fixat cîteva ore de consultații (la latină și engleză).

În pauza mare, Toader a ieșit afară cu aparatul și a făcut vreo 12 poze (Eu: ”Pe mine să mă iei doar pe jumătate; de la jumătate în jos…”).

Primele 15 min. din ora de geometrie ni le-a răpit diriginta cu fixarea tezelor. Cele 7 teze au ocupat aproape toată luna mai. Au rămas în suspensie engleza și matematica. Cînd a venit Hrișcă în clasă am definitivat cu teza și la obiectul lui. A cerut un calendar și eu i l-am dat pe cel de la Moscova (El: ”Vrei să înveți și rusește?…”). Ținînd cont că suntem secție de umanistică și la cererea noastră insistentă a noastră, am fixat-o pe 29 aprilie (ora următoare ar trebui să facem recapitulare pentru teză…). Ora asta am văzut cîtă bunătate și înțelegere există în omul ăsta. Ne cere numai un minimum de cunoștințe. Știe că n-avem ce face prea mult la ”limbi” cu matematica. Tot în ora asta a venit femeia de serviciu și ni s-a citit comunicarea din condică. Cf. Art 36 din regulament, elevul Marghiloman din clasa XI_a B a fost exmatriculat din școală, cu drept de înscriere în anul următor, ca repetent. În ora de limba rusă, profesoara ne-a adus aminte de asta și ne-a anunțat hotărîrea tovarășei directoare și a consiliului de profesori că cei prinși în oraș după ora 20 vor fi exmatriculați. Măsura e foarte serioasă și va fi executată de organele de miliție și de ”patrulele de profesori”. Diriginta a spus, ca pe o glumă: ”Acuma voi să aveți grijă ca pînă la ora opt, handra-handra, să vă plimbați deajuns…”. La rusă am luat o lecție nouă (”Războiul de partizani” – prima parte). S-a prelucrat foarte mult în clasă și am înțeles foarte bine. Azi relațiile dintre ”noi” s-au întărit. Înainte de ora de rusă am făcut o luptă cu Ica și tot o pocneam ”la părțile slabe” cu un bețigaș. La începutul orei de rusă, B.M. mi l-a cerut, din priviri, și i l-am dat. La sf. orei mi l-a înapoiat zicînd că-i ”intact”. Apoi ea a plecat acasă.

La internat am mers nunai cu Costică. Toader a avut, pînă la ora 16 (!) un instructaj UTC pe școală. După ce-am luat masa m-am simțit foarte bine, apoi am plecat cu H.N. prin oraș. Acesta are anumite păreri despre mine. După părerea mea-s cam exagerate (că-s bun, că învăț bine, că știu multe: engleză, franceză, Katiușa, limba rusă, corespondența cu Moscova etc etc.). L-am dus pe Str. Speranței. I-am arătat unde stă baba Oanea și B.M. Apoi am stat o bucată de vreme prin parc, la umbră (azi tot timpul a fost foarte cald), iar pe la 3.20 am ajuns la internat. Mi-am schimbat cărțile dar nu m-am atins de ele pînă la 8. Pînă la 4 am stat la sala de valize, apoi a venit Toader și-am ”hușchit-o” de la meditație. Am mers pe hipodrom (aici caii făceau antrenament). Am stat așa, lungiți la soare și discutînd cîte-n lună și-n stele, pînă la ora 5. La 5 am trecut pe la internat. Haiuță: ”aveți cîte-o absență!”. Noi: ”Bine, bine”. Am stat 5 min la internat, apoi Toader a luat aparatul și-am ”hușchit-o” iar în oraș. La îndemnul meu, Costică și-a început un alt Jurnal. Am ajuns în parc și vroiam să facem aici vreo poză, dar am văzut parcul plin de elevii de clasa IX-a de la Liceul 2. Profesoara Rebca, care era cu ei, ne-a văzut (mîine mă ascultă la chimie). Am mers în parcul de lîngă autogară și-am făcut o fotografie cu Toader sub un brad (era cam umbră). N-aveam pe cine să punem să ne pozeze și-am ”achiziționat” un băiat de la țară. Acesta, pînă a învățat cum să facă poze a stricat una în vînt. Am venit agale la internat și-am ajuns aici la 6 fără un sfert (Haiuță n-a mai spus nimic). Timp de jumătate de oră am scris de zor în Jurnal. Deodată, cum scriam, vine cineva și-i zice lui Gherasim să mă ia pe mine și să ne dea masa de amiază (numai Toader n-a mîncat). Eu am tăcut și m-am dus la masă. M-am îndopat cu felul doi și o eugenie. După asta era și clar că n-am mai putut mînca seara la 7. Pînă s-a dat pauza am scris încontinuu apoi am ieșit în centrul orașului și înapoi. Azi, și în special spre seară, m-am întîlnit cu o serie întreagă de profesori (Rebca Ana, Barbu, Hrișcă, Galan – toți de la Liceul 2). La 8 seara am intrat și noi în internat. Pe drum mereu fredonez Katiușa și am învățat pe de rost primele două strofe. Îmi place pentru că are ritm bărbătesc, de marș. Iată cuvintele acestui cîntec, scrise de Matei Blanter.  (L.D.: În Jurnal cuvintele sunt scrise cu grafie chirilică/ rusă. Voi reda aici cuvintele, cu grafie latină).

”Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Vîhadila na bereg Katiușa/ Na vîsokii bereg, na krutoi. // Vîhadila, pesnia zavadila/ Prostepnovo, sizocea orla/ Pro tavo katorovo liubila/ Pro  tavo, cii pisma beregla. // Oi, tî pesnia, pesenka deviceaea/ Tî leti za lohkim vetrom vsled/ I baițu na dalinem pogranicie/ Ot Katiușî peredai privet. // Pusti on vspomnit devușki prostuiu/ Pusti uslîșati, kak ona poeot/ Pusti on zemliu berejet radnuiu/ Uhodila a libovi Katiușa sberejet // Rasțvetali iabloki i grușî/ Poplîli tumanî nad rekoi/ Uhodila s berega Katiușa/ Uhadila s berega damoi.”

Azi în oraș mi-am însemnat personajele poemului dramatic ”Marele fluviu își adună apele” de Dan Tărchilă: (Caterina, Milan, Victor, Oniga, Mihai, Eliad, Cîrciumarul, Krisch, Rănitul, Lăutarul, Acarul, Turistul, Turista, , Călugărul, Șeful gării, Comisarul de poliție, Directoarea azilului, Sergent I, Sergent II, Patronul, Fritz, Directorul Doftanei, Agentul de siguranță, profesorul de filozofie, 3 femei de stradă, Judecătorul, Mama, Muncitoarea, Fetița, Băiatul). Artiștii care au interpretat aceste personaje nu au fost puse pe afiș deoarece nu erau definitivate rolurile.

De-abia pe la 8.30 m-am apucat să învăț la chimie (că-i mai periculos). Pierd tare mult timp cu scrisul Jurnalului, dar nu-mi pare deloc rău. Seara, în dormitor am făcut un pic de sport. Din cauza asta, Halip Florea a încasat vreo două palme de la Popovici Neculai (bad!).

Sîmbătă 16 aprilie 1966. Dimineața, vremea era cam mohorîtă, dar s-a îndreptat în timpul amiezii, cînd s-a făcut foarte cald. Au venit însă nori groși și după masă a plouat și s-a făcut iar frig.

Dimineața, cînd mergeam la școală, Mircea venea cu cursa de la garaj. A oprit și a venit cu mine pînă la școală. Mi-a dat 50 de lei (din ciubuc) și mi-a spus să fac ce vreau cu ei.

La istorie, ascultare – predare. La latină profesoara nu s-a mai ”legat” de mine, dar în pauza următoare m-a luat pe coridor unde era și diriginta și mi-a spus să fac tot posibilul să dau luni teză, iar sîmbăta viitoare să dau diferența pentru trim. II. Diriginta mi-a spus să iau ore de la un domn (Bilan, sau Vișan, str Șt. cel Mare nr….). Nu știu dacă voi face asta. La chimie eram f f sigur că mă ascultă, dar colegele din prima bancă mi-au spus că mi-a pus numai data și pînă la sf orei nu m-a mai ascultat. Ora viitoare avem o lecție grea și sigur mă va asculta. La fizică am dat extemporal. Eu am fost nr 1 și am fost mai norocos. Ne-a dat o probleme de care sînt sigur că am rezolvat-o bine, o întrebare (ce este fluxul magnetic) și de transformat niște unități de măsură în alte sisteme. Ne-a lăsat aproape toată  ora. Spre sf. orei au început să bîzîie difuzoarele. Vorbea Pop la stația școlii, dar abia se auzea. A anunțat o serie de elevi care trebuie să vină la școală și să se întîlnească cu elevi și eleve din Suceava. Cum am terminat la 12 am și tulit-o la internat, mi-am lăsat aici cărțile, apoi am mers cu Gherasim în oraș. Mi-am făcut un cec de 50 de lei. Am mers apoi iar la internat și-am mîncat. Imediat ne-am schimbat hainele și repede am luat-o spre cinema ”7N”. Pe drum ne-a prins ploaia și ne-a stropit nițel. Pe la autogară m-am întîlnit iar cu Mircea și mi-a spus că diseară ia Șerbăuțiul, nu Zamostea (deci nu mă mai duc azi acasă, așa cum îmi planificasem de dimineață). La film m-am despărțit de Toader. Azi a fost și el cu Natalia la film (pentru prima dată). Am văzut Winetou, seria II-a. Mi-a plăcut. După ce-am ieșit de la film m-am dus cu Arcadie pe la gară, apoi, împreună cu Gozec, am mers la Grădina de tir unde a avut loc meciul de handbal în șapte dintre ”Voința Rădăuți” și Constructorul București. Am sărit gardul – ca tot omu – și-am avut loc în tribună. Mă mir că n-am căpătat guturai pentru că am tremurat zdravăn de frig. Ai noștri au pierdut ca niște eroi. Storoj a fost făcut ciur. Scorul a fost de 36–14  pentru ”Constructorul”. Arbitrul dădea sancțiuni cam tari  (Pe Puiu l-a eliminat de vreo patru ori, și el era cel mai bun jucător de pe teren). Bietul arbitru era s-o-ncurce. A scăpat numai cu un picior în spate și cu o piatră în obraz… Am plecat cu Toader în oraș (a fost și el la meci, cu aparatul). Am mers cu el pe la Nicu Bujdei (Str. Gării nr. 12) apoi am venit la internat. După ce-am luat masa am făcut ”plimbări” prin oraș cu Gherasim, numai pînă la ora 20.

În seara asta Prandea a venit mort de beat. A venit în meditație și a început să țină un discurs tîmpit în rîsul tuturor elevilor din meditație. El: ”Vvvv-ați tîmpit!, vvvvvați idioțit…”. ”Repet și subliniez totodată… așaaaa…”. De la 8 la 9 n-am putut învăța la nimic deoarece am avut ”distracție”. Colac peste pupăză a venit și Botez în seara asta. Profesorii circulă grozav prin oraș. La circulație, sergenții au fost înlocuiți cu locotenenți. Am văzut pe stradă și un locotenent în rezervă îmbrăcat în uniformă… Cînd ne-a dat drumul la dormitoare am aflat o veste ”bună”. S-au eliberat dormitoarele 8 și 11 (pe lîngă 4 și 5). A trebuit să dorm în d. 6 cu Buraciuc V. (cl. XI-a) dar vai de capul meu cum am stat. D 6 este foarte bun, numai de 6 paturi și e în întregime ocupat numai cu băieți de-a XI-a.  (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!