liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: Iuraș Gh.

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 409 Marți 13 februarie 2018. Jurnalul de vacanță al unui licean prostuț (137).


Vineri 27 august 1965. Cu o zi înainte de a veni eu acasă, tata a primit o c.p. să se prezinte la Comisariat. A fost și a ridicat foaia mea matricolă pentru trim I și II din clasa IX-a. M-am sculat pe la 11 și m-am dus cu bicicleta la școala cea nouă unde mama mi-a arătat interiorul. Multe părți se aseamănă cu ale școlii noastre (de la Rădăuți). Am făcut experiența cu rîma, dar n-a ieșit nimic. Majoritatea timpului am lucrat cu Mircea la formarea unei curți largi și drepte. Anul acesta sînt mere multe, dar mici și bolnave. Pere sînt destule. Seara am început să citesc ”Stăpînul lumii” de Beleaev.

Sîmbătă 28 august 1965. I-am scris lui Sandu. Am lucrat și azi la pămînt. Vremea a fost tare rece azi. Am primit scrisoare de la bunița. A apărut dicționarul englez. Mircea fumează ”Naționale” (L.D.: cele mai ieftine și mai proaste țigări). Seara am stat mai tîrziu și-am citit ”Stăpînul lumii”.

Duminică 29 august 1965. O zi foarte foarte rece. A plouat în toată țara. Am terminat de citit ”Stăpînul lumii” de Beleaev. Personaje: Stirner, Sauer, Emma Fit, Kranț, Elsa Gluck, Oscar. Rudolf, Karl Gottlieb, Kacinski, Dugav). M-am contrazis cu Mircea în privința hipnotismului și asupra basmelor din carte. Mircea mi-a povestit cum a ajuns și a trecut de Vatra Dornei. Seara ne-am distrat cu hipnotismul și telepatia.

Luni 30 august 1965. Vremea s-a mai încălzit puțin. Am dezlegat anecdote din ”Povestiri și dialoguri”. Sînt cam răcit și mă simt prost. S-a terminat zborul lui Gemini 5. Record mondial de rămînere în Cosmos – 8 zile! Seara am început să citesc ”Ariel”. Mircea a fost la Siret după butelie, dar n-a găsit. Stăm tare prost din cîteva puncte de vedere: banii! Tata și directorul Panțir sînt la cuțite!

Marți 31 august 1965. Azi mama se duce pentru ultima dată la școală: n-au mai încadrat-o! Am luat cartea de-a 9-a de engleză de la început. Vremea se menține capricioasă: cerul e mai mult senin, dar bate un vînt rece și destul de puternic. Noaptea am visat tot timpul că sînt în București. I-am scris buniței. Am scris și la Moscova (am cerut adrese de tineri cu care să corespondez în limba engleză). În plic am pus și o scrisoare (compusă de mine) ca din partea lui Mircea (adrese de corespondențe în limba română). A fost tanti Lucreția cu gemenii Petrică și Paulică pe la noi. Am strîns un butoi de mere de la doi copaci pentru vin. Am scris la ”Flacăra” (adresa mea).

Miercuri 1 septembrie 1965. Azi începe noul ani școlar în U.S. Acum spre toamnă vremea se încălzește din ce în ce mai mult. Azi a fost cu adevărat cald. Am strivit mere în covată. Am fost la Poștă și am dat cele trei scrisori. Pînă acuma am scris 15 scrisori fără a primi măcar un răspuns. Am o mare plăcere să scriu și să comunic, dar și să primesc răspunsuri. Am cules fasolea din grădină. Au fost micuții Petrică și Paulică pe aici și m-au mai plictisit cu întrebări. M-am întîlnit cu Cutaș Haralambie și mi-a adus cîteva noutăți de la internat. Pedagogul Hollinger a plecat în Palestina și a intrat, în locul lui, Haiuță Țopa!…  Mircea s-a pornit la 5.30 la Siret și a venit la 7.30 de la Rădăuți cu cumpărături. Am terminat de citit ”Ariel” de Beleaev. Cu toate că-i fantastică are unele părți foarte reale și inspirate. M-a impresionat caracterul lui Ariel. Mama mai merge la școală cu vagi speranțe. Tatei i s-a făcut un buboi pe față. Seara am început să citesc ”Steaua K.E.Ț” tot de Beleaev. Au început să mă pasioneze romanele astea științifico-fantastice.

Joi 2 septembrie 1965. De dimineață ziua se anunța frumoasă și caldă(roasă). Azi se împlinesc 20 de ani de la constituirea R.D. Vietnam. Ieri a început învățămîntul și în Israel (patru clase gratuite). Am ascultat la radio Con Israel (pe 400 m). Noi incidente militare la granița dintre India și Pachistan. Tata a adus de la Ungureanu o presă cu care a stors merele. Seara am fost amîndoi după salar(iu). (23 – 24 august = 150 lei).

Vineri 3 septembrie 1965. Azi dimineață a sosit la Moscova, în U.S., delegația română condusă de N. Ceaușescu. U.S. va livra utilaje pentru   Hidroentrala    de la Porțile de Fier. 20 de ani de la capitularea Japoniei = sfîrșitul celui de-al doilea război mondial. Mircea a fost la Siret și a lăsat butelia acolo.  Mama merge încă la școală. Mi-am făcut un plan de activitate pînă pe 14 septembrie cu patru puncte zilnice. Sper să-l îndeplinesc întocmai. Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ceaușescu la sosirea pe aeroportul Vnukovo din Moscova. Pravda închină o pagină ”scumpului oaspete”. Ziua a fost caldă, totuși a bătut vînt. Merele cad mereu împuținînd recolta. Am învățat 15 strofe din ”Luceafărul” (depășire de plan!).

Sîmbătă 4 septembrie 1965. M-am sculat la 4.30 și am ieșit afară. Se iveau zorile și absolut totul era încremenit. Scena mi-a adus aminte de ”atmosfera” încremenită de pe Lună (cum am citit în ”Steaua K.E.Ț.”). Am primit, în sfîrșit, o scrisoare! Îmi scrie Puiu Petrovici de o surpriză. Mircea a fost la apă. Pa! (știle)!!. Mama și tata au fost la Siret pt. raze (vizita medicală). Știu 25 de strofe din ”Luceafăr

Duminică 5 septembrie 1965. Azi se sărbătorește pentru prima dată în U.S., Ziua petrolistului. Școala medie nr 182 din Moscova este fruntașă și are legături de prietenie cu elevii români. Mi-am îndeplinit și depășit programul. Azi cam înnourat și urîcios. După amiază s-a mai luminat un pic. Azi mi-am descoperit o pasiune nouă (care are totuși ceva vechime): radiofonia și posturile de radio (românești și străine). Mi-am făcut un tabel cu posturile recepționate de mine (ora, lungimea de undă, postul, țara, orașul, limba, adresa, observații…). Această pasiune  are o legătură destul de strînsă cu cu alte două mai vechi: corespondența și vederile. Cunosc acum vreo zece state care au emisiuni în limba română. Azi a reînceput conflictul iordano-israelian (schimb de focuri la frontieră). În prezent sînt două focare mai mari: Kașmir și Vietnam. Azi a fost înmormîntat Albert Schweitzer în spitalul său din Gabon, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 14 ian 1875 în Alsacia). Emisiunea programului I se termină la ora 0, iar a programului II la ora 1. Am ascultat ”Glasul patriei” de la 0.30 la 1. M-am culcat la 1 după intervenția tatei.

Luni 6 septembrie 1965. M-am sculat la 6. În Pakistan s-a introdus starea excepțioală. La Moscova a sosit Antonin Novotny în fruntea unei delegații cehoslovace. Tov N. Ceaușescu a sosit azi la Volgograd – orașul erou. (L.D.: numit, din 1925 pînă în 1961, Stalingrad). Am ascultat la Radio Moscova cuvîntarea tov Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri. Am calculat orele emisiunilor de la Radio București pentru Marea Britanie (după un anunț din Daywork – D.W). Am ascultat Vorbește Moscova în limba italiană și-am auzit o cuvîntare a tov Maurer (15.30). Mi-am cumpărat caiete și-am început să mă gîndesc la apropiatul an școlar. La 13 mama și tata au plecat la Rădăuți pentru Consfătuirea raională a învățătorilor și profersorilor (trei zile). Am primit un pachețel de la bunița. Mi-a trimis caietul de cuvinte pe care-l uitasem acolo și o carte pentru tata. Am ascultat la 19 și la 19.30 Radio București emisiunea în limba franceză, respectiv în limba italiană. Azi s-a sărbătorit în SUA Ziua Muncii (fondată în 1882) care se sărbătorește în fiecare an în prima zi de luni a lunii septembrie. Am scris o carte poștală la Rumania Today (pentru adrese externe). Spre seară s-a anunțat că situația este foarte gravă în Pakistan. Azi s-a deschis la Brighton în Marea Britanie cel de-al 96-lea Congres al sindicatelor britanice. Am încercat să stau și noaptea asta cît mai tîrziu, dar n-am putut să rezist.

Marți 7 septembrie 1965. Am scris o scrisoare la Cimponeriu Corina din Lugoj și i-am anexat Jocul internațional. Noaptea a plouat și azi e cam frig. Din 21 de scrisori trimise vara aceasta am primit numai la 3 răspuns! Mircea a stat pînă la amiază la tanti Lucreția. A plouat și azi; toamna bate la ușă. De la 2 la 6 am dormit și cînd m-am trezit am stat pe întuneric pînă la 8 cînd m-am dus la tanti dup foc. Nicolae Ceaușescu a sosit azi la Leningrad – oraș erou. (Azi Sankt  Petersburg). Tov I.Gh. Maurer a rostit o cuvîntare. Țara noastră participă la un tîrg internațional la Salonic (ate țări: Spania, Austria ș.a. România -1000 metri pătrați).

Miercuri 8 septembrie 1965. M-am sculat la 8. Am ascultat (în pat) ”Vorbește Moscova” în limba engleză de la 7.30 la 8. Azi e a doua zi a vizitei delegației noastre în Leningrad. Au vizitat Monumentul eroilor și Uzina Metalurgică unde a avut loc un miting al prieteniei. A luat cuvîntul tov Ion Gh. Maurer și N. Ceaușescu (cf Radio Moscova de la 18 la 18.30 pe 134 m). Am primit scrisoare de la Sandu și m-am bucurat tare mult. După masă am dat scrisorile pentru Rumania Today și Corina C. care vor merge mîine. Vremea a fost tare schimbătoare. A fost și cald, dar a și plouat în cîteva serii. U.S. a chemat India și Pakistanul să înceteze conflictul armat. Radio Moscova a anunțat declarația unui fruntaș german despre amestecul Germaniei în Vietnam. Azi am făcut cam 4 kg de must de mere și am băut jumătate. Azi e Sf Maria – hram la Rogojești. Am stat, ca și ieri, singuri. Seara i-am așteptat pe mama și tata dar n-au venit. Seara a fost foarte senin și o splendidă lună plină.

Joi 9 septembrie 1965. 21 de  ani de la Eliberarea Bulgariei de sub jugul fascist – ziua națională a Bulgariei socialiste. R.P. Chineză a hotărît să ajute Pakistanul împreună cu Indonezia. Aseară am stat tîrziu ascultînd radio și uitîndu-mă prin corespondența mea. Am mai ieșit afară de cîteva ori admirînd minunatul clar de lună. Tot aseară la ora 23 am prins Novisadul cu emisiunea în limba română. După calculele mele ora Belgradului e cu o oră în urma Bucureștiului. Ieri delegația țării noastre a vizitat Muzeul rus și Smolnîi. Delegația noastră a primit trei daruri din partea leningrădenilor. Azi delegația noastră a sosit la Moscova cu avionul. Ieri s-au împlinit 99 de ani de la nașterea lui G. Coșbuc. Aseară am ascultat o serie de emisiuni de la Radio București în germană, italiană, și încheind cu ”Glasul patriei” – Vorbește Bucureștiul. M-am culcat la 1.15 nemaiavînd ce asculta. Azi dimineață m-am sculat la 8 și am făcut o baie cu apă rece în albia amenajată pe capră. După seninul de astă noapte, dimineața a fost tot senină și caldă. Azi se împlinesc 17 ani de la înființarea R.D. Coreene. La amiază a venit și mama cu tata de la Consfătuire. Ca în fiecare an așteptam vești noi și bune. Anul ăsta am avut vești, dar foarte proaste. Mama a dat cerere la secretariat pentru a mă înscrie în clasa X-a, secția umanistică. Se pune însă problema limbii engleze cu care nu se știe dacă se va face vreo clasă. Îmi rămîne să mă duc la secția reală pe care nu o prea înghit. E tare tîmpită situația… Se aude că s-a ”ieftenit” internatul la 400 lei! În viitor, ”Școala medie” se înlocuiește cu denumirea de Liceu (de fapt, o revenire). Anul ăsta vor funcționa licee cu program special (comercial, tehic etc.) Burdujan (directorul adjunct) spune că Pop o să rămînă fără elevi și poate chiar fără post (exigență mare). După masă am luat o grămadă de mere de la tanti Lucreția pentru vin. Mama a scos fotografiile (50 lei). Majoritatea sînt proaste și mișcate… Se împlinesc 75 de ani de la moartea marelui Alecsandri. ”Gazeta literară” a publicat un număr omagial. Seara am stat iar pînă după ora 10 admirînd seninătatea nopții.

Vineri 10 septembrie 1965. Zi de asemenea senină. Azi și-a încheiat vizita în U.S. delegația R.S.R. Azi s-a făcut vizita medicală la Școala din sat. Mama este încadrată la ciclul II (muzică și educație fizică). În fața casei noastre terenul este acum neted și bătătorit. Fac rondouri cu bicicleta printre copăcei. Seara luna a răsărit perfect de rotundă și parcă mai frumoasă și luminoasă decît în alte dăți.

Sîmbătă 11 septembrie 1965. Zi foarte călduroasă și liniștită. Mama și tata au venit supărați de la școală (enigmă!). Azi a început la Moscova a 130-a stagiune a Teatrului Mare. Situația din Indo-stan e încordată. Azi s-a întors în patrie delegația română după vizita făcută în U.S. Delegația cehoslovacă își continuă vizita vizitînd Minsk ul și Erevan ul. Azi am făcut vin dintr-un butoi de mere strivite. După amiază Mircea a fost la Siret cu bicicleta.

Duminică 12 septembrie 1965. Tot timpul înnorat și a și plouat. Ziua tanchistului în U.S. Mi-am pregătit valiza iar mama mi-a călcat schimburi și m-a pregătit pentru drum. Am fost la poștă cu bicicleta (m-am întîlnit cu Costică Afadăroaie și Vasile Amariei). A fost o duminică cam plicticoasă.

Luni 13 septembrie 1965. M-am sculat la 6 și m-am pregătit de drum la Rădăuți. Am legat plapoma la portbagajul bicicletei și la 7 și ceva am plecat cu speranța că nu va ploua. Însă (azi 13) n-am avut noroc; de cum am plecat a început o ploaie sîcîitoare și destul de pătrunzătoare. Pe la 8 – 8.30 am fost pe la nenea Grigore și apoi am ajuns la 9 la Rădăuți. Am lăsat bagajul omului de serviciu (Boloca). La casierie n-am putut plăti deoarece cererile noastre trebuie discutate. M-am întîlnit cu Prandea: ”Nnn-ai un creion?”. Apoi am fost la Stelu (Ruscior) unde am stat cam o oră. Rodica (Ruscior) vrea să urmeze o școală financiară. M-am întîlnit cu Lungu C-tin (reală), Moroșan P (reală), Andrișan Ghe (L.M., reală), Ungureanu Orest (profesor la Costișa), Iuraș Ghe. și Hotnog C-tin. Am aflat rezultatul de la Liceul Militar; au reușit doi și doi fără loc. M-am întîlnit, de asemenea cu majoritatea profesorilor (Ruscior, Pop, Kamil, Teleagă, Stavri, Burdujan, Storoj etc.). M-am pornit din Rădăuți pe la ora două. Ploaia m-a însoțit tot timpul. Am poposit și pe la Dornești. Pe aici ploaia a fost cam rece…!. În Gropeni m-a prins încă un pui de ploaie… Am ajuns acasă fleașcă de apă și puțin răcit. Pînă seara m-am odihnit și m-am mai pregătit pentru școală.

Marți 14 septembrie 1965. Spre deosebire de ziua amărîtă de ieri azi e frumos și pămîntul se usucă ușor. La amiază (13 h) am ieșit la Sfat să plec cu cursa spre Rădăuți. Cursa a trecut însă fără să oprească. Neavînd ce face am plecat cu ”Salvarea” (unica salvare!) pînă la Siret. Aici cu mare greu am prins cursa de Rădăuți. M-am dat jos cu Cutaș la poarta internatului. Am găsit un loc în (dormitorul) 5 și m-am dus în oraș. La autogară l-am întîlnit pe Gherasim și, mai tîrziu, pe Simionesi. Am mers cu ei la o gazdă pe Str Tineretului (Moroșan). Spre seară m-am răzgîndit și-am cărăbănit bagajele la internat. Aici m-am mutat cu Toader în dormitorul 4 și am ales un dulap. Seara m-am dus cu Toader și Stelică Irimia prin oraș. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!

Anunțuri

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 375 Miercuri 10 ianuarie 2018. Jurnal de licean prostuț (103).


Marți 17 mai 1966. Conform programului stabilit anterior, m-am sculat la 5 și după ce m-am spălat (în grabă) am venit în meditație unde timp de aproape o oră am scris încontinuu în Jurnal și, în sfîrșit, am terminat și cu ziua de ieri.

Și azi e o vreme minunată. Ziua bună se cunoaște de dimineață. Același cer perfect senin ce ține, la răsărit, globul soarelui care străluce și iradiază lumină și căldură. Banca mea e luminată puternic și-mi place.

După ce-am terminat de scris Jurnalul am stat degeaba pînă la 7.30. Și doar aveam teză la matematică… Dar, am gîndit așa: sigur îmi va da o problemă de la sferă pe care știu să o fac și una de la celelalte figuri + teorema sinusurilor sau teorema cosinusurilor. Bazîndu-mă pe inspirația ce o voi avea la teză (inspirație în adevăratul sens al cuvîntului, nu copiat) am lăsat totul baltă. După ce-am luat masa am stat și-am așteptat să se dechidă sala de valize. Dar în zadar! Aveam de gînd să las Jurnalul și o călimară de cerneală la valiză. Azi avem corul și e foarte periculos să las Jurnalul în clasă. M-am dus la ușa dormitoruluui, am bătut și Tanța mi-a dat drumul. Deci am scăpat de-o grijă… Mi-am pitit jurnalul în dulap.

Am ajuns la școală cînd mai erau cîteva minute pînă să sune. Am început să pompez la l rusă cele nouă întrebări și am terminat de transcris în ora de l română. În această oră profesoara a ascultat mai puțin de 10 minute. Apoi a predat opera și în timpul rămas a pus-o pe Nenati să citească fragmente din ”călătoriile” lui Hogaș. Am observat că are un extraordinar talent în ce privește arta interpretării. Citea foarte comic și natural cuvintele ciobanului și, totodată, citea literar descrierile făcute de autor.

La l rusă profesoara a venit într-o foaie și-un taior nou, de culoare gri. La începutul orei a venit Storoj cerînd bani pentru excursie și, totodată, făcînd prezentările la o altă excursie, destul de apropiată – pe sîmbătă. Excursia are ca țintă Lacul Roșu și Cheile Bicazului. Apoi vizităm: Romanul, Piatra Neamț, Bacăul, Humuleștiul ș.a. Excursia se face cu autobuzul: 600 km – 100 de lei. Singurul care s-a anunțat – spre surprinderea clasei – am fost tot eu. După ce a plecat Storoj, profesoara a început să-mi vorbească pe rusește – dar ceea ce înțelegeam eu era cam puțin. Apoi mi-a zis: ”Ție și lui Gherasim vă plac excursiile, nu-i așa?” Eu: ”Da!”. Profesoara: ”Îți place sportul?” Eu: ”Da!”. Cred că profesoara și-a adus aminte de dățile cînd ne-a văzut împreună, plimbîndu-ne pe asfalt. Apoi, ca încheiere, a zis: ”Mens sana in corpore sano!”. După ce a ascultat două eleve a declarat solemn că am terminat materia la l rusă și de ora viitoare facem recapitulare serioasă. (Profesoara către Magopăț: ”Acuma te pocnesc, cît ești de mare!”). În această oră am primit un bilet de la Lucia (Nenati): ”Ți-a dat și ție să faci rezumate la Anatomie? Mie mi-a dat reproducerea!”. Pe lîngă bilet am primit și un zîmbet provocator de la ”ea”, dar eu mi-am mutat privirile. Partea proastă e că gurile rele încă vorbesc. Dacă ar fi drept nu m-aș supăra, dar așa… Teleagă Viorica m-a întrebat: ”O iei și pe Melexina în excursie?”. Eu: ”Nu! Ea merge cu altul”. La ora de l rusă profesoara a explicat ceea ce a vrut să arate Cehov în bucata ”Hameleon”, criticînd atitudinea lui Ociumelov. Eu m-am întrebat însă dacă azi, în condițiile din țara noastră, un sergent de teapa lui Ociumelov ar amenda pe un superior ca să facă dreptate… Nu știu cum s-ar proceda într-un caz din ăsta. Profesoara de l rusă și-a expus părerea în legătură cu tezele – părere ce și-o menține de pe vremea cînd era elevă. Dacă dă prima teza la limba rusă elevii au texte mai puține de învățat, dar e asigurată că – prima teză fiind – elevii învață mai bine. Și are dreptate. La tezele următoare ne cam plictisim, fiind totodată și obosiți.

În pauză l-am așteptat pe Toader și l-am lămurit să meargă în excursie. Primul motiv: N-are bani!. Nu-i nimic, îi împrumut eu pînă-n iulie. În sfîrșit, l-am bătut mult la cap pînă a răspuns afirmativ. Ca și în celelalte pauze ”ea” s-a plimbat cu băiatul de-a XI-a…

La diriginție, profesoara Ruscior, după un pic de analiză, a trecut la subiectul nostru: ”Protecția muncii”. La această temă diriginta ne-a povestit multe cazuri de oameni mutilați din neatenție. De aceea, ea ne-a dat o serie de măsuri preventive împotriva accidentelor.

La teză la matematică am avut un pic de emoții care mi-au trecut imediat ce a anunțat subiectele. Eu am fost nr 1. Mi-a căzut o problemă cu-n con, una cu sfera + teoria sinusurilor. Exact cum am prevăzut eu. Prima problemă am făcut-o și mi-a dat toate rezultatele. La a doua am făcut mersul bine, dar am greșit la calcule. Teorema sinusurilor am copiat-o un pic, dar nu-i prea strălucit demonstrată (mă aștept la un 7 – 8!).

La cor am făcut împreună cu clasa IX-a A. Tenorul a stat în față, lîngă pian. Ora asta am pisat ”Aida” și a ieșit foarte bine. Eu n-am cîntat (ca de obicei) și profesoara mi-a făcut de vreo două ori observații.

La naturale, Zăicescu a venit foarte dispus, aproape rîzînd. Apoi l-au indispus elevele noastre cu ”știința” lor. A ascultat-o și pe B.M. Aceasta a spus o minciună și a scăpat fără notă. (Ica: ”Druguș, suflă-i, ce stai?!”).

Pe drum am mers cu Gozec pînă la casa profesorului Pop. Ieșan a așteptat-o pe Lia și au mers împreună spre casă.

La internat – ca un program riguros și sever – după ce-am luat masa am mers pe teren. La 3.30 am venit în meditație. Azi Prandea a fost pilit destul de bine și a început să vorbească iar ”filozofal”: ”Este ora 4. Numai Gherasim are voie să iasă și să învețe pe coridor. Și Druguș, dacă vrea…”. Am ieșit amîndoi pe coridor și-am învățat la limba engleză.

La 5 am mers cu Toader la CEC să scot niște sume de bani. Toader m-a învățat cum se procedează cînd este coadă la CEC: ”Îți iei foaia, stilou ai și completezi chiar la ghișeu și-ți păstrezi și rîndul totodată”. Am scos 200 de lei. Eu am rămas cu 100 pe cec. O sută pentru mine și o sută i-am împrumutat-o lui Toader.

De la 5.30 la 7 am citit încontinuu din ”Grota urșilor” de Andre Massepain. Cartea a început să mă pasioneze: cu toate că descrie o vîrsă inferioară mie (13 ani) faptele sînt pentru copii de 16 – 17 ani. Mi-am notat în carnețelul meu cîteva fraze demne de reținut și care trebuie vîrîte numaidecît în bagajul de cunoștințe generale. 1. ”Cel mai bun mijloc de a răspunde înțepăturilor la care sînt supuși întotdeauna noii veniți este păstrarea demnității”; 2. ”Adevăratul merit nu este să nu-ți fie teamă, ci să-ți poți înfrîna teama”; 3. Zvastica simbolizează roata soarelui și ea a apărut înaintea nazismului”.

În pauza de 7-8 am fost cu Toader pe asfalt pînă la capătul Rădăuțiului povestind fapte din trecut sau actuale și făcînd planuri de viitor (în special pentru vacanță). În seara asta Prandea l-a găbjit pe Arcadie că a lipsit de la meditație (l-a luat la cabinet).

Eu am făcut o baie minunată, răcoritoare și pe la la vreo 9.30 eram în meditație să-mi scriu Jurnalul. Am făcut 7 flotări între paturi.. Am reluat relațiile cu Zaharia Florin. Toader a început să-și mai noteze cîte ceva prin jurnalul lui și mă bucur. Jurnalul meu ”de zi” s-a transformat într-unul ”de noapte”, deoarece îl scriu noaptea.

Bancuri: ”Șto skazal Lenina v smerti Stalina”? (”Ce a spus Lenin la moartea lui Stalin?”). ”Cînd îi cazul de bucluc, îmi iau măgarul și mă duc”. ”Cu fundul gol în chiloți”. ”Simeria-i bun de gospodar la casă pustie”. Problemă: avem un coș cu 6 mere; trei persoane trebuie să ia astfel încît fiecare să aibă același număr de mere și să mai rămînă două mere în coș. Soluția: al treilea ia cele două mere cu tot cu coș.

Miercuri 18 mai 1966. Aseară, după ce-am terminat cu Jurnalul, am luat ”Grota urșilor” și pînă n-am terminat-o n-am lăsat-o. Toți de-a XI-a s-au dus la dormitoare, numai eu cu Costică Lungu am rezistat. El a învățat nevoie mare la engleză, iar eu am scris și-am citit. Cartea mi-a plăcut, însă nu în deplină măsură. Ne-am dus ultimii la dormitoare, închizînd geamurile și încuind toate ușile. Cînd am plecat se făcuse 12 fără 25 și cînd am adormit cred că nu mai era mult pînă la miezul nopții.

Dimineața la 5 am fost în picioare împreună cu încă o jumătate de dormitor. Am zăbovit în dormitor pînă pe la 6. Mi-am periat foarte amănunțit uniforma, cu peria udă. Prandea a venit la 6 fără 5 și a scos băieții la înviorare. Pușcașul: ”Tov pedagog, mă doare piciorul”. Prandea: ”Lasă măi piciorul, mergi la înviorare. Cred că vorbesc destul de clar și de limpede”. Am observat că se poate fluiera nu numai suflînd în degete, ci și trăgînd aerul printre ele și ținîndu-le în gură. Am un fluierat foarte puternic acum. După atîtea exerciții…

De la 7 la 7.20 am citit un pic la engleză. Mă aștept la o lecție de sinteză sau ”The London Workers”. După masa de dimineață mi-am făcut obiceiul să las Jurnalul la valiză. Cînd vin de la școală îl iau iar.

Dimineața și pînă la amiază a fost o zi senină și foarte plăcută.

Avînd ca motiv că azi am teză n-am citit absolut niciodată la niciun obiect. Dar chiar la prima oră, la limba latină, profesoara m-a înhățat la ascultat. Am avut noroc c-am avut niște cuvinte copiate în grabă și cu cea mai mare neglijență de la o colegă. Pentru astăzi am avut lecția ”În fenomene se dă o luptă” de Lucretius – o poezioară de 5 rînduri. Ținînd cont de asta, profesoara a ascultat pe cei mai slabi elevi care existau la ora aceea în clasă: eu, B.M., Teleagă, Ursaciuc, Voroniuc). La început, am stat lîngă ”ea”, dar fiind prea înghesuit m-a mutat lîngă tablă cu fața la clasă. La cuvinte le-am încurcat destul de bine, la traducere am mișcat binișor (atît la cele din românește, cît și la cele din latinește). Scandarea versurilor a mers foarte bine (aveam accentele scrise pe carte). Mi-a pus 5. Cred că dacă aș fi învățat un pic pentru azi luam cel puțin un 7. Asta e părerea mai multora. Azi la această oră am observat că verbul englezesc ”to persuade” (a îndemna) vine din latinește, de la persvadeo –ere, unde are același înțeles. În oră, Ica a întins mîna în spate să ia cuțitul de la Niculai. Eu însă i-am vărît stiloul și mi-a șters toată cerneala cu degetele…

La limba română s-a făcut recapitulare pentru teză și profesoara ne-a dictat unele idei mai importante. Lecțiile făcute trimestrul acesta la l română au fost grupate în trei teme. La ed fizică am fost, de asemenea, foarte vesel, bine dispus. Sfichi Ana a cumpărat o bască pentru un frate și mi-a dat-o mie s-o probez; toată ora am purtat-o, dar fie pe ceafă, fie pe ochi s-au într-o parte, numai ca lumea nu. Probabil arătam foarte comic, căci produceam rîsul. Cu mutrișoara asta a mea se poate face ușor așa ceva…. Am făcut săritura în lungime, dar aici am rupt-o; de-abia am ajuns la limită. Apoi am făcut handbal cu fete. Patru băieți și restul fete. Și – minune! – scorul n-a fost la o diferență chiar așa de mare. M-am spălat apoi și-am mers singur la școală. Nu știu cum s-a-ntîmplat, dar imediat cum am ajuns la școală mi-a trecut tot cheful și m-am posomorît fără motiv. S-ar putea ca stările acestea pe care le am, trecînd de la o extremă la altă extremă, să le am din cauza reumatismului.

La fizică, profesoara a întîrziat un pic. A venit fără catalog. Poate că ăsta a fost și marele meu noroc. Tocmai cînd nu mă așteptam, profesoara îmi zice: ”Să spui ce știi despre curentul alternativ” Eu: ”Tovarășa profesoară, eu am lipsit de la ora deschisă!”. Ea: ”Aaaa… Da de ce?”. Eu: ”Eu am vrut să vin, dar n-am putut pentru că a dat tîrziu masa la internat”. Ea: ”Asta înseamnă indisciplină. Azi ar fi trebuit să vă pun cîte-un doi” (căci nu eram singurul). Pe la mijlocul orei a venit diriginta cu catalogul. Băbuța noastră de fizică prinde glas și-i comunică dirigintei situația de la oră! Diriginta: ”Fiți fără grijă. Am luat măsuri!”. Ora de fizică s-a umplut numai cu predare. Nu numai o dată mi-a venit somn și căscam pe ruptele. Ce n-aș fi dat să pot ațipi măcar 5 minute. Dar ce să-i faci: Dacă vrei să te ții de un lucru (cum fac eu cu Jurnalul) trebuie să faci sacrificii. Să știu bine că pic de somn a doua zi, dar dacă am rămas cu Jurnalul nescris stau oricît de tîrziu și mă scol dimineața devreme.

În pauză m-am întîlnit cu Toader pe coridor, lucru ce se întîmplă foarte des. Azi el a primit un bilețel de la N în care ne urează la amîndoi mult succes la teza de la limba engleză (din partea ei și a Doinei Hlinschi). Lui Toader i-a adus teza la matematică. A scos și el cinciuțu. Bondor: ”Vezi la ce te duce plimbările cu clasele paralele?”. La economie am avut emoții; mă temeam că ne dă extemporal. Dar profesorul parcă ne-a citit gîndurile. Nici n-a dat extemporal, nici n-a ascultat. A lăsat să se anunțe trei voluntari, apoi, în ultimele zece minute a predat lecția nouă. Cît timp a ascultat eu m-am îndeletnicit cu niscai ”picturi” de busturi. Îmi place să desenez negri cu părul creț, buzați, dinți albi și pielea tuciurie. Dacă-ar ști Economul cît de mult îi respect eu obiectul lui…(Nichiforel a vorbit despre ”elaborarea a 560.000 de cadre didactice”, stîrnind rîsul întregii clase). Halip Niculai cîntă în pauză: ”Am un tun cu două roate/ Tra, la, la, la, la, la, la, la/ Bate noaptea la cetate/ Tra lalala la!”.

Am aflat adresa profesoarei de matematică, Bondor Aurelia: Str. Prof M. Eminescu nr 1.

Cred că astăzi mama a ajuns la București.

După economie am avut engleza. Dar indiferența pe care-am manifestat-o față de teza de azi mi-a ieșit pe ochi. Pop m-a mutat cu Gherasim în ultima bancă și i-a adus mai în față pe cei ”suspecți”. Ne-a dat o lecție pe care nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea-o da. ”1. Analiza poeziei ”Marșul muncitorilor”; 2. De tradus patru fraze dintr-un exercițiu neprelucrat în clasă: 3. De transformat în vorbire directă două propoziții ușoare”. La poezie am scris o foaie – dar e prea slab și prea puțin. La pct 2 n-am știut vreo 3-4 cuvinte. Ce mai, cu teza asta am dat-o-n bară! (Posibil 6 – 7 – 8). Ne-a comunicat extemporalele (eu 9, Toader 8, Albu 9). Costică Lungu era foarte fericit că a dat teza bună și se lăuda că sub nici o formă nu-i poate da mai puțin de 4!

După masa de prînz, am ieșit cu Toader în oraș, lăsîndu-i lui Costică un bilet de voie: ”Elevii cutare și Cutare sînt învoiți a pleca la film. Semnătură indescifrabilă.”. Aveam de gînd să mergem la film, dar, vai!, pe ambele le-am văzut! Cînd am ajuns la Unirea, Toader a zis să mergem la acest film: ”Ultima cavalcadă spre Santa Cruz”. Eu am încercat să-l lămuresc că n-are rost să-l mai vedem o dată (trei motive: pierdem timpul, pierdem doi lei și ne și plictisim). Dar, la insistențele lui Toader m-am hotărît să merg cu el. Dîndu-mi consimțămîntul, l-am avertizat: ”Să te prind că nu mergi cu mine la vreun spectacol, c-atîta îți trebuie...”. Ne-am găsit locuri în sală și după ce s-a terminat filmul vedem că intră în sală prof. Burdujan și se așează lîngă prima ușă ce dădea în curte. Cînd l-am văzut, am sfeclit-o. Ce-i de făcut? Șto delati? Am luat o hotărîre momentană. Prin spatele lui am ieșit afară unde am stat pînă s-au închis ușile. Și-afară, dă-i cu rîs! Așa obișnuim noi. Cînd ieșim dintr-o situație mai tîmpită ne umple rîsul și ne distrăm de minune.

Începînd de la amiază și pînă seara a fost mereu înnourat și în cîteva rînduri a încercat să plouă.

La film nu ne-am plictisit chiar așa de tare, dar mi-a venit un somn teribil. Fără să vreau am închis ochii, am ațipit și-am scăpat capul în jos. Am sărit în sus, c-un icnet, spre rîsul lui Toader

Azi am mîncat, pentru prima dată anul ăsta, cireșe. M-am îndurat să iau de-un leu…

La internat am ajuns în pauză. Pedagogul ne-a comunicat că ne-a pus absenți, deoarece Costică n-a dat biletul de voie. Pagubă-n papuci!

Azi am avut o poftă nebună de rîs. A venit Atănăsoae la noi și ne-a ”comunicat” ceva: ”Măi Druguș și Gherasim, mi-a zis Achihăiei să te rog să-i faci niște rezumate la limba engleză. Aveți?”. Noi: ”Daaaa!” (n-aveam nimica….). Atănăsoae: ”A zis că sînteți băieți buni”. Noi: ”Ahaaa! Dacă-i așa trebuia să vină personal să ne comunice părerile”. Atănăsoae:Păi îi era rușine să vină aici...”. Noi: ”Aaaa, îi era rușine să vorbească cu niște băieți ca noi...”. Cum ar veni, am flecărit în vînt, necăjindu-l pe Atănăsoae, distrîndu-ne. Cînd am intrat în meditație eram încă veseli și, odată ajunmși la ușă, îi zic lui Toader: ”Taci mă, nu te rîde!” Și dă-i pe rîs.

De la 5.30 la 7 n-am făcut altceva decît m-am uitat o dată prin cele patru obiecte ce le am mîine, am citit presa și-am mai consemnat cîte ceva în Jurnal.

La masă, Costică s-a dus după plus. Ca să rîdem de el, în seara asta i-am pus cam un pumn de sare măruntă în ceai. Cînd a venit noi am început să rîdem. Costică: ”Măi, voi mi-ați pus sare-n ceai”. Noi: ”Fii serios!”. Costică gustă ceaiul, strîmbă puțin din nas, dar nu zice nimic și începe să-și bea foarte liniștit ceaiul. Noi ne stricam de rîs crezînd că bea ceaiul foarte sărat și nu simte. Dar, ciudat!, cînd l-am gustat și eu era la fel de dulce ca și al nostru. Acum am rîs de prostia noastră: sarea măruntă n-a avut efect, iar noi rîdeam ca proștii de Costică, iar el, neștiind bine despre ce-i vorba, zîmbea îngăduitor. Am mers apoi tustrei pe asfalt. I-am spus lui Costică problema cu ”paserile” și cu ”vînătoriul” dar în variantă, și nu s-a prins: pe un gard sînt o sută de păsări. Vînătorul împușcă una. Cîte au mai rămas sub gard? (Răspuns corect: una!). După asta Costică ne-a părăsit și noi ne-am continuat singuri plimbarea! Toader mi-a spus că, într-o scrisoare, N admiră f mult prietenia noastră. Oricine s-a obișnuit să ne vadă mereu împreună, cînd vede numai pe unul se întreabă: dar unde-i celălalt? Într-adevăr, consider și eu că prietenia noastră este destul de trainică. Ne-am hotărît ca dacă duminică nu se face excursia la Bicaz să mergem în pădure la Volovăț (”De acord!”).

De la 8 a venit Tănase Gh. la internat. Văzînd că discutăm în meditație, boul de Vasile Caunii a început să strige la noi că dacă avem de vorbit – afară! Borțosul ăsta își face satul de rîs. Am ieșit pe fostul teren de fotbal unde acum este amenajat un colț pentru copii: în mijloc, o ”tiribombă” de proporții mai mici, manuală, apoi un scrînciob, o huță și un tobogan. Ne-am dat pe rînd, fiecare. Din cauza vitezei am amețit și mi s-a întors stomacul pe dos. Abia către seară mi-a trecut. Am fost, în total, patru băieți (Toader, eu, Ghiță și Iuraș Gh., care-și aștepta femeia). Banc: ”de ce sînteți așa pesimistă?” – ”Nu sînt pesimistă, sînt croitoreasă!”. Ne-am pierdut acolo timpul pînă s-a găsit o ”tanti” să ne facă morală că stricăm scrînciobele învîrtind-le prea tare.

De la 8.30 la 9 am mai scris cîte ceva în Jurnal. În seara asta a fost Piecnița la internat și, împreună cu Atănăsoae și Mafteian, au copiat niște traduceri la latină procurate de Nelu (Alexinschi). După ce-am făcut obișnuita înviorare printr-o baie rece am venit la locul meu preferat de la masa din coridor și am scris în Jurnal pînă la 11 făr-un sfert. E ceva că n-am atins ora 11. Dar bine că am terminat. Încep să mă usture pleoapele. (va continua)

Liviu Druguș

Pe mâine!