liviudrugus

Liviu Drugus's blog

Arhive etichete: înțelepciune

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 239. Duminică 27 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (6)


Am făcut (indirect) un elogiu savantului multidisciplinar și transdisciplinar avant la lettre Tadeusz Kotarbinski, cel care, deși nu a fondat Praxeologia, a promovat-o și a prezentat-o sintetic într-un ”Tratat…”. Dacă ar fi să sintetizăm și mai mult cele cuprinse în ”Tratat…” rezultatul ar fi o broșură de 10-20 de pagini. ”Tratatul…” lui T.K. conține o listă luuuuungă de exemple (cam prea lungă, iar exemplele par prea banale pentru a susține ideea de științificitate a cărții) ceea ce scade din ștaiful (filosofic) anunțat. Dacă aș fi solicitat să scriu o sinteză a Metodologiei Scop Mijloc, aceasta nu ar avea decât maximum 10 pagini, dar asta presupunând că cititorii au deja cunoștințe generale de economie, psihologie, sociologie, teleologie, politologie, etică, epistemologie, ontologie, praxeologie, antropologie, logică etc., pentru a se poziționa rapid în cadrul schemelor triadice propuse de mine. În caz contrar, cartea ar putea avea multe sute de pagini, extrăgând din disciplinele deja amintite aspectele care fac trimitere la acțiunea umană. Acesta este motivul pentru care atât eu cât și Kotarbinski la vremea lui am propus introducerea în gimnazii, licee și universități a unui ciclu de lecții care să se dezvolte crescător ca dificultate și amploare până la cele mai avansate forme de educație. În ce mă privește, realizez riscul major ca, la clasele mici, prezentarea teoriei acțiunii eficiente, a lucrului bine făcut adică, să degenereze în mici povestioare care să creeze iluzia cunoașterii întregului corp al MSM. Din experiența mea, la predarea acesteia la facultăți există riscul de a bagateliza întregul construct prin faptul că totul se va învârti în jurul câtorva cuvinte: scop, mijloc, adecvare, acțiune, finalitate, eficacitate, eficiență etc. Mai grav este faptul că evoluția dispersată a disciplinelor numite umaniste/ sociale a dus la definiri diferite și chiar contradictorii a unor termeni fundamentali. Exemplific: în multe texte scrise în limba engleză termeni diferiți (efficacy, efficiency) au fost traduși la noi prin același cuvânt: eficiență. Iar dicționarele au luat act de noile sensuri și au oficializat confuzia. În loc să educe masele pentru a avea o limbă și o comunicare clară, dicționarele preiau ce spun masele în numele ”intrării în uzul larg” a unui cuvânt sau altul. Iau exemplul cuvântului efficacy/ efficacite tradus la noi, de regulă prin eficiență (cee ce este, cred eu, greșit). Dar ce înseamnă (pentru dicționare) cuvântul eficacitate?  (https://dexonline.ro/definitie/eficacitate) Iată unul dintre sensurile descrise de dicționar: EFICACITÁTE s. f. calitatea de a fi eficace; eficiență. (< fr. efficacité, lat. efficacitas) Așadar, eficace înseamnă (pentru dicționar) și eficiență. Doar Dicționarul Scriban (1939) limitează sensul la cel corect: ”Calitatea de a fi eficace, de a avea efect”. Opiniile de pe net au și ele darul să deruteze: http://a-man-apart.com/eficacitate-vs-eficienta/ Cică eficiența înseamnă ”care produce efect”, dar imediat atrage atenția că eficiența diferă de eficacitate. (”Eficacitatea presupune sa faci lucruri care te apropie de obiectivele tale, in timp ce eficiența inseamna sa indeplinesti o sarcina, importanta sau nu, in cel mai rapid si economic mod posibil.”). Dacă vrem să aflăm ce înseamnă eficiență, DEX ul ne trimite la eficacitate! Dar tot netul ne oferă și alte opinii prin care se acreditează alte sensuri, care complică lucrurile: https://www.accedio.ro/uploaded_img/accedio/ro/Newsletter/Eficienta_vs_Eficacitate.pdf  . În acest noian de sensuri am încercat să definesc conceptele de mai sus cu ajutorul terminologiei MSM. Astfel: Eficace/ eficacitate = o acțiune care își atinge scopul; Eficiență = o acțiune care atinge scopul (efectul) propus/ dorit cu un consum minim posibil de mijloace, adică scop/ mijloace; Efectivitate = acțiune care produce efectele dorite din cadrul unui scop propus.

Liviu Druguș    Pe mâine!

 

Reclame

Tablouri culturale (post)moderne ale prostiei & inteligenței românești (un serial infinit) Episodul 234. Marți 22 august 2017. Înțelepciunea acțiunii eficiente/ Eficiența acțiunii înțelepte/ Acțiunea umană înțelept eficientă. (1)


Înțelepciunea definește o capacitate intelectuală superioară inteligenței, după cum inteligența este superioară deșteptăciunii. Surprinzător sau nu, acțiunea umană poate fi catalogată în funcție de cele trei grade de abilitate mentală: deșteptăciune, inteligență, înțelepciune. Definirile celor trei concepte pot stârni controverse sau dispute terminologice, dar ierahizarea lor pare a fi general acceptată. Și tot la nivel general s-ar părea că deșteptăciunea poate fi invocată și utilizată de oricine (desigur, nu în mod permanent!), inteligența pare a fi accesibilă doar celor bine dotați genetic, în timp ce înțelepciunea nu poate fi decât rodul comun al naturii (dota genetică) și culturii (nivelul de pregătire intelectuală/ livrescă). În treacăt fie spus, atributul de ”inteligență” a fost autoatribuit de către serviciile de informații anglo-saxone (fiind vorba despre o activitate care presupune o pregătire intelectuală specială).

Consider că serialul de față nu poate ocoli problema înțelepciunii din perioada ultimului secol, perioadă pe care o consider cea mai contradictorie și mai plină de ”recorduri” în materie de prostie & inteligență. Simpla amintire a faptului istoric că ultimul secol a cunoscut două dintre cele mai proaste conduceri la nivel de state, (respectiv conducerile statelor care au declanșat și amplificat cele două conflagrații mondiale) ar fi suficientă pentru a caracteriza ultimul secol drept record istoric în materie de prostie umană. Am mai spus-o: supremul în materie de prostie omenească îl constituie războiul. În condițiile în care te plângi de lipsă de resurse (materiale îndeosebi) care să te ajute să prosperi, a sacrifica mari cantități de asemenea resurse în speranța unui reviriment economic și politic este, neîndoielnic o formă de idiotism.  În acest joc de orgolii tâmpe au fost mereu angrenate și state/ populații care aveau suficientă înțelepciune pentru a nu declanșa războaie, dar care au fost nevoite să ia parte la război din motive de supraviețuire, respectiv de calcule menite să găsească un optim ale acțiunii/ acțiunilor umane individuale sau/ și colective. Dar tot ultima sută de ani a fost o perioadă de înflorire științifică și tehnologică fără precedent. Din păcate, cu cât vor fi mai grozave descoperirile în materie de cunoaștere, cu atât acestea se și văd puse în slujba consolidărilor militare deja apte de a distruge planeta de un număr de ori. Sigur, nu mai conteză că omenirea poate fi distrusă în totalitate o singură dată sau de mai multe ori. A doua oară oricum nu va mai fi nimeni să poată relua distrugerea planetei…

Pornind de la aceste considerente cred că pot fi utile/ interesante cititorilor mei unele gânduri, idei, concepții, teorii, doctrine, școli de gândire etc. pe tema comportamentului uman apropiat cât mai mult de un optim. Nu pot pretinde că am aplicat consecvent și conștient multe dintre afirmațiile cu rol de sugestie/ sfat/ povață în privința unor comportamente apropiate de optim. Paradoxal, regimurile comuniste și-au motivat/ justificat apariția, dar mai ales reziliența, tocmai pe baza unor ”demonstrații” că noile acțiuni sunt superioare celor deja existente în lume. Mai mult, aderența unor oameni de bună credință la promisiunile sforăitoare ale propagandei comuniste (bolșevice, în esență) s-a datorat iluziei că noile regimuri au găsit  deja OPTIMUL uman în materie de gândiri, simțiri și acțiuni care să ducă la acel BINE dorit atât pentru ei (firesc, în primul rând!) cât și pentru ceilalți semeni. Mai putem oare spera într-o teorie practică care să ajute oamenii să se apropie asimptotic de un ideal căutat de milenii?

Liviu Druguș

Pe mâine!